Carte scrisă de Cristina-Elena Guraliuc pentru Simon

Lui Simon, acel înger prin care am dat mâna

cu Cerul și am așternut în suflet dragostea
infinită către cel mai drag nepoțel.

O filă din povestea vieții tale se scrie astăzi, 19 noiembrie 2018, când
împlinești un anișor. Îți dorim să scrii o poveste minunată al cărei erou
să fii tu, Simon, o minune de băiat care va ajunge un OM MARE.

LA MULȚI ANI!

Te iubim,

Cristian, Ioana și Valentin

În noaptea aceea de 17 noiembrie, câteva stele se țineau de mână pe cer.
Altele se legănau pe lună, dar mai erau și câteva care se odihneau pe
nori. De la cea mai luminoasă, la cea mai cuminte, toate știau că micul
Simon avea să vină pe lume foarte curând. Și toate își pregătiră în gând
rugi dintre cele mai calde!
Jos, pe Pământ, Florin își frângea degetele de nerăbdare. Din prima clipă
în care a văzut-o pe Simona, acum 14 ani, a știut că vor ajunge aici, iar
acum inima lui stătea să sară din piept! Au trecut zece ani de atunci, dar
timpul parcă a zburat. Oare cum arată ochii lui Simon, oare cum îi
miroase pielea, oare îi va recunoaște vocea tatălui?
 Simona își odihnește acum privirea pe chipul băiatului ei. Are cei mai
albaștri ochi pe care i-a văzut, e atât de mic și firav și se cuibărește așa
frumos în brațele ei! Se potrivește perfect în deschizătura brațului, ca o
ghindă în coșulețul ei. Simonei i se pare că de asta au mamele mâini,
să-și cuibărească puii acolo. Nu își mai poate lua ochii de pe primul ei
copil, atât de așteptat și dorit. Mama îi șoptește încetișor, legănându-l
atât de ușor, de parcă ar fi o adiere de vânt.

„Tu ești darul meu din Cer

Te-am visat de-atâtea ori
Ți-am știut și numele
În sfârșit te țin în brațe, puiul meu...”
 Un an mai târziu, după două călătorii cu avionul, primii pași
de mânuță și primele jocuri de-a v-ați ascunselea, Simon
urmărea frunzele arămii care dansau în vânt. O pasăre tocmai
se pitise printre crengile golașe și
băiatul o privea acum cu interes.

Mami și tati îl urmăreau de aproape, ca de fiecare dată. Nu

i-au ratat niciun zâmbet, nu a fost durere pe care să nu i-o
aline și cuvânt pe care să nu îl fi savurat în toată drăgălășenia
lui. Și va fi din ce în ce mai frumos!
 - Copilul acesta e chiar o minune, nu-i așa?, spuse Florin, mai mult ca
pentru sine.
- Da, știi că mă uimește în fiecare zi. Eu chiar cred că este un dar din
Cer. Nu mă mai miră că am avut visul acela, răspunse Simona,
odihnindu-și capul pe umărul lui Florin.
- Da... o minune cu adevărat! Abia aștept să vedem lumea toți trei!
- Sau patru, cinci, șase, râse Simona, căci nu renunțase la visul de a
avea o familie numeroasă. Și Florin râse, mai mult pe sub mustăți, însă,
dar apoi se gândi mai bine și răspunse. „Până când va vrea Dumnezeu
să ne aducă altă bucurie de copil, ce bine că Simon îl are pe Cristian ca
verișor, nu?”.
Chiar atunci micuțul alergă șontâc-șontâc spre părinții lui, și
cei doi își deschiseră brațele. Îl cuprinseră apoi la piept și îi
adulmecară mirosul de copil amestecat cu frunze ruginii.
În seara aceasta, când micul Simon adormi, stelele dansară
din nou. Și ce frumos a fost!
 www.thestorystore.me

©Toate drepturile rezervate

Aceasta este o carte 100% unică pe lume, realizată de o mamă antreprenor. Îți mulțumim pentru sprijin!