Cocoşul de piatră a cântat în amurg

imnul chemărilor fără glas.

Am păşit în trecut
printre trandafiri tomnatici
să caut sâmburii viitorului.
Cocoşul de piatră a cântat în amurg
Pe faţa ta, înapoi
am zărit jarul ultimului sărut.
Am îngenuncheat să-l aprind
dar buzele mi s-au umplut de cenuşă.
Glasul cocoşului răzbătea prin amurg.
Era însă ecoul lui din nesfârşit.
Cocoşul murise din zori.