Un brusture-i bosumflat,

Toamna aspra l-a uscat.

Matraguna-n van se zbate,
Toate frunzele-s picate!

Nalba, fina şi inalta,

De un vant a fost plecata,
Şi-a ramas franta şi trista,
Plecaciune de artista!

Trei flori albe-ntarziate,

Cu petale rasfirate,
Se intreaba cu mirare:
-Fetelor, ce facem oare?

Trifoiu-i mai norocos,

Verdele sau e lucios,
Are şi flori ghemotoace,
Doar bruma sa nu-l atace!

Şi din pomişorii goi,

Pasari cu penaj valvoi,
Stiga triste, panicoase:
-S-au dus zilele frumoase!

Val de ceaţa ca o plasa,

Strica ziua luminoasa,
Umezind ce-a prins in cale,
Alungand pe mandru soare!