spre îngerul ce mă ţinea când îmi vâra aripi cu sila şi-n umeri mi le îndesa. Nu vreau! Dar el, cu o răbdare pe care numai îngerii o au Nu mă lăsa, deşi din ele, Spuneam că nu ştiu cum să dau…N-auzi?? – strigam. Tocmai cu mine? Nu fi aşa ne-ndurător! Nu le strica, le pui zadarnic. Eu niciodata n-am să zbor!
Eşti surd?? l-am zguduit lovindu-l.
Dar el tot mai aprins lucra. Ştia că voi avea nevoie Ştia c-odata voi zbura!…