Sunteți pe pagina 1din 8

Amenajari interioare – Lumina si culoare

On 23 September, 2010 · In Amenajari Interioare

Amenajari interioare | Lumina si culoare | Mobilier la


comanda | Bucataria | Baia | Dormitorul | Living | Spatii de depozitare | Contacte pentru amenajari
interioare

L“Arhitectura este jocul savant, corect si magnific al volumelor reunite sub lumina. Ochii nostri sunt facut
pentru a vedea formele sub lumina; umbrele si luminiile scot in evidenta formele; cubul, conul, sfera,
cilindrul sau piramida sunt marile forme primare pe care lumina le scoate bine in evidenta; imaginea lor
ne apare limpede si tangibila, fara nici o confuzie. Iata pentru ce ele sunt forme frumoase, cele mai
frumoase forme.”

Le Corbusier

Lumina şi culoarea sunt principalele elemente prin intermediul cărora aparatul senzorial percepe
semnalele emise din mediul înconjurător. Lumina este în acelaşi timp şi condiţie fundamentală a
existenţei culorii. Chiar şi din punct de vedere psihologic lumina şi culoarea reprezintă elemente
fundamentale ale experienţei umane.

Arhitect Catalina Doroftei

Lumina
Pentru om, lumina este condiţia celor mai multe din activităţi. Ea este corespondentul vizual al căldurii şi
ajută ochiul să perceapă “ciclul de viaţă” al orelor şi anotimpurilor. Lumina este în acelaşi timp un
element dinamic care se descompune în şapte culori. Ea creează senzaţia de spaţiu, evidenţiind
volumele, iar părţile luminoase şi umbrele dezvăluie formele. Fără lumină ochii nu pot percepe nici
forma, nici spaţiul, nici culorile, nici mişcarea. Fără ea nu există percepţie vizuală. Numai prin lumină şi
prin cele şapte culori ale sale, formele spaţiale sunt puse în valoare.
Pentru simturile umane, percepţia în cel mai înalt grad are loc când nu este nici prea multă lumină, nici
prea întuneric. In acelaşi timp obiectele sunt percepute diferit în funcţie de natura sursei artificiale.
Luminatul incandescent exaltă roşurile şi portocaliurile, dar slăbeşte albastrurile. Luminatul fluorescent
se apropie, teoretic, de lumina albă, dar în comparaţie cu lumina de zi, el este mult prea slab. Luminatul
ambientului depinde de felul cum cad, se reflectă sau se transmit razele luminoase.

Cercetările asupra relaţiilor dintre lumină şi suprafeţele luminate au impus stabilirea unor factori
specifici. Astfel lumina poate fi directă sau indirectă.

Lumina directă provine de la o sursă naturală sau artificială, şi cade pe un obiect, realizând iluminarea
directă a acestuia.

Lumina indirectă este primită de un obiect, prin reflexie sau prin difuziunea luminii directe.

Luminile reflectate de atmosferă sau difazate de sol, fac parte din această categorie.

În cazul arhitecturii şi al design-ului industrial, pentru alegerea materialelor şi pentru evaluarea calităţii
suprafeţelor, trebuiesc cunoscuţi factorii de reflexie, transmisie şi absorbţie a luminii, la diferite
materiale.

Percepţia luminii.
Deoarece o mare parte din activitate se desfaşoară şi noaptea, însemnătatea luminii artificiale este mare.
Fără această lumină, care poate fi controlată, întreaga activitate modernă nu este de conceput.

Perceptia vizuală poate fi perturbată nu numai de lumina slabă sau prea putemică, ci şi de marile
deosebiri de lumină dintre spatiile de lucru şi cele de circulaţie. Pentru a se evita aceste fenomene,
numite strălucire disconfortantă, trebuie să se ţină seama de anumiţi factori: adaptarea ochiului depinde
de media strălucirii zonei sarcinii vizuale; efectul strălucirii este cu atât mai mare cu cât creşte suprafaţa
de proiecţie a sursei luminoase în câmpul privirii; disconfortul descreşte pe măsură ce se măreşte
unghiul vizual dintre sursa luminoasă şi obiectul care este privit. Fenomenul cel mai nociv este totuşi
strălucirea orbitoare, datorat unei prea mari cantităţi de lumină care pătrunde în ochi, direct sau prin
reflexie.

Arhitectura, ca artă spatială, se prevalează de lumină pentru a realiza dinamismul operelor sale.
Profilurile arhitecturale, prin umbre şi lumini, dau viaţă elementelor operei, beneficiind de variaţiile
luminii. Cu ajutorul gradaţiilor de umbră şi lumină, artistul imprimă operei sale o nouă armonie.

Daca în spaţiul exterior lumina vine direct şi se difuzează, în spaţiul interior ea emană din deschideri, din
ferestre încadrate de umbră, apărînd, astfel, spectatorului în mod indirect şi concentrată. Iată de ce,
iluminarea elementelor interioare ale operei trebuie să fie sugestivă şi să evite să arate obiectele ca şi
cum s-ar afla în aer liber. Această eroare poate fi întîlnită frecvent în muzee, unde, din strădania de a crea
o lumină difuză, pentru a imita lumina exterioară, nu se creează, de obicei, decît o lumină fără suflet.
Lumina exterioară luminează obiectele direct, iar reflexele ei se difuzează în aşa fel încît umbrele
obiectelor rămîn accentuate pînă în cele mai mici gradaţii. Dimpotrivă, lumina interioară luminează
obiectele, care-i răspund luminînd, pentru că reflexele se încrucişează într-un spaţiu închis unde
predomină penumbra, astfel încît umbrele obiectelor se atenueaza.

Arta iluminatului sugestiv priveşte cu deosebire iluminatul artificial, care, străduindu-se să imite lumina
zilei, derutează. Iluminatul aşa-zis invizibil arată pînâ la ce grad această concepţie poate atinge urîţenia.
În atari situaţii, lumina se împrăştie orbind, şi elimină umbrele obiectelor.

Iluminatul indirect îşi are originea în necesitatea de a disimula sursele de luminâ care jenau ochii, pentru
că, de obicei, acestea erau rău plasate; dar acum, cînd s-a atins cealaltă extremă, iluminatul, deşi
indirect, atunci cînd e neinspirat, în loc să lumineze, orbeşte. Fiind difuz, el face să dispară sufletul
obiectelor, întrucît ignoră faptul că, în natură deopotrivă, lumina, deşi difuză, are totuşi o sursă: soarele.
Şi este de preferat să se combine anumite surse de iluminat vizibil cu iluminatul indirect. Instinctiv, omul
caută în-totdeauna sursa de lumină, aşa cum în lumina difuză a zilei caută soarele, pentru că sursa face
undele luminoase să vibreze, iar omul se orientează spontan după ea, chiar în spaţiile închise.

Umbrele

Umbrele apar în zonele unde lumina este mai slabă. Ele măresc efectul de relief şi împreună cu
elementele de perspectivă aeriană, sugerează mai bine tridimensionalitatea. Umbrele se pot clasifica în:
proprii sau purtate. Umbrele proprii sunt situate pe obiectele expuse la lumină artficială sau naturală. Ele
depind de forma obiectului, orientarea sa spatială şi distanţa până la sursa luminoasă. Umbrele purtate
sunt proiectate de un corp asupra altuia sau de o parte a unui corp asupra altei părţi ale acestuia. Umbra
purtată este un element impus de un obiect asupra altuia. Umbrele afectează valorile de strălucire ale
obiectelor, claritatea culorilor acestora, cât şi relaţiile dintre ele.

În civilizaţia modemă, întrucât şi elementele psihologice influenţează percepţia frumosului, se impune


studiul umbrelor în proiectarea de arhitectură, în design-ul ambiental şi industrial.

Culoarea

Culoarea reprezintă unul din elementele fundamentale ale existenţei umane. Ea este prezentă în viaţa şi
activitatea noastră, punându-şi amprenta pe tot ce ne înconjoară: de la culorile din interiorul locuinţei, la
cele din exteriorul ei (clădiri, străzi, magazine etc.).
De modul cum aceasta ne influenţează sufleteşte, aducându-ne răceală sau căldură, bucurie sau tristeţe,
linişte sau agitaţie, depinde într-o foarte mare măsură liniştea noastră interioară şi gama trăirilor
afective. Pentru toate acestea culoarea a fost întotdeauna utilizată şi studiată. Culoarea este în acelaşi
timp unul din factorii fundamentali ai dezvoltării capacităţii creatoare a omului.
Din marea gamă a radiaţiilor electromagnetice (de la razele cosmice la cele de radio-emisie) ochiul
percepe doar lumina (un sector cuprins între razele ultraviolete având unde scurte şi cele infraroşii cu
unde lungi). Lumina este definită, ca radiaţia care poate fi sesizată cu ajutorul ochiului. Lumina albă se
descompune printr-o prismă de cristal, în cele şapte culori ale curcubeului.
Percepţia culorilor a fost şi este explicată, utilizând principiile de optică şi neurofiziologie. Intensitatea
luminoasă joacă de asemenea un rol important în mecanismul percepţiei cromatice, deoarece de la un
anumit grad crescut de luminescenţă, ochiul percepe defectuos schimbările cromatice.
Cel mai remarcabil proces al percepţiei culorilor are însă loc la nivelul retinei. Conform teoriei
tricromatice emisă de Thomas Young, conurile sunt de trei tipuri: unele sensibile la albastru, altele la
verde şi altele la roşu.

Efectele fiziologice şi psihologice ale culorilor.


Conform unor cercetări ştiinţifice, culorile influenţează starea fiziologică a organismului, procesele
psihice şi stările noastre afective.
În tabelul urmator sunt prezentate principalele efecte fiziologice şi psihologice ale culorilor, precum şi
semnificaţia lor psihoafectivă (Pavel Mureşan – Culoarea în viaţa noastra).

Efecte fiziologice si psihologice. Semnificatia psihologica si rezonanta afectiva:

Roşu
- ridică tonusul muscular;
- activează respiraţia; creşte presiunea sangvină; dă senzaţia de căldură
- stimulator general;
- stimulator intelectual;
- facilitează asociaţiile mintale de idei; senzaţie de apropiere în spaţiu;
- însufleţire, mobilizare etc se caracterizează ca “forţa voinţei”; specifică tipului activ, ofensiv, competitiv,
operativ; exprimă dorinţă
Portocaliu
- menţine presiunea sangvină; accelerează pulsaţiile inimii;
- favorizează secreţia gastrică
- culoare caldă; impresie de sănătate şi optimism;
- senzaţie de apropiere putemică; optimism;
- veselie
- aceleaşi caracteristici ca şi la culoarea roşie

Galben
- menţine funcţionarea normală a sistemului cardiovascular; stimulează nervul optic
- culoare caldă şi dinamică;
- senzaţie de apropiere în spaţiu; culoarea cea mai veselă; stimulează vederea; calmant al
psihonevrozelor;
stimulează şi întreţine starea de vigilenţă;
- căldură; intimitate;
- satisfacţie; admiraţie;
- înviorare
- caracteristică pentru tipul activ; exprimă spontaneitate, aspiraţie, originalitate, veselie

Alb
- contracţia pupilei şi a muşchilor globilor oculari
- robusteţe, expansivitate, puritate, răceală, suavitate;
- este obositor prin strălucirea datorată reflexiei totale a luminii
- linişte, inocenţă, virtute, sobrietate, pace, împăcare, curăţenie

Negru
- reducerea activităţii metabolice; repaus
- introversie, depresie, nelinişte, reţinere;
- impresie de adâncime, plinătate şi greutate
- tristeţe, singurătate, desparţire, doliu, sfârşit

În societatea modernă culorile au o putemică influenţă fizio-psihologică în majoritatea domeniilor de


activitate; de la industrie şi medicină, până la educaţia artistică şi estetică. Culorile pot fi optim folosite
numai dacă sunt cercetate şi analizate prin metode ştiinţifice moderne, inclusiv prin metode artistice.
Principalele legi care influenţează efectele culorilor sunt:

• Legea acomodării. Ochiul se acomodează variaţiei cantitative a luminii, prin iris şi variaţiei lungimilor de
undă, prin cristalin;
• Legea contrastelor simultane. Această lege acţionează la combinaţiile dintre culorile care se
învecinează. De exemplu: roşu apare lângă portocaliu, mai activ şi mai cald şi lângă purpură, mai
portocaliu; galbenul apare lângă verde, mai cald şi mai roşcat şi lângă portocaliu, mai rece şi mai verzui;
• Legea contrastelor succesive. Ochiul tinde să aducă fiecărei culori, principalul ei contrast valoric sau
complementar.
• Legea raporturilor dintre viteza percepţieî şi lungîmea de unda a culorilor. Nu toate cele trei tipuri de
celule vizuale reacţionează cu aceeaşi viteză. Din această cauză roşu este perceput mai repede ca
albastrul. De asemenea culorile din centrul bandei spectrale se văd mai bine decât cele din extremităţi;
• Legea iradierii. Un obiect de culoare deschisă pare mai mare decât altul (identic ca formă, dimensiune
şi material) de culoare închisă;
De toate aceste fenomene cromatice trebuie să se tină seama în proiectarea modernă din arhitectură,
urbanism şi design.
Culoarea în interiorul locuinţei
Cromatica interioarelor locuinţelor poate fi foarte variată, funcţie de diferiţi factori precum: vârsta,
structura temperamentală a oamenilor, gusturi sau deprinderi, felul mobilierului sau obiectelor etc. În
afară de acestea, mai este importantă şi destinaţia încăperii: sufragerie, birou, dormitor, hol, etc.
Cromatica unei încăperi trebuie să fie în concordanţă cu tipul de iluminat. În privinţa iluminatului, s-a
constatat, din experienţă, că în general:
• Living-room-ul trebuie să aibă o lumină generală, de ambianţă, şi puncte speciale luminoase, separate,
pentru fiecare funcţie: lampadare, aplice, etc;
• Dormitorul trebuie să fie luminat discret, sursa principală nu trebuie să se găsească obligatoriu în
centrul camerei. El trebuie să aibă lumină specială de citit, la paturi şi masa de toaletă;
• Bucătăria are nevoie de o lumină centrală, din plafon, cât şi de alte puncte luminoase în zonele de lucru
(unde se spală, se curăţa, etc.);
• Holul este bine să fie luminat indirect, prin raze proiectate în plafon (dacă acesta este alb).

Prin cromatica lor interioară, camerele de locuit se cer a fi ospitaliere, să invite la intimitate şi bună
dispoziţie. Este imperios necesar să se evite efectele violente, şocante ale culorilor contrastante, agitate,
ca să nu mai vorbim de încărcătura de modele, linii şi forme ce obosesc ochiul prin supraaglomerare şi
suprasolicitare nejustificate. Alegerea culorilor este o chestiune de gust estetic, dar şi de psihologie. De
aceea se recomandă scheme monocromatice luminoase, pastelate sau chiar acromatice, evitîndu-se
extremele : culorile închise şi reci ca şi cele deschise şi calde ce sînt, sau tind spre nuanţe astrale. Se pot
încerca şi formule bi şi tricromatice, utilizîndu-se culori armonice (consonante sau complementare) ce
dau o ambianţă plăcută, uşor înviorantă şi relaxantă. Deşi zugrăvirea sau tapetarea unei locuinţe poate
apărea ca o problemă gospodărească măruntă, curentă, relativ minoră, de realizarea ei depinde crearea
unei ambianţe psihice şi fiziologice corespunzătoare ce contribuie la igiena fizică şi spirituală a oamenilor,
dar şi la educarea gustului pentru culoare.

Culoarea in spaţiile destinate lucrului

Culorile spaţiilor destinate lucrului, depind de felul activităţii desfâşurate în locurile respective, şi de alte
condiţii aferente.

Printre spaţiile cel mai des analizate se găsesc halele industriale, laboratoarele, institutele de învăţământ
etc. O categorie aparte o reprezintă instituţiile medicale.
Pentru stabilirea cromaticii interioare, a acestor spaţii, trebuiesc avute în vedere trei aspecte, şi anume:
funcţional – utilitar, fizio -psihologic şi estetic – artistic.
Se constată că efectul culorilor asupra organismului variază atât cu vârsta, cât şi cu oboseala.
Dacă pentru aspectul arhitectural exterior culoarea este importantă, pentru cel interior este esenţială,
deoarece pe acest fond cromatic se desfăşoară cea mai mare parte a activităţii şi existenţei noastre. Din
această perspectivă culoarea ambientală la locul de muncă şi în locuinţa fiecăruia are o însemnătate
majoră, dacă ţinem seama că această reprezintă unul din factorii ce dispune sau indispune, odihneşte
sau oboseşte, într-un cuvânt, inluenţează activ sau pasiv comportamentul uman.

Ergonomia, ca ştiinţă multi şi interdisciplinară, folosind cu preponderenţă datele psihologiei


experimentale, a stabilit că pentru organizarea mai eficientă şi cu efort mai mic a muncii, este necesar să
se studieze totalitatea factorilor ambientali.
După studiile întreprinse de cîţiva cercetători germani, culorile se comportă diferit în funcţie de poziţia
lor în spaţiul locuibil; efectul şi informaţia psihologică pe care o comunică variază în raport de locul unde
sînt plasate într-o cameră.

Nu este de neglijat utilizarea funcţională, decorativă şi psihologică corespunzătoare a culorilor in şcoli,


spitale, săli de spectacole, hoteluri, restaurante, în alte încăperi publice, aşa cum nu este de ignorat
efectul conştient şi subliminar al culorilor în cadrul mijloacelor terestre de transport, precum şi în cele
aeriene şi navale.

Aspectul cromatic adecvat oferă şcolii, respectiv procesului instructiv-educativ, un climat propice
transmiterii şi asimilării cunoştinţelor, o atmosferă optimă concentrării atenţiei în general. Culoarea
dispune sau deranjează pe cei prezenţi într-o sală de curs, le menţine interesul pentru studiu, stimulează
atenţia în cazul unor planşe, oboseşte sau odihneşte privirea. De aceea se recomandă culori pale din
familia galbenului, verdelui, albastrului, roşului, sau chiar griuri acolo unde sînt expuse mai multe
materiale didactice colorate.

În comerţ şi în marketing culoarea ocupă un loc important în amenajarea spaţiilor destinate desfacerii
produselor, în prezentarea atrăgătoare a reclamei, în etalarea mărfurilor în vitrine, în conceperea
ambalajelor etc.

Sînt relativ puţine studii în această privinţă, în speţă asupra felului în care efectele luminii şi culorii
influenţează psihologia cnmpărătorului. Se mizează în general pe talentul decoratorilor şi pe bunul simţ
al producătorilor care au învăţat empiric că fără un serviciu de concepere şi organizare a reclamei, a
prezentării cît mai atrăgătoare a mărfurilor suferă însăşi desfacerea acestora. Să nu uităm că în alegerea
unui produs, oricare ar fi el, culoarea nu se află pe ultimul loc cînd este vorba de făcut o opţiune.
Preferinţele în materie de culoare şi formă sînt atît de diverse cînd este în joc adoptarea unei decizii de
cumpărare, încît ele ar trebui studiate. Cercetările ar fi necesar să prospecteze felul în care efectul
cromatic devine criteriu şi contribuie la diferenţierea opţiunilor.
BIBLIOGRAFIE:
ESTETICA ARHITECTURII – P.A. MICHELIS

LIMBAJUL CULORILOR SI AL FORMEROR – DAN MIHAILESCU