UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ

VETERINARĂ "ION IONESCU DE LA BRAD" DIN IAȘI

FACULTATEA DE ZOOTEHNIE
SPECIALIZAREA I.M.A.P.A.

Ambalarea sucului de mere

Coordonator științific,
Şef lucr. dr. Marius Gheorghe DOLIŞ
Studenți,
Eduard MĂRIUȚA
Teodora STEJAR

IAȘI
2018
1
Cuprins
Introducere .................................................................................................................................................. 3

Capitolul 1. Scurt istoric despre valoarea nutritivă a produsului ambalat ................................................... 5

1.1.Caracteristici organoleptice ................................................................................................................6

1.2.Caracteristici fizico-chimice .................................................................................................................6
1.3.Caracteristici microbiologice ...............................................................................................................7
1.4.Schema tehnologică de prelucrare a sucului de mere ........................................................................8
Capitolul 2. Descrierea ambalajului.............................................................................................................. 9

2.1.Tipul de ambalaj folosit .......................................................................................................................9

2.2.Modul de lucru ..................................................................................................................................10
Concluzii ..................................................................................................................................................... 11

Bibliografie ................................................................................................................................................. 12

2
 Introducere

În general, sucurile de fructe reprezintă băuturi nealcoolice, obţinute din diferite specii de
fructe, prin presare sau mărunţire. Aceste tipuri de băuturi se remarcă prin conţinutul ridicat în zaharuri
uşor asimilabile, acizi organici (cu acţiune de stimulare a salivaţiei, a secreţiei gastrice şi intestinale),
vitamine și săruri minerale.
Datorită calităţilor senzoriale şi proprietăţilor terapeutice pe care le posedă, sucurile de fructe
au căpătat în ultimii ani o largă utilizare în industria băuturilor răcoritoare.
Sucurile limpezite sunt sucurile din care s-au eliminat prin diferite metode substanţele coloidale,
lichidul fiind clar. Ele deţin ponderea cea mai mare, criteriul de transparenţă fiind esenţial pentru
aprecierea calităţii.
Este cunoscut faptul că sucul de mere are proprietăți benefice asupra organismului uman, fiind
recomandat în orice dietă: este alcalin, reglează pH-ul și purifică sângele de reziduuri, conține vitamine și
minerale într-o combinație aproape perfectă pentru menținerea sănătății sistemului osos, conține
antioxidanți remarcabili, flavonoizi și polifenoli, foarte necesari sănătății sistemului cardio-vascular și cu
efect preventiv împotriva tuturor tumorilor și a cancerului, în special cel de plămâni, conținutul ridicat
de fibre solubile menține echilibrul zahărului în sânge, stimulează tranzitul intestinal și reglează digestia.
Ambalajul reprezintă un “mijloc” (sau ansamblu de mijloace) destinat să asiste un produs sau un
ansamblu de produse, pentru a le asigura protecţia temporară, din punct de vedere fizic, chimic,
mecanic şi biologic în scopul menţinerii calităţii şi integrităţii acestora, în decursul manipulării,
transportului, depozitării și desfacerii până la consumator sau până la expirarea termenului de garanţie.
Diversitatea materialelor folosite pentru ambalarea produselor este foarte mare. Privit din punct
de vedere tehnic, ambalajul mărfurilor este alcătuit dintr-un ansamblu de materiale destinat protecţiei
calităţii şi integrităţii produselor, facilitării operaţiilor de circulaţie a mărfurilor. De asemenea, calitatea
produselor este influenţată de calitatea ambalajului prin fapul că un ambalaj necorespunzător poate
atrage după sine deprecierea produsului, adică să contribuie la diminuarea calităţii lui. Dacă privim
ambalajul ca un produs finit oarecare, având o destinaţie precizată, în el se pot identifica cheltuieli cu
materiile prime şi cheltuieli de obţinere.
3.Funcţiile ambalajului şi a etichetei
 Funcţia de protecţie şi conservare

3
 Este cea mai importantă funcţie pe care trebuie sa o îndeplinească ambalajele. Ambalajul
trebuie sa protejeze conţinutul de efectele mediului înconjurător (incidenţa aerului, prafului,
microorganismelor etc) .
Protecţia poate fi:
 chimică materializată prin alegerea adecvată a materialului din care este confecţionat ambalajul
(materiale inerte din punct de vedere chimic sau electrochimic – ex. sticla, materiale plastice)
sau prin protecţia produsului faţă de eventualele reacţii ce pot avea loc la suprafaţa de contact
a produsului cu aerul, vaporii de apă, praf etc.;
 microbiologică – materializată prin realizarea etanşeităţii perfecte;
 biologică – presupune protecţia produsului de insecte, rozătoare utilizându-se ambalaje
confecţionate din sticlă, carton, lemn, materiale textile;
 mecanică – presupune alegerea materialului care sa protejeze produsul în timpul transportului,
depozitării şi desfacerii (ex. lemn, carton, materiale plastice);
 protecţia faţă de lumina şi radiaţiile UV – presupune utilizarea unor materiale care să asigure o
protecţie optimă a produselor (ex. sticla brună sau verde).

 Funcţia de confort
Presupune utilizarea unor ambalaje care să uşureze etapele de manipulare, desfacere ,
depozitare şi distribuire a produselor alimentare. Aceasta poate fi abordată sub 2 aspecte: porţionarea
produselor supuse ambalării şi , implicit, forma ambalajelor primare.

 Funcţia de comunicare şi de marketing

Ambalajul identifică şi prezintă produsul şi producătorul/distribuitorul, stimulează şi atrage
atenţia cumpărătorului, informează consumatorul asupra nivelului caracteristicilor de bază ale
produsului, comunică date legate de modul de utilizare a produsului şi a naturii ambalajului .

Ambalajul este denumit şi "vânzător mut" al produsului.

4
 Capitolul 1. Scurt istoric despre valoarea nutritivă a produsului ambalat

Datorită însuşirilor tehnologice, merele constituie o materie primă cu pondere mare în

industria alimentară.
Astfel, din punct de vedere chimic, merele conţin în medie: 84 – 93% apă, 0,3% cenuşi,
8,30% zaharuri reducătoare, 1,60 – 4% zaharoză, 0,90 – 1,70% celuloză, 0,50% pentozană,
0,40% lignină, 0,20% acizi liberi, 0,60% acizi combinaţi, 0,4% pectină.
În cenuşi: potasiu, sodiu, siliciu, calciu, acid fosforic, fier, magneziu, brom, sulf, mangan,
cobalt, tanin.
În pieliţă şi în cotor: acid galotanic. Esenţa lui conţine: eteruri, acizi – formic, acetic,
capronic, acetaldehidă, geraniol.
Vitamine: conţinutul în vitamina A este slab, însă conţine vitaminele B1, B2, vitamina PP
in părţile exterioare ale fructului; coaja merelor conţine acid pantotenic, vitamina C – un măr dă
10 mg de vitamina C.

Fig. 1 - Conținutul în
substanțe nutritive al
merelor

Fig. 2 - Conținutul
în substanțe
minerale al
merelor

Sucurile sunt obţinute prin extracţia sucului celular din fructe prin presare sau difuzie. În
general, sucurile obţinute prin difuzie în contracurent a masei de fructe zdrobite au o aromă mai
slabă, dar un conţinut mai ridicat de pectine şi de polifenoli (gust astrigent). Randamentul în suc
este mai mare la extracţia prin difuzie, decât la cea prin presare.
Atunci când sucurile se obţin dintr-un singur fruct, ele se numesc naturale, iar când
rezultă din amestecarea a două sau trei sucuri se adaugă zahăr se numesc sucuri cupajate.
Sucurile la care se îndepărtează o parte din apă prin concentrare sau crioconcentrare se numesc
concentrate.

5
1.1.Caracteristici organoleptice
Acestea reprezintă proprietăţi ce pot fi percepute cu ajutorul simţurilor şi constituie
factori importanţi în stabilirea calităţii fructelor în vederea valorificării lor. Aceste proprietăţi pot
suferi modificări sensibile în cursul transportului, depozitării fructelor:
- culoarea fructelor este foarte variată şi se datorează în principal pigmenţilor clorofilieni,
antocianici şi carotenoidici care dau culoarea verde, roşie, galbenă.
- gustul – specific fiecărei specii şi soi este determinat de conţinutul fructelor înunii
componenţi chimici ca: zaharuri, acizi organici, polifenoli;
- aroma – contribuie la definirea calităţilor gustative şi este o caracteristicăcomplexă, de
gust şi miros;
- mirosul – reprezintă senzaţiile produse de unele substanţe volatile asupra organului
olfactiv.
1.2.Caracteristici fizico-chimice
Însuşirile fizice se referă la:
- formă – este o însuşire caracteristică pentru diferite specii şi soiuri de fructe;
- mărimea – este redată prin masa, dimensiuni sau volum. Introducerea în procesul tehnologic
a unor materii prime uniforme ca mărime, permite prelucrarea mecanizatăşi obţinerea unor
produse finite de calitate bună şi constantă;
- masa – se exprimă în grame, în kg, sau prin număr de bucăţi care indică într-un kg;
- volumul – se exprimă în cm3 şi se măsoară prin cantitatea de apă dezlocuită;
- masa specifică – se exprimă în g/cm3, depinde de gradul de coacere şi condiţionează direct
rezistenţa mecanică la transport şi prelucrare:
- masa volumetrică variază în funcţie de forma, mărimea şi masa specifică; prezintăimportanţă
pentru stabilirea spaţiului necesar pentru depozitare şi se exprimă în kg/m3;
- căldura specifică – reprezintă cantitatea de căldură sau de frig, necesară pentru ridicarea sau
coborârea temperaturii cu 1˚C a unităţii de masă de fructe;
- temperatura de îngheţare – reprezintă punctul de la care apa liberă din fructe trece înstare
solidă (0,5-4˚C);
- fermitatea structo-texturată – indică rezistenţa pe care o opun fructele la exercitarea unei
presiuni exterioare. Se măsoară cu penetrometrul sau maturometrul. Fermitatea fructelor
sedatorează caracteristicilor structurale, texturii, compoziţiei chimice, precum şi a gradului
de maturitate.

6
 1.3.Caracteristici microbiologice
În procesul tehnologic de extracţie de pe suprafaţa fructelor, microorganismele trec în
suc. Sucurile de fructe şi băuturile răcoritoare au pH redus si conţin cantităţi importante de
glucide, încât devin medii selective ce favorizează creşterea drojdiilor.
Stabilitatea biologică a sucurilor de fructe este influenţată de:
- intensitatea contaminării iniţiale e sucurilor care se reflectă în cantitatea şi
naturamicroorganismelor prezente în suc după ambalare;
- compoziţia chimică a sucului, respective de conţinutul în glucide, combinaţii asimilabile
deazot, substanţe minerale, vitamine, valoare pH, rH;
- diferiţi factori de producţie pot cauza distrugerea sau îndepărtarea microorganismelor, ca
deexemplu: pasteurizarea, sterilizarea, blanşarea, turnarea la cald, filtrarea sterilizantă,
adăugareade conservanţi;
- temperatura de păstrare; în domeniul temperaturilor de refrigerare se reduce viteza de
creştereşi înmulţire a microorganismelor, prelungindu-se perioada de păstrare;
- rezistenţa microorganismelor prezente în suc la aciditatea naturală,sensibilitatea la alţi
factori restrictivi.

În prezent, în medicina modernă se recomandă folosirea diferitelor sucuri de fructe în

tratamentul şi profilaxia bolilor cardio-vasculare, în diferite îmbolnăviri ale stomacului,
duodenului, bolile de ficat şi ale vezicii biliare, în diferite afecţiuni ale rinichilor, în obezitate.
Sucul de mere, are o influenţă binefăcătoare asupra digestiei intestinale şi se recomandă
bolnavilor de gută, reumaticilor şi în gastroenterite. Ca urmare, ele sunt folosite atât ca produse
ditetice, cât şi ca alimente, în special pentru copii şi bătrâni.

7
1.4.Schema tehnologică de prelucrare a sucului de mere

8
 Capitolul 2. Descrierea ambalajului

2.1.Tipul de ambalaj folosit

Politereftalatul de etilenă(PET) este un polimer format prin policondensarea glicolului de
etilenă (EG) şi acid tereftalic(TPA). Sinteza PET necesită două etape de reacţie. Prima dintre ele
este esterficarea TPA-ului cu EG, formând aşa numitul prepolimer care conţine monomerul
tereftalat de hidroxietil(BHET) şi lanţuri scurte de oligomeri. Esterificarea produsului secundar,
de exemplu apa, este îndepărtată prin coloana sistemului. A doua reacţie, este policondensarea în
care transesterificarea reacţiei ia locul in faza topirii. Produsul secundar, EG, este indepărtat prin
topire folosind metoda prin vid. Viscozitatea ridicată a PET-ului este produsă mai departe de
policondensarea într-un proces adiţional solid (SSP) sub vid respectiv într-o atmosfera cu gaz
inert. Formarea prepolimerului poate fi realizată de asemenea prin transesterificarea
tereftalatului de di-metil (DMT) cu EG , rezultând produsul secundar metanol. Este uşor de
obţinut puritatea maximă a tereftalatului de di-metil prin distilare şi în primii ani de producere a
PET-ului toate procesele erau bazate pe intermediari de sinteză. În anii`60, purificarea favorabila
a TPA-ului era produsă pentru prima data la o scară industrială de recristalizare. Încă de atunci
din ce în ce mai multe procese erau înlocuite de TPA ca intermediari de sinteză şi astăzi mai mult
de 70% din producţia globală a PET-ului este bazată pe TPA. Producţia PET-ului bazată pe TPA
salvează aproximativ 8% din capitalul total investit si 15% din costul intermediarilor de sinteză.

Fig. 3 – Simbolul folosit pentru ambalajele din PET

Tereftalatul de polietilenă apare pe ambalajele recipientelor pentru băuturi răcoritoare,

apă, bere, apă de gura, caserole de unică folosință, etc. Acestea nu sunt potrivite pentru o
reutilizare, cu atât mai puțin când vine vorba de lichide și alimente fierbinți.

Materialul poate fi amorf sau cu cristalinitate diferită. In funcție de gradul de

cristalinitate, variază și anumite proprietăți mecanice. Se prezintă sub forme de granule pentru
formare, compounduri sau fără umplutură și pulberi. Granule transparente (varianta amorfă) și
natur sau colorate (varianta cristalină). Se folosește și în varianta armată cu fibră de sticlă, cu
9
proprietăți mecanice îmbunătățite. Temperatura maximă de utilizare, în absenta solicitărilor
mecanice, este de 80 - 120 °C iar temperatura minimă de utilizare continuă este de – 40 °C.

2.2.Modul de lucru
MATERIALE NECESARE:
 2 sticle de 2,5 litri
 Gâtul unei sticle de 0,5 litri+capac
 Pistol cu silicon pentru lipit
 Bandă adezivă
 Eticheta proprie

Am tăiat două sticle de 2,5 litri și am luat partea inferioară a acestora pentru a le lipi.
Înainte de lipire am efectuat o deschidere asupra uneia dintre părțile ambalajului pentru a creea
suficient spațiu lipirii gâtului de sticlă. După asamblare am lipit banda adezivă pentru a acoperi
părțile inestetice, iar peste aceasta am adăugat eticheta proprie.

10
 Concluzii

Calitatea sucurilor de fructe este dependentă de calitatea materiei prime din care aceste se
obţin şi de respectarea şi executarea corectă a tuturor operaţiilor din fluxul tehnologic specific. În
cadrul speciei, soiul are o importanţă deosebită sub aspect compoziţional (raportul
zahar/aciditate) şi a momentului optim de recoltare.
Sucurile trebuie să aibă următoarele caracteristici :
- aspect de lichid omogen, limpede sau opalescent, fără sedimente sau impurităţi în
suspensie cu culoare specifică materiilor prime folosite;
- consecinţa fluidă ;
- miros plăcut, aromat, caracteristic fructelor fără miros de fermentat, de mucegai ;
- gust plăcut, dulce sau dulce-acrişor, uşor acidulat în cazul celor cu CO2, caracteristic
fructelor, plantelor sau substanţelor aromatizate folosite, fără gust străin ;
- aciditatea titrabilă, minimum 1 (exprimată cu acid citric).
Pentru obţinerea sucurilor valoroase, gustoase şi sănătoase şi a unei durabilităţi sigure,
trebuie ca în procesul tehnologic să se respecte anumite principii :
- să nu se folosească fructe stricate;
- să se lucreze cât mai rapid, influenţele căldurii să fie reduse cât mai mult;
- să fie evitat contactul fructelor cu metalul;
- să fie respectate strict condiţiile de igienă;
- să se evite temperaturile ridicate şi timpul îndelungat al menţinerii temperaturilor ridicate.

11
 Bibliografie

1. Gîtin Liliana, 2010. Ambalaje și design în industria alimentară, Editura Fundației

Universitare Dunărea de Jos din Galați
2. Banu C. s.a., 2000. Biotehnologii în industria alimentară, Editura Tehnica
București
3. Iordache G. s.a., 1996. Componente de mașini din materiale polimerice. Calcul.
Construcție. Tehnologie. Editura Tehnică – București
4. Darângă M. s.a., 2000.Fizica polimerilor. Introducere în ştiinţa materialelor
polimerice, Ed. Ex Libris, Brăila
5. *** ASOCIAȚIA PATRONALĂ ÎN DOMENIUL CONFORMITĂȚII
PRODUSELOR DIN REPUBLICA MOLDOVA - PET-urile,
http://asociatiapatronala.md/
6. *** POLIETILENA TEREFTALATA (PET), http://www.kasakrom.com/

12