Definirea conceptului de capital

Locul și rolul capitalurilor proprii în cadrul poziției financiare și a performanței întreprinderii

Structura capitalurilor proprii
Evaluarea capitalurilor proprii
Capitalurile proprii au în componența lor: Capitalul social, primele de capital, rezervele din
reevaluare, rezerve, rezultatul exercițiului financiar și rezultatul reportat.
Rusu D. –Bazele contabilitatii, editura Didactica si Pedagogica Bucuresti , 1980,p.30.

Fig.1 Structura capitalurilor proprii

Capitaluri proprii

Rezerve Rezultatul
Capital Prime de
din Rezultat Repartizarea
Rezerve
social capital
reevaluare
reportat exercițiului profitului

Sursa: Prelucrare personală

CAPITALUL ŞI REZERVELE
(numit şi capital propriu) reprezintăsursele de finanţare stabile de care dispune o întreprindere.
Alături decreditele pe termen lung, capitalurile proprii fac parte din categoriacapitalurilor
permanente.În structura capitalului propriu se cuprind: (I) capital, (II) prime de
capital,(III) rezerve din reevaluare, (IV) rezerve, (V) rezultatul reportat, (VI)rezultatul
exerciţiului.
I. Capitalul
este reprezentat de aportul în bani sau bani şi natură
al proprietarilor. Capitalul se diferenţiază în
capitalul subscris nevărsat
şi
capitalul

subscris vărsat
.•
Capitalul subscris nevărsat
reprezintă capitalul pe care proprietarii s-auangajat să-l pună la dispoziţia întreprinderii.•
Capitalul subscris vărsat
reprezintă partea din capitalul subscris care afost, fizic, depusă de către proprietari la
dispoziţia întreprinderii.Capitalul se constituie la înfiinţarea întreprinderii, se modifică pe
parcursuldesfăşurării activităţii, prin creşteri sau micşorări de capital şi se lichidează
odată cu desfiinţarea întreprinderii. Valoarea iniţială a acţiunilor poartănumele de
valoare nominală
.
II. Primele de capital
reprezintă surse generate de operaţii de creştere acapitalului prin noi emisiuni de acţiuni,
fuziune sau aport în natură.Primele de emisiune şi de aport în natură se creează ca diferenţă
între preţulde emisiune al noilor acţiuni (mai mare) şi valoarea nominală a acţiunilor (mai
mică). Noile acţiuni emise trebuie să aibă aceeaşi valoare nominală, pentru aconferi
acţionarilor aceleaşi drepturi.
III. Rezervele din reevaluare
reprezintă plusurile de valoare create prinreevaluarea activelor imobilizate, ca diferenţă dintre
valoarea (mai mare)rezultată în urma acestei operaţiuni şi valoarea înregistrată în contabilitate
aelementelor deactiv (mai mică). Rezervele din reevaluare constituite pot fi utilizate
pentrucreşterea capitalului sau alte destinaţii stabilite potrivit reglementărilor învigoare.
IV. Rezervele
sunt surse constituite anual din profitul întreprinderii, înlimitele prevăzute de reglementările
în vigoare, de statutele
societăţilor comerciale sau conform deciziei adunării generale a acţionarilor sauasociaţilor. În
structura lor se includ: rezerve legale, rezerve statutare,rezerve pentru acţiuni proprii şi
alte rezerve

1.Rezervele legale se constituie din profitul brut sau din primele de capital,fiind destinate
protejării capitalului.
2.Rezervele statutare se constituie anual din profitul net al întreprinderilor,conform
prevederilor din statutul acestora.
3. Rezervele pentru acţiuni proprii se constituie în situaţia în care osocietate pe acţiuni şi-a
răscumpărat propriile acţiuni, cu scopul de a-şimenţine nivelul capitalului propriu.
4. Alte rezerve, neprevăzute de lege sau statut, pot fi constituite din
profitulnet potrivit hotărârii adunării generale a acţionarilor, cu respectarea prevederilor
legale.
Pasivul
V. Rezultatul reportat reprezintă rezultatul financiar sau partea din rezultata cărei afectare
financiară a fost amânată de adunarea generală a acţionarilor.Rezultatul reportat poate fi
pozitiv, cazul beneficiilor nerepartizate sau negativ
, adică pierderi constatate la închiderea exerciţiilor anterioare,neacoperite încă din punct
de vedere financiar.
VI. Rezultatul exerciţiului
.
B. PROVIZIOANELE PENTRU RISCURI ŞI CHELTUIELI
reprezintădatorii ale întreprinderii care sunt constituite, de regulă, la sfârşitulexerciţiului.Regl
ementările introduse prin Programul de Dezvoltare a Contabilităţii dinRomânia le definesc ca
fiind datorii cu exigibilitate sau valoare incertă.Recunoaşterea provizioanelor se face numai în
momentul în care: (1) oîntreprindere are o obligaţie curentă (legală sau implicită) generată de
uneveniment anterior; (2) este probabil ca o ieşire de resurse care să afecteze beneficiile
economice să fie necesară pentru a stinge obligaţia respectivă şi(3) poate fi realizată o bună
estimare a valorii
obligaţiei.Diferenţa dintre provizioanele pentru riscuri şi celelalte datorii aleîntreprinderii
constă în incertitudinea care le afectează pe primele în ceea ce priveşte mărimea sau scadenţa.
Asemenea provizioane se constituie pentrucheltuieli care devin exigibile în perioadele
următoare (de exemplu, litigii,amenzi şi penalităţi, despăgubiri, daune şi alte datorii incerte,
cheltuielilegate de activitatea de service în perioada de garanţie şi alte cheltuieli

privind garanţia acordată clienţilor, cheltuieli cu reparaţiile capitaleeşalonate pe mai multe

perioade etc.).
C. DATORIILE
(numite şi
capital străin
) sunt sursele de finanţare externe puse la dispoziţia întreprinderii, fie de bănci sau alte
instituţii financiare, fiede furnizori, fie de terţi pentru care întreprinderea trebuie să acorde
o prestaţie sau un echivalent valoric.Reglementările introduse prin Programul de Dezvoltare a
Contabilităţii dinRomânia clasifică datoriile în
datorii curente
şi
datorii pe termen lung
. Odatorie curentă este o obligaţie (1) ce se aşteaptă să fie achitată în cursulnormal al ciclului
de exploatare al întreprinderii; sau (2) este exigibilă întermen de 12 luni de la data bilanţului.
Toate celelalte datorii trebuieclasificate ca datorii pe termen lung.
Ciclul de exploatare
al unei întreprinderi reprezintă perioada de timp dintreachiziţionarea materiilor prime care
intră într-un proces şi finalizarea sa
înnumerar sau sub forma unui instrument uşor convertibil în numerar.Datoriile funcţionează
din momentul naşterii obligaţiilor faţă de terţi şi pânăîn momentul rambursării (în cazul
creditelor) şi plăţii lor (în cazul datoriilor generate de relaţiile de decontare).În structura
datoriilor se includ: (1) împrumuturi şi datorii asimilate; (2)datorii comerciale, (3) datorii în
cadrul grupului, (4) datorii din interese de participare (5) alte datorii.
1.
Împrumuturile şi datoriile asimilate
reprezintă datoriile financiare aleîntreprinderii privind: împrumuturi din emisiunea de
obligaţiuni, credite bancare pe termen lung primite de la bănci şi alte instituţii financiare.
Împrumuturile din emisiunea de obligaţiuni
reprezintă surse financiare petermen lung asigurate prin vânzarea de titluri de credit
negociabile
către public, de regulă, prin intermediul unor instituţii financiare. Acesteîmprumuturi sunt
divizate în părţi egale, numite
obligaţiuni
, rambursabile latermen sau eşalonat şi purtătoare de dobânzi.
Creditele
primite de la bancă şi alte instituţii includ creditele pe termen lungşi creditele pe termen scurt
(credite de trezorerie). Aceste credite suntgeneratoare de dobânzi şi garantate cu activele
întreprinderii.
2.
Datoriile comerciale
reprezintă datorii ale întreprinderii create în cadrulrelaţiilor de decontare cu furnizorii pentru
achiziţionări de bunuri, executăride lucrări şi prestări de servicii. În structura lor se includ
furnizori şi efectede plătit.
Furnizorii
desemnează datoriile întreprinderii echivalente valorii bunurilor,lucrărilor şi serviciilor
primite de la terţi.
Efectele de plătit
reprezintă titlurile de valoare care atestă obligaţia de platăa întreprinderii în cadrul relaţiilor de
decontare cu furnizorii.

3.
Datoriile în cadrul grupului
reprezintă obligaţiile datorate societăţilor dincadrul grupului în relaţiile de decontare
ale societăţii-mamă cu filialele.
4.
Datoriile din interese de participare
reprezintă datoriile generate dinrelaţiile de decontare ale întreprinderii cu societăţile asociate.
5.
Alte datorii
reprezintă datoriile fiscale, salariale, sociale ale
întreprinderiifaţă de bugetul statului (impozite şi taxe), faţă de personalul angajat(salariile şi
alte drepturi asimilate), faţă de asigurările sociale (contribuţia laasigurările sociale), faţă de
asociaţi (capital de rambursat, dividende de plată), faţă de creditori diverşi etc.
D. VENITURILE ÎN AVANS
reprezintă valorile ce asigură alocarea
pentrufiecare exerciţiu financiar numai a veniturilor care îi sunt proprii. Înstructura lor se
includ subvenţii pentru investiţii şi venituri înregistrate înavans.
Subvenţiile pentru investiţii
sunt surse de finanţare alocate de la bugetul destat sau din alte surse nerambursabile, de care
beneficiază o întreprindere,destinate achiziţionării sau producerii de echipamente sau alte
bunuri denatura imobilizărilor, unor activităţi pe termen lung sau pentru acoperireaunor
cheltuieli de natura investiţiilor.
Veniturile înregistrate în avans
sunt sumele încasate în cursul exerciţiului,în contul unor servicii care vor fi prestate în cursul
exerciţiului următor, cândvor fi recunoscute ca venituri (de exemplu, chirii, abonamente
încasate înavans)

Resursele împrumutate produc obligația întreprinderii față de intermediari, de a rambursa

la scadență banii împrumutați și de a plăti dobânzile aferente, conform acordului de voință liber
exprimat din partea ambelor părți prin contractul încheiat.
Capitalurile proprii reprezintă componenta principală a capitalurilor permanente, alături de
datoriile mai mari de 1 an, venituri în avans şi provizioane pentru riscuri şi cheltuieli.
 În raport cu sursele de constituire, resursele proprii sunt formate din aportul de capital, fiind
asociat cu valoarea nominală a acțiunilor sau a părților sociale, valoarea aportului în natură și
sau numerar, a rezervelor încorporate, a profitului împrumutat pentru majorarea capitalului sau
a altor operațiuni care duc la modificarea acestuia(fuziunea societății cu alte persoane juridice,
conversia datoriilor societății în titluri de capital, încorporarea la capitalul social a altor
elemente de capital propriu). Primele trei se numesc operațiuni externe și au rolul de a crește
mărimea mijloacelor economice și a resurselor proprii. Ultima operațiune de majorare a
capitalului numită și creșterea capitalului social prin operații interne, nu afectează nici mărimea
mijloacelor economice și nici pe cea a capitalurilor proprii.
Reducerea capitalului social are loc prin retragerea unui asociat sau acționar din societate,
prin răscumpărarea unui anumit număr de acțiuni sau titluri de pe piață, divizarea societății.
Ultima, dar nu cea din urmă operațiune de reducere a capitalului social, este cea de lichidarea a
societății.
Capitalul social este stabilit în mod obligatoriu în actul constitutiv al societății (contract de
societate și statut), iar orice modificare a lui implică modificarea corespunzătoare a acestor
documente.Contabilitatea analitică a capitalului social se ține pe acționari sau asociați, ce
cuprind valoarea nominală și numărul de acțiuni sau a părților sociale.
Mărimea capitalului social influențează mărimea rezervelor legale care sunt constituite din
profitul brut al societății. Modificarea capitalului social al unei societăți se poate realiza prin
modificarea titlurilor de capital, sau prin modificarea valorii nominale.
În contabilitatea financiară este reflectat capitalul social diferențiat în capital social subscris
nevărsat, fiind catalogat ca partea de capitalcare este nu a fost pusă la dispoziția societății și
capital social subscris vărsat, caracterizat prin valoarea aporturilor natură/bani, depus de către
actționari sau asociați.
Scoaterea din evidență a unui bun care a constituit aport la capitalul social nu modifică
capitalul social, făcând excepție situțiile prevăzute de legislația în vigoare. În majoritatea
cazurilor de modificare a capitalului social aceasta se efectuează în baza hotărârii adunării
generale a acționarilor, cu respectarea legislației în vigoare.1
Reflectarea în contabilitate a constituirii și modificării capitalului se realizează cu ajutorul
contului de pasiv 101 ”Capital”, care se creditează cu resursele de constituire și majorare a
capitalului social și se debitează cu operațiunile care duc spre diminuarea lui. Soldul creditor al
contului 101, reflectă capitalul social aflat la dispoziția societății.

1
Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1802/29.12.2014 pentru aprobarea
Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile
financiare anuale consolidate publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
963/30.12.2014, cu modificările și completările ulterioare, punctul 412, alin.(5)
 Diminuare
• retragere acționari
• răscumpărare de acțiuni
• divizarea societății
• lichidarea societății

Majorare
• aporturi(bani/natură)
• fuziunea societății cu alte persoane
juridice
• conversia datoriilor
• încorporarea altor elemente de
capitaluri proprii