Sunteți pe pagina 1din 1

Aripile, Virgil Carianopol

Nu-mi pune aripi! – am strigat


spre îngerul ce mă ţinea
când îmi vâra aripi cu sila
şi-n umeri mi le îndesa. Nu vreau!
Dar el, cu o răbdare
pe care numai îngerii o au
Nu mă lăsa, deşi din ele,
Spuneam că nu ştiu cum să dau…N-auzi?? – strigam.
Tocmai cu mine?
Nu fi aşa ne-ndurător!
Nu le strica, le pui zadarnic.
Eu niciodata n-am să zbor!

Eşti surd?? l-am zguduit lovindu-l.


Dar el tot mai aprins lucra.
Ştia că voi avea nevoie
Ştia c-odata voi zbura!…