CAPITOL II

Administrare şi scorare

Testul mâinii necesiTă cam 10 minute pentru administrare, incluzând înregistrarea

răspunsurilor şi altor comportamente relevante dar fără scorare. Timpul pentru scorare şi
interpretare diferă în funcţie de aşteptările examinatorului şi de familiaritate cu testul.
Examinatorii experimentaţi care sunt capabili să recţioneze imediat pot scora în timpul
administrării dacă asta nu întârzie administrarea. Începătorii e mai indicat să aştepte
administrarea şi să scoreze apoi pe baza înregistrărilor fidele.

Procedurile de administrare

Înainte de administrarea testului trebuie luate măsuri pentru stabilirea raportului. De

vreme ce testul generează puţină anxietate nu este nevoie de o sesiune preliminară prelungită.
În general, cel mai bine este să se înceapă testarea cât mai repede.

Examinatorul şi examinatul trebuie să stea faţă în faţă. Planşele trebuie să fie pe masă
cu faţa în jos. Examinatorul începe spunând:

„Am o serie de planşe pe care sunt desenate imagini ale mâinii. Am să îţi arăt
aceste planşe, una câte una şi vreau să îmi spui ce ţi se pare că fac mîinile.”

Apoi este întoarsă prima planşă şi examinatorul spune :

„De exemplu, ce ar putea face această mână?”

Planşele sunt prezentate întoarse. Adică una peste alta cu faţa în jos. Examinatul poate
întoarce planşa când doreşte după ce este prezentată. Examinatul este încurajat să ia planşa şi
să o examineze. După ce a răspuns la prima planşă, aceasta se aşează cu faţa în jos pe masă
şi este întoarsă a doua planşă. Această procedură continuă până ce ultima carte este întoarsă.
Examinatorul întoarce ultima planşă (care este albă) şi spune:

„Această planşă este albă. Aş vrea să îţi imaginezi o mână şi să îmi spui ce face.

Răspunsurile la teste trebuie să fie fidel înregistrate. Trebuie înregistrat şi timpul iniţial de
răspuns pentru fiecare răspuns; acesta este intervalul care se scurge din momentul în care
planşa este întoarsă până la primul răspuns scorabil al examinatului. Este cel mai bine să
evaluezi acest timp numărând în linişte decât să produci anxietate prin folosirea unui
cronometru.

Dacă examintul nu poate să ofere un răspuns scorabil la o planşă (un eşec), nu se

înregistrează nici un timp de răspuns iniţial pentru acea planşă. Dacă examintul nu refuză să
răspundă dar reflectează îndelung la ea, examinatorul treubi să întoarcă cu grijă planşa cu faţa
în jos după ce au trecut 100 de secunde, să o înregistreze ca eşec şi să continue cu cealaltă
planşă. Pauzele lungi între răspunsuri la aceeaşi planşă trebuie de asemenea înregistrate
introducând secundele în paranteze să indicând ca s-a scurs destul timp.

În general nu se încurajează sau descurajează raspunsurile examinatului la planşă.

Ocazional unii examinaţi vor provoca examinatorul privitor la obiectivul testului. De obicei nu e
nevoie de nici o explicaţie. Mai degrabă e indicat un răspuns simplu, inofensiv ca: „Aş dori să îţi
testez abilităţile de a spune ce fac mâinile”. Dacă examinatul solicită informaţii privind numărul
de răspunsuri la planşă, întoarce planşa, îşi foloseşte imaginaţia, examinatorul trebuie să
rămână imperturbabil. Din nou e suficient un răspuns de tipul: „Orice vrei să faci e bine. Vreau
să îmi spui doar ce face mâna”.

Este important ca examinatorul să urmărească ghidul prescris de administrare cât mai

precis, de vreme ce natura şi numărul răspunsurilor oferite sunt parţial un artefact al sumei
îndemnurilor primite de la examinator. Totuşi există o serie de exemple precise când
examinatorul trebuie să ancheteze răspunsurile examinatului. De obicei aceasta se întâmplă
pentru a îndemna examinatul să elaboreze un răspuns mai bine definit. Aceste exemple includ:

1. Dacă examinatul dă un răspuns scurt, stereotip, descriptiv cum ar fi: „E în sus”

examinatorul trebuie să incurajeze examinatul întrebându-l „Ce face mâna?”
2. Dacă examinatul dă un singur răspuns la prima planşă, examinatorul trebuie să
întrebe „Altceva?”
3. Prima dată când apare un eşec (nu oferă un răspuns scorabil), examinatorul trebuie
să întrebe „Poţi să ghiceşti?”. Dacă examinatul continuă să nu ofere un răspuns
scorabil la acea planşă sau la altele, nu se mai adaugă nimic.
4. Dacă un răspuns este ambiguu, examinatorul poate întreba examinatul „Poţi să îmi
spui mai multe despre asta?”. Aceasta este cea mai frecventă problemă la planşa
III, unde natura profund structurată a desenului generează răspunsuri stereotipe cum
ar fi „Indică spre ceva”. Când răspunsurile reflectă o mână care loveşte, se agaţă, se
întinde, face ceva este necesar să fie stabilit obiectul sau motivul pentru acţiune
pentru a putea scora răspunsul. În aceste cazuri examinatorul întreabă „Ceva
special?” sau „Cu ce scop?”. Cel mai bine este ca examinatorul să decidă, înainte de
a solicita o elaborare, dacă răspunsul dat poate fi scorat ca neambiguu.
5. Dacă examinatul pare confuz sau frustrat de ultima planşă (albă), examinatorul
trebuie să repete „Doar imaginează-ţi o mână făcând ceva”.
În nici un caz nu este indicat să se apeleze la altceva decât la aceste întrebări standard.
Dacă, pentru scopuri clinice, examinatorul decide că poate fi obţinut ceva prin solicitarea unor
explicaţii mai detaliate ale răspunsului, încurajând examinatul să facă asociaţii libere sau
solicitând examinatul să aprofundeze perceptul, cel mai bine este să pună aceste întrebări
informale adaptate la condiţiile testului astfel încât să nu invalideze normele adunate în condiţii
de administrare standardizate.

Procedurile de înregistrare
 Broşura de scorare (Catalogul WPS Nr. W-110A) are obiectivul de a uşura
administrarea, înregistrarea şi clasificarea răspunsurilor. Spaţiul pentru răspunsurile
examinatului, timpul pentru răspunsul iniţial, scorarea răspunsurilor, sunt menţionate la pagina 2
a broşurii (Vezi figura 1, pg. 8)

Comentariile, exclamaţiile şi alte remarce ale examinatului sunt înregistrate dar nu sunt
răspunsuri scorabile. Orice comportament semnificativ al examinatului (râs, dezgust, oroare)
trebuie notate pe broşură şi sunt separate de răspunsuri prin paranteze. Întrebările puse de
examinator trebuie de asemenea înregistrate şi separate prin paranteze.

Înregistrarea răspunsurilor, timpul pentru răspunsul iniţial şi comportamentele pot fi

simplificate folosind următoarele simboluri de scorare. Unele dintre acestea sunt utilizate şi în
cadrul procedurilor de administrare a testului Rorschach şi se aplică şi înregistrării Testului
Mîinii:

1. : examinatul întoarce planşa.

2. : examinatul a întors planşa din poziţia iniţială şi răspunde la desen
ţinând planşa cu marginea superioară în jos ( ), marginea superioară spre stânga (
), marginea superioară spre dreapta ( ), sau atunci când examinatul lasă planşa
în poziţia iniţială. Simbolul nu trebuie introdus cu necesitate dacă toate sau
aproape toate planşele sunt lăsate în poziţia iniţială. De obicei, acest simbol este
folosit atunci când examnitaul lasă arareori planşa în poziţia iniţială, sau când
examinatul furnzează răspunsuri pentru mai multe poziţii ale aceleiaşi planşe.
3. (Q): Examinatorul a pus o întrebare.
4. (E): Examinatul ilustrează poziţia mâinii de pe planşă folosind propria mână.
5. (D): Examinatul demonstrează cu propria mână pentru a-şi ilustra răspunsul.

Scorarea cantitativă

Există 19 categorii principale de scorare cantitativă, plus 15 subcategorii şi 4 categorii

combinate descrise mai jos. Fiecare răspuns trebuie scorat pentru o singură subcategorie
cantitativă. Dacă pentru o singură planşă există mai multe răspunsuri, fiecare dintre acestea
trebuie scorat în categorii diferite. Răspunsurile la planşe sunt clasificate în una dintre cele 15
subcategorii prin scrierea abrevierii categoriei în coloana Scorare, lângă răspuns, pe pagina 2
din broşura de Scorare. Figura 1 (p.8) prezintă un exemplu de codare a abrevierilor categoriilor
în broşura de scorare. După ce fiecare răspuns a fost clasificat , numărul de răspunsuri din
fiecare subcategorie este cuantificat; apoi combinaţiile acestor scoruri sunt sumarizate pentru
cele patru categorii combinate.

Categoriile de scorare

Răspunsuri interpersonale. Răspunsurile interpersonale (INT) se referă la relaţiile cu

alte persoane. Precum în cazul majorităţii reacţiilor din Testul Mâinii, aceste răspunsuri sunt
văzute ca fiind tendinţe comportamentale clare, şi nu ca procese care ţin de imaginaţie sau
fantezie. Răspunsurile INT reprezintă sensibilitatea la, interesele legate de şi abilitatea de a
interacţiona cu alte persoane. Categoria Interpersonală cuprinde şase subcategorii, fiecare
reflectând o orientare diferită înspre interacţiunea cu alţii.

Afecţiunea (AFF). Acesta este un răspuns interpersonal implicând o schimbare sau o

răsplată cuprinzând plăcere, afecţiune sau sentimente prietenoase. Exemplele cuprind:

„Flutură către un prieten – un salut.” (Observaţi că dacă răspunsul este „flutură” fără
implicarea prieteniei, va fi scorat în categoria Comunicare; vezi mai jos.)

„Salută.” (Q) „Spune SALUT!” într-un gest de prietenie.”

„Un salut prietenesc unui ofiţer coleg.”

„Bate pe cineva pe spate.”

„Scarpină cockerul meu spaniol.”

„Mâna unui îndrăgostit.” (Q) „O îmbrăţişare.”

„Un preot binecuvântând pe cineva.”

„Mâna unei mame ajutându-şi copilul să treacă strada.”

„Mâna care alină a unei asistente medicale.”

Dependenţa (DEP). Acesta este un răspuns care implică o dependenţă exprimată sau o
nevoie de ajutor sau asistenţă din partea altei persoane. Exemplele cuprind:

Timpul Poziţia Scorare

Numărul (exemple
de
planşei : Răspunsul examinatului Canti- Cali-
răspuns
şi poziţia
iniţial tativă tativă

I 5 Spune, „Hei, care-i treaba?” (E) Merge la ai DEP

vârful degetului mare. Merge, „Hei iubito, ce- AGG

zice dacă ai merge acasă cu mine?” COM SEX

II 3 Pregătită să înşface ceva aşa cum numai un FEAR SEX

bătrân murdar ar face-o. (Q) Ca piciorul meu.

Sau un puşti spunând ce vârstă au. COM IM

III 3 Spune „Tu să pleci de aici.” Mână supărată, AGG

rea. Gata să lovească pe cineva în faţă. AGG GRO

IV Îmi aminteşte de cineva care te apucă de
2 AFF SEN
umăr

şi te scutură. (Q) Atingere tandră, caldă ,

afectuoasă. (D)

V 1 Pui mâna pe bară ca să-ţi sprijini bărbia. ACT CYL

A cuiva care a murit; ca şi când ar atârna. CRIP

VI 4 Nu ştiu. (Q) Nu seamănă cu nimic. FAIL

VII 1 Îţi răsuceşti mâna stângă ca să iei curba spre COM

stânga, înainte să apară semnalele pentru COM DEN

curbă. Probabil că se pregăteşte să strângă

altă

mână sau mai degrabă nu. Asta-i tot.

VIII 1 Rulează un joint. ACT ORA

Presară ceva. (D) AGG

IX Asta-i grea. Nu face mare lucru. Poate că

3 ACT PER
este

introdusă în apă să vadă cât de caldă sau

SEN
rece

este.

X 7 Dezmorţirea mâinii prin ridicarea ei încet în TEN MOV

sus, dimineaţa. (Q) Scuturarea ei sau

flexarea

ai pentru a o dezmorţi.
 „O mână îndoită în rugăciune, cerând iertare”

„Face autostopul”

„Imploră”

„Cineva care cere iertare”

„Un om care se îneacă şi strigă după ajutor”

„O mână în aer! Mă predau!”

„Un copil care caută fusta mamei”

„O mănă care se ridică să primească bani”

„Salutarea liderului”

„Un copil care ridică mâna în clasă ca să ceară să iasă”

Comunicare (COM) Un răspuns de acest tip implică o prezentare sau schimb de

informaţii. Exemplele includ:

„Ţine o discuţie-vrea să spună ceva”

„Ca şi cum ar spune: O, eşti amuzant!” (D)

„Un copil care ridică degetele ca să arate ce vârsă are”

„Limbajul semnelor (Q) „Un surdo-mut care vorbeşte”

„Descrierea a ceva în faţa cuiva”

„Comunicare cu pilotul”

„Vorbirea cu mâinile”

„Spune-Nu înţelegi?”

„Joacă jocul: piatră, hârtie, foarfecă”

Exhibare (EXH) Acest răspuns interpersonal implică exhibarea cu scopul obţinerii

aprobării celorlalţi ori sublinierea unor trăsături semnificative ale mâinii. Exemplele includ:

„Îşi arată muşchii”

 „Un menestrel care dansează”

„Îşi arată inelul cu diamante”

„Un balerin cu mişcări foarte graţioase”

„Face umbre pe pereţi”

„Mâna unei doamne ţinute pentru a fi sărutată”

„Un copil care îşi arată mâinile curate”

„Un comedian care îşi face meseria”

„Ca Hitler” (Q) „La balcon primind saluturile oamenilor-e foarte important”

„Îşi flutură noua braţară”

Direcţie (DIR) Acest răspuns implică dominarea, direcţionarea sau influenţarea

activităţilor celorlalţi. Exemplele includ:

„Ofiţerul de poliţie care zice stop”

„Profesorul care îl trimite pe elev la tablă”

„Semnele de circulaţie. Obligatoriu la dreapta”

„O comandă”

„Izgonirea unui câine”

„Dirijarea unei orchestre”

„Incitarea muncitorilor la revoltă”

„Conducerea unei mulţimi”

„Cineva care spune Şşş”

Agresiune (AGG) Acest tip de răspuns implică producerea durerii, ostilităţii, agresiunii.
Exemplele includ:

„Incearcă să sperie pe cineva”

„Apucă pe cineva cu violenţă”

„Un pumn la judo pentru a lovi umărul”

„Dă un pumn” (Q) „Ca să lovească pe cineva”

„Lovirea unei muşte”

„Un pumn în gură”

 „Împinge pe cineva de pe stâncă”

„Pac! Drept în gură!”

„Boxează în ring”

„Rupe gâtul unui pui”

Răspunsuri de mediu (ENV) sunt răspunsuri care reflectă atitudini generalizate faţă de
lumea impersonală; adică, reflectă o pregătire de a răspunde la mediu într-o manieră specifică.
Mediul este definit ca sarcini relativ noninterpersonale, scopuri sau activităţi pe care individul le
consideră importante pentru supravieţuire sau pentru starea de bine. Aceste răspunsuri pot fi
clasificate în trei subcategorii depinzând de tipul activităţii implicate în răspuns.

Achiziţionare (ACQ). Implică încercarea de a atinge un scop. Mişcarea se derulează şi

totuşi obiectivul nu este atins şi incă incert. Îndoielile sunt prezente. Exemplele includ:

„Se întinde după ceva pe un raf înalt”

„Un copil care încearcă să intre în borcanul cu dulceaţă”

„Încearcă să prindă o minge de fotbal”

„Sare să prindă o creangă de copac”

„Încearcă să prindă ceva care a căzut”

„Se întinde pe treapta scării”

„Un căţărător” (Q) „Încearcă să ajungă la o cornişă”

„Ca în autobuz” (Q) „Cauţi bara”

„Bâjbâi după ceva prins în crevasă”

Activ (ACT). Acest răspuns de mediu implică o acţiune sau atitudine menită să
manipuleze constructiv, să atingă sau să modifice un obiect sau scop. Diferă de răspunsul ACQ
prin faptul că obiectivul a fost sau va fi împlinit. De aceea nu există îndoială. Exemplele includ:

„Poate că bate la maşină”

„Ridică o monedă”

„Scrie cu un pix”

„Transportarea unei genţi”

„Aruncarea unei mingi”

„Aruncarea unor monede”

„Introducerea aţei în ac”

„Tragerea unui peşte”

 Pasiv (PAS). Acest răspuns implică o atitudine liniştită sau relaxată în relaţie cu forţa de
gravitaţie şi o retragere adecvată a energiei din mână. Exemplele includ:

„Doar se odihneşte”

„Îşi ţine mâna pe masă”

„Este în apă” (Q) „La marginea piscinei”

„E întinsă aşa” (D) (Q) „E moale”

„O mână îndoită în poală”

„O mână adormită”

„Se leagănă pe braţul unui fotoliu”

„O mână relaxată. Ca în statuia gânditorului”

Răspunsuri dezadaptative (MAL). Răspunsurile reprezintă dificultatea, de care

individul este parţial conştient, de a desfăşura diferite activităţi datorită unei slăbiciuni interioare
sau interdicţiilor externe. Ele reflectă aprehensiunea şi stresul eşecului de a obţine satisfacţii.
Sunt clasificate în trei subcategorii.

Tensiune (TEN) . Un răspuns în care energia se depune dar nu se realizează nimic. Un

sentiment de anxietate, tensiune sau disconfort este prezent. Include situaţii în care se depune
energie pentru a face faţă gravitaţiei însoţită de o senzaţie de efort şi încordare. Exemplele
includ:

„Un pumn încleştat cu furie”

„Se împinge în sus” (Q) „Încearcă să se ridice”

„Încordarea şi relaxarea degetelor”

„Încordarea mâinii pentru a vedea dacă nervii sunt puternici”

„Încordarea degetelor pentru a te abţine să spui lucruri greşite”

„Agăţarea de vărful stâncii”

„Ţine ceva foarte strâns”

„Un pumn încordat de nervi”

„Mâna este întinsă şi întoarsă la spate”

Infirmitate (CRIP). Acest răspuns include o mână infirmă, rănită, moartă, dismorfică sau
cu disabilităţi. Exemplele includ:

„Mâna unui mort”

 „Mâna unui bolnav care se agaţă de viaţă”

„ Arată deformată”

„Sângerează”

„Paralizie cerebrală”

„A fost un accident. E agăţată pe geamul maşinii.”

„E bătută”

„Mână de femeie. A fost bătută. Poate violată.”

„Degete tăiate”

„Are pete negre pe ea”

„Degerături. A stat în frig”

Frică (FEAR). Mâna este ameninţată cu durerea, rănirea, incapacitarea sau moartea
sau când mâna generează durerea, rănirea, incapacitarea sau moartea examinatului sau unei
persoane identificate de examinat. Exemplele includ:

„Tremură...e înfricoşată de ceva”

„O persoană doborâtă pentru a treia oară”

„Îşi apără faţa.” (Q) Împotriva unei bombe atomice

„Destul de morbid” (Q) „Terifiant”

„Prins sub un perete. Încearcă să iasă dar nu poate”

„Mâna tatălui meu. Ca şi cum ar încerca să mă lovească” (Plânge)

„Ca o mână în noapte. O să mă sugrume”

„Se retrage. Încearcă să se salveze.”

…………LIPSA PAG. 10/12

Categorie Frecvenţă Procentajul Exemple
răspunsurilor
(Cu referire la Manualul
Testului Mâinii)

Afectivitate 1 6 « Strângeri de mâini. »

(AFF)
« Alinarea mâinii doicii ».

Dependenţă 1 6 « A cere de pomană. »

(DEP)
« A-şi saluta şeful,
liderul. »

Comunicare 4 25 « A vorbi cu mâinile. »

(COM)
« A discuta un subiect, o
temă. »

Exhubiţie 0 0 « A demonstra un ţipăt. »

(EXH)

Direcţie (DIR) 0 0 « A da un ordin. »

« A dirija o orchestră. »

Agresivitate 4 25 « A lovi pe cineva în nas. »

(AGG)

∑Interpersonal 10 62

Achiziţii (ACQ) 0 0 “A ajunge la un

obiecte situat pe o
etajeră situată la
înălţime.”

Activism (ACT) 3 19 “Ridică cutii. Aruncă

o minge.”
Pasivisv (PAS) 0 0 « Persoana doarme
adânc. »

∑Mediu (ENV) 3 19

Tensiune (TEN) 1 6 « Pare

îăncordat. Pumnul
este încleştat la
mânie»

Olog (CRIP) 1 6 Supravieţuire.

Tremură.Este
înspăimântată. »

Teamă (FEAR) 1 6 Doar mâna stângă.

Mâna fermă, nimic
special. »

∑ Dezadaptare 3 18

Descriere (DES) 0 0

Bizar (BIZ) 0 0

Eroare (FAIL) 1 6

∑ Retragere 1 6

Timpul iniţial mediu de răspuns (AIRT) este dat de însumarea timpilor iniţiali de
răspuns (în secunde) la fiecare dintre cele 10 cartonaşe, împărţit la 10. Dacă un cartonaş este
clasificat ca un răspuns ratat, el nu este inclus în timpul total de răspuns. De exemplu, dacă
două cartonaşe sunt considerate ca ratate, AIRT-ul va fi determinat prin însumarea timpilor de
răspuns la celelalte 8 cartonaşe şi împărţirea acestei sume la 8. AIRT-ul trebuie trecut în căsuţa
prevazută din Tabelul Rezultatelor.

Diferenţa dintre rezultatele crescute şi cele scăzute (H-L) se obţine prin scăderea celui
mai mic timp iniţial de răspuns (în secunde) din cel mai mare timp iniţial de răspuns, exceptând
ratările. Acest rezultat se trece, de asemenea, în Tabelul Rezultatelor.

EVALUAREA CALITATIVĂ

Pentru Testul Mâinii au fost identificate 17 categorii calitative. Acestea sunt descrise în
continuare. Răspunsurile la cartonaşe pot fi clasificate dupa una sau mai multe dintre aceste
categorii, deşi prezenţa a mai mult de o categorie calitativă/raspuns este rar întâlnită. După
sortarea răspunsurilor în funcţie de categorii, prescurtarea aferentă fiecarei categorii se trece în
Tabel, lângă răspuns (vezi fig. 1, pag. 8).

Trebuie avut în vedere că interpretarea calitativă a rezultatelor la acest test nu se

suprapune întotdeauna cu cea cantitativă.

CATEGORII DE EVALUARE

1. Ambivalent (AMB) – acest tip de răspuns apare atunci când ambivalenţa, ezitarea sau
nesiguranţa sunt exprimate în legatură cu tendinţa de acţiune. Exemple:
 “Ar putea lovi pe cineva, dar degetul mare este prost poziţionat pentru a face
asta.” [AGG]
 “Cred că este relaxat, dar totuşi degetele sunt cam crispate” (Q) “Poate într-o
poziţie mai relaxată.” [PAS]
 “Cere ceva?” (Q) “Ar putea cere sau ordona cuiva, deşi pare cam nesigur” [DIR]
2. Frazare automată (AUT) – apare de obicei la începutul sau sfârsitul raspunsului la o
serie de cartonaşe. Frazele automate constau în remarci stereotipe sau “alintate”. În
general, frazele automate se evaluează în felul următor: se subliniază frazele sau
remarcile de acest gen, apoi, când testul e complet, se numară frazele subliniate.
Exemple:
 “Vai, ce-i asta? O persoană care loveste pe cineva cu pumnul în nas” [AGG]
 “Îşi arată inelul. Cred că asta-i tot ce vad” [EXH]
 “Hm, asta-i grea. Ce zici de un pumn strâns cu furie” [TEN]
3. Cilindric (CYL) – în acest tip de răspuns, mâna este percepută ca ţinând, manipulând
sau folosind un obiect cilindric destul de mare pentru a ocupa spaţiul dintre palma şi
degete. Nu sunt incluse obiecte mici, cum ar fi creioanele sau paiele. Exemple:
 “Ca un instalator care înşurubează o ţeavă.” [ACT]
 “Acţionând maneta pentru a schimba macazul pe o şină de cale ferata” [ACT]
 “Ţinând un steguleţ. Una dintre majoretele care marşăluiesc de ziua steagului”
[EXH]
4. Negare (DEN) – în negare, perceptul este văzut, verbalizat, apoi negat. Reacţia este
mai puternică decât în cazul răspunsului ambivalent şi este evitată în mod evident de
către cel examinat. Exemple:
 “Îşi dau mana? Nu, aceea nu este mâna care trebuie.” [AFF]
 “Un salut militar. Nu poate fi asta, degetele nu sunt poziţionate cum trebuie” (Q).
“E ca şi cum doi ofiţeri trec unul pe lânga altul, dar nu o fac cum trebuie, aşa că
nu poate fi un salut” [COM].
 “Luând un şurub. Nu se poate. Degetele sunt prea depărtate; nu se poate să
facă asta.” [ACT]
5. Emoţie (EMO) – răspunsul este investit emoţional. Cel examinat este foarte implicat, din
punct de vedere afectiv, în acordarea raspunsului. Un răspuns emoţional trebuie să fie
sugestiv în acest sens din punct de vedere verbal şi/sau comportamental. Exemple:
 “Poc, drept în meclă! Îl urăşte pe ticălosul ăla şi l-a pocnit în sfârşit” (D, face un
pumn) [AGG].
 “Fericit cu adevărat. Explodează de bucurie. Nu şi-a mai vazut prietenul de ani
de zile şi este foarte bucuros să-i strângă mâna” [AFF].
 “Asta-i veselie. A caştigat cursa şi face cu mâna mulţimii. (D, face cu mana în
aer) A reuşit!” [EXH]
6. Grosolan (GRO) – se întâlneşte de obicei împreună cu un răspuns agresiv. Denotă un
act agresiv primitiv, necontrolat şi complet nesocializat. Asemenea răspunsuri sunt
exprimarea violenţei brute care înseamnă mai mult decât un comportament agresiv
obişnuit. Exemple:
 “Mâna are un box de bronz pe ea. Îi va strivi faţa prietenei lui.” [AGG]
 “Îi crapă capul cuiva cu o bâtă de baseball” [AGG].
 “O figură de karate. (Q) Ca atunci când loveşti pe cineva în stomac aşa de tare
că îi smulgi maţele” [AGG]
7. Ascuns (HID) – în cazul unui răspuns de acest tip, mâna este percepută ca ascunzând
ceva. Este vorba de ascunderea unui obiect de alţii sau/şi de a nu-i lăsa pe alţii să vadă
ce anume face mâna. Exemple:
 “Un magician face unul dintre trucurile acelea în care dispare un bănuţ.” [EXH]
 “Dă un test. Îşi protejează lucrarea cu mâna pentru ca nimeni să nu poată copia
după ea.” [ACT]
 “Are ceva valoros în mână. Îşi ţine pumnul închis pentru ca nimeni să nu vadă ce
are în mână.” [ACT]
8. Imatur (IM) – în răspunsurile de acest fel mâna este vazută ca având legătura cu copiii
sau cu animalele. Exemple:
 “Mângâie un câine.” [AFF]
 “Profesor. Trimite un copil la tablă.” [DIR]
 “Îşi ţine degetul întins. (Q) Ca o pasăre să poată ateriza pe el.” [ACT]
9. Neputincios (IMP) – un raspuns de acest fel implică imposibilitatea exprimată de cel
examinat de a răspunde sau de a “înţelege” stimulii testului. Exemple:
 “Este prea greu pentru mine.” [FAIL]
 “Cred că nu sunt destul de deştept pentru asta.” [FAIL]
 “Sunt prea bătrân pentru asta.” [FAIL]
10. Neînsufleţit (INA) – nu vede mâna ca aparţinând unei fiinţe umane vii. Mâna este
asociată mai degrabă cu figuri neînsufleţite, cum ar fi o pictura, o statuie sau o imagine
de film. Exemple:
 “Ca o mână de pe un semn de circulaţie pe care scrie STOP. Îţi spune să nu
mergi mai departe.” [DIR]
 “Una dintre mâinile acelea dintr-un film de groază. (Q) Va sugruma pe cineva”
[AGG]
 “O mână frumoasă. Ca a unei statui de Michelangelo.” (Q) “Nu face nimic. Este
doar frumoasă şi elegantă.” [DES]
11. Mişcare (MOV) – un răspuns de acest gen desemnează efectuarea unei activităţi
întâmplătoare, neproductive. Mişcării mâinii îi este asociată o activitate nebunească,
repetată şi fără scop. Exemple:
 “Ca şi cum ar împături şi ar despături.” (Q) “Tensionată, închizându-se şi
deschizându-se întruna.” [TEN]
 “Fluturându-şi mâna înainte şi inapoi. (Q) fără nici un motiv, fluturând-o în aer.”
[ACT]
 “Răsucind-o. Nu face nimic deosebit, doar o mişcare de răsucire.” [ACT]
12. Oralitate (ORA) – un răspuns care implică sau determină ingerarea de alimente, lichide
sau droguri. Exemple:
 “Ia o cutie de bere din frigider.” [ACT]
 “Fumează iarba, îşi ţine mâna relaxată pe masă.” [PAS]
 “Are o furculiţă în mână. Mănâncă.” [ACT]
13. Perplexitate (PER) – acest gen de răspuns apare atunci când cel examinat recunoaşte
că stimulii sunt dificili şi că este zăpăcit de acest lucru. Ca şi în cazul răspunsurilor
neputincioase, desenele nu sunt privite ca stimuli asupra cărora subiectul îşi poate da cu
părerea în mod liber, ci mai degrabă ca sarcini concrete cu “răspunsuri” bine definite
greu de găsit. Exemple:
 “Ce face?” (Da) “Păi, poate face mai multe lucruri; nu sunt sigur.” [FAIL]
 “Este o mână, dar e greu. Lasaţi-mă să mă gândesc.” [FAIL]
 “Poate fi sus sau jos. Sunt prea multe linii acolo. Nu-mi dau seama.” [FAIL]
 14. Senzual (SEN) – implică existenţa unui element tactil, senzual. Mâna este văzută ca
provocând plăcere prin pipăirea sau atingerea oamenilor sau lucrurilor. Exemple:
 “Îi mângâie părul iubitului ei.” [AFF]
 “Lucrează în lut. Îi place atingerea lutului.” [ACT]
 “Mâna atârnă peste marginea bărcii. Atinge uşor apa cu degetele.” [PAS]
15. Sexual (SEX) – mâna este angajată direct în activităţi sexuale. Exemple:
 “Se masturbează. (Q) Pentru a se relaxa.” [TEN]
 “Înşfacă o femeie. (Q) Pentru a o viola.” [AGG]
 “Îşi îmbrăţişează nevasta. O ţine aproape, face dragoste cu ea.” [AFF]
16. Original (O) – un răspuns de acest gen trebuie evaluat numai de catre examinatorii
experimentaţi, care au aplicat şi interpretat un numar mare de teste de acest gen. Un
astfel de răspuns se potriveşte desenului respectiv, dar este în acelaşi timp neobişnuit şi
original. El presupune inteligenţă şi creativitate şi trebuie notat ca original doar după ce
examinatorul este sigur că răspunsul se potriveşte stimulului şi este unic. Exemple:
 “Ca degetul pe care-l vezi pe o rolă de film atunci când se trece la următoarea
secvenţă.” [DIR] (răspuns la desenul nr. 3)
 “Mânuind sforile unei marionete.” (Q) “Mâna este deasupra scenei. Se joacă un
spectacol pentru un grup de copii.” [EXH] (raspuns la desenul nr. 4)
 “Ca atunci cand îţi foloseşti mâna pentru a explica traiectoria curentului electric,
la ora de fizică.” [COM] (răspuns la desenul nr. 4)
17. Repetiţie (RPT) – reprezintă faptul că examinatul dă acelaşi răspuns sau un răspuns
asemănător, la mai multe cartonaşe. De fiecare dată când răspunsul se repetă, trebuie
facută o bifare în coloana aferentă din tabelul de evaluare. Numărul total de bifări
reprezintă scorul final la acest gen de răspuns. Exemplu:
 “Face cu mâna.” [COM] (răspuns la cartonaşele nr. 1, 2, 5 si 9)

Determinarea frecvenţei şi procentajului răpunsurilor:

Când toate răspunsurile au fost examinate din punctul de vedere al caracteristicilor

calitative, numărul răspunsurilor în funcţie de categoriile calitative de evaluare este identificat şi
trecut în coloana de frecvenţă din tabelul de evaluare. Apoi, procentajul răspunsurilor pentru
fiecare categorie este determinat împărţind fiecare numar din coloana de frecvenţă la R şi
înmulţind rezultatul cu 100. Aceste procentaje se trec în coloana “% din Răspuns” din tabelul de
evaluare. Figura 3 redă un exemplu de introducere a scorurilor calitative în tabelul de evaluare.

Categorii suplimentare:

Categoriile de evaluare descrise mai sus nu exclud posibilitatea cuantificării rezultatelor

la testul mâinii. Unul dintre avantajele unui răspuns proiectiv este că relevă aspectele unice ale
personalităţii umane. Totuşi, cu cât interpretăm un răspuns mai calitativ, cu atât acesta este mai
greu de evaluat cantitativ. Astfel, o problemă în ceea ce priveşte interpretarea testelor proiective
este aceea de a şti când să ne oprim din evaluarea cantitativă în favoarea interpretarii clinice şi
intutitive a rezutatelor.
 Există câteva categorii de evaluare calitativă care nu au fost introduse în manualul de
interpretare a testului mâinii din cauza frecvenţei reduse cu care sunt întâlnite sau a conotaţiei
ambigue. Aceşti itemi calitativi suplimentari trebuie interpretaţi cu prudenţă. Se recomandă ca
aceste scoruri (indicatori) să nu fie înregistrate în secţiunea finală a manualului de interpretare.

Minge (BALL). Cand mâna este vazută ca bătând, aruncând sau mânuind în orice alt fel
o minge sau un obiect rotund asemănător, răspunsul poate fi interpretat ca un răspuns – minge.
Exemple: “Aruncă la coş”, “Prinde o minge de baseball”, “Ţine o bilă de bowling”. Interpretarea
poate fi aceeaşi ca în cazul răspunsului cilindric, ambele tipuri de răspunsuri fiind întâlnite
adesea împreună. Un răspuns – minge nu este un indicator indubitabil a unei preocupări
psihosexuale pentru organele genitale masculine. Acest tip de răspuns este dat adesea de
indivizi, de obicei bărbaţi, care participă sau/şi sunt interesaţi de sport. Examinatorii de formaţie
psihanalitică pot susţine că în acest caz este vorba de sublimare, dar deoarece răspunsurile –
minge pot fi date de indivizi care nu prezintă simptome ale unor probleme sexuale, nu există
nici o justificare empirică pentru a echivala în mod automat atletismul cu imaturitatea sexuală.

De asemenea, se pare ca şi cultura joacă un rol important în această privinţă. De

exemplu, multe răspunsuri legate de sporturi ce presupuneau existenţa mingilor, artele marţiale
şi alte activităti fizice se întâlnesc în protocoalele testului mâinii făcute de japonezi (Minoura si
Takida, 1972). În aceste cazuri, aceste răspunsuri au fost etichetate ca răspunsuri – sport. Se
consideră că, în Japonia, sporturile au o natură ritualică şi deci o mână care este percepută ca
fiind implicată într-o activitate sportivă relevă un oarecare grad de socializare. Chiar şi conotaţia
antisocială a unui răspuns agresiv poate fi îndulcită dacă răspunsul respectiv este dat de un
subiect japonez în asociere cu sporturile deoarece implică în plus un efort cooperativ sau
controlat.

Astfel, un răspuns – minge trebuie interpretat cu prudenţă şi ţinând seama de întregul

protocol deoarece poate avea cel puţin 4 înţelesuri diferite sau întrepătrunse: (1) o problemă
psihosexuală, (2) o orientare “macho”, (3) interes sportiv, (4) o implicare social – riscantă.

Droguri (DRUG). Acest tip de răspuns este subordonat de obicei răspunsului oral.
Totuşi, unii examinatori preferă să-l încadreze separat din cauza oralităţii examinatului care ne
duce cu gândul mai degrabă la consumul de droguri,decât la alte obiceiuri orale mai puţin
periculoase, cum ar fi mâncatul, băutul sau fumatul. De fapt, cu riscul apariţiei redundanţei,
ambele categorii pot fi folosite, ca în “A lua o amfetamină din flacon pentru a o trosni între dinţi”
(ACT/ORA/DRUG).

Mâncare (FOOD). Un răspuns – mâncare se subsumează, de asemenea, categoriei

orale. Este utilizat uneori pentru a diferenţia ingerarea directă, primitivă a alimentelor de alte
activităţi orale înrudite cum ar fi fumatul. Acest gen de răspunsuri se întâlnesc mai des la
personalităţile imature.

Evaziv (EVAS). Un răspuns de acest tip reprezintă un efort de a evita sarcina

specificată, de a da un răspuns proiectiv, dând un răspuns bazat pe un obiect familiar prezent
în imediata apropiere a examinatului. Această situaţie apare în mod obişnuit în cazul
cartonaşului cu numărul X, când examinatul poate spune: “Asta e mâna ta care ţine cartonaşul”.
Un răspuns – evaziv este dat de oamenii care nu vor sa-şi dezvăluie adevărata personalitate.
Nu se întalneşte prea des, dar cand apare, este dat de obicei de psihopaţi, paranoici şi alte
tipuri de personalităţi negative. Răspunsurile evazive nu trebuie confundate cu răspunsurile
concrete (vezi mai jos).
 Concretete (CONC). Un răspuns – concret reprezintă o eroare de imagine. Examinatul
îşi fixează privirea pe un obiect pentru a putea da un raspuns. Subiecţii care au o astfel de
reacţie sunt de obicei retardaţi. În genere, între răspunsurile evazive şi cele concrete există o
difereţă calitativă evidentă. Un raspuns evaziv este spontan, subtil si negativ, in vreme ce
răspunsurile concrete trădează neputinţa şi inadaptarea la situaţia dată. Când subiectul cu un
IQ scăzut sau cu traumatisme cerebrale spune: “Asta e mâna ta care ţine cartonaşul”, un
sentiment de uşurare şi de resemnare va însoţi răspunsul. Din punct de vedere conceptual,
există o relaţie între “concreteţe” şi “întrecere” în măsura în care amandouă reprezintă o
dependenţă de obiectele tangibile în exprimarea unui răspuns, dependenţă vazută ca o măsura
de protecţie.

Feminin (FEM) sau Masculin (MASC). Aceste categorii apar atunci când apare o
menţiune explicită asupra sexului mâinii. Exemple: “Ea îşi arată inelul prietenei sale.” Şi “Este
mâna unui bărbat care manipulează o maşinărie.” Oamenii care simt nevoia de a atribui un sex
mâinii sunt foarte conştienţi şi sensibili la diferenţele dintre bărbaţi şi femei în ceea ce priveşte
rolurile jucate de aceştia în viaţa cotidiană. Această tendinţă este des întâlnită la femeile foarte
“feminine” şi la bărbaţii foarte “masculini”. Nu implică în mod necesar un interes de natură
sexuală. Mai degrabă, este recunoaşterea faptului că examinatul este în mod acut conştient şi
sensibil la discriminarea interpersonală şi socială între sexe.

Homosexualitate (HOMO). Răspunsurile referitoare la orice activitate, relaţii sau

descrieri care fac referire la homosexuali fac parte din această categorie. Exemple: “Este un
homo care vorbeşte – ştii cum dau ei din mâini”. Experienţa clinică sugerează că acest tip de
răspuns nu indică neapărat existenţa unei homosexualităti active (deşi poate indica şi acest
lucru), fiind asociat mai degrabă cu interes sau fascinaţie faţă de relaţiile homosexuale. De
obicei, aceste răspunsuri sunt însoţite de comentarii ironice la adresa “homosexualităţii” care
sugerează existenţa unui mecanism de apărare împotriva sentimentelor şi înclinaţilor de acest
gen. Ocazional, pacienţii care suferă de tulburări psihosexuale şi de alte forme psihopatologice
severe dau răspunsuri cu caracter homosexual evident: ”este un poponar care i-o freacă cuiva”.

Bani (MON). Mâna este vazută în relaţie cu bani. Exemple: “Ridică un bănuţ”, “Primeşte
restul”, “Împătureşte o hârtie de un dolar”. Acest tip de răspuns apare în cazul indivizilor care
sunt preocupaţi de bani sau/şi de lipsa lor. Există o corespondenţă între un răspuns – bani şi
declaraţii de genul: “Am nevoie de mai mulţi bani pentru a mă simţi in siguranţă”. Se întâlneşte
în general în rândul examinaţilor fără slujbă sau/şi în cazul celor recomandaţi de către oficiile de
ocupare a forţei de muncă pentru evaluarea psihologică.

Personificare (PERS). Se întâlneşte atunci când examinaţii se referă la ei sau la

cunoscuţi pentru a-şi justifica răspunsurile. “Mâna tatalui meu este gata pentru a explica cuiva
ceva”, “Sunt eu cu degetul julit”, “Am o prietenă care gesticulează aşa când vorbeşte”. Acest
gen de răspuns este dat în general de oameni egocentrici care sunt preocupaţi de propriile
probleme şi cărora le vine greu să privească lumea obiectiv, fără să se implice afectiv. Se
întâlneşte atât la oamenii normali, cât şi la cei bolnavi, mai des la isterici, personalităţi de tip
borderline şi anumite tipuri de schizoizi. Personificarea nu trebuie confundată cu “claritatea”.
Aceasta este o însuşire calitativă rară, întâlnită aproape exclusiv la cazurile de traumatisme
cerebrale unde nesiguranţa şi perplexitatea forţează individul să se raporteze la trecut pentru a
se asigura atât pe ei, cât şi examinatorul de corectitudinea răspunsului (“Arată ca un muncitor
pe macara. Îi vedeam cand lucram în construcţii. Îşi ţineau mâinile în sus aşa. Nu-i aşa?”).

Sine (SELF). Acest gen de răspunsuri apare atunci când activitatea este
autodirecţionată. Denotă interes pentru sine în defavoarea mediului inconjurator (Exemplu: “Să
te baţi pe burtă”). Aceste răspunsuri au fost numite internalizate (IN), dar “sine” pare o denumire
mai potrivită. Termenul a fost conscrat de către Dr. Janet L. Brown, care a observat existenţa
acestei tendinţe de răspuns la copiii adoptaţi. Un răspuns – sine reprezintă o inclinaţie către
sentimente, plăceri şi activităţi care derivă din sine şi nu de la ceilalţi oameni sau din mediul
iîconjurator. Apare mai ales la copii; este logic ca ei să fie mai axaţi pe sine decât pe altii. De
aceea, atunci când acest tip de răspuns apare la adulţi, denotă imaturitate.

Simbolism (SYM). Apare când un examinat asociază un înţeles abstract unei acţiuni
sau descrieri. Exemple: “Un dansator care face mişcări expresive pentru a simboliza bucuria
creaţiei”, “Este mâna unei mame care-şi îmbrăţişează copilul – pentru mine reprezintă iubire”,
“Cruzime. Nu este o mână adevarată, dar simbolizează putere şi agresivitate”. Deşi
răspunsurile – simboliste par foarte încărcate afectiv, ele sunt într-un fel detaşate. Ca o regulă
generală, cu cât se investeşte mai puţină energie în acţiune, cu atât mai mare este îndepărtarea
afectivă (cu atât “emoţia” este mai imaginară şi nedirecţionată către oamenii reali). Oamenii
care dau multe răspunsuri de acest gen tind sa fie introspectivi şi par idealişti, sensibili şi artişti.
Simbolismul se întâlneşte adesea alături de răspunsurile – neînsufleţite (Exemplu: “Mâna Mona
Lisei. Este plină de pace şi linişte. Simbolizează blândeţea”).