Mesajul Sfântului Părinte Papa Francisc

cu ocazia Zilei Mondiale a Migrantului

și a Refugiatului
A primi, a proteja, a promova și a integra pe migranți și pe refugiați
14 ianuarie 2018

Iubiți frați și surori!

„Când vine un străin în țara voastră, să nu-l asupriți! Pe străin să-l considerați
ca pe un băștinaș dintre voi; să-l iubești ca pe tine însuți, căci străini ați fost în
țara Egiptului! Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru” (Lev 19,34).

În timpul primilor mei ani de pontificat am exprimat în mod repetat

preocupare specială față de situația tristă a atâtor migranți și refugiați care fug
de războaie, de persecuții, de dezastre naturale și de sărăcie. Este vorba fără
îndoială de un „semn al timpurilor” pe care am încercat să-l citesc, invocând
lumina Duhului Sfânt încă de la vizita mea la Lampedusa la 8 iulie 2013.
Instituind noul Dicaster pentru Slujirea Dezvoltării Umane Integrale, am voit
ca o secțiune specială, pusă ad tempus sub conducerea mea directă, să exprime
grija Bisericii față de migranți, evacuați, refugiați și victime ale traficului de
persoane.
Fiecare străin care bate la ușa noastră este o ocazie de întâlnire cu Isus Cristos,
care se identifică cu străinul primit sau refuzat din orice epocă
(cf. Mt 25,35.43). Domnul încredințează iubirii materne a Bisericii fiecare
ființă umană constrânsă să-și părăsească propria patrie în căutarea unui viitor
mai bun[1]. Această grijă trebuie să se exprime concret în fiecare etapă a
experienței migratoare: de la plecare la călătorie, de la sosire la întoarcere.
Este o mare responsabilitate pe care Biserica vrea s-o împărtășească cu toți
credincioșii și bărbații și femeile de bunăvoință, care sunt chemați să
răspundă la numeroasele provocări puse de migrațiile contemporane cu
generozitate, rapiditate, înțelepciune și clarviziune, fiecare după propriile
posibilități.
În această privință, doresc să reafirm că „răspunsul nostru comun s-ar putea
articula în jurul a patru verbe: a primi, a proteja, a promova și a integra”[2].
Luând în considerare scenariul actual, a primi înseamnă înainte de toate a oferi
migranților și refugiaților posibilități mai ample de intrare sigură și legală în
țările de destinație. În acest sens, este de dorit o angajare concretă pentru ca
să fie stabilită și simplificată acordarea de vize umanitare și pentru
reîntregirea familiei. În același timp, doresc ca un număr mai mare de țări să
adopte programe de sponsorship privată și comunitară și să deschidă coridoare
umanitare pentru refugiații mai vulnerabili. În afară de asta, ar fi oportun să
se prevadă vize temporare speciale pentru persoanele care scapă din conflicte
în țările învecinate. Nu sunt o soluție potrivită expulzările colective și arbitrare
de migranți și refugiați, mai ales când ele sunt făcute spre țări care nu pot
garanta respectarea demnității și a drepturilor fundamentale[3]. Subliniez din
nou importanța de a oferi migranților și refugiaților o primă aranjare adecvată
și frumoasă. „Programele de primire răspândită, deja demarate în diferite
localități, par în schimb să ușureze întâlnirea personală, să permită o calitate
mai bună a serviciilor și să ofere garanții mai mari de succes”[4]. Principiul
centralității persoanei umane, afirmat cu fermitate de iubitul meu predecesor
Benedict al XVI-lea[5], ne obligă să punem mereu siguranța personală
înaintea celei naționale. Prin urmare, este necesar să se formeze în mod
adecvat personalul care se ocupă de controalele de frontieră. Condițiile
migranților, ale celor care cer azil și ale refugiaților cer ca să le fie garantate
siguranța personală și accesul la serviciile de bază. În numele demnității
fundamentale a fiecărei persoane, trebuie să se străduiască să prefere soluții
alternative la detenție pentru cei care intră în teritoriul național fără a fi
autorizați[6].
Al doilea verb, a proteja, se declină într-o întreagă serie de acțiuni în apărarea
drepturilor și demnității migranților și refugiaților, independent de status-ul
lor migrator[7]. Această protecție începe în patrie și constă în oferirea de
informații sigure și certificate înainte de plecare și în salvgardarea lor de
practicile de recrutare ilegală[8]. Ea ar trebui continuată, pe cât posibil, în țara
de imigrație, asigurând migranților o asistență consulară adecvată, dreptul de
a păstra mereu cu ei documentele de identitate personală, un acces egal la
justiție, posibilitatea de a deschide conturi bancare personale și garanția unei
minime subzistențe vitale. Dacă sunt recunoscute și valorizate în mod
oportun, capacitățile și competențele migranților, ale celor care cer azil și ale
refugiaților, reprezintă o adevărat resursă pentru comunitățile care le
primesc[9]. Pentru aceasta doresc ca, respectând demnitatea lor, să le fie
acordate libertatea de mișcare în țara de primire, posibilitatea de a munci și
accesul la mijloacele de telecomunicație. Pentru cei care decid să se întoarcă în
patrie, subliniez oportunitatea de a dezvolta programe de reintegrare de
muncă și socială. Convenția Internațională despre Drepturile Copilului oferă o
bază juridică universală pentru protejarea minorilor migranți. Față de ei
trebuie să se evite orice formă de detenție în virtutea status-ului lor migrator,
în timp ce trebuie asigurat accesul obișnuit la instruirea primară și secundară.
De asemenea, este necesar să se garanteze rămânerea regulamentară la
împlinirea vârstei majore și posibilitatea de a continua studii. Pentru minorii
neînsoțiți sau separați de familia lor este important să se prevadă programe de
îngrijire temporară sau încredințare[10]. Respectând dreptul universal la o
naționalitate, aceasta trebuie recunoscută și certificată în mod oportun tuturor
băieților și fetelor în momentul nașterii. Situația de apatrid în care uneori se
află migranți și refugiați poate să fie evitată cu ușurință printr-o „legislație
despre cetățenie conformă cu principiile fundamentale ale dreptului
internațional”[11]. Status-ul migrator n-ar trebui să limiteze accesul la
asistența sanitară națională și la sistemele de pensii, precum și la transferarea
contribuțiilor lor în caz de repatriere.
A promova înseamnă în mod esențial a se ocupa pentru ca toți migranții și
refugiații precum și comunitățile care îi primesc să fie puși în condiția de a se
realiza ca persoane în toate dimensiunile care compun omenitatea voită de
Creator[12]. Între aceste dimensiuni trebuie recunoscută valoarea justă
dimensiunii religioase, garantând tuturor străinilor prezenți în teritoriu
libertatea de profesare și practică religioasă. Mulți migranți și refugiați au
competențe care trebuie certificate și valorizate în mod adecvat. De vreme ce
„munca umană prin natura sa este destinată să unească popoarele”[13],
încurajez să se facă eforturi pentru ca să fie promovată inserarea socială și de
muncă a migranților și refugiaților, garantând tuturor – inclusiv celor care cer
azil – posibilitatea de a munci, parcursuri formative lingvistice și de cetățenie
activă și o informare adecvată în limbile lor originale. În cazul minorilor
migranți, implicarea lor în activități de muncă cere să fie reglementată în așa
fel încât să prevină abuzuri și amenințări la adresa creșterii lor normale. În
2006, Benedict al XVI-lea sublinia că în contextul migrator familia este „loc și
resursă a culturii vieții și făcător de integrare de valori”[14]. Integritatea sa
trebuie promovată mereu, favorizând reîntregirea familială – cu includerea
bunicilor, fraților și nepoților – fără a o face să depindă vreodată de condiții
economice. Față de migranți, de cei care cer azil și de refugiați în situații de
neputință, trebuie asigurat atenții și sprijine mai mari. Deși consider că
trebuie elogiate eforturile făcute până acum de multe țări în termeni de
cooperare internațională și asistență umanitară, doresc ca în distribuirea
acestor ajutoare să se ia în considerare necesitățile (de exemplu asistența
medicală și socială și educația) țărilor în curs de dezvoltare care primesc
imense fluxuri de refugiați și migranți și, la fel, să se includă printre
destinatari comunitățile locale aflate în situație de a nu putea evolua material
și de vulnerabilitate[15].
Ultimul verb, a integra, se pune pe planul oportunităților de îmbogățire
interculturală generate de prezența migranților și refugiaților. Integrarea nu
este „o asimilare, care induce la suprimarea sau la uitarea propriei identități
culturale. Contactul cu celălalt duce mai degrabă la descoperirea «secretului»
său, la deschiderea față de el pentru a primi aspectele sale valabile și a
contribui astfel la o cunoaștere reciprocă mai mare. Este un proces prelungit
care tinde să formeze societăți și culturi, făcându-le tot mai mult reflexie a
darurilor multiforme ale lui Dumnezeu oferite oamenilor”[16]. Acest proces
poate să fie accelerat prin oferirea cetățeniei dezlegată de condiții economice și
lingvistice și a parcursurilor de reglementare extraordinară pentru migranți
care pot să justifice o lungă rămânere în țară. Insist iarăși asupra necesității de
a favoriza în orice mod cultura întâlnirii, multiplicând oportunitățile de
schimb intercultural, documentând și răspândind bunele practici de integrare
și dezvoltând programe menite să pregătească pentru procesele integrative
comunitățile locale. Simt că trebuie să subliniez cazul special al străinilor
constrânși să părăsească țara de imigrație din cauza crizelor umanitare. Aceste
persoane cer să le fie asigurată o asistență adecvată pentru repatriere și
programe de reintegrare în muncă în patrie.
În conformitate cu tradiția sa pastorală, Biserica este disponibilă să se
angajeze personal pentru a realiza toate inițiativele propuse mai sus, dar
pentru a obține rezultatele sperate este indispensabilă contribuția comunității
politice și a societății civile, fiecare după propriile responsabilități.

În timpul Întâlnirii Națiunilor Unite, celebrată la New York la 19 septembrie

2016, leader mondiali au exprimat clar voința lor de a se angaja în favoarea
migranților și a refugiaților pentru a salva viețile lor și a proteja drepturile lor,
împărtășind această responsabilitate la nivel global. În acest scop, statele s-au
angajat să întocmească și să aprobe până la sfârșitul anului 2018 două pacte
globale (Global Compacts), unul dedicat refugiaților și unul referitor la
refugiați.
Iubiți frați și surori, în lumina acestor procese demarate, lunile următoare
reprezintă o oportunitate privilegiată pentru a prezenta și a susține acțiunile
concrete în care am voit să declin cele patru verbe. Așadar, vă invit să profităm
de orice ocazie pentru a împărtăși acest mesaj cu toți actorii politici și sociali
care sunt implicați – sau interesați să participe – la procesul care va duce la
aprobarea celor două pacte globale.

Astăzi, 15 august, celebrăm solemnitatea Ridicării la cer a Mariei Preasfinte.

Mama lui Dumnezeu a experimentat asupra sa duritatea exilului (cf. Mt 2,13-
15), a însoțit cu iubire drumul Fiului până la Calvar și acum împărtășește
veșnic gloria Lui. Mijlocirii sale materne să încredințăm speranțele tuturor
migranților și refugiaților din lume și dorințele comunităților care îi primesc,
pentru ca, în conformitate cu suprema poruncă divină, să învățăm cu toții să-l
iubim pe celălalt, pe cel străin, ca pe noi înșine.