Sunteți pe pagina 1din 19

UNIVERSITATEA “1 DECEMBRIE 1918” ALBA IULIA

FACULTATEA DE DREPT ŞI ŞTIINŢE SOCIALE


SPECIALIZAREA ASISTENŢĂ SOCIALĂ

LUCRARE DE LICENŢĂ

Alba Iulia
2009
UNIVERSITATEA “1 DECEMBRIE 1918” ALBA IULIA
FACULTATEA DE DREPT ŞI ŞTIINŢE SOCIALE
SPECIALIZAREA ASISTENŢĂ SOCIALĂ

DIVORŢUL ŞI EFECTELE
NEGATIVE ASUPRA COPILULUI

Alba Iulia
2009

2
Cuprins:

CUVANT INTRODUCTIV ................................................................................4


CAP.I. PERSPECTIVA GENERALA ASUPRA PROBLEMATICII DIVORTULUI
............................................................................................................................................7
1 DEFINIREA CONCEPTULUI DE DIVORT SI EVOLUTIA LUI DE-A
LUNGUL TIMPULUI
2 PERSPECTIVA TEOLOGICA ASUPRA DIVORTULUI
3 CAUZE ALE DIVORTULUI. MODELE CONFLICTUALE CARE DUC LA
DIVORT

CAP.II. EFECTELE DIVORŢULUI ASUPRA CUPLULUI SI ASUPRA


COPIILOR.......................................................................................................................10

CAP.III CERCETAREA.................................................................................................12

CAP.IV. INTERVENŢIA................................................................................................13

CONCLUZII ...................................................................................................13

ANEXE ............................................................................................................14

BIBLIOGRAFIE..............................................................................................18

3
CUVĂNT INTRODUCTIV

Din punctul de vedere al sociologiei, familia reprezintă“grupul social


fundamental, care asigură menţinerea continuităţii biologice a societăţii prin procreare,
îngrijirea si educarea copiilor, precum si menţinerea continuităţi culturale prin
transmiterea către descendenţi a limbii, obiceiurilor, modelelor de conduită”.
Familia îndeplineşte,în raport cu individul şi cu societatea, funcţii fundamentale, accentul
punăndu-se pe ansamblul si natura relaţiilor manifestate în grup, ca şi pe latura dinamico-
funcţională care conferă specificitate familiei, în raport cu alte forme de comunitate.
Relaţiile de familie au un caracter de complexitate ce nu îl mai întălnim la alte categorii
sociale, dat fiind ca, in cadrul relaţiilor de familie, apar aspecte morale, psihologice,
fiziologice şi economice între cei care formează comunitatea de viata şi interese.
Privind din prisma ştiinţelor juridice, familia “desemnează grupul de persoane intre care
există drepturi şi obligaţii, care izvorăsc din căsătorie, rudenie (inclusiv adopţia), precum
şi din alte raporturi asimilate”.

Noţiunea sociologică şi cea juridică a familiei, în mod obişnuit, se suprapun, dar


există situaţii cănd aceaşta corespondenţa nu se mai aplică. De exemplu, cănd un copil
este încredinţat unei instituţii de ocrotire încetează relaţiile de fapt între el si părinţii săi,
dar nu şi cele juridice care se exprimă prin obligaţia de a plătii contribuţia la întreţinerea
copilului. Putem spune că trebuie făcută distincţie intre raporturi faptice, sociologice de
familie şi raporturile juridice de familie. Relaţiile de familie prezintă aspecte personale,
nepatrimoniale, şi aspecte patrimoniale.

Căsătoria, ca principal izvor al familiei, poate fi definita astfel “uniunea liber


consimţită intre un bărbat si o femeie, încheiată potrivit dispoziţiilor legale, cu scopul de
a întemeia o familie, si reglementata de normele imperative ale legii”. Menţionam ca
actul juridic prin care se încheie căsătoria nu poate fi considerat un contract.
Din aceasta definiţie a căsătoriei decurg mai multe caractere : este uniunea dintre un
bărbat si o femeie, este liber consimţită, este monogama, se încheie in formele cerute de
lege, are un caracter civil, se încheie pe viata, se întemeiază pe deplina egalitate in
drepturi dintre bărbat si femeie si se încheie in scopul întemeierii unei familii.

Căsătoria, creănd o familie, instituie o noua entitate sociala, care “conferă


partenerilor statusuri noi (soţ/soţie, ginere/noră etc.)” si prilejuieşte relaţii sociale noi,
contribuind la structurarea statusului social al partenerilor, cat si la structurarea societăţii.
Din punct de vedere juridic, in Codul familiei sunt prevăzute o serie de condiţii de fond,
ce au scop asigurarea încheierii unei casatorii numai intre acele persoane ce sunt apte, din
punct de vedere fizic si moral, sa întemeieze o familie, si condiţii de forma, ce constituie
forma recunoaşterii sociale a căsătoriei, premisa ocrotirii ei de către stat. Condiţiile de
fond constau in: a) condiţii privitoare la aptitudinea fizica de a încheia căsătoria
(diferenţa de sex, vărsta matrimoniala, comunicarea stării de sănătate); b) condiţii menite
sa asigure o căsătorie liber consimţită (consimţămănt neviciat); c) condiţii privitoare la
aptitudinea morala de a încheia căsătoria (oprirea bigamiei, interzicerea căsătoriei intre
rude, interzicerea pe motive de adopţie). Condiţiile de forma au ca conţinut o anumita

4
conduita ce trebuie respectata si o serie de formalităţi pentru a asigura legalitatea
căsătoriei (declaraţia de căsătorie, opoziţia la căsătorie, încheierea căsătoriei in fata
ofiţerului de stare civila).

Epoca industriala si mai ales cea postindustriala au afectat in mod serios


funcţionalitatea familiei, o serie dintre aceste funcţii fiind intr-un declin accentuat, iar
familia însăşi intr-o mare criza. Putem exemplifica astfel: a) funcţia de socializare a fost
diminuata prin apariţia instituţiilor de educaţie si apariţia mijloacelor media; b)funcţia
afectiva este tot mai puţin resimţita datorita înstrăinării partenerilor.
Acest declin, al funcţiunilor unei familii, determina creşterea spectaculoasa a cazurilor de
divorţ, ca mijloc de desfacere a căsătoriei, dar si apariţia unor moduri diferite de vieţuire
si convieţuire.

Din punct de vedere juridic, divorţul este unica modalitate de desfacere a


căsătoriei, făcăndu-se distincţie cu încetarea căsătoriei ce intervine prin decesul unuia din
soţi, declararea judecătoreasca a morţii unuia din soţi si recăsătorirea soţului celui ce a
fost declarat mort (art. 37 Codul familiei). In noua reglementare, Legea nr. 59/ 1993,
divorţul nu mai are un caracter excepţional, putănd fi cerut de ambii soţi, daca exista
motive temeinice care au vătămat grav raporturile dintre soţi si căsătoria nu mai poate
continua. In acest fel, reglementarea divorţului are la baza mai mult ideea divorţului
remediu, decăt cea a divorţului sanctiune, deşi aceasta din urma idee nu a fost parasita in
întregime, deoarece divorţul se poate pronunţa, axceptănd cazurile prevăzute de art. 38
alin.2 din Codul familiei, din vina unuia sau a ambilor soti (art.617 alin.3 din Codul de
procedura civila).
In esenţa divorţul este cauzat de încompatibilitattea partenerilor. Starea de
incompatibilitate este, practic, certa in cazul in care unul din parteneri este perceput ca
“om rău”, prin aceasta intelegăndu-se insuportabil.
Divorţul este precedat de perioade de insatisfacţie, trăita tacit de parteneri, pentru
un timp, ca apoi sa apară reproşuri, imputări reciproce si implicit destăinuiri fata de alţii,
toate acestea ducănd la deteriorarea cuplului conjugal. Putem identifica apoi si o
perioada de confruntare si de separare, ce apare pana la pronunţarea divorţului, chiar daca
partenerii împart aceeaşi locuinţa.
Statistic vorbind, divorţul este iniţiat in majoritatea cazurilor de femei.Sistemul
nostru juridic prevede ca modalitate ale divorţului si acordul soţilor acesta fiind valabil
doar prin îndeplinirea condiţiilor prevăzu te de art. 38 C. fam.: a) sa fi trecut un an de la
încheierea căsătoriei, b) sa nu existe copii minori rezultaţi din căsătorie, si a îndeplinirea
unor cerinţe legale prevăzute de Codul de procedura civila la art. 613 , astfel ca cererea
de divorţ sa fie întemeiat pe acordul celor doi soţi si sa fie semnata de aceştia.
Căsătoria, ca baza a familiei, nu constituie numai o problema de ordin personal,
nu interesează numai pe cei doi soţi, ci si societatea. “In toate relaţiile de familie trăieşte
un interes social” . Caracterul social al căsătoriei face ca voinţa soţilor sa nu poata
constitui prin ea însăşi un temei suficient pentru desfacerea ei (soarta căsătoriei nu poate
fi lăsata numai la latitudinea soţilor). Imposibilitatea de a continua căsătoria, datorata
unor motive temeinice, se constata de către autoritatea de stat competenta.
Fundamentul stabilităţii căsătoriei îl constituie esenţa morala a acesteia, adica
afecţiunea şi înclinaţia reciproca a soţilor, completata de sentimentul datoriei morale fata

5
de familie si societate si cu comunitatea spirituala dintre soţi. In principiu in căsătorie se
realizează armonia dintre datoria morala a soţilor si sentimentele si înclinaţiile reciproce.
Faptul ca divorţul este permis, numai pentru motive bine întemeiate, verificate de organul
de stat competent, atrage atenţia asupra importantei pe care o prezintă căsătoria si asupra
răspunderii pe care si-o asuma partenerii prin încheierea ei.

Temeiul divorţului consta in îndeplinirea cumulativa a următoarelor condiţii:

1. existenta unor motive temeinice, apreciate de instanta judecatoreasca;


2. aceste motive sa fi vătamat grav raporturile dintre soţi încăt continuarea căsătoriei
sa fie vadit imposibila;
3. imposibilitatea continuării căsătoriei sa existe pentru cel care cere desfacerea ei.

Divorţul produce efecte numai pentru viitor.


Divorţul are efecte traumatizante asupra fosţilor parteneri, dar mai ales asupra
copiilor in cauza. Aceştia din urma risca sa rămănă cu o serie de traume in urma separării
de unul din părinţi, intervenind un gol relaţional, chiar si complexe de stigmatizare si
inferioritate sociala.
“Deşi diminuarea funcţiilor familiei este evidenta, iar divorţionalitatea accentuata,
totuşi familia rezista ca una din instituţiile fundamentale si este posibil, din cauza
agravării disfuncţiilor societăţii, ori sa se destrame, ori sa se transforme intr-un bastion al

6
I. PERSPECTIVA GENERALĂ ASUPRA PROBLEMATICII
DIVORŢULUI

Real, un divorţ nu poate fi niciodată din vina unei singure părţi din cuplu.In cazul
divorţurilor care se produc, din punct de vedere legal, cu vina unei singure părţi , in
realitate si partea victima are vina ei deoarece nu a analizat corect ce partener de viata îşi
alege si nu a găsit nici o varianta amiabila de rezolvare a conflictelor.
De regula un cuplu care are probleme dar nu vrea sa se ajungă la divorţ ar trebui sa
consulte un specialist psiholog in rezolvarea conflictelor si fiind un popor religios chiar si
cererea sfatului unui preot cu har rezolva de multe ori acest gen de probleme. Desigur
daca orgoliu prostesc al unuia dintre parteneri este mai mare decăt dorinţa de a-si păstra
relaţia atunci nimic pe lume nu va împiedică ajungerea la divorţ.

1 DEFINIREA CONCEPTULUI DE DIVORT SI EVOLUTIA LUI DE-A LUNGUL


TIMPULUI

Divorţul are 2 definitii:


1. Divoţul este rezultatul incompetentei , prostiei si coeficientului de inteligenta redus al
bărbatului sau al femeii care nu a ştiut sa analizeze corect caracterul partenerului si sa
estimeze evoluţia acestiua în timp şi nu a analizat corect conpatibilitatea cu partenerul.

2. Divorţul este rezultatul prostiei partenerului ( el, ea ) care nu mai poate de bine si este
atăt de nesimţit (a) încăt strica "Ceea ce a unit Dumnezeu si omul nu are voie să desfacă"

Violenţa în familie.Desi violenta in familie nu a fost recunoscuta ca o problema sociala


in literatura academica pana in anul’70,totusi violenta intre membrii familiei a fost
totdeauna o trăsătura a vieţii de familie.Apropierea si dependenta creata in familie poate
duce la apariţia ostilităţii,maniei si dependenta creata in familie poate deci la aparţia
ostilitătii, maniei si abuzului fizic.Violenţa din familie se întinde de la pedepsirea fizica a
copilului pana la atacul fizic împotriva unui membru al acesteia si care uneori poate
cauza răniri serioase.Faptul ca voilenţa are loc in contextul familiei face ca acestea sa fie
in mod special dificil de prevenit, detectat si controlat

2 PERSPECTIVA TEOLOGICĂ ASUPRA DIVORŢULUI

Divorţul in lumina Vechiului Testament

Bărbaţii evrei puteau sa se despartă de soţiile lor după bunul plac. Moise insa, a
prevăzut relele ce rezultau din aceasta atăt pentru familie cat si pentru noul stat. De,
aceea, el condamna desfacerea căsătoriei fără motive serioase si valabile. El caută sa
îngreuneze desfacerea căsătoriei. In acest scop hotărăşte ca, deşi bărbatului ii rămăne pe
mai departe dreptul de a se despărţii de soţia sa fără intervenţie judecătoreasca, totuşi

7
căsătoria nu se considera desfăcuta înainte ca "bărbatul sa fi dat soţiei sale carte de
despărţire" (Deut. 24, 1-3). Prin aceasta se făceau greutăţi celor ce voiau sa se despartă.
Aceasta greutate provenea din faptul ca nu toţi ştiau carte si mai ales nu toţi cunoşteau
scrierea, fiind determinaţi sa meargă la preoţi sau la judecători ca sa le facă cartea de
despărţire. Aceştia insa, respectănd porunca lui Moise de restrăngere a practicii
divorţului, ii indemna sa se împace. Aceste formalităţi, deşi puţine, cauzau prelungiri de
timp însemnate pentru care, nu de puţine ori, bărbatul renuntă la intenţia sa. Nici femeia
nu părăsea îndată casa bărbatului sau, deşi avea carte de despărţire, mai ales atunci cănd
ea trebuia sa nască, pentru ca pruncul sa rămănă al bărbatului. Alaptatul pruncului, dura
un an sau doi, asă ca in acest timp femeia trebuia sa rămănă in casa barbatului.

La greci, de exemplu, avea dreptul sa intenteze divort atat barbatul cat si femeia,
desi femeia era pusa pe o treapta inferioara. Si la evrei femeia era pusa pe o treapta
inferioara, dar ea nu avea dreptul de a intenta actiune de divort. Si la poporul grec
adulterul era motiv de divort. In vederea divortului sotul trebuia sa indeplineasca anumite
formalitati asemanatoare acelora pe care le-am vazut la evrei. Femeia primea un
avertisment scris in urma caruia ea parasea domiciliul. Se rupea, bineinteles, si legatura
conjugala si femeia se prezenta in fata arhontelui unde facea o declaratie in care isi
exprima vointa ei de a divorta.
La poporul roman se intalneste divortul prin consimtamantul mutual si divortul
prin cererea unuia dintre soti - repudium. Cazurile erau asa de frecvente incat in statul
roman divortul devenise un mijloc de scandal si de dizolvare a bunelor moravuri. Toti
cetatenii romani depaseau hotarele fidelitatii reciproce, desi erau soti, iar imoralitatea nu
mai cunostea margini. Ajunsesera intr-o decadenta asa de deplorabila incat simteau o
placere in a se casatori si a divorta, cu toate ca divortul era recunoscut si considerat ca
inutil si nefavorabil institutiei casatoriei si vatamator vietii sociale si vietii de familie.
Repudium-ul era foarte simplu si se facea in prezenta a sapte martori, cetateni romani
majori, prin care casatoria se considera ca si desfacuta.

Divorţul în Noul Testament

Domnul nostru Iisus Hristos da casatoriei caracterul unitatii si indisolubilitatii,


ridicand-o la treapta de taina, asemanand legatura dintre sot si sotie cu cea dintre Hristos
si Biserica Sa (Efes. 5, 22-26). In consecinta, Biserica invata potrivit Sfintei Scripturi:
"Asa ca nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci ceea ce a impreunat Dumnezeu, omul sa
nu desparta" (Matei 19, 6). Barbatul si femeia sunt un singur trup prin unirea casatoriei.
De aceea Biserica este impotriva divortului, indemnand pe soti sa nu-si lase sotiile si pe
sotii sa nu-si paraseasca barbatii. Scrierile Noului Testament arata limpede ca divortul nu
este admis decat pentru caz de adulter: "Iar Eu zic voua, oricine isi lasa femeia, afara de
caz de adulter, savarseste el insusi adulter" (Matei 5, 32; 19, 9). Respectand cuvintele
Sfintei Evanghelii, ca omul nu trebuie sa separe ceea ce Dumnezeu a impreunat (Matei
19, 6), femeia este legata pentru toata viata de barbatul ei si numai moartea (Rom. 7, 2)
sau adulterul poate sa-i desparta. Dupa invatatura Noului Testament pentru alte motive
sotul si sotia nu pot sa se desparta: "Celor casatoriti le poruncesc nu eu, ci Domnul, ca
nevasta sa nu se desparta de barbat" (I Cor. 7, 10). Biserica, urmarind unitatea si
indisolubilitatea casatoriei, a inceput sa restranga rand pe rand motivele neintemeiate si

8
deci sa opreasca multimea divorturilor. Prin casatorie, cei doi soti alcatuiesc un singur
trup. Aceasta unire prin taina nuntii devine indisolubila si nu trebuie desfacuta din simpla
vointa a oamenilor, ci trebuie mentinuta spre a ajunge la realizarea scopului fixat de
Dumnezeu.

3 CAUZE ALE DIVORTULUI. MODELE CONFLICTUALE CARE DUC LA


DIVORT

In orice problema de cuplu este bine ca partenerii sa se concentreze in


primul rand pe aspectele care vizeaza ameliorarea comunicarii dintre ei. Orice
conflict ar fi bine sa fie abordat direct, nicidecum evitat sau ignorat. Asadar,
identificam problema si incearcam sa gasim impreuna cu partenerul cea mai
buna solutie de a o rezolva. Cum anume? De pilda, putem adopta acele
comportamente care stim ca ii ofera placere persoanei dragi. Psihologii
considera ca gradul de satisfactie intr-un cuplu este dat de numarul de
interactiuni pozitive intre parteneri. Cei care nu se inteleg bine au mai multe
interactiuni negative decat pozitive. Interactiunile negative sunt generatoare de
sentimente ostile si contradictorii. Partenerii se supara unul pe celalalt, se
blameaza sau se pedepsesc reciproc.

Divortul un fenomen "la moda"

Oricat de mult ar fi dorit divortul, el induce o serie de consecinte psihologice, morale,


materiale asupra partenerilor si asupra familiei implicate in divort. Cauzele cele mai
frecvente ale aparitiei divortului sunt: emanciparea economica a femeii, industrializarea,
modernizarea, schimbarea mentalitatii despre divort, infidelitatea, consumul exagerat de
alcool, nepotrivirile de caracter etc.

Cuplurile care se casatoresc astazi asteapta sa obtina prin casatorie fericire personala;
tocmai de aceea sperantele ridicate se transforma mult mai repede in reprosuri si deziluzii
pentru ca realitatea nu se potriveste asteptarilor. O alta cauza pare a fi boala, infirmitatea
sau somajul.
Majoritatea barbatilor se casatoresc mai repede decat femeile, in special dupa divort.
Femeile par a fi dominate mai mult de procese de constiinta si de tulburari psiho-
fiziologice, care fac mai probabila o perioada de pauza decat intrarea intr-o noua relatie.
Atat barbatii, cat si emeile care intra intr-un nou mariaj intampina mari dificultati si daca
nu gasesc persoana potrivita ajung la un nou divort, traind acut sentimental insingurarii.
Exista insa si persoane care nu se implica mult in casatorie si din aceasta cauza
despartirea se produce mai usor.
Societatea actuala promoveaza acest tip de individ si face din divort o realitate "la
moda" ceea ce duce atat la scaderea numarului de casatorii cat si la cresterea numarului
de divorturi. In cazul in care exista si copii, situatia se complica. Intrebarea care se naste
este "cine are mai mult de suferit parintii sau copiii?

9
II. EFECTELE DIVORTULUI ASUPRA CUPLULUI SI ASUPRA
COPIILOR

Copiii fac fata divortului mult mai greu decat parintii. La inceput copiii nu vor ca
parintii sa divorteze; conflictul este mai mult al parintilor decat al copiilor. In timp ce
parintii au motive reale pentru separare, copiii (in special cei mici) inteleg arareori aceste
motive, insa nu detin nici un control asupra divortului. Decizii ca acelea referitoare la
persoana cu care vor locui sau cat de des isi pot vedea celalalt parinte nu sunt in mainile
lor. In sfarsit, copiii, in special cei mici, nu au suficienta maturitate emotionala pentru a
putea trece printr-o asemenea experienta care s-ar putea dovedi coplesitoare.
Copilul incepe sa-si puna o serie de intrebari carora nu le poate da un raspuns si nici
nu este ajutat sa o faca. Poate cea mai tuburatoare intrebare pe care si-o poate pune un
copil aflat in aceasta situatie este: "Eu cui apartin?". El se vede nevoit sa ramana cu un
parinte chiar daca il doreste pe celalalt. Daca ramane cu parintele dorit, copilul il poate
culpabiliza pe celalalt, dar se si poate autoculpabiliza, simtindu-se neiubit, respins,
vinovat, fapt care-l poate face complexat, revoltat sau chiar antisocial.
O alta problema fecventa este cea a identificarii in privinta rolului sexual - pot aparea
probleme de asumare corecta a identitatii, pot aparea orientarile de tip homosexual.
Adolescentii au parte de o serie de probleme speciale ca rezultat al divortului. Atunci
cand separarea are loc inainte ca adolescentul sa fi trecut prin perioada de criza,
experienta poate fi terifianta.
Totusi, ca si parintii, cei mai multi copii ajung sa accepte pana la urma divortul.
Invata sa puna o distanta intre ei si conflictul parintilor, sa fie realisti in legatura cu
aceasta situatie si sa o accepte. Insa trebuie sa ne intrebam: "Cu ce sacrificii?".
Adaptarea se produce mai usor atunci cand parintii se ocupa special sa le explice
copiilor divortul, sa le raspunda la intrebari si sa-i lase sa-si exprime deschis atitudinile si
sentimentele.
Trebuie specificat insa ca divortul si familiile dezbinate sunt cauze ale multor
probleme ale copiilor. Cei mai multi copii cu tulburari de comportament provin din
familii dezbinate sau destramate, iar acest lucru va trebui sa ridice un mare semn de
intrebare si sa-i determine pe parinti sa acorde mai multa atentie acestui subiect. Pe de
alta parte nici continuarea unei relatii insuportabile in cuplu nu este recomandata pentru
copii, o atmosfera incarcata de teroare, violenta psihologica sau/si fizica este de cele mai
multe ori mult mai daunatoare pentru echilibrul afectiv, emotional al copilului decat un
divort.
Familiile cu un potential confictogen ridicat si puternic carentate psihoafectiv si
psihomoral, afecteaza in cea mai mare masura procesul de maturizare psihosociala a
copiilor. Copiii, din cauza crescutei lor sensibilitati, recepteaza si-si traiesc deosebit orice
conflict dintre parinti. Efectul imediat si principal al relatiilor interpersonale conflictuale
din cadrul familiei asupra personalitatii copiilor il constituie devalorizarea modelului
parental si, totodata, pierderea identificarii cu acest model. Modelul parental in aceste
situatii poate fi respins in mod "activ" de copii, devenind model "negativ" care, treptat,
poate conduce la stimularea si dezvoltarea agresivitatii si a comportamentului antisocial.
Ideal ar fi cand se ia decizia divortului, situatia sa fie foarte bine cantarita si sa se

10
tina cont de impactul si de consecintele psihologice asupra copilului, de etapa de
dezvoltare psihologica in care se afla, si sa se ia masuri in acest sens. Asa cum in urma
unui divort multe persoane apeleaza la psiholog pentru a depasi acesta problema mult mai
usor, cu atat mai mult recomand acest lucru si in cazul copiilor care trec printr-o situatie
familiala dificila.

11
III. CERCETAREA

Tema cercetării: Cercetarea de faţă îşi propune să identifice efectele negative pe care
le pot avea asupra copiilor, divorţul părinţilor, precum si posibilităţile de asistenţă
familială.

Ipotezele : Principalele motive pentru care un copil suferă în urma unui divorţ al
părinţilor ar fi teama ca nu va fi iubit, neputinţa de a interveni in decizia părinţilor,
nenumăratele întrebări retorice asupra identităţii sale si asupra asumării culpabilităţii.

Obiective :
- sa aflu cum şi-au modificat comportamentul copiii, după divorţ
- dacă rezultatele şcolare au avut de suferit din acest motiv
- dacă au putut sau nu copiii sa influenţeze decizia părinţilor

Scopul : Scopul acestei cercetări este de a înţelege mai bine suferinţa copiilor şi
urmările pe care le pot avea în viitorul lor.

Scopul consilierii au în vedere:


- sprijinirea persoanei consiliate în dezvoltarea propriei individualităţi
- asistarea în procesul de autocunoaştere, sprijin în procesul de căutare- formare a
identităţii
- dezvoltarea unei imagini de sine pozitive şi auto acceptare
- dezvoltarea abilităţilor sociale, de interacţiune cu ceilalţi
- formarea abilităţilor de rezolvare a problemelor şi de luare a deciziilor
Durata cercetării.
Durata cercetării cuprinde intervalul 5 aprilie - 20 mai 2009.

12
IV.INTERVENŢIA

GHID DE INTERVIU

Data interviului :
Locul interviului :

Ma numesc Vecsei Adika, sunt studenta la Universitatea “1 Decembrie 1918”


Alba Iulia, Facultatea de “Drept si Stiinte Sociale”, specializarea Asistenta Sociala, anul
II, si efectuez aceasta cercetare cu scopul de a afla în ce măsură poate fi afectat copilul în
urma unui divorţ . As dori sa imi raspundeti si sa argumentati cateva intrebari, cu
mentiunea ca datele obtinute vor fi strict confidentiale.

13
ANEXE
ANEXA I
INTREBĂRI

1. Ce vârstă aveţi?
a. 18-25 ani;
b. 26-30 ani;
c. 31-35 ani;
d. 36-40 ani.
2. Sexul dumneavoastră?
a. Feminin:
b. Masculin.
3. Ce fel de studii aveţi?
a. Gimnaziu
b. Şcoală profesională
c. Liceu
d. Studii superioare
4. Ce funcţie aveţi dvs şi soţul dvs?
5. Aveţi copii?
6. Aţi mai fost divorţat(ă) înainte?
7. Care a fost cauza divorţului?
8. În prezent, care este cauza divorţului?
9. Copii au rămas in custodia părintelui pe care şi-l dorea?
10. Aţi observat diferenţe în rezultatele şcolare, după divorţ?
11. V-aţi gândit vreodată sa daţi copilul în plasament, din cauza divorţului?
12. Aţi avut altercaţii cu soţul/soţia pe subiectul custodiei copiilor?
13. Copiii au avut un cuvânt de spus în momentul luării deciziei de divorţ?
14. În ce măsură a fost afectată legătura dintre copiii si celălalt părinte?

14
ANEXA II
F.T D.O. S.P. C.V. P.A.
1 30 ani 35 ani 40 ani 38 ani 28
2 Feminin Feminin Masculin Feminin Masculin
3 Liceu Studii superioare Şcoală Gimnaziu Şcoală
profesională profesională
4 Vânzătoare, Contabila, soţul Patron şi soţia Croitoreasă Vănzătoare
iar soţul este profesor casnică şi soţul
şofer. mecanic
auto.
5 Da, 2 copii. 2 fetiţe 1 băiat 2 băieti 1 baiat
6 nu Nu Da prima Nu Nu
căsnicie care
a durat 4 ani
7 - - M-am însurat
prea tănăr

8 Am fost Sotul a devenit Certuri dese Soţul a Nu m+ai


înşelată alcoolist pe tema devenit am
banilor violent incredere in
el
9 Da Da, in custodia Băiatul a Băietîî sigur Din pacate
mamei rămas cu au rămas cu nu
mama lui. mine
1 Da Nu, ele tot timpul Da,se bate tot Nu Nu prea
0 au învăţat bine mereu cu
colegi,tot
timlul ii
nervos
1 Nici nu mi-a Nu Nu şi nici no Nu,niciodată Nici nu
1 trecut prin să fie cazul mi+a trecut
cap aşa ceva prin cap aşa
ceva
1 Da Da Da Da Da
2
1 Incă sunt Nu au fost de Da am Nu,eu Nu
3 prea mici şi acord, dar deja nu ascultat şi singură am
nu realizează se mai putea părerea,şi am luat decizia
ce inseamnă continua relaţia. încercat să
un divorţ ascundem
problema
noastră
1 Legătura s-a Legătura dintre Am păstrat Legătura Eu am
4 păstrat în soţ si copii s-a legătura dintre soţ şi păstrat
mare măsură destrămat aproape copii nu sa legătura cu

15
cam aceeaşi. total deoarece el a păstrat el,şi o să fac
plecat in tot posibilul
străinătate pentru să fie din
o perioada lungă nou cu mine
de timp.

V.B G,A V.A D.T B.E


1 33 ani 29 ani 37 ani 30 ani 40
2 Feminin Feminin Masculin Feminin Masculin
3 Liceu Studii superioare Şcoală Gimnaziu Şcoală
profesională profesională
4 Vânzătoare, Contabila, soţul Patron şi soţia Croitoreasă Vănzătoare
iar soţul este profesor casnică şi soţul
şofer. mecanic
auto.
5 Da, 2 copii. 2 fetiţe 1 băiat 2 băieţi 1 băiat
6 nu Nu Da prima Nu Nu
căsnicie care
a durat 4 ani
7 - - M+am însurat
prea tănăr

8 Am fost Sotul a devenit Certuri dese Soţul a Nu m+ai


înşelată alcoolist pe tema devenit am
banilor violent incredere in
el
9 Da Da, in custodia Băiatul a Băietîî sigur Din pacate
mamei rămas cu au rămas cu nu
mama lui. mine
1 Da Nu, ele tot timpul Da,se bate tot Nu Nu prea
0 au învăţat bine mereu cu
colegi,tot
timlul ii
nervos
1 Nici nu mi-a Nu Nu şi nici no Nu,niciodată Nici nu
1 trecut prin să fie cazul mi+a trecut
cap aşa ceva prin cap aşa
ceva
1 Da Da Da Da Da

16
2
1 Incă sunt Nu au fost de Da am Nu,eu Nu
3 prea mici şi acord, dar deja nu ascultat şi singură am
nu realizează se mai putea părerea,şi am luat decizia
ce inseamnă continua relaţia. încercat să
un divorţ ascundem
problema
noastră
1 Legătura s-a Legătura dintre Am păstrat Legătura Eu am
4 păstrat în soţ si copii s-a legătura dintre soţ şi păstrat
mare măsură destrămat aproape copii nu sa legătura cu
cam aceeaşi. total deoarece el a păstrat el,şi o să fac
plecat in tot posibilul
străinătate pentru să fie din
o perioada lungă nou cu mine
de timp.

17
Bibliografie

• Maria Voinea – Sociologie Generala si Juridica, edit. Sylvi, 2000


• Ion P. Filipescu – Tratat de Dreptul Familiei, edit. All Beck, 2000
• Nicolae Grosu – Tratat de Sociologie, edit. Expert, 2000

18
19