Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc

adresat delegației de rabini participanți

la Congresul Evreilor Munților
luni, 5 noiembrie 2018
Dragi prieteni,

Vă adresez un călduros bun-venit vouă tuturor, delegați ai Congresului

Evreilor Munților, provenind din diferite țări. Este prima dată când frați evrei
care aparțin tradiției voastre antice merg împreună în vizită la papa, și din
această cauză întâlnirea de astăzi este motiv de bucurie.

Ultima dată când am întâlnit o comunitate ebraică a fost în Lituania la 23

septembrie. Era o zi dedicată comemorării lui Shoa, în urmă cu șaptezeci și
cinci de ani după distrugerea ghetoului din Vilnius și uciderea a mii de evrei.
M-am rugat în fața monumentului victimelor holocaustului și i-am cerut Celui
Preaînalt să mângâie poporul său. A comemora holocaustul este necesar,
pentru ca să rămână o amintire vie a trecutului. Fără o amintire vie nu va fi
viitor pentru că, dacă nu învățăm din paginile mai negre ale istoriei să nu
recădem în aceleași greșeli, demnitatea umană va rămâne literă moartă.
Gândindu-mă la Shoa, aș vrea să comemorez încă două evenimente tragice. La
16 octombrie se împlineau șaptezeci și cinci de ani de la un alt dramatic
eveniment: cel al raziei din ghetoul din Roma. Și peste câteva zile, la 9
noiembrie, vor fi optzeci de ani de la așa-numita „Kristallnacht”, când au fost
distruse multe locuri de cult ebraice, și cu intenția de a dezrădăcina ceea ce
este absolut inviolabil în inima omului și a unui popor: prezența Creatorului.
Când s-a voit înlocuirea Bunului Dumnezeu cu idolatria puterii și ideologia
urii, s-a ajuns la nebunia de a extermina creaturile. De aceea libertatea
religioasă este un bun suprem de tutelat, un drept uman fundamental,
fortăreață împotriva pretențiilor totalitariste.
Din păcate și astăzi sunt prezente atitudini antisemite. Cum am amintit de mai
multe ori, un creștin nu poate să fie antisemit. Rădăcinile noastre sunt
comune. Ar fi o contradicție a credinței și a vieții. În schimb împreună suntem
chemați să ne angajăm pentru ca antisemitismul să fie eliminat din
comunitatea umană.

Am ținut mereu să subliniez importanța prieteniei dintre evrei și catolici. Ea,

întemeiată pe o fraternitate care se înrădăcinează în istoria mântuirii, se
concretizează în atenția reciprocă. Împreună cu voi aș vrea să aduc mulțumire
Dătătorului oricărui bine pentru darul prieteniei noastre, impuls și motor al
dialogului dintre noi. Este un dialog pe care în acest timp suntem chemați să-l
promovăm și să-l lărgim la nivel interreligios, pentru binele omenirii.

În această privință, îmi place să-mi amintesc cu voi de frumoasa întâlnire

interreligioasă din urmă cu doi ani în Azerbaidjan, unde aminteam de armonia
pe care religiile o pot crea „pornind de la raporturile personale și de la buna
voință a responsabililor”. Iată calea. „A dialoga cu alții și a ne ruga pentru toți:
acestea sunt mijloacele noastre pentru a transforma sulițele în seceri
(cf. Is 2,4), pentru a face să apară iubirea acolo unde este ură și iertarea acolo
unde este ofensă, pentru a nu înceta să implorăm și să parcurgem căi de pace”.
Da, pentru că astăzi „nu este timp de soluții violente și bruște, ci ora urgentă
de a întreprinde procese răbdătoare de reconciliere” (2 octombrie 2016). Este
o misiune fundamentală la care suntem chemați.
Cer Atotputernicului să binecuvânteze drumul nostru de prietenie și de
încredere, pentru ca să trăim mereu în pace și, oriunde ne-am afla, să putem fi
artizani și constructori de pace. Shalom alechem!