Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
INTOCMIT DE
CLASA A – 10 - A M1
BIBLIOGRAFIE:
Pozitie geografica :
1. Italia este aşezată în Europa de Sud având aproximativ 301 252 km.
2. Italia este situatã în Europa de Sud între 35°29’26”- 47°5’29” lat. N. şi 6°37’32”-
18°31’14” long. E.
3. Ea este asezata in bazinul Marii Mediterane, in Peninsula Italica.Cuprinde o parte
continentala in care se afla si Campia Padului.Tarmurile Italiei sunt marginite de mari si
numeroase golfuri.
Page 2 of 11
Populatia: Tara numara aproximativ 56 411 000 locuitori (1861: 22 182 000
locuitori; 1901: 32 965 000 loc; 1961: 50 623 000), natalitatea 9,80/00, mortalitatea 9,60/00,
populatia urbana fiind de 69%.
Vecini:
Franţa, Elveţia, Austria, Slovenia, marea Adriaticã, marea Ionicã, marea Tireanianã,
marea Liguricã
Această ţară cuprinde o parte continentală, formată din versantul intern al arcului Alpilor
şi din Câmpia Padului, şi o altă peninsulară ocupată de lanţul muntos al Apeninilor, de dealuri şi
de înguste câmpii litorale; se adaugă o serie de insule, între care Sardinia; Sicilia; Elba.
Alpii, în N, se prezintã sub forma unui zid masiv care se desfãşoarã pe cca. 1200 Km pe
direcţia V-E. Pe aceeaşi direcţie se disting Alpii Piemontezi, cu cele mai mari altitudini din Italia,
Alpii Lombarzi mai puţini înalţi – dar cei mai extinşi şi uşor accesibili – la poalele cãrora s-au
format, prin bararea unor vãi glaciare, mari lacuri glaciare (Maggiore, Lugano, Como, Garda ) şi
Alpii Veneţieni, cu bogat relief carstic.
Apeninii, care ocupã cea mai mare parte a peninsulei şi se continuã şi în insula Sicilia, sunt
fragmentaţi şi prezintã altitudini mai mici decât Alpii. Sunt cunoscuţi pentru caracteristicile lor
vulcanice: câmpuri de lavã , vulcani activi, lacuri vulcanice, cutremure frecvente. Morfologic
distinctã de restul Italiei, insula Sardinia este un bloc vechi masiv, puternic erodat, cu aspect de
podiş.
Coastele Italiei mãsoarã peste 9000 Km şi sunt joase şi nisipoase spre marea Adriaticã şi înalte şi
abrupte spre marea Tirenianã. Numeroasele bãi şi golfuri au favorizat dezvoltarea porturilor;
- Climat alpin ;
- Climat continental ;
- Climat submediteranean;
- Climat mediteranean,cald ;
- Climat semiarid.
Page 3 of 11
Vegetatia : Este predominant mediteraneana (ierburi si arbusti ). In zonele montane
exista paduri de foioase si paduri de conifere. In Abruzzi exista un parc natural care conserva
elementele de flora si fauna mediteraneana.
Steagul : Steagul Italiei este un tricolor conţinând trei benzi verticale de culori verde,
alb şi roşu (de la stânga la dreapta). Este asemănător steagului Irlandei, care este verde, alb şi
portocaliu şi opus celui al Coastei de Fildeş, care este roşu, alb şi verde. Acest drapel este
inspirat dintr-un steag adus în Italia de Împăratul Napoleon.
Limba oficiala : Limba italiană ( italiano, lingua italiana) este o limbă romanică
din subgrupul italo-dalmat vorbită de aproximativ 62 de milioane de oameni, din care majoritatea
locuiesc în Italia.[1] Se bucură de statutul de limbă oficială în trei ţări — Italia, San Marino şi
Elveţia (împreună cu franceză, germană şi retoromană) şi este folosită auxiliar în Vatican. Deţine
de asemenea statutul de limbă de minoritate în părţile Croaţiei şi Sloveniei situate pe Istria.
Limba italiană standard se bazează pe dialectele folosite în Toscana şi este asemănătoare atât cu
limba latină cât şi cu alte limbi romanice. Similitudinea lexicală cu franceză este estimată la 89%
(Matteo Bartoli le numeşte pe italiana şi franceza „limbi inovative”, în opoziţie cu limbile
Page 4 of 11
Peninsulei Iberice şi româna), la 87% cu catalană, la 85% cu sardă, la 82% cu spaniolă, la 78%
cu ladină şi la 77% cu română. Printre limbile romanice mari, este şi cea mai asemănătoare cu
limba română. Se caracterizează prin păstrarea consoanelor şi vocalelor duble şi accentului cu
rolul distinctiv. Influenţa italienei pe alte limbi a fost moderată şi este vizibilă cel mai puternic în
artă, mai ales în muzică. Ideile Şcoli Ardelene şi latinismului au dus la mărirea numărului
cuvintelor de origine italiană în limba română. Astăzi, cuvintele care intră în lexicul altor limbi
se referă mai ales la artă culinară, exemple româneşti fiind pizza, pastă sau spaghete.
Italieni sunt circa 95%, peste 30 000 000 de italieni sunt cetateni ai altor tari.
Populatia este concentrata in mare parte in jumatatea nordica si in deosebi in Campia
Vaduzului si in zona apropiata (cu focarele Milano, Torino, Bolognia, Venezia).
Page 5 of 11
In afara de ramurile traditionale, textila si alimentara se remarca industria
constructoare de masini (autovehicule, nave maritime, electronica si electrotehnica, diverse
aparate si utilaje), petrochimia, siderurgia.
Istoria:
La începutul mileniului 2 î.C. în Pen. Italicã pãtrunde primul val indo-european, urmat, în
sec. 12-11 î.C., de noi valuri italice. În sec. 10-9 î.C., în vestul Italiei îşi fac apariţia etruscii, a
cãror putere politicã şi civilizaţie atinge maxima strãlucire în sec. 7-6 î.C. Grecii întemeiazã,
începând cu sec. 8 î.C. primele colonii în sudul peninsulei şi Sicilia. Emancipat în 510 î.C. de sub
suzeranitatea etruscã, statul roman devine în sec 2 î.C., stãpânul întregii Italii şi îşi extinde în
secolele urmãtoare hegemonia în Bazinul Marii Mediterane, punând bazele celui mai puternic
imperiu al antichitãţii. Detronarea lui Romulus Augustus de cãtre cãpetenia germanã Oduacru
marcheazã sfârşitul Imperiului Roman de Apus. Italia este stãpânitã de heruli, ostrogoţi, apoi
cuceritã de Imperiul Bizantin; în 568 longobarzii cuceresc Nordul. În 756 ia fiinţã statul papal cu
capitala la Roma. Cucerit în 773, regatul longobard este inclus în statul franc. În Sicilia se
stabilesc la începutul sec. al IX-lea arabii. În timpul domniei împãratului Otto I, Italia de Nord şi
Centralã sunt incluse în imperiul romano-german care intrã în conflict cu papalitatea. În sec. XI-
XII arabii sunt eliminaţi din sudul Italiei de cãtre normanzi. Oraşele din Italia de Nord şi
Centralã, Veneţia, Genova, Florenţa, Milano, care înfloresc în secolele XIII-XV devenind patria
umanismului şi Renaşterii, decad în sec. XV-XVI. Între 1495-1595 Italia este câmp de bãtãlie
între Franţa şi Spania. Prin pacea de la Cateau-Cambrésis (1559), cea mai mare parte a Italiei
revine Spaniei, iar dupã tratatele de la Utrecht şi Rastatt (1713-1714), habsburgilor austrieci.
Cu excepţia Siciliei şi a regatului Sardiniei, întreaga Italie este unitã de Napoleon I în 1809.
Dupã rãzboiaele napoeoneene, un puternic val al mişcãrii de eliberare naţionalã zguduie întreaga
Italie; la 9.02.1849, Mazzini şi Garibaldi proclamã la Roma republica, dar reacţiunea europeanã
înãbuşã aspiraţiile populare. Regatul Piemontului este statul în jurul cãruia se realizeazã
unificarea Italiei; în urma rãzboiului franco-piemontezo-austriac, Lombardia se uneşte cu
Piemontul (1859). În 1860-1861 Garibaldi şi “cãmãşile roşii” elibereazã Sicilia şi Italia de Sud.
Victor Emanuel II din dinastia de Savoia se proclamã, în 1861, rege al Italiei. Rãzboiul austro-
prusac din 1866, în care Italia este aliata Prusiei, are ca urmare unirea Veneţiei cu Italia. La
20.09.1870 este eliberatã Roma, care devine în 1871 capitala statului italian.
În 1929, acordul italo-papal de la Lateran statueazã independenţa Vaticanului şi stabileşte
Page 6 of 11
statutul bisericii catolice în Italia.
La 10.06.1940, Italia se alãturã Germaniei, în cel de-al doilea rãzboi mondial, atacând
Franţa, Grecia, Iugoslavia şi participând la agresiunea împotriva U.R.S.S. Dupã debarcarea
anglo-americanã din Sicilia (10.07.1943), regimul dictatorului Mussolini este rãsturnat şi Italia
declarã rãzboi Germaniei.
La 18.06.1946 este proclamatã Republica Italianã.
Regiunea Capitala
1 Abruzzo L'Aquila
2 Valle d'Aosta Aosta
3 Puglia Bari
4 Basilicata Potenza
5 Calabria Catanzaro
6 Campania Napoli
7 Emilia-Romagna Bologna
8 Friuli-Venezia Giulia Trieste
9 Lazio Roma
10 Liguria Genova
11 Lombardia Milano
12 Marche Ancona
13 Molise Campobasso
14 Piemont Torino
15 Sardinia Cagliari
16 Sicilia Palermo
17 Trentino-Tirolul de Sud Trento
18 Toscana Florenta
19 Umbria Perugia
20 Veneto Venetia
• Valle d’Aosta: Situatã în partea de N-V a Italiei în zona montanã a masivului Mont-Blanc la
graniţa cu Franţa. Resursa principalã este turismul.
Capitala: Aosta.
• Piemont: vestitã regiune planã între Alpi şi Apenini traversatã de râul Pad. În aceastã zonã
este concentratã 3/5 din producţia italianã de orez. De asemenea, regiunea Asti este celebrã prin
vinurile şi brânzeturile produse aici.
Page 7 of 11
Capitala: Milano – reprezintã centrul financiar al Italiei. De asemenea, capitala modei italiene.
• Veneto: Situatã în zona aluvionarã de vãrsare a râului Pad şi afluenţilor sãi. Regiune
predominant agricolã. În zona Mestre-Marghera, lângã Veneţia, sunt concentrate rafinãrii de
petrol şi industrie chimicã.
Capitala: Trento
• Friuli-Venezia Giulia: Situatã la poalele Alpilor Carmici. Zonã cu tradiţie agricolã.
Capitala: Perugia.
• Marche: Zonã muntoasã, riveranã la marea Adriaticã, strãbãtutã de vãi adânci. Litoralul este
bogat în plaje.
Capitala: Ancona.
• Lazio: Reprezintã leagãnul civilizaţiei romane, cuprinsã între Apenini, la est şi coasta
tirenianã la vest şi strãbãtutã de râul Tibru.
Capitala: Roma - totodatã capitala Italiei şi a creştinãtãţii de rit catolic unde se aflã statul
Vatican.
• Abruzzo: Regiunea cu cel mai pregnant aspect montan din lanţul munţilor Apenini.
• Campagna: Regiune cu câmpii fertile unde se practicã cultura cerealelor, tutunului, cânepii..
Page 8 of 11
Capitala: Napoli – situatã în golful cu acelaşi nume şi dominatã de prezenţa vulcanului Vezuviu.
• Molise: Regiune cu relief muntos, vãi profunde, pãduri întinse.
Capitala: Campobasso
• Puglia: Regiune bogatã în resurse agricole.
Capitala: Potenza
Capitala: Catanzaro.
• Sicilia: Cea mai mare insulã mediteranianã dominatã de vulcanul Etna. Este o zonã agricolã
cerealierã. Oraşe importante: Siracusa, Catania, Taormina.
Capitala: Palermo.
• Sardinia: Situatã în marea Tirenianã se caracterizeazã printr-un relief muntos şi plaje cu nisip
extrem de fin. Resursele principale sunt pescuitul şi turismul estival.
Capitala: Cagliari.
Principii generale
Forma de guvernământ
Page 9 of 11
funcţia legislativă, exercitată de cele două Camere;
poate să confere sau să revoce prin vot de încredere Guvernul (conform articolului 94 din
Constituţie);
control al executivului;
revizuirea Constituţiei .
În baza articolului 82 al Constituţiei se stabileşte că fiecare dintre cele două Camere poate să
dispună efectuarea de cercetări în materii de interes public, numind o comisie de anchetă.
Constituţia prevede ca în anumite momente cele două Camere să se reunească. Rolul lor este
acela de a alege Preşedintele Republicii, de a-l pune sub acuzaţia de înaltă trădare sau de atentat
la Constituţie pe acesta (atricolul 90), de a asista la depunerea jurământului de către Preşedintele
Republicii (articolul 91), de a alege o treime din membrii Consiuluilui Superior al Magistraturii
(articolul 104) şi o treime dintre judecătorii Curţii Constituţionale (articolul 135).
Preşedintele este ales pe 7 ani de către un colegiu electoral compus din membrii Camerei
Deputaţilor şi ai Senatului (Parlamentul în şedinţă comună), la care se adaugă 58 de reprezentanţi
regionali. Aşa cum este stipulat în articolul 84, poate fi ales în această funcţie orice cetăţean al
Italiei care a împlinit vârsta de 50 de ani şi beneficiază de drepturi civile şi politice. Preşedintele
este „şeful statului şi reprezintă unitatea nazională”. El numeşte Primul-Ministru, are dreptul de a
trimite mesaje celor două Camere, poate dizolva una sau ambele Camere (dar nu în ultimele 6
luni ale mandatului prezidenţial), este comandantul forţelor armate, prezidează Consiliul superior
al magistraturii, poate graţia sau micşora pedepse etc.
Guvernul „este expresia majorităţii parlamentare, adică a coaliţiei partidelor care au obţinut
numărul cel mai mare de locuri în Parlament”. Deşi în Constituţie procesul formării guvernului
apare ca unul relativ simplu: „Preşedintele Republicii numeşte Preşedintele Consiliului de
Miniştri şi, la propunerea acestuia, miniştri”, în realitate procedeul este complex si de multe ori
anevoios, fiind nevoie de parcurgerea mai multor etape :
Page 10 of 11
Preşedintele Consiliului de Miniştri (il Presidente del Consiglio dei Ministri) în calitatea sa
de şef al guvernului este responsabil de politicile adoptate de guvern, promovează şi coordonează
activităţile fiecărui ministru. El prezidează totodată şi Consiliul Miniştrilor (organ alcătuit din
miniştri cu sau fără portofoliu, cărora li se adaugă Subsecretarul preşedenţiei Consiliului şi, în
cazuri particulare, pot lua parte la şedinţe şi preşedinţii regiunilor cu statut special şi a celor două
provincii autonome, aceştia beneficiiind de un vot consultativ). În prezent această funcţie este
ocupată de Silvio Berlusconi. Guvernul este format din 26 de ministere, dintre care 8 sunt fără
portofoliu şi 18 cu portofoliu.
Conform articolului 135 din Constituţie, Curtea Constituţională este formată din 15
judecători, numiţi astfel : o treime de către Şeful de Stat, o treime de către Parlamentul în şedinţă
comună şi o altă treime de către suprema magistratură, nominalizaţi pe 9 ani. Aceştia aleg dintre
ei un Preşedinte, care rămâne în funcţie pentru 3 ani, cu posibilitatea de realegere. Preşedenţia
Curţii Constituţionale este considerată a patra funcţie în stat, iar membri Curţii beneficiază de
imunitate politică şi penală.
Cel mai important rol al Curţii este să judece controversele legate de legitimitatea
constituţională a legilor şi a actelor ce au forţă de lege ale statului şi regiunilor. Nu intră în sfera
de activitate a Curţii judecarea regulamentelor. Mai exact, curtea Constituţională trebuie să
stabilească dacă „actele legislative[27] au fost realizate respectând cerinţele din Constituţie (aşa
numita constituţionalitate formală a legilor) şi dacă conţinutul lor este în conformitate cu
principiile constituţionale (aşa numita constituţionalitate substanţială a legilor)”.
Page 11 of 11