HIPERTENSIUNEA ARTERIALA

Hipertensiunea arteriala este un sindrom clinic determinat de cresterea de durata a valorilor

tensiunii arteriale (TA) sistolice si / sau diastolice. Dupa OMS, valorile normale ale TA sunt mai mici
de 140 mm Hg, iar valorile TA diastolice sunt mai mici decat 90 mm Hg.

Sunt incadrati in categoria hipertensivilor bolnavii cu TA sistolica egala sau mai mare de 160 mm Hg
si/ sau TA diastolica mai mare sau egala cu 95 mm Hg. Persoanele cu valori cuprinse intre 140-160
mm Hg pentru TAS si 90-95 mm Hg pentru TAD, constituie grupul cu HTA de granita.

In functie de valorile tensiunii arteriale sistolice si diastolice exista trei tipuri de HTA:

- hipertensiune arteriala sistolica cu TAS egala sau mai mare de 160 mm Hg si cu TAD normala;

- hipertensiune arteriala diastolica in care valorile TAS sunt normale si valorile TAD crescute;

- hipertensiune arteriala sistolodiastolica, cu ambele valori tensionale crescute.

Clasificare:

Etiologic, deosebim doua mari grupe de HTA:

I.HTA primara sau esentiala (boala hipertensiva), care reprezinta 95% din cazuri. In geneza
hipertensiunii arteriale esentiale sunt implicati factori genetici (rasa, antecedente familiale),
factori de mediu, obezitatea, consumul de alcool, consumul excesiv de sare etc.

II. HTA secundara sau simptomatica, in care cauza HTA este cunoscuta:

II.1. HTA de cauze renale:

a) HTA in nefropatii: glomerulonefrita acuta si cronica, periarterita nodoasa, lupus eritematos

diseminat, nefropatia diabetica, rinichiul polichistic, pielonefrita cronica;

b) HTA in rinichiul mic unilateral

c) HTA in afectiuni obstructive ale arterei renale

II.2. HTA endocrina: feocromocitom, boala Cushing, menopauza

II.3. Boli ale sistemului nervos central: tumori si traumatisme cerebrale

II.4. HTA de origine cardiovasculara: coarctatia aortei

II.5. HTA de alte cauze: toxemia gravidica.

In evolutia sa, HTA poate determina, intr-o perioada scurta de timp, afectarea organica si
functionala severa a diferitelor organe (HTA “maligna”) sau aceasta afectare poate fi lenta, pe o
durata lunga de timp (HTA “benigna”).

Cand valorile tensionale depasesc normalul in mod durabil, vorbim de “HTA permanenta”; daca pe
un fond de TA normala se suprapun cresteri moderate, cu durata de zile sau saptamani, vorbim
de “HTA labila, oscilanta sau tranzitorie”; in sfarsit cand cresterile tensionale sunt mari, sub
forma unor crize de scurta durata, vorbim de “HTA paroxistica”.
Simptomatologie

Cefaleea are un caracter pulsatil, matinal, care cedeaza peste zi, cu topografie in special
occipitala;

Ametelile, prezente mai ales la schimbarea pozitiei, au, in unele cazuri, caracter de vertij, insotite
de greturi, varsaturi si zgomote anormale in urechi;

Tulburarile de vedere constau in : scotoame (vedere ca prin ceata), diplopie (vedere dubla),
hemianopsie (vedere pe jumatate de camp vizual), amauroza (scaderea marcata a acuitatii vizuale)
sau chiar cecitate trecatoare (pierderea vederii).

Epistaxisul este frecvent intalnit.

Examenul cordului si al altor aparate depinde de stadiul HTA.

Stadiul evolutiv al HTA

Conform OMS, evolutia HTA se face in trei stadii, pentru precizarea carora un rol insemnat revine
examenului fundului de ochi (FO).

Stadiul I: a) subiectiv: lipsa simptomelor sau cefalee, ameteli, insomnie, palpitatii

b) obiectiv: cresteri moderate si periodice ale valorilor tensionale; FO de gradul I; examenul

obiectiv al cordului este normal; ecg, examenul radiologic si cel al functiilor renale sunt normale.

Stadiul II: a) subiectiv: simptome nervoase ( cefalee, ameteli, tulburari vizuale), cardiace
(palpitatii, jena precordiala, dispnee de efort), uneori fenomene de “encefalopatie hipertensiva”
(cefalee intensa, greturi, varsaturi, stare de neliniste si convulsii tonico-clonice), accidente
vasculare cerebrale tranzitorii (prin spasm) sau definitive (prin hemoragie sau tromboza); b)
obiectiv: valorile tensionale sunt, constant, crescute, examenul cordului arata soculapexian amplu,
deplasat in jos si lateral, accentuarea zgomotului II la aorta; FO prezinta modificari de gradul II; pe
ecg se observa hipertrofie de ventricul stang de diferite grade; examenul radiologic = dilatarea
ventriculului stang si uneori chiar a aortei ascendente; functia renala este, in general, normala.

Stadiul III: 1) sunt interesate majoritatea organelor: a) creier – accidente vasculare cerebrale
“minore” (pareze si afazii trecatoare) sau “majore” (leziuni in focar, definitive); b) cord –
insuficienta ventriculara stanga acuta (astm cardiac, EPA), cardiopatie ischemica (angina pectorala,
infarct miocardic); c) rinichi – insuficienta renala;

2) FO de gradul III

3) modificarile ecg si radiologice din stadiul precedent sunt mai avansate

4) probele functionale renale sunt alterate

Complicatiile HTA vizeaza cele trei organe “tinta”: 1) cordul – IC stanga (astm cardiac, EPA) sau
globala si variate manifestari ale cardiopatiei “hipertensive” (angina pectorala, infarctul de
miocard, tulburarile de ritm);

2) creierul – hemoragie si tromboza cerebrala, encefalopatie hipertensiva

3) rinichiul – insuficienta renala cronica, in stadiul final al HTA.

Tratamentul HTA
1. Tratamentul nonfarmacologic

- cura de slabire – efectul apare dupa o pierdere in greutate de cel putin 4 kg

- restrictia ingestiei de sodiu (sare) – dieta zilnica a hipertensivului trebuie sa contina sub 4 gr de
sodium; se recomanda consumul de alimente proaspete in locul celor conservate, eliminarea sari la
gatit, evitarea apei minerale, a bicarbonatilor, a aamplificatorilor de gust tip Vegeta

- restrictia ingestiei de grasimi saturate si de glucide

- limitarea consumului de alcool – sub 25 gr / zi

- efortul fizic de tip isotonic – mers, alergare usoara, ciclism sau inot

- modificarea stilului de viata

2. Drogurile antihipertensive

-diureticele – tiazide (nefrix), derivati de tiazide (indapamid), diuretice de ansa (furosemid,

bumetanid), agenti economizatori de potasiu (spironolactona, amilorid)

- betablocante adrenergice – propranolol, atenolol, metoprolol

- blocanti ai canalelor de calciu – nifedipin, amlodipin, nicardipin, diltiazem, verapamil

- inhibitorii enzimei de conversie ai angiotensinei (IECA) – enalapril, captopril, lisinopril,

perindopril, quinapril, ramipril

- inhibitorii receptorilor de angiotensina II – sartani (losartan, valsartan, telmisartan)

- medicamente vasodilatatoare directe – hidralazina, minoxidilul

Obiectivul major al tratamentului antihipertensiv este reducerea valorilor tensionale la un nivel

care minimalizeaza riscul cardiovascular al bolii.

Pacientul trebuie sa fie constient ca tratamentul HTA este zilnic, permanent si extins pe durata
intregii vieti; tratamentul nu trebuie interrupt atunci cand TA a revenit la normal, eventual se
poate reduce doza.

Ideala este monoterapia, dar pentru un efect bun se prefera asocieri de medicamente, de tipul:
indapamida cu IECA, indapamida + sartani, indapamid cu betablocante, indapamid + blocanti de
calciu, etc.