Sunteți pe pagina 1din 17

Universitatea din București

Facultatea de Istorie
Secția Istorie

UE și criza migrației

Curs:
Organizaţii de securitate euro-atlantice şi integrare europeană

Studenți:
Predica Liviu-Marian
Palade Marius
Terteci Constantin
Ciobanu Iulian

București,
2018
Criza migrației europene reprezintă o problematică de actualitate apărută la începuturile
anului 2015. Începând cu acest an, migrația către Europa începe să crească semnificativ.
Majoritatea acestor mase de populații este reprezentată de persoane ce pătrund ilegal în zonă
prin trecerea Mediteranei. Cauzele acestei crize se prezintă ca fiind multiple, însă principalele
motive pentru care refugiații au solicitat azil politic sunt reprezentate de conflictele, teroarea
și persecuțiile din țările lor. Peste un sfert din acești refugiați provin din Siria, o țară sfâșiată
de război, urmată de Afganistan, Libia și Irak. În toate aceste țări, civilii se confruntă în
permanență cu amenințarea venită din partea grupurilor extremiste.1

Migrația reprezintă mișcarea populației dintr-un loc în altul. Factorii migrării pot fi
economici, sociali, politici sau de mediu. Migrația poate fi de două tipuri: internă, când
oamenii migrează în interiorul unei țări dintr-o regiune în alta (de exemplu din Londra la
Playmouth) și internațională, când oamenii migrează dintr-o țară în alta (ca de exemplu din
Mexic în S.U.A.).2

Mulți oameni care au nevoie de protecție internațională ajung în UE să solicite azil. Se


acordă protecție persoanelor care fug de țările lor de origine și care nu se pot întoarce din
cauza unor temeri bine întemeiate, printre care se numără riscul de persecuție sau riscul de a
suferi vătămări grave. UE are obligația legală și morală de a proteja pe cei care au nevoie.
Potrivit Înaltului Comisariat al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați, în anul 2013,
aproximativ 890.000 de persoane au reușit să solicite azil în toată lumea. UE a primit 43,5%
din totalul cererilor de azil formulate la nivel mondial. Obligația UE prin care se rezervă
dreptul de a-i proteja pe alții este precizată de Cartea Drepturilor Fundamentale și de Tratatul
privind funcționarea UE. Este de asemenea o obligație internațională asumată în baza
Convenției de la Geneva din 1951 privind statutul refugiaților.3 Statele membre UE sunt
responsabile pentru examinarea cererilor de azil și pentru a decide cine va primi protecție. Dar
nu toți cei care vin în Europa au nevoie de protecție. Mulți oameni își părăsesc casele în
încercarea de a-și îmbunătății viața. Aceste persoane sunt adesea denumite migranți
economici și, dacă nu au o pretenție legitimă la protecție, atunci guvernele naționale au
obligația de a se asigura că se întorc (fie în mod voluntar, fie cu ajutorul măsurilor coercitive)
în țara lor de origine sau alta țară prin care au trecut. Mii de oameni au murit pe mare
1
http://www.europarl.europa.eu/news/ro/headlines/society/20170629STO78631/criza-migratiei-in-europa;
accesat la 25.05.2018, ora 20:30
2
http://www.bbc.co.uk/schools/gcsebitesize/geography/migration/migration_trends_rev1.shtml; accesat la
25.05.2018, ora 20:55
3
https://ec.europa.eu/home-affairs/sites/homeaffairs/files/e-library/docs/brochure-migration-and-
asylum/brochure_asylum_and_migration_ro.pdf; accesat la 25.05.2018, ora 21:15
încercând să ajungă în UE. Aproape 90% dintre refugiați și imigranți au plătit organizațiilor
criminale și contrabandiștilor sume de bani pentru a-i aduce pe continent. Furnizarea hrănii,
apei și adăposturilor pentru acești oameni, reprezintă un efort foarte mare pentru unele țări din
UE. Acest lucru este valabil mai ales în Grecia și Italia, unde marea majoritate a refugiaților și
a migranților intră pentru prima dată în UE. Într-o mare parte a UE, numită spațiul Schengen,
oamenii se pot mișca liber fără controale la frontierele interne, însă fluxul de migranți a făcut
ca unele țări să reintroducă controale temporare la frontierele lor cu alte state din acest spațiu.4

Întrebarea principală care revine acestei problematici este de ce aleg acești refugiați
Europa? Siria se confruntă în momentul de față cu un război civil început în 2011 iar
majoritatea persoanelor ce solicită azil provin de aici. Motivul? – oamenii nu mai pot îndura
persecuțiile și teroarea din țară și astfel pleacă în cautarea unei vieți mai bune. Și cum
migrația în țările vecine este practic imposibilă, aceștia se îndreaptă spre UE. Printre alte țări
primitoare se numără și Turcia, Liban și Iordania, însă UE a devenit o opțiune din ce în ce mai
atrăgătoare pentru ei, deoarece celelalte țări nu le oferă un statut juridic sigur, marea
majoritate neavând dreptul la muncă iar mulți dintre copiii lor nu sunt acceptați în școli. De
asemenea, nu sunt recunoscuți oficial ca refugiați. Numarul de persoane ce au reușit ajunge
oficial în Turcia, Liban și Iordania în anul 2015 se ridică la 4 milioane.5

Războiul Sirian începe în 2011 când în luna martie, guvernul condus de Bashar al-Assad
s-a confruntat cu o provocare fără precedent autorității sale, când prostestele pro-democratice
au izbucnit în întreaga țară. Protestatarii au cerut încetarea practicilor autoritare ale regimului
Assad. Guvernul a folosit violența pentru a suprima demonstrațiile, făcând uz de forțe
polițienești, militare și paramilitare. Milițiile de opoziție au început să se formeze în 2011, iar
până în 2012 conflictul s-a extins într-un război civil cu drepturi depline, război ce nu s-a
încheiat nici până astăzi.6

Refugiații afgani cuprind a doua cea mai mare populație de refugiați din lume.7 Mare parte
a acestor refugiați au fugit din regiune din cauza războiului și a persecuțiilor. Majoritatea s-au
reinstalat în Pakistan și Iran, dar devine din ce în ce mai comun ca aceștia să migreze în
continuare spre vest în UE. Afghanistanul s-a confruntat cu aproape 40 de ani de conflict

4
http://publications.europa.eu/webpub/com/factsheets/migration-crisis/en/#what-is-refugee-crisis; accesat la
25.05.2018, ora 21:24
5
https://www.theguardian.com/commentisfree/2015/dec/09/what-caused-the-refugee-crisis-google; accesat
la 25.05.2018, ora 21:59
6
https://www.britannica.com/event/Syrian-Civil-War; accesat la 25.05.2018, ora 22:52
7
http://www.unhcr.org/en-us/afghanistan.html; accesat la 25.05.2018, ora 22:13
datând încă de la invazia sovietică din 1979. De atunci, națiunea s-a confruntat cu niveluri
fluctuante de război civil. Creșterea numarului de refugiați a fost datorată în primul rând
prezenței talibanilor. Retragerea acestora în 2001, a condus la întoarcerea a aproape 6
milioane de afgani în patria lor mamă.8

O altă populație importantă de refugiați vine din Libia. Refugiații războiului civil din
Libia sunt poporul, în special libienii, care au fugit sau au fost expulzați din casele lor în
timpul conflictului, de la granițele țarii până în țările vecine din Tunisia, Egipt și Ciad,
precum și în țările europene pe Marea Mediterană. Majoritatea refugiaților libieni sunt arabi și
berberi. Aceste grupuri au fost, de asemenea, printre primele valuri de refugiați care au ieșit
din țară. Numărul total al refugiaților libieni a fost estimat la aproximativ un milion începând
cu luna iunie 2011, iar majoritatea au revenit după încheierea războiului civil. Totuși, după
începerea celui de-al doilea război civil din 2014, Siria se va confrunta iar cu un nou val de
imigranti.9 Cel de-al doilea război civil din Libia este un conflict militar continuu între
facțiunile rivale care doresc să controleze teritoriul și petrolul din Libia. 10

Reacțiile țărilor europene cu privire la migrație oscilează, astfel, acțiunile statelor din est
au fost mai degrabă ostile. Un foarte bun caz ce merită precizat este cazul Ungariei. Deși este
un stat european cu drepturi depline, de
asemenea membră a acordului Schengen,
aceasta a construit un gard militarizat la
frontiere și refuză să mai primească
refugiați. Mai mult decât atat, a elaborat și
avansat o nouă legislație care incriminează
și dezumanizează refugiații.11 La polul
opus se află Germania, țara în care s-au
efectuat cele mai multe cereri de azil
politic.12 Principaul motiv pentru care
Germania acceptă această masă mare de
refugiați este problema îmbătrânirii

8
https://www.rescue.org/article/afghanistan-what-you-need-know-about-one-worlds-longest-refugee-crises;
accesat la 25.05.2018, ora 22:21
9
http://www.unhcr.org/pages/49e485f36.html; accesat la 25.05.2018, ora 23:16
10
https://web.archive.org/web/20150320232806/http://www.conflict-news.com/libyas-second-civil-war-how-
did-it-come-to-this/; accesat la 25.05.2018, ora 23:43
11
http://www.contributors.ro/wp-content/uploads/2015/10/Pol-Brief-39.pdf; accesat la 26.05.2018, ora 00:08
12
http://m.euronews.com/en/304485/; accesat la 26.05.2018, ora 00:18
populației. Conform estimărilor guvernului de la Berlin, forța de muncă activă din Germania
va scădea în viitorul apropiat cu aproximativ șase milioane de persoane. Planul germanilor
este instruirea imigranților pentru acoperirea deficitului forței de muncă.13 România reprezintă
țara din UE cu cea mai mică rată a imigrației (0,9%) iar în 2014 s-au înregistrat 1506 cereri de
azil din care aproape jumătate au fost respinse.14

În ceea ce privește efectele migratiilor asupra Europei, acestea se axează în mare parte pe
ramura economică. După cum se cunoaște, există 65,6 milioane de persoane care au fost
strămutate forțat de la casele lor din întreaga lume, acest proces crescând cu o rată de 20 de
persoane pe minut. Complexitatea și volumul acestei deplasări moderne traversează adesea
categoriile și rolurile definite anterior în anii celui de-Al Doilea Război Mondial. Aproximativ
1,3 milioane de persoane au solicitat azil în UE numai în 2015, depășind recordul de vârf de
670.000, în urma căderii Zidului Berlinului și a conflictului din Iugoslavia din 1990. Multe
națiuni europene au suportat costuri semnificative din cauza mișcărilor migratorii. O națiune
mică de 9,5 milioane, Suedia, este de așteptat să fi luat un număr de refugiați în valoare de
aproape două procente din populația sa, mai multe acceptări pe cap de locuitor decât orice altă
națiune europeană. Costul fiscal al solicitanților de azil a atins în anul 2016 1,0% din produsul
intern brut (PIB) al Suediei. În același an, Danemarca a cheltuit 0,57% din PIB, iar Germania
a cheltuit 0,35% din PIB-ul său pentru solicitanții de azil. În general, se înțelege că acest nivel
de deplasare a avut caracter profund și fără precedent de impact în spațiile umanitare, de
securitate și economice din Europa. Problema principală rămâne cum pot oare guvernele
europene și părțile multilaterale din regiune să colaboreze pentru a dezvolta o abordare
eficientă și durabilă a migrației.15

În Europa, imigrarea, indiferent de formele pe care le adoptă, este și va rămâne o realitate


deoarece oamenii se stabilesc în UE din motive diferite. Unii vin să studieze iar alții să
participe la cercetări. Alții își caută de lucru sau se alătură membrilor familiei care deja
locuiesc acolo. Din aproximativ 507 milioane de locuitori ai UE, 20 milioane nu sunt
originari de aici. Imigrarea aduce beneficii nu doar persoanelor ce se stabilesc aici ci și
societăților care îi adoptă. Ca și cazul Germaniei, imigranții pot fi foloșiți în ocuparea forței
active de muncă. Pot reprezenta soluțiile unor posibile crize fără soluții. Se poate profita de
avantajele imigrării numai dacă imigranții se integrează în țările gazdă. Există totuși o serie de

13
http://www.gandul.info/international/adevaratul-motiv-pentru-care-germania-accepta-atat-de-multi-
imigranti-14707970; accesat la 26.05.2018, ora 00:33
14
http://www.contributors.ro/wp-content/uploads/2015/10/Pol-Brief-39.pdf; accesat la 26.05.2018, ora 00:22
15
https://www.csis.org/events/impact-migration-europe; accesat la 26.05.2018, ora 01:16
condiții iar una din ele se referă la faptul că imigranții trebuie să respecte regulile și valorile
societății care îi adoptă. Totuși unul dintre aspectele negative ale acestui proces este că uneori
nu se respectă aceste reguli.16

Conflictul din Siria

Razboiul Civil din Siria este un conflict aflat in desfasurare din 15 martie pana in
prezent, avand multiple parti combatante, principala fiind Republica Siriana Araba condusa de
presedintele Bashar al-Assad si aliatii sai, si mai multe forte de opozitie care se lupta atat
impotriva guvernului dar si intre ele, printre acestea putem enumera Armata Siriana Libera si
Fortele Siriene Democratice Kurde, cele din urma fiind sustinute de SUA si statele membre
NATO. Aliatii regimului al-Assad sunt Rusia, Iranul si Organizatia paramilitara Hezbollah.

Cauzele conflictului isi au originile in demonstratiile antiguvernamentale incepute la 26


ianuarie 2011, parte a asa numitului val de proteste Primavara Araba in care se inscriu mai
multe tari din Africa de Nord si Orientul Mijlociu.

Regimul Assad a eșuat în tentativa de a democratiza Siria. Din 2011 Siria este
considerat un stat eșuat, cuprins de anarhie și război civil.

Ca urmare a acestui conflict armat in care sunt oprimate drepturi fundamentale ale
omului si sunt incalcate conventii internationale in ceea ce priveste folosirea armelor chimice,
au fost angrenate in conflict forte internationale precum SUA, Turcia sau Rusia, acestea avand
interese geo-politice, dar si institutii internationale ce vegheaza la respectarea drepturilor
omului si mentinerea pacii - ONU.

In ceea ce priveste criza migratiei din Uniunea Europeana din ultimii ani, conflictul din
Siria a avut cel mai mare aport, fiind practic evenimentul declansator al crizei, odata cu
valurile de migranti ce au inceput sa paraseasca in masa in stat devastat de razboi si anarhie in
care conditiile de viata, lipsa resurselor si atacurile sangeroase atat din partea guvernului cat si
din partea rebelilor puneau in pericol civilii intr-un numar covarsitor si chiar numeroase
atacuri teroriste vizau tinte civile, in special spitale sau centre aglomerate.

Incepand cu mai 2011, mii de oameni parasisera deja țara, iar primele tabere de
refugiați au fost deschise în Turcia. În martie 2012, Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite

16
https://ec.europa.eu/home-affairs/sites/homeaffairs/files/e-library/docs/brochure-migration-and-
asylum/brochure_asylum_and_migration_ro.pdf; accesat la 26.05.2018, ora 01:58
pentru Refugiați a decis să numească un Coordonator regional pentru refugiații sirieni -
recunoscând preocupările crescânde legate de criză. Doar un an mai târziu, în martie 2013,
numărul refugiaților sirieni a ajuns la 1.000.000. Până în decembrie 2017, ICNUR a numărat
1.000.000 de cereri de azil pentru refugiații sirieni din Uniunea sirieni înregistrați în întreaga
lume.17

Statele membre UE au primit 626.065 cereri de azil în 2014, cel mai mare număr de
cereri de la cele 672.000 cereri inregistratein 1992. Principalele țări de origine a solicitanților
de azil, reprezentând aproape jumătate din total, erau Siria (20%), Afganistan (7%). , Kosovo
(6%), Eritreea (6%) și Albania. Patru state - Germania, Suedia, Italia și Franța - au primit
aproximativ două treimi din cererile de azil ale UE și au acordat aproape două treimi din
statutul de protecție în 2014.18

Conflictul din Afganistan

Razboiul din Afganistan a izbucnit la 7 octombire 2001 si este in desfasurare in prezent, ca


urmare a atacurilor teroriste de la 11 septembrie 2001 impotriva SUA. La finele aceluiasi an
NATO va forma o misiune de Forta si Asitenta Internationala de Securitate, cunoscuta pe plan
international ca ISAF ce are ca obiectiv eradicarea terorismului. In cadrul acestei misiuni,
SUA a avut doua operatiuni militare in Afganistan, prima intre 2001-2014, intitulata
Operatiunea Enduring Freedom, si o a doua, lansata in 2015 si inca in desfasurare
Operatiunea Freedom’s Sentinel.

Operatiunile SUA din Afganistan se vor transforma inca din primii ani ai razboiului
intr-un efort comun al coalitiei NATO la care a contribuit cu efective militare si Romania,
numarul trupelor romanesti atingand un apogeu de 1600 in 2013, fiind prezente in misiuni de
mentinere a securitatii si paza a frontierelor.

Spre deosebire de conflictul din Siria, in Afganistan numarul civilior afectati a fost
considerabil mai mic, cu toate acestea si aceasta tara, grav afectata pe plan social si economic
s-a confruntat cu fenomenul migratiei in masa.

17
"Situation Syria Regional Refugee Response", www.unhcr.org, accesat la 25.05.2018
18
"The number of asylum applicants in the EU jumped to more than 625 000 in 2014", EUROSTAT, accesat la
25.05.2018
Din 2001, peste 5,7 milioane de foști refugiați s-au întors în Afganistan, dar în 2013 au
rămas 2,2 milioane de refugiați. În ianuarie 2013, ONU a estimat că 547,550 au fost persoane
strămutate intern, o creștere de 25% față de cele 447.547 estimate pentru ianuarie 201219

Impreuna cu refugiatii din Siria, cei din Afganistan formeaza doua treimi din numarul
total al refugiatilor ce au patruns pe teritoriul Uniunii Europene.

Rutele alese de refugiati sunt destul de diversificate in ceea ce priveste traseul dar
modalitatea este limitata la apa sau uscat. Cateva dintre aceste rute sunt ruta Vest-Africana ce
ajunge in Spania, ruta Merditeraneeana ce ajunge in Italia si rute pe uscat ce vizeaza partea de
est a Europei si tarile balcanice, in special Albania si Grecia. Pe fondul acestui fenomen in
tarile europene dar si in tarile de origine ale refugiatilor s-au dezvoltat numeroase retele de
traficanti de persoane.

În septembrie 2015, Europol estimează că există 30 000 de suspectați de trafic uman,


numar care a crescut la 55 000 în 2016 și încă 10 000 în 2017. Din traficanti, 63% provin din
Europa, din care 45% provin din țări balcanice, 14% Orientul Mijlociu, 13% din Africa și 9%
din Asia de Est.20

Crizei migrației are la bază are la bază situații conflictuale care au împins populații din
zone afectate de războaie civile spre a căuta pacea și un trai mai bun în țări puternic dezvoltate
ale Europei, precum Germania sau Austria, generând o situație destul de complexă - găsirea
mijloacelor prin care sute de mii de refugiați urmau să se integreze în noi societăți a constituit
o provocare, mai ales că, în acest scop, emigranții erau pregătiți să-și atingă țelul indiferent de
mijloace.

Una dintre situațiile care au stat la baza valului imens de migratori ajuns în Europa a
fost războiul civil din Libia, 2011. Inițial început ca o serie de proteste împotriva lui
Maummar Gaddafi, acestea au devenit ulterior un război civil, întrucât Gaddafi angajaze
mercenari care să lupte împotriva civililor (forțele armate refuzaseră acest lucru).21

Criza siriană are loc într-un context similar, spiritul revoluționar al populației venind
din puterea exemplului țărilor arabe. Începută in ianuarie 2011 printr-o serie de manifestații
19
“Numbers taken from UNHCR, 2011 UNHCR Country Operations Profile—Afghanistan",
http://www.unhcr.org/cgi-bin/texis/vtx/page?page=49e486eb6, accesat 2018-05-25.
20
“MIGRANT SMUGGLING IN THE EU”, https://www.europol.europa.eu/publications-documents/migrant-
smuggling-in-eu, accesat 2018-05-25
21
https://www.voanews.com/a/experts-disagree-on-african-mercenaries-in-libya-117156253/157553.html,
accesat la 31.05.2018
impotriva sistemului dictatorial al președinților Hafez și Bashar Al-Assad. Manifestațiile au
degenerat, armata a primit ordin de foc împotriva civililor și manifestanților iar totul s-a
transformat într-o insurecție armată care s-a soldat până din 2011 și până-n 2017 cu un număr
de aproximativ 400.000 de victime, 5 milioane de sirieni părăsindu-și țara și devenind
dependenți de ajutoare sociale.22

Singura soluție care se întrevedea în fața celor care alegeau să-și părăseasca țara pe cale
legală o reprezenta azilul politic.

Reacţiile instituţiilor Uniunii Europene în fata crizei migraţiei. Cum răspund statele
membre?

Consiliul European, însărcinat cu definirea direcţiei şi priorităţilor politice ale Uniunii


Europene, este organismul strategic al UE fiind cel ce rezolvă crizele în principal, de
asemenea cuprinde şefii de stat sau de guvern ai statelor membre, împreună cu Preşedintele
Consiliului European şi Preşedintele Comisiei Europene. Înaltul Reprezentant al Uniunii
pentru afaceri externe şi politica de securitate participa, de asemenea, la reuniunile sale.
Consiliul a fost înfiinţat în 1975 şi a fost formalizat ca instituţie în 2009, odată cu intrarea în
vigoare a Tratatului de la Lisabona. Actualul sau preşedinte este Donald Tusk, fost prim-
ministru al Poloniei. 23

Referitor la presiunile exercitate de migraţie, Consiliul European joacă un rol foarte


important, acesta stabilind planurile stragetice ale Uniunii în această privinţă. Datorită
intensificării crizei, UE a acţionat rapid pentru a oferi un răspuns la nivel european şi astfel,
Comisia şi-a prezentat "Planul de acţiune în zece puncte privind migraţia" la 20 aprilie 2015.

Planul a fost susţinut de miniştrii de externe şi interne şi a fost aprobat imediat de


Consiliul European cuprinzând următoarele puncte: 1.Consolidarea operațiunilor comune din
Marea Mediterană, și anume Triton și Poseidon, prin creșterea resurselor financiare și a
numărului de active şi extinderea domeniului lor operațional, permițând intervenirea în
continuare, în cadrul mandatului Frontex; 2.Intensificarea procesului de capturare și
distrugere a navelor folosite de contrabandiști, acest lucru având rezultate pozitive obţinute în
cadrul operaţiunii Atalanta; 3. EUROPOL, FRONTEX, EASO și EUROJUST se vor întâlni în
mod regulat și vor lucra îndeaproape pentru a culege informații despre contrabandiști şi

22
https://www.digi24.ro/stiri/externe/mapamond/cronologie-siria-dupa-sase-ani-de-razboi-civil-702235,
accesat la 31.05.2018
23
http://www.consilium.europa.eu/ro/european-council/, accesat la 25.05.2018
zonele în care aceştia activează; 4.EASO să creeze echipe în Italia și Grecia pentru procesarea
comună a cererilor de azil; 5.Statele membre să asigure amprentarea tuturor imigranților;
6.Au fost luate în considerare opţiunile creării unui mecanism de realocare de urgență;
7.Demararea unui proiect voluntar la nivelul UE privind restabilirea imigranților, oferind un
număr de locuri persoanelor care au nevoie de protecție; 8.Crearea unui nou program de
întoarcere pentru repatrierea rapidă a migranților ilegali, coordonat de Frontex de către statele
membre principale; 9.Implicarea țărilor din jurul Libiei printr-un efort comun între Comisie și
SEAE; 10.Angajarea unor ofițerii de legătură în materie de imigrație (OIM) în țările cheie,
pentru a aduna informații privind fluxurile migratorii și a consolida rolul delegațiilor UE.24

Pe lângă planul de acţiune în zece puncte, în mai 2015, Comisia a prezentat o agendă
europeană privind migrația pentru a aborda atât provocările imediate, cât şi deficiențele
structurale ale actualei politici europene în materie de migraţie şi azil. De atunci, eforturile
statelor pentru a restabili ordinea în cadrul problemei migraţiei a avut unele rezultate pozitive.
A fost pusă în aplicare Declaraţia UE-Turcia din 18 martie 2016 ce stabilea ca că "toți noii
migranți aflați în situație neregulamentară care traversează, începând cu data de 20 martie
2016, frontiera dinspre Turcia către insulele grecești vor fi returnați în Turcia"25, lucru ce a
redus în mod semnificativ numărul de sosiri neregulamentare în Europa.

Frontierele externe ale UE au fost reorganizate, fiind înfiinţate sisteme care să permită
înregistrarea şi prelevarea amprentelor digitale ale tuturor migranţilor la sosirea acestora. De
asemenea, UE şi-a asumat responsabilitatea, la nivel global, de a oferi azil, anual, unui număr
foarte mare de refugiaţi din întreaga lume, numai în 2016, a fost acordat azil politic unui
număr de peste 720.000 de refugiaţi, asta însemnând de trei ori mai mult decât Australia,
Canada şi SUA împreună. De o importanţă deosebită au fost propunerile de înfiinţare a
poliţiei de frontieră şi a gărzii de coastă la nivel european. Poliţia de frontieră şi garda de
coastă la nivel european se afla în prezent operaţională şi acţionează în toate zonele de
frontieră unde sunt înregistrate majoritatea trecerilor ilegale.26

Pentru început, în agenda europeană privind migraţia s-a hotărât luarea unor măsuri
rapide şi hotărâte în privința tragediei umane din întreaga Mare Mediterană datorită faptului
că traversările periculoase ale migranţilor pun în pericol vieţi omeneşti, mai ales din cauza

24
https://ec.europa.eu/home-affairs/what-is-new/news/news/2015/20150420_01_en, accesat la 25.05.2018
25
http://www.consilium.europa.eu/ro/press/press-releases/2016/03/18/eu-turkey-statement/, accesat la
25.05.2018
26
http://www.mfa.gov.md/img/docs/buletin-informational-mobilitate-13.pdf, accesat la 25.05.2018
mijloacelor utilizate de traficanţi. Aceste măsuri au fost luate prin adoptarea Declaraţiei
Consiliului European din 23 aprilie 2015 şi a Rezoluţiei Parlamentului European. Astfel,
eforturile de căutare şi salvare au fost intensificate pe Mediterana, UE a impulsionat
operaţiunile comune Triton şi Poseidon ale Agenţiei Europene pentru Poliţia de Frontieră şi
Garda de Coastă iar eforturile acestor operaţiuni comune care sunt strâns coordonate şi
combinate cu resursele mobilizate de EUNAVFOR MED Sophia, au salvat 620.000 de vieţi
omeneşti din 2015 până în prezent. Din momentul activării Declaraţiei UE-Turcia, în Marea
Egee s-au înregistrat 113 decese şi persoane dispărute, în comparaţie cu aproximativ 1.150
persoane care şi-au pierdut viaţa sau au fost daţi dispăruţi în anul precedent declaraţiei.27

Uniunea Europeană sprijină periodic Paza de coastă turca din punct de vedere
financiar în vederea imbunataririi capacităţii acesteia de a efectua operaţiuni de căutare şi
salvare. Se depun foarte multe eforturi, însă pierderile de vieţi omeneşti ar trebui reduse la
zero în viziunea Uniunii. Acesta este motivul pentru care UE şi statele membre oferă sprijin
Pazei de coastă libiene pentru că aceasta să poată efectua operaţiuni de căutare şi salvare în
apele sale suverane, un proiect în valoare de 46,3 milioane de euro, cofinanţat de UE şi Italia
care vizează consolidarea şi organizarea frontierelor în Libia a fost aprobat în iulie 2017 şi va
continua şi în anii următori. Ca urmare a acestui sprijin acordat Pazei de coastă libiene,
numărul persoanelor care şi-au pierdut viaţa pe ruta central-mediteraneeana a scăzut de la
4.581 în 2016 la 2.372 până în septembrie 2017.28

Pe lângă eforturile menţionate de consolidare a protecţiei frontierelor externe ale UE,


instituirea de hotspoturi (centre de primire şi triere) în Grecia şi Italia este de asemenea o
realizare operaţională foarte importantă. În prezent, 5 hotspoturi îşi desfăşoară activitatea în
Grecia şi 4 în Italia, cu o capacitate totală de peste 7.000 de locuri în Grecia şi peste 1.500 de
locuri în Italia. Imigranţii ce au sosit în aceste zone au beneficiat de îngrijire medicală şi li s-
au aplicat proceduri de prelevare a amprentelor digitale, verificare şi înregistrare, de asemenea
aceştia au fost informaţi cu privire la drepturile pe care le au. Hotspoturile au facilitat
efectuarea de către Europol şi alte autorităţi naţionale a unui număr sporit de controale de
securitate contribuind astfel la identificarea factorilor de risc şi la combatarea reţelelor de
persoane care introduc ilegal migranţi.29

27
http://www.cdep.ro/afaceri_europene/CE/2017/COM_2017_558_RO_ACTE_f.pdf, accesat la 25.05.2018
28
Ibidem
29
http://missingmigrants.iom.int/region/mediterranean, accesat la 25.05.2018
În lunile mai şi iulie 2016, Comisia a propus reformarea sistemului european comun de azil,
sistem ce se bazează pe cooperarea practică şi eficientă a statelor membre, pe solidaritatea
dintre ele şi în relaţia cu ţările de origine şi de tranzit. Acesta a prezentat un pachet de
instrumente menite să consolideze şi să adapteze politica UE în materie de azil la provocările
actuale. Reforma va contribui, de asemenea, la realizarea unei mai mari convergențe în
sistemul de azil al UE, astfel încât solicitanții să beneficieze de un tratament egal în întreaga
UE.

Regulile comune ale UE permit identificarea rapidă a țării căreia îi revine


responsabilitatea de a examina o solicitare de azil. Aceste norme țin cont de criterii precum
țara în care se află membrii familiei solicitantului, țara în care locuiește solicitantul în
momentul redactării cererii, țara care i-a eliberat viză, sau care a fost punctul de intrare în UE.
Pentru o mai uşoară organizare a statelor membre în această privinţă, li s-a oferit acces la baza
de date EURODAC. Aceasta permite compararea amprentelor pentru a verifica dacă un
solicitant de azil a mai înaintat o cerere și în alt stat membru. Solicitanţilor de azil aflaţi în
aşteptarea unei decizii cu privire la situaţia lor, trebuie să li se asigure anumite produse de
bază care să le permită să trăiască decent. Conform standardelor minime în materie de
primire, statele membre trebuie să le ofere solicitanţilor de azil sprikin materiale, dar şi
cazare, haine, alimente şi bani de buzunar. Totodată solicitanţii trebuie să primească îngrijire
medicală, psihologică, dreptul de a-şi reîntregi familia, de a participa la cursuri de formare
profesională şi în anumite condiţii, de a se integra pe piaţa muncii, iar în cazul copiilor, acces
la educaţie. 30

În cadrul crizei migraţiei, Germania este o destinaţie preferată de către migranţi, mai
ales de către cei din Orientul Mijlociu şi Africa, care asociază această ţară cu o economie
prosperă, securitate şi bune opotunitati educaţionale şi de angajare. Numărul solicitanţilor de
azil din Germania a crescut în mod considerabil între 2014 şi 2015. În septembrie 2015,
cancelarul Angela Merkel a primit laude pentru decizia ei de a permite refugiaţilor liber acces
în Germania, iar pararea ei a fost susţinută de foarte mulţi voluntari care au manifestat
solidaritate. În acelaşi timp, au existat şi mişcări xenofobe de dreapta, ale europenilor patrioţi
împotriva islamizării Occidentului. Motivele acestei xenofobii asupra migraţiei sunt legate de
dragostea pe care germanii o au asupra propriei lor culturi. În consecinţă, s-a afirmat frecvent

30
https://ec.europa.eu/home-affairs/sites/homeaffairs/files/e-library/docs/brochure-migration-and-
asylum/brochure_asylum_and_migration_ro.pdf, accesat la 25.05.2018
ca Germania nu este o ţară a migraţiei însă numărul imigranţilor arata contrariul.31

Grecia diferă semnificativ de celelalte ţări europene, însă unele trăsături totuşi se
aseamănă, în primul rând, datorită localizării sale geografice, în sud-estul bazinului
mediteranean, Grecia formează poarta naturală de intrare în Europa a refugiaţilor şi
migranţilor, în special a celor care provin din regiuni din Orientul Mijlociu. În plus, Grecia se
afla într-o criză financiară foarte adâncă, cauzată în mare măsură de moneda euro şi de
politicile de austeritate care provoacă mari dezechilibre în zona euro. Pe lângă acest lucru,
celelalte state membre UE (Austria şi Ungaria) dau vina pe Grecia datorită incapacităţii de a
aborda singură o criză de dimensiuni europene şi chiar globale. Înainte de apariţia crizei
refugiaţilor în 2015, UE şi Grecia nu aveau o politică stabilită pentru imigraţie şi refugiaţi.32

Atitudinea grecilor faţă de acest mare flux de refugiaţi a fost de o mare surprindere
pentru mulţi. Cetăţenii obişnuiţi, asociaţiile civile locale, municipiile, sindicatele, şcolile,
biserica şi multe alte instituţii s-au mobilizat şi au întreprins acţiuni fără precedent şi
manifestări de solidaritate, aceştia au donat diferite materiale, haine, obiecte, au organizat
evenimente, petreceri, iniţiative de găzduire a imigranţilor acasă, chiar şi excursii ghidate la
muzee. Aşadar în ciuda crizei politice şi economice din țară, în Grecia faptele şi spiritul de
solidaritate a predominat iar mass-media a evidenţiat amplu acest fenomen dinamic nou.33

În istoria sa, Italia şi-a schimbat statutul de la a fi o ţară de emigrare la o ţară de


imigrare. Primele fluxuri de imigraţie au început în anii 1960 şi în cea mai mare parte în anii
'90. Acest fenomen a fost cauzat în principal de sărăcia din ţările vecine dar şi ca urmare a
evenimentelor geopolitice, ca de exemplu: căderea zidului Berlinului, războiul civil din fosta
Iugoslavie, extinderea UE cu aderarea unor noi ţări membre, războiul din Siria, etc. Guvernul
italian a adoptat o serie de legi privind reglementarea imigraţiei, legea nr. 189 din 2002 a fost
promulgată în timpul cabinetului lui Berlusconi, această lege, mai restrictiva decât cele
anterioare, este încă în vigoare şi presupune că imigranţii pentru a intra în țară trebuie să
dețină un contract de muncă semnat de respectivul migrant şi un angajator italian, de
asemenea contribuţiile la pensie au fost reduse iar consulatele italiene din străinătate pot
refuza eliberarea vizei oricărei persoane fără nici-un motiv anume.34 Refugiaţii şi solicitanţii

31
Melani, Barlai, The Migrant Crisis: European Perspectives and National Discourses, Berlin, Ed. Lit Verlag, 2017,
pp. 107-108
32
Melani, Barlai, The Migrant Crisis: European Perspectives and National Discourses, Berlin, Ed. Lit Verlag, 2017,
pp. 128-129
33
Ibidem, pp. 143-144
34
Ibidem, pp. 171-173
de azil din Italia au crescut în ultimii ani, dar numărul acestora este mic comparativ cu alte
țări europene, pe lângă asta în Italia există şi un număr foarte mare de imigranţi romani
(1.131.839 în 2015), urmaţi de cei proveniţi din Albania (490.483), Măroc (449.058), China
(265.820), etc. Este important să subliniem faptul că migranţii sunt în general clasificaţi drept
"alţii", iar aceasta definiţie creează o diferenţiere foarte mare.

Criza migrațiilor a fost privita inițială drept un test însă, ulterior, a devenit mai mult o
oportunitate, întrucât aceasta va contribui, în viitoroarele decenii, atât la menținerea unui
echilibru din punctul de vedere demografic, cât și la majorarea forței de munca, având în
vedere și faptul că majoritatea emigranților sunt pregătiți să intre în câmpul muncii.35

Inițial, pentru a gestiona masele de emigranți ajunse în spațiul European, țările


membre ale Uniunii Europene au stabilit procentul de potențiale locuri de muncă pe care le
pot pune la dispoziție și procedurile pe care aceștia trebuie sa le urmeze pentru a fi asimilați.
Astfel, a fost elaborat un cadru juridic comun care urma să stabilească ulterioarele categorii
sociale în care emigranții urmau să fie integrați și condițiile care trebuiau să fie respectate. Au
fost împărțiți în lucrători, cercetători, respectiv studenți, iar intrarea în baza teritoriului
Uniunii Europene se făcea în baza mai multor documente (document de călătorie valabil,
asigurare de sănătate, dovada că se pot întreține în cadrul statului gazdă, autorizație de
călătorie - în cazul minorilor). Acceptarea pe teritoriul statului gazdă vine cu o serie de
drepturi, cum ar fi obținerea unui permis de ședere (care oferă dreptul de a munci), dreptul de
securitate sociala sau dreptul de reîntregire a familiei (în cazul cercetătorilor, aceștia iși
puteau aduce familia alături de ei în statul unde efectuau cercetări).36 Acesta din urmă
reprezintă unul dintre cele mai importante programe inițiate în sensul sprijinirii emigranților
și, desi vine cu o serie de drepturi (cum ar fi accesul la educație, acces egal pe piața forței de
muncă, formare profesionala si tratament egal în raport cu restul cetățenilor), vine si cu o serie
de obligații (obligația de a dispune de o locuință și de a avea mijloacele materiale necesare
traiului).37 De asemenea, pentru o mai bună gestionare a imigrării, Uniunea Europeana a luat
horărârea de a spijini financiar statele membre pregătite să primească mase întregi de
emigranți, prin programe de finanțare precum fondul pentru azil, migrație și integrare,
program pe o perioadă de 6 ani (2014-2020) în cadrul căruia urmează să fie alocați 3,137 de

35
https://ec.europa.eu/home-affairs/sites/homeaffairs/files/e-library/docs/brochure-migration-and-
asylum/brochure_asylum_and_migration_ro.pdf, p. 3, accesat la 31.05.2018
36
Ibidem, p. 4
37
Ibidem, p. 6
miliarde de euro. Un alt program este fondul european pentru returnare, care a acordat statelor
membre peste 676 de milioane de euro pentru integrare voluntară sau forțată.

În primăvara anului 2015 migrațiile se accentuează, iar Comisia Europeană inițiază un


nou plan care trebuia să pregătească transferul unui efectiv de 160,000 persoane din țările
afectate, măsuri ce trebuiau luate în decursul a 6 luni. În acest sens, președintele comisiei
europene, Jean-Claude Juncker a prezentat aceste măsuri șefilor statelor membre, declarând că
”Este momentul ca Uniunea Europeană, instituțiile sale și toate statele membre să ia noi
măsuri temerare, hotărâte și concertate.” Printre aceste măsuri putem enumera intrarea în
acțiune a mecanismelor de transfer și a echipelor de sprijin pentru gestionarea migrației în
zonele fierbinți sau sporirea sprijinului bugetar.”38

O altă instutiție care a adus un sprijin gestionării probleme maselor de emigranți a


fost Organizația Internațională pentru Migrație (OIM) - un organism interguvernamental cu
statut diplomatic și misiune umanitară din care fac parte peste 110 state. Aceasta este fondată
în baza principiului că migrațiile umane, indiferent de natura motivelor care stau la baza
acestora, aduc beneficii, atât emigranților cât și societății. Pentu a contribui la soluționarea
problemelor generate de migrații, OIM a contribuie cu idei privind organizarea emigranților,
transferul lucrătorilor calificați, dar și cu organizarea unui forum pus la dispoziția statelor și a
altor organizații, de natură să încurajeze schimburile de opinii la nivel ideologic.39

Potrivit raportului prezentat de OIM privind ”Migrația pentru anul 2015”, 1 din 5
emigranți sunt cetățeni ai celor mai mari orase din lume. Raportul subliniază si faptul că,
întradevăr, emigranții contribuie semnificativ la economia fiecărui dintre aceste mari orașe,
însă, totodată, prezența lor constituie și un risc social din cauza diferențelor sociale prezente la
nivelul populației (diferențe de rasă, etnie, etc), existând riscul de segregare pe cartiere, ceea
ce vine cu crearea unei stări generale de tensiune. Practic, această multietnicitate devenise o
realitate la nivelul prezentării raportului.40

Un aspect negativ în cazul migraților masive a fost cel al migrațiilor ilegale și a


rețelelor de traficanți care promiteau oamenilor ”visul european” în schimbul banilor și a altor
beneficii, asigurând protecție, invulnerabilitate și o viață mai bună. Întrucât obținerea

38
http://europa.eu/rapid/press-release_IP-15-5700_ro.pdf, accesat la 31.05.2018
39
http://www.euroavocatura.ro/dictionar/116/Organizatia_Internationala_pentru_Migratie, accesat la
31.05.2018
40
http://www.oim.ro/ro/centru-media/stiri/435-oim-a-lansat-raportul-mondial-privind-migratia-pentru-anul-
2015, accesat la 31.08.2018
mijloacelor materiale și documentelor necesare traiului într-o țară membră UE reprezenta
imposibilul pentru majoritatea celor care alegeeau calea refugiului, dat fiind și faptul că acesta
erau criterii esențiale pentru a putea fi acceptat într-un astfel de spațiu, oamenii puteau fii
exploatați cu ușurință iar piața ”muncii la negru” reprezenta atractivitate.41

Emigranții aveau diverse căi prin care reușeau să pătrundă ilegal într-un spațiu fără a fi
interceptați de către autorități - fie utilizând documente false, fie intrând cu vize de ședere
temporară, rămânând în țara respectiva și dupa expirarea acesteia. În acest sens, Uniunea
Europeană a recurs la diverse măsuri pentru a combate traficul de persoane, inciminând orice
persoană era presupusă ca făcând parte dintr-o astfel de rețea.42 Nu mai puțin de 90% dintre
emigranți au pătruns în spațiul european plătind asociațiilor de crimă organizată în schimbul
trecerii granițelor, iar mii de astfel de refugiați și-au pierdut viețile pe mare din cauza
insecurității și pericolului pe care îl presupuneau astfel de trasee.43

Traficanții aveau și ei, de asemenea, propriile lor căi. Mișcarea începuse inițial in
Tunisia, ajungând până la finalul lui februarie 2011 până pe coastele Libiei, și aceasta având
ieșire la Marea Mediterană. Cunoscut este cazul Libiei, unde aceștia cumpărau bărci de
pescuit de la localnici și le foloseau pentru a transporta zilnic sute de emigranți în Italia. Libia
si Tunisia trimiteau prin aceste bărci anual n efectiv de peste 40,000 de emigranți care
atingeau țărmul Lampedusiei.

O scădere considerabilă a numărului celor care traversau ilegal Marea Mediterană a


fost înregistrată anul următor, în 2012, fapt justificat de traficanți, conform spuselor lor, prin
faptul că doreau să întoarcă favorul pe care NATO si UE îl făcuseră Libiei, prin îndepărtarea
lui Gaddafi. Lucrurile aveau însă să revină la ”normal” în anii următori.44

În 2013, la începutul a ceea ce a fost numit ”primăvara arabă”, UNHCR a recunoscut


meritele Italiei pentru efortul depus în sprijinul migranților care s-au aventurat în traversarea
Mării Mediterane. Finalul operațiunii de salvare ”Mare Nostrum” aducea cu sine salvarea a

41
https://ec.europa.eu/home-affairs/sites/homeaffairs/files/e-library/docs/brochure-migration-and-
asylum/brochure_asylum_and_migration_ro.pdf, p. 3, accesat la 31.05.2018

42
https://ec.europa.eu/home-affairs/sites/homeaffairs/files/e-library/docs/brochure-migration-and-
asylum/brochure_asylum_and_migration_ro.pdf, pag. 6, accesat la 31.05.2018
43
http://publications.europa.eu/resource/cellar/1aa55791-3875-4612-9b40-a73a593065a3.0020.01/DOC_1,
pag. 2, accesat la 31.05.2018
44
Patrick Kingsley, The New Odyssey: The story of Europe’s refugee crisis, editura Faber & Faber ltd, Londra,
2016, pp. 67-69,
peste 150,000 refugiați, confiscarea a 5 nave care transportau ilegal și aducerea în fața justiției
a 330 de traficanți.

Anul 2014 a fost cel în care lucrurile au scăpat practic de sub control. Războiul civil
declanșat in Libia, dar și conflictele din Siria care au împins zeci de mii de sirieni să-și
părăsească locurile de baștină și străbăteau un traseu nu tocmai sigur (Grecia, Turcia) pentru a
ajunge pe țărmurile Libiei de unde puteau pleca spre Italia, au constituit o imensă oportunitate
pentru dezvoltarea rețelelor de traficanți, mai cu seamă că starea de conflict si haoul generat
nu constituia o piedică în calea dezvoltării unei rețele, ci, din potrivă. Astfel, recordul
înregistrat în anii precedenți a fost practic triplat: peste 170,000 de persoane ating țărmurile
Italiei.45

În cadrul unui comunicat de presă publicat de Comisia Europeană la data de 23


septembrie 2015, se menționează eforturile depuse pentru împiedicarea traficului de persoane
si a migrației ilegale, fenomen ce crease destul de multă agitație : ”Ne-am dublat din nou
eforturile de a descuraja călăuzele și de a desființa grupurile de traficanți de persoane. Este
mai greu acum să se facă rost de nave ieftine, deci a scăzut numărul celor care își pun viețile
în pericol la bordul unor ambarcațiuni șubrede și neadaptate navigării pe mare. Drept urmare,
numărul de nou-veniți care au utilizat ruta central-mediteraneeană s-a stabilizat în august la
aproximativ 115 000, la fel ca anul trecut.” 46

Principalul scop al celor care migrau ilegal era, după ce ajungeau în regiuni precum
Italia sau Grecia, să se stabileasă în in țări nordice care le-ar fi asigurat traiul mult-dorit
(Germania, Suedia, Austria și altele). Uniunea Europeană a continuat, cum era de așteptat, a
început să ia noi măsuri în vederea stopării fluxului de persoane care traversau ilegal, fie pe
mare sau uscat. Întrucât una din rutele principale însemna traversarea Mării Egee, UE. a
încheiat in 2016 un acord cu Turcia în urma căruia numărul emigranților ilegali s-a redus
considerabil : de la 7000 de persoane pe zi la 47 în doar 7 luni.47

45
Patrick Kingsley, The New Odyssey: The story of Europe’s refugee crisis, editura Faber & Faber ltd, Londra,
2016, p, 71
46
http://europa.eu/rapid/press-release_IP-15-5700_ro.pdf, accesat la 31.05.2018
47
http://publications.europa.eu/resource/cellar/1aa55791-3875-4612-9b40-a73a593065a3.0020.01/DOC_1,
accesat la 31.05.2018