NIKITA MIHALKOV

Nu există cinefil care să nu fi făcut tot ce-i stă în puteri pentru a putea viziona filmele lui Nikita
Mihalkov în perioada comunistă, după cum nu există om mai puțin specializat în domeniul
cinematografiei care să nu fi trăit emoții profunde alături de Fata fără zestre sau de Oblomov,
căci regizorul, scenaristul și actorul Mihalkov a găsit calea către sufletul tuturor. Lucru care nu
este de mirare în cazul său, pentru că provine dintr-o familie aristocratică, în care arta era printre
principalele preocupări. Bunicul lui Nikita a fost guvernator imperial al orașului Yaroslavl, situat la
aproximativ 250 de km de Moscova, iar mama sa, poeta Natalia Koncealovskaia, prințesă
aparținând uneia dintre cele mai vechi case nobiliare rusești, a fost fiica marelui pictor Piotr
Koncealovski.

Tatǎl lui Nikita este cunoscut ca autor de literatură pentru copiii, dar și pentru compunerea
versurilor imnului național. Și nu în ultimul rând, Nikita Mihalkov este fratele mai mic al lui
Andrei Koncealovski, cunoscut inițial datorita colaborării cu Andrei Tarkovski, un alt titan al
cinematografiei ruse, dar afirmat mai târziu și la Hollywood prin producții proprii, precum Trenul
evadării.

Filmul Piesă neterminată pentru pianină mecanică, apărut în 1977, adaptare a piesei de tinerețe
a lui Anton Pavlovici Cehov, a câștigat premiul festivalului de film de la San Sebastian. Câteva zile
din viața lui Oblomov, film care are la bază romanul unuia dintre clasicii literaturii ruse, Ivan
Goncharov și la care Mihalkov semnează atât scenariul, cât și regia, a câștigat în 1981 premiul
National Board of Review, pentru cel mai bun film străin.

În 1978, în timp ce juca în filmul fratelui său Andrei Koncealovski, Sibiriada, Mihalkov a scris
scenariul filmului Cinci seri, pe care l-a și regizat, o dramatică poveste de dragoste a unui cuplu
care, separat de război, reușește să se reîntâlnească peste 15 ani. În 1983, Mihalkov câștigă cu
drama Fara martori premiul Festivalului internațional de film de la Moscova, eveniment al cărui
manager a ajuns în 2000.

Deși, după cum spune regizorul rus, filmele sale sunt rezultatul unui "compromis", el este perfect
conștient de valoarea producțiilor sale. Căci, în 1994, când a fost prezent la Cannes cu drama
Soare înșelător, Mihalkov s-a supărat foarte tare pe juriu pentru ca Pulp Fiction i-a "suflat"
premiul pe care el considera că îl merita. Spielberg al Rusiei, a;a cum este considerat, a făcut
câteva comentarii acide despre acei francezi care neglijează capodoperele, dar s-a consolat cu
aprecierea Academiei Americane de Film, care i-a acordat premiul Oscar.

O vreme, Mihalkov a fost total absorbit de activități politice. Simpatizant și apoi membru al
partidului lui Victor Cernomirdin, Nikita a obținut un loc în parlamentul Rusiei și au existat chiar
zvonuri despre o posibilă candidatură a sa la președinție. Această perioadă i-a afectat, din cauza
disputelor politice, imaginea publică, astfel că Mikhalkov a avut o perioadă de opt ani în care nu
a mai regizat nici un film.

Omul anului 2004 în Rusia și președinte al Asociației Cineaștilor nu s-a distanțat nici o clipă de
lumea filmului, continuând să apară, în ipostaza sa de actor de mare combustie și farmec, în
producții ale altor regizori. Despre actorie, Mihalkov are o părere aparte: "Filmul este un lucru
viu. Așa că tot ce se întâmplă pe platou este imprevizibil. Un actor are nevoie de multă libertate
și trebuie să poată improviza. Dar chiar și așa, eu, cel puțin, nu știu niciodată dacă ceea ce
intenționez să fac este bine sau nu."

Nikita Mihalkov impresionează prin profunzimea și onestitatea sa. El pare că nu-și propune să
facă film. Îi iese pur și simplu. Nu e sigur nici dacă, în calitate de actor, a nimerit interpretarea
potrivită. Însa când el spune că a creat o capodoperă trebuie sa-l credem pe cuvânt.