Formarea norilor

Norii sunt mase de vapori de apă din atmosferă. Ei fac parte din circuitul
apei în natură. Vaporii de apă, evaporaţi din mări şi oceane, sunt prezenţi peste
tot în atmosferă. Formarea norilor are loc prin încălzirea apelor de către soare.
Cu cât temperatura este mai ridicată, cu atât mai mulţi vapori de apă se ridică în
aer prin procesul de evaporare sub formă de vapori invizibili.

Odată cu ascensiunea aerului cald, vaporii ajung în pături superioare ale

atmosferei şi se răcesc, transformându-se în lichid său solid (adică apă sau
gheaţă). Norii sunt formaţi din vapori de apă sau gheaţă sau o combinaţie a
acestora. Când se adună foarte mulţi vapori într-un volum anumit de aer şi se
ajunge ca acesta să fie saturat, apare fenomenul de condensare.

Condensarea este procesul prin care vaporii de apă se transformă în lichid

sau în formă solidă şi are loc atunci când aerul conţinând vapori este răcit şi
devine saturat. Dacă aerul se răceşte şi mai mult, apa din nori se reîntoarce la
suprafaţa Pământului sub formă de precipitaţii:ploaie, lapoviţă, zăpadă,
grindină, rouă sau chiciură.

Răcirea aerului

Răcirea aerului poate proveni chiar din ridicarea aerului care trece, de
exemplu peste nişte dealuri sau la căderea nopţii, când soarele nu-l mai
încălzeşte. Aerul se dilată datorită presiunii mai joase. În cazul dilatării, aerul
utilizează o parte din căldura deţinută şi temperatura lui scade. Când temperatura
aerului scade suficient, vaporii de apă din aer se condensează devenind mici
picături – norii.

Există patru căi principale prin care se ridică aerul cald, ducând la
formarea norilor:

1. Turbulența – fenomen atmosferic cauzat de schimbări bruşte ale direcţiei sau

vitezei vântului, care produce condiţii favorabile formării norilor
2. Ascensiunea orografică – fenomen atmosferic cauzat de mişcarea aerului pe
deasupra unor forme de relief înalte, cum ar fi dealurile şi munţii. Acest
fenomen produce cei mai frumoşi nori, pâclele, nori în formă de steag, de lentilă
sau rotitori.
3. Convergența – fenomen atmosferic prin care aerul se înalță în aşa numitele
sisteme “depresionare”, când mase de aer rece cald se întâlnesc şi converg cu
mase de aer cald şi umed. Aerul mai rece şi mai dens pătrunde pe dedesubt şi
 forţează ridicarea aerului cald, mai uşor. Zona de întâlnire a maselor de aer se
numeşte front atmosferic şi de-a lungul lui se produc ploi puternice.
4. Convecţia – fenomen atmosferic prin care aerul încălzit de soare deasupra
uscatului se ridică sub forma unui curent ascensional. Meteorologi au
demonstrat că aceşti curenţi ascensionali pot avea o viteză de până la 100 km/h.
Aerul care se ridică prin convecţie în interiorul unui nor se răceşte cu câte un
grad la fiecare 100 m de ridicare, până când are loc condensarea completă.

Fiecare dintre aceste fenomene, produce nori diferiţi, după formă, mărime
şi culoare, astfel:

 Cirus – zişi “bucla de păr”, nori de mare înălţime, foarte frumoşi, albi, nu
produc ploaie
 Cumulus – “îngrămădiţi”
 Stratus – în straturi
 Cumulonimbus – nori negri, întunecaţi, ce produc ploi torenţiale, descărcări
electrice şi furtuna

Precipitaţiile

Apa din nori atinge Pământul sub diferite forme, cele mai obişnuite fiind ploaia
şi ninsoarea. Practic, picăturile mici de apă din nori nu plutesc, ci se înalță şi
coboară în interiorul norului. Atunci când coboară, se unesc cu alte mici picături
în unele mai mari. Cele mai mari dintre ele sunt atât de grele, încât nu mai sunt
din nou ridicate de aerul ascensional care le-a creat şi cad mai jos spre Pământ.
Dacă diametrul picăturilor este de cca. 1 mm, au şansa de a ajunge pe sol.