UNIVERSITATEA “DUNĂREA DE JOS” DIN GALAğI

TEZĂ DE DOCTORAT

DETERMINAREA SOLICITĂRILOR GENERALE ùI LOCALE ALE

CORPULUI NAVEI ÎN CAZUL OSCILAğIILOR DIN PLAN
VERTICAL PRIN MODELAREA NUMERICĂ A FLUIDULUI

Ing. Marius POPA

Conducător ùtiinĠific: prof. dr. ing. Liviu STOICESCU

1999
Cuprins

Index de notaĠii ......................................................................................................... 4

Capitolul 1 Introducere......................................................................................... 7

1.1 MotivaĠia tezei

1.2 Scopul tezei
1.3 Privire de ansamblu asupra tezei

Capitolul 2 Solicitări generale úi locale ale corpului navei ..................................12

2.1 GeneralităĠi. Trecut

2.2 Probleme actuale
2.3 Teoria fâúiilor. Analiza spectrală. Extinderea analizei în timp. Limitări
2.4 Metodologia aplicării teoriei fâúiilor
2.4.1 OscilaĠia verticală
2.4.2 Ruliul

Capitolul 3 Modelarea numerică a miúcărilor fluidului úi ale navei ...................22

3.1 EcuaĠiile ce guvernează fenomenul

3.2 Analiza principială úi algoritmică a fenomenului
3.3 Analiza problemei prin metoda elementului finit
3.4 Analiza problemei prin metoda elementului de suprafaĠă
3.5 ComparaĠia celor două metode. Metoda aleasă pentru a fi utilizată în teză

Capitolul 4 Modelarea numerică a miúcărilor fluidului úi ale navei,

realizată în teză .................................................................................. 40

4.1 Elementul de frontieră folosit. Detalierea ecuaĠiilor guvernante

4.2 Calculul termenului ∂φ ∂t
4.3 Modul de tratare a punctelor de intersecĠie între S.L. úi suprafeĠele solide
4.4 Modelarea excitaĠiei (modelarea frontierei amonte). Modelarea condiĠiilor
la limita pe frontiera aval
4.5 Modelarea numerică a miúcării fluidului cu S.L. fără corpuri în plutire
4.5.1 Schema de rezolvare úi algoritmul folosit
4.5.2 Detalii
4.6 Modelarea numerică a miúcării fluidului cu S.L. în prezenĠa unui corp în
plutire
4.6.1 Schema de rezolvare úi algoritmul folosit
4.6.2 Detalii
4.7 Descrierea programelor realizate

2
Capitolul 5 Exemple numerice. ComparaĠii cu rezultatele analitice úi cu
rezultatele indicate in bibliografie.....................................................65

5.1 Generarea valului

5.2 Corpul în miúcare liberă.
5.2.1 OscilaĠia verticală liberă
5.2.2 OscilaĠia de ruliu liberă
5.3 Corpul în miúcare complexă sub acĠiunea unui val generat de o pala
5.4 ComparaĠia cu experimentul
5.5 Verificarea presiunilor calculate cu metoda prezentată

Capitolul 6 Determinarea presiunilor pe corpul navei în studiul de faĠă ...........107

6.1 Descrierea simulării

6.2 Rezultatele obĠinute

Capitolul 7 Studiul efectului presiunilor calculate prin modelarea numerică a

fluidului asupra rezistenĠei structurii navei considerate..................115

7.1 Prezentarea ipotezelor studiului

7.2 Prezentarea structurii
7.3 Modelarea numerică a structurii
7.4 Sarcinile aplicate structurii
7.5 Integrarea în timp a soluĠiei
7.6 Rezultatele obĠinute
7.7 Concluzii asupra rezultatelor

Capitolul 8 Concluzii.............................................................................................135

8.1 Realizări personale

8.2 Concluzii
8.3 Posibile dezvoltări viitoare

MulĠumiri ..................................................................................................................140

Bibliografie................................................................................................................141

Anexa 1. Programul de realizare a simulării úi unit-urile esenĠiale.......................146

Anexa 2. Structura dublului bord – Detalii din planuri ........................................170

3
Index de notaĠii

ABS = American Bureau of Shiping (Societate de Clasificare)

ABM = Metoda de integrare în timp predictor corector (Adams-Bashforth-Moulton)
BEM = Metoda Elementului de Frontieră
CFD = Calculul Dinamicii Fluidului (Metode pentru …)
FDM = Metoda DiferenĠelor Finite
FEM = Metoda Elementelor Finite
GL = Germanischer Lloyd (Societate de Clasificare)
SL = SuprafaĠa Liberă

α = panta instantanee a valului

α0 = amplitudinea pantei valului
β = unghi ce exprimă un defazaj între două miúcări
ε = unghi ce exprimă un defazaj între două miúcări
φ = funcĠia potenĠial de viteză
φr = unghiul de ruliu (măsurat în sistemul de coordonate absolute)
η = cota suprafeĠei libere faĠă de suprafaĠa apei liniútite (în expresiile liniare)
λii = coeficientul relativ al amortizării
θ = unghiul de ruliu
ρ = densitatea (a fluidului sau a oĠelului)
σ = tensiunea normală
σe = tensiune echivalentă Von Misses
τ = tensiunea tangenĠială
ω = viteza unghiulară sau pulsaĠie= 2π T
ψ = factorul (sau raportul) de amplificare
ζ = parametru utilizat pentru descrierea valorilor internodale

a = distanĠa intercostală
c = viteza de propagare a valului în acvatoriul de adâncime h sau
factorul de atenuare a oscilaĠiilor libere
cg = viteza de grup a valurilor în acvatoriul de adâncime h
c1,2,3 = coeficienĠi de care depind coeficienĠii relativi ai maselor adiĠionale sau amortizării
cii = coeficientul relativ al maselor adiĠionale
cT = coeficientul de fineĠe al secĠiunii transversale a corpului = A/(B*d)
d = pescajul corpului
dzG = deplasarea în direcĠie verticală a centrului de masă faĠă de poziĠia iniĠială
err = eroarea masică relativă
g = acceleraĠia gravitaĠională
h = adâncimea acvatoriului sau înălĠimea metacentrică
k = componentă a matricii de rigiditate sau numărul de undă al valului = 2π λ
p = presiunea fluidului într-un punct sau pulsaĠia proprie a unui sistem
pd = componenta dinamică a presiunii
p0 = presiunea atmosferică
mii = coeficientul relativ al masei adiĠionale
ro = densitatea corpului în plutire
s = parametru ce descrie suprafaĠa corpului
tdw = tone deadweight, respectiv masa încărcăturii utile a unei nave cuprinzând marfa úi
rezervele
un = viteza normală la contur a particulei de fluid = ∂φ ∂n

4
us = viteza tangenĠială la contur a particulei de fluid = ∂φ ∂s
z = cota pe verticală a unui punct sau cota instantanee a navei în oscilaĠie verticală
∆x = spaĠierea grilei în direcĠia orizontală
xG = abscisa centrului de greutate a navei (calculul 2D hidrodinamic)
yG = ordonata centrului de greutate a navei (calculul 2D hidrodinamic)
zC = cota centrului de greutate al mărfii
zG = cota centrului de masă al navei
zH = cota centrului de masă al corpului de oĠel
zv = amplitudinea instantanee a valului

n = versorul normalei la suprafaĠă

r = versorul unui punct
u = viteza particulei de fluid
v = viteza unui punct de pe suprafaĠa corpului

2D, 3D = simboluri însemnând bidimensional respectiv tridimensional

A = aria secĠiunii corpului în plutire
Aw = aria secĠiunii orizontale la nivelul liniei de plutire a corpului
B = lăĠimea corpului
BC = lăĠimea spaĠiului de marfă
Bdb = lăĠimea dublului bord
C(e) = conturul elementului e
C1, C2 = porĠiuni ale conturului elementului e
D = domeniul de studiu sau înălĠimea de construcĠie a navei
F = forĠă (direcĠia este exprimată de indice)
G = funcĠia Green
HC = înălĠimea zonei de marfă
Hv = înălĠimea valului
Jφ = momentul de inerĠie al corpului
JC = momentul propriu de inerĠie al încărcăturii
JH = momentul propriu de inerĠie al corpului de oĠel
kxx = raza de inerĠie transversală = J φ M
L = lungimea acvatoriului
L.B. = linia de bază a corpului navei
M = masa corpului navei sau momentul încovoietor dintr-o secĠiune a navei
Mii = masa adiĠională
Mφ = momentul exterior ce acĠionează asupra corpului
MC = masa încărcăturii
MH = masa corpului de oĠel
N = funcĠie de formă
Nii = coeficientul de amortizare
NT = numărul total de puncte al modelului
P.D. = planul diametral al navei (planul de simetrie bilaterală al corpului)
RK4 = metoda Runge-Kutta de ordinul 4
S = suprafaĠa corpului
T = perioada unei funcĠii armonice sau forĠa tăietoare într-o secĠiune a navei
Tr = perioada de rezonanĠă (perioada proprie) a unui sistem
V(t) = volumul fluidului din acvatoriu la momentul t
Vo = volumul fluidului din acvatoriu la momentul iniĠial

{c} = vectorul termenilor liberi din sistemele de ecuaĠii ce modelează fluidul

5
{cp} = vectorul termenilor liberi din sistemele de ecuaĠii ce modelează presiunea
{Clim}= vectorul condiĠiilor limită impuse sistemelor de ecuaĠii ce modelează fluidul
{ f (t )} = vectorul sarcinilor variabile în timp
{Nec} = vectorul necunoscutelor sistemelor de ecuaĠii ce modelează fluidul
{u} = vectorul deplasărilor nodurilor domeniului
{u} = vectorul vitezelor nodurilor domeniului
{u} = vectorul acceleraĠiilor nodurilor domeniului
[C] = matricea coeficienĠilor de amortizare
[K] = matricea de rigiditate
[L] = matricea coeficienĠilor vitezelor normale la contur
[M] = matricea coeficienĠilor necunoscutelor sistemelor de ecuaĠii ce modelează fluidul
[Mp] = matricea coeficienĠilor necunoscutelor sistemelor de ecuaĠii ce modelează presiunea
[R] = matricea coeficienĠilor potenĠialelor

∂ ∂ ∂
∇ = operatorul ( i + j +k )
∂x ∂y ∂z
∆ = operatorul Laplace (∆=∇*∇) sau
deplasamentul navei (masa totală a navei)
∂
= derivata parĠială de timp
∂t
D
= derivata de timp substanĠială (sau materială)
Dt
d
= derivata de timp substanĠială (sau materială)
dt
∂
= derivata după direcĠia n
∂n

6
Capitolul 1. Introducere

1.1 MotivaĠia tezei

Transportul naval a fost întotdeauna úi se previzionează a fi în continuare una din cele

mai viabile modalităĠi de circulaĠie a valorilor materiale úi umane. Unul din aspectele
viabilităĠi îl constituie siguranĠa úi de aceea conceptul “safety first” (siguranĠa în primul rând),
este unanim acceptat úi urmărit cu perseverenĠă de către toĠi cei implicaĠi într-o activitate
navală de calitate.
Problema siguranĠei navei are între componentele sale (prezentate într-o ordine
oarecare):
a) siguranĠa la răsturnare a navei (problema stabilităĠii);
b) siguranĠa structurii navei - a corpului (problemă numită generic “problema de
rezistenĠa generală úi locală”);
c) siguranĠa la efectele dinamice (vibraĠiile induse de maúini úi instalaĠii, vibraĠiile
induse de marea reală);
d) siguranĠa la efectul oboselii;
e) siguranĠa la manevrare.
Analiza tuturor aspectelor mai sus menĠionate conduce către un aspect comun mai
puĠin aprofundat úi anume: interacĠiunea dintre corp úi apă, materializată prin distribuĠia de
presiuni pe corpul navei.
Indiferent sub ce formă sunt cuprinse în modelarea fenomenelor - ca excitaĠii
acĠionând asupra unui corp rigid ori elastic, sau ca solicitări ale unei structuri generale ori
locale - presiunile pe corpul navei se regăsesc întotdeauna.
Analiza acestor fenomene a evoluat în timp, pornindu-se de la modele ce includeau
ipoteze mult simplificatoare úi ajungându-se în prezent la studii foarte apropiate de realitatea
fizică prin modelare numerică cu ajutorul Metodei Elementului Finit, Metodei Elementului de
Frontieră sau Metodei DiferenĠelor Finite. Aceste abordări sunt în prezent posibile datorită
trecerii pe o treaptă de performanĠă superioară a tehnicii de calcul.
Interesul pentru determinarea distribuĠiei presiunilor reale pe corpul navei úi respectiv
a sarcinilor reale ce acĠionează pe corpul navei, este subliniat úi prin implicarea marilor
societăĠi de clasificare, grad de implicare relevat prin desele referinĠe la această problemă în
publicaĠiile proprii ale acestora.
Astfel, concentrându-ne pe publicaĠiile Germanischer Lloyd (lunarele GL Magazin úi anuarele
GL Report) regăsim o primă menĠionare a studiului curgerii fluidului în jurul navei, respectiv
studiul interacĠiunii fluid-nava prin metode numerice, încă din 1992 ca direcĠie majoră de
cercetare.
EdiĠia 1993 a aceleiaúi publicaĠii [107.1], face menĠiuni mult mai concrete la această
problemă încă din articolul de deschidere “ConstrucĠii navale / Servicii de ConsultanĠă
Maritimă” (“Shipbuilding / Marine Advisory Services”).
Astfel [107.1.1], primul capitol al acestui articol “Măsurători pe termen lung a
tensiunilor apărute la bordul navelor” (“Long - Term Measurements of Stress on Board of
Ships”) descrie dificultăĠile în realizarea măsurătorilor concrete în scopul deducerii unor
reguli de construcĠie úi demonstrează convergenĠa experimentului úi a măsurătorilor pe navă
cu modelele de simulare. Se subliniază úi capacitatea simulării de a extinde analiza spre
zonele în care măsurătorile pe navă úi practica nu au adus suficiente informaĠii.
Ca o continuare firească, al doilea capitol “Analiza Integrată a RezistenĠei la
Oboseală” (“Integrated Fatigue Strength Analysis”) propune o schemă completă de analiză a
oboselii navei, atât din punctul de vedere al structurii generale cât úi din punct de vedere al
structurii locale (schema prezentată la sfârúitul capitolului). Se subliniază că până în
respectivul moment, analiza generală oferea tensiunile globale în elementele structurii,
7
acestea fiind comparate cu valorile limită. Cazurile de avarii întâlnite la longitudinalele de
bordaj ale navele tanc arată că tensiunile din variaĠiile presiunii locale ale apei pot exercita un
efect decisiv asupra rezistenĠei la oboseală úi în plus că “pot fi considerate majore efectele non
- liniare ca de exemplu: trunchierea istoricului (evoluĠiei) presiunilor pentru părĠi ale
bordurilor navei, cauzată de submersia sau imersia temporară din valuri”.
Se observă astfel atât din diagrama flux cât úi din cuprinsul comentariilor, că
determinarea cât mai exactă a presiunilor pe corpul navei, cât úi a evoluĠiei lor, a devenit o
problemă esenĠială pentru siguranĠa la oboseală.
Trebuie de asemenea subliniat că punctul de vedere nou apărut în abordarea studiului
rezistenĠei navei ca urmare a apariĠiei acestor metodologii de determinare a distribuĠiei de
presiuni pe corpul navei, face să se estompeze úi chiar să dispară clasica împărĠire a
solicitărilor corpului navei în solicitări generale úi locale.
Acelaúi număr al GL Magazin găzduieúte úi articolul “Managementul Proiectelor”
(“Project Management”) [107.1.1.] în care găsim următoarea afirmaĠie:
“Deúi aplicarea úi progresul cercetării experimentale în hidrodinamică rămân
indispensabile, în viitorul previzibil, simulările de dinamica fluidelor - adesea denumite
bazine numerice de încercări - vor creúte semnificativ în importanĠă pentru úantierele navale,
putând să întărească validitatea úi să grăbească disponibilizarea rezultatelor.
De aceea măsurile viitoare de asistenĠă se vor concentra în câmpul hidromecanicii.
Prin proiectele aprobate în 1993 – ‘Curgerea vâscoasă úi cu suprafaĠa liberă, de-a lungul
navei’, ‘Curgerea staĠionară cu spargerea valurilor’ úi ‘Dezvoltarea unei metode generale a
panourilor pentru calculul curgerii potenĠiale’ - s-a realizat primul pas într-un program de
cercetare întins pe o perioada de 5 ani, a cărei definire va fi în curând finalizată.”
Rezultatele acestui program anunĠat în 1993 s-au cumulat, aúa cum reiese din articolul
“Cercetare úi Dezvoltare – SHIPREL – O Cale ùtiinĠifică de Dezvoltare a Regulilor”
(“Research and Developement - SHIPREL - A Scientific Approach to Practical Rule
Developement”) din GL Anual Report 1995 [107.2.], cu rezultatele programului SHIPREL
(Ship Reliability - SiguranĠa navei) dezvoltat încă din 1991 împreună cu alte două societăĠi de
clasificare (Bureau Veritas , Registro Italiano Navale) úi două renumite instituĠii de cercetare
(Universitatea Tehnică din Danemarca , Institutul Tehnic Superior din Portugalia).
Acest articol afirmă existenĠa, testarea favorabilă úi intrarea în uz a unor programe de
simulare bazate în special pe metoda modificată a secĠiunilor úi pe teoria tridimensională a
difracĠiei (metoda panourilor), pentru sarcinile de ordinul unu induse de valuri (rezolvarea
liniarizată a problemei), precum úi dezvoltarea de către institutele de cercetări a unor metode
de analiză neliniară (efecte de ordin doi) a sarcinilor induse de valuri în particular, în cazul
miúcărilor cu amplitudini mari.
ImplicaĠiile practice, în afara emiterii de concepte úi reguli care să mărească siguranĠa
navei, nu au întârziat să apară. GL Magazin No. 2 Dec.1995/Ian. 1996 [107.3] prezintă prin
articolul “Tehnologia InformaĠiei în ConstrucĠia de Nave” (“Information Technology in
Shipbuilding (ITIS)”), un program pentru informatizarea întregii vieĠi a unei nave (de la
iniĠierea proiectului - proiectare - úi pe toată durata exploatării), în care componenta ITiSA îúi
propune “Procesarea distribuită a sarcinilor hidrodinamice” (“Distributed Processing of
Hydrodinamic Tasks”), prin care GL-ul să preia datele primare (forma corpului) necesară
pentru calculele hidrodinamice prin metode CFD.
Anul 1997 a adus rezultatele acestor cercetări nu numai în cuprinsul unor reguli úi
formule de eúantionare ci úi sub forma acceptării úi chiar recomandării calculului sarcinilor
induse de marea reală prin metoda modificată a fâúiilor (ca úi în ediĠia 1992), dar úi prin
metoda panourilor tridimensionale.
EvoluĠia constant ascendentă a studiului acestei probleme este de necontestat. Interesul
marilor societăĠi de clasificare este numai un aspect al efortului mondial în această direcĠie,
aceasta reflectându-se úi în numărul mare de lucrări publicate în acest domeniu.

8
 Aceste lucrări sunt dedicate nu numai studiului pur teoretic, fundamental ci úi aplicării
acestor studii în practică. Astfel în [58] este prezentat un studiu comunicat la Simpozionul
PRAD 98 (Practical Design of Ships and Mobile Units) asupra sarcinilor ce acĠionează asupra
bordajului unui modern petrolier al unei companii petroliere americane (descris de autori ca:
petrolier cu dublu înveliú din noua clasă “Millenium”, cu două propulsoare úi două cârme), ca
urmare a raportării de către respectiva companie a unui număr neobiúnuit de mare de avarii
structurale la nivelul liniilor de încărcare obiúnuite ale petrolierelor de pe ruta Alaska-
California. Reflectându-se din punct de vedere economic în costuri ridicate ale întreĠinerii
navelor, aceste avarii au trezit interesul companiei în efectuarea unui studiu hidrodinamic
complex ce a evidenĠiat lipsurile metodelor de analiză a sarcinilor dinamice ale ABS, în
particular presiunile hidrodinamice variabile ce acĠionează pe navă.

Precum se observă, problema constă în determinarea sarcinilor reale ce se aplică

structurii cât úi în determinarea modului de aplicare a acestora astfel încât atât efectele

9
generale úi locale respectiv cvasi-statice úi dinamice să fie surprinse, toate acestea cu
minimum de resurse dar cu maximum de eficienĠă.
Comunitatea útiinĠifică internaĠională este preocupată permanent de dezvoltarea unor
metodologii care să satisfacă aceste cerinĠe, rezultate practice concretizându-se în programe
de simulare hidrodinamică. Accesul la componentele conceptuale ale acestor programe este
prohibitiv de aceea utilizatorii nu pot adeseori să cunoască complet ipotezele considerate.
Acest fapt face ca să nu fie posibilă aprecierea cauzele calitative care conduc la obĠinerea unor
rezultate numerice. De aceea este necesar să se realizeze studii care să clarifice aspectele
complexe ale fenomenelor hidrodinamice, să estimeze direcĠiile critice în care se va face
studiul úi care să aducă în permanenĠă practica la nivelul cercetării.
ğinând cont de cele prezentate anterior, existenĠa tezei de faĠă este motivată de
necesitatea realizării de studii pentru atingerea dezideratelor de mai sus.
Viitorul, este în opinia mea úi presupun úi în asentimentul general, strâns legat de
dezvoltarea tehnicii de calcul. Aceasta trebuie să susĠină un efort de calcul uriaú aflat într-o
permanentă creútere, úi de asemenea să ducă la o scurtare spre o limită acceptabilă practic a
timpilor de rulare úi a simulărilor, în fluxurile economice reale. Oricum atât timp cât tehnica
de calcul se perfecĠionează continuu, evoluĠia în studiul fenomenelor hidrodinamice va avea
tendinĠa de a renunĠa la aproximări úi de a se apropia din ce în ce mai mult de realitate, fără
însă a ignora úi rapoartele între ordinele de mărime ale fenomenelor ce intervin.

1.2. Scopul tezei

Teza are două scopuri principale:

- realizarea unei abordări cât mai apropiată de fenomenul fizic real a miúcării
fluidului cu suprafaĠa liberă în prezenĠa unui corp în plutire (componenta
hidrodinamică),
- realizarea unui studiu asupra influenĠei aplicării unor sarcini mult mai apropiate de
realitate, cu un profund aspect neliniar úi dinamic, asupra structurii navelor
(componenta de structură).

Ambele aspecte ale problemei sunt de un grad de noutate deosebit. Astfel:

- modelarea numerică a fluidului se realizează în domeniul spaĠiu-timp ceea ce
reprezintă în prezent cea mai “aproape de fenomen” modelare pentru fluid (deúi
modelarea cu FDM pentru fluidul vâscos este în plină actualitate - pentru
modelarea fluidului potenĠial în conjuncĠie cu analiza structurală aceasta este linia
cea mai avansată în plan mondial în tot acest deceniu);
- aplicarea pe structură a sarcinilor provenite din modelarea de mai sus reprezintă o
abordare facilitată de noile metode úi instrumente de calcul ce tinde să deschidă
noi perspective proiectării optime a structurilor navale moderne. Presiunile
aplicate sunt profund neliniare úi variabile în timp, având valori care au doar ca
medie valorile uzuale prescrise până în prezent.

Componenta “hidrodinamică” constă în simularea cu cât mai puĠine ipoteze

simplificatoare a interacĠiunii neliniare între valuri úi o structură în plutire. (ğinem însă să
subliniem încă de la început că abordarea interacĠiunii val - structură fixă se poate realiza mult
mai facil cu aceiaúi algoritmi simplificaĠi corespunzător.)
În lucrarea de faĠă studiul a fost realizat doar în 2D, respectiv s-a simulat miúcarea
unei secĠiuni transversale a navei. Dat fiind faptul că modelarea fluidului în domeniul spaĠiu-
timp este o abordare foarte modernă, s-a considerat că este esenĠial ca mai întâi să se
stabilească o metodologie de studiu eficientă úi fiabilă. Dispunând de o astfel de metodologie
mecanismele hidrodinamice pot fi mai bine înĠelese iar extinderea de la 2D la 3D va
reprezenta mai ales o problemă de modelare geometrică úi nu o problemă de metodologie.

10
 Pentru a realiza această simulare au fost urmărite următoarele aspecte:
- modelarea unui generator de val convenabil,
- modelarea convenabilă a frontierei aval úi amonte,
- tratare uniformă úi robustă a zonei de intersecĠie între suprafeĠele solide úi
suprafaĠa liberă (indiferent de ce suprafaĠă solidă este vorba),
- dezvoltarea unui algoritm stabil pentru avansarea în timp a soluĠiei (integrarea în
timp a suprafeĠei libere úi a poziĠiei corpului),
- dezvoltarea unei metode eficiente úi stabile pentru determinarea presiunilor pe
corpul navei.

Componenta “de structură” constă în aplicarea dinamică a presiunilor variabile

determinate de către componenta “hidrodinamică” úi calcularea răspunsului dinamic al
structurii. Aplicarea acestor presiuni este realizată în scopul evidenĠierii ciclurilor de solicitare
ale potenĠialelor zone slabe sau supraîntărite ale structurii, în condiĠiile când ciclurile de
încărcare rezultate din simularea hidrodinamică se dovedesc a fi substanĠial diferite de cele
estimate de teoriile clasice. Studiul prezentat în cazul de faĠă nu se doreúte atât un studiu
aplicat unei structuri punctuale sau un studiu cantitativ, cât un studiu calitativ menit să
sublinieze efectele aplicării sarcinilor rezultate în urma unui calcul hidrodinamic aproape de
realitate.

1.3. Privire de ansamblu asupra tezei

Teza cuprinde 8 capitole (incluzându-l pe cel de faĠă). ğinând cont că pentru a ajunge
aici primul capitol a fost parcurs se va prezenta pe scurt lucrarea începând cu capitolul 2.
Capitolul 2 doreúte să prezinte stadiul actual al studiului hidrodinamic în problematica
navală, detaliind pe scurt metoda considerată ca fiind cea mai utilizată în prezent.
Capitolul 3 formulează ipotezele calculului hidrodinamic. Prin enunĠarea celor două
subprobleme ale calculului hidrodinamic se trece la analiza principială úi algoritmică a
fenomenelor pe baza deducĠiilor autorului cât úi în baza referinĠelor bibliografice. În
continuarea capitolului autorul îúi propune prezentarea documentată a celor două metode
numerice principale folosite în bibliografie: Metoda Elementului Finit úi Metoda Elementului
de Frontieră, cu scopul final de a le compara avantajele úi dezavantajele úi de a justifica
alegerea uneia dintre ele.
În capitolul 4 se detaliază principalele probleme ale modelării numerice ale curgerii fluidului
fără / úi în prezenĠa unui corp în plutire, prin Metoda Elementului de Frontieră. În final se
prezintă úi se detaliază algoritmii utilizaĠi pentru studiu úi programele dezvoltate de autor
pentru realizarea simulărilor.
În capitolul 5 se prezintă rezultatele simulărilor numerice realizate de autor în scopul
verificării metodei.
În capitolul 6 se prezintă rezultatele obĠinute de autor pentru nava ce va fi studiată din
punct de vedere structural.
Capitolul 7 prezintă aplicarea rezultatelor hidrodinamice la o structură reală úi se face
comparaĠia cu rezultatele obĠinute prin aplicarea sarcinilor calculate cu metoda uzuală a
aúezării statice a navei pe val.
Capitolul 8 este dedicat enumerării realizărilor personale ale autorului, a concluziilor
úi a posibilelor dezvoltări.

Lucrarea cuprinde diagrame ale evoluĠiilor diverselor procese considerate, precum úi

imagini ale diferitelor structuri utilizate.

11
Capitolul 2. Solicitări generale úi locale ale corpului navei

2.1. GeneralităĠi. Trecut

Analiza solicitărilor generale úi locale ale corpului navei a evoluat în timp atât din
punctul de vedere al calculului structurii cât úi din punctul de vedere al calculului
hidrodinamic (prin care se obĠin solicitările structurii).

La început au fost considerate ipoteze mult simplificatoare în care procesele dinamice

se presupuneau lent variabile în timp (cvasistatice), astfel încât câmpul de presiuni era
considerat hidrostatic. Acest mod de abordare este reprezentat de analiza rezistenĠei generale
úi locale a navei prin aúezarea statica pe val. Acest model, numit úi al “grinzii navă”,
considera doar forĠele hidrostatice apărute ca urmare a echilibrării navei pe un val longitudinal
critic úi distribuĠia de greutăĠi. Solicitările generale sunt obĠinute prin integrarea statica a
sarcinilor menĠionate obĠinându-se astfel momentele încovoietoare úi forĠele tăietoare globale
dintr-o secĠiune a grinzii navă. Analiza globală a structurii se realizează în câteva secĠiuni
caracteristice sau critice în care a fost constituită o aproximare compactă a secĠiunii reale
numită “grindă echivalentă”. Solicitările generale sunt aplicate acestei grinzi echivalente
obĠinându-se astfel tensiunile globale. Valorile tensiunilor globale sunt compuse cu tensiunile
locale calculate pentru zone considerate a fi solicitate periculos de către reguli, experienĠă sau
observaĠii.
Realitatea a impus însă îmbunătăĠirea modelelor folosite, următorii paúi fiind
constituiĠi de luarea în considerare a distribuĠiei de presiuni în val atât în cazul valului
longitudinal cât úi în cazul valului travers. În cazul valului travers a fost considerat efectul
valurilor cu dimensiuni comparabile cu dimensiunile navei. Combinarea celor două situaĠii a
condus la analiza cazului mixt al valului oblic úi respectiv la evidenĠierea a încă unei solicitări
importante respectiv momentul de torsiune al navei. Această solicitare este esenĠială în cazul
noilor tipuri de nave portcontainer respectiv navele cu deschideri mari în punĠi.

O abordare net mai înaintată a apărut prin introducerea teoriei câmpurilor potenĠiale în
studiul hidrodinamicii úi prin dezvoltarea metodelor numerice (susĠinută de cea a tehnicii de
calcul) care folosesc analiza curgerii fluidului în jurul conturului real, în acest fel se încearcă
surprinderea aspectul hidrodinamic.
Teoria astfel dezvoltată, numită “strip theory” (metoda fâúiilor), a căpătat o mare
amploare atunci când rezultatele prezentate în ea a fost în concordanĠă cu experimentele.
Dar această teorie ce se bazează pe ipoteze simplificatoare are dezavantajul că nu se
aplică corpurilor a căror forma iese din prezumĠiile făcute. Azi din ce în ce mai multe soluĠii
constructive pentru unele tipuri noi de nave nu se mai încadrează în aceste forme.
În plus, această teorie nu permite studiul în cazurile extreme de comportare a navei,
cum nu este relevantă nici pentru studiul solicitărilor locale, în special în zonele cu forme
deosebite.

2.2. Probleme actuale

Metoda “grinzii navă” este încă utilizată cu succes în proiectarea curentă.

Ca modalitate de studiu hidrodinamic, respectiv de obĠinere a sarcinilor pe corpul
navei, “teoria fâúiilor” în combinaĠie cu analiza spectrală reprezintă o metoda de proiectare ce
ia în consideraĠie fenomenele mult mai aproape de realitate, respectiv curgerea reala a
fluidului în jurul navei úi condiĠiile reale de excitaĠie (prin considerarea spectrelor de val
corespunzătoare mării reale).

12
 Pe plan mondial există însă tendinĠa, în strânsă corelaĠie cu creúterea posibilităĠilor
hardware în special, de studiu al răspunsului hidrodinamic al navei prin simulare directă.
Aceste tendinĠe se manifestă prin prezenĠa din ce în ce mai insistentă în ultimul timp în
publicaĠiile de specialitate precum úi în cadrul proiectelor de cercetare iniĠiate de diverse
instituĠii, a acestei tematici.
Din punct de vedere al structurii s-au realizat paúi mult mai substanĠiali prin apariĠia úi
intrarea în uz curent a Metodei Elementului Finit. Larga utilizare pe care a găsit-o această
metodă a condus la dezvoltarea úi perfecĠionarea aplicaĠiilor software ce o folosesc, astfel
încât ea poate fi considerată uzuală în cadrul proiectării moderne.
Modelarea structurilor navale cu ajutorul acestei metode a ajuns la performanĠa
analizării întregii nave constituită în elemente finite dar úi la rafinări locale duse până la
nivelul cordonului de sudură de colĠ.
Etapele unei analizei cu Element Finit sunt:
a) realizarea modelului;
b) determinarea sarcinilor ce se aplică structurii;
c) aplicarea sarcinilor;
d) obĠinerea úi interpretarea rezultatelor globale;
e) considerarea unor posibile rafinări a sarcinilor în zonele respective;
f) obĠinerea úi interpretarea rezultatelor locale.
Analizarea paúilor mai sus numiĠi conduce la constatarea ca în prezent paúii b) úi c)
sunt mai slab susĠinuĠi de metodele numerice apropiate de fenomen.
În prezent, în modelările realizate cu Metoda Elementului Finit nu se considera
influenĠa oboselii, în special prin necunoaúterea factorul de scară, a factorului amortizării
structurale sau a defectelor tehnologice. Totuúi se constată că, raportat la modelarea structurii,
modelarea sarcinilor hidrodinamice, în special a celor locale, este mult mai puĠin înaintată.

2.3. Teoria fâúiilor. Analiza spectrală. Extinderea analizei în timp. Limitări.

2.3.1. Introducere

Acest subcapitol nu îúi propune prezentarea metodei fâúiilor ci încearcă doar să

evalueze gradul de rezolvare a problemei pe care aceste metode l-au adus, precum úi limitările
lor, datorate aproximaĠiilor pe care le implică úi care motivează studiul de faĠă.
În a doua secĠiune a acestui subcapitol se vor descrie pe scurt modalităĠile prin care
până acum s-a extins analiza sarcinilor aplicate structurilor navale în diverse intervale de
timp, cât úi critica fundamentală ce se poate aduce respectivelor metodologii.
Deoarece ne propunem o abordare succintă, ne vom axa atunci când vom aborda
metodologiile clasice, doar pe miúcările simetrice.
Aúa cum am afirmat úi în capitolul 2.1. primii paúi în rezolvarea acestei probleme
pornind de la premisele hidrostatice, au fost considerarea efectului Smith respectiv variaĠia
presiunii în val úi în profunzime, iar strâns legate de aceasta, influenĠa rapoartelor între
dimensiunile navei úi cele ale valului.
NoĠiunea de mase adiĠionale, în general de coeficienĠi hidrodinamici, prezentă în
ecuaĠiile mecanice ale sistemului navă, a căpătat o folosinĠă practică odată cu dezvoltarea
teoriei curgerii potenĠiale úi mai ales atunci când Lewis a adus un instrument facil de calculare
a lor. Lewis a fundamentat prin ceea ce uzual se numesc “formele Lewis” metodologia de
transformare a curgerii în jurul cilindrului unitar în curgerea în jurul unor secĠiuni mult mai
complexe ce puteau fi asimilate cu secĠiunile transversale prin navă.
Cu aceste unelte se putea determina suficient de precis miúcarea generală a navelor
care se încadrau în ipotezele de lucru.
Principalele ipoteze sunt:

13
 1) fluidul este considerat ideal (forĠele vâscoase sunt de câteva ordine de mărime mai
mici decât celelalte forĠe ce intervin în ecuaĠiile miúcării corpului);
2) curgerea este potenĠială;
3) nava are o formă de corp simetric alungit L/B ≥ 6; lungimea valului mult mai mare
decât amplitudinea sa, λ>>h;
4) miúcările navei sunt de mică amplitudine;
5) miúcările nave pot fi împărĠite în două grupe distincte: miúcările simetrice (miúcarea
de înaintare, miúcarea de oscilaĠie verticală úi miúcarea de tangaj) úi miúcările
nesimetrice (miúcarea de derivă laterală, miúcarea de ruliu úi miúcarea de giraĠie). Se
consideră că o componentă a unei grupe nu influenĠează miúcările celeilalte grupe
(cele două grupe sunt decuplate între ele)
6) nava este considerată rigidă (nedeformată úi fără să vibreze);
7) atât potenĠialele cât úi ecuaĠia diferenĠială de miúcare úi presiunea sunt liniarizate.

Utilizând ipotezele de mai sus se creează premiza analizei unor zone cilindrice, nava
fiind considerată reuniunea unor astfel de zone. Pentru fiecare astfel de zonă se determină
coeficienĠii miúcării. Aceúti coeficienĠi ai fiecărei fâúii sunt integraĠi pe lungimea navei
obĠinându-se astfel coeficienĠii globali. Cu ajutorul coeficienĠilor globali se calculează
miúcarea navei úi forĠele ce acĠionează asupra întregii structuri.
Ceea ce trebuie remarcat, în afara aproximărilor úi liniarizărilor fundamentale ale
metodei, este faptul că sarcinile care se aplică unei structuri locale nu se regăsesc.
O astfel de abordare nu răspunde de exemplu problemei rezistenĠei la oboseală a
longitudinalelor de bordaj ca urmare a variaĠiilor de imersiune ale navei.
SoluĠia constă în determinarea potenĠialului de viteze care guvernează curgerea în
fâúiile reprezentative ce definesc respectiva geometrie locală, obĠinerea vitezelor úi folosirea
ecuaĠiei lui Bernoulli pentru aproximarea câmpului de presiune. PotenĠialul de viteze,
cuprinde în expresia sa atât o componentă dependentă de formă, cât úi un factor armonic
complex, care încearcă să surprindă dependenĠa de timp úi de frecvenĠa excitării, (excitaĠia
considerându-se a fi valurile regulate sinusoidale - armonice).
O astfel de abordare are două implicaĠii:
a) apare ca esenĠială existenĠa unei metode prin care să se realizeze transferul
studiului de la excitaĠiile cu frecvenĠe punctuale către fenomenul continuu al mării
reale;
b) pentru rezolvarea efectivă a problemei sunt necesare o serie de ipoteze
simplificatoare.

2.3.2. Formulare

Cadrul general al acestei teorii presupune ca: nava este rigidă, are simetrie bilaterală úi
avansează cu viteza constantă în valuri regulate sinusoidale pe o direcĠie oarecare într-un
acvatoriu nelimitat ca adâncime úi întindere. Chiar úi din aceste premize analiza este restrânsă.
Ipoteza navei rigide ne permitem să o menĠinem pentru că a renunĠa la ea ar însemna
atingerea unor complicaĠii care nu reprezintă scopul lucrării de faĠă. Nava vibrantă, studiată
prin intermediul distribuĠiei de presiuni pe corpul ei, ar putea fi un subiect demn de
aprofundat în alte astfel de lucrări.
Ipotezele simetriei bilaterale precum úi a vitezei constante pot fi însă înlăturate într-un
eventual studiu de simulare chiar dacă în cadrul teoriei de faĠă simplifică lucrurile.
Se mai fac úi alte ipoteze:
a) miúcările navei în sistemul de axe proprii sunt miúcări oscilatorii armonice în
expresie liniară sau liniarizată,

14
 b) vâscozitatea fluidului se consideră neglijabilă deoarece forĠele dinamice sunt cu
circa trei ordine de mărime superioare forĠelor vâscoase, deci miúcarea fluidului se consideră
potenĠială, existând un potenĠial total de viteze ce satisfac ecuaĠiile clasice:
∂φ
∆Φ=0 = u n pe suprafaĠa navei, unde:
∂n
n= normala la suprafaĠa navei; u= viteza respectivului punct de pe navă,
2
p ∂φ ∇φ
= + + gz , unde z= distanĠa pe verticală între S.L. úi punctul în cauză în
ρ ∂t 2
dreptul respectivului punct.
2
∂φ ∇φ
Pe S.L. p = 0 = + + gz , unde: z= elevaĠia S.L. în funcĠie de x si y.
∂t 2
PotenĠialul de viteză se constituie dintr-o componentă constantă datorată înaintării
navei (perturbării fluidului de către corpul navei) úi o componentă dependentă de timp
asociată sistemului de valuri incidente úi în funcĠie de miúcarea (oscilaĠia) corpului în valuri:
φ ( r ,t) =[ -Uo x+ φs ( r )] + φT ( r )exp[iωt]
Această descompunere evidenĠiază două ipoteze din formularea cadrului general:
viteza constantă (prin intermediul Uo) úi valurile sinusoidale regulate (prin intermediul
pulsaĠiei acestora ω).
c) geometria navei este suficient de netedă astfel încât atât potenĠialul constant de perturbaĠie
(φs), cât úi potenĠialul variabil (φT), împreună cu derivatele lor sunt mici, derivatele superioare
úi termenii încruciúaĠi putând fi ignoraĠi, fiind foarte mici. Mai mult chiar termenul variabil φT
se descompune liniar sub forma:
6
φ T = φ I + φ D + ¦η j φ j
j =1

unde φi este potenĠialul valului incident peste care se suprapune potenĠialul de difracĠie
φD în scopul surprinderii efectului prezenĠei corpului navei în apă în poziĠia de echilibru,
nemiúcat. În plus pentru compensarea efectelor ignorate prin φD se adaugă úi potenĠialele
radiante unitare φj, ponderate de deplasările centrului de greutate ale navei ηj. Aceste
potenĠiale încearcă să surprindă efectul miúcărilor navei într-un fluid în care nu există
potenĠial incident.
Această ipoteză conĠine un cumul de liniarizări. Ipoteza micilor valori pentru φs, φT úi
pentru derivatele lor, devine inoperantă atunci când miúcările navei devin ample, respectiv
când se încearcă renunĠarea la ipoteza a) sau atunci când excitaĠia este de mare amplitudine.
În aceste cazuri úi descompunerea liniară a potenĠialului φT în vederea aplicării superpoziĠiei
fenomenului de difracĠie úi radiaĠie, devine nerecomandată.
Evitarea unor astfel de liniarizări úi descompuneri elaborate, apare ca necesară atunci
când prin simulare numerică fenomenul úi-ar urma cursul nealterat.
d) o altă ipoteză liniarizatoare este aceea prin care presiunea se dezvolta în serie
Taylor în jurul poziĠiei medii neperturbate a corpului úi se liniarizează reĠinând doar termenii
de prim ordin pentru φs si φT, obĠinându-se în final:
­§ ∂ · ½
p = − ρ ®¨ i ⋅ ω − U ¸φT + (η3 + η 4 ⋅ y − η5 ⋅ x )¾ * exp(i ⋅ ω ⋅ t )
¯© ∂x ¹ ¿
unde primul grup reprezintă componenta hidrodinamică a presiunii, iar cel de-al
doilea reprezintă componenta hidrostatică, variaĠia în timp a presiunii fiind armonica cu
pulsaĠia excitaĠiei valului sinusoidal regulat (dar defazată faĠă de val).
Este evident că problema profund liniarizată, este rezolvată dacă se determină
potenĠialul φT. Precum s-a afirmat mai sus, potenĠialul φT se descompune într-un potenĠial
incident cunoscut úi potenĠialele de difracĠie úi radiante φD úi φj. Aceste potenĠiale depind deja
de forma navei, de excitaĠie úi de viteza de avans, iar abordarea calculului lor se face cu teoria
15
modificată a secĠiunilor. Scopul acestei teorii este de a simplifica calculul hidrodinamic
reducând problema de la tridimensional la bidimensional, respectiv de la o integrală pe
suprafaĠa (3D), la o integrala contur (sau pe fâúie - respectiv pe o suprafaĠă 3D în care una din
dimensiuni, cea paralelă cu axa globală ox, are o dimensiune constantă).
Pentru problema distribuĠiei de presiuni această teorie aduce aceeaúi simplificare:
presiunile se obĠin doar pe câte o fâúie a navei (transversală úi cu extindere dξ), din potenĠialul
plan “ataúat” respectivei fâúii (în locul abordării globale a presiunilor pe tot corpul navei ca
derivând dintr-un potenĠial spaĠial).
Dar această abordare implică ipoteze simplificatoare suplimentare, cum ar fi:
e) B,d << L , deci corpul este lung úi subĠire, astfel încât putem afirma că fâúia este o zona
cvasicilindrică în raport cu axa longitudinală, din suprafaĠa navei mărginită de două secĠiuni
transversale.
f) se simplifică condiĠia de suprafaĠă liberă considerând că frecvenĠa de întâlnire nu este
înaltă, altfel spus λ ≈ L. În acest mod ecuaĠia Laplace în condiĠii de suprafaĠa liberă 3D se
reduce la ecuaĠia Laplace 2D prin considerarea la limită a problemei cilindrului oscilând la
suprafaĠa liberă a apei.
2
§ ∂ · §∂·
Astfel ecuaĠiile de S.L. ce includ ¨ i ⋅ ω − U ¸ φ j , în condiĠia ω >> U ¨ ¸ úi folosind
© ∂x ¹ © ∂x ¹
2 ∂
egalitatea (i ⋅ ω ) ⋅ φ j = −ω 2φ j , vor avea forma − ω 2 ⋅ φ j + g ⋅ φj =0.
∂z
Rezolvarea problemei cilindrului mai introduce niúte limitări importante respectiv:
→ domeniul de fluid să fie infinit;
→ valurile să se propage la infinit având amplitudine constanta ξa ceea ce reduce
posibilitatea de studiu a problemei în cazuri cu acvatorii limitate (adâncime
limitată, maluri apropiate, combinaĠii ale acestor factori, etc.);
→ reînnoieúte limitarea amplitudinii miúcărilor în raport cu dimensiunile secĠiunii.
În cazul de faĠă, interesul focalizându-se spre miúcările simetrice, (verticale);
potenĠialul plan al miúcării verticale este compus dintr-o sursă aflată în originea sistemului de
axe úi o serie de potenĠiale multipolare:
g ⋅ ηa ­ª H ∞
º ½
φ(Hr ,θ ,t ) = Re®«φ SR + ¦ C2Hm * φ 2Hm » * exp(− i ⋅ ω ⋅ t )¾
π ⋅ω ¯¬ m=1 ¼ ¿
Expresiile matematice ale acestor potenĠiale sunt cunoscute din literatura de
specialitate. CoeficienĠii C2Hm sunt în aúa fel determinaĠi încât să satisfacă condiĠiile la limită
pe cilindru.
Particularizând formula de mai sus pentru r = 1 (cilindrul unitar) se obĠine potenĠialul
pe conturul cilindrului: φ BH (1, θ , t ) , care introdus în formula Bernoulli conduce la determinarea
câmpului de presiune.
g ⋅η a
φ BH (1,θ , t ) =
π ⋅ω
[ ]
M H (1,θ ) ⋅ sin (ω ⋅ t ) + N H (1,θ ) ⋅ cos(ω ⋅ t ) unde:
∞
M H (1, θ ) = φ SIN
H
(1,θ ) + ¦ q2Hmφ 2Hm (1,θ )
m=1
∞
N H
(1,θ ) = φ (1,θ ) + ¦ p2Hmφ 2Hm (1,θ )
H
COS
m=1

FuncĠiile φ H
SIN ,φ H
COS si φ 2Hm sunt indicate în literatura de specialitate. Constantele q2Hm
si p2Hm sunt determinate în funcĠie de forma secĠiunii prin metoda celor mai mici pătrate, seria
generată de indicele m fiind trunchiată la o valoare finită acceptabilă în funcĠie de
complexitatea secĠiunii. Această metodologie se numeúte metoda formelor Lewis.

16
În ecuaĠia lui Bernoulli, considerată fără termenul hidrostatic, se are în vedere într-o primă
aproximaĠie, că ponderea energiei cinetice în forĠa hidrodinamică este redusă în raport cu
∂φ
componenta (ceea ce reprezintă o liniarizare) astfel încât presiunea dinamică se deduce
∂t
∂φ H ρ ⋅ g ⋅η a
ca: p BH = p (1,θ , t ) = − ρ B (1,θ , t ) = −
∂t T
[M H (1,θ ) ⋅ cos(ω ⋅ t ) − N H (1,θ ) ⋅ sin (ω ⋅ t )]

2.3.3. Analiza spectrală. Extinderea analizei în timp.

Adăugând termenul hidrostatic la presiunea dinamică exprimată anterior se determină

presiunile pe corpul navei. Odată obĠinute presiunile pe corpul navei, calea analizei structurale
(analizei rezistenĠei locale úi generale úi a rezistenĠei la oboseală) este deschisă. Se pot calcula
tensiunile ce apar în structuri pentru valuri sinusoidale regulate de diferite frecvenĠe
putându-se astfel determina funcĠia de transfer a sistemului.
Folosind apoi spectre pe termen scurt, recomandate de reguli sau caracteristice zonelor
care se doresc a fi parcurse, se estimează răspunsul structurii pe termen scurt, obĠinându-se
valorile medii ale acestui răspuns, valorile maxime semnificative, depăúirile unor valori de
interes úi frecvenĠa acestor depăúiri.
O alta variantă ar fi ca funcĠia de transfer folosită să se refere doar la presiuni, iar
răspunsul structurii să fie estimat pentru valorile semnificative ale spectrului presiunilor.
Prima variantă oferă însă o informaĠie mult mai cuprinzătoare asupra fenomenului.
Trebuiesc subliniate însă două aspecte importante:
→ răspunsul cinematic úi dinamic al structurii pentru aceeaúi frecvenĠă a excitaĠiei
trebuie să fie o funcĠie liniară de amplitudine pentru a permite suprapunerea efectelor.
De asemenea, se presupune că răspunsul navei la orice componentă individuală a
valului este independentă de răspunsul ei la celelalte componente;
→ spectrele de intrare úi de ieúire vor fi considerate ca spectre de banda îngustă,
separându-se astfel zona de oscilaĠie a navei de zona de frecvenĠe a vibraĠiilor
corpului.
În cadrul analizei pe termen lung se ia în consideraĠie úi probabilitatea întâlnirii unor stări
individuale ale mării (furtuni extreme sau hule ale căror caracteristici să fie puternic
dependente de zonă). Totuúi societăĠile de clasificare dau indicaĠii mult mai clare asupra
spectrelor marii folosite in analiza pe termen lung. ReferinĠa [108.2] indică spectrul
Atlanticului de Nord ca fiind cel mai indicat pentru analiza pe termen lung.
Analiza spectrală pe termen lung Ġine cont úi de următoarele aspecte:
- unghiul de întâlnire val-navă;
- durata de viaĠă a navei;
- cazurile de încărcare tipice ale navei.
Putem spune că unghiul de întâlnire val-navă este în strânsă corelare cu spectrul mării
în sensul că depinde de ruta de navigaĠie care determină úi marea considerată. Durata de viaĠă
a navei reprezintă o dată de intrare de bază în proiectarea preliminară a navei iar cazurile de
încărcare tipice depind în special de tipul navei. De aici rezultă că toĠi aceúti parametri ai
analizei spectrale sunt determinaĠi probabilistic. CombinaĠiile între spectrele mării, unghiul de
întâlnire úi cazurile de încărcare, estimate pentru durata de viaĠă a navei, conduc la spectre de
răspuns parĠiale care însumate dau răspunsul pe termen lung.
[108.2] recomandă ca distribuĠiile de tensiuni pe termen lung pentru diverse structuri
semnificative ale navei să fie calculate distinct deoarece tensiunile medii estimate sunt
distincte pentru fiecare din ele. De asemenea se recomandă úi o extrapolare a fiecărui caz de
încărcare în sensul considerării unei durate ipotetice de apariĠie a cazurilor de încărcare egală
cu durata de viaĠă a navei. În acest mod se consideră că se pot compara mai bine cazurile de

17
încărcare, se pot evalua efectele cazurilor intermediare úi de asemenea se pot evalua mai bine
úi condiĠiile critice de încărcare.

Mai trebuie însă subliniat faptul că analiza spectrală nu este legată doar de metoda
feliilor pentru determinarea miúcărilor navei úi a solicitărilor hidrodinamice. Această metodă
poate fi folosită în mod similar úi în corelaĠie cu studiul răspunsului navei în domeniul
spaĠiu-timp. Acest tip de studiu nu a fost dezvoltat suficient până în prezent tocmai din cauza
slabei dezvoltări a metodelor de analiză în domeniul spaĠiu-timp.

2.3.4. Concluzii asupra abordării prin teoria fâúiilor

Metoda fâúiilor a reprezentat un pas înainte în studiul solicitărilor dinamice ale navei,
apropiindu-se incomparabil mai mult de fenomen decât metodele anterioare. Dar úi această
metoda îúi are limitările sale, tocmai datorită ipotezelor simplificatoare úi liniarizărilor menite
să faciliteze calculul.
În momentul de faĠă această metodă reprezintă standardul mondial competitiv în
analiza hidrodinamicii navale.
Marile limitări ale metodei sunt însă:
a) aplicabilitatea ei cu mare succes numai la navele fără forme complicate;
b) aplicarea dificilă în cazul navelor multi corp, nave care reprezintă una din cele mai
noi tendinĠe pe plan mondial;
c) limitarea miúcărilor navei úi a amplitudinii excitaĠiei la valuri mici raportate la
secĠiunea navei. Această limitare este în general nerealistică pentru miúcarea de
oscilaĠie verticală úi miúcarea de ruliu;
d) slaba capacitate de modelare numerică a presiunilor la capetele grinzilor navei;
e) liniarizările făcute atât în expresiile potenĠialelor úi a derivatelor acestora cât úi în
exprimarea presiunilor pe corpul navei;
f) studiul separat al miúcărilor simetrice úi nesimetrice în baza decuplării sistemului
general al cinematicii navei;
g) capacitatea finită de descriere a contururilor secĠiunilor cea ce poate conduce,
conform referinĠei [68] pag.63, la erori între 50 úi 100 % în aprecierea solicitărilor
hidrodinamice;
h) imposibilitatea de a studia aceeaúi problematică în situaĠia acvatoriilor finite.
Aceste neajunsuri par a fi suficient de concludente în vederea susĠinerii demersului
viitor al acestei lucrări. Viitorul este al metodelor care bazându-se pe impresionanta forĠă de
calcul ce se naúte, simulează în condiĠii din ce în ce mai exacte, realitatea.

2.4. Metodologia aplicării teoriei fâúiilor

Vom prezenta metodologia uzuală de aplicare a teoriei fâúiilor pentru miúcările navei
care sunt studiate în această lucrare. Deoarece studiul este efectuat în 2D miúcările ce sunt
evidenĠiate sunt deriva laterală, oscilaĠia verticală úi ruliul.
Miúcarea de derivă laterală este surprinsă doar în cazul oscilaĠiei de ruliu liberă
(capitolul 5.2.2) úi în cazul excitării corpului de către un val generat de o pală. În marea parte
a studiului această miúcare este blocată din considerente ce Ġin de comparaĠia cu experimentul
dar úi datorită faptului real că deriva laterală nu este dorită úi de aceea este compensată prin
acĠiunea cârmei.
Conform ipotezelor teoriei fâúiilor, coeficienĠii de interacĠiune a miúcării de oscilaĠie verticală
úi ai miúcării de ruliul sunt mici raportaĠi la ceilalĠi coeficienĠi ce descriu miúcările navei. Din
acest motiv, în metodologia practică, uzuală, ecuaĠiile generale ale oscilaĠiilor pe direcĠia
acestor miúcări se decuplează.

18
2.4.1 OscilaĠia verticală

EcuaĠia generală a miúcării verticale este:

∆ ⋅ z + M 33 (z − zv ) + N 33 ( z − z v ) + ρ ⋅ g ⋅ Aw ( z − z v ) = 0 unde:
- ∆ = deplasamentul corpului
- M33 = masa adiĠională de apă antrenată în miúcare
- N33 = coeficientul de amortizare
- Aw = aria secĠiunii orizontale din dreptul liniei de plutire
- z = amplitudinea instantanee a miúcării verticale a corpului
- zv = amplitudinea instantanee a valului

Separând termenii ce conĠin miúcarea navei de cei care conĠin miúcarea apei se obĠine
ecuaĠia de oscilaĠie pe verticală a navei în coordonate absolute:
(∆ + M 33 ) ⋅ z + N 33 z + ρ ⋅ g ⋅ Aw ⋅ z = M 33 ⋅ zv + N 33 zv + ρ ⋅ g ⋅ Aw ⋅ z v
Considerând s= z-zv ca fiind miúcarea relativă a navei faĠă de apă se obĠine ecuaĠia de
oscilaĠie pe verticală a navei în coordonate relative:
(∆ + M 33 ) ⋅ s + N 33 s + ρ ⋅ g ⋅ Aw ⋅ s = − ∆ ⋅ zv

Considerând valul ca fiind sinusoidal, dat de legea z v = rv cos(ωt ) , úi notând:

- az = ∆+M33;
- bz = N33;
- cz = ρgAw
expresiile de mai sus se pot prelucra obĠinându-se:

a) ecuaĠia de oscilaĠie pe verticală a navei în coordonate absolute:

a z ⋅ z + b z ⋅ z + c z ⋅ z = rv (c z − M 33ω 2 )
2
+ b z2ω 2 cos(ωt + β z )
unde βz este defazajul între forĠa perturbatoare rezultată pe navă úi miúcarea valului
b) ecuaĠia de oscilaĠie pe verticală a navei în coordonate absolute:
a z ⋅ s + bz ⋅ s + c z ⋅ s = rv ⋅ ∆ ⋅ ω ⋅ cos(ωt )

SoluĠiile stabilizate ale acestor ecuaĠii sunt de forma: z = z a ⋅ cos(ωt − ε z ) respectiv

s = s a cos(ωt − ε s ) unde ε reprezintă defazajul între răspunsurile respective ale navei úi
miúcarea valului iar za respectiv sa amplitudinile oscilaĠiilor calculate cu relaĠiile:

za =
rv (c − M ω ) + b ω
z 33
2 2 2
z
2

respectiv s a =
rv ∆ω
unde
az (n − ω ) + 4ν ω
z
2 2 2
z
2
az (n z −ω )
2 2 2
+ 4ν ω
z
2

2ν z = b z a z iar n z2 = c z a z .

Rapoartele z a rv úi s a rv se numesc rapoarte de amplificare ale răspunsurilor navei.

Precum se poate observa, rapoartele de amplificare ale răspunsurilor navei sunt
independente de amplitudinea excitaĠiei.

Necunoscutele acestei modelări au fost masele adiĠionale úi coeficientul de amortizare.

Metoda fâúiilor propune utilizarea pentru calculul acestor termeni a rezultatelor obĠinute

19
analitic pentru un cilindru unitar infinit lung care se miúcă armonic în ipoteza micilor oscilaĠii,
cu pulsaĠia ω, într-un fluid cu suprafaĠă liberă. Transpunerea modelului analitic la realitate se
face printr-o transformare conformă uzual numită după cel care a fundamentat-o metoda
formelor Lewis. Prin această metodologie coeficienĠii maselor adiĠionale úi de amortizare se
exprimă în funcĠie pe ω, dimensiunile de gabarit ale secĠiunii (B úi d) úi coeficientul de fineĠe
al acesteia.
În cazul miúcării verticale M33= c33ρπB²/8 iar N33= λ33ρωB²/4. Ambii coeficienĠi
adimensionali c33 úi λ33 sunt obĠinuĠi din tabele prin interpolare liniară în funcĠie de următorii
parametri: c1= ω²d/g c2= 2d/B c3= CT= A/(Bd). Aceúti parametri prezentaĠi tabelar, au
fost calculaĠi folosindu-se metoda formelor Lewis. Dacă pentru studierea unei miúcări
parametrii curenĠi calculaĠi nu se încadrează în limitele parametrilor tabelaĠi atunci se pot
realiza extrapolări chiar dacă acestea nu sunt recomandate. Din experienĠa practică a autorului
extrapolările sunt necesare în general în cazul secĠiunilor din extremităĠile navei aúa cum era
úi de aúteptat ca urmare a limitărilor metodei.

Atunci când toate ipotezele simplificatoare pot fi acceptate, metoda de calcul este
simplă din punct de vedere aplicativ. Pe scurt aceasta are următoarele etape:
- se divide corpul în fâúii transversale încercându-se ca acestea să aproximeze zone
cilindrice;
- cunoscându-se pulsaĠia excitaĠiei ω úi parametrii fiecărei secĠiunii se calculează
coeficienĠii maselor adiĠionale úi de amortizare;
- se integrează aceúti coeficienĠi pe lungimea corpului obĠinându-se coeficienĠii
globali ai miúcării;
- se rezolvă ecuaĠia miúcării (absolută sau relativă) obĠinându-se parametrii ce
interesează. În general se urmăreúte obĠinerea raportului de amplificare din care se
obĠine, prin ridicare la pătrat, componenta corespunzătoare pulsaĠiei ω a spectrului
de transfer.

2.4.2 Ruliul

EcuaĠia generală a ruliului are forma:

( ) ( )
J φ ⋅ φr + M 44 φr − α + N 44 φr − α + ρ ⋅ g ⋅ ∆ ⋅ h ⋅ (φ r − α ) = 0 unde:
- Jφ = momentul masic de inerĠie al corpului
- M44 = masa adiĠională de apă antrenate de miúcare de ruliu
- N44 = coeficientul de amortizare la ruliu
- h = înălĠimea metacentrică
- φr = unghiul de ruliu în coordonate absolute
- α = panta instantanee a valului. Are amplitudinea α0= 2π*rv/λ

Din această expresie se observă că termenul de redresare este calculat în ipoteza

micilor oscilaĠii fapt care în general nu este corect.

Folosind ca úi în cazul oscilaĠiei verticale ipoteza valului armonic úi notând:

- aφ = Jφ + M44;
- bφ = N44;
- cφ = ρg∆h
- ψ = unghiul de ruliu relativ = φr - α
se obĠine:

a) ecuaĠia ruliului în coordonate absolute este:

20
 aφ ⋅ φr + bφ ⋅ φr + cφ ⋅ φ r = α 0 (c φ − M 44 ⋅ ω 2 )
2
+ bφ2ω φ2 cos(ωt + β φ ) unde
βφ este defazajul între momentul perturbator ce acĠionează asupra navei úi val

b) ecuaĠia ruliului în coordonate relative este:

aφ ⋅ ψ + bφ ⋅ ψ + cφ ⋅ ψ = α 0 ⋅ J θ ω 2 sin (ωt )

SoluĠiile stabilizate ale acestor ecuaĠii sunt de forma: φ r = φ a ⋅ cos(ωt − ε φ ) respectiv

ψ = ψ a cos(ωt − ε ψ ) unde ε reprezintă defazajul între răspunsurile respective ale navei úi
panta valului iar φa respectiv ψa amplitudinile oscilaĠiilor calculate cu relaĠiile:

α0 (c − M ω ) + b ω
φ 44
2 2 2
φ
2
αJ θ ω 2
φa = respectiv ψ a = unde
aφ (n − ω ) + 4ν ω
φ
2 2 2
φ
2
aφ (n
φ −ω 2 )
2
+ 4ν φ2ω 2

2ν φ = bφ aφ iar nφ2 = cφ aφ .

Rapoartele φ a α 0 úi ψ a α 0 se numesc rapoarte de amplificare ale răspunsurilor

navei.
Precum se poate observa, úi în cazul ruliului, rapoartele de amplificare ale
răspunsurilor navei sunt independente de amplitudinea excitaĠiei.

Calculul coeficienĠilor M44 úi N44 se face în funcĠie de coeficienĠii tabelari c44 úi λ44
astfel: M44= c44ρπd4 iar N44= λ44ρωd4. CoeficienĠii adimensionali se calculează din tabele în
funcĠie de parametrii c1, c2, c3 descriúi la oscilaĠia verticală. ùi în acest caz necesitatea
extrapolării pentru calculul coeficienĠilor indică deficienĠe de modelare.

Etapele rezolvării sunt identice cu cele prezentate pentru cazul oscilaĠiei verticale.

Pătratul raportului de amplificare se numeúte operatorul răspunsului în amplitudine al

navei pentru respectiva miúcare. Calcularea acestui operator pentru diferite pulsaĠii ω ale
excitaĠiei, este esenĠială pentru estimarea răspunsurilor medii statistice ale navei la diferite
spectre de mare reală.
Una din ipotezele fundamentale ale analizei spectrale este că răspunsul navei la oricare
componentă individuală a valului este o funcĠie liniară de amplitudinea acestei componente.
Astfel dacă amplitudinea valului se multiplică cu x se aúteaptă ca úi răspunsul să se multiplice
cu x.
Această ultimă ipoteză, împreună cu ipoteza decuplării miúcării de oscilaĠie verticală de cea
de ruliu se vor dovedi însă a nu fi valabile decât în cazul micilor oscilaĠii úi uneori nici atunci
(ca în cazul apariĠiei ruliului parametric), demonstrând necesitatea realizării unor studii care
să surprindă mult mai corect fenomenele.

21
Capitolul 3. Modelarea numerică a miúcărilor fluidului úi ale navei

3.1. EcuaĠiile ce guvernează fenomenul

Chiar de la început este necesar să precizăm premizele esenĠiale ale actualului studiu:
Ÿ fluidul se consideră incompresibil si nevâscos;
Ÿ curgerea se consideră potenĠială;
Ÿ corpul navei se consideră a fi rigid.
Miúcarea fluidului se face în cadrul domeniului D. Domeniul D este mărginit de
următoarele frontiere:
Ÿ frontiera amonte – considerată uzual frontiera stângă prin care se realizează excitarea
fluidului (atunci când este cazul) ;
Ÿ frontiera aval – considerată uzual frontiera dreaptă prin care fluidul părăseúte domeniul D
(atunci când este cazul) ;
Ÿ frontiera inferioară – fundul domeniului;
Ÿ frontiera superioară – constituită din două subfrontiere: suprafaĠa liberă úi suprafaĠa
corpului (atunci când este cazul).
Sistemul de coordonate pe care îl vom folosi în continuare este definit astfel:
Ÿ originea sistemului de axe este în punctul de intersecĠie al frontierei amonte cu frontiera
superioară;
Ÿ axa x este orizontală úi are sensul pozitiv de la stânga la dreapta;
Ÿ axa y este pozitivă în sus;
Ÿ axa z este pozitiv definită astfel încât oxyz să fie un sistem de coordonate drept.
Curgerea fluidului va fi descrisă cu ajutorul unui potenĠial de viteze. Acest potenĠial va
satisface ecuaĠia de continuitate - ecuaĠia Laplace, respectiv ∆φ = 0. Această ecuaĠie nu este
însă suficientă pentru determinarea miúcării fluidului. Mai sunt necesare úi condiĠiile la limită.

Pe suprafaĠa liberă a fluidului vor fi îndeplinite :

a) condiĠia cinematică - componenta verticală a vitezei unei particule ce aparĠine S.L., trebuie
să fie egală cu viteza de ridicare a acestei suprafeĠe:

22
 ∂φ DηV ∂ηV
Vz z =ηV
= = = + (V ⋅ ∇ )ηV respectiv
∂z z =ηV Dt ∂t
∂φ ∂ηV ∂ηV ∂φ ∂ηV ∂φ ∂ηV ∂φ
= + + + pentru cazul general 3D.
∂z z =ηV ∂t ∂x ∂x ∂y ∂y ∂z ∂z z =ηV

Exprimarea de mai sus a condiĠiei cinematice este strâns legată de valul liniar sau valul de
amplitudine mică. Într-o exprimare generală condiĠia cinematică este identică cu ecuaĠia de
∂φ Dx ∂φ Dy
miúcare liberă a unei particule de fluid în domeniul D de fluid: = , = ,
∂x Dt ∂y Dt
∂φ Dz
= (cazul 3D)
∂z Dt
b) condiĠia dinamică pe S.L. - presiunea pe S.L. este constantă úi egală cu presiunea
atmosferică po (considerată uzual = 0).
∂φ (V ) p
2

Din expresia generală a ecuaĠiei lui Bernoulli + + + g ⋅ z = 0 ,pentru cazul

∂t 2 ρ
suprafeĠei libere pe care: z = ηV , p=p0=0 úi pentru cazul fluidului potenĠial pentru care:
V = ∇φ se obĠine:
∂φ (∇φ )2
+ + g⋅z=0 (b.1)
∂t 2 z =η V

∂φ DηV
Folosind condiĠia cinematică = prin derivata în timp se obĠine forma:
∂z z =ηV Dt

∂φ D ª ∂φ (∇φ ) º 2
g + « + »=0 (b.2)
∂z Dt ¬ ∂t 2 ¼
z =η V

Uzual se foloseúte forma (b1), forma (b2) introducând o ecuaĠie diferenĠială de ordinul
doi în domeniul timp. Multe abordări mai vechi folosesc úi (b2), liniarizând-o sub forma
∂φ ∂ 2φ
g + = 0 úi chiar mai mult, presupunând că potenĠialul φ poate fi descompus într-o
∂z ∂t 2
componentă spaĠială úi o componentă de timp cu expresie armonică (deci φ = φ 0 (r ) ⋅ e i⋅ω ⋅t ), se
∂φ
ajunge la ecuaĠia: g 0 − ω 2 ⋅ φ 0 = 0 . Aceste abordări sunt legate astfel úi de ipoteza micilor
∂z
oscilaĠii, deci de un întreg set de ipoteze simplificatoare ce se doreúte a fi depăúit.
Din aceste motive se consideră că folosirea ecuaĠiei (b1) este metoda optimă de
abordare a condiĠiei dinamice.
Această abordare implică însă folosirea unei necunoscute în plus faĠă de câmpul de
viteze φ, respectiv a câmpului de elevaĠii ale suprafeĠei libere η, asimilat úi cu coordonata
globală z corespunzătoare punctelor suprafeĠei libere.

O altă condiĠie este cea de pe frontierele solide ce mărginesc acvatoriul (pereĠii,

malurile, generatorul de val) sau se găsesc în acvatoriu (nava). Această condiĠie înseamnă
fizic că fluidul nu trebuie nici să străpungă frontiera solidă, dar nici să creeze “goluri” de
materie în preajma ei, deci cu alte cuvinte proiecĠiile pe normala la suprafaĠa solidă atât a
vitezei fluidului în punctele adiacente frontierei cât úi a vitezei punctelor de pe frontieră, să fie
∂φ
egale: = V ⋅ n , unde n este versorul normalei la suprafaĠă, iar V este viteza de deplasare
∂n
a frontierei solide.

23
 Aceste ecuaĠii reprezintă ecuaĠiile ce descriu comportarea fluidului. La ele se adaugă
ecuaĠiile ce descriu miúcarea navei, respectiv în cazul studiului de faĠă miúcările de oscilaĠie
verticală, miúcarea de derivă laterală úi miúcarea de ruliu. Deoarece nava este considerată ca
fiind un corp rigid, miúcarea ei va fi bine definită de evoluĠia poziĠiei centrului de greutate faĠă
de un sistem fix de coordonate legat de pământ úi respectiv de rotaĠia liniei de bază faĠă de axa
orizontală a sistemului fix, notată cu φ.
Astfel ecuaĠiile navei sunt :
a) ecuaĠia de echilibru a forĠelor pe orizontală ∆ ⋅ xG = Fx + Fxext ,
b) ecuaĠia de echilibru a forĠelor pe verticală ∆ ⋅ zG = Fz − ∆ ⋅ g + Fzext , respectiv
c) ecuaĠia de echilibru a momentelor J ⋅ φ = M + M unde,
φ r φ ext

∆= deplasamentul (masa globală) a navei;

g = acceleraĠia gravitaĠională;
Jφ = momentul masic de inerĠie al navei faĠă de axa longitudinală care trece prin
centrul ei de greutate;
Fxext, Fzext, Mext sunt forĠe úi momente exterioare aplicate corpului
Fx, Fz si Mφ sunt tocmai forĠele hidrodinamice obĠinute din integrarea distribuĠiei de
presiuni pe care suntem interesaĠi să o determinăm:
Fx = ³ p ⋅ n x ⋅ ds u Fz = ³ p ⋅ n z ⋅ ds u M φ = ³ p ⋅ [( x − xG )xn ]ds u unde,
Su Su Su

Su= suprafaĠa udată = Su(t)

Termenul p reprezintă presiunea fluidului care se exercită pe corpul navei. Această

presiune se calculează utilizând ecuaĠia generală a lui Bernoulli.
Determinarea corectă a câmpului de presiuni pe corpul navei trebuie să Ġină seama
simultan de aceste două aspecte: curgerea fluidului úi respectiv miúcările navei. De aici se
poate extrage o caracteristică principală a algoritmilor pe care se vor mula metodele numerice
de simulare: este necesar ca aceúti algoritmi să cuprindă o secvenĠă prin care să se realizeze
evaluarea evoluĠiei fluidului, în special a suprafeĠei libere, úi o secvenĠă care să realizeze
acelaúi lucru pentru evoluĠia corpului, urmând ca rezultatele furnizate de cele două secvenĠe
să fie corelate sau aduse la convergenĠă de către o a treia.

3.2. Analiza principială úi algoritmică a fenomenului

Înainte de a studia principial úi algoritmic fenomenul interacĠiunii fluid - navă, să

analizăm pentru început fenomenul curgerii fluidului.
În timp, studiul curgerii fluidului s-a făcut în baza a două metode: metoda Euler úi
metoda Lagrange.
Metoda Euler este cea la care abordarea clasică în mecanica fluidelor face cele mai
multe referiri, metoda Lagrange fiind considerată greoaie úi ineficientă.
Metoda Euler consideră că studiul fluidului trebuie făcut într-o reĠea de puncte fixe
caracteristice, în care pot fi determinate presiunea instantanee úi vectorul viteză.
Metoda Lagrange consideră că studiul fluidului trebuie făcut prin urmărirea evoluĠiei
particulelor, deci prin construirea traiectoriilor acestora, obĠinute prin integrarea în timp a
vitezelor instantanee a particulelor.
Într-adevăr, din punct de vedere al problemelor clasice de mecanică a fluidelor,
reprezentate în special de curgerile în spaĠii clar delimitate úi complet umplute de fluid (deci
fără S.L.), inclusiv cazul curgerilor nestaĠionare, metoda Euler este deosebit de eficace,
reĠeaua de puncte de studiu fiind bine definită úi constituită.
Problemele cu suprafaĠă liberă creează însă dificultăĠi, în abordarea cu metoda Euler.
Un excelent material bibliografic în argumentarea pro úi contra a acestor probleme úi metode,
îl constituie referinĠa [4].

24
 Din păcate se pare că nici abordarea pur Lagrangeană nu este o soluĠie, datorită
apariĠiei fenomenelor de “clustering”, (fenomenul de adunare a punctelor), sau la polul opus
fenomenul de spaĠiere (în alte zone), ceea ce duce, în ambele cazuri la inducerea de
neuniformităĠi nepermis de mari în descrierea suprafeĠei libere, neuniformităĠi ce duc la
instabilitatea reĠelei. Aceste fenomene ce par a avea suport fizic, dar care au un aspect
numeric dezavantajos, sunt agravate de acumularea cu efecte catastrofale a erorilor numerice
în zonele cu grilă puternic deformată.
SoluĠia poate fi o metodologie hibridă Euleriano – Lagrangeană. Această metodă
constă în folosirea ecuaĠiilor Euler pentru aflarea caracteristicilor fluidului în puncte nu atât
fixe cât bine determinate (cu alte cuvinte bine cunoscute pentru un timp t), urmată de
determinarea noii extinderi a frontierelor domeniului D prin integrarea acestora în timp, în
sensul Lagrange.
Această metoda are la rândul său două variante:
1) integrarea în timp a miúcărilor particulei complet libere;
2) integrarea în timp a miúcărilor pe verticală (această variantă este intermediară între
metoda Euleriană úi Lagrangeană deoarece nici nu se construieúte S.L. prin deplasarea
liberă a particulelor din ea, dar nici nu se limitează la a studia un punct fix ce poate fi pe
S.L. în fluid sau în afara fluidului). Această abordare este folosită în referinĠa [92] úi în
referinĠa [50], în aceasta din urmă, fiind menĠionată ca o posibilitate particulară ce
uúurează mult calculul.

În alte lucrări bibliografice, noua geometrie a S.L. este determinată pe baza vitezelor
particulelor (deci varianta 1) urmată însă de o reconstituire a divizării domeniului, tocmai
pentru a evita problemele numerice ce pot apare. Dealtfel úi în [92] se menĠionează o astfel
de procedură legată în special de zona de fluid din apropierea corpului (úi pentru zona de pe
corp aúa cum se va vedea), dar după un număr de paúi făcuĠi direct.
Integrarea în timp a S.L. se poate face, în conformitate cu referinĠele bibliografice
prin:
a) avansarea soluĠiei în timp cu o metodă tip ABM (predictor - corector) pornindu-se de la o
estimare úi ciclarea până la convergenĠă;
b) integrarea cu o metodă tip Runge - Kutta;
c) metode directe de integrare a micilor variaĠii calculate prin rezolvarea sistemelor liniare
obĠinute prin dezvoltarea în serie a ecuaĠiilor guvernante a fenomenului ([62]);
d) folosirea metodei Newton Rapson pentru determinarea evoluĠiei mărimilor implicate în
fenomen ([34], [35]) combinaĠie între dezvoltarea în serie úi ciclarea până la convergenĠă).

Trebuie subliniat un aspect extrem de important, respectiv evidenĠierea a două

componente distincte (dar nu úi independente) ale problemei.

Cele doua componente sunt marcate explicit sau implicit (prin modul de abordare a
problemei generale) în referinĠele [92], [50], [8], [10], [89]. Le vom identifica folosind
denumirile date în [89] respectiv [8]:
Ÿ subproblema cinematică sau problema pur spaĠială constând în rezolvarea curgerii
pentru un domeniu bine fixat, având o geometrie a S.L. bine cunoscută;
Ÿ problema pur dinamică sau de determinare a evoluĠiei temporale a curgerii úi respectiv
noua geometrie a suprafeĠei libere.
ğinând cont de aceste subprobleme, se extrage o caracteristică de principiu a
algoritmului pentru rezolvarea problemei curgerii fluidului (conform referinĠei [8] chiar úi în
interacĠiune cu nava), respectiv: se rezolvă mai întâi ecuaĠia Laplace - care este o problemă
pur spaĠială úi folosind rezultatele acestei rezolvări, se determină atât evoluĠia fluidului cât úi a
corpului prin una din metodele enunĠate.

25
 Un alt aspect important al acestei problematici o constituie calculul termenului ∂φ/∂t.
Este demn de reĠinut că în cazul S.L. termenul ∂φ/∂t nu este un termen care ne
interesează să fie calculat în mod explicit. Acest termen, alături de ∂ηv/∂t, sau mai general
vectorul ∂x ∂t (unde x reprezintă versorul particulelor de pe S.L.), participă la vectorul
derivatelor de timp ale caracteristicilor S.L. prin a căror integrare în timp se determină
complet S.L., atât ca geometrie cât úi ca distribuĠie a potenĠialului de viteze (deci a vitezelor).
Apare astfel o consecinĠă extrem de interesantă: valurile sunt produse pe suprafaĠa apei ca
urmare a presiunii dinamice creată de curenĠii de aer (po)dinamică ≠ (po)statică = 0 úi care conduce
la apariĠia unui ∂φ⁄∂t ≠ 0. Acest dezechilibru perturbă uniformitatea potenĠialului de viteze,
considerat iniĠial uniform nul.
Spre diferenĠă de cazul S.L., termenul ∂φ⁄∂t este esenĠial a fi determinat pe corpul
navei, pentru a se afla distribuĠia presiunilor úi pentru determinarea miúcărilor acestuia.
§ ∂φ (∇φ )2 ·
Presiunea pe corpul navei este p = ρ ¨¨ + + g ⋅ z ¸¸ úi are ca punct cheie calcul
© ∂t 2 ¹
termenul ∂φ⁄∂t.
Metoda întâlnită în marea parte a bibliografiei studiate pentru calculul acestei derivate,
este bazată pe diferenĠele finite.
Astfel:
Dφ φ t2 ,ζ − φ t1 ,ζ
= unde ζ este un parametru ce descrie corpul navei faĠă de un reper fix în
Dt t 2 − t1
timp de pe aceasta (de exemplu punctul de chila); φ t ,ζ reprezintă potenĠialul de viteză din
punctul respectiv de pe suprafaĠa navei la timpul t.
Dφ ∂φ *
Dar tot = + (V ⋅ ∇ )φ , unde V = x + φx ( x − x G ) (unde φ este unghiul de ruliu) astfel
Dt ∂ t
încât se obĠine:
∂φ Dφ ∂φ ∂φ
=
∂t Dt
[ ]
− x G − φ ⋅ (z − z G ) * [
∂x
]
+ z G + φ ⋅ ( x − x G ) ⋅
∂z
Deoarece acest tip de derivare implică faptul că punctul spaĠial rămâne fix în expresia
obĠinută intervine acceleraĠia de deplasare a grilei în ipoteza că punctul îúi păstrează poziĠia
relativă pe corpul navei.
Aplicarea acestei metode creează dificultăĠi legate de divizarea domeniului precum úi
în alegerea pasului de timp optim.
Notă: folosirea diferenĠei finite pentru acest calcul implică utilizarea unor paúi de timp
mai mici de T/40 aúa cu reiese din [92]. Un pas de timp mai mic înseamnă însă un timp mai
mare pentru realizarea unei simulări.
În referinĠa [8] însă apare o foarte interesantă idee, dezvoltată algoritmic de Cointe în
1991, în care se afirmă că independent de φ úi φt satisface ecuaĠia Laplace.
Într-adevăr, bazându-ne pe independenĠa spaĠiu - timp se poate afirma că,
∂ 2φ ∂ 2φ ∂ 3φ ∂ 3φ
= Ÿ 2
= 2 Ÿ
∂t∂x ∂x∂t ∂t∂x ∂x ∂t
∂ 3φ ∂ 3φ ∂ 3φ ∂ 3φ ∂ ∂ 2 § ∂φ · ∂ 2 § ∂φ ·
+ = + = (∆ φ ) = 0 = ¨ ¸+ ¨ ¸
∂x 2 ∂t ∂z 2 ∂t ∂t∂x 2 ∂t∂z 2 ∂t ∂x 2 © ∂t ¹ ∂z 2 © ∂t ¹
(acceptată implicit în deducerea ecuaĠiei Bernoulli în [86] 7.2.1.2)
Folosind această idee se poate aborda determinarea derivatei ∂φ⁄∂t pe corpul navei ca
o problemă Laplace uzuală, la care cunoaútem valorile respectivei derivate pe S.L. úi eventual
în alte puncte particulare.
Se remarcă faptul că primul mod de abordare implică, ca urmare a rearanjării divizării
domeniului, unele calcule de interpolare; în schimb a doua metodă, nu numai că nu ar mai

26
suferi de pe urma acestei probleme, dar ar reprezenta o abordare mult mai riguroasă
matematic úi ar permite divizarea mult mai flexibilă a suprafeĠei de interacĠiune corp - fluid
(ceea ce ar putea aduce un plus de stabilitate calculului cinematicii úi dinamicii corpului).
Fără a anticipa úi a detalia, autorul prezentei teze a ajuns la concluzia că această a doua
metodă este cea mai bună pentru calculul termenului în discuĠie dovedindu-se cea mai
eficientă úi robustă.
Concluzia firească a acestui subcapitol este următorul algoritm:
# 0. Se stabileúte starea iniĠială
# 1.0. Se începe simularea în domeniul timp
# 1.1. Pornind de la starea iniĠială:
# 1.1.1. se determină noua S.L.
# 1.1.2. se determină noua poziĠie a navei
# 1.1.3. se rezolvă câmpul de viteze al fluidului
# 1.1.4. se rezolvă câmpul de presiuni de pe corpul navei
# 1.2 Eventual, în funcĠie de metodă, se ciclează până la atingerea gradului dorit de
convergenĠă. sau se parcurg etapele #1.1 în câĠi paúi sunt ceruĠi de către metoda de
integrare în timp
# 2.0. Se incrementează timpul
# 2.1. Dacă t < t max., se revine la 1.1. făcând starea nouă, starea iniĠială
# 2.2. Altfel se opreúte calculul.

O altă problemă ce trebuie menĠionată în această analiză este cea a excitării corpului.
ExcitaĠia poate fi o cauză acĠionând direct asupra corpului úi care îi produce miúcarea în apă
calmă (studiul unei astfel de situaĠii reprezentând studiul problemei de radiaĠie - cauza putând
fi o forĠă) sau miúcarea suprafeĠei libere a apei, deci valurile.
Primul mod de excitare este uúor de surprins prin introducerea unui termen
suplimentar în ecuaĠia de miúcare a navei.
Pentru al doilea mod problema este mult mai complexă, perturbarea suprafeĠei libere
putând fi făcută efectiv printr-un generator de val cu echivalent fizic (ca de exemplu o
frontiera mobilă) sau prin introducerea unei perturbaĠii numerice aúa cum ar fi un potenĠial de
val standard (aceasta fiind metoda clasică), sau un câmp de viteze.
Metoda introducerii unui potenĠial, aúa cum reiese úi din referinĠa [92], creează
pregnante probleme de instabilitate numerică la intersecĠia S.L. cu frontiera prin care se
introduce potenĠialul de val.
Metoda generatorului de val cu echivalent fizic se regăseúte în [62], [34], [35], [99].
Este incontestabil că această metodă este mult mai aproape de fenomenul real. Studiile
realizate de autorul tezei indică această metodă ca fiind de asemenea mult mai robustă decât
cele ale introducerii de excitatori numerici. Totuúi aceste metode prezintă dezavantajul unei
corelări greoaie între parametrii excitaĠiei úi înălĠimea de val obĠinută. Autorul este convins
însă că metoda de modelare a curgerii fluidului pe care o prezintă (inclusiv posibilitatea
determinării presiunilor), poate conduce úi la soluĠionarea acestei corelaĠii eventual prin
considerarea aspectelor energetice (respectiv regăsirea energiei introduse în sistem de către
pala - calculată cu ajutorul presiunilor instantanee pe pală - în energia sistemului de valuri
creat).

Revenind la problematica centrală a studiul curgerii fluidului acesta este realizat

efectiv în două etape:
- determinarea câmpului de viteze la un moment dat t pentru domeniul de fluid
corespunzător respectivului timp;
- avansarea soluĠiei în timp respectiv determinarea geometriei noului domeniu de
fluid corespunzător timpului următor.

27
 Rezolvarea problemei cinematice implică rezolvarea ecuaĠiei de continuitate care este
o ecuaĠie diferenĠială eliptică cu variabilă spaĠială ( ∆φ = 0 ).
Avansarea soluĠiei în timp, problema dinamică, implică rezolvarea ecuaĠiilor
diferenĠiale constituite de condiĠiile limită (pe S.L., pe suprafeĠele solide pe suprafeĠele
amonte úi / sau aval atunci când este cazul), ecuaĠii diferenĠiale cu variabilă temporală.
Caracteristice pentru problema studiului curgerii fluidului cu S.L. nu sunt atât
metodele de integrare în timp, cât metodele de rezolvare a ecuaĠiei de continuitate.
Metodele de integrare în timp nu implică o modelare numerică a variabilelor implicate
foarte distinctă de la o metodă la alta, spre diferenĠă de metodele de rezolvare ale ecuaĠiilor
diferenĠiale spaĠiale.
Acestea din urmă se disting prin posibilităĠi de modelare numerică a domeniului
spaĠial extrem de diferite chiar dacă idea de bază rămâne aceeaúi ca úi la metodele de integrare
în timp: divizarea domeniului studiat.
Ambele metode de integrare urmăresc transformarea problemei continue în probleme
discrete, respectiv reducerea la valori nodale semnificative.
Metodele de rezolvare a ecuaĠiilor diferenĠiale spaĠial necesită însă descrierea
variabilelor dintr-un punct al domeniului spaĠial continuu, funcĠie de valorile nodale. Această
descriere se poate realiza prin mai multe modalităĠi care disting astfel principalele metode de
studiu ale fenomenului.

3.3. Principalele metode de studiu ale fenomenului

În timp, aúa cum am menĠionat, au existat diverse abordări ale problemei curgerii
fluidului cu S.L. Scopul acestui capitol este să analizeze abordările care renunĠă la cele mai
multe aproximări úi liniarizări, respectiv metodele de simulare numerică în domeniul spaĠiu-
timp.
Pentru calculul hidrodinamic există două tipuri principale de metode de simulare:
- metode bazate pe diferenĠe finite care oferă rezultate foarte bune pentru curgeri
vâscoase complexe (inclusiv cu suprafaĠă liberă în prezenĠa corpurilor) úi
- metode bazate pe ipoteza fluidului ideal, potenĠial. Aceste modelări se pot efectua
prin metoda elementelor finite sau prin metoda elementelor de frontieră.

Metodele bazate pe diferenĠe finite implică resurse hardware importante úi durate de

timp mari dar úi rezultatele obĠinute au un înalt grad de acurateĠe. Metodele potenĠiale necesită
resurse mult mai modeste úi timpi de rulare mai mici însă rezultatele sunt de la bun început
afectate de ipoteza de bază a fluidului ideal.
Solicitările implicate în calculele de structură nu sunt influenĠate decisiv de efectul
vâscozităĠii. În plus, analizarea complexă a comportării navei implică studierea multor cazuri
de încărcare în corelaĠie cu diverse stări ale mării (starea mării fiind definită printr-o gamă
mare de frecvenĠe ale excitaĠiei). Din aceasta rezultă că o analiză completă implică extrem de
multe rulări deci factorii economicitate “timp de rulare” úi “resurse harware” devin esenĠiali.
Confirmarea faptului că metodele potenĠiale sunt optime pentru efectuarea calculelor
hidrodinamice în scopul obĠinerii datelor de intrare pentru analiza structurală, este dată úi de
atenĠia pe care o acordă în ultimii ani acestor metodologii marile societăĠi de clasificare úi
institute de cercetare.

Prin afirmaĠia de mai sus considerăm că nu am diminuat cu nimic importanĠa

metodelor bazate pe diferenĠe finite, indispensabile calculelor de îmbunătăĠire a
performanĠelor hidrodinamice ale corpului sau în calculul de propulsie (optimizarea elicelor
dar úi a configuraĠiei pupa din punctul de vedere al vitezelor de intrare în discul elicei), etc. ci
doar am afirmat că un astfel de calcul “de fineĠe”, mult mai apropiat de realitate, este mult
prea costisitor pentru scopurile analizei structurii.

28
 Aúa cum s-a afirmat mai sus rezolvarea problemei de faĠă are două componente:
I) rezolvarea subproblemei cinematice, respectiv a ecuaĠiei de continuitate a fluidului;
II) rezolvarea subproblemei dinamice, respectiv avansarea în timp a soluĠiei.
Avansarea soluĠiei în timp se poate realiza prin una din metodele “clasice” pentru
rezolvarea integrării unui sistem de ecuaĠii diferenĠiale într-un domeniu unidimensional.
Indiferent de metoda aleasă, domeniul de timp suportă o divizare identică.
În schimb rezolvarea ecuaĠiei de continuitate a fluidului constă în rezolvarea unei
ecuaĠii diferenĠiale eliptice într-un domeniu cu două sau trei dimensiuni. Rezolvarea unei
astfel de ecuaĠii se poate realiza prin metode ce necesită discretizări net distincte ale
domeniului (în totalitatea sa sau numai pe frontierele sale). Din acest motiv se consideră că nu
atât metoda de integrare în timp caracterizează rezolvarea problemei globale, cât metoda de
rezolvare a ecuaĠiei de continuitate.
În cazul ipotezelor acceptate, metodele numerice prin care se poate soluĠiona ecuaĠia
de continuitate sunt:
a) metoda elementelor finite;
b) metoda elementelor de frontieră.
a) Metoda elementelor finite este un instrument de forĠă în problematica structurilor úi
respectiv în problema mediilor continue.
b) Metoda elementelor de frontieră în schimb, îúi are legat renumele în special de
problemele hidrodinamice cu suprafeĠe limită (sau de contact), cum ar fi problema curgerii pe
pala de elice ori de-a lungul profilului hidrodinamic (cârmă, aripă portantă), sau în probleme
de suprafaĠă liberă. Nu trebuie uitat nici rolul deosebit al acestei metode în aerodinamică.
[106] úi [12] fac referinĠă la o metodă care să combine cele două metode principale,
menită a elimina dezavantajele FEM prin introducerea elementelor infinite. Aceste referinĠe
însă, aparĠin studiilor anilor 1970 - 1980 úi sunt tributare încă liniarizărilor. Bibliografia mai
recentă, nu mai face nici o referire la o astfel de metodologie, deúi idea este extrem de
atractivă ca modalitate de modelare a acvatoriilor nelimitate pentru evitarea problemei
reflexiei valului de marginile domeniului.
Făcând o analiză pur statistică se poate observa o tendinĠă, dealtfel sesizată úi în [8], de
utilizare în special a metodei elementelor de suprafaĠă în defavoarea metodei elementelor
finite cu toate că úi pentru această metodă există o preocupare constantă.

3.4. Analiza problemei prin metoda elementelor finite

Această metodă este clar prezentată pentru cazul fluidului fără frontiere în miúcare în
[86] capitolul 7. Ea porneúte de la divizarea întregului domeniu de studiu în subdomenii, în
interiorul cărora să putem aproxima variaĠia mărimilor de interes, în funcĠie de valorile nodale
(semnificative). Problema poate îmbrăca două forme :
→ forma brută, neprelucrată, a ecuaĠiei diferenĠiale;
→ forma rafinata, a calculului variaĠionale.
ambele având enunĠate condiĠiile de limită (forma diferenĠială are atât condiĠii de tip Dirichlet
φ = φo pe C1, cât úi Neumann ∂φ⁄∂n = Vo pe C2, forma variaĠională încorporează condiĠia
Neumann păstrând explicite doar condiĠiile Dirichlet).
În cazul fluidului fără frontiere în miúcare, prin prelucrarea formei diferenĠiale prin
metoda Galerkin se ajunge la aceeaúi expresie ca úi cea oferită de forma variaĠională.
Pe scurt :
→ forma variaĠională urmăreúte minimizarea integrantului
ª§ ∂φ · 2 § ∂φ · 2 º ∂φ
I = ³³ «¨ ¸ + ¨ ¸ »ds - ³ V0 ⋅ φ ⋅ dC2 cu = V0 pe C2 si φ = φ0 pe C1
© ¹ © ∂y ¹ »
¬ ∂x
S « ¼ C2 ∂n
→ prelucrarea formei diferenĠiale folosind metoda Galerkin. Se consideră:

29
 p
φ ((xe,)y ) = [N ( x, y )]φ e = ¦ N i ( x, y ) ⋅ φ i(e ) unde p= numărul de noduri ale elementului în care s-a
i =1
divizat domeniul.
Metoda Galerkin presupune ponderarea cu funcĠia de formă Ni deci:
ª ∂ 2φ ∂ 2φ º ∂ 2φ ∂N i ∂φ ( e ) ∂φ ( e )
³³ ¬ ∂x ∂y ¼
N i « 2 + 2 »ds = 0 ⇔ ³³ ∂x 2
N i ds = 0 ⇔ − ³³ ∂x ∂x dS + ³ ∂x lx dC úi similar
N i
S(e) S(e) S (e ) C(e )
pe direcĠia y, deci prin adunare:
§ ∂N ∂φ ( e ) ∂N i ∂φ ( e ) · § ∂φ ( e ) ∂φ ( e ) ·
− ³³ ¨ i + ¸ dS + ³ N i ¨ lx + l ¸ dC = 0 (i=1…p)
S(e)
© ∂x ∂x ∂y ∂y ¹ C( e )
© ∂x ∂y y ¹
dar C ( e ) = C1 + C2 pe care avem condiĠiile limită mai sus enunĠate
§ ∂φ (e ) ∂φ (e ) ·
³ N ¨
i¨
© ∂x
l x + l ¸dC = ³ V0 ⋅ N i dC 2
∂y y ¸¹
C ( e ) =C1( e ) + C2( e ) C2( e )

condiĠiile φ = φ 0 pe C1 fiind folosite pentru rezolvarea sistemului de ecuaĠii obĠinut,

sistem care are forma:
[ ]
K (e ) φ (e ) = p (e ) unde,
ª ∂N i º
« » ª1 0º
[ ]
K (e ) = ³³ [B ] [D ][B ]dS cu [B ] = « ∂∂Nx » (i=1…p) [D ] = «
T
»
S (e ) « i» ¬0 1 ¼
¬« ∂y ¼»
p (e ) = ³ V [N ]
T
0 dC 2
C2( e )

Precum am mai spus, o astfel de abordare este suficientă în cazul complet mărginit de
frontiere fixe, în cazul fluidelor cu S.L. úi/sau cu frontiere solide în miúcare, nu mai este
suficientă, neincluzând nici una din condiĠiile acestor frontiere.
În [66] se foloseúte această variantă a abordării directe a ecuaĠiei diferenĠiale, însă pe
lângă faptul că liniarizează dublu condiĠia dinamică a S.L., se acceptă úi idea simplistă a unui
potenĠial de forma φ = N ⋅ φ ⋅ e j⋅ω ⋅t (deci simplu variind armonic în timp). În plus este cât se
poate de clar că respectiva lucrare nu îúi propune decât să contureze o metoda calitativă de
obĠinere a coeficienĠilor hidrodinamici, fie chiar úi în condiĠiile unui acvatoriu limitat (fapt
imposibil totuúi cu metoda fâúiilor) úi în nici un caz atingerea performanĠelor unei simulări,
respectiv obĠinerea unei distribuĠii de presiuni sau evoluĠia S.L.
O abordare net superioară o aduce [104]. Plusul calitativ este remarcat chiar din
liniarizările mai restrânse ale condiĠiilor la limită:
∂φ
- condiĠia dinamică considerată este 0 = ρ + ρ ⋅ g ⋅η lipsind doar termenul
∂t
2
( ∇φ )
(care se dovedeúte a fi neesenĠial în constituirea coeficienĠilor
2
hidrodinamici, în comparaĠie cu termenul ∂φ ∂t );
∂φ ∂ηV
- condiĠia cinematică considerată este = pe suprafaĠa liberă.
∂n ∂t
De asemenea úi setul de necunoscute pe care úi-l propune este mult mai complex úi
implicit mai complet:
a) valorile potenĠialelor nodale;
b) înălĠimea instantanee a valului pe S.L.(η);
c) vitezele navei(uj).

30
 Spre diferenĠă de [66], necunoscutele nu mai sunt considerate a fi simplu armonice de
timp, ci au o variaĠie proprie (neaproximată la o armonică).
Un alt plus al acestei lucrări este introducerea unei forme variaĠionale, care Ġine cont
de frontierele mobile ale domeniului, respectiv:
­°§ ∂φ · 2 § ∂φ · 2 § ∂φ · 2 ½° 6
­ gη 2 ∂φ ∂η ½
I = ³³³ ®¨ ¸ + ¨¨ ¸¸ + ¨ ¸ ¾dΩ − ³³ vn0φdΓ + ³³ φ ¦ l j u j dΓ + ³³ ® +η −φ ¾dΓ = 0
Ω °̄©
∂x ¹ © ∂y ¹ © ∂z ¹ °¿ Γn Γ0 j =1 Γη ¯
2 ∂t ∂t ¿
unde Ω= domeniul în întregime; Γn= frontiera solidă având viteza vno; Γ0= frontiera solidă
corp având viteza uj; Γη= suprafaĠa liberă.
FaĠă de forma din [86], se remarcă că integrantul conĠine în plus termenul datorat
miúcării navei úi termenul datorat suprafeĠei libere.
În această referinĠă se subliniază faptul că dimensiunea totală poate fi substanĠial
redusă, prin eliminarea potenĠialelor punctelor din interiorul fluidului (de exemplu prin
mijloacele eliminării Gauss), afirmaĠie ce ne reaminteúte avantajul metodei elementelor de
frontieră de a reduce dimensiunea spaĠială a problemei cu o unitate.
De asemenea, se indică metoda Runge - Kutta pentru avansarea soluĠiei în timp, ceea
ce apare ca o primă încercare de simulare în domeniul spaĠiu-timp. Din păcate însă
modificarea S.L. nu implică úi modificarea geometriei grilei, cu alte cuvinte z pe ultima linie a
grilei este constant úi diferit de η pe S.L. Această caracteristică a lucrării apare ca o
inconsecvenĠă geometrică úi se alătură liniarizărilor condiĠiilor la limită, fiind de asemenea úi
o acceptare implicită a ipotezei micilor amplitudini.
Cea mai nouă lucrare ce implică folosirea elementelor finite este [50]. Trebuie
subliniat de la bun început că lucrarea în discuĠie prelucrează expresia variaĠională propusă de
o altă referinĠă, respectiv Luke “A variational principle for a fluid with a free surface”,
“Journal of Fluid Mech. pp. 395 - 397, 1967.
ReferinĠa în discuĠie îúi propune să studieze curgerea cu S.L. a fluidului dintr-un canal,
pe lângă o navă considerată a avea un pescaj mare (respectiv - fundul navei se extinde până la
limita de jos a zonei considerate), fluidul având viteza U.
Se propun următoarele condiĠii limită :
a) φ n = −U ⋅ nx pe corpul navei;
φn
b.1) ηt = −U ⋅ η x + condiĠia cinematică pe suprafaĠa liberă;
nx

b.2) φt + U ⋅ φ x +
(∇φ )2 + g ⋅η = p0
= 0 condiĠia dinamică pe suprafaĠa liberă;
2 ρ
∂φ
c) ϕ=0 si = 0 pentru momentul iniĠial;
∂t
Se propune adimensionalizarea variabilelor prin mărimile h (adâncimea acvatoriului),
h
ρh3 úi (L, M, T) de unde se obĠin ecuaĠiile:
g
a’) φn = − Fh nz
2

b.1’) ηt = − Fhηx +
φn
b.2’) φt + Fhφx +
( ∇φ ) +η = p = 0
nz 2
U
unde Fh= numărul Froude=
gh
Pentru a dezvolta ecuaĠiile pe care urmează să le rezolve, autorii studiază o problemă
omogenă cu Fh = 0 úi una pur convectivă, considerând că adunarea termenilor pur convectivi
la ceilalĠi termeni deduúi din ecuaĠia omogenă, nu împietează proprietăĠile fundamentale
reflectate de respectivele ecuaĠii.

31
 Astfel pentru Fh = 0 considerând că toate frontierele cu excepĠia S.L. sunt pereĠi rigizi
úi nemiúcaĠi (inclusiv nava), va trebui să minimizăm funcĠionala J în raport cu variabilele
t*

propuse în acest caz, respectiv φ în noduri úi η pe S.L. FuncĠionala J are expresia J = ³ Ldt
0
2
1 1
unde L = ³³ φηt dS − ³³ η 2dS − ³³³ ( ∇φ ) dV unde: SF este proiecĠia suprafeĠei libere pe
SF
2 SF 2 D
axa ox iar indicele din dreapta jos va reprezenta derivarea în raport cu respectiva mărime.
Analizând termenii egalităĠii L (Lagrangean), observăm că :
→ al treilea termen reprezintă energia cinetică a întregului volum;
→ al doilea termen reprezintă energia potenĠială considerându-se S.L. neperturbată ca
nivel energetic potenĠial nul;
→ primul termen reprezintă un termen de transfer între energia cinetica úi energia
potenĠială.
CondiĠiile de minimizare sunt Jη = 0 si Jφ = 0 úi au forma:
t* ª 1 2
º
(A) δJη = ³ dt «³³ (φδηt − ηδη )dS − ³³ ( ∇φ ) δηdS » =
0 «¬ S F 2 SF »¼
t*ª º
§ 1 2 ·
³³S φδη t =t*
dS − ³³S φδη t =0
dS − ³0 «³³S © t 2
« ¨ φ + ( ∇ φ ) + η ¸
¹
d η dS » dt
F F ¬ F »¼
t* ª º t* ª § φ· º
(B) δJφ = ³ dt «³³ ηtδφdS − ³³³ ∇φ∇δφdV » = δJφ = ³ dt «³³ ¨ ηt − n ¸ δφdS + ³³³ ∇ 2φδφdV »
0 «¬ S F D »¼ 0 «¬ S F © nz ¹ D »¼
CondiĠia de staĠionaritate (A) conduce la respectarea ecuaĠiei dinamice a S.L. , iar
condiĠia (B) la ecuaĠia cinematică a S.L. úi la ecuaĠia guvernantă a fenomenului.
Exprimând necunoscutele φ ( x , y , z , t ) úi η( x , y , z, t ) în conformitate cu FEM ca fiind
N NF
φ ( x, y, z , t ) = ¦ φ i (t ) ⋅ N i (x, y, z;η ) úi respectiv η ( x, y, t ) = ¦η k (t ) ⋅ M k ( x, y )
i =1 k =1
se poate deduce o nouă formă pentru L.
Examinând cu atenĠie expresiile se observă că :
a) φ (x, y, z, t) este în funcĠie úi de η doar în cazul elementelor ce au ca frontieră
superioară S.L. Prin extensie, în cazul când am avea în studiu úi nava, φ de pe nava ar fi în
funcĠie de necunoscutele ce guvernează miúcarea acesteia, respectiv xG si θ.
b) trebuie subliniat că z pe S.L. = η , corespunzător úi analog, z pe suprafaĠa navei
z ( xG , θ )
c) (evidenĠiată explicit în referinĠă) M k (x, y ) = N ik (x, y, z;η ) z =η (k=1…NF)
V

unde, NF este numărul de noduri de pe S.L. , deci funcĠia de formă ce exprimă elongaĠia S.L.
este o particularitate a funcĠiei de formă a potenĠialului pentru coincizia z = η.
N N NF NF

NF NF ¦ ¦φ k φ ¦ ¦η P η
i ij j k kl l
Se obĠin astfel L = ¦ ¦ φik Tklηl −
i j
− k l
unde,
l =1 k = 1 2 2
Tkl = ³³ M k M l dS ; Kij = ³³³ ∇N i ∇N j dV ; Pkl = ³³ M k M l dS
SF D SF

O altă observaĠie este că :

d) formal, autorii lucrării, consideră că φ depinde de toate nodurile domeniului D, iar ξ
depinde de toate elevaĠiile nodale ale S.L. În abordarea clasica φ depinde doar de potenĠialele

32
nodurilor elementelor în interiorul căruia este punctul curent. Altfel spus abordarea clasică
apare ca reducând aparent influenĠa nodurilor aflate la distanĠe din ce în ce mai mari de nodul
curent.
∂ § · t * ∂L
t*
∂J ∂L
Deoarece =0⇔ ¨ ³ Ldt ¸ = ³ dt Ÿ = 0 deci trebuie ca:
∂φi ∂φi © 0 ¹ 0 ∂φi ∂φi
NF N
a) ¦T η = ¦ k
l =1
kl l
j =1
ik j jφ pentru punctele de pe S.L.

deci k=1…NF respectiv ik ∈ S . L.

b) ¦k φ ij j = 0 pentru i ∉ S . L. deci pentru nodurile din D exclusiv S.L.
j

∂ § · t* t*
∂J § ∂L · ∂L
Analog =0⇔ ¨ ³ Ldt ¸ = ³ ¨ ¸ dt Ÿ = 0 obĠinându-se forma
∂ηk ∂ηi © 0 ¹ 0 © ∂ηk ¹ ∂ηk
∂Kij
NF ¦ ¦ φ ∂η i φj NF
c.1) ¦ Tklφil = −
l =1
i j

2
k
− ¦ Pklηl pentru k=1…NF respectiv ik ∈ S . L.
l =1
∂kij
Aúa precum remarcă autorii lucrării, derivata
este dificil de calculat în contextul
∂ηk
S.L. când însăúi mărimea kij depinde implicit de elevaĠia ηk.
Pentru soluĠionarea acestei probleme se propune căutarea unei alte expresii a
termenului stâng din ecuaĠia c1). Se plecă de la expresia (A) respectiv δJ η considerând
NF
funcĠia test δη k ( se poate admite în mod firesc ca δη ( x, y, t ) = ¦ δη k (t ) ⋅ M k ( x, y ) ). În plus
k =1

∂φ ∂φ
trebuie remarcat că pentru punctele S.L., deoarece z/S.L.=η, vom avea = ceea ce
∂z S .L. ∂η
conduce la:
∂J η NF
1 NF

¦ T φ Mk (∇φ ) dS − ¦ Pklη l unde k∈S.L.

2
= 0⇔ = − ³³ Mkφ zη t dS −
³³
∂ (δη k )
kl il
l =1 SF
2 SF l =1

Efectul navei care înaintează, se transformă prin scăderea unei viteze U, în efectul apei
incidentă navei cu viteza –U úi este introdus printr-un termen convectiv de forma:
§ α∆x ∂ · ∂
− Fh ³³ ¨ M k + M k ¸ ⋅ (M l ; N j )dS , unde se foloseúte M l pentru ecuaĠia
SF ©
2 ∂x ¹ ∂x
T η 6 respectiv Nj pentru ecuaĠia T φij . Un α = 0 este echivalentul unei scheme Galerkin
kl l kl
standard, iar α = 1 corespunde metodei diferenĠelor înainte, cunoscută din cadrul metodei
diferenĠelor finite.
Autorii relevă faptul că acest termen influenĠează în sens pozitiv stabilitatea S.L.
având un rol de atenuator a componentelor de λ mică (ω mare), ce pot parazita forma S.L.
În final se obĠine un sistem format din :
→ ecuaĠii liniare de tip b), exprimând interdependenĠele din domeniul de fluid
exclusiv S.L., respectiv ecuaĠii de continuitate;
→ ecuaĠii diferenĠiale de tip a) úi c.2.), neliniarizate, ce exprimă variaĠia S.L. úi în
cazul prezentat a unui corp úi miúcarea corpului.
Se evidenĠiază astfel cele două componente ale rezolvării :
→ rezolvarea în domeniul fluidului;
→ rezolvarea S.L. , respectiv a miúcării navei cu ajutorul rezultatelor din fluid prin
integrare în timp.

33
 Concluzionând, putem afirma că din punctul de vedere al modalităĠii de deducere a
ecuaĠiei matematice, calea ce se conturează a fi de urmat merge pe firul descris având ca bază
de referinĠă [50] úi completat cu termenii ce corespund miúcării corpului pe baza expresiei
variaĠionale prezentate în [104].
Trebuie subliniat că deúi calea matematică este bine conturată, se ridică ca fiind
extrem de importantă, problema împărĠirii domeniului de fluid în elemente finite, mai ales în
contextul prezenĠei corpului navei în condiĠiile când acest corp are o geometrie deosebită,
úi/sau când corpul execută miúcări cu amplitudini mari.
Ambele lucrări mai sus menĠionate au din acest punct de vedere, fiecare câte o
particularitate, respectiv :
→ în [104] miúcarea are amplitudine mică, modificarea S.L. nefiind surprinsă prin
modificarea grilei, cum de asemenea nici miúcarea navei nu modifică grila;
→ [50] consideră nava extinsă în adâncime până la limita inferioară a domeniului, úi
nemiúcată (se poate considera ca se studiază incidenĠa unui fluid asupra structurii
erecte de la fund până peste S.L.), ceea ce conduce firesc la folosirea unei simplificări
cu efecte benefice: grila se modifică doar pe verticală, mai mult chiar, singurele puncte
ce-úi modifica poziĠia chiar úi pe această singură direcĠie, sunt cele de pe S.L. Precum
am mai afirmat această considerare a grilei este folosită úi în lucrări ce utilizează
metoda elementelor de frontieră úi este demnă de reĠinut în contextul în care lucrarea
de faĠă se referă în special la miúcările verticale.
Ceea ce apare din ce în ce mai clar este faptul că în cazul miúcării complexe a navei
grila va trebui refăcută cel puĠin după un anumit număr de paúi de timp (nu obligatoriu
acelaúi). Argumentele ce pledează în favoarea acestui fapt sunt :
- necesitatea de a acoperi cvasiuniform suprafaĠa udată a navei cu noduri de grilă;
- necesitatea de a păstra un raport între dimensiunile fiecărui element în limite
rezonabile (0,5 → 2);
- necesitatea de a avea o distribuĠie cvasiuniformă a nodurilor pe S.L.
Din punct de vedere al geometriei elementelor, elementele rectangulare au o utilizare
fireasca dar în plus, aúa cum reiese úi din [104], vor trebui folosite úi elemente triunghiulare
pentru surprinderea formelor deosebite ale navei úi pentru a face tranziĠia spre elemente mari
în interiorul domeniului de fluid, care este o zonă fără interes.
Necunoscutele zonei interioare de fluid, neinteresându-ne în mod special, vor conduce
la idea folosirii eliminării Gauss, respectiv tratarea lor prin condensare (surprinderea efectului
lor global), de aceea grila pe zona de interior a domeniului de fluid poate fi chiar mai grosieră.
Este evident că posibilitatea unei refaceri a grilei prin mijloace manuale este exclusă
din start, dat fiind numărul mare de paúi de timp ce trebuiesc parcurúi. Deúi problema
regridizării automate în cadrul miúcărilor verticale se întrevede a fi mai facilă decât în cazul
miúcării de ruliu, pentru profile de nave cu secĠiuni cu pante pronunĠate vor exista dificultăĠi.

3.5. Analiza problemei prin metoda elementelor de frontieră

Această metodă este prezentată introductiv în [106] într-un capitol subintitulat

“Metoda distribuĠiei de surse 3D” având ca bază teoretică subcapitolul “Metoda funcĠiilor
Green” precum úi în [18].
Această metodă face parte din familia denumită general "metode ale singularităĠilor",
despre care putem găsi referinĠe în [55], [62], [92], [34], [35], [8], [9], [10], [26], [73].
Autorul a remarcat că în ultimul timp există mai multe referinĠe bibliografice ce folosesc
aceste metode pentru simulările hidrodinamice faĠă de cele care folosesc metoda elementelor
finite.
În principiu, metodele singularităĠilor constau în modelarea curgerii fluidului cu
ajutorul unor combinaĠii de singularităĠi.

34
 Această idee apare úi în metoda fâúiilor dar spre diferenĠă de această metodă,
singularităĠile sunt dispuse pe diversele frontiere ale domeniului úi sunt determinate fără
intermedierea unei transformări complexe către un model rezolvabil analitic.
Ceea ce este interesant de reĠinut ca urmare a treceri în revistă a evoluĠiei metodei din anii
1980 úi până în prezent, este faptul ca s-a trecut de la considerarea unor singularităĠi numai pe
corpul navei, dar care trebuiau să îndeplinească úi condiĠii suplimentare la limită pe alte
frontiere (ca de exemplu pe S.L.) [55], la distribuĠia acestor singularităĠi pe toate frontierele ce
mărginesc fluidul, deci inclusiv pe nava, S.L., pereĠi rigizi (statici sau în miúcare), frontiere la
infinit. Aceste singularităĠi sunt formate cu ajutorul funcĠiilor Green, funcĠii de bază ce
satisfac doar ecuaĠia de continuitate ∆φ = 0. Satisfacerea celorlalte condiĠii la limită este
realizată prin calcularea intensităĠilor acestor singularităĠi considerate distincte pentru fiecare
punct al spaĠiului.
În acest mod problema îúi păstrează totuúi aspectul continuu úi deci úi gradul de
dificultate de aceea s-a urmărit discretizarea domeniului spaĠial úi respectiv a variaĠiei
intensităĠilor singularităĠilor. Pentru orice punct din interiorul domeniul se poate demonstra că
intensitatea singularităĠii este în funcĠie de poziĠia spaĠială a punctului úi de intensităĠile de pe
frontierele domeniului, astfel problema reducându-se la a descrie variaĠia intensităĠilor pe
frontiere. Această proprietate este cea care realizează reducerea ordinului spaĠial de
complexitate a problemei cu o unitate, deoarece aúa cum am afirmat mai sus descrierea
spaĠială integrală a domeniului este înlocuită de descrierea spaĠială integrală a frontierelor
sale.
Descrierea variaĠiei intensităĠii de-a lungul frontierelor este realizată prin asumarea
unui număr discret de noduri ce descriu pe frontieră regiuni mărginite (segmente pentru 2D,
suprafeĠe sau panele pentru 3D). VariaĠia intensităĠii de-a lungul acestor regiuni este descrisă
cu ajutorul intensităĠilor în noduri úi cu ajutor unor funcĠii de formă. Aceste funcĠii de formă
pot fi constante [92], liniare ca în multe referinĠe [62], [34], [35], sau chiar parabolice [8], [9],
[10]. Autorul nu dispune de referinĠe care să menĠioneze utilizarea elementelor de ordin
superior celui parabolic, însă în discuĠii directe purtate cu domnul doctor Berkvens (autorul
referinĠelor) [8], [9], [10] acesta a afirmat că în cadrul proiectului de cercetare din care fac
parte úi lucrările domniei sale, au fost studiate úi elemente de ordin superior despre care a
afirmat că raportat la efortul de calcul nu aduc îmbunătăĠiri substanĠiale.
O referinĠă interesantă asupra Metodei Elementelor Integrale de Frontieră
Desingularizate se face în [24]. Această metodă consideră singularităĠile distribuite în afara
domeniului de fluid ceea ce ar avea ca avantaj, în opinia autorilor referinĠei menĠionate,
calculul facil folosind integrarea numerică prin puncte a termenilor ce apar în modelare.
Deúi autorul nu a aprofundat problema, se poate aduce de la început o obiecĠie de
principiu ce constă în faptul că toată această metodă depinde de distanĠa de desingularizare
(distanĠa faĠă de contur la care se plasează singularităĠile). Această distanĠă trebuie aleasă cu
deosebită grijă, ea având, aúa cum afirmă úi autorii referinĠei, efecte extreme asupra calculelor
numerice. Alegerea acestei distanĠe se realizează “în urma testelor numerice” ceea ce întăreúte
opinia autorului, preluată de la unul din profesorii săi, cum că orice constantă într-un program
este o potenĠială problemă.
Denumirile exacte ale diferitelor metode ale singularităĠilor pot varia de la referinĠă la
referinĠă. Astfel [55], denumeúte metoda ce distribuie singularităĠi numai pe corpul navei, dar
care prevede termeni adiĠionali în scopul satisfacerii condiĠiilor limită, metoda elementelor de
suprafaĠă. Aceeaúi denumire o foloseúte úi [62], deúi se consideră distribuĠia unor singularităĠi
îndeplinind doar ∆φ = 0 pe toate frontierele fluidului.
Oricum atât [92] cât úi [8], indicând ca întemeietori ai metodei ce pare a fi cea mai
actualitate pe Longuet - Higgins & Cokelet (1976), úi denumesc metoda folosită de ei metoda
ecuaĠiilor integrale de frontieră (Boundary Integral Equation Methods - BIEM). Această
metodă stă la baza studiilor în domeniul spaĠiu-timp. Fără a anticipa vom afirma că această
metodă va fi cea pe care autorul o va folosi úi de aceea ne vom concentra asupra ei.

35
 Înainte de a trece la o scurta prezentare a metodei, trebuie menĠionat că funcĠia ce
satisface ecuaĠia de continuitate (ecuaĠia Laplace), este funcĠia Green úi are forma ln(r) în 2D
respectiv 1/r în 3D. MenĠiunea trebuia făcută deoarece această funcĠie va apare explicit în
continuare sub forma 2D.
Pentru a prezenta metoda ne vom folosi de cazul 2D. Considerăm un domeniu de fluid
mărginit de următoarele frontiere: frontierele solide fixe sau în miúcare, S.L., frontiera rigidă
reprezentată de corpul navei, eventuale frontiere la infinit. Toate acestea însumate formează
conturul C.
Folosind identitatea Green pentru φ úi soluĠia fundamentală a ecuaĠiei Laplace în 2D
( ) (( ( ))) / 2π
G ζ , x = ln distanta ζ , x se obĠine pentru un punct de pe contur:

θ (x ) ª ∂φ ∂G º
2π
( )
φ ( x ) = ³ «G ζ , x ()
∂nζ
ζ − ( )()
∂nζ
ζ , x φ ζ »dLζ
C«¬ ¼»
unde x defineúte poziĠia punctului curent pentru care se face integrarea pe conturul C,
ζ = coordonata curentă ce descrie conturul C în cadrul integrării;
θ(x) = este unghiul sub care se vede conturul C din punctul x úi care în cazul unei
frontiere netede poate fi considerat π (tangentele în punct la domeniul D sunt coliniare).

Pentru a calcula integrala pe conturul C acesta se divide în segmente de contur

(elemente de frontieră). Vom nota aceste segmente ∆Lj unde j=1..N, N fiind numărul de
segmente în care s-a făcut divizarea. Astfel, integrala pe conturul C se aproximează cu suma
integralelor pe segmentele ∆Lj. Segmentele de contur pot fi aproximate de curbe cu capetele
în punctele de divizare, descrise analitic. Uzual aceste curbe analitice sunt drepte úi astfel
integralele curbilinii pe segmentele de divizare sunt aproximate cu integrale liniare.
Se presupune că variaĠiile funcĠiilor ce se doresc a fi cunoscute ( φ , ∂φ ∂n ) pe
segmentul de divizare sunt dependente de valorile lor în puncte speciale (numite de colocaĠie)
rezultă că φ în orice punct de pe contur poate fi exprimat numai în funcĠie de aceste valori
speciale úi de variaĠia asumată.
Pentru a determina aceste valori speciale, se particularizează expresia de mai sus în
punctele colocaĠie. Aceste puncte pot fi capetele segmentelor de divizare ale domeniului sau
mijloacele acestora în funcĠie de varianta metodei.

36
 Notând cu φ i potenĠialul în punctul de colocaĠie xi obĠinem:

(ζ ) − ∂G(ζ , xi )φ (ζ )»dLζ
1 i N ª ∂φ º
φ ( xi ) = ¦ ³ «G (ζ , xi )
2 «
j =1 ∆L j ¬ ∂nζ ∂nζ ¼»
unde N este numărul total de elemente de frontieră; ∆Lj = segmentul ce reprezintă elementul
de frontieră j; ζ = coordonata curentă de integrare pe elementul ∆Lj
∂φ
Exprimarea termenilor curenĠi φ(ζ) respectiv (ζ ) se face în funcĠie de distribuĠia
∂n
∂φ
asumată. Astfel, dacă se consideră distribuĠia constantă φ(ξ) = φj = ct. úi (ζ ) = φ nj = ct. pe
∂nζ
( )
tot segmentul sau pentru distribuĠia liniară φ (ζ ) = φ j −1 + φ j − φ j −1 ζ ∆L j úi analog
j −1
( j −1
)
φ n (ζ ) = φ n + φ n − φ n ζ ∆L j .
j

In urma unor astfel de prelucrări se obĠine un sistem liniar de ecuaĠii având

necunoscutele φ- urile úi φn - urile în punctele de colocaĠie de forma P ⋅ q = w unde q este
vectorul necunoscutelor. Acest sistem este rezolvat cu ajutorul condiĠiilor la limita introduse
de frontierele fluidului. Cu valorile necunoscutelor astfel determinate pe baza condiĠiilor
limită ce conĠin derivate de timp, se determină noua poziĠie a S.L. úi noile incrementări ale
condiĠiilor limită de tip Dirichlet ( φ j ), respectiv Neumann ( φ nj ).
Putem astfel contura sumar o modalitate de tratare a problemei:
a) la un pas de timp t se cunoaúte: poziĠia S.L., a corpului, a celorlalte frontiere. Pe S.L.
cunoaútem φ-urile (condiĠiile Dirichlet), iar pe corp sau altă frontieră impenetrabilă,
mobilă sau nu, se cunoaúte φ n = v ⋅ n ( v = viteza corpului, n = normala la suprafaĠă sa)
(deci condiĠia de tip Neumann);
b) se construieúte sistemul de ecuaĠii úi se pun condiĠiile la limită. Prin rezolvarea sistemului
de ecuaĠii se află: pe S.L. viteza normală (φn), iar pe frontierele solide potenĠialele (φ);
c) din condiĠia dinamică pe S.L. se află ∂φ ∂t pe S.L. ;
d) se determina pe corp ∂φ ∂t putându-se astfel determina distribuĠia de presiuni pe
suprafaĠa corpului. Cunoscând distribuĠia de presiuni pe corp, prin integrarea acesteia se
determină forĠele care acĠionează asupra corpului. Prin rezolvarea ecuaĠiilor de echilibru
ale corpului se calculează acceleraĠiile ∂ 2 xG ∂t 2 , ω úi prin integrarea acestora vitezele
corpului ∂x G ∂t , ω .
Notă: în capitolul următor se va arăta strânsa interdependenĠă între termenul ∂φ ∂t úi
acceleraĠiile corpului exprimată prin sistemul de ecuaĠii unitar ce conduce la calcularea
simultană a ambelor seturi de necunoscute.
e) prin integrare în timp se determină: poziĠia S.L., valorile φ pe S.L., poziĠia corpului úi
respectiv, viteza acestuia.
Notă: integrarea în timp se poate realiza prin ciclare până la atingerea convergenĠei sau
prin utilizarea unei metode cu un număr constant de paúi.
Această modalitate de rezolvare este utilizată în corelaĠie cu FEM în [50] ceea ce arată
că este independentă de metodă.

Aúa precum se observă mai sus, geometria la pasul de timp t este folosită pentru a
obĠine derivatele de timp necesare avansării fenomenului. Avansul în timp se poate face prin
metode de tip Runge – Kutta deci metode cu număr fix de paúi sau metode ca predictor -
corector (ABM), Euler ori Newton-Raphson, ce realizează iteraĠii succesive până la obĠinerea
convergenĠei. Toate aceste metode folosesc geometria pasului anterior, respectiv a iteraĠiei
anteriore ca punct de start în calculul noii geometrii. Folosirea însă a vechii geometrii, ca

37
geometrie de start pentru determinarea pasului următor, introduce ceea ce se numeúte
inconsistenĠa geometrică.
Astfel utilizând termenii BEM, ecuaĠia ce guvernează fenomenul se exprimă sub
k
­ ∂φ ½ k k k ­ ∂φ ½
forma: [ R]{φ} = [ L]® ¾ . Pentru timpul k ecuaĠia are forma [ R] {φ } = [ L] ® ¾ iar
¯ ∂n ¿ ¯ ∂n ¿
k +1
k +1 ­ ∂φ ½
k +1 k +1
pentru timpul k + 1 forma [ R] {φ} = [ L] ® ¾ .
¯ ∂n ¿
Dar dacă pentru timpul k cunoaútem exact geometria fizica a fenomenului, nu acelaúi
lucru îl putem spune úi pentru timpul k + 1, iar aceasta deoarece ecuaĠia în φ úi ∂φ/∂n ascunde
intrinsec úi necunoscuta reprezentată de geometria S.L. úi dacă este cazul de poziĠia corpului
în plutire.
Din acest motiv toate metodele de avansare în timp a soluĠiei numite mai sus, se
sprijină în primă fază pe vechea geometrie, rezolvându-se o ecuaĠie de forma
k +1

[ R] it −1 {φ} it = [ L] it −1 ­® ∂n ½¾ , unde prin it se înĠelege un anumit pas de iteraĠie între timpul k

k k +1 k ∂φ
¯ ¿ it
úi k + 1 (numărul de “iteraĠii” fiind fix sau variabil depinzând de atingerea convergenĠei).
În referinĠa [62], autorii propun o abordare a problemei consistentă din punct de
vedere geometric, dar realizabilă matematic prin adoptarea liniarizării ecuaĠiilor integrale úi a
condiĠiilor la limită, în sensul dezvoltării lor în serie úi a păstrării doar a termenilor de ordinul
întâi.
Altfel spus, considerând ecuaĠia de mai sus pentru timpul k + 1 scrisă ca:
§ ­ ∂φ ½ k ∂φ ·
([ ] [ ] { } { } [ ] [ ] ¨¨ ® ∂n ¾ + ∆ ­® ∂n ½¾¸¸ , realizând produsele úi scăzând
)( ) ( )
k k k
R + ∆ R φ + ∆ φ = L + ∆ L
©¯ ¿ ¯ ¿¹
egalitatea pentru timpul k úi reĠinând doar termenii de ordin 1, se obĠine
k
k k ­ ∂φ ½ k ­ ∂φ ½
∆[ R]{φ } + [ R] ∆{φ} = ∆[ L]® ¾ + [ L] ∆ ® ¾ .
¯ ∂n ¿ ¯ ∂n ¿
În manieră analogă se tratează úi condiĠiile la limită, evidenĠiindu-se în ∆[R] , ∆[L] úi
în ecuaĠiile provenite din condiĠiile la limită variaĠia necunoscutei “ascunse”, considerate a fi
z, η sau ξ (notaĠia nu are relevanĠă, exprimând aceeaúi realitate fizică, respectiv elevaĠia S.L.).
Evident că în cazul prezenĠei corpului navei, executând o miúcare liberă se adaugă úi
variabilele x G si θ.
În final se obĠine un sistem de ecuaĠii liniare ce va oferi prin rezolvare, variaĠiile în
intervalul ∆t a mărimilor necunoscute (∆φ, ∆(∂φ ∂n ) úi ∆η).
O variantă a acestei metode este prezentată în referinĠa [34]. Idea din [62] este
îmbunătăĠită prin calculul derivatelor mărimilor implicate úi nu a micilor variaĠiilor. Avansul
în timp se realizează prin principiul iterativ prin folosirea unei metode de tip Newton –
Raphson.
În lucrarea de faĠă nu s-a utilizat o astfel de metodă consistentă geometric, ci s-a urmat
calea metodelor “clasice” considerându-se că acestea necesită un efort de calcul mai mic iar
rezultatele obĠinute astfel sunt corecte.

2.6. Analiza comparativă a celor două metode

Ceea ce trebuie remarcat de la început, este faptul că ambele metode se mulează pe

aceeaúi algoritmi de principiu ce constau în rezolvarea subproblemei cinematice úi a
subproblemei dinamice. Această observaĠie este extrem de importantă úi evidenĠiază faptul că
indiferent de calea aleasă pentru avansarea soluĠiei în timp, rezolvarea ecuaĠiei de continuitate

38
poate fi realizată cu oricare din cele două metode. De aici se poate concluziona că ceea ce va
diferenĠia cele două metode trebuie căutat doar în cadrul subproblemei cinematice.
În toate referinĠele bibliografice prezentate pentru FEM s-a putut observa că
modelarea este încă destul de departe de realitate. În referinĠele mai vechi se folosesc
aproximări ale condiĠiilor de suprafaĠă liberă, iar în referinĠa mai recentă [50] nava se
consideră nemiúcată chiar dacă se realizează modelarea completă a S.L.. Din simulările
realizate de către autor [76], [77], rezultă că FEM este mult mai sensibilă la înălĠarea valului
faĠă de BEM. BEM reuúeúte să surprindă începutul fenomenului de ascuĠire extremă a crestei
valului úi de curbare înspre direcĠia de propagare premergătoare pierderii stabilităĠii
energetice, respectiv a deferlării, fapt nerealizabil cu FEM. ExplicaĠia acestei comportări mai
bune a BEM este imediată, Ġinând cont că FEM necesită pentru stabilitate forme raĠionale ale
elementelor de discretizare. Această observaĠie a adus semne de întrebare suplimentare
referitoare la capabilitatea FEM de modelare a fenomenului, în contextul prezenĠei unui corp
în plutire care execută miúcări ample. Probabil că acest lucru ar fi posibil dar ar implica
algoritmi de regridizare mai complexi. Astfel de algoritmi sunt implicaĠi în conformitate cu
[59], în metodele de calcul hidrodinamic ale fluidelor vâscoase dar în conjuncĠie cu alte
metode de modelare. Regridizarea frontierei implicată în BEM este clar mult mai facilă decât
regridizarea domeniului în FEM.
Un alt avantaj notabil al BEM este acela că micúorează dimensiunea geometrică a
problemei cu o unitate, astfel o problemă plană devine o problemă exprimată în variabile de
contur (liniare), iar o problemă spaĠială devine o problemă exprimată în variabile de suprafeĠe.
Variabilele ataúate punctelor interioare domeniului din FEM dispar deoarece devine posibil ca
acestea să fie exprimate cu ajutorul variabilelor de pe frontieră.
De asemenea BEM lucrează cu un set de variabile dintre care unele au concreteĠe
fizică imediată, respectiv vitezele normale pe frontieră. ImportanĠa unui astfel de amănunt
este demnă de consideraĠie mai cu seamă atunci când sunt necesare verificări ale rezultatelor
sau depanări iniĠiale ale softului.
Totuúi, prin simulările realizate, autorul a constatat úi un avantaj neaúteptat al FEM dar
care nu poate compensa primele două avantaje ale BEM. Dispersia numerică în FEM,
deoarece FEM implică principiul conservării energiei, este mult mai mică decât cea din BEM.
Valurile generate cu elemente finite, odată stabilizate îúi păstrează amplitudinea
cvasiconstantă, spre diferenĠă de FEM unde aceasta descreúte exponenĠial, proporĠional cu
gradul de rafinare al grilei (deci implicit úi de gradul funcĠiei de interpolare al valorilor
internodale) precum úi cu distanĠa faĠă de excitaĠie.

În concluzie, autorul a considerat că BEM reprezintă metoda optimă pentru realizarea

modelării curgerii fluidului cu suprafaĠă liberă în prezenĠa unui corp în plutire, drept urmare
aceasta este metoda ce se va utiliza în continuare.

39
Capitolul 4. Modelarea numerică a miúcărilor fluidului úi ale navei
realizată în teză
4.1. Elementul de frontieră folosit. Detalierea ecuaĠiei fundamentale.

Vom folosi un element de frontieră ale cărui noduri corespund cu punctele de

colocaĠie. Atât φ cât úi ∂φ ∂n se consideră a varia liniar între noduri.
Detalierea se referă la elementul de frontieră pentru domeniile 2D (plane) reprezentate
în cazul de faĠa prin segmente de dreaptă. Determinarea normalei la suprafaĠă se face cu
ajutorul regulii burghiului drept, considerând axa z perpendiculară pe suprafaĠă úi având
întotdeauna sensul spre noi. Parcurgerea conturului se face întotdeauna în sensul acelor de
ceasornic.

Pentru un segment (j, j + 1), φ respectiv ∂φ ∂n într-un punct oarecare între nodurile j
si j +1 sunt date de expresiile:
ξ − ξi ª ξ − ξ j § § ∂φ · ·º
φ (ξ ) = φ i + (φ i +1 − φ i ) ∂φ (ξ ) = «§¨ ∂φ ·¸ + ¨ ¨ ¸ − §¨ ∂φ ·¸ ¸»
Li ∂n «¬© ∂n ¹ j L j ¨© © ∂n ¹ j +1 © ∂n ¹ j ¸¹»¼
unde ξ este parametrul curent ξ j ≤ ξ ≤ ξ j + L j iar Lj lungimea segmentului j.
Înlocuind aceste relaĠii în egalitatea fundamentală, se obĠine (pentru cazul 2D):
­°ª
c( x) ⋅φ(x) = ¦ ³ ®«φ j +
(ξ −ξ j ) (φ −φ )º ∂ (ln(r)) − ª ∂ (φ ) + (ξ −ξ j ) § ∂ (φ ) − ∂ (φ )·º ln(r)½°da
j +1 j » « j ¨ j +1 j ¸» ¾ j
j Γj °̄¬
« Lj ¼» ∂n ¬«∂n Lj © ∂n ∂n ¹¼» °¿
unde da j = dξ . Notând ξ j +1 = ξ j + L j se obĠine forma:
­° (ξ −ξ) ∂ (ξ − ξ j ) ∂
¦ ®φ ³
j +1
c (x ) ⋅ φ (x ) = j (ln (r ))d ξ + φ j +1 ³ (ln (r ))d ξ +
j °̄ Γj
Lj ∂n Γj
Lj ∂n

§ ∂φ · (ξ j +1 − ξ ) § ∂φ · (ξ − ξ j ) ½°
+¨ ¸ ³ ln(r )dξ + ¨ ¸ ³ ln(r )dξ ¾
© ∂n ¹ j Γ j L j © ∂n ¹ j +1 Γ j L j °¿
respectiv:
§ § ∂φ · § ∂φ · ·
c( x ) ⋅ φ (x ) = ¦ ¨ φ j ⋅ T ja ( x ) + φ j +1 ⋅ T jb ( x ) + ¨ ¸ ⋅ T jc ( x ) + ¨ ¸ ⋅ T jd ( x )¸
¨
j © © ∂n ¹ j © ∂n ¹ j +1 ¸
¹

40
 ∂φ
Presupunând problema Neumann cu = 0 pe Γ, se observă că s-ar obĠine în afară de
∂n
soluĠia banală úi φ = constant, ceea ce ar conduce la egalitatea: c( x ) = ¦ (T ja ( x ) + T jb ( x )) ,
j

egalitate extrem de utilă pentru calculul coeficientului c(x).

Pentru calculul coeficienĠilor se consideră ataúat fiecărui element de contur, sistemul
local de axe definit de acesta, având însă originea în piciorul perpendicularei duse din punctul
definit de x sau i, pe segment. Astfel se obĠine o ordonată constantă ηi precum úi abscisele ξj
úi ξj+1, pe care deja le-am utilizat în exprimarea formulelor. Cu aceste noi coordonate, calculul
coeficienĠilor T se poate face exact nefiind necesară nici o integrare de tip cvadratură Gauss.

∂(ln (r ))
Pentru început trebuie calculat termenul .
∂n
ğinând cont că r 2 = η i2 + ξ 2 úi dn=dηi se obĠine:
∂(ln (r )) 1 ∂ η η
∂n
=
2 ∂ηi
( ( ))
ln ηi2 + ξ 2 = 2 i 2 = 2i
ηi + ξ r
Formulele finale ale coeficienĠilor sunt:
− η i §¨ η i + ξ j +1 ·¸ ξ j +1 ª
2 2
§ ξ j +1 · §ξ ·º
ln «arctg ¨¨ ¸ − arctg ¨ j ¸»
a
Tj = + ¸ ¨η ¸
¨ 2 2 ¸
2 ⋅ L j © η i + ξ j ¹ L j «¬ © ηi ¹ © i ¹»¼
ηi § η i2 + ξ 2j +1 · ξ j ª § ξ j +1 · § ξ ·º
T jb = ln¨ 2 ¸− «arctg ¨¨ ¸ − arctg ¨ j ¸»
¸ ¨η ¸
¨ 2 ¸
2 ⋅ L j © η i + ξ j ¹ L j ¬« © ηi ¹ © i ¹¼»
η 2 § η i + ξ j +1 · ξ j +1η i ª
2 2
§ ξ j +1 · §ξ j ·º
T jc = i ln¨ 2 ¸− « arctg ¨
¨ η ¸
¸ − arctg ¨
¨η
¸»
¸
4 ⋅ L j ¨© η i + ξ 2j ¸¹ L j «¬ © i ¹ © i ¹ »¼
1
+
4⋅ Lj
{ [ ( ) ] [ (
ξ 2j +1 ln η i2 + ξ 2j +1 − 1 − ξ 2j ln η i2 + ξ 2j − 1 ) ]}
ξ 2j +1 ξ j +1ξ j
−
2 ⋅ Lj
( )
ln η i2 + ξ 2j +1 +
2⋅ Lj
( )
ln η i2 + ξ 2j + ξ j +1

− η i2 §¨ η i + ξ j +1 ·¸ ξ jη i
2 2
ª § ξ j +1 · §ξ ·º
T jd = ln 2 + «arctg ¨¨ ¸ − arctg ¨ j
¸ ¨η
¸»
¸
4 ⋅ L j ¨© η i + ξ 2j ¸¹ L j ¬« © ηi ¹ © i ¹¼»
1
−
4 ⋅ Lj
{ [ (
ξ j2+1 ln η i2 + ξ j2+1 ) − 1] − ξ [ln(η
2
j i
2
) ]}
+ ξ j2 − 1

41
 ξ j +1ξ j ξ j2
+
2⋅ Lj
( 2
ln η + ξ
i
2
j +1 ) − 2 ⋅ L ln(η i
2
)
+ ξ j2 − ξ j
j

Se observă că atunci când punctul i coincide cu nodul j sau j+1, se obĠin singularităĠi.
În aceste cazuri, în ciuda singularităĠilor existente, integralele ce se doresc calculate se
dovedesc a avea valori finite calculabile, Ġinând cont că:
∂(ln (r )) η
a) integralele ce conĠin = 2 i 2 vor fi nule deoarece ηi = 0 pentru orice ξ.
∂n ηi + ξ
b) integralele ce conĠin ln(r) care pentru ηi = 0 devin ln(ξ2)/2, se vor calcula luându-
a
se în considerare egalitatea ³ ln ( x )dx = ( x ln ( x ) − x ) 0 = a ln (a ) ce rezultă ca urmare
a

a limitei lim x ln ( x ) = 0 .
x →0
Expresiile astfel deduse sunt:
T ja = 0 ; T jb = 0
Pentru ηi=0 úi ξj=0
2
1 ξ j +1 1
T jc = +
4⋅ Lj
{ [ ( ) ]}
ξ 2j +1 ln ξ 2j +1 − 1 −
2 ⋅ Lj
( )
ln ξ 2j +1 + ξ j +1 ; T jd = −
4 ⋅ Lj
{ [ ( ) ]}
ξ j2+1 ln ξ j2+1 − 1

Pentru ηi=0 úi ξj+1=0 modul de deducere a expresiilor este analog.

∂φ
4.2 Calculul termenului
∂t

Termenul ∂φ ∂t este prezent în ecuaĠia generală Bernoulli, ecuaĠie folosită pentru

calculul presiunii. EcuaĠia Bernoulli are două particularizări importante pentru studiul de faĠă,
de unde úi cele două ipostaze ale termenului considerat:
- cazul suprafeĠei libere,
- cazul suprafeĠei corpului.
În cazul suprafeĠei libere, ecuaĠia Bernoulli se particularizează Ġinând cont că
presiunea atmosferică poate fi considerată convenĠional nulă obĠinându-se astfel
( 2
∂φ ∂t = − g ⋅ z + (∇φ ) 2 . )
Conform celor prezentate în capitolul 3.2. integrarea în timp a acestui termen,
reprezintă una din etapele avansării soluĠiei în timp prin care se obĠin valorile potenĠialului de
viteze φ pe suprafaĠa liberă. Termenul ∂φ ∂t constituie modalitatea de calcul a funcĠiei de
potenĠial pe S.L., care este condiĠia Dirichlet pe frontiera suprafaĠă liberă în cadrul ecuaĠiei
diferenĠiale eliptice reprezentată de ecuaĠia de continuitate. ÎnĠelegerea acestui aspect este
punctul nodal al simulării numerice a curgerii fluidului cu suprafaĠă liberă.
Calculul acestui termen nu prezintă dificultăĠi, z fiind bine cunoscut, iar ∇φ = v
putându-se calcula în funcĠie de ∂φ ∂n , respectiv ∂φ ∂s pe suprafaĠa liberă, deci pe frontiera
domeniului.
În cazul suprafeĠei corpului rigid, ecuaĠia Bernoulli are expresia generală:
∂φ ∂t + (u )2 2 + p ρ + g ⋅ z = 0 . Spre diferenĠă de cazul suprafeĠei libere, unde presiunea
este considerată apriori nulă, în situaĠia aceasta, presiunea este cea care interesează deoarece
este necesară în ecuaĠiile de echilibru ale corpului. De aici se observă că această situaĠie este
utilă doar în cazul studiului curgerii fluidului în prezenĠa unui corp în plutire.
În situaĠia de faĠă, termenul ∂φ ∂t este folosit pentru determinarea acceleraĠiei
corpului (în cadrul miúcării complexe de rototranslaĠie), acceleraĠie care în cadrul procesului
de avansare a soluĠiei în timp, oferă atât viteza corpului (utilizată ca úi condiĠie de tip Dirichlet

42
pe frontiera solidă corp pentru ecuaĠia diferenĠială spaĠială, respectiv ecuaĠia de continuitate)
cât úi poziĠia acestuia la pasul de timp următor.
În capitolul 3.2. am prezentat succint metodele propuse pentru calcularea acestui
termen.
Principalele metode utilizate până acum se bazau pe metoda diferenĠelor finite, dar cea
mai nouă úi mai viabilă metodă este cea bazată pe observaĠia că úi ∂φ ∂t este o funcĠie
armonică respectând astfel ecuaĠia Laplace ∆(∂φ ∂t ) = 0 . Astfel se poate folosi úi pentru
∂φ ∂t metoda elementului finit de frontieră în mod identic ca úi în cazul funcĠiei φ.
Fără a mai detalia se poate urma aceeaúi procedură ca úi în cazul ecuaĠiei continuitate,
de unde se observă că este necesar ca pe suprafeĠele solide să se cunoască ∂(∂φ ∂t ) ∂n .
Vom detalia în continuare calculul acestui termen subliniind că reprezintă unul din
punctele nodale ale studiului curgerii fluidului cu suprafaĠă liberă în prezenĠa unui corp (sau a
unor corpuri) în plutire.
Calculul se face pornind de la condiĠia de impenetrabilitate a suprafeĠelor solide:
∂φ ∂n = u ⋅ n = v ⋅ n exprimată scalar ca: uxnx + uznz = vxnx +vznz , unde u = reprezintă
viteza particulei de pe suprafaĠa solidă, v = viteza suprafeĠei solide în punctul dat. Realizăm o
derivare materială, deci:
d
(u ) ⋅ n + u ⋅ d (n ) = d (v ) ⋅ n + v ⋅ d (n ) ⇔ d (u ) ⋅ n = d (v ) ⋅ n + (v − u ) ⋅ d (n ) [4.2.1]
dt dt dt dt dt dt dt
Normala la suprafaĠă este o funcĠie de unghiul de ruliu instantaneu (φr(t)) úi de poziĠia
punctului curent definită prin s: n = n (φ r (t ), s ) , unde s este un parametru ce descrie suprafaĠa

solidă iar φr unghiul de ruliu. Se derivează material normala

d
(n ) = d (n ) ⋅ dφ r + d (n ) ⋅ ds
dt dφ r dt ds dt
[4.2.2] úi se detaliază termenii ce intervin în expresie.
ds
Astfel = (u − v ) ⋅ s (reprezintă viteza relativă a particulei faĠă de suprafaĠa solidă, iar s
dt
dn s
vectorul tangentă la suprafaĠă, în sensul de parcurgere a acesteia) iar = unde R este
ds R
d (n ) ds s
curbura suprafeĠei în punctul respectiv. Termenul ⋅ = − ((v − u ) ⋅ s ) [4.2.3].
ds dt R

Versorul normalei la contur depinde de unghiul α (făcut de tangenta la conturul corpului cu

axa orizontală locală a copului úi care este funcĠie de s parametrul de descriere al corpului) úi
de unghiul de ruliu φ (ce reprezintă unghiul dintre axa orizontală locală úi axa orizontală
globală) deci n = (− sin (α (s ) + φ r (t )), cos(α (s ) + φ r (t ))) . Derivând după φr se obĠine

43
d (n )
= (− cos(α (t ) + φ r (t )),− sin (α (t ) + φ r (t ))) care se identifică cu
dφ r
ª i j kº
« »
k xn = « 0 0 1 » ( k este versorul normal la planul în care se
«− sin (α (s ) + φ r (t )) cos(α (s ) + φ r (t )) 0 »
¬ ¼
dφ r d (n ) dφ r
face studiul). Dar = ω iar ω ⋅ k = ω deci expresia ⋅ = ω xn [4.2.4].
dt dφ r dt
Prin cumularea termenilor [4.2.3] úi [4.2.4] expresia [4.2.2] are forma finală
(v − u ) d (n ) = (v − u )§¨ω xn − ((v − u ) ⋅ s ) s ·¸ .
dt © R¹
Ca urmare a deducĠiilor de mai sus expresia [4.2.1] are forma
d
(u ) ⋅ n = d (v ) ⋅ n + (v − u ) ⋅ §¨ ω xn − ((v − u ) ⋅ s ) s ·¸ [4.2.5]
dt dt © R¹
s
Notă: Se observă însă că pentru zonele drepte R este infinit, deci (v − u )((v − u )s ) = 0
R
d d
obĠinându-se astfel, pentru acest caz particular: (u ) ⋅ n = (v ) ⋅ n + (v − u )(ϖ xn ) .
dt dt
d (u ) ∂ (u ) § § ∂(u x ) ∂ (u x ) ∂ (u x ) · § ∂ (u z ) ∂ (u z ) ∂(u z ) · ·
Dar = + (u ∇ )u = ¨¨ ¨ + ux + uz ¸, ¨ + ux + uz ¸¸
dt ∂t © © ∂t ∂x ∂z ¹ © ∂t ∂x ∂z ¹ ¸¹
deci
d (u ) ∂ (u x ) ∂ (u z ) § ∂(u x ) ∂ (u x ) · § ∂ (u z ) ∂ (u z ) ·
n= nx + nz + ¨ u x + uz ¸n x + ¨ u x + uz ¸n z [4.2.6]
dt ∂t ∂t © ∂x ∂z ¹ © ∂x ∂z ¹

Deoarece
∂
(u x ) = ∂ §¨ ∂φ ·¸ = ∂ §¨ ∂φ ·¸ úi analog ∂ (u z ) = ∂ §¨ ∂φ ·¸ = ∂ §¨ ∂φ ·¸ se obĠine
∂t ∂t © ∂x ¹ ∂x © ∂t ¹ ∂t ∂t © ∂z ¹ ∂z © ∂t ¹
∂(u x ) ∂ (u z ) ∂ § ∂φ · ∂ § ∂φ · ∂ § ∂φ ·
nx + n z = ¨ ¸ ⋅ n x + ¨ ¸ ⋅ n z = ¨ ¸ . Astfel relaĠia [4.2.6] are forma
∂t ∂t ∂x © ∂t ¹ ∂z © ∂t ¹ ∂n © ∂t ¹
d (u ) ∂ § ∂φ · § ∂ (u x ) ∂ (u x ) · § ∂ (u z ) ∂(u z ) ·
n = ¨ ¸ + ¨ux + uz ¸n x + ¨ u x + uz ¸n z [4.2.7].
dt ∂n © ∂t ¹ © ∂x ∂z ¹ © ∂x ∂z ¹
Prin egalarea relaĠiilor [4.2.5] úi [4.2.7] se evidenĠiază termenul care interesează în
final respectiv ∂(∂φ ∂t ) ∂n :
∂ § ∂φ · d (v ) § s· § ∂u ∂u · § ∂u ∂u ·
¨ ¸= ⋅ n + (v − u )¨ϖ xn − ((v − u ) ⋅ s ) ¸ − n x ¨ u x x + u z x ¸ − n z ¨ u x z + u z z ¸
∂n © ∂t ¹ dt © R¹ © ∂x ∂z ¹ © ∂x ∂z ¹

Ultimii doi termeni din relaĠie se pot reexprima Ġinând cont de egalităĠile fundamentale
§ v2 ·
între derivatele funcĠiei φ ( ∂ 2φ ∂x∂z = ∂ 2φ ∂z∂x úi ∂ 2φ ∂x 2 = − ∂ 2φ ∂z 2 ) úi ca n ⋅ ∇¨¨ ¸¸
© 2 ¹
Pentru a exprima complet ecuaĠia de mai sus trebuie detaliat úi termenul d (v ) dt ⋅ n .
Pentru un punct oarecare de pe suprafaĠa corpului, viteza lui se exprimă ca:
v = v G + ω xr unde vG = viteza centrului de greutate a corpului,
ω = viteza unghiulară a corpului,
r = versorul punctului în raport cu centrul de greutate.
Se derivează material expresia vitezei obĠinându-se:
d (v ) dt = vG + ω xr + ω x(∂r ∂t ) + ω x(ω xr )

44
 unde: vG = a G = vectorul acceleraĠiei centrului de masă al corpului,
ω = vectorul acceleraĠiei unghiulare,
∂r ∂t = u − v = viteza relativă a particulei de apă faĠă de corp.
Spre diferenĠă de calculul uzual din dinamica navei, versorul punctului de pe navă în
raport cu centrul de greutate nu a mai fost considerat constant în raport cu timpul, astfel încât
expresia ∂(v ) ∂t nu reprezintă acceleraĠia unui punct fix de pe navă. În cazul de faĠă această
expresie exprimă variaĠia în timp a vitezei punctelor de pe navă ce sunt tangentate de particula
de fluid în cadrul parcursului său de-a lungul frontierei solide navă, derivarea în timp a
condiĠiei de impenetrabilitate făcându-se pentru una úi aceeaúi particulă.
Expresia finală a termenului ∂(∂φ ∂t ) ∂n este:
§ (v − u ) 2 ·
¸ − n x §¨ u x
∂u x ∂u x · § ∂u z ∂u z ·
(v G + ω xr + ω x(ω xr ))⋅ n + 2n ⋅ (ϖ x (u − v )) − ¨¨ ¸ + uz ¸ − nz ¨ux + uz ¸
© R ¹ © ∂x ∂z ¹ © ∂x ∂z ¹
Calcul acestei expresii ridică dificultăĠi numerice mai ales la ultimii termeni de tipul
∂u x ∂x sau ∂u z ∂x . Pentru calculul acestor termeni se va nota:
∂n ∂x = − sin β respectiv ∂s ∂x = cos β de unde β = α (s ) + φ r (t )
∂n ∂z = cos β iar ∂s ∂z = sin (β )
Exprimarea vitezelor fluidului cu ajutorul vitezelor în sistemul local este dată de:
u x = u s cos β − u n sin β u z = u s sin β + u n cos β
Derivatele după direcĠiile principale, exprimate în funcĠie de derivatele după direcĠiile
locale sunt date de formulele:
∂( ) ∂ ( ) ∂n ∂ ( ) ∂s ∂( ) ∂( )
= + = − sin β + cos β
∂x ∂n ∂x ∂s ∂x ∂n ∂s
∂( ) ∂ ( ) ∂n ∂ ( ) ∂s ∂( ) ∂( )
= + = cos β − sin β
∂z ∂n ∂z ∂s ∂z ∂n ∂s
În plus se va Ġine cont că ecuaĠia de continuitate nu depinde de sistemul de coordonate
în care este exprimată, ceea ce implică úi egalitatea: ∂u s ∂s = − ∂u n ∂n . În plus, deoarece
derivatele parĠiale ale funcĠiei de potenĠial nu depind de ordinea de derivare se obĠine úi
∂u n ∂s = ∂u s ∂n .
Utilizându-se cele prezentate mai sus se obĠin următoarele expresii:
∂u x ∂u s
∂x
=
∂s
( ∂u
)
cos 2 β − sin 2 β − 2 n sin β cos β = − z
∂s
∂u
∂z
∂u x ∂u n
∂z
=
∂s
( ∂u
)
cos 2 β − sin 2 β + 2 s sin β cos β = z
∂s
∂u
∂x
Aúa cum se poate remarca, scopul final a fost de a avea expresii care să conĠină doar
derivate tangenĠiale úi nu derivate normale. Urmărirea acestui scop este firească, deúi
delimitarea lui a fost unul din punctele nodale ale conceperii metodei prezentate, deoarece
metoda elementului de frontieră, spre diferenĠă de metoda elementului finit, creează dificultăĠi
în calculul mărimilor derivate în preajma singularităĠilor reprezentate de noduri. IniĠial autorul
a calculat derivatele în cauză prin metoda diferenĠelor finite aplicată brut pe contur pentru
coordonatele globale. Această abordare crea singularităĠi atunci când bordajele drepte
coincideau cu o axă globală ceea impunea calculul expresiilor în cauză pe baza egalităĠilor ce
decurg din ecuaĠia de continuitate úi din insensibilitatea la ordinea de derivare a funcĠiei de
potenĠial. Pentru a distinge când era necesară această intervenĠie se testa înclinarea suprafeĠei,
iar pentru înclinări mai mici ca o valoare predefinită se realizau substituĠiile. Această
metodologie inducea însă discontinuităĠi evidente mai ales în graficele forĠelor ce acĠionează
asupra corpului (rezultate imediate ale integrării termenului afectat - presiunea). Din acest
motiv autorul a încercat o determinare analitică a derivatelor, acĠiune care creează dificultăĠi
matematice majore. Printr-o analiză mai clară a dezideratelor úi a mijloacelor disponibile s-a
45
evidenĠiat că trebuie găsită o soluĠie independentă de particularităĠile geometrice úi care să
conĠină doar derivatele tangenĠiale ce pot fi calculate uúor prin însăúi natura metodei numerice
folosite.
Astfel s-a ajuns la expresiile de mai sus, în care derivatele de tip ∂ ∂s pot fi calculate
fie cu ajutorul diferenĠelor finite, fie analitic dacă sunt utilizate elemente de frontieră de ordin
superior.

4.3. Modul de tratare a punctelor de intersecĠie între S.L. úi suprafeĠele solide

Punctele în care se intersectează S.L. úi suprafeĠele solide, deci două tipuri distincte de
frontiere, ridică trei tipuri de probleme:
a) comportamentul cinematic al punctului respectiv;
b) modul de punere al condiĠiilor la limită;
c) modul de calcul al vitezelor în respectivele puncte.

a) Particularitatea cinematică a acestor puncte constă în aceea că trebuie să urmărească úi

S.L. dar în acelaúi timp să se menĠină úi pe frontiera solidă.
Pentru a satisface această dublă condiĠie, vom considera că punctul se deplasează pe
suprafaĠa solidă, urmărindu-i acesteia formele dar cu o viteză relativă, calculată folosind
relaĠia us–vs unde us úi vs sunt vitezele tangenĠiale la suprafaĠa solidă în punctul respectiv a
particulei de apa úi respectiv a suprafeĠei solide. RelaĠia vectorială este
u ⋅ s − v ⋅ s = (u − v ) ⋅ s însă efectiv în procedura de calcul se va folosi expresia: u s − v ⋅ s
date fiind particularităĠile modelării numerice.
Deplasarea particulei împreună cu suprafaĠa solidă este asigurată din condiĠia de
impenetrabilitate, dar în plus se introduce úi efectul de S.L. prin us aúa cum se va vedea în
continuare.
b) Aparent pentru aceste puncte de intersecĠie dispunem atât de condiĠia Dirichlet cât úi
de cea Neumann. CondiĠia Dirichlet este valoarea φ în respectivul nod, iar condiĠia Neumann
este valoarea ∂φ ∂n obĠinută din condiĠia de impenetrabilitate a frontierei solide.
Trebuie însă remarcat că spre diferenĠă de alte puncte de pe frontieră care au tangenta
la contur continuă, punctele de intersecĠie între S.L. úi suprafeĠele solide, au tangente diferite
atât la dreapta cât úi la stânga, deci ∂φ ∂n va avea valori diferite atât la dreapta cât úi la
stânga. Una din aceste valori este cea obĠinută din condiĠia de impenetrabilitate, iar cealaltă
este necunoscuta efectivă ce trebuie calculată.
c) În urma calculelor în aceste puncte se vor cunoaúte vitezele normale la suprafeĠe
∂φ ∂n stânga úi ∂φ ∂n dreapta. Pentru determinarea vitezelor ux úi uz nu este necesar să
cunoaútem nici una din vitezele tangenĠiale.

Bazându-ne pe faptul că u este unică, indiferent de exprimarea care foloseúte vitezele

stânga sau dreapta, se va obĠine:

46
u x = (u s ) st cos α st − (u n ) st sin α st = (u s )dr cos α dr − (u n )dr sin α dr
u z = (u s ) st sin α st + (u n ) st cos α st = (u s )dr sin α dr + (u n )dr cos α dr
Cunoscând undr úi unst se calculează usdr úi usst.

Notând: A = (u n ) st sin α st − (u n )dr sin α dr B = −(u n ) st cos α st + (u n )dr cos α dr

D = − cos α st sin α dr + sin α st cos α dr
− A sin α dr + B cos α dr − A sin α st + B cos α st
se obĠine: u sst = u sdr =
D D
Se observă astfel că vitezele tangenĠiale conĠin influenĠele atât ale suprafeĠei solide cât
úi ale S.L. Trebuie însă remarcat că în acest mod se creează o neconcordanĠă cu ipoteza
variaĠiei liniare a funcĠiei de potenĠial, neconcordanĠă care exista oricum úi în cazul calculării
vitezelor tangenĠiale u s în punctele de contur prin medierea “pantelor” aproximărilor liniare
ale funcĠiei de potenĠial adiacente respectivului nod.
Precum se poate observa prezentarea de mai sus se referă în special la rezolvarea
ecuaĠiei de continuitate a fluidului. Din punctul de vedere al termenului ∂φ ∂t , situaĠia
descrisă la punctul b) pentru funcĠia φ este aplicabilă în mod asemănător.

4.4. Modelarea excitaĠiei (modelarea frontierei amonte). Modelarea condiĠiilor la limită pe

frontiera aval

Atât problema realizării excitării domeniului de fluid cât úi problema condiĠiilor limită
la frontiera aval, reprezintă aspecte esenĠiale ale modelării numerice a curgerii fluidului cu
suprafaĠă liberă, condiĠionând obĠinerea unor rezultate utile.

Realizarea excitării fluidului este necesară pentru obĠinerea valurilor. Excitarea masei
fluidului se poate realiza prin două modalităĠi de bază:
a) excitarea prin introducerea pe frontiera amonte a caracteristicilor unui val cunoscut
analitic;
b) excitarea prin modelarea unui excitator natural.
Prima modalitate implică impunerea în punctele frontierei aval a valorilor funcĠiei de
potenĠial φ sau a vitezelor în punctele respective (exprimate prin vitezele normale ∂φ ∂n ),
corespunzătoare unui val modelat teoretic, de obicei valul liniar Airy. În acest caz frontiera
amonte nu se va deplasa pe orizontală ci doar pe verticală în încercarea de urmărire a evoluĠiei
suprafeĠei libere în punctul de intersecĠie cu aceasta. Un mare dezavantaj al acestui mod de
realizare a valului este acela că nici unul din modelele analitice nu sunt complet neliniare ceea
ce este în neconcordanĠă cu modelarea de faĠă care este complet neliniară. Acest aspect
conduce la diferenĠe în caracteristicile aúteptate ale valului úi cele obĠinute în realitate, precum
úi la variaĠii alternante mai mari în cadrul diagramelor de conservare ale masei.
Între cele două subvariante ale acestei metode de excitare, autorul a concluzionat că
impunerea unui câmp de viteze rezultat dintr-un val teoretic se potriveúte mult mai bine cu
sistemul general de ecuaĠii ce se rezolvă, deoarece în acest mod nu se intră în contradicĠie cu
condiĠiile limită din punctul de intersecĠie cu suprafaĠa liberă. Impunerea unui potenĠial în
acest punct intră în dezacord cu metodologia generală utilizată în această lucrare pentru
determinarea potenĠialelor în punctele S.L., respectiv integrarea termenului ∂φ ∂t (aúa cum
rezultă din capitolul 4.3.). ContradicĠia se manifestă prin apariĠia unor fenomene de zimĠare a
S.L. (fenomenul de “sawtooth” raportat în [92] úi aúa cum rezultă din aceasta este des
întâlnit). ReferinĠa [92] indică o posibilă metodă de temperare a acestei instabilităĠi prin
combinarea aplicării treptate a excitaĠiei úi prin impunerea unei funcĠii modelatoare pe o
porĠiune din S.L. Autorul a încercat în cadrul simulărilor sale úi această metodă, dar a găsit că
este dificil de aplicat úi este dependentă de o constantă, reprezentată de lungimea zonei de
47
modelare úi nu oferă rezultate satisfăcătoare, manifestate prin discontinuităĠi de pantă în
punctele de terminare a zonei de modelare.
A doua modalitate implică modelarea frontierei aval ca o suprafaĠă solidă ce se miúcă
în concordanĠă cu o lege impusă. EchivalenĠa fizic reală este pala evantai sau pistonul, ambele
regăsindu-se ca excitatoare în cadrul bazinelor de încercări navale. Această modelare este cea
mai apropiată de realitate úi cea pe care autorul o recomandă ca fiind cea mai potrivită
modelului complet neliniar, deoarece se bazează pe rezolvarea aceluiaúi set de ecuaĠii ca úi în
restul modelării úi nu pe rezultate analitice obĠinute pe baza unor aproximări. Corectitudinea
acestei metode reiese úi din eroarea de conservare a masei mult mai mică obĠinută chiar pentru
cazul când frontiera aval este considerată fixă úi solidă. Din păcate autorul nu a stabilit o
expresie analitică între parametrii fizici ai miúcării excitatorilor úi înălĠimea valului obĠinut
astfel, ceea cea ce a reprezentat motivul pentru care în cadrul simulărilor din cadrul tezei a
fost folosită prima metodă prin care se obĠine mult mai uúor o înălĠime a valului apropiată de
cea estimată.

Prin frontieră aval se înĠelege zona din extremitatea modelului, ultima în direcĠia de
curgere a fluidului. Poate fi reprezentată de conturul vertical dintre fund úi suprafaĠa liberă,
sau de acesta plus o zonă adiacentă din suprafaĠa liberă.
Frontiera aval a fost modelată în cadrul lucrării de faĠă în două moduri:
- prin asimilarea ei cu un perete solid fix;
- prin considerarea unei frontiere permeabile.
Aceste modelări se referă doar la conturul vertical dintre fund úi suprafaĠa liberă.
De asemenea în cadrul simulărilor realizate în cursul timpului s-a folosit úi o frontieră
de tip absorbant (“damping boundary”) dar s-a renunĠat la această modelare, deoarece
depindea de constante ce reprezentau factorul de amortizare úi lungimea zonei.

Modelarea frontierei aval ca un perete solid fix este cea mai apropiată de fenomenul
fizic real corespunzător úi este de asemenea cea mai facilă. În acest caz se impun vitezele
normale nule în punctele frontierei ca fiind ∂φ ∂n = 0 , iar cota punctului de intersecĠie între
această frontieră solidă úi S.L. este deplasată pe verticală în funcĠie de evoluĠia în timp a
fluidului.
Dezavantajul acestui tip de frontieră este acela că efectul de reflexie al valului este
extrem de pronunĠat ceea ce conduce în cazul unei simulări de mai lungă durată la apariĠia
unui fenomen nedorit de undă staĠionară. În scopul temperării valului reflectat, autorul a
adoptat pentru un timp frontiera aval de tip absorbant.
Frontiera aval de tip absorbant este o combinaĠie a peretelui solid fix cu o zonă
adiacentă din suprafaĠa liberă, în care se realizează atenuarea numerică a înălĠimii valului,
deci implicit úi a energiei sale. Această metodă introduce variaĠii mari în ecuaĠia de
conservare a masei úi este puternic dependentă de coeficientul de amortizare considerat úi de
lungimea zonei de amortizare, ceea ce introduce noi coeficienĠi empirici fapt ce este bine a fi
evitat.

Modelarea frontierei aval prin considerarea unei frontiere penetrabile se face prin
simularea traversării de către fluid a conturului vertical dintre fund úi suprafaĠa liberă. Pentru
realizarea acestei simulări a fost folosită o variantă a condiĠiei de radiaĠie a lui Orlanski
prezentată în referinĠa [92]: ∂φ ∂t = −c ' ∂φ ∂n , unde c’ este un parametru având dimensiunile
unei viteze. Tot în [92] este indicat că pentru c’= c (viteza valurilor în apa de adâncime
considerată) frontiera aval este suficient de nonreflexivă, fapt verificat úi de simulările ce vor
fi prezentate.
Trebuie remarcat că pentru cazul valului liniar Airy úi pentru c’= c condiĠia de mai sus
devine exactă, ceea ce arată că utilizată sub această formă ea poate fi considerată liniarizarea
condiĠiei reale.

48
4.5. Modelarea numerică a miúcării fluidului cu suprafaĠă liberă fără corp în plutire

4.5.1. Schema de rezolvare úi algoritmul folosit

Schema de rezolvare

Fig. 4.5.1.1 – CondiĠiile la limită pentru ∆φ = 0

În Fig. 1 sunt prezentate condiĠiile la limită impuse pentru rezolvarea ecuaĠiei de

continuitate ∆φ = 0 respectiv a subproblemei cinematice.
La un pas de timp ti sunt cunoscute:
- frontierele domeniului D respectiv forma S.L. úi punctele de intersecĠie ale acesteia cu
frontierele amonte úi aval
- vitezele normale (condiĠiile de tip Neumann) pe suprafeĠele solide (ca fundul acvatoriului
sau pală) úi pe frontiera amonte
- valorile funcĠiei de potenĠial (condiĠiile de tip Dirichlet) pe S.L. úi pe frontiera aval

Subproblema dinamică constă în calculul următorilor parametri la pasul de timp

următor ti+1 (la paúii intermediari de integrare sau ciclare):
- forma suprafeĠei libere se determină prin integrarea condiĠiei cinematice a S.L. respectiv
t i +1

x (t i +1 ) = ³ (Dx
0
Dt )dt unde Dx Dt = i ⋅ ∂φ ∂x + j ⋅ ∂φ ∂z ;
t i +1

- punctele de intersecĠie ale cu S.L. cu frontierele amonte úi aval x ∩ = ³ (u

0
∩ − v ∩ ) unde u ∩

reprezintă viteza particulei de fluid în punctul de intersecĠie iar v ∩ este viteza frontierei în
punctul de intersecĠie.
- noua poziĠie a palei (dacă este cazul)
t i +1

- valorile funcĠiei de potenĠial φ pe suprafaĠa liberă φ (t i +1 ) = ³ (Dφ

0
Dt )dt unde
2
Dφ Dt = (∆φ ) 2 − gz rezultată din condiĠia dinamică a S.L.
Notă: φ este calculat în acest mod pentru toate punctele de intersecĠie a S.L. cu alte
frontiere (frontiere solide sau frontierele pe care se impun condiĠii speciale cum ar
condiĠia de permeabilitate).

49
 t i +1

- valorile funcĠiei de potenĠial φ pe frontiera aval φ (t i +1 ) = ³ (∂φ ∂t )dt

0
unde

∂φ ∂t = −c'⋅(∂φ ∂n ) (condiĠia de penetrabilitate Orlanski)

Algoritmul folosit

Notă: Algoritmul de faĠă este cel folosit în simulările din cadrul lucrării de faĠă.
Deoarece metoda de integrare în timp utilizată, condiĠionează structura algoritmului,
precizăm că se va utiliza metoda Runge-Kutta de ordin 4.

#0. IniĠierea
#0.1. Se iniĠializează variabilele
OBS.: În cazul când se foloseúte generatorul de val de tip “evantai” trebuie avut grijă
ca amplitudinea unghiului de excitaĠie în corelare cu lungimea palei “evantaiului” úi
cu perioada excitaĠiei, să nu conducă la fenomenul de deferlare (“overturning”) în
chiar prima perioadă de excitare sau în continuare. Atât amplitudinea unghiului de
excitaĠie, lungimea palei “evantaiului” cât úi perioada excitaĠiei sunt parametri ai
energiei introduse, care se regăseúte sub forma valului.
#0.2. Se iniĠializează grila de lucru
OBS.: Din testele făcute s-a observat că se pot obĠine rezultate foarte bune folosind o
dimensiune a grilei pe direcĠia valului dx ≤ λ/10.
#0.3. Se iniĠializează timpul t=to úi pasul de timp dt.
OBS.: Din testele făcute cât úi din bibliografie, s-au obĠinut rezultate foarte bune cu un
pas de timp dt ≤ T/40 (în [100] este indicat, în corelaĠie cu o metodologie
asemănătoare, chiar dt=T/20).
#1. Se începe ciclul de timp
Se repeta
#1.1. Se conservă variabilele aparĠinând timpului anterior t1 în variabile OLD.
Detaliere:
Variabilele conservate sunt:
- poziĠia anterioară a grilei Ÿ xOLD, yOLD;
- valorile funcĠiei de potenĠial pe S.L Ÿ φOLD.
#1.2. Se începe procedura de integrare în timp (Runge-Kutta) (avansarea soluĠiei în timp,
respectiv rezolvarea subproblemei dinamice)
#1.2.1. Se conservă derivatele de timp cunoscute în variabile de tip RK1
(Runge-Kutta pas 1). Aceste variabile sunt:
- ∂φ ∂t pe S.L.,
- vitezele punctelor de pe S.L.
#1.2.2. Se trece la pasul intermediar de integrare în timp următor (pasul i=2..4)
#1.2.3. Se avansează:
- funcĠia de potenĠial pe suprafaĠa liberă úi coordonatele suprafeĠei libere
X = Xold +ci-1 dt (∂X ∂t ) i −1 unde c={1/2,1/2,1} pentru i=1..3
úi X= Xold+dt ( (∂X ∂t )1 +2 ( (∂X ∂t ) 2 + (∂X ∂t ) 3 )+ (∂X ∂t ) 4 )/6
pentru i=4
Notă: prin X se înĠeleg variabilele enumerate mai sus.
- timpul: spre timpul intermediar următor tRKi=t1+dtRKi
Notă: dtRKi={dt/2,dt/2,dt} i=2..4
#1.2.4. Se pun noile condiĠii la limită datorate incrementării timpului:

50
 - cele care se cunosc apriori, ca de exemplu pe excitatorul de tip evantai a cărui
miúcare este cunoscută în timp Ÿ ∂φ ∂n = f ( t ) (condiĠii de tip Neumann)
- cele care au fost calculate, respectiv valorile funcĠii de potenĠial φ pe
S.L.(condiĠii de tip Neumann)
#1.2.5. Se începe rezolvarea subproblemei cinematice:
(se rezolvă ecuaĠia [M]{φ, ∂φ ∂n }necunoscuĠi= {c} detaliată în subcapitolele
următoare)
#1.2.5.1. Se calculează matricea [M]
#1.2.5.2. Se calculează vectorul termenilor liberi {c} cu ajutorul condiĠiilor la
limită
#1.2.5.3. Se rezolvă sistemul obĠinut din ecuaĠia de continuitate
#1.2.5.4. Se calculează vitezele în punctele S.L. precum úi derivatele de timp
ale funcĠiei potenĠial în punctele S.L.
#1.2.6. Se repetă procedura începând cu #1.2.2 până la completarea paúilor
intermediari de integrare în timp
#1.3. Regridizarea, dacă este cazul, a frontierei suprafaĠă liberă în scopul evitării
fenomenului de adunarea a punctelor “clustering”)
#1.4. Se calculează eroarea relativă de conservare a masei.
OBS.: Eroarea relativa este calculata ca (V-Vo)/Vo/100 [%] unde V este volumul
instantaneu al fluidului, iar Vo volumul iniĠial al domeniului D.
#1.5. Se păstrează rezultatele dorite
#1.6. Se ciclează de la #1.1 până când se parcurge tot intervalul de timp dorit.

4.5.2. Detalii

Pentru început definim domeniul D ca fiind un domeniu 2D de fluid mărginit de

suprafeĠe solide fixe la frontiera din dreapta, la partea inferioară (fund) úi pe porĠiunea
inferioară a frontierei stânga, restul acestei frontiere fiind solidă úi rigidă dar având o miúcare
cu caracteristici cunoscute, sau tot fixă în cazul când excitaĠia se realizează cu ajutorul
modelului analitic al unui val prin impunerea unui câmp de potenĠiale sau viteze. Frontiera
superioară este denumită suprafaĠă liberă úi reprezintă zona de separaĠie dintre fluid úi
atmosferă.

Nodurile de pe aceste frontiere sunt (în numerotarea utilizată în programul de calcul):

1..NART = nodurile frontierei solide fixe stânga;

NART…NPS +1 = nodurile frontierei solide rigide mobile (evantai);
NPS +1…NPS +NSL = nodurile suprafeĠei libere;
NPS +NSL… NPS +NSL+NPD = nodurile frontierei solide fixe dreapta;
NPS +NSL+NPD… NPS +NSL+NPD+NF = NT =nodurile frontierei solide fixe inferioare.
Punctele deosebite, în contextul discutat în capitolul 4.3., sunt punctele NSP+1 úi
NSP+NSL (“colĠuri”).

51
 În conformitate cu capitolul 4.1. prin aplicarea BEM pentru rezolvarea ecuaĠiei de
continuitate pe domeniul D (punctul #1.2.5 al algoritmului) se obĠine următorul sistem de
ecuaĠii:
NT § ·
§ ∂φ · § ∂φ ·
ci ⋅ φ i = ¦ ¨ Tijaφ j + Tijbφ j +1 + Tijc ¨ ¸ + Tijd ¨ ¸ ¸ pentru j=1..NT
¨ © ∂n ¹ © ∂n ¹ ¸
j +1 ¹
j =1© j
care prin grupare după φi úi (∂φ ∂n )i va avea forma:
NT §
§ ∂φ · ·
( ) ( )
0 = ¦ ¨ Tija + Tijb−1 − δ ij ⋅ ci φ j + Tijc + Tijd−1 ¨ ¸ ¸ pentru i=1..NT iar δij este
¨ © ∂n ¹ j ¸¹
j =1©
simbolul lui Kronecker (δij=1 dacă i≠j úi δij=0 dacă i=j).
Pentru a rezolva acest sistem de ecuaĠii este necesar să punem condiĠii la limită
(punctulele #1.2.4 úi #1.2.5.2 din algoritm). Aceste condiĠii sunt:
ª ∂φ ∂n =0 pentru punctele suprafeĠelor solide fixe;
ª ∂φ ∂n = valoare determinată pe suprafaĠa solidă rigidă mobilă cu cinematică
cunoscută sau obĠinută din derivarea corespunzătoare a expresiei analitice a unui val;
ª valorile funcĠie de potenĠial φ în punctele S.L.: valorile φ pe S.L. se obĠin prin
integrarea în timp a derivatei ∂φ ∂t ;
ª în cazul punctelor speciale (punctele de intersecĠie ale S.L. cu frontierele solide
NSP+1 si NSP+NSL) se cunosc potenĠialele φ, precum úi ∂φ ∂n stânga pentru NSP+1
úi ∂φ ∂n dreapta pentru NSP + NSL.
Totalitatea acestor condiĠii la limită, reprezentând concretizări ale funcĠiei de potenĠial
sau ale vitezei normale la contur în punctele menĠionate mai sus, constituie vectorul {Clim}
complementar vectorului necunoscutelor {Nec}, reuniunea lor formând câmpul funcĠiilor de
potenĠial úi ale vitezelor normale pe contur.
În acest mod sistemul de ecuaĠii devine: [M ]{Nec} = {C} unde,
[M] = matricea coeficiienĠilor ataúaĠi necunoscutelor; (punctul #1.2.5.1 din algoritm)
{C} = vectorul termenilor liberi rezultat în urma impunerii condiĠiilor la limită;
­° T § ∂φ · ­ ∂φ ½
T
§ ∂φ · ½°
{Nec} = ®{φ }i =1..NPS , ¨ ¸
T
,® ¾ ,¨ ¸ , {φ }i = NPS + NSL +1.. NT ¾
T

°̄ © ∂n ¹ st , NPS +1 ¯ ∂n ¿ i = NPS + 2.. NPS + MSL−1 © ∂n ¹ dr , NPS + NSL °¿

În acest mod, având o geometrie cunoscută úi un set de condiĠii la limită cunoscute,
putem determina complet câmpul de potenĠial úi vitezele normale la contur.
Ne interesează însă vitezele în noduri, atât pe direcĠia normalei cât úi pe cea a
tangentei. Evident că dacă se cunoaúte u n = ∂φ ∂n úi u s = ∂φ ∂s într-un punct, se poate afla
viteza pe orice direcĠie, inclusiv pe cea a axelor globale de coordonate. Viteza tangenĠială
∂φ ∂s în acest caz se va calcula cu formula:
§ ∂φ · 1 § φ i +1 − φ i φ i − φ i −1 ·
¨ ¸ = ¨¨ + ¸
© ∂s ¹ i 2 © Li Li −1 ¸¹
§ ∂φ · (φ i +1 − φ ) ⋅ Li + (φ i − φ i −1 ) ⋅ Li −1
sau sub formula unei medii ponderate: ¨ ¸ =
© ∂s ¹ i Li + Li −1
Ambele formulări dau rezultate cvasiegale atunci când nodurile sunt dispuse
cvasiregulat pe contur. Această formulă este general valabilă exceptând “colĠurile” unde se
foloseúte metoda descrisă în capitolul 4.3.punctul c).
Formulele pentru calculul vitezei tangenĠiale derivă din ipoteza variaĠiei liniare a
potenĠialului de viteză de-a lungul elementului úi nu trebuiesc interpretate ca o utilizare a
diferenĠelor finite. În cazul utilizării unor elemente de frontieră pe care variaĠia lui φ este

52
descrisă prin funcĠii de ordin superior în s, expresia derivatei tangenĠiale ar avea o altfel de
formă, ceea ce nu ar mai crea confuzii cu diferenĠele finite.

Astfel pentru un timp dat t, cunoscând geometria úi condiĠiile la limită, se poate

determina complet câmpul potenĠialului de viteză úi cel al vitezelor. Această realizare rezolvă
subproblema cinematică. Pentru rezolvarea completă a problemei este necesar să se realizeze
avansarea soluĠiei în timp.
În cazul de faĠă avansarea soluĠiei în timp constă în integrarea în timp a
caracteristicilor suprafeĠei libere, respectiv a funcĠiei de potenĠial úi a geometriei.
Metoda de integrare folosită este Runge-Kutta de ordinul 4 (punctul #1.2.).
Pasul de timp folosit este dt=T/40, unde T reprezintă perioada excitaĠiei. Această
perioadă de timp dovedeúte prin rezultatele obĠinute că asigură stabilitatea numerică a
modelării pentru domenii largi ale excitaĠiei.
Considerând că simularea este realizată folosind ca metodă de integrare în timp
Runge-Kutta de ordin 4 úi condiĠii de suprafaĠă liberă liniarizate, referinĠa [10] propune
următoarea formulă pentru dispersia numerică a amplitudinii valului într-un punct dat:
1
− (ωdt )6 +ϑ (ωdt )8
144
∆z = ze unde:
ϑ = eroarea numerică a expresiei de faĠă,
ω= pulsaĠia excitaĠiei,
dt= perioada de timp.

În [10] se consideră că metoda RK4 este slab disipativă dacă ωdt << 1 iar disiparea
numerică ζ<< 1 (ζ=∆z/z eroarea relativă a amplitudinii valului la sfârúitul unui interval de
timp I). În aceste ipoteze se obĠine următoarea formulă prin care se poate evalua
corectitudinea alegerii pasului de timp:
15 15
1§ 9 · 15§T ·
dt ≤ ¨ ¸ ζ ¨ ¸ T unde:
π © 8 ⋅π ¹ ©I¹
T= perioada excitaĠiei,
I= durata simulării (multiplu de T),
ζ= eroarea relativă a amplitudinii valului la sfârúitul intervalului I, datorată disipării numerice.

Utilizând această formulă se obĠine dt≤ T/40 pentru I=20T úi ζ=2e-4, eroare relativă
pe care o considerăm mai mult decât mulĠumitoare.
Din punctul de vedere al stabilităĠii numerice în aceeaúi referinĠă se mai propun
2 2
următoarele criterii: dt ≤ τ ≈ 0.9 ⋅ τ , unde τ este exprimat prin fiecare din formulele:
π
a) τl = (2π∆x )g b) τ r = ∆x c
Aúa cum se poate observa τl reprezintă perioada unui val gravitaĠional cu lungimea de
undă ∆x iar expresia ce derivă din b) este un criteriu de tip Courant ( N C = cdt ∆x ≤ 1 ).
Considerând ∆x=λ/10 úi aproximând T ≈ 0.8 λ (perioada valului de adâncime mare)
0.8 λ 0.8 λ
condiĠia a) revine la inegalitatea adevărată < 0.9 . CondiĠia b) este úi mai
40 10
evidentă, respectiv T/40=0.025T < 0.9T/10=0.09T.

53
4.6. Modelarea numerică a miúcării fluidului cu suprafaĠă liberă în prezenĠa unui
corp în plutire

4.6.1. Schema de rezolvare úi algoritmul folosit

Schema de rezolvare

Fig. 4.6.1.1 – CondiĠiile la limită pentru ∆φ = 0

În Fig. 4.6.1.1 sunt prezentate condiĠiile la limită impuse pentru rezolvarea ecuaĠiei de
continuitate ∆φ = 0 respectiv a subproblemei cinematice.
La un pas de timp ti sunt cunoscute:
- frontierele domeniului D respectiv forma S.L. úi poziĠia navei xG , φr úi punctele de
intersecĠie ale corpului cu S.L. x ∩
- vitezele normale (condiĠiile de tip Neumann) pe suprafeĠele solide respectiv (ca fundul
acvatoriului, pală úi suprafaĠa corpului) úi pe frontiera amonte
- valorile funcĠiei de potenĠial (condiĠiile de tip Dirichlet) pe S.L. úi pe frontiera aval

Subproblema dinamică constă în calculul următorilor parametri la pasul de timp următor

ti+1 (la paúii intermediari de integrare sau ciclare):
- forma suprafeĠei libere se determină prin integrarea condiĠiei cinematice a S.L. respectiv
t i +1

x (t i +1 ) = ³ (Dx
0
Dt )dt unde Dx Dt = i ⋅ ∂φ ∂x + j ⋅ ∂φ ∂z ;
t i +1t i +1 t i +1t i +1

- poziĠia navei prin xG (t1 ) = ³0 0

³ xG dt úi φ r (t1 ) = ³ ³ φ dt
0 0
r

t i +1

- punctele de intersecĠie ale corpului cu S.L. x ∩ = ³ (u

0
∩ − v ∩ ) unde u ∩ reprezintă viteza

particulei de fluid în punctul de intersecĠie iar v ∩ este viteza navei în punctul de

intersecĠie.
- poziĠia punctelor de intersecĠie între S.L. úi frontierele amonte úi aval
- noua poziĠie a palei (dacă este cazul)

54
 t i +1

- valorile funcĠiei de potenĠial φ pe suprafaĠa liberă φ (t i +1 ) = ³ ( Dφ

0
Dt )dt unde
2
Dφ Dt = (∆φ ) 2 − gz rezultată din condiĠia dinamică a S.L.
Notă: φ este calculat în acest mod pentru toate punctele de intersecĠie a S.L. cu alte
frontiere (frontiere solide sau frontierele pe care se impun condiĠii speciale cum ar
condiĠia de permeabilitate).
t i +1

- valorile funcĠiei de potenĠial φ pe frontiera aval φ (t i +1 ) = ³ (∂φ ∂t )dt

0
unde

∂φ ∂t = −c'⋅(∂φ ∂n ) (condiĠia de penetrabilitate Orlanski)

Pentru a calcula termenii xG úi v ∩ este necesar să se rezolve miúcarea navei. Miúcarea

navei este bine cunoscută dacă se determină acceleraĠiile instantanee ale miúcării ( x , φ ). G r
AcceleraĠiile navei se obĠin utilizând ecuaĠiile de echilibru dinamic ale corpului
respectiv ecuaĠia de echilibru a forĠelor ∆ ⋅ xG = ³ p ⋅ n ds + Fext úi ecuaĠia de echilibru a
Su

§ ·
momentelor J φ ⋅ φr = k ⋅ ¨ ³ r x( p ⋅ n ds )¸ + M ext .
¨S ¸
© u ¹
( 2
)
Presiunea p este exprimată ca p = − ρ ⋅ ∂φ ∂t + (∇φ ) 2 + g ⋅ z . Pentru a calcula
§ ∂φ ·
termenul ∂φ ∂t se rezolvă ecuaĠia ∆¨ ¸ = 0 .
© ∂t ¹

Fig. 4.6.1.2 – CondiĠiile la limită pentru ∆(∂φ ∂t ) = 0

În Fig. 4.6.1.2 sunt prezentate condiĠiile limită ce se impun pentru rezolvarea ecuaĠiei
∆(∂φ ∂t ) = 0 .
La un timp ti sunt cunoscute:
- frontierele domeniului
- valorile de tip Neumann ∂(∂φ ∂t ) ∂n pe frontierele solide (ca fundul acvatoriului,
pala în miúcare sau corpul navei) sau pe frontiera amonte pe care se foloseúte un
potenĠial analitic

55
 - valorile de tip Dirichlet ∂φ ∂t pe S.L. (obĠinute din condiĠia dinamică a S.L.) úi pe
frontiera aval (obĠinute din condiĠia de permeabilitate Orlanski)
Ca urmare a rezolvării sistemului ∆(∂φ ∂t ) = 0 extins cu ecuaĠiile de echilibru dinamic
se obĠin acceleraĠiile corpului úi valorile ∂φ ∂t pe suprafaĠa corpului.

Algoritmul folosit

OBSERVAğIE GENERALĂ:
detaliile subliniate în capitolul 4.5.1. sunt valabile úi în cazul de faĠa, atunci când nu există
alte precizări.

#0. IniĠierea
#0.1. Se iniĠializează variabilele
#0.2. Se iniĠializează grila de lucru
#0.3. Se iniĠializează timpul t=to úi pasul de timp dt.
#0.4. Se calculează parametri instantanei iniĠiali ai miúcării corpului. Aceúti
parametri sunt reprezentaĠi de acceleraĠiile iniĠiale ale corpului.
(se rezolvă ecuaĠia [Mp]{ ∂φ ∂t , ∂ (∂φ ∂t ) ∂n , 
x , ω }necunoscute={cp} detalierea
G
în subcapitolele următoare)
Notă: aceaúti parametri sunt extrem de importanĠi pentru determinarea corectă
a miúcării corpului mai ales în cazurile unui dezechilibru iniĠial sau a
unei miúcări iniĠiale (cum ar fi cazurile de producere a miúcărilor libere
de oscilaĠie verticală sau ruliu).
#0.4.1. Se determină matricea [Mp]
#0.4.2. Se impun condiĠiile la limită. Valorile implicate fiind nule, expresiile
obĠinute sunt extrem de simple. Se calculează vectorul termenilor liberi,
{cp} care este nul cu excepĠia ultimilor trei poziĠii corespunzătoare
ecuaĠiilor de miúcare ale corpului.
#0.4.3. Se rezolvă sistemul astfel obĠinut úi se determină valorile iniĠiale
pentru parametrii instantanei iniĠiali ai miúcării corpului.
#1. Se începe ciclul de timp
Repetă
#1.1. Se conservă variabilele aparĠinând timpului anterior t1 în variabile OLD.
Detaliere:
Variabilele conservate sunt:
- poziĠia anterioară a grilei Ÿ xOLD, yOLD;
- valorile funcĠiei de potenĠial pe S.L Ÿ φrOLD.
- poziĠia corpului în plutire Ÿ xG OLD, zG OLD, φrOLD
- vitezele corpului în plutire Ÿ x G OLD, φr OLD
#1.2. Se începe procedura de integrare în timp (Runge-Kutta) (avansarea soluĠiei în timp
respectiv rezolvarea subproblemei dinamice)
#1.2.1. Se conservă derivatele de timp cunoscute în variabile de tip RK1
(Runge-Kutta pas 1). Aceste variabile sunt:
- ∂φ ∂t pe S.L.
- vitezele punctelor de pe S.L.
- vitezele úi acceleraĠiile ce definesc miúcarea corpului
#1.2.2. Se trece la următorul pas intermediar de integrare în timp (pasul i=2..4)
#1.2.3. Se avansează:
- funcĠia de potenĠial pe suprafaĠa liberă, coordonatele suprafeĠei libere,
vitezele corpului úi poziĠia acestuia în spaĠiu:

56
 X = Xold +ci-1 (∂X ∂t )i −1 dt unde c={1/2,1/2,1} pentru i=1..3
úi X= Xold+dt( (∂X ∂t )1 +2( (∂X ∂t )2 + (∂X ∂t )3 )+ (∂X ∂t )4 )/6
pentru i=4
Notă: prin X se înĠeleg variabilele enumerate mai sus.
OBS.: o atenĠie deosebită trebuie dată determinării punctelor de intersecĠie ale
corpului cu S.L. În această idee trebuie subliniat că geometria conturului de
intersecĠie corp – fluid nu se va determina prin integrarea în timp a vitezelor
punctelor de pe contur (deoarece vitezele acestora sunt exprimate prin
aproximări insuficient de precise în acest scop – respectiv nu se va reuúi să se
conserve riguros geometria corpului) – ci se va porni de la poziĠia punctelor
menĠionate mai sus, relativ la sistemul de coordonate propriu navei, vectorul
coordonatelor asfel obĠinute fiind rotit cu unghiul de ruliu instantaneu úi
translat în corespondenĠă cu coordonata centrului de masă în sistem global.
Astfel aceste puncte de intersecĠie definesc poziĠia navei în sistemul global úi
puncte ale S.L. (a se vedea în capitolul 4.3.).
- timpul: spre timpul intermediar următor tRKi=t1+dtRKi
Notă: dtRKi={dt/2,dt/2,dt} i=2..4
#1.2.4. Se pun noile condiĠii la limită datorate incrementării timpului pentru ecuaĠia
câmpului potenĠialului de viteze (A) úi pentru cea a derivatelor de timp ale
acestui potenĠial (B):
(A)
- cele care se cunosc apriori, ca de exemplu pe excitatorul de tip evantai a cărui
miúcare este cunoscută în timp Ÿ ∂φ ∂n = f ( t ) (condiĠii de tip Neumann)
- cele care au fost calculate, respectiv valorile funcĠii de potenĠial φ pe
S.L.(condiĠii de tip Neumann) úi vitezele pe suprafaĠa solidă a corpului
(B)
- valori cunoscute apriori ca ∂ (∂φ ∂t ) ∂n = 0 pe frontierele solide fixe (e.g.
fundul acvatorului)
- valorile calculate ca ∂φ ∂t pe suprafaĠa liberă (condiĠie Dirichlet) obĠinute din
condiĠia dinamică a S.L. sau
- valorile calculate ∂ (∂φ ∂t ) ∂n pe suprafaĠa corpului (condiĠii de tip
Neumann) (a se vedea în capitolul 4.2.)
#1.2.5. Se începe rezolvarea subproblemei cinematice de asemenea pentru ecuaĠia
câmpului potenĠialului de viteze (A) úi pentru cea a derivatelor de timp ale
acestui potenĠial (B):
(A) (se rezolvă ecuaĠia [M]{φ, ∂φ ∂n }necunoscuĠi= {c} detaliată în subcapitolele
următoare)
#1.2.5.A.1. Se calculează matricea [M]
#1.2.5.A.2. Se calculează vectorul termenilor liberi {c} cu ajutorul condiĠiilor
la limită
#1.2.5.A.3. Se rezolvă sistemul obĠinut din ecuaĠia de continuitate
#1.2.5.A.4. Se calculează vitezele în punctele S.L. precum úi derivatele de timp
ale funcĠiei potenĠial în punctele S.L.
(B) (se rezolvă ecuaĠia [Mp]{ ∂φ ∂t , ∂ (∂φ ∂t ) ∂n , xG , ω }necunoscute={cp},
detalierea în subcapitolele următoare)
#1.2.5.B.1. Se calculează matricea [Mp]
#1.2.5.B.2. Se calculează vectorul termenilor liberi {cp} cu ajutorul condiĠiilor
la limită

57
 #1.2.5.B.3. Se rezolvă sistemul obĠinut din ecuaĠia de continuitate a ∂φ ∂t úi
în ecuaĠiile de echilibru ale corpului
#1.2.5.B.4. Se calculează ∂φ ∂t pe suprafaĠa corpului úi acceleraĠiile corpului
în plutire
OBS.: prin integrarea în timp a parametrilor instantanei ai miúcarii se obĠine
poziĠia corpului. Termenii ∂φ ∂t conduc la determinarea câmpului de presiuni
pe corpul în plutire.
#1.2.6. Se repetă procedura începând cu #1.2.2 până la completarea paúilor
intermediari de integrare în timp
#1.3. Regridizarea, dacă este cazul, a frontierei amonte a suprafaĠei libere în scopul evitării
fenomenului de adunarea a punctelor “clustering”)
#1.4. Se calculează eroarea relativă de conservare a masei.
OBS.: Eroarea relativă este calculată ca: (V-Vo)/VNo/100 [%], unde V este volumul
instantaneu al fluidului, Vo volumul iniĠial al domeniului D, iar VNo este volumul
iniĠial al navei.
#1.5. Se păstrează rezultatele dorite
#1.6. Se ciclează de la #1.1 până când se parcurge tot intervalul de timp dorit.

4.6.2 Detalii

Introducerea unui corp în plutire implică rezolvarea miúcării în timp a acestuia, în

interacĠiune cu fluidul. Miúcarea corpului este determinată de acceleraĠiile sale instantanee:
ª xG vectorul acceleraĠiei centrului de masă al corpului;
ª φr acceleraĠia unghiulară a corpului (notată úi ω ).
Aceste acceleraĠii pot fi calculate utilizând ecuaĠiile de echilibru dinamic prezentate
anterior. Pentru explicitarea acestor ecuaĠii trebuie cunoscut câmpul de presiuni pe corpul
navei. În expresia presiunilor termenul ∂φ ∂t creează dificultăĠi de calcul. Conform
concluziilor capitolului 3, acest termen se va calcula prin rezolvarea ecuaĠiei ∆(∂φ ∂t ) = 0 .
Rezolvarea acestei ecuaĠii se va face prin discretizarea sa cu metoda elementelor de frontieră
ceea ce implică apariĠia ca necunoscute pe lângă ∂φ ∂t úi a termenului ∂(∂φ ∂t ) ∂n .

În concluzie, în cazul fluidului cu S.L. úi corp în plutire trebuiesc rezolvate două

probleme de tip Laplace: ∆φ = 0 úi ∆(∂φ ∂t ) = 0 .

Domeniul D este mărginit inferior dreapta úi stânga ca úi domeniul D anterior, în

schimb S.L. se împarte într-o S.L. stânga úi S.L. dreapta, separate de suprafaĠa solidă a
corpului în plutire ce are o miúcare care trebuie determinată (ca în figura de mai jos).

58
În plus faĠă de punctele deja descrise în capitolul 4.5.2. se adaugă în conformitate cu
particularitatea cazului de faĠă:
NSLS = numărul de puncte ce descriu S.L. la stânga;
NTN = numărul total de puncte ce descriu corpul in plutire;
NSLD = numărul de puncte ce descriu S.L. la dreapta;
NSLS+NTN+NSLD = numărul total de puncte ce definesc frontiera superioară.
Subliniem apariĠia a încă două puncte cu caracteristici speciale în conformitate cu
capitolul 4.3. (“colĠuri”), în plus faĠă de cele cunoscute. Aceste puncte sunt: NPS+NSLS+1,
respectiv NPS+NTN.
Sistemul de ecuaĠii ce modelează ecuaĠia fundamentală ∆φ = 0 are aceeaúi forma cu
precizarea că vectorul condiĠiilor limită va avea următoarea componenĠă:
ª ∂φ ∂n =0 pe suprafeĠele solide fixe i = 1…NART ∪ NPS+NSL … NT ;
Notă:
Această condiĠie este valabilă pentru frontiera aval, respectiv pentru punctele
i= NPS+NSL+1.. NPS+NSL+NPD dacă aceasta este considerată un perete solid fix. În
cazul utilizării pe frontiera aval a condiĠiei de penetrabilitate în aceste puncte, se
calculează φ prin integrarea în timp a termenului ∂φ ∂t calculat din condiĠia
menĠionată.
ª ∂φ ∂n = cunoscut = f(t) pe evantai sau ∂φ Val ∂n în cazul utilizării unui val
cunoscut analitic, i= 1…NPS +1;
ª ∂φ ∂n = v ⋅ n unde v =viteza punctului de pe corpul în plutire iar n = normala la
suprafaĠa corpului în punctul respectiv;
ª φ calculat prin integrare în timp pentru i=NPS+1 .. NPS+NSLS+1 ∪
NPS+NTN…NPS+NSL

CondiĠia de impenetrabilitate pe corpul în plutire implică cunoaúterea vitezelor

caracteristice acestuia la un timp dat, viteza unui punct de pe conturul corpului fiind
exprimată prin v = v G + ω xr . Aceasta subliniază necesitatea rezolvării ecuaĠiilor de miúcare
ale corpului.
Vectorul {Nec} în acest caz are componenĠa:
T

{{φ }i =1..NPS , §¨ ∂φ ·¸ ­ ∂φ ½
,® ¾
§ ∂φ ·
,¨ ¸ , {φ }i = NPS + NSLS + 2.. NPS + NSLS + NTN −1 ,
T

© ∂n ¹ st , NPS +1 ¯ ∂n ¿ i = NPS + 2.. NPS + NSLS © ∂n ¹ dr , NPS + NSLS +1

§ ∂φ · ­ ∂φ ½
T
§ ∂φ · ½°
, {φ }i = NPS + NSL+1.. NT ¾
T
¨ ¸ ® ¾ ,¨ ¸
© ∂n ¹ st , NPS + NSLS + NTN , ¯ ∂n ¿ NPS + NSLS + NTN +1.. NPS + NSL−1 © ∂n ¹ dr , NPS + NSL °¿
pentru situaĠia când frontiera aval este solidă úi fixă.
În cazul când se foloseúte condiĠia de penetrabilitate, ultima componentă a mulĠimii se
divide: pe porĠiunea frontierei aval, respectiv i= NPS+NSL+1.. NPS+NSL+NPD, care este
viteza normală la contur, iar pe fund, respectiv i=NPS+NSL+NPD+1..NT, este funcĠia de
potenĠial.

Rezolvarea ecuaĠiilor de miúcare ale corpului necesită cunoaúterea termenului ∂φ ∂t ,

ceea ce implică, aúa cum s-a arătat, rezolvarea unei ecuaĠii de tip Laplace pentru ∂φ ∂t .
Spre diferenĠă de modelarea ecuaĠiei fundamentale, modelarea ecuaĠiei Laplace pentru
∂φ ∂t implică un sistem de (NT+3)x(NT+3), ecuaĠii având NT necunoscute de tip ∂φ ∂t úi
∂(∂φ ∂t ) ∂n (în analogie cu vectorul {Nec} descris mai sus pentru ecuaĠia de continuitate) la
care se adaugă trei necunoscute suplimentare ce descriu miúcarea corpului, respectiv
acceleraĠiile acestuia: xG , zG úi φr .

59
 Astfel prin discretizarea ecuaĠiei Laplace cu ajutorul BEM (în conformitate cu
capitolul 4.5.2), se obĠin NT ecuaĠii au forma generală respectiv:
NT § § ∂ § ∂φ · · ·¸
§ ∂φ ·
0= ¦ ¨¨ (Tija + Tijb−1 − δ ij ⋅ ci )¨ ∂t (
¸ + Tijc + Tijd−1 ¨¨ ¨ ) ¸ ¸¸ ¸ pentru i=1..NT
j =1© © ¹j © ∂n © ∂t ¹ ¹ j ¹
Pentru a rezolva acest sistem se impun condiĠiile la limită.
Pentru j∈Su (suprafaĠa udată a corpului în plutire), deci j= NPS+NSLS+1 ..
NPS+NSLS+NTN, prin introducerea condiĠiei la limită de tip Neumann (sub forma prezentată
în capitolul 4.2), se obĠin egalităĠi de forma:

(T c
ij ) ( )
+ Tijd ⋅ ∂ (∂φ ∂t ) ∂n = Tijc + Tijd (v G ⋅ n + (ϖ xr ) ⋅ n + (ϖ x (ϖ xr )) ⋅ n + 2 ⋅ n (ω x(u − v )) −
§ ∂u ∂u · § ∂u ∂u · ·
− n x ¨¨ u x x + u z x ¸¸ − n z ¨¨ u x z + u z z ¸¸ ¸¸
© ∂x ∂y ¹ © ∂x ∂y ¹ ¹

ceea ce înseamnă că prin impunerea condiĠiilor la limită pe corp se introduc trei necunoscute
suplimentare xG , zG úi φr . Sistemul obĠinut astfel se poate scrie în formă matricială:

[[M ] F NTxNT [M C − F ]NTx 3 ]{Nec}NT +3 = {C F }NT [4.6.2.1] unde:

- [M F ] este matricea coeficienĠilor de influenĠă fluid-fluid, are dimensiunea NTxNT úi

corespunde necunoscutelor de tip ∂φ ∂t úi ∂(∂φ ∂t ) ∂n
- [M C − F ] este matricea coeficienĠilor de influenĠă a corpului asupra fluidului, are
dimensiunea NTx3 úi corespunde necunoscutelor x , z úi φ G G r

- {Nec} vectorul necunoscutelor, are dimensiunea NTx3 úi este format din necunoscute de
tip ∂φ ∂t úi ∂(∂φ ∂t ) ∂n pe primele NT poziĠii úi xG , zG úi φr
- {C F } vectorul termenilor liberi corespunzător ecuaĠiei ∆(∂φ ∂t ) = 0 (componenta “de
fluid” din sistemul extins care se va obĠine în final), are dimensiunea NT.

La acest set de ecuaĠii se mai adaugă un bloc de 3 ecuaĠii ce sunt obĠinute prin
detalierea condiĠiilor de echilibru ale corpului.
Astfel, ecuaĠiile de echilibru a corpului pe direcĠie orizontală este:
³ p ⋅ n x ds + Fex = Masa ⋅ xG
S

Această ecuaĠie se prelucrează Ġinând cont de: nxds=dx, că în general Fex=0 úi de

(2
expresia presiunii ( p = − ρ ∂φ ∂t + y ⋅ g + (∇φ ) 2 ) obĠinându-se: )
§ ∂φ · § ·
(∇φ ) 2
∆
S
³ pdx = ³ ¨© − ∂t ¸¹dx − ³ ¨¨© g ⋅ y +
S S
2 ¹
¸dx = ⋅ xG ⇔
¸ ρ
§ ∂φ · ∆ § (∇φ )2 ·¸dx
³S © ∂t ¹ ρ
¨ − ¸ dx − ⋅ 
x = ¨
³S ¨© g ⋅ y +
2 ¸¹
G

Analog se obĠin expresiile ce rezultă din ecuaĠiile de echilibru pe direcĠie orizontală úi

pentru rotaĠie (miúcarea de ruliu):
§ ∂φ · ∆ § (∇φ )2 ·¸(− dz ) + ∆ ⋅ g
³S © ∂t ¹
¨ − ¸ (− dz ) − ⋅ 
z = ¨
³S ¨© g ⋅ z +
2 ¸¹
G
ρ ρ

 = §¨ g ⋅ z + (∇ φ ) ·¸[( x − x ) ⋅ dx + ( z − z ) ⋅ dz ]
2
§ ∂φ · Jφ
³S © ∂t ¹
¨ − ¸ [( x − x ) ⋅ dx + ( z − z ) ⋅ dz ] − ⋅ φ ³S ¨ 2 ¸¹
G G r G G
ρ ©

60
 Aceste ultime ecuaĠii se pot scrie în formă matriceală astfel:

[[M ]
F − C 3 xNT [M C ]3 x3 ]{Nec}NT +3 = {C C }3 [4.6.2.2] unde:
- [M F −C ] este matricea de influenĠă a fluidului asupra corpului, are dimensiunea 3xNT úi
corespunde necunoscutelor de tipul ∂φ ∂t úi ∂(∂φ ∂t ) ∂n . Deoarece însă în expresiile
ecuaĠiilor de echilibru dinamic nu se regăsesc decât termenii ∂φ ∂t pe corp rezultă că pe
fiecare linie sunt nenuli doar termenii corespunzători punctelor de pe corp. Aceste puncte
corespund indicilor i=NPS+NSLS+2..NPS+NSLS+NTN+1, domeniu de indici pe care îl
vom nota în continuare cu icorp. Exprimând integralele prin metoda trapezelor, se obĠine
următoarea expresie detaliată:
ª ª x i −1 + xi +1 º º
« « » »
« 2 »
« z i −1 + z i +1 »
«[0] « − » [0]3 x ( NPS + NSLS + NTN .. NT ) »»
« 3 x ( NPS + NSLS +1) « 2 »
« « ( xi − x G )( x i −1 + xi +1 ) ( z i − z G )( z i −1 + z i +1 ) » »
« « + » »
«¬ ¬ 2 2 ¼ i =icorp »¼
- [M C ] este matricea coeficienĠilor de influenĠă corp-corp, are dimensiunea 3x3 úi
ª− ∆ 0 0 º
« »
corespunde necunoscutelor xG , zG úi φr . Detaliată are forma « 0 − ∆ 0 »
« 0 0 − J φ »¼
¬
- {Nec} vectorul necunoscutelor este descris anterior
- {CC } este vectorul termenilor liberi corespunzători ecuaĠiilor de echilibru dinamic úi are
dimensiunea de 3. Considerând că integrarea presiunilor pe corp se face prin metoda
trapezelor se obĠine următoarea formă:

­ NPS + NSLS + NTN −1 §

(∇φ )i 2 ·¸ xi −1 + xi +1 ½
° ¦ ¨
¨
g ⋅ z i +
2 ¸¹
⋅
2
°
° i = NPS + NSLS + 2 © °
° NPS + NSLS + NTN −1 §
(∇φ )i ·¸ z i −1 + z i +1
2 °
° °
® ¦ − ¨
¨
g ⋅ z i +
2 ¹ ¸
⋅
2
+ g ⋅ ∆ ¾
° i = NPS + NSLS + 2 © °
° NPS + NSLS + NTN −1 § (∇φ )i ¸ § (xi −1 + xi +1 ) ⋅ ( xi − xG ) ( z i −1 + z i +1 ) ⋅ ( z i − z G ) ·°°
2
·
° ¦ ¨ g ⋅ zi +
°¯ i = NPS + NSLS + 2 ¨© 2 ¸¹ ©
⋅¨
2
+
2
¸
¹°¿

Forma matricială completă se obĠine prin reunirea celor două ecuaĠii [4.6.2.1] úi
[4.6.2.2] astfel încât să formeze un sistem compatibil úi unic determinat. Această formă este:

ª [M F ]NTxNT [M C − F ]NTx3 º ­{C } ½

«[M » {Nec}NT +3 = ® F NT ¾
¬ F −C ]3 xNT [M C ]3 x3 ¼ ( NT +3)x( NT +3) ¯ {C C }3 ¿ NT + 3

Avantajul acestei metodologii de calcul este independenta de modificarea în timp a

grilei de pe navă úi de pasul de timp folosit, spre diferenĠă de cazul folosirii diferenĠelor finite.
În plus, calculul direct al acceleraĠiilor, fără a mai fi necesară integrarea efectivă a presiunilor
pe corpul navei pentru determinarea solicitărilor hidrodinamice úi obĠinerea acceleraĠiilor din

61
acestea, creúte precizia calculului. În concluzie, eficienĠa úi fiabilitatea metodei este dată de
faptul că se bazează pe o modelare matematică compactă, indiferentă de modificarea grilei úi
de pasul de timp, care cuprinde atât aspectele legate de presiune cât úi cele legate de
acceleraĠia corpului.

Cunoscând acceleraĠiile xG , zG úi φr , pentru orice moment anterior lui ti precum úi
valorile iniĠiale ale acestora se determină poziĠia úi vitezele corpului la moment dat ti prin
integrarea în timp a acceleraĠiilor. PoziĠia corpului este definită prin coordonatele centrului de
masa xG precum úi de unghiul de ruliu φr. Vitezele corpului sunt utilizate pentru impunerea
condiĠiilor Neumann pe suprafaĠa navei în cadrul rezolvării ecuaĠiei de continuitate. De
asemenea, ele contribuie la aflarea vitezei relative a fluidului în punctele de intersecĠie cu
suprafaĠa liberă (viteza de imersare a bordajului). Prin integrarea în timp a vitezei de imersare,
în corelaĠie cu poziĠia corpului se determină punctele de intersecĠie ale corpului cu S.L.
definitivându-se astfel calculul geometriei S.L. la noul timp.

Metoda de integrare în timp utilizată în lucrarea de faĠă este Runge-Kutta de ordinul 4.

Această metodă este una dintre cele mai utilizate úi deci a cărei stabilitate numerică este
dovedită.
În referinĠa [92] se utilizează o metodă predictor-corector Adams-Bashforth-Moulton
de ordinul 4 cu rezultate satisfăcătoare. Pasul de timp mic folosit în [92] (ajungând chiar la
T/160) este considerat de autorul lucrării de faĠă o consecinĠă a calculării termenului ∂φ ∂t
prin metoda diferenĠelor finite.
De asemenea, în cursul pregătirii acestei lucrări autorul a obĠinut rezultate
satisfăcătoare chiar úi cu o metodă de integrare de tip Euler, folosindu-se, ca úi în cazul
ABM4, ciclarea până la atingerea unei convergenĠe a rezultatelor considerată satisfăcătoare.
Dezavantajul acestor metode însă în pasul de timp (∆t) mai mic ce trebuie utilizat mai ales în
cazul unor miúcări critice (în apropierea frecvenĠelor de rezonanĠă), putându-se ajunge, ca úi
în [92], chiar úi la T/160. Aceiaúi valoare mică a pasului de timp este necesară úi în cazul
metodei “consistente” bazate pe o metodă de integrare în timp de tip Newton-Raphson
(iterativă) utilizată în [35].
În referinĠa [100] se arată că o simulare ce foloseúte Runge – Kutta de ordinul 4 este
stabilă chiar úi pentru un pas de timp ∆t = min (Th , Tr ) / 20 unde Th este perioada critică a
miúcării de oscilaĠie pe verticală iar Tr perioada critică a miúcării de ruliu. Simulările realizate
în această lucrare folosesc ∆t ≈ Th / 20 (în cazurile studiate Th<Tr).

O situaĠie particulară a rezolvării a acestui sistem este determinarea valorilor iniĠiale

ale parametrilor instantanei ai miúcării navei. Aceste valori, precum se útie din teoria
rezolvării ecuaĠiilor diferenĠiale, sunt esenĠiale pentru determinarea în mod unic a soluĠiei.
Aceste valori nu pot fi cunoscute printr-o deducĠie banală, de aceea singura modalitate de
calcul a lor este rezolvarea sistemului ∆(∂φ ∂t ) = 0 , extins prin adăugarea ecuaĠiilor de
miúcare la timpul to=0 (punctul #0.4 al algoritmului). Modul de deducere al sistemului în
acest caz este identic cu cel pentru un timp oarecare t, cu observaĠia că expresiile termenilor
vor fi mult mai simple deoarece la momentul iniĠial atât câmpul de viteze cât úi cel al funcĠiei
potenĠial este constant nul.

62
4.7. Descrierea programelor utilizate

Programele prin care se face simularea fenomenelor hidrodinamice au fost realizate

utilizând limbajul de programare TURBO PASCAL în versiunea TURBO PASCAL 7.0.
Din punct de vedere al programării s-a urmărit principiul general al programării
structurate, respectiv modularizarea.
Parametrii rulărilor acestor programe depind direct proporĠional cu puterea a treia de
numărul de puncte pe care le conĠine modelul. Acest motiv a condus la încercarea autorului de
a diminua pe cât a fost posibil numărul de puncte utilizate.
Autorul a folosit intens variabilele dinamice în scopul de a putea rula cât mai mult în
modul “real”, mod care permite eventuale depanări.
Durata rulărilor este evident puternic dependentă de hardware-ul disponibil úi este clar
influenĠată de faptul că trebuiesc salvate rezultate intermediare la fiecare pas de timp. Ca
termen de comparaĠie, rularea unui exemplu ce implică aproximativ 85 de puncte úi 720 de
paúi de timp, pe un calculator cu microprocesor având frecvenĠa de 333 MHz, durează
aproximativ 4 ore. Un exemplu ce implică aproximativ 150 puncte, necesită deja aproximativ
20 ore pentru un număr de numai 480 paúi de timp.
Se observă că efortul de calcul este substanĠial pentru un P.C. mai ales în cazul când se
stabileúte metodologia (ceea ce implică rulări succesive de tatonare sau verificare). Însă odată
definitivată metoda, efortul de calcul nu mai apare ca fiind atât de mare, mai ales atunci când
este utilizat pe mijloace hardware mai puternice.

Programul utilizează tehnica modularizării (a “unit”-urilor).

Prezentăm în continuare modularizarea pentru programul ce simulează curgerea
fluidului cu S.L. în prezenĠa unui corp în plutire.
Modulul principal se numeúte DMAIN. Acest modul apelează variabile úi proceduri
conĠinute în celelalte module: DTIP, DINIT, DGRILA, DASM, DGAUSS, DVIT, DFORTE.
Unitul DTIP este apelat de către toate aceste module deoarece el conĠine declaraĠiile
de tip úi variabilele globale.
Unitul DGRILA cuprinde procedurile care iniĠializează geometria úi care o desenează
pe ecran la fiecare pas de timp.
Unitul DINIT cuprinde procedurile de iniĠializare a condiĠiilor la limită la fiecare timp
atât pentru ecuaĠia ∆φ = 0 cât úi pentru ecuaĠia ∆(∂φ ∂t ) = 0 .
Unitul DASM realizează asamblarea matriciilor necunoscutelor [M], respectiv [Mp] úi
calculează coeficientul α (a se vedea în capitolul 4.1.) (atât pentru ecuaĠia ∆φ = 0 cât úi
pentru ecuaĠia ∆(∂φ ∂t ) = 0 ). Acest unit apelează unitul DELEM.
Unitul DELEM calculează termenii T ja , T jb , T jc , T jd prin asamblarea cărora se află [M]
úi [Mp].
Unitul DGAUSS rezolvă sistemele de ecuaĠii obĠinute prin metoda eliminării Gauss.
Unitul DVIT calculează vitezele în punctele de pe contur, respectiv: viteza tangenĠială
∂φ ∂s (a se vedea capitolul 4.5.2) úi apoi vitezele în sistemul global de coordonate.
Unitul DFORTE integrează presiunile pe corp determinând astfel forĠele ce se exercită
asupra acestuia. Acest unit nu este absolut necesar simulării deoarece aúa cum reiese din
capitolul 4.6.2. acceleraĠiile corpului se determină din rezolvarea sistemului ∆(∂φ ∂t ) = 0
extins cu ecuaĠiile de echilibru ale corpului, fară a mai fi necesar să se parcurgă etapa
intermediară a integrării presiunilor. Totuúi acest unit este folosit pentru post procesarea
rezultatelor, el cuprinzând úi procedura care calculează presiunile în punctele de pe corpul
navei.

63
 În cazul curgerii fluidului fără corp îm plutire uniturile descrise mai înainte se
adaptează corespunzător în sensul că DFORTE nu mai este necesar, iar DINIT, DELEM,
DASM úi DGAUSS nu mai conĠin variabilele úi procedurile referitoare la câmpul de presiuni.

Anexa I conĠine listing-urile integrale ale programului principal úi a celor mai

iportante unituri pentru cazul studiului curgerii fluidului cu suprafaĠă liberă în prezenĠa unui
corp în plutire.

Pentru reprezentarea rezultatelor s-a folosit un alt program numit DES_NAV realizat
tot cu ajutorul limbajului de programare TURBO PASCAL versiunea 7.0.
Acest program utilizează fiúierele de rezultate create de DMAIN úi realizează:
- reprezentarea variaĠiei geometriei domeniului în timp;
- diagrama variaĠiei erorii de masă în timp ;
- diagrama miúcării centrului de masă al corpului în timp în coordonate x úi y;
- diagrama miúcării în timp a centrului de masă pe direcĠie verticală;
- diagrama variaĠiei în timp a unghiului de ruliu;
- variaĠia în timp a elevaĠiei unui punct al S.L. la un x dat;
- reprezentarea variaĠiei în timp a câmpului de presiuni în jurul corpului;
- diagrama variaĠiei în timp a forĠelor ce acĠionează asupra corpului;
- variaĠia în timp a presiunii într-un punct dat de pe corp.

Diagramele ce ilustrează simulările ce vor fi prezentate, sunt realizate cu acest

program.

64
Capitolul 5 Exemple numerice. ComparaĠii cu rezultate analitice úi
cu rezultatele indicate în bibliografie
5.1. Generarea valului

Se va trata problema generării valului prin metoda fluxului de viteze calculat cu

ajutorul caracteristicilor unui val descris analitic (a se vedea capitolul 4.4.). Valul cunoscut
analitic este valul liniar Airy. A fost folosit acest tip de val deoarece este utilizat în una din
referinĠele cu care care se va face comparaĠia pentru validarea rezultatelor.
Rezultatele simulării pe care o prezentăm în continuare doreúte să susĠină rezultatele
ce vor fi prezentate în cadrul studiului curgerii fluidului cu suprafaĠă liberă în prezenĠa unui
corp în plutire. Aspectele vizate sunt: amplitudinea valului obĠinut úi variaĠia erorii masice.

În toate simulările pe care le prezentăm în această lucrare, este extrem de util să se

cunoască lungimea de undă a unui val generat de o excitaĠie cu o perioadă dată (T) într-un
acvatoriu cu o adâncime cunoscută (h). Pentru aceasta se va folosi teoria valului liniar pentru
care sunt cunoscute expresii analitice ale diferitelor caracteristici. Rezultatele obĠinute de
autor demonstrează că această estimare este suficient de corectă, eroarea încadrându-se în
pasul de divizare a conturului ataúat suprafeĠei libere (dx).
În scopul estimării lungimii de undă s-a rezolvat ecuaĠia neliniară:
g ⋅ T 2 § 2π ·
0= th¨ h ¸ − λ cu ajutorul unui program realizat în TURBO Pascal numit ESTIM.
2π © λ ¹
Pentru rezolvarea acestei ecuaĠii s-a folosit metoda “cleútelui”, metodă care se dovedeúte în
cazul de faĠă eficientă úi rapidă.

Pentru a descrie geometria domeniului D se vor folosi notaĠiile descrise în

capitolul 4.5.
NPS= 9 respectiv numărul de puncte pe peretele stâng de la fund până imediat sub S.L.;
NPD= 9 respectiv numărul de puncte pe peretele drept de la fund până imediat sub S.L.;
NSL= 51 repectiv numărul total de puncte de pe S.L.;
NF= 16 respectiv numărul de puncte pe fund fără intersecĠiile cu pereĠii;
AcceleraĠia gravitaĠională este considerată normală, iar densitatea apei 1 t/m3.
Adâncimea acvatoriului este 0.9 m (în conformitate cu scopul enunĠat mai sus –
comparaĠia cu rezultatele prezentate în referinĠa [92]). Perioada excitaĠiei este 1.0 s. Simularea
va corespunde cu cazul 6 ce este prezentat în capitolul 4.4.
Pentru adâncime úi perioada considerată, programul ESTIM oferă λ= 1.559 m ceea ce
corespunde cu rezultatul prezentat în [92] Tabelul 1 – Seria C.
Lungimea domeniului a fost de 5λ.
Simularea a fost efectuată pe durata a 18 perioade de timp (deci 18.0 s), pasul de timp
fiind dt=T/40= 0.025 s.

În punctele de pe frontiera stânga (amonte) este introdusă o viteză descrisă de

H ch(k ( z + h ))
expresia: v x = ω cos(kx − ωt ) unde k= numărul de undă iar ω= pulsaĠia valului.
2 sh(kh )
ÎnălĠimea valului H este de 0.051m.
Punctele de pe frontiera aval, inclusiv punctul de intersecĠie între frontieră úi S.L. se
deplasează pe verticală în funcĠie de viteza tangenĠială calculată. Cota z care este utilizată în
formulă este însă cota punctului de la timpul 0.
Considerăm necesar să subliniem din nou că valul obĠinut este complet neliniar
deoarece este obĠinut prin integrarea directă (fără liniarizări sau omisiuni) a condiĠiilor
suprafeĠei libere. Utilizarea ca excitaĠie a valului liniar Airy poate cel mult, aúa cum s-a arătat

65
în capitolul 4.4., să intre în conflict cu condiĠiile de S.L. în cazul folosirii câmpului de
potenĠial, dar nu influenĠează cu nimic rezolvarea complet neliniară a curgerii fluidului cu
S.L. Valul astfel obĠinut este un val neliniar.

Fig. 5.1.1 - Geometria S.L. la t= 10.075 s

În figura 5.1.1. este prezentată geometria suprafeĠei libere la un timp dat. Se poate
remarca că lungimea de undă úi înălĠimea valului obĠinut sunt în concordanĠă cu cele
aúteptate. Astfel lungimea de undă calculată ca diferenĠa între două extreme succesive are o
valoare medie de 1.55 m, iar înălĠimea valului este de 0.048 m. În porĠiunea imediat apropiată
excitaĠiei apar diferenĠe mai importante în cazul lungimii de undă datorate, în opinia autorului,
unei zone de stabilizare a curgerii (o zonă tranzitorie). Totuúi aceste erori se încadrează în
eroarea datorată măsurării lungimii de undă cu ajutorul nodurilor grilei, deci ca multiplu de
dx.

Fig. 5.1.2a - VariaĠia în timp a elevaĠiei S.L. la x= λ/2

66
 Fig. 5.1.2b - VariaĠia în timp a elevaĠiei S.L. la x= 3λ

În figurile 5.1.2. sunt prezentate variaĠiile elevaĠiilor suprafeĠelor libere la x=λ/2 úi

x=3λ. În cazul x=λ/2 înălĠimea valului obĠinut este de aproximativ 0.050 m iar pentru x=3λ
înălĠimea valului este de aproximativ 0.048 m în corelaĠie cu cea evidenĠiată în figura 5.1.1.
Această scădere de înălĠime se datorează dispersiei numerice a metodei. Comparând diverse
înălĠimi de val autorul a concluzionat că dispersia numerică este direct proporĠională cu
depărtarea de excitaĠie úi cu numărul de puncte folosit pe suprafaĠa liberă.
Figurile 5.1.2. confirmă úi buna respectare a periodicităĠii, procesul fiind unul de tip
oscilaĠie forĠată. Eroarea perioadei evidenĠiate se încadrează în valoarea pasului de timp dt.
Figura 5.1.2b evidenĠiază úi viteza de grup a valurilor astfel generate cg≠c. Expresia
c§ 2kh ·
generală a vitezei de grup este: cg = ¨¨1 + ¸ . În cazul de faĠă această viteză ar putea
2© sh(2kh ) ¸¹
fi aproximată ca c/2 (val în acvatoriu cu adâncime mare). Din figura 5.1.2b se poate observa
că în punctul aflat la x=3λ se obĠine o elevaĠie semnificativă (considerată H/2) abia pentru
t/T= 5.725 ceea ce ar însemna cg§0.52*c.

În figura 5.1.3 este prezentată variaĠia în timp a erorii masice relative a simulării.
Pentru a facilita comparaĠia cu rezultatele ce se vor prezenta în capitolul 5.4. am definit
eroarea masică relativă ca fiind raportul: err (t ) =
(V (t ) − Vo )ρ * 100 [%] unde:
M
V(t) = volumul de fluid din acvatoriu la momentul t;
Vo = volumul de fluid din acvatoriu la momentul iniĠial;
M = masa corpului în plutire aúa cum va fi exemplificată în capitolul 5.4.
Notă: M= 79.375 kg

Eroarea masică relativă este exprimată în raport cu M (masa unui corp utilizat abia în
capitolul 5.4) în scopul uúurării comparării erorilor relative din cazurile similare de generare a
valului - fără úi în prezenĠa corpului în plutire. Exprimarea erorii relative în raport de masa
M≈79 kg oferă o rezoluĠie mai bună cu aproximativ 1000 de ori faĠă de compararea cu
volumul iniĠial al fluidului care este de aproximativ 71200 kg. ğinând cont de acest mod de

67
exprimare a erorii prin care aceasta se raportează la o valoare oarecare, independentă de
mărimea acvatoriului urmează să încercăm să explicăm evoluĠia acestei mărimi. Pentru
simularea de faĠă, frontiera aval a fost considerată permeabilă.

Simularea s-a realizat pe durata a 18 intervale de timp pentru a putea ilustra optim
fenomenele. Astfel, se observă că:
- în primele aproximativ 3 perioade, eroarea are valori strict pozitive ceea ce indică
un aflux de masă în deplină concordanĠă cu utilizarea unui câmp de viteză definit
ca mai sus, în care z îúi păstrează valoarea iniĠială;
- în perioada cuprinsă între intervalele 3 úi 7 eroarea de masă devine negativă. Ca
fenomen fizic acest fapt reprezintă atingerea de către frontul de val a frontierei
aval modelată permeabil, fapt firesc Ġinându-se cont că acvatoriul are lungimea de
5λ. Plusul de substanĠă introdus începe să fie eliminat;
- în perioada cuprinsă între intervalele 7 úi 10 eroarea de masă tinde spre echilibru.
Fluxul de substanĠă se stabilizează;
- perioada cuprinsă între intervalele 10 úi 18 arată că fluxul de substanĠă este stabil
Valoarea medie indică totuúi că rămâne un plus rezidual (§1%).

Fig. 5.1.3. – VariaĠia în timp a erorii masice

Atât asimetria între amplitudinile pozitive úi cele negative ale valului cât úi evoluĠia
erorii masice ce indică prezenĠa unui transport de substanĠă, arată că valul obĠinut este
neliniar. Studiile realizate de către autor asupra posibilităĠii simulării valurilor arată că: prin
mărirea cantităĠii de energie introdusă de către excitator valul tinde să se ascută úi apoi, în
extrem, să deferleze.

Toate aceste rezultate úi concluzii indică această metodă de simularea a curgerii

fluidului cu suprafaĠă liberă, ca fiind în conformitate cu realitatea úi mult mai apropiată de
aceasta faĠă de modelele analitice. Prin cele arătate până aici sperăm să convingem că
utilizarea unei astfel de modelări este posibilă úi utilă.

68
5.2. Corpul în miúcare liberă

S-a considerat că pentru validarea metodei de simularea a curgerii fluidului cu suprafaĠă liberă
în prezenĠa unui corp, este necesară mai întâi studierea miúcărilor libere ale corpului, respectiv
miúcarea de oscilaĠie pe verticală úi miúcarea liberă de ruliu, respectiv oscilaĠii în jurul axei
perpendiculare pe planul corpului (în cazul 2D).
Rezultatele obĠinute prin simularea acestor miúcări, vor fi folosite ca valori pentru
perioadele proprii critice în capitolul 5.4. úi vor fi comparate cu rezultatele experimentale
prezentate în referinĠa [92].

În ambele simulări se va utiliza:

- un acvatoriu de adâncime h=0.9 m (conform cu adâncimea bazinului de încercări
prezentat în referinĠa [92]);
- acceleraĠia gravitaĠională normală (9.81 m/s2) úi densitatea apei 1000 kg/m3;
- un corp rectangular având o lăĠime B=0.4 m, un pescaj d= 0.2 m úi o gurnă
rotunjită cu raza r = 0.025 m (conform dimensiunilor corpului utilizat în
experimentele prezentate în [92]);
- centrul de greutate al corpului este la 0.3625B faĠă de linia de bază, iar raza de
inerĠie este 0.36B (seria de test C în conformitate cu [92]);

Corpul este dispus în mijlocul acvatoriului.

DistanĠa dintre bordurile corpului úi marginile solide úi fixe ale acvatoriului este de
3.5λ, unde λ lungimea de undă a valului gravitaĠional generat în acvatoriul cu adâncimea h,
de o excitaĠie cu perioada T= perioada critică a miúcării.
Folosind notaĠiile prezentate în capitolul 4.6.2., numărul de puncte de pe diversele
zone ale conturului sunt:
- NPS= NPD= 9 respectiv numărul de puncte de pe frontiera amonte respectiv aval;
- NF= 40 respectiv numărul de puncte de pe fundul acvatoriului;
- NSLS=NSLD= 35 respectiv numărul de puncte de pe S.L. la stânga úi la dreapta
corpului;
- NNVS= NNVD= 6 respectiv numărul de puncte de pe bordajele stânga úi dreapta
ale navei;
- NNVF= 11 respectiv numărul de puncte de pe fundul navei;
Frontierele aval úi amonte sunt de tipul perete solid fix.
Durata de timp în care s-a realizat simularea este de 5T.

5.2.1. OscilaĠia verticală liberă

Pentru a obĠine o estimare iniĠială a perioadei critice am utilizat metoda fâúiilor

aplicată secĠiunii considerate.
Utilizând notaĠiile clasice în Dinamica Navei, ecuaĠia generală a miúcării verticale
libere are expresia: (M + M 33 )z + N 33 z + ρBgz = 0 unde:
M33= masa adiĠională la miúcarea verticală,
N33= coeficientul de amortizare al miúcării verticale.

Calculul acestor termeni se face cu ajutorul formulelor:

M 33 = c33 ρπB 2 8 N 33 = λ 33 ρω 2 B 2 4
CoeficienĠii c33 úi λ33 sunt prezentaĠi tabelar în [36] úi depind de următorii
parametrii:
c1 = ω 2 d g c 2 = 2d B c3 = A Bd

69
 Calculul necesar pentru estimarea perioadei critice cu această metodă este un calcul
iterativ. Astfel, se porneúte de la o perioadă úi se extrag din tabele coeficienĠii ecuaĠiei de
miúcare. Prin rezolvarea ecuaĠiei se obĠine o nouă estimare a perioadei. Procesul se continuă
până la convergenĠă.
În cazul de faĠă se poate folosi estimarea ce rezultă din [92] respectiv T=1.24 s.
Utilizând această valoare se obĠine după prima ciclare T=1.18 s. A doua ciclare indică că
această valoare asigură convergenĠa.
Factorul de atenuare al oscilaĠiilor libere calculat cu ajutorul acestei metode este
c=0.64.

Pentru simularea de faĠă s-a folosit T=1.0 s úi un pas de timp de T/40=0.025 s. Durata
simulării este de 5T= 5 s. Durata estimării este limitată la această valoare deoarece condiĠia de
frontieră aval perete solid fix, creează valuri reflectate ce alterează rezultatele. Acvatoriul are
lungimea totală L= 7λ+B= 7*2.36+0.40= 16.92 m (λ=2.36 m reprezintă lungimea de undă a
valului generat în acvatoriul de faĠă de o excitaĠie cu perioada de 1.24 s).

În figura 5.2.1.1. este prezentată geometria suprafeĠei libere la un timp dat. Simetria
miúcării este confirmată úi de elevaĠiile identice ce aparĠin punctelor simetrice faĠă de axa de
mijloc a acvatoriului.

Fig. 5.2.1.1. – Geometria S.L. la T=2.5 s

Fig. 5.2.1.2 – Deplasarea relativă a centrului de masă

70
 Figura 5.2.1.2. prezintă deplasarea relativă a centrului de masă a corpului. Prin
deplasare relativă se înĠelege raportul h/H unde:
h= deplasarea instantanee a centrului de masă faĠă de poziĠia de echilibru iar,
H= deplasarea iniĠială a centrului de masă, reprezentând în acelaúi timp úi deplasarea maximă.
Diagrama a fost prezentată în termenii deplasării relative a centrului de masă pentru a
se putea evidenĠia buna concordanĠă cu diagrama similară prezentată în fig. 22 din [92],
realizată pentru a compara experimentul cu rezultatele numerice ale autorului referinĠei.
Din diagrama mai înainte menĠionată se observă că perioada miúcării experimentale
este mai mică decât cea a miúcării simulate, ceea ce este în concordanĠă cu rezultatele obĠinute
în lucrarea de faĠă (respectiv 1.18 s în loc de 1.24 s)

Valorile numerice extreme sunt:

timp (minime) Valori minime timp (maxime) Valori maxime
0.620 -0.599 0.000 1.000
1.780 -0.315 1.200 0.455
2.960 -0.168 2.360 0.237
4.120 -0.088 3.540 0.126
4.720 0.076

Din tabelul de mai sus se obĠin următoarele valori ale perioadei între maxime úi ale factorului
de atenuare (factorul de atenuare= ln ( Ai Ai +1 ) unde Ai= amplitudinea la pasul i):

Perioada T [s] Factorul de atenuare Perioada T [s] Factorul de atenuare

1.160 0.642 1.200 0.787
1.180 0.629 1.160 0.650
1.160 0.646 1.180 0.631
1.180 0.505

Media aritmetică a perioadelor este 1.174 s iar cea a factorilor de atenuare 0.641.

Fig. 5.2.1.3. – VariaĠia în timp a erorii masice relative

71
 În figura 5.2.1.3. este prezentată variaĠia în timp a erorii masice relative. Eroarea
masică relativă este calculată prin: err =
(V − Vo )ρ ⋅ 100 unde:
M
V= volumul instantaneu al fluidului din acvatoriu,
Vo= volumul iniĠial al fluidului din acvatoriu,
M= masa corpului.

VariaĠia erorii indică tendinĠa de stabilizare a acesteia la o valoare medie de 0.175%

din masa corpului, pe care autorul o consideră satisfăcătoare Ġinându-se cont că această eroare
cuprinde úi eroarea datorată miúcării suprafeĠei libere.

Comparând rezultatele obĠinute prin simulare cu cele calculate folosind teoria clasică
se observă că sunt foarte apropiate. Acest fapt se justifică prin utilizarea unui dezechilibru
iniĠial relativ mic (H=0.02 m deci 10% din pescaj) precum úi a factorului de atenuare
semnificativ, ceea ce a menĠinut simularea în zona miúcărilor, cu amplitudini mici.
Pentru evidenĠierea componentelor neliniare ale presiunii ce acĠionează, în fig. 5.2.1.4.
se prezintă distribuĠia componentelor dinamice ale presiunii la două momente de timp.
§ (∇φ )2 ∂φ ·
Prin componentele dinamice se înĠelege p d = − ρ ¨¨ + ¸
© 2 ∂t ¸¹

Fig. 5.2.1.4 – DistribuĠia pe corpul navei a componentelor dinamice ale presiunii

la t=0.460 s úi t= 1.060 s

5.2.2. OscilaĠia de ruliu liberă

În cazul oscilaĠiei de ruliu libere nu s-a mai apelat la teoria fâúiilor, deoarece pentru
ω 2d
perioada critică ce se obĠine coeficientul c1, care în această situaĠie este exprimat ca c1 =
g
are valoarea 0.165, valoare ce necesită extrapolări în cadrul tabelelor utilizate.
Pentru determinarea perioadei T autorul a realizat o simulare cu T=1 s observând zona
în care se situează valoarea reală.
A doua simulare a fost realizată cu T= 2 s úi dt=T/40, deci 0.050 s. λ considerată este
5.025 m corespunzătoare valului gravitaĠional generat de o excitaĠie cu perioada de 2 s.
Pentru a se realiza mai uúor dezechilibrul iniĠial (unghiul iniĠial de ruliu notat U úi care
reprezintă úi amplitudinea maximă a oscilaĠiei), se acĠionează asupra corpului cu un moment
exterior pe o durată finită. Pentru simularea numerică se iniĠializează componenta NT+3 a
72
vectorului termenilor liberi ai ecuaĠiei ∆(∂φ ∂t ) = 0 , cu valoarea dorită, în cazul de faĠă:
cp[NT+3]= 0.25Jφρπ2cos(πt) pentru t<0.5 s.

În figura 5.2.2.1. este prezentată geometria S.L. pentru un timp dat. Se poate remarca
asimetria miúcării úi amplitudinea mică a valurilor generate (ceea ce indică o disipare a
energiei mult mai mică).

Fig. 5.2.2.1.

În figura 5.2.2.2. este prezentată variaĠia în timp a unghiul de ruliu. VariaĠia relativă
este calculată prin raportul u/U unde:
u= unghiul instantaneu de ruliu,
U = unghiul maxim de ruliu.
În situaĠia de faĠă unghiul maxim de ruliu este de aproximativ 12.2°. Se poate
considera că un astfel de unghi scoate miúcarea corpului din zona aproximărilor liniare.

Fig. 5.2.2.2. – VariaĠia în timp a unghiului de ruliu relativ

Valorile numerice extreme sunt:
timp (minime) Valori minime timp (maxime) Valori maxime
1.760 -0.956 0.680 1.000
3.920 -0.898 2.840 0.926
6.080 -0.842 5.000 0.871
8.240 -0.784 7.160 0.814
9.320 0.755

73
 Din tabelul prezentat, se obĠin următoarele valori ale perioadei între maxime úi ale
factorului de atenuare:
Perioada T [s] Factor de atenuare Perioada T [s] Factor de atenuare
2.160 0.066 2.160 0.077
2.160 0.064 2.160 0.061
2.160 0.071 2.160 0.068
2.160 0.075
Media aritmetică a perioadelor este 2.160 s, iar cea a factorilor de atenuare 0.069.
Este remarcabilă, spre diferenĠă de cazul oscilaĠiei verticale, stabilitatea perioadei
obĠinute prin simulare numerică.
În referinĠa [92], în figura 26 sunt prezentate rezultate experimentale ale oscilaĠiei de
ruliu realizate în condiĠiile respectate de simularea de faĠă. Se observă o diferenĠă în special
referitoare la perioada proprie a miúcării care este mai mică în cazul experimental. Autorul
referinĠei [92] afirmă că a sesizat această diferenĠă úi în simulările numerice realizate de el úi a
corectat-o intervenind în ecuaĠia de echilibru a momentelor, ce acĠionează asupra corpului
prin introducerea unor coeficienĠi de amortizare determinaĠi experimental pentru cazul concret
pe care îl studia. Autorul lucrării de faĠă nu úi-a propus studiul în amănunt al acestui fenomen,
de aceea a considerat că rezultatele pe care le-a obĠinut sunt satisfăcătoare. Astfel, din
diagrama prezentată pentru comparaĠie, perioada miúcării este 1.83 s faĠă de 2.16 s, iar
atenuarea este mult mai pronunĠată.
Concluzia care se trage din această observaĠie este că modelarea numerică utilizată de
autor nu surprinde complet fenomenul real. Autorul referinĠei [92] a analizat termenul de
amortizare dinamică în maniera clasică, considerându-l ca fiind suma unei componente de
amortizare de radiaĠie úi a unei componente de amortizare vâscoase. Componenta de
amortizare de radiaĠie s-a considerat că este cuprinsă de modelarea numerică cu ajutorul
fluidului potenĠial, însă nu úi cea de amortizare vâscoasă, de aceea s-a acĠionat în direcĠia
estimării acesteia. Această constatare indică o deficienĠă a unei ipoteze principale a
modelării, respectiv cea a fluidului potenĠial. Cu toate acestea, rezultatele obĠinute sunt
suficient de apropiate de realitate pentru ca metoda să poată fi utilizată cu succes cel puĠin
pentru calculele ce implică determinarea presiunilor.

Fig. 5.2.2.3. – VariaĠia în timp a erorii masice relative

74
 Figura 5.2.2.3 prezintă evoluĠia în timp a erorii masice relative úi se calculează
conform formulei prezentate în capitolul 5.2.1. Se observă că eroarea are o tendinĠă medie
ascendentă, dar care are tendinĠa de stabilizare. Această tendinĠă este confirmată úi de
micúorarea amplitudinii oscilaĠiei în jurul valorii medii.

Figurile 5.2.2.4 prezintă distribuĠia presiunii dinamice pe corp la două momente de

timp distincte. Se poate observa neliniaritatea pronunĠată a acestora.

Fig. 5.2.2.4 – DistribuĠia presiunii dinamice pe suprafaĠa corpului la t= 0.52 s úi t= 3.76 s

Concluzia studiului miúcărilor libere ale corpului este că simulările realizate cu

metoda prezentată dau rezultate în bună corelare cu realitatea. În funcĠie de condiĠiile iniĠiale,
aceste rezultate sunt similare cu cele obĠinute prin teoria liniară sau evidenĠiază efectele
neliniare ce apar în cazul miúcărilor ample.

5.3. Corpul în miúcare complexă sub acĠiunea unui val generat de o pală

Studiul miúcării unui corp sub acĠiunea unui val generat de o pală este realizat în
scopul comparării rezultatelor cu cele prezentate în referinĠa [35]. În acest scop simularea a
respectat condiĠiile prezentate în capitolul 6.3 al referinĠei menĠionate. Astfel:

- un acvatoriul are adâncime h=1.0 m úi o lungime de 10.0 m (între pala în poziĠie

verticală úi peretele dreapta);
- acceleraĠia gravitaĠională normală (9.81 m/s2) úi densitatea apei 1000 kg/m3;
- se utilizează un corp rectangular având o lăĠime B=0.5 m, un pescaj d= 0.5 m úi o
gurnă rotunjită cu raza r= 0.1 m;
- centrul de greutate al corpului este la 0.2 m faĠă de linia de bază, iar momentul
masic de inerĠie este 0.008 kg*m2;
- sistemul de coordonate utilizat îúi are originea în punctul de intersecĠie al
suprafeĠei libere liniútite úi pala în poziĠie verticală, axa ox este orizontală spre
peretele dreapta, iar axa oy este verticală pozitivă în sus;
- corpul este dispus cu bordajul stânga (bordul din val) la distanĠa de 2.5 m de
originea sistemului de coordonate;
- pala este articulată pe fundul bazinului úi se miúcă cu perioada de T=2 s. Unghiul
făcut de pală cu direcĠia orizontală [rad] este dat de α=π/2+0.14889*cos(π*t).
Notă: 0.14889 rad ≅8.5°

75
 Folosind notaĠiile prezentate în capitolul 5.6.2., numărul de puncte de pe diversele
zone ale conturului sunt:
- NPS= NPD= 9 respectiv numărul de puncte de pe frontiera amonte, respectiv aval;
- NF= 16 respectiv numărul de puncte de pe fundul acvatoriului;
- NSLS= 9 respectiv numărul de puncte de pe S.L. la stânga corpului;
- NSLD= 23 respectiv numărul de puncte de pe S.L. la dreapta corpului;
- NNVS= NNVD= 5 respectiv numărul de puncte de pe bordajele stânga úi dreapta
ale navei;
- NNVF= 4 respectiv numărul de puncte de pe fundul navei;
Frontiera aval este de tip perete solid fix. Durata de timp pe care s-a realizat simularea
este de 5T, pasul de timp utilizat este T/40.

Lungimea de undă a unui val gravitaĠional generat de o excitaĠie cu T= 2 s într-un

astfel de acvatoriu este 5.025 m, de unde rezultă că lungimea prezentului acvatoriu reprezintă
aproximativ două lungimi de undă.

S-a considerat interesant să se reprezinte geometria S.L. la diferite momente de timp

pentru a se putea prezenta mai bine fenomenul. Figurile 5.3.1.a..i servesc acestui scop. În plus
se poate realiza comparaĠia cu rezultatele similare prezentate în referinĠa [35] fig. 6.11 úi 6.12.
Ceea ce este de remarcat, este faptul că S.L. este mult mai netedă decât cea din referinĠă.

Fig. 5.3.1.a – Corpul în miúcare liberă t=0.52 s (φr= 0.09°)

Fig. 5.3.1.b – Corpul în miúcare liberă t=1.52 s (φr= -2.18°)

76
Fig. 5.3.1.c – Corpul în miúcare liberă t=2.52 s (φr= 8.28°)

Fig. 5.3.1.d – Corpul în miúcare liberă t=3.00 s (φr= -7.96°)

Fig. 5.3.1.e – Corpul în miúcare liberă t=3.52 s (φr= -8.37°)

Fig. 5.3.1.f – Corpul în miúcare liberă t=4.00 s (φr= 14.19°)

77
 Fig. 5.3.1.g – Corpul în miúcare liberă t=5.00 s (φr= -13.56°)

Fig. 5.3.1.h – Corpul în miúcare liberă t=6.00 s (φr= 12.09°)

Fig. 5.3.1.i – Corpul în miúcare liberă t=9.52 s (φr= -3.65°)

În figura 5.3.2. este prezentată variaĠia în timp a erorii masice relative. Eroarea masică
relativă este calculată cu ajutorul formulei prezentate anterior. Se observă că tendinĠa de
creútere pozitivă a erorii se atenuează ca úi variaĠia în jurul valorii medii.

Figura 5.3.3. prezintă evoluĠia în timp úi spaĠiu a centrului de masă. Comparând aceste
rezultate cu cele prezentate în referinĠa [35] Fig. 6.8. se remarcă diferenĠe semnificative.
Totuúi pentru intervalul 0 – 4 s rezultatele sunt foarte apropiate. Acest interval de timp nu este
afectat de condiĠia de frontieră aval deoarece, timpul de propagare a valului până la peretele
dreapta al acvatoriul utilizat este de aproximativ 2 perioade de timp, deci 4 s. De la acest
moment de timp, tipul frontierei aval devine esenĠial pentru evoluĠia fenomenului. Astfel o
frontieră reflexivă aúa cum este peretele solid fix creează un val reflectat ce interferează cu

78
valul inĠial, modificând puternic miúcarea corpului. TendinĠa finală de miúcare a corpului în
simularea de referinĠă este în direcĠia de propagare a valului ceea ar corespunde unei frontiere
nonreflexivă, permeabilă.

Fig. 5.3.2. – VariaĠia în timp a erorii masice relative

Fig. 5.3.3. – EvoluĠia în timp úi spaĠiu a centrului de masă

79
 Figura 5.3.4. reprezintă variaĠia în timp a unghiului de ruliu. Comparând aceste
rezultate cu cele din referinĠa [35], remarcăm că prezenta curbă este mult mai netedă.
Extremele ambelor curbe se încadrează în aceleaúi limite. Ambele curbe prezintă un maxim
de aproximativ 0.3 rad în apropierea timpului t= 4 s, iar minimele sunt în jurul valorii de
–0.2 rad. Spre diferenĠă de referinĠă, unde variaĠia unghiul de ruliu are tendinĠa de a se
stabiliza în timp, în simularea de faĠă se observă o tendinĠă de atenuare a unghiului de ruliu.
Aceste comportări diferite sunt fireúti în contextul unei frontiere aval de tip diferit (aúa cum
s-a subliniat úi mai sus). Astfel, o frontieră permeabilă ar permite stabilizarea miúcării
corpului, spre diferenĠă de o frontieră reflexivă care creează un val reflectat ce ar cauza în
primă fază o micúorare a unghiului de ruliu.
Din păcate autorul referinĠei [35] nu menĠionează nimic despre modul cum a tratat
frontiera aval. În lipsă de informaĠii suplimentare autorul prezentei lucrări a concluzionat că
rezultatele au un grad de convergenĠă satisfăcător în contextul explicaĠiei găsite pentru
diferenĠele constatate.
Ceea ce mai trebuie remarcat, este faptul că în simularea din referinĠa [35] s-a utilizat
un pas de timp variabil având ca valoare maximă dt= 0.025= T/80 úi valoare minimă
dt= 0.00625= T/320. În simularea din lucrarea de faĠă s-a utilizat dt=0.050=T/40 iar
rezultatele sunt mult mai stabile. Acest fapt poate reprezenta un argument pentru utilizarea
metodei Runge-Kutta de ordin 4 pentru integrarea în timp a soluĠiei, în locul unei metode
iterative de tip Newton-Raphson.

Fig. 5.3.4 – VariaĠia în timp a unghiului de ruliu

În scopul evidenĠierii încă o dată a neliarităĠii calculului se vor prezenta în continuare

în figurile 5.3.5. distribuĠiile presiunii dinamice pe corp.

80
 Fig. 5.3.5. – DistribuĠia presiunii dinamice pe corp la t=3.56 úi 3.88 s

Concluzia acestui subcapitol este aceea că metoda se dovedeúte fiabilă pentru

simularea miúcării complexe a navei, rezultatele fiind compatibile cu cele din bibliografie.

5.4. ComparaĠia cu experimentul

ReferinĠele bibliografice oferă puĠine exemple de experimente care să fie asociate unor
studii în domeniul spaĠiu-timp, probabil datorită noutăĠii metodei úi consumului de timp
relativ mare de până acum, necesar realizării unei simulări. Totuúi referinĠa [92] prezintă un
set cuprinzător de experimente realizate de către autorul referinĠei mai sus menĠionate, dl.
D. Sen, în bazinul de încercări hidrodinamice al UniversităĠii “Memorial” din Newfoundland,
Canada, în scopul comparării cu rezultatele simulărilor în domeniul spaĠiu-timp.
Testele realizate se referă atât la miúcările de oscilaĠii libere (aúa cum a fost arătat în
capitolele 5.2.1 úi 5.2.2), cât úi la miúcările complexe ale unui corp în val de travers.
Bazinul mai sus menĠionat are dimensiunile 54.74 x 4.8 x 3.04 m úi este echipat cu un
generator de valuri de tip piston úi un absorbant de valuri de tip plajă parabolică.
Experimentul s-a realizat având deplasarea laterală a corpului blocată. Acest aspect
este considerat atât în simulările numerice ale d-lui Sen cât úi ale autorului prin blocarea
gradului de libertate ˝derivă laterală˝. Această ipoteză, pe lângă certele avantaje practice din
punct de vedere al montajului experimental, este úi în corelaĠie cu realitatea efectivă deoarece
întotdeauna o navă (deci corpul care se doreúte studiat în final) va Ġine întotdeauna cursul,
deci se va opune deplasării laterale, dealtfel, numită sugestiv derivă.
Montajul experimental urmăreúte obĠinerea cât mai corectă a curgerii plane simulate.
Pentru aceasta se utilizează un corp de lungime 120 cm úi secĠiune rectangulară 40 x 40 cm cu
o rază de gurnă de 2.5 cm. Acest corp se aúează travers pe val, între doi pereĠi verticali faĠă de
care se lasă o lumină de 1-2 mm în ambele borduri. Corpul are un pescaj iniĠial de 20 cm, de
unde rezultă că densitatea sa proprie ro este ρ/2.
Concluzionând, dimensiunile corpului sunt: B=0.4 m úi d= 0.2 m.
În lucrarea de faĠă s-au utilizat doar rezultatele experimentale ale seriei C din referinĠă.
Aceste rezultate corespund următoarelor caracteristici particulare ale corpului:
- centrul de greutate se află la 0.3625*B de linia de bază,
- raza de inerĠie a corpului este de 0.36*B.
Aceste caracteristici ale corpului au fost utilizate úi pentru simulările efectuate în
capitolul 5.2., de aceea putem considera cunoscute perioadele proprii ale corpului. Astfel,
perioada proprie de oscilaĠie verticală este de aproximativ 1.16 s, iar cea de ruliu de
aproximativ 2.16 s. Aceste două rezultate au o foarte mare importanĠă în înĠelegerea corectă a
rezultatelor simulărilor efectuate.
Corpul a fost articulat în braĠul căruciorului de măsură. Acesta a măsurat:
- deplasarea centrului de masă în direcĠie verticală zG (s-a păstrat notaĠia în z pentru
a se putea face mai uúor comparaĠia cu referinĠa),
- unghiul de ruliu θ,

81
 - forĠa de derivă laterală, respectiv forĠa pe direcĠia de deplasare blocată, Fx.

Experimentele considerate acoperă o gamă largă a perioadelor de excitaĠie ce sunt în

zona perioadei proprii a miúcării verticale, dar úi în zona primei jumătăĠi a perioadei proprii de
ruliu. Fenomenele pe care le vor evidenĠia simulările ce vor fi prezentate în continuare au un
caracter profund tranzitoriu spre diferenĠă de rezultatele prezentate în referinĠă. Această
constatare este principala cauză a diferenĠelor relative medii de aproximativ ±15% aúa cum
rezultă din tabelul 5.4.1.

Principalele fenomene evidenĠiate în simulările de faĠă sunt:

- fenomenul de pulsaĠie,
- fenomenul de ruliu parametric.

Înainte de a prezenta rezultatele concrete ale simulărilor efectuate vom face o scurtă
descriere a fenomenelor mai sus numite.

Fenomenul de pulsaĠie

Fenomenul de pulsaĠie reprezintă rezultatul compunerii soluĠiei oscilaĠiei proprii a

unui sistem, cu oscilaĠia forĠată generată de o excitaĠie a cărei pulsaĠie este în preajma valorii
pulsaĠiei de rezonanĠă.
În referinĠa [23] 2.6.1.d este prezentat fenomenul de pulsaĠie în cadrul sistemelor fără
amortizare. Folosind notaĠiile din referinĠa menĠionată, ecuaĠia oscilaĠiei forĠate fără
amortizare este: x + p 2 x = q sin ωt , unde ω= pulsaĠia excitaĠiei, respectiv p= pulsaĠia proprie
a sistemului. În ipoteza că ω are o valoare în preajma pulsaĠiei proprii a sistemului, se
consideră ω p ≈ 1 úi p-ω=2ε. Astfel, soluĠia ecuaĠiei oscilaĠiilor forĠate fără amortizare este:
q
x= [sin ωt − sin (ω + 2ε )t ] = − q sin εt cos ωt
2ω 2ε 2ωε
Pentru obĠinerea relaĠiei de mai sus, ipoteza ω p ≈ 1 implică aproximările
cos 2εt ≈ cos εt ≈ 1 .
În relaĠia de mai sus se evidenĠiază fenomenul de pulsaĠie. Astfel, fenomenul de
pulsaĠie se manifestă prin evoluĠia armonică cu perioadă 2π/ω a soluĠiei, având însă o
amplitudine variind după o lege armonică cu perioada 2π/ε.
În cazul oscilaĠiei forĠate în prezenĠa amortizării, componenta răspunsului
corespunzătoare oscilaĠiilor libere se amortizează în timp, deci úi amplitudinea fenomenului
de pulsaĠie scade în timp. De asemenea úi perioada de apariĠie a bătăii nu mai este egală cu
2π/ε, ci are o valoare în preajma valorii ideale.
Fenomenul de pulsaĠie este asociat în cazul simulărilor de faĠă:
- cazurilor 1, 2, 3, 4 pentru oscilaĠia corpului în direcĠia verticală;
- cazului 11 pentru oscilaĠia de ruliu.
Pentru cazurile úi miúcările mai sus numite, fenomenul de pulsaĠie este uúor de
remarcat úi datorită unei perioade de pulsaĠie 2π/ε comparabilă cu domeniul de timp simulat.

Fenomenul de ruliu parametric

Fenomenul de ruliu parametric este fenomenul de creútere catastrofală a amplitudinii

miúcării, apărut pentru perioade ale excitaĠiei având valori în jurul multiplilor de jumătăĠi ale
perioadei de rezonanĠă ( T = Tr n 2 cu n=1, 2, 3, …), datorită variaĠiei în timp a termenului de
redresare.
Fenomenul este descris în referinĠa [15] 3.4.2. În general, este asociat ruliului
catastrofic produs de dezechilibrele de presiuni datorate valurilor de cap sau pupa. Acest
82
fenomen a intrat în atenĠia societăĠilor de clasificare úi implicit a siguranĠei navelor atunci
când a condus la scufundarea unor nave în condiĠii aparent de neînĠeles, respectiv mare cu
valuri regulate úi cu înălĠimi moderate. Simulările de faĠă deúi reprezintă studiul valului
travers, surprinde acelaúi tip de fenomen, ceea ce ne permite să susĠinem că metoda prezentată
în această lucrare, dar extinsă pentru 3D, poate ajuta úi la studiul ruliului parametric datorat
valului longitudinal.
Ruliul parametric se datorează variaĠiei în timp a braĠului de redresare a corpului (sau
într-o exprimare mai generală a termenului de redresare). Această variaĠie apare ca urmare a
modificării ample a zonei imerse a corpului, datorată miúcării acestuia în valuri cu amplitudini
mari, longitudinale sau de travers. Modificarea amplă a zonei imerse este o dovadă a ieúirii
din ipotezele micilor oscilaĠii folosite de calculul liniar al micilor oscilaĠii, demonstrând încă o
dată neliniaritatea simulărilor efectuate.
EcuaĠia generală a miúcării de ruliu este (păstrând notaĠiile din referinĠa [15]):
aφr + bφr + c(t )φ r = M 0 cos ωt
Considerând valurile ce excită nava ca fiind sinusoidale, termenul de redresare c(t) va
avea forma g ⋅ M ⋅ h(1 + (δh h ) ⋅ sin ωt ) . Introducând această expresie în ecuaĠia miúcării se
obĠine: aφr + bφr + gMh(1 + (δh h ) sin ωt )φ = M 0 cos ωt . În cazul valurilor longitudinale
momentul de excitaĠie este nul, iar ecuaĠia ia forma Mathieu. O caracteristică a ecuaĠiei
Mathieu constă în aceea că pentru anumite valori ale frecvenĠei excitaĠiei, soluĠia tinde la
infinit dacă amortizarea este nulă. Valorile acestor frecvenĠe sunt date de perioade de tipul
T = Tr n 2 cu n=1, 2, 3, …, unde, Tr este perioada de rezonanĠă la ruliu.
Spre diferenĠă de cazul valurilor longitudinale, în cazul valului travers momentul este
clar nenul. Rezultatele obĠinute prin simulare numerică indică însă apariĠia aceluiaúi tip de
soluĠie, care tinde spre valori foarte mari pentru perioade cu valori în jurul jumătăĠii perioadei
de rezonanĠă.
Tot în referinĠa [15], în figura 3.27 este prezentată evoluĠia amplitudinii răspunsului, în
funcĠie de perioada de excitaĠie. Din această diagramă se poate observa că există situaĠii când
pentru aceeaúi perioadă, fenomenul este provocat printr-un aport energetic sporit. Această
situaĠie este sesizabilă între cazurile 3 úi 4. Astfel, deúi ambele cazuri sunt caracterizate prin
aceeaúi frecvenĠă a excitaĠiei, în cazul 3 este evidenĠiat ruliul parametric însă nu úi în cazul 4.
DiferenĠa constă în amplitudinea excitaĠiei care, pentru cazul 4 este aproximativ 50% din cea
de la cazul 3.
Este de remarcat faptul că s-a obĠinut confirmarea rezultatelor analitice prin
experimente efectuate de Grim [15]. Prin lucrarea de faĠă se arată că există úi posibilitatea de
studiu a fenomenului mult mai puĠin costisitoare, prin simulare numerică.

Tabelul 5.4.1 – ComparaĠia cu rezultatele experimentale din [92] tab. 1 Seria C

T λ h [m] 2*dzG/B ∆zG Fx/(ro*g*B*B) ∆Fx
[s] [m] num exp num exp % num exp %
1 0.9086 1.289 0.066 0.0756 0.075 0.099 -13.2 0.099 0.144 -20.7
2 0.9086 1.289 0.037 0.037 0.047 0.059 -19.6 0.064 0.068 -6.3
3 0.9520 1.415 0.081 0.095 0.136 0.197 -18.7 0.122 0.176 -18.4
4 0.9520 1.415 0.045 0.049 0.089 0.098 +1.0 0.085 0.083 +11.0
5 1.0000 1.559 0.085 0.098 0.213 0.273 -9.8 0.135 0.151 +3.6
6 1.0000 1.559 0.048 0.051 0.140 0.130 +14.3 0.093 0.088 +12.5
7 1.0520 1.723 0.047 0.048 0.196 0.210 -4.7 0.099 0.099 +2.3
8 1.1060 1.916 0.066 0.0675 0.375 0.390 -1.8 0.135 0.156 -11.3
9 1.1760 2.137 0.077 0.0805 0.573 0.670 -10.6 0.163 0.148 +15.3
10 1.2490 2.393 0.041 0.041 0.341 0.390 -12.6 0.105 0.091 +15.2
11 1.4280 3.035 0.038 0.039 0.242 0.295 -15.9 0.103 0.091 +15.5

83
 În tabelul 5.4.1. se defineúte eroarea relativă a mărimilor comparate ca fiind dată de
relaĠia: ∆X= ((Xnum/hnum)/(Xexp/hexp)-1)*100 (%). Aúa cum se poate observa în această
relaĠie, se încearcă a se considera efectul variaĠiilor în amplitudine ale excitaĠiei. O astfel de
premiză ar oferi o corecĠie precisă în cazul unui fenomen liniar. Cu toate că fenomenele pe
care le prezentăm nu sunt liniare, autorul a păstrat úi această valoare ca o posibilă comparaĠie
cu valorile din referinĠa [92].
Autorul consideră rezultatele pe care le-a obĠinut ca fiind credibile úi apropiate de
rezultatele experimentale. DiferenĠele apărute sunt puse în seama caracterului profund
realistic al simulărilor, ce surprind aspectele tranzitorii ale miúcărilor. Rezultatele
experimentale prezintă miúcarea stabilizată, în concordanĠă cu rezultatele oferite de metoda de
simulare în domeniul spaĠiu-timp utilizată în referinĠa [92]. Metoda folosită în [92] este mult
simplificată. Astfel, φ úi ∂φ ∂n sunt constante pe element, iar punctele de colocaĠie sunt pe
mijlocul segmentului. ∂φ ∂t este calculat prin diferenĠe finite. O astfel de variantă a BEM nu
poate surprinde unele neliniarităĠi ce conduc la apariĠia fenomenelor mai sus menĠionate, fapt
recunoscut úi de autorul referinĠei.
Astfel diferenĠele care apar sunt de două feluri în corespondenĠa fiecărui fenomen
descris mai sus:
- diferenĠe în amplitudinea miúcării verticale datorate fenomenului de pulsaĠie,
- diferenĠe în miúcarea complexă datorate ruliului parametric. Acesta conduce la
apariĠia unghiurilor de ruliu mari, ce destabilizează miúcarea prin scoaterea gurnei
din apă (modelarea numerică nu este gândită să suporte fenomenul din cauza
aspectului complet nerealistic). Este posibil însă ca efectul să fie amplificat úi
datorită unui deficit de amortizare a miúcării de ruliu, fapt subliniat în
capitolul 5.2.2.
Opinia autorului este că aceste fenomene nu au fost sesizate în referinĠa [92] datorită a
trei factori:
- modelarea cu ajutorul elementului de frontieră cu variaĠie constantă pe lungime a
funcĠiei de potenĠial úi a vitezei normale,
- simularea fenomenului după amorsare pe un interval de timp redus (aproximativ 5
perioade),
- considerarea numai a rezultatelor experimentale stabilizate.

Cazurile considerate sunt prezentate în ordinea din tab. 1 Seria C din referinĠa [92].
CondiĠiile simulării numerice sunt identice pentru toate cazurile respectiv (păstrând
notaĠiile din capitolul 4.6.2):
- NPS=NPD=9 reprezentând numărul de puncte de pe frontierele stânga respectiv dreapta,
- NSLS=SSLD=25 reprezentând numărul de puncte de pe S.L. între bordurile corpului úi
frontierele stânga respectiv dreapta,
- NNVS=NNVD=6 reprezentând numărul de puncte de pe bordul stânga respectiv dreapta,
- NNVF= 11 reprezentând numărul de puncte de pe fundul navei,
- NF= 16 reprezentând numărul de puncte de pe fundul acvatoriului.

Acvatoriul considerat are adâncimea de 0.9 m úi lungimea de 2.5λ+B+2.5λ, nava fiind

poziĠionată la mijlocul acestuia. λ reprezintă lungimea de undă a valului gravitaĠional generat
de o excitaĠie cu perioada T corespunzătoare fiecărui caz în acvatoriul cu adâncimea actuală.
AcceleraĠia gravitaĠională este normală g=9.81 m/s2 , iar densitatea fluidului ρ=1000 kg/m3.
Durata simulărilor este de 14*T cu excepĠia cazurilor 3,10 úi 4 unde este de 18*T,
respectiv 16*T. Mărirea duratei de simulare în aceste cazuri a fost făcută pentru a evidenĠia
apariĠia ruliului parametric în cazul 3 úi neapariĠia lui în cazul 4 deúi ambele cazuri au aceeaúi
perioadă de excitaĠie, respectiv apariĠia fenomenului de pulsaĠie legată de fenomenul de ruliu
pentru cazul 10.

84
 Diagramele ce prezintă rezultatele simulărilor sunt în concordanĠă cu cele din referinĠa
[92] pentru a se uúura comparaĠia. Astfel mărimile prezentate sunt:
- variaĠia adimensionalizată a ordonatei centrului de masă, definită prin relaĠia 2*dzG/B,
unde dzG=zG-zGo. zG reprezintă ordonata instantanee a centrului de masă, iar zGo ordonata
iniĠială;
- forĠa de derivă laterală adimensionalizată, definită prin relaĠia Fx/(ro*g*B*B), deci forĠă
orizontală adimensionalizată cu greutatea corpului pe unitatea de lungime;
- unghiul de ruliu în grade;
- eroarea masică relativă [%] definită ca în capitolele anterioare. Asupra acestei erori
atragem din nou atenĠia că este raportată la masă corpului dar reprezintă eroarea pe întreg
acvatoriul. În acest sens considerăm a fi relevantă comparaĠia care se va face la cazul 6, cu
eroarea masică relativă obĠinută prin generarea valului în absenĠa valului (a se vedea
capitolul 5.1.).

Fig. 5.4.a Caz 1 – EvoluĠia în timp a variaĠiei adimensionalizate a ordonatei centrului de masă

Fig. 5.4.b Caz 1 – EvoluĠia în timp a forĠei de derivă laterală adimensionalizată

85
 Fig. 5.4.c Caz 1 – EvoluĠia în timp a unghiului de ruliu [grade]

Fig. 5.4.d Caz 1 – EvoluĠia în timp a erorii masice relative [%]

În figura 5.4.a Caz 1 se remarcă fenomenul de pulsaĠie. Astfel amplitudinea deplasării

centrului de masă creúte până la t ≈ 6.2T, apoi descreúte până la aproximativ t ≈ 8.75T.
EvoluĠia amplitudinii are în continuare un caracter repetitiv cu observaĠia că amplitudinea
maximă atinsă la t ≈ 11.2T este mai mică decât cea anterior înregistrată. Se evidenĠiază astfel
semiperioada bătăii Tb/2 ≈5T = 4.543 s. Considerând p = 2π/1.16 = 5.416 rad/s úi
ω= 2π/0.9086= 6.9152 rad/s, se obĠine ε = (ω-p)/2= 0.75 rad/s. Semiperioada teoretică a bătăii
în cazul când nu ar exista amortizare este π/ε = 4.2 s.De remarcat este úi unghiul mediu de
ruliu negativ care indică canarisirea permanentă a corpului datorată valului incident.

Fig. 5.4.a Caz 2 – EvoluĠia în timp a variaĠiei adimensionalizate a ordonatei centrului de masă

86
 Fig. 5.4.b Caz 2 – EvoluĠia în timp a forĠei de derivă laterală adimensionalizată

Fig. 5.4.c Caz 2 – EvoluĠia în timp a unghiului de ruliu [grade]

Fig. 5.4.d Caz 2 – EvoluĠia în timp a erorii masice relative [%]

Figura 5.4.a Caz 2 evidenĠiază acelaúi fenomen de pulsaĠie. DiferenĠa între cazurile 1
úi 2 este dată de diferenĠa de amplitudine a excitaĠiei. Astfel, maxima pozitivă a amplitudinii
relativă a oscilaĠiei verticale a centrului de masă este de aproximativ 0.08 pentru cazul 1 úi
0.04 pentru cazul 2. Unghiul permanent de canarisire este de aproximativ –1.5° pentru cazul 1
úi –0.5° pentru cazul 2. De asemenea eroarea masică relativă reflectă ca evoluĠie fenomenul
descris în capitolul 5.1. iar amplitudinea, proporĠionalitatea cu amplitudinea excitaĠiei.

87
Fig. 5.4.a. Caz 3 – EvoluĠia în timp a variaĠiei adimensionalizate a ordonatei centrului de masă

Fig. 5.4.b. Caz 3 – EvoluĠia în timp a forĠei de derivă laterală adimensionalizată

Fig. 5.4.c. Caz 3 – EvoluĠia în timp a unghiului de ruliu [grade]

88
 Fig. 5.4.d. Caz 3 – EvoluĠia în timp a erorii masice relative [%]

ùi în cazul 3 se evidenĠiază în figura 5.4.a Caz 3 fenomenul de pulsaĠie pentru

miúcarea de oscilaĠie verticală a centrului de masă. Astfel, amplitudinea deplasării centrului
de masă creúte până la t ≈ 6.2T, apoi descreúte până la aproximativ t ≈ 8.75T. EvoluĠia
amplitudinii are în continuare un caracter repetitiv cu observaĠia că amplitudinea maximă
atinsă la t ≈ 11.2T este mult mai mică decât cea anterior înregistrată. Se evidenĠiază astfel
semiperioada bătăii Tb/2 ≈ 5T = 4.76 s. Considerând p=2π/1.16= 5.416 rad/s úi ω= 2π/0.952=
6.66 rad/s se obĠine ε = (ω-p)/2= 0.592 rad/s. Semiperioada teoretică a bătăii în cazul când nu
ar exista amortizare este π/ε = 5.3 s. Tot în această diagramă, la t ≈ 16..18T se observă
deplasări nefireúti ale centrului de masă. Extreme nefireúti ale forĠei de derivă sunt prezente în
acelaúi interval de timp aúa cum se sesizează în diagrama din figura 5.4.b Caz 3. Aceste
fenomene se datorează apariĠiei ruliului parametric evidenĠiat în figura 5.4.c Caz 3. Unghiul
de ruliu atinge chiar 14°, inclinare în bordul opus valului. Media unghiului de ruliu este de -1°
reprezentând canarisirea permanentă a corpului.
Perioada excitaĠiei este 0.952 s ceea ce reprezintă 88% din jumătatea perioadei proprii
de ruliu (1.08 s).

Fig. 5.4.a Caz 4 – EvoluĠia în timp a variaĠiei adimensionalizate a ordonatei centrului de masă

89
 Fig. 5.4.b Caz 4 – EvoluĠia în timp a forĠei de derivă laterală adimensionalizată

Fig. E.4.c Caz 4 – EvoluĠia în timp a unghiului de ruliu [grade]

Fig. 5.4.d Caz 4 – EvoluĠia în timp a erorii masice relative [%]

Cazul 4 diferă faĠă de cazul 3 prin amplitudinea excitaĠiei. Amplitudinea valului

generat în cazul 4 este de 0.081 m, iar în cazul 3 de 0.045 m, deci 55.6%. DiferenĠa cea mai

90
semnificativă o reprezintă faptul că nu mai apare ruliul parametric. EvoluĠia unghiului de ruliu
este cvasiarmonică având unghiul mediu de ruliu de aproximativ -1°.
În figura 5.4.1 Caz 4, datorită faptului că nu mai apar unghiuri mari de ruliu, se
remarcă faptul că extremele fenomenului de pulsaĠie dispar în timp, ceea ce confirmă
atenuarea componentei oscilaĠiei proprii a soluĠiei.

Cazurile 5 úi 6 sunt realizate prin excitarea corpului cu un val cu aceiaúi perioadă

(T= 1 s). Ambele cazuri sunt caracterizate de apariĠia ruliului parametric: într-o formă mult
mai pronunĠată în cazul 5 pentru care amplitudinea valului este mai mare úi într-o formă mai
temperată, dar cu un caracter ascendent evident în cazul 6. ApariĠia unor unghiuri de ruliu
mari este sesizabilă de asemenea úi în evoluĠia miúcării pe verticală a centrului de masă,
precum úi în evoluĠia forĠei de derivă laterală în intervalul de timp 13-14T.
Fenomenul de pulsaĠie este mai puĠin vizibil deoarece semiperioada teoretică a
pulsaĠiei are valoarea de 7.24 s. Deoarece primul maxim al fenomenului se înregistrează la
aproximativ 7.1T, înseamnă că al doilea maxim aúteptat ar fi la aproximativ 14.3T, ceea ce
depăúeúte domeniul simulării úi pentru cazul 5 se suprapune zonei de influenĠă a unghiurilor
mari de înclinare datorate ruliului parametric.

Fig. 5.4.a Caz 5 – EvoluĠia în timp a variaĠiei adimensionalizate a ordonatei centrului de masă

Fig. 5.4.b Caz 5 – EvoluĠia în timp a forĠei de derivă laterală adimensionalizată

91
 Fig. 5.4.c Caz 5 – EvoluĠia în timp a unghiului de ruliu [grade]

Fig. 5.4.d Caz 5 – EvoluĠia în timp a erorii masice relative [%]

Fig. 5.4.a Caz 6 – EvoluĠia în timp a variaĠiei adimensionalizate a ordonatei centrului de masă

92
Fig. 5.4.b Caz 6 – EvoluĠia în timp a forĠei de derivă laterală adimensionalizată

Fig. 5.4.c Caz 6 – EvoluĠia în timp a unghiului de ruliu [grade]

Fig. 5.4.d Caz 6 – EvoluĠia în timp a erorii masice relative [%]

93
 Aúa cum am menĠionat anterior vom face comparaĠia erorii masice relative a cazului 6
de simulare, cu cea a simulării într-un acvatoriu similar a unui val cu aceeaúi perioadă
prezentată în figura 5.1.3.
Se poate observa că aliura evoluĠiei în timp a erorii masice este similară, reflectând
acelaúi mers al fenomenului descris în capitolul 5.1., respectiv: introducerea suplimentară de
masă în intervalul 0..3T, urmată de preponderenĠa evacuării acesteia în intervalul 3..7T. În
intervalul 7-10T se înregistrează o tendinĠă de stabilizare confirmată apoi în intervalul de timp
10-14T.
DiferenĠele între erorile relative la diferite momente de timp în cazul simulării în
prezenĠă corpului, sunt suficient de mici. Astfel maximele în intervalul de timp 0..3T pentru
cazul 6 sunt aproximativ 18%, iar pentru cazul valului 15%. Minimele în intervalul 3..7T sunt
–14% pentru cazul 6 úi –11% pentru val. Maximele zonei stabilizate sunt 16% pentru cazul 6
úi 9% pentru val, iar minimele –6% pentru cazul 6 úi –5% pentru val.
Această comparaĠie arată că valorile relativ mari ale erorii masice nu indică o
problemă în modelarea miúcării corpului, ci sunt doar o consecinĠă a modelării numerice a
excitaĠiei. Faptul că aliura evoluĠiei erorii masice relative este identică pentru toate simulările,
constituie un argument suplimentar asupra corectitudinii simulărilor demonstrând satisfacerea
uneia din cerinĠele de bază, respectiv repetivitatea esenĠei fenomenului pentru condiĠii fizice
diferite.

Fig. 5.4.a Caz 7 – EvoluĠia în timp a variaĠiei adimensionalizate a ordonatei centrului de masă

Fig. 5.4.b Caz 7 – EvoluĠia în timp a forĠei de derivă laterală adimensionalizată

94
 Fig. 5.4.c Caz 7 – EvoluĠia în timp a unghiului de ruliu [grade]

Fig. 5.4.d Caz 7 – EvoluĠia în timp a erorii masice relative [%]

Fig. 5.4.a Caz 8 – EvoluĠia în timp a variaĠiei adimensionalizate a ordonatei centrului de masă

95
 Fig. E.4.b Caz 8 – EvoluĠia în timp a forĠei de derivă laterală adimensionalizată

Fig. 5.4.c Caz 8 – EvoluĠia în timp a unghiului de ruliu [grade]

Fig. E.4.d Caz 8 – EvoluĠia în timp a erorii masice relative [%]

Cazurile 7 úi 8 sunt realizate cu valuri având perioada de 1.052 s úi respectiv 1.1062 s.

În ambele cazuri ruliul parametric are o perioadă destul de lungă de amorsare. Odată amorsat
fenomenul se instalează clar, aúa cum este evidenĠiat úi în cazul 9 realizat cu un val cu
perioada de 1.17 s. În acest caz, influenĠa unghiurilor mari este sesizată úi în diagramele
miúcării verticale a centrului de masă, precum úi a forĠei de derivă laterală.

96
Fig. 5.4.a Caz 9 – EvoluĠia în timp a variaĠiei adimensionalizate a ordonatei centrului de masă

Fig. 5.4.b Caz 9 – EvoluĠia în timp a forĠei de derivă laterală adimensionalizată

Fig. 5.4.c Caz 9 – EvoluĠia în timp a unghiului de ruliu [grade]

97
 Fig. 5.4.d Caz 9 – EvoluĠia în timp a erorii masice relative [%]

Fig.5.4.a Caz 10 –EvoluĠia în timp a variaĠiei adimensionalizate a ordonatei centrului de masă

Fig. 5.4.b Caz 10 – EvoluĠia în timp a forĠei de derivă laterală adimensionalizată

98
 Fig. 5.4.c Caz 10 – EvoluĠia în timp a unghiului de ruliu [grade]

Fig. 5.4.d Caz 10 – EvoluĠia în timp a erorii masice relative [%]

Cazul 10 este realizat cu o excitaĠie cu perioada de 1.249 s. OscilaĠia verticală a

centrului de masă este bine stabilizată, în schimb rularea pe 18T a evidenĠiat apariĠia
fenomenului de pulsaĠie de această dată în legătură cu oscilaĠia de ruliu. IniĠial autorul a
realizat o simulare doar pe 14T, însă în dorinĠa de a cerceta dacă oscilaĠia verticală a centrului
de masă s-a stabilizat, domeniul a fost extins ceea ce a condus la evidenĠierea apariĠiei
fenomenului de pulsaĠie a ruliului.
Cazul 11 este realizat cu un val de perioadă 1.428 s. Miúcarea pe verticală a centrului
de masă este bine stabilizată. OscilaĠia de ruliu indică instalarea fenomenului de pulsaĠie.
Astfel considerând p=2π/2.16= 2.909 rad/s úi ω=2π/1.428= 4.4 rad/s, se obĠine
2ε= 1.49 rad/s, ceea implică o perioadă teoretică a bătăii Tb=2π/ε= 8.428 s. Din diagrama
5.4.c Caz 11 rezultă o perioadă reală de 6T, ceea ce însemnă aproximativ 8.568 s. Se poate
remarca apropierea mult mai mare între perioada de pulsaĠie teoretică úi cea reală în cazul
ruliului, faĠă de cazul oscilaĠiei verticale a centrului de masă, ceea ce reprezintă un indiciu în
plus al faptului că oscilaĠia de ruliu este mai slab amortizată faĠă de cea de miúcare verticală.
Remarcabile sunt úi valorile scăzute ale erorii masice relative în zona de stabilizare ceea ce
indică încă o dată că úi miúcările corpului sunt stabilizate.
99
Fig.5.4.a Caz 11 –EvoluĠia în timp a variaĠiei adimensionalizate a ordonatei centrului de masă

Fig. 5.4.b Caz 11 – EvoluĠia în timp a forĠei de derivă laterală adimensionalizată

Fig. 5.4.c Caz 11 – EvoluĠia în timp a unghiului de ruliu [grade]

100
 Fig. 5.4.d Caz 11 – EvoluĠia în timp a erorii masice relative [%]

Aceste simulări au fost realizate în scopul de a fi comparate cu rezultatele

experimentale prezentate în referinĠa [92] pentru obĠinerea unei validări complexe a metodei
de simulare stabilită de autorul prezentei lucrări. Considerăm că rezultatele prezentate mai sus
susĠin validarea metodei în raport cu experimentul. Mai mult chiar, s-a arătat că simularea
numerică permite evidenĠierea úi studiul unor fenomene complexe în miúcarea corpului, care
au uneori implicaĠii limită în cazurile reale corespondente.

5.5. Verificarea presiunilor calculate cu metoda prezentată

Capitolul anterior a prezentat rezultate comparative referitoare la cinematica corpului.

Finalitatea prezentului studiu hidrodinamic este însă determinarea câmpului de presiuni ce
acĠionează pe corpul navei în scopul utilizării acestor rezultate în calculele de structură.
Pentru aceasta este necesară validarea în raport cu experimentul a presiunilor ce rezultă din
calcule.
Autorul a folosit pentru validarea presiunilor obĠinute în simulările sale, rezultatele
prezentate în referinĠa [58].
În această referinĠă se prezintă calculele hidrodinamice úi experimentele practice
efectuate de către SSPA Maritime Consulting AB, Götebord, Suedia, asupra noii nave tanc de
clasă Millennium, la solicitarea firmei ARCO Marine Inc. Această navă are două elici úi două
cârme, deci o extremitate pupa sofisticată. Ca navă tanc realizează transportul petrolului din
Alaska către California.
Nava studiată în cadrul referinĠei [58] are următoarele caracteristici:
Caracteristică Simbolizare Unitate de Valoare
măsură
Lungime între perpendiculare Lpp m 258.16
LăĠime Bmax m 46.2
Pescaj d [m] 16.0
Coeficient bloc CB -- 0.80
Deplasament ∇ m3 152600
Raza de inerĠie transversală Kxx/B -- 0.30
Cota centrului de greutate KG m 13.7

101
Firma proprietară a comandat acest studiu complex în încercarea de a evita problemele
apărute în zonele plutirilor ce corespund liniilor de încărcare la alte nave tanc ale companiei,
implicate pe aceeaúi rută specială. În acest mod armatorul îúi manifestă neîncrederea în
metoda de analiza dinamică a ˝American Bureau of Shipping˝ (ABS) úi în special în estimarea
forĠelor hidrodinamice nestaĠionare ce acĠionează asupra corpului.
Rezultatele sunt obĠinute atât prin experiment cât úi prin simulare numerică cu ajutorul
programului SPLASH.
În referinĠă se afirmă textual: “Estimarea oboselii structurii bordajului a fost
îmbunătăĠită prin utilizarea profilului presiunii generate de SPLASH. Analiza structurală
extinsă cu ajutorul simulării folosind SPLASH, a explicat de ce avariile de pe bordul tribord
au fost localizate mai sus decât cele de pe babord, corespunzător diferenĠei dintre pescajele de
pe ruta sud, respectiv nord, sub incidenĠa predominantă a valurilor de sud-vest. De aceea,
diferite alte tipuri de petroliere au fost analizate cu acest program. Din păcate, de abia acum,
prin această analiză rezultatele sunt confirmate úi experimental”.
Deoarece scopul principal al prezentei lucrări este tocmai stabilirea unei metode de
calcul mai precis a distribuĠiei dinamice de presiuni pe corpul navei, autorul a fost încântat să
găsească în această referinĠă datată 1998, dovada concretă a interesului în scopuri practice
pentru problema pe care o studiază.

În capitolul 7 al referinĠei este prezentat câmpul de presiuni pe corpul navei prin

intermediul operatorului RAO (Operatorul Răspunsului în Amplitudine).
Operatorul Răspunsului în Amplitudine este definit pentru un răspuns X generat de
excitaĠia s ca fiind: RAO X = ( X max − X min ) (s max − s min ) .
Nava este supusă úi unui val de travers de perioadă 11 s úi înălĠime 3 m.
Rezultatele sunt prezentate în referinĠă în figura 6 – Profilul Operatorul Răspunsului în
Amplitudine aplicat presiunii úi în figura 8 – Profilul total al presiunii pentru valul travers.
Din figura 8 se reĠin următoarele valori pentru RAO-presiune determinate
experimental:
- la staĠia P13 corespunzătoare la 12.0 m deasupra liniei de bază RAO=27.62 kN/m3;
- la staĠia P10 corespunzătoare la 7.5 m deasupra liniei de bază RAO=27.10 kN/m3;
- la staĠia P7 corespunzătoare la 3.5 m deasupra liniei de bază RAO=24.93 kN/m3;
Se observă că simularea numerică oferă rezultate uúor mai mici faĠă de cele măsurate
experimental, acceptate a corespunde suficient de bine cu realitatea.
Din figura 8 se reĠine înălĠimea pe care este udat bordajul respectiv RM4= 3.11 m,
precum úi unghiul maxim de ruliu de 2.7°. În această figură este evidenĠiată úi marea diferenĠă
(care în cazul respectiv este de aproximativ 3 ori), între curbele de presiune uzual folosite
(care sunt aproximările hidrostatice ale presiunilor din valul incident asupra unei nave fixe) úi
cele reale. Presiunea reală este net diferită de cea utilizată în calcule úi are o variaĠie neliniară.
Presiunea calculată numeric încorporează atât efectele dinamice date de viteza
particulelor de apă din val, cât úi pe acelea date de miúcarea relativă navă-fluid atât prin
( 2
)
componenta dinamică ( ρ (∇φ ) 2 + ∂φ ∂t ), cât úi prin componenta aparent hidrostatică
(ρgz) reprezentată de presiunea coloanei de fluid “ridicată” pe bordaj.

Simularea numerică prezentată este realizată cu următorii parametri (păstrând notaĠiile

din capitolul 4.6.2):
- NPS=NPD=9 reprezentând numărul de puncte de pe frontierele stânga, respectiv dreapta,
- NSLS=SSLD=25 reprezentând numărul de puncte de pe S.L. între bordurile corpului úi
frontierele stânga, respectiv dreapta,
- NNVS=NNVD=15 reprezentând numărul de puncte de pe bordul stânga, respectiv dreapta
- NNVF= 22 reprezentând numărul de puncte de pe fundul navei,

102
- NF= 16 reprezentând numărul de puncte de pe fundul acvatoriului.

Acvatoriul considerat are adâncimea de 110 m úi lungimea de 2.5λ+B+2.5λ, nava

fiind poziĠionată la mijlocul acestuia. λ reprezintă lungimea de undă a valului gravitaĠional
generat de o excitaĠie cu perioada T, în acvatoriul cu adâncimea actuală. AcceleraĠia
gravitaĠională este normală g=9.81 m/s2 , iar densitatea fluidului ρ=1000 kg/m3. Lungimea de
undă este 188.75 m, iar adâncimea de 110 m este cea mai mică adâncime pentru care
λ=188.75 m nu se modifică (cu alte cuvinte cea mai mică adâncime pentru care valul poate fi
considerat de mare adâncime). ÎnălĠimea valului considerat este 3.0 m.
A fost simulată zona cilindrică a navei prin considerarea unei secĠiuni dreptunghiulare
cu lăĠimea B úi pescajul d, având o gurnă de rază 2.0 m.
Durata simulărilor este de 18*T .
În figurile următoare sunt prezentate principalele evoluĠii cinematice în timp ale
corpului precum úi evoluĠia erorii masice pentru a se confirma stabilitatea fenomenului úi a se
putea compara simularea cu cele realizate în capitolul 5.4.

Fig. 5.5.1. – EvoluĠia în timp a variaĠiei centrului de masă [m]

Fig. 5.5.2. – EvoluĠia în timp a unghiului de ruliu [grade]

103
 Fig. 5.5.3. – EvoluĠia în timp a erorii masice relativă [%]

În continuare se vor prezenta diagramele evoluĠiilor în timp a presiunilor la cele trei

staĠii din referinĠă.

Fig. 5.5.4. – EvoluĠia presiunii la P13 (12.0 m faĠă de L.B.)

În cazul de faĠă RAO este aproximativ [(75-0) kN/m2]/(3 m) = 25 kN/m³ faĠă de 27.62 kN/m³

Fig. 5.5.5. – EvoluĠia presiunii la P10 (7.5 m faĠă de L.B.)

104
 În cazul de faĠă RAO este aproximativ [(110-35) kN/m2]/(3 m) = 25 kN/m³ faĠă de
27.10. kN/m³.

Fig. 5.5.6. – EvoluĠia presiunii la P7 (3.5 m faĠă de L.B.)

În cazul de faĠă RAO este aproximativ [(145-80) kN/m2]/(3 m) = 21.7 kN/m³ faĠă de
24.93. kN/m³.
Valorilor RAO mai mici pentru presiuni (la nivelul celor obĠinute în simularea din
lucrare) sunt obĠinute folosind úi programul SPLASH. Autorii referinĠei consideră rezultatele
simulării numerice pe deplin satisfăcătoare úi exprimă opinia că micile diferenĠe dintre
simulare úi experiment sunt neglijabile faĠă de cele obĠinute prin considerarea teoriilor clasice.
Ceea ce a interesat úi s-a urmărit a fi verificat în [58] a fost nivelul valoric al presiunilor în
comparaĠie cu metodele clasice de calcul precum úi explicarea avariilor apărute la navă la
longitudinalele de la cele două linii de plutire (de plină încărcare úi de balast). ExplicaĠia
obĠinută astfel este că presiunile calculate dinamic pot fi úi de până la 3 ori mai mari decât
cele obĠinute prin aúezarea statică pe val.

Figura 5.5.2 demonstrează prezenĠa unui unghi maxim de ruliu simulat de 2.5°, deci în
bună concordanĠă cu referinĠa (2.7° conform referinĠei).

Pentru a putea demonstra înălĠarea apei pe bordaj vom utiliza tot diagramele evoluĠiei
presiunii în diferite puncte ale bordajului.

Fig. 5.5.7. – EvoluĠia presiunii în punctul aflat la L.B.-4.5 m

105
 Fig. 5.5.8a – EvoluĠia presiunii în punctul L.B.+3.6 m

Fig. 5.5.8b – EvoluĠia presiunii în punctul L.B.+4.0 m

Faptul că în figura 5.5.7, presiunea este “tăiată” la extrema inferioară, indică absenĠa
apei în punctul L.B.-4.5 m, în intervalele de timp corespunzătoare, deci bordajul este dezgolit
periodic în acest punct.
Din punctul de vedere al înălĠării apei pe bordaj, figurile 5.5.8 demonstrează că
punctul L.B.+3.6 m este udat periodic începând cu perioada 6 iar punctul L.B.+4.0 m este
udat de la perioada 9. În referinĠă, pentru înălĠarea apei pe bordaj de-asupra liniei de plutire
este indicată valoarea măsurată experimental de 3.11 m. În opinia autorului, aceste valori
demonstrează bună concordanĠă dintre simulare úi fenomenul real.

Concluzionând, se poate afirma că metoda prezentată oferă rezultate comparabile cu

realitatea úi din punct de vedere al distribuĠiei presiunilor pe corpul navei. În plus s-a arătat că
rezultatele simulării de faĠă indică aceleaúi tendinĠe ca úi cele efectuate cu alte programe de
calcul existente.

106
Capitolul 6. Determinarea presiunilor pe corpul navei
în studiu de faĠă

6.1. Descrierea simulării

Am ales pentru exemplificarea aplicării câmpului presiunilor hidrodinamice asupra

structurii, o navă tanc de 38000 tdw. Structura acestei nave va fi detaliată în Capitolul 7,
dedicat integral calculului structural.
Caracteristicile navei ce interesează din punctul de vedere al calcului hidrodinamic de
faĠă, sunt cele menĠionate în următorul tabel:

Caracteristică Simbolizare Unitate de Valoare

măsură
Lungime între perpendiculare Lpp m 178.45
LăĠime Bmax m 28.0
ÎnălĠimea de construcĠie D m 16.8
Pescaj d [m] 12.0
Coeficient bloc CB -- 0.80
Deplasament ∇ m3 47967
Raza de inerĠie transversală Kxx/B -- 0.305
Cota centrului de greutate KG m 10.187

Lungimea, lăĠimea, pescajul, coeficientul bloc úi deplasamentul sunt date obĠinute din
proiectul navei úi sunt independente de cazul de încărcare. Raza de inerĠie transversală úi cota
centrului de greutate sunt puternic dependente de cazul de încărcare. Din acest motiv, pentru
efectuarea oricărei analize hidrodinamice úi apoi structurale, este necesar să se fixeze cazul de
încărcare. În situaĠia navelor tanc problema stabilirii cazurilor de încărcare pentru care se vor
face analizele hidrodinamice úi de structură este mult mai simplă deoarece aceste nave navigă
în principal la plină încărcare (sau balastate astfel încât plutirea este în preajma liniei de plină
încărcare) sau fără încărcătură, dar cu toate tancurile de balast pline. Această particularitate
este evidenĠiată úi în referinĠa [58] menĠionată în capitolul 5.5.
Pentru simularea de faĠă vom considera cazul de încărcare “Cargo SG= 0.8654 +10%
bunkers” prezentat în documentele calculatorului de bord ca exemplu tipic. Această
simbolizare reprezintă cazul tipic de sosire la destinaĠie (când conform cerinĠelor de registru
rezervele trebuiesc să fie 10% din totalul iniĠial) la plină încărcare cu marfă omogenă úi cu
densitatea de 0.8654 t/m3.Acest caz a fost ales pentru că spre diferenĠă de altele, nava este pe
asietă aproape dreaptă.
În conformitate cu rezultatele prezentate de calculatorul de bord, cota centrului de
greutate este 10.187 m deasupra liniei de bază.
Pentru calculul razei de inerĠie transversală adimensionalizată Kxx, se pot folosi fie
2
C § § 2z · ·
formule statistice, fie calculul direct. Folosind formula statistică Kxx 2 = B ¨1 + ¨ G ¸ ¸
12 ¨ © B ¹ ¸
© ¹
prezentată în referinĠa [15], se obĠine Kxx= 0.319.
Pentru realizarea calculului direct este necesar să se determine momentul de inerĠie al
întregii secĠiuni faĠă de centru de greutate, în raport cu care se realizează calculul cinematic al
corpului. Momentul de inerĠie total este suma momentului de inerĠie al corpului de oĠel úi al
mărfii: J φ = J φC + M C ( z C − z G )2 + J φH + M H ( z H − z G )2 .
Pentru a calcula caracteristicile corpului de oĠel a fost folosit un program uzual de
calcul al caracteristicilor secĠionale ale structurii navale, numit TPMOD. La realizarea acestui

107
program cu ajutorul limbajului PASCAL a participat úi autorul prezentei lucrări. Acest
program a fost utilizat în proiecte concrete, aprobate de societăĠile de clasificare.
Figura 6.1. prezintă topologia structurii aúa cum a fost introdusă în programul
TPMOD. ReferinĠă la această figură se va face úi în capitolul următor atunci când se va
prezenta structura ce va fi analizată.

Fig. 6.1. – SecĠiunea transversală tipică a navei

Considerând densitatea oĠelului 7.8 t/m3, caracteristicile inerĠiale ale corpului de oĠel sunt:
- cota centrului de masă zH= 7.280 m,
- masa corpului de oĠel (pe unitatea de lungime) MH= 3.74454 m2*7.8 t/m3 = 29.2 t/m,
- momentul de inerĠie masic al corpului de oĠel (pe unitatea de lungime)
JφH= (150.4+358.6) m4*7.8 t/m3 = 3970.2 tm.
Caracteristicile inerĠiale ale mărfii sunt:
- spaĠiul de marfă are lăĠimea BC= B-2Bdb= 28.0-2*2.0= 24.0 m, înălĠimea spaĠiului de
marfă HC= D-2.0= 14.8 m,
- cota centrului de masă zC= 2.0+HC/2= 9.8 m,
- masa încărcăturii (pe unitatea de lungime) este MC= BC*HC*0.8654= 307.39 t/m,
- momentul de inerĠie masic al mărfii (pe unitatea de lungime) este
JφC= 0.8654*BC*HC*(BC2+HC2)/12= 20365 tm.

Efectuând calculul se obĠine momentul de inerĠie masic pe unitatea de lungime

Jφ= 24628 tm. Raza de inerĠie adimensionalizată se calculează ca fiind
Kxx = J φ (ρ ⋅ B ⋅ d ⋅ B 2 ), obĠinându-se Kxx= 0.305.
Acest rezultat este absolut credibil Ġinând cont de valoarea obĠinută prin formulele
statistice, cât úi de valoarea folosită în referinĠa [58] pentru acelaúi tip de navă.

108
 Pentru realizarea simulării dorite mai este necesar să se determine caracteristicile
excitaĠiei, respectiv caracteristicile valului incident.
În cazul prezentat în referinĠa [58], nava tanc transportă petrol între Alaska úi
California. Acesta este motivul pentru care se face referire precisă la efectul valurilor de
sud-vest. Probabil că aceste valuri sunt caracteristice rutei uzuale a acestei nave. Acesta este
însă cazul fericit al unei nave dedicate unei rute stabilite.
SocietăĠile de clasificare propun însă ca în cazul când nu se cunosc cu suficientă
precizie rutele pe care va naviga nava, să se utilizeze pentru calculele de structură spectrul de
val al Atlanticului de Nord. Acest spectru este prezentat în referinĠa [108] Partea V, capitolul
2, pagina 3-5. Studiindu-l, se observă că o mare pondere în cadrul spectrului o are perioada de
8.5 s. În cadrul acestei perioade valurile cu înălĠimile între 1.5 úi 5.5 m au efectul energetic
semnificativ. În lucrarea de faĠă a fost folosit pentru exemplificare o înălĠime a valului de
5.0 m. Presiunile obĠinute în urma acestei simulări vor fi folosite pentru a încărca structura în
capitolul următor.
Suplimentar s-au realizat úi simulări ce valuri cu perioada de 11 s úi înălĠimea de
3.0 m, 6.0 m úi respectiv 12.0 m. Ultima înălĠime de val este extremă, având o pondere extrem
de redusă în cadrul spectrului de val, însă simularea a fost realizată pentru a evidenĠia
rezultatul calcului neliniar.
CondiĠiile simulărilor numerice sunt aceleaúi ca cele folosite în capitolele 5.5 úi 6.6.,
cu menĠiunea că adâncimea acvatoriului a fost corelată cu lungimea de undă.
Astfel în cazul valului cu perioada T= 8.5 s, λ are valoarea de 112.75 m, iar adâncimea
h= 60.0 m. Pentru valul cu T= 11.0 s ,λ este 188.75 m, iar adâncimea h= 110.0 m.

6.2. Rezultate obĠinute

Rezultatele simulării realizate cu valul având perioada T= 8.5 s úi Hv= 5.0 m sunt
prezentate în figurile 7.2.1.- 7.2.7.

Fig. 7.2.1 – EvoluĠia în timp a variaĠiei cotei centrului de masă

Se observă că factorul de amplificare al răspunsului navei pe direcĠia miúcării verticale
este subunitar. Se poate sesiza úi apariĠia fenomenului de pulsaĠie. Amplitudinea oscilaĠiei
verticale calculată prin metoda fâúiilor este 3.45 m, factorul de amplificare fiind 1.38.
Din evoluĠia unghiului de ruliu se observă iniĠierea ruliului parametric la timpii mai
mari de 13.5T. Acest fenomen este sesizabil úi în evoluĠia variaĠiei cotei centrului de greutate
la t= 17T. ApariĠia unghiurilor de ruliu mari sunt limitate prin schimbarea unghiului de
întâlnire a navei cu valurile. Acesta este motivul pentru care úi în analiza structurală s-au
limitat variaĠiile presiunilor doar la o durată de timp de 13.5T.

109
 Utilizând metoda fâúiilor, pentru acest caz se obĠine o amplitudine a unghiului de ruliu
absolut de ≈0.64° (factorul de amplificare este 0.08 iar α0≈8°).
Se observă că rapoartele între dimensiunile secĠiunilor prezentate în capitolul 5.4 úi cele de
faĠă sunt apropiate. Astfel raportul B/d pentru modelul din capitolul 5.4 este 0.4/0.2=2.0 iar
pentru cazul de faĠă 28.0/12.0= 2.33. În baza acestei asemănări putem stabili un raport de
similitudine între fenomene. Singurul impediment poate fi doar adâncimea bazinului, care în
cazul modelului este clar o adâncime limitată (respectiv, pentru aceeaúi perioadă a excitaĠiei, o
variaĠie a adâncimii conduce la o variaĠie a lungimii de undă). Favorabil stabilirii similitudinii
se adăugă însă razele de inerĠie cvasiegale (Kxx ≈0.3). Acceptând similitudinea, se poate
considera că criteriul de similitudine pentru timp este T g B , de unde, Ġinând cont că g este
identică în ambele cazuri, se deduce că Tr = Tm Br Bm ≈ Tm ⋅ 8.36 . Perioada critică de ruliu a
modelului este aproximativ 2.16 s deci perioada critică a navei ar fi aproximativ 18.07 s.
Perioada de simulare de 8.5 s reprezintă 0.47 din perioada critică estimată ceea ce susĠine
apariĠia fenomenului de ruliu parametric în conformitate cu rezultatele evidenĠiate în capitolul
5.4.

Fig. 7.2.2. – EvoluĠia în timp a unghiului de ruliu

Fig. 7.2.3. – EvoluĠia în timp a erorii masice relative

110
 EvoluĠia erorii masice este în concordanĠă cu rezultatele prezentate până acum.

În figura 7.2.6. este prezentată variaĠia în timp a presiunii, în punctul de pe bordul

incident aflat la intersecĠia cu suprafaĠa liberă neperturbată (12.0 deasupra liniei de bază). Din
această diagramă se observă că valoarea maximă a presiunii în acest punct este de
aproximativ 35 kN/m2 care ar corespunde la 3.56 m coloană de apă.
Conform uzanĠei, aplicând un val cu Hv=5.0 m ne aúteptăm să obĠinem la nivelul
suprafeĠei libere o presiune de aproximativ (2.5 m)*ρ*g ≈ 24.25 kN/m2.
Se observă astfel că presiunea pe bordaj este net superioară celei obĠinute prin
aproximarea hidrostatică.
Din figura 7.2.4., pentru punctul aflat la 2.4 m deasupra liniei de bază se obĠin maxime
de presiune de ≈ 115 kN/m2 , ceea ce corespunde la 11.7 m coloană de apă úi minime de
45 kN/m2 , ce corespund la 4.6 m coloană de apă.
Folosind aproximarea valului care se extinde la ±2.5 m în jurul suprafeĠei libere, se
obĠin presiuni maxime corespunzătoare la 12.1 m coloană de apă úi minime corespunzătoare
la 7.1 m coloană de apă.
În această situaĠie diferenĠele indică supraestimarea presiunilor prin folosirea metodei
presiunii hidrostatice úi ignorarea adevăratei forme a solicitării ciclice (profund asimetrică).

Fig. 7.2.4. – VariaĠia în timp a presiunii la z= 2.4 m de la L.B. (panoul 1)

Fig. 7.2.5. – VariaĠia în timp a presiunii la z= 7.2 m de la L.B. (panoul 7)

111
 Fig. 7.2.6. – VariaĠia în timp a presiunii la S.L. z= 12.0 m de la L.B.

Fig. 7.2.7. – VariaĠia în timp a presiunii la z= 15.2 m de la L.B. (panoul 17)

Pentru punctul situat la 15.2 m deasupra S.L., deci la 3.2 m deasupra plutirii de plină
încărcare, aplicarea valului cu amplitudinea prescrisă în jurul S.L. nu implică apariĠia nici
unei presiuni. Acest fapt este contrazis de simularea numerică, care estimează o presiune cu
maximum de ≈ 12 kN/m2.

Toate aceste rezultate confirmă faptul că aplicarea presiunilor pe corpul navelor în

conformitate cu distribuĠii liniare úi simetrice faĠă de linia de plutire considerată este falsă.
Presiunile ce acĠionează pe corpul navelor, aúa cum am concluzionat úi în capitolul anterior,
depind atât de efectele hidrodinamice surprinse de termenii v 2 2 úi ∂φ ∂t , cât úi de miúcarea
relativă a navei faĠă suprafaĠa liberă. Acest ultim factor depinde la rândul său de evoluĠia
suprafeĠei libere úi de miúcarea navei ca răspuns la excitaĠie.
Teoria uzuală, liniară, a dinamicii navei consideră că amplitudinea răspunsului navei
notat Ro este Ro=Eo*ψ unde, Eo este amplitudinea excitaĠiei, iar ψ este factorul de transfer.
Metodologia uzuală de calcul oferă pentru fiecare pulsaĠie ω un factor de transfer ψ unic.
Rezultatele simulărilor pe care le vom prezenta în continuare vor contrazice această ipoteză.
Astfel rulând evoluĠia navei în valuri cu perioada 11 s, dar cu înălĠimile 3.0 m, 6.0 m úi 12.0
m se obĠin următorii factori de transfer: ψ1≈ 4.3/3= 1.4, ψ2≈ 7/6= 1.16 úi mai ales ψ3≈
8.75/12= 0.73. TendinĠa de evoluĠie a factorului de amplificare este descrescătoare.

112
 Fig. 7.2.8. – EvoluĠia în timp a variaĠiei cotei centrului de masă. T= 11 s Hv= 3.0 m

Fig. 7.2.9. – EvoluĠia în timp a variaĠiei cotei centrului de masă. T=11 s Hv= 6.0 m

Fig. 7.2.10. – EvoluĠia în timp a variaĠiei cotei centrului de masă. T= 11 s Hv= 12.0 m

Prin teoria uzuală se obĠine un factor de amplificare ψ ≈ 1.00, rezultat ce poate

reprezenta o valoare medie statistică acceptabilă pentru calculul răspunsului cinematic al
113
navei. Din punctul de vedere al calculului distribuĠiei presiunilor pe suprafaĠa navei,
utilizarea factorului de amplificare ψ independent de amplitudinea valului conduce la
rezultate incorecte.
Chiar dacă scopul acestui capitol este de a prezenta simularea folosită pentru a obĠine
distribuĠia de presiuni pe corpul navei ce vor fi utilizate în calculul de structură, se poate trage
o concluzie úi din analizele de mai sus.

Concluzia acestui capitol úi a studiului hidrodinamic efectuat este că presiunile ce

acĠionează pe corpul navei sunt incorect determinate prin metodele uzuale. Astfel pentru cazul
de faĠă, prin metodele uzuale, presiunile sunt subestimate úi ca valoare úi ca extindere spaĠială
în zonele de deasupra liniei de plutire, dar supraestimate în zonele de sub plutire. În plus
forma ciclului presiunii în zonele de sub linia de plutire este ignorată fiind considerată
simetrică, ceea ce s-a dovedit a fi fals.
Estimarea corectă a distribuĠiei de presiuni pe corpul navei conduce la date iniĠiale
corecte pentru calculele de structură. Se încearcă astfel să se evite avariile de tipul celor
raportate în referinĠa [58].

114
Capitolul 7. Studiul efectului presiunilor calculate prin modelarea
numerică a fluidului asupra rezistenĠei structurii navei
considerate
7.1. Premizele úi ipotezele studiului

În capitolele anterioare s-a arătat că presiunile ce acĠionează pe corpul navei calculate

prin metoda modelării numerice a fluidului au valori úi variaĠii substanĠial diferite de
presiunile utilizate uzual în calculele de structură. Metodele uzuale de calcul ale presiunilor ce
acĠionează asupra structurii, consideră nava static aúezată pe val úi ia în calcul o corecĠie
exponenĠială în funcĠie de adâncime úi de numărul de undă (efectul Smith). Aúa cum reiese
din rezultatele prezentate în capitolele anterioare, diferenĠele dintre presiunile ce acĠionează
pe corpul navei calculate prin cele două metode, sunt datorate atât efectelor dinamice din
valul neliniar, cât úi efectului miúcării relative neliniare dintre val úi navă.
Proiectarea optimală a structurilor navale moderne a impus nevoia determinării cu mai
mare acurateĠe a sarcinilor hidrodinamice. Dezvoltarea úi impunerea unor forme
hidrodinamice noi, precum úi construirea marilor structuri off-shore au creat premiza ieúirii
din cadrul ipotezelor metodelor folosite până acum, deschizând astfel calea simulării
numerice ca alternativă a analizei.
De asemenea, în ultima perioadă de timp, datorită mai ales unor avarii structurale
apărute la navele de tip bulkcarier úi petrolier cu vârstă medie (5-10 ani), s-a impus
necesitatea efectuării calculelor de oboseală ale structurilor, ceea ce implică considerarea
efectelor dinamice variabile în timp. Calculele structurale uzuale iau în consideraĠie efectele
dinamice asupra structurii mai ales prin formule de registru.Conform referinĠei [108] Partea V
Cap. 2 obiectivele analizei rezistenĠei la oboseală sunt:
- identificarea zonelor din structură cu tensiuni ciclice mari,
- evaluarea detaliilor structurale critice,
- găsirea alternativelor structurale;
iar metode de analiză:
- metoda deterministă simplificată,
- metoda spectrală,
- metoda simulării istoricului în timp a tensiunilor.
În metoda deterministă simplificată sunt selectate cazurile de încărcare (úi prin acestea
spectrul tensiunilor pe toată durata de viaĠă a navei), în conformitate cu cerinĠele din regulile
societăĠilor de clasificare. În cadrul metodei spectrale, răspunsul structurii la procesul de
încărcare stohastic este calculat în domeniul frecvenĠă, iar spectrul tensiunilor pe toată durata
vieĠii navei este determinat prin metode statistice. Simularea istoricului în timp a tensiunilor,
este realizată în domeniul timp úi face posibilă luarea în considerare prin calcul direct a
efectelor neliniare de-a lungul diverselor situaĠii de încărcare úi a procesului de avariere a
structurii.
Selectarea metodei de analiză depinde de obĠinerea unor rezultate acceptabile în
condiĠiile ipotezelor úi simplificărilor asumate.
În prezent, metoda deterministă simplificată este cea mai utilizată, însă aúa cum s-a
arătat în referinĠa [58] opĠiunea utilizării necondiĠionate a unei astfel de metodologii este pusă
sub semnul întrebării. Conform referinĠei [108] această metodă poate fi utilizată atunci când
situaĠiile de încărcare considerate produc tensiunile cele mai relevante, iar forma úi numărul
ciclurilor solicitărilor pot fi estimate cu suficientă acurateĠe pe baza experienĠei sau a unor
calcule asemănătoare. De aici se poate deduce că utilizarea acestei metode nu este
recomandată în cazul navelor pilot ce aduc soluĠii inginereúti noi (fapt confirmat úi de
referinĠa [58]).
Atunci când se aplică metoda analizei spectrale trebuie să se verifice cât de justificate
sunt simplificările utilizate, ca de exemplu neglijarea sau considerarea parĠială a efectelor

115
nonliniare. Aceste efecte pot fi însă bine surprinse în cazul simulării istoricului în timp a
tensiunilor.
Depinzând de extensia analizei, analiza la oboseală ia în consideraĠie următoarele
tipuri de tensiuni:
- tensiunile nominale din structură,
- tensiunile din corpul sudurilor (tensiunile structurale),
- tensiunile apărute datorită concentratorilor de tensiuni.

Aceasta este prezentarea pe scurt a domeniilor din cadrul structurilor navale, în care
cunoaúterea cu mai multă acurateĠe a distribuĠiei de presiuni pe corpul navei úi deci implicit a
tensiunilor din corpul navei, poate avea efecte benefice.
Studiul de faĠă, prin metoda de calcul a distribuĠiei dinamice de presiuni pe corpul
navei, poate oferi rezultate de intrare pentru oricare din ele. Din păcate, există o limitare
majoră a studiilor practice, respectiv realizarea unor simulări numai în plan. Extinderea
acestora în spaĠiul tridimensional nu este o problemă de metodă, metoda prezentată în lucrarea
de faĠă pretându-se fără probleme pentru această extindere, cât o problemă de posibilităĠi
hardware. Autorul lucrări consideră că prezentarea unui studiu structural efectuat prin
încărcarea unei structuri reale cu presiunile dinamice calculate în capitolul 6, poate conduce la
concluzii folositoare asupra eficienĠei acestei metodologii.

În conformitate cu cele prezentate mai sus autorul îúi propune să identifice zonele din
structură cu tensiuni ciclice critice, considerând numai tensiunile din structură. Metoda
folosită este simularea istoriei în timp a tensiunilor pentru cazul unui val cu o frecvenĠă úi
înălĠime dată.
Asupra structurii se consideră că acĠionează doar solicitările din cazul de încărcare
considerat în apă calmă úi presiunile din valul aplicat travers. Zona din structură considerată,
este zona cilindrică în care curgerea fluidului este bine reprezentată prin modelarea
bidimensională. Solicitările din valul longitudinal nu sunt incluse datorită faptului că efectele
dinamice date de acesta nu sunt surprinse în simularea hidrodinamică, care este realizată în
2D. Efectul hidrodinamic al acestuia este semnificativ úi absenĠa sa conduce la tensiuni mult
mai mici în structură.

Dealtfel, studiul structural de faĠă nu îúi propune să fie unul cantitativ, ci unul
calitativ. Prin el se doreúte să se sublinieze influenĠa calculului hidrodinamic apropiat de
realitate asupra tensiunilor din structură. Aúa cum se subliniază úi în referinĠa [108] (sau
indirect în referinĠa [58]), analiza dinamică a navei este puternic dependentă de cazurile de
încărcare úi de traseele de navigaĠie ale acesteia. Realizarea unui astfel de studiu este
deosebit de complexă úi laborioasă în condiĠiile în care rezultatele sunt extrem de dedicate
respectivei nave, putând fi extinse cel mult unui anumit tip de nave. ğinând cont de aceste
argumente, considerăm că prezentarea unei metodologii de abordare a problemei este calea
practică de urmat în cazul analizei dinamice a structurilor navale úi nu încercarea găsirii
unei soluĠii universale,

7.2. Prezentarea structurii

Structura pentru care se face exemplificarea calculului dinamic cu utilizarea

distribuĠiei dinamice a presiunilor, este dublul bord în zona cilindrică a petrolierului de 38000
tdw utilizat în capitolul 6 pentru determinarea solicitărilor hidrodinamice.
Topologia secĠiunii maestre a acestei nave a fost prezentată în figura 6.1.
Nava are distanĠa intercostală în zona cilindrică a= 800 mm. DistanĠa între elementele
longitudinale de osatură este tot distanĠa intercostală. ÎnălĠimea dublului fund este 2000 mm,
iar lăĠimea dublului bord este tot 2000 mm, respectiv de la peretele transversal etanú situat la

116
y= 12000 mm, până la bordaj situat la y= 14000 mm. Puntea are o selatură trapezoidală, deci
cota de terminare a peretelui longitudinal în punte este mai mare decât cea a punctului de
intersecĠie dintre punte úi bordaj.
Zona considerată efectiv în calculul de structură este cea cuprinsă longitudinal între
peretele transversal etanú la coasta 109 úi peretele transversal etanú la coasta 153, iar
transversal între dublul bord de la y= 12000 úi bordaj. Această zonă se extinde de-a lungul a
două spaĠii de marfă separate de peretele etanú la coasta 131.
Această alegere a permis obĠinerea unei zone efective de studiu (ferită de efectele de
capăt), de dimensiunea unui spaĠiu de marfă centrată pe peretele etanú de la coasta 131. De
asemenea această dimensiune permite încadrarea modelului numeric în disponibilităĠile
harware ale unui calculator personal, ceea ce este extrem de util în cazul efectuării unui calcul
mai rapid.
Pentru a denumi secĠiunile orizontale ale structurii vom folosi denumirile consacrate în
construcĠia navală, legate de numărul ataúat longitudinalei corespunzătoare în planul secĠiunii
maestre. Astfel, nivelul celor de mai de jos longitudinale va fi nivelul L21, iar a celor mai de
sus L37. Tablele bordajului úi ale dublului bord le vom considera împărĠite în panouri
delimitate de aceste secĠiuni longitudinale, pe care însă le vom numi panoul 1, 2, … (P1, 2,
…) începând de la nivelul dublului fund.
Tablele utilizate în zona studiată se încadrează între 12 mm în zona superioară a
dublului bord (între L31 úi L37) úi 16 mm în zona de din imediata vecinătate a gurnei (între
dublu fund úi L21, respectiv panoul 1 de bordaj). Bordajul este realizat din table de grosime
15 mm până la L28 úi tablă de 14 mm între L28 úi L37. Zona între L37 úi punte inclusiv este
realizată din table de grosime 15 mm din oĠel de înaltă rezistenĠă (limita de curgere 355
N/mm2). Tablele dublului bord descresc în grosime de la 15 mm la nivelul dublului fund până
la 12 mm la partea superioară, dar sub L 37.
Coastele întărite au grosime uniformă 12 mm. Coastele etanúe au grosimi de table ce
descresc de la 15 mm la nivelul inferior, la 12 mm la nivelul superior.
Coastele întărite au 5 decupări de trecere a fluidului de 400 x 700 mm. Decuparea
inferioară, utilizată úi pentru trecere în cazul inspecĠiei spaĠiilor, are dimensiunea de 600 x
800 mm úi este bordurată ca urmarea a evidenĠierii prin analiza structurală efectuată de
societatea de clasificare a unui concentrator local de sarcină.
Longitudinalele de bordaj sunt realizate din bulbi cu lăĠimi variind de la 420 mm la
220 mm, iar grosimi între 14 mm úi 11 mm.
Structura transversală a unui spaĠiu de marfă este constituită din cei 2 pereĠi etanúi úi 5
coaste întărite. PereĠii etanúi se află la 3a de coastele întărite adiacente. Coastele întărite au un
spaĠiu de 4a între ele.
Coastele întărite au la nivelele L22, L24, L29, L31, L33 úi L36 bracheĠi între
longitudinalele de bord úi cele de dublu bord, dispuúi spre pupa.
Trecerea longitudinalelor prin coastele întărite este rigidizată prin plăcuĠe de
rigidizare.
În spaĠiul de marfă la nivelele L27 úi L28 se află o traversă nepuntită în dreptul
fiecărei coaste întărite. De asemenea, coastele întărite au la aceste nivele bracheĠi dispuúi atât
la pupa cât úi la prova. Aceste traverse realizează descărcarea unei mari părĠi a solicitărilor în
direcĠie orizontală. Tot la aceste nivele, dar úi la nivelele L24 úi L33, în pupa pereĠilor etanúi
există o platformă extinsă până la coasta întărită adiacentă.
Celelalte nivele sunt întărite în zonele pereĠilor etanúi printr-o structură numită în
practică “diamant”, respectiv o grupare de gusee dispuse în cazul de faĠă astfel: două în zona
pupa în corespondenĠa longitudinalei de bordaj úi a celei de dublu bord, iar unul în prova în
corespondenĠa longitudinalei de dublu bord. Guseele din pupa se sprijină pe un montant
realizat din profil cu bulb ce rigidizează peretele etanú. În corespondenĠa montantului mai sus
menĠionat, sub punte este dispusă o longitudinală cu profil dreptunghiular din oĠel de înaltă
rezistenĠă, cu dimensiunile 270 x18 mm.

117
 Acolo unde nu sunt prevăzute coaste întărite sau pereĠi etanúi, în corespondenĠa
fiecărei coaste sub punte există o pereche de bracheĠi sprijiniĠi pe longitudinalele nivelului
L37 úi pe longitudinala de punte menĠionată anterior.

7.3. Modelarea numerică a structurii

Modelarea numerică a structurii s-a realizat prin elemente finite utilizând facilităĠile
programului de element finit COSMOS aflat sub licenĠă universitară în cadrul Catedrei de
Inginerie Electrică úi Nave a UniversităĠii “Dunărea de Jos” din GalaĠi.
În figurile 7.3.1, 7.3.2, 7.3.3. sunt prezentate părĠi ale modelului obĠinut. Pentru a se
putea realiza vederea interioară, bordajul a fost considerat invizibil. Bordul prezentat este
babordul.

Modelul realizat are 4164 de noduri úi 5063 elemente. Elementele sunt de tip
SHELL4T (QUAD4) respectiv elemente neliniare de placă groasă cu proprietăĠi atât de
membrană, cât úi de încovoiere. Fiecare nod are toate cele 6 grade de libertate.

Fig. 7.3.1. – Vedere a părĠii pupa sus a modelului (fără bordaj)

Fig. 7.3.2. – Vedere a părĠii de mijloc sus a modelului (fără bordaj)

118
 Fig. 7.3.3. – Vedere a părĠii mijloc jos a modelului

Unitatea de bază în divizarea modelului este distanĠa intercostală a. Astfel bordul úi

bordul dublu sunt divizate în panouri având dimensiunile a x a. Ele sunt mărginite superior de
longitudinale, iar pe orizontală limita de separaĠie dintre ele corespunde coastelor. ExcepĠia
este úirul de panouri superioare (corespunzătoare centurii) care au înălĠimea mai mare.
Puntea a fost divizată în două úiruri de panouri mărginite de longitudinala de punte úi
de bordaj, respectiv dublu bord.
Longitudinalele sunt divizate în elemente de lungime a.
Divizarea coastelor întărite úi a pereĠilor transversali etanúi este mai complexă datorită
longitudinalelor care le parcurg a elemetelor de întărire precum úi a găurilor de trecere a apei.
Dată fiind mărimea modelului, anumite elemente au fost simplificate sau echivalate în
conformitate cu modularea uzuală. Astfel, zona de trecere a longitudinalelor prin coastele
întărite a fost modelată fără considerarea nodului tipic, decupările de trecere a apei de formă
ovală au fost aproximate la un octogon, iar bracheĠii de întărire a coastelor întărite au fost
aproximaĠi la un dreptunghi.

Un alt aspect esenĠial al modelării numerice a structurii este modul cum au fost puse
condiĠiile la limită ale structurii.
În cazul de faĠă una din cele mai importante ipoteze ale condiĠiilor limită o reprezintă
încastrarea bazei întregului model. În analiza structurilor navale, această ipoteză este unanim
considerată că modelează foarte bine comportarea dublului bord în raport cu dublul fund.
De asemenea este evident că punctele aflate la intersecĠia dintre dublu bord úi pereĠii
transversali etanúi au restricĠionată deplasarea în sensul axelor oy úi oz. De asemenea úi
punctele aflate pe conturul marilor planúee au restricĠionată rotirea în planul acestora. Acest
set de constrângeri este universal aplicabil oricărei zone dintr-o structură navală.
Următoarele constrângeri sunt însă particulare cazului de faĠă. Astfel, considerând că
traversele nepuntite sunt componente ale unui cadru cu o mare rigiditate, au fost restricĠionate
pe direcĠia axei oy deplasările punctele corespunzătoare de la intersecĠia coastelor întărite cu
dublul bord la nivelele L27 úi L28.
Notă: Traversele nepuntite formează un cadru împreună cu montanĠii peretelui longitudinal
etanú de la y= 7200 mm de la P.D. úi cu traversele de punte. Ambele au dimensiuni
considerabile, respectiv montantul are inima de 1450 x 12 mm úi o flanúă de 400 x 28 mm, iar
traversa de punte are inima în medie de 1200 x 11 mm, flanúată 200 x 15 mm.

119
7.4. Sarcinile aplicate structurii

Asupra structurii se vor aplica două tipuri de sarcini, astfel:

- presiuni variabile în timp úi distribuite pe fiecare panou de bordaj,
- forĠe concentrate în nodurile de frontieră din corespondenĠa coastelor 109 úi 153
pentru simularea solicitărilor induse de cazul de încărcare în apă calmă (momentul
încovoietor M úi forĠa tăietoare T).

Modul de calcul al presiunilor variabile în timp a constituit subiectul celorlalte

capitole ale lucrării de faĠă. În capitolul 6.2. sunt prezentate diagrame ale evoluĠiei în timp a
presiunii pe câteva din panourile navei.
Presiunile au fost calculate pentru punctele din centrul úirurilor orizontale de panouri,
considerându-se că valoarea obĠinută este o medie a valorilor de pe întreg panoul. Astfel, pe
fiecare din aceste panouri, a fost aplicată o presiune constantă, egală cu cea din punctul
central.

ForĠele tăietoare úi momentele încovoietoare sunt preluate din exemplul tipic al

calculatorului de bord, exemplu menĠionat în capitolul 6.1. Astfel:
a) pentru coasta 109 M= -34893 tfm reprezentând 21.2% din momentul admisibil úi
T= -536 t reprezentând 7.3% din forĠa admisibilă,
b) pentru coasta 153 M= -38932 tfm reprezentând 23.7% din momentul admisibil úi
T= +319 t reprezentând 4.5% din forĠa admisibilă. (Notă: unităĠile de măsură sunt
cele folosite de calculatorul de bord).
Utilizând caracteristicile secĠionale prezentate în capitolul 6.1. se calculează tensiunile
normale în punctele de interes. Prin înmulĠirea tensiunilor normale cu ariile medii adiacente
punctelor de interes, se obĠin forĠele nodale normale pe secĠiunile de capăt. Ariile medii sunt
considerate astfel:
- în punctele de pe bord sau dublu bord, aria medie este suma jumătăĠilor ariilor
secĠiunilor panourilor adiacente úi a profilului cu bulb,
- în punctele libere ale profilului cu bulb, aria medie este jumătate din aria profilului
cu bulb.
Cu ajutorul programului de calcul structural POSEIDON al societăĠii de clasificare
Germanischer Lloyd s-a trasat răspunsul structurii la o forĠă tăietoare unitară (exprimată în
kN). Răspunsul maxim (tensiunea maximă obĠinută) la o forĠă tăietoare de 1 kN este
0.12893e-2 N/mm2. Pentru situaĠia de faĠă, pentru operativitate, s-a estimat grafic pe diagramă
un răspuns mediu (o tensiune tangenĠială medie) pentru fiecare perete vertical din cadrul celor
două secĠiuni. S-a obĠinut astfel pentru bordaj 0.81429e-3 N/mm2 úi 0.88215e-3 N/mm2 pentru
dublu bord.
Tensiunile tangenĠiale sunt calculate prin înmulĠirea răspunsurilor medii în cele două
zone cu forĠele tăietoare (exprimate în kN) din cele două secĠiuni.
Prin înmulĠirea tensiunilor tangenĠiale cu ariile medii de forfecare adiacente punctelor
de pe bordaj úi dublu bord din cele două secĠiuni de capăt, se obĠin forĠele ce vor fi aplicate în
acestea pentru a simula efectul forĠei tăietoare T.
Aria medie de forfecare este considerată suma jumătăĠilor ariilor secĠiunilor panourilor
adiacente punctului.

Aceste solicitări completează modelul numeric. Pentru rezolvarea acestuia mai trebuie
stabilită úi metoda ce va fi folosită pentru integrarea în timp a soluĠiei.

120
7.5. Integrarea în timp a soluĠiei

EcuaĠia de miúcare a unui sistem dinamic este: [M ]{u} + [C ]{u} + [K ]{u} = { f (t )} unde:
- [M] este matricea maselor domeniului,
- [C] este matricea coeficienĠilor de amortizare,
- [K] este matricea coeficienĠilor de rigiditate,
- {u}, {u}, {u} vectorul deplasărilor, vitezelor úi acceleraĠiilor nodurilor,
- { f (t )} este vectorul solicitărilor variabile în timp.

Programul de element finit realizează calculul matricelor [K] úi [M]. Pentru calculul
matricei coeficienĠilor de amortizare sunt necesare însă informaĠii suplimentare. Conform
referinĠelor [37] úi [102], amortizarea structurilor sudate este foarte mică, ceea ce a permis ca
în lucrarea de faĠă să se neglijeze amortizarea structurală.

Calculul răspunsului în timp al structurii se poate realiza prin:

- metoda superpoziĠiei modale,
- metoda integrării directe în timp.

Calculul prin metoda superpoziĠiei modale implică determinarea modurilor proprii de

vibraĠie. În urma rulării calculului de frecvenĠe proprii aplicat modelului prezentat mai sus
(fără solicitări aplicate), autorul a observat că majoritatea modurilor proprii obĠinute nu sunt
realistice. Astfel, formele proprii indicau puternice oscilaĠii locale mai ales ale elementelor
longitudinale între elementele de sprijin (coastele întărite), în condiĠiile în care bordajul úi
dublu bordul nu oscilau de loc. Pentru selectarea modurilor proprii reale ar fi fost necesar un
proces de filtrare a soluĠiilor. Din păcate programul de element finit nu permitea folosirea
selectivă a modurilor proprii în cadrul integrării în timp prin superpoziĠie modală, ci doar
folosirea primelor m moduri. Acest fapt a condus la alegerea metodei integrării în timp pentru
rezolvarea sistemului dinamic.
Aceste concluzii reies úi dintr-un studiu intern al Institutului de Cercetări úi Proiectări Navale
din GalaĠi (ICEPRONAV) (referinĠa [1]), document care i-a fost prezentat succint autorului în
cadrul consultării pe această temă a unor cercetători din cadrul institutului. Respectivul
document prezenta úi studiul cu metoda elementului finit a modurilor proprii de vibraĠii ale
unui tub rectangular lung, care are întărituri longitudinale (situaĠia idealizată a unei structuri
navale construite în sistem longitudinal). ùi în acest document se sesiza apariĠia în special a
oscilaĠiilor elementelor longitudinale, concluzionându-se în final că modalitatea cea mai bună
de a apropia rezultatele obĠinute de realitate, este metoda “topirii” elementelor longitudinale
în panourile înveliúului. Confirmarea acestei metodologii ca fiind aplicată în analizele
efectuate de către societăĠile de clasificare a fost obĠinută úi prin intermediul d-lui conf. dr.
ing. L. Domniúoru da la Catedra de Nave a FacultăĠii de Inginerie Electrică úi Nave.

În analiza de faĠă s-a utilizat metoda integrării directe.

Conform documentaĠiei programului de element finit utilizat [109], rezolvarea ecuaĠiei
dinamice prin această metodă se realizează iterativ. EcuaĠia dinamică are următoarea formă de
discretizare în timp:
[M ]t + ∆t {u}(i ) + [C ]t + ∆t {u}(i ) + t + ∆t [K ](i ) t + ∆t {∆u}(i ) = t + ∆t {R}− t + ∆t {F }(i −1)
[M] = matricea maselor sistemului;
[C] = matricea coeficienĠilor de amortizare;
t+∆t
[K](i) = matricea coeficienĠilor de rigiditate la timpul t+∆t úi iteraĠia i;
t+∆t
{R} = vectorul forĠelor externe la timpul t+∆t
t+∆t
{F}(i-1) = vectorul forĠelor nodale interne generate la timpul t+∆t úi iteraĠia i;

121
t+∆t
{∆u}(i) = vectorul variaĠiei deplasărilor nodale la iteraĠia i;
t + ∆t
{u}(i ) = vectorul deplasărilor nodale la iteraĠia i;
t + ∆t
{u}(i ) = vectorul vitezelor nodale la iteraĠia i;
t + ∆t
{u}(i ) = vectorul acceleraĠiilor nodale la iteraĠia i.

Autorul a folosit opĠiunile implicite ale programului, respectiv schema de integrare în

timp Newmark-Beta (cu parametrii de integrare γ=0.5 úi β= 0.25) úi metoda Newton-Raphson
pentru iterarea soluĠiei.
Pasul de timp utilizat a fost T/40 unde T este perioada oscilaĠiei. SoluĠiile au fost
memorate din 2 în 2 paúi de calcul pentru a salva spaĠiul de stocare.
În condiĠiile utilizării unui procesor cu frecvenĠa de 333 MHz úi a unui calculator
personal cu o memorie de 32 Mb, timpul necesar rulării a 740 paúi de timp este de
aproximativ 8 ore. Fiúierele de rezultate au mai mult de 400 Mb.

7.6. Rezultatele obĠinute

Autorul a realizat o rulare a modelului în condiĠiile aplicării pe bordaj a presiunilor

dinamice úi trei rulări statice corespunzătoare situaĠiilor de aúezare statică a navei în valul
travers.
Considerând că detalierea modului de obĠinere úi aplicare a sarcinilor dinamice s-a
făcut mai sus, se va detalia modul de calcul úi aplicare a sarcinilor statice.
Cazurile statice corespund imersării navei la nivelul liniei de plutire+amplitudinea
valului considerat, la nivelul liniei de plutire úi la nivelul liniei de plutire-amplitudinea valului
considerat. Concret:
- pentru primul caz vom considera o presiune hidrostatică echivalentă cu cea a unei
coloane de apă de înălĠime H = 12.0+2.5= 14.5 m deasupra liniei de bază;
- pentru cazul al doilea vom considera o presiune hidrostatică echivalentă cu cea a
unei coloane de apă de înălĠime H = 12.0 m deasupra liniei de bază;
- pentru cazul al treilea vom considera o presiune hidrostatică echivalentă cu cea a
unei coloane de apă de înălĠime H = 12.0-2.5= 9.5 m deasupra liniei de bază.
Presiunea într-un punct oarecare cu cota z faĠă de linia de bază va fi p= ρg(H - z).
Pe fiecare panou se aplică o presiune constantă egală cu cea a punctului din mijloc.

În continuare se vor prezenta zonele critice determinate în urma acestor rulări.

Prezentarea se face începând cu nivele inferioare. Rezultatele vor prezenta în special valoarea
tensiunii echivalente Von Misses obĠinută prin relaĠia:
σe = [(σ x − σ y ) + (σ x − σ z ) + (σ y − σ z )
2 2 2
] 2 + 3(τ 2
xy )
+ τ xz2 + τ yz2 ,
dar úi valorile tensiunii normale σ în direcĠiile de interes sau a celei tangenĠiale τ.

La prima longitudinală (2800 mm de la linia de bază), L21 s-au evidenĠiat tensiuni

echivalente substanĠiale faĠă de restul structurii nivelului în zonele:
- de la mijlocul elementului între punctele de sprijin ale elementului pe coastele
întărite (P1585),
- în zonele de intersecĠie cu coastele (P1385).
Maximele se obĠin pentru punctele aflate la mijlocul elementului între coastele întărite
imediat adiacente peretelui etanú (P1585).
Pentru punctul P1385: în cazul 1 static se obĠine σx= -36.4 kN/mm2 úi σe= 32.0
kN/mm2 ; în cazul 2 static se obĠine σx= -28.6 kN/mm2 úi σe= 25.2 kN/mm2 ; în cazul 3 static
se obĠine σx= -20.1 kN/mm2 úi σe= 18.4 kN/mm2. În situaĠia aplicării dinamice a solicitărilor

122
extremele medii ale tensiunii normale sunt de aproximativ –27 úi –9 kN/mm2 , ceea ce indică
faptul că aplicarea statică a valului reprezintă o supraestimare pentru aceste elemente.

Fig. 7.6.1. – DistribuĠia tensiunilor σx pentru L21

Fig. 7.6.2. – EvoluĠia în timp a tensiunilor σx pentru punctul P1385

O concluzie identică se obĠine úi pentru punctul P1585. În cazul 1 static se obĠine σx=
+42.2 kN/mm2 úi σe= 40.2 kN/mm2 ; în cazul 2 static se obĠine σx= +33.2 kN/mm2 úi σe=
31.6 kN/mm2 ; în cazul 3 static se obĠine σx= +24.1 kN/mm2 úi σe= 23.0 kN/mm2. În situaĠia
aplicării dinamice a solicitărilor, extremele medii ale tensiunii normale sunt de aproximativ
+29 úi +10.7 kN/mm2 , iar pentru tensiunea echivalentă 31 kN/mm2 úi 10 kN/mm2 .

Fig. 7.6.3. – EvoluĠia în timp a tensiunilor echivalente pentru punctul P1585

123
 Fig. 7.6.4. – EvoluĠia în timp a tensiunilor σx pentru punctul P1585

La longitudinala L22 (3600 mm de la linia de bază), se evidenĠiază concentrări de

tensiuni în zone mai apropiate de coasta întărită, datorită apariĠiei unei zone rigidizate
suplimentar prin prezenĠa brachetului între longitudinala de bord úi cea de dublu bord. Aceúti
bracheĠi sunt dispuúi pe coastele întărite în scopul micúorării câmpului de placă, pentru
prevenirea voalării zonelor în care se realizează descărcarea pe traversele nepuntite sau în
zonele slăbite de decupările de trecere a apei.

Fig. 7.6.5. – DistribuĠia tensiunilor echivalente pentru L22

Fig. 7.6.6. - EvoluĠia în timp a tensiunilor echivalente pentru punctul P1296

124
 Pentru punctul P1296: în cazul 1 static se obĠine σx= -10.3 kN/mm2 , σy= -15.5
kN/mm2 , τxy= 13.4 kN/mm2 úi σe= 27.0 kN/mm2 ; în cazul 2 static se obĠine σx= -8.0
kN/mm2 , σy= -12.0 kN/mm2 , τxy= 10.4 kN/mm2 úi σe= 20.8 kN/mm2 ; în cazul 3 static se
obĠine σx= -5.6 kN/mm2 , σy= -7.25 kN/mm2 , τxy= 7.3 kN/mm2 úi σe= 18.4 kN/mm2.
Datorită rigidizării zonei tensiunile principale nu mai au direcĠii apropiate de axele globale, de
aceea vom considera doar tensiunea echivalentă. În situaĠia aplicării dinamice a solicitărilor,
extremele medii ale tensiunii echivalente sunt de aproximativ 27 úi 9.6 kN/mm2 . Efectul de
suprasolicitare datorat aplicării valului static este prezent úi aici.

În cazul longitudinalei L23 (4400 mm de la linia de bază) distribuĠia tensiunilor este

asemănătoare cu cazul longitudinalei L21 (similaritatea structurii).

Fig. 7.6.7. – DistribuĠia tensiunilor σx pentru L23

Pentru punctul P1225: în cazul 1 static s-a obĠinut σx= 29.6 kN/mm2 úi σe= 28.1
kN/mm² ; pentru cazul 2 static s-a obĠinut σx= 22.4 kN/mm² úi σe= 21.3 kN/mm² pentru
cazul 3 static s-a obĠinut σx= 15.0 kN/mm² úi σe= 14.3 kN/mm2 . În cazul dinamic σx are
extremele de aproximativ 23 kN/mm² úi 9.8 kN/mm², iar tensiunea echivalentă de aproximativ
24 kN/mm² úi 9.9 kN/mm².

Fig. 7.6.8. – EvoluĠia în timp a tensiunilor σx pentru P1225

125
 Fig. 7.6.9. – EvoluĠia în timp a tensiunilor echivalente pentru P1225
Pentru punctul P1590: tensiunile cresc substanĠial. În cazul 1 static s-a obĠinut σx=
41.3 kN/mm2 úi σe= 39.0 kN/mm² ; pentru cazul 2 static s-a obĠinut σx= 30.9 kN/mm² úi σe=
29.2 kN/mm² ; pentru cazul 3 static s-a obĠinut σx= 20.6 kN/mm² úi σe= 19.4 kN/mm2 . În
cazul dinamic, σx are extremele de aproximativ 28.5 kN/mm² úi 6.0 kN/mm², iar tensiunea
echivalentă de aproximativ 28.4 kN/mm² úi 5.0 kN/mm².

Fig. 7.6.10. – EvoluĠia în timp a tensiunilor σx pentru P1590

Fig. 7.6.11. – EvoluĠia în timp a tensiunilor echivalente pentru P1590

126
 Pentru punctul P1435 aflat la intersecĠia cu coasta întărită, tensiunea normală îúi
schimbă sensul devenind tensiune de compresiune. Se obĠine: pentru cazul static 1 σx= -34.3
kN/mm² úi σe= 30.1 kN/mm², pentru cazul static 2 σx= -25.9 kN/mm² úi σe= 22.7 kN/mm²
iar pentru cazul static 3 σx= -17.5 kN/mm² úi σe= 15.3 kN/mm². Pentru cazul dinamic
extremele obĠinute sunt: pentru σx aproximativ –26.5 kN/mm² úi -6.8 kN/mm², iar pentru σe
23.4 kN/mm² úi 7 kN/mm².

Fig. 7.6.12. – EvoluĠia în timp a tensiunilor σx pentru P1435

Fig. 7.6.13. – EvoluĠia în timp a tensiunilor echivalente pentru P1435

Pe longitudinala L25 se obĠin zone critice în punctele:

- P1594 la mijlocul deschiderii longitudinalei de bordaj între coastele întărite,
- P1390 la intersecĠia longitudinalei de bordaj cu coasta întărită.
Pentru punctul P1594 se obĠine: pentru cazul static 1 σx= 42.4 kN/mm² úi σe= 40.0
kN/mm²; pentru cazul static 2 σx= 29.5 kN/mm² úi σe= 27.8 kN/mm² iar pentru cazul static 3
σx= 16.7 kN/mm² úi σe= 15.7 kN/mm². Pentru cazul dinamic extremele obĠinute sunt: pentru
σx aproximativ 33.0 kN/mm² úi -4.0 kN/mm², iar pentru σe 33.5 kN/mm² úi 2.0 kN/mm².
Pentru punctul P1390 se obĠine: pentru cazul static 1 σx= -39.8 kN/mm² úi σe= 35.2
kN/mm²; pentru cazul static 2 σx= -28.4 kN/mm² úi σe= 25.7 kN/mm² iar pentru cazul static3
σx= -16.7 kN/mm² úi σe= 15.0 kN/mm². Pentru cazul dinamic extremele obĠinute sunt: pentru
σx aproximativ -35.0 kN/mm² úi -4.0 kN/mm², iar pentru σe 30.5 kN/mm² úi 4.0 kN/mm².

127
 Fig. 7.6.14. – EvoluĠia în timp a tensiunilor σx pentru P1594

Fig. 7.6.15. – EvoluĠia în timp a tensiunilor echivalente pentru P1594

Fig. 7.6.16. – EvoluĠia în timp a tensiunilor σx pentru P1390

128
 Fig. 7.6.17. – EvoluĠia în timp a tensiunilor echivalente pentru P1390

În cazul longitudinalei L27 (7600 mm de la linia de bază), punctele cele mai solicitate
sunt cele de la intersecĠia longitudinalei de dublu bord cu coastele aflate la mijlocul zonei
dintre pereĠii etanúi. Prin aceste puncte se realizează descărcarea solicitărilor panourilor
cuprinse între dublul fund úi zona sprijinită de traversele nepuntite spre acestea din urmă.
Acest fapt reiese úi din preponderenĠa tensiunilor în direcĠie orizontală.

Fig. 7.6.18. – DistribuĠia tensiunilor echivalente pentru L27

Fig. 7.6.19. – EvoluĠia în timp a tensiunilor σy pentru P1459

129
 Analizând punctul P1459 se obĠin următoarele rezultate: pentru cazul static 1 σy=
-32.8 kN/mm² úi σe= 33.6 kN/mm²; pentru cazul static 2 σy= -22.3 kN/mm² úi σe= 22.7
kN/mm², iar pentru cazul static 3 σy= -12.2 kN/mm² úi σe= 12.2 kN/mm². În cazul dinamic
σy variază între aproximativ –39.5 kN/mm² úi -4.0 kN/mm².

Longitudinala L28 (8400 mm de la linia de bază) reprezintă un caz similar cu cel al

L27. ùi în acest caz punctele critice sunt de descărcări ale solicitărilor din dreptul traverselor
nepuntite. Aceste puncte preiau însă solicitările panourilor de la nivelul L28 până la punte,
care sunt mai mici decât cele de pe panourile inferioare.
Punctul considerat este P1396. În cazul static 1 se obĠine σe= 24.9 kN; în cazul static
2 σe= 11.6 kN/mm² iar în cazul static 3 σe= 3.2 kN/mm². În cazul dinamic, σe are extreme de
aproximativ 29.0 kN/mm² úi 2.0 kN/mm².
În aceste cazuri solicitările dinamice duc la o creútere în starea de tensiune. Zonele
prin care se face descărcarea sarcinilor de pe structura primară pe structurile întărite,
acĠionează sub influenĠa sarcinilor dinamice ca niúte sumatori ai diferenĠelor locale.

Fig. 7.6.20. – EvoluĠia în timp a tensiunilor echivalente pentru P1396

Pentru longitudinala L30 (10000 mm deasupra liniei de bază) porĠiunile cele mai
solicitate sunt tot trecerile prin coastele întărite úi zonele de mijloc între sprijine. Totuúi,
zonele de trecere prin coastele întărite (prin care se realizează descărcarea spre coaste) au
tensiuni cu 25% mai mari faĠă de cele de pe mijlocul deschiderii.

Fig. 7.6.21. – EvoluĠia în timp a tensiunilor σx pentru P1397

130
 Un astfel de punct este P1397. În cazul static 1 σx= -33.5 kN/mm²; pentru cazul static
2 σx= -4.6 kN/mm², iar pentru cazul static 3 tensiunile sunt de neglijat. Analiza dinamică
arată că extremele σx sunt –34.0 kN/mm² úi –4.0 kN/mm².

Pentru longitudinala L32 (11600 mm deasupra liniei de bază), punctele critice sunt tot
cele de la trecerea prin coastele întărite, ca de exemplu punctul P1480. Pentru acest punct
σx= -25.7 kN/mm² pentru cazul 1 úi nesemnificative pentru celelalte cazuri statice. Analiza
dinamică indică extreme ale σx de aproximativ -28.5 kN/mm² úi –8.5 kN/mm².

Fig. 7.6.22. – EvoluĠia în timp a tensiunilor σx pentru P1480

Longitudinala L33 (12400 mm deasupra liniei de bază) este slab solicitată prin
folosirea aúezării statice pe val (dealtfel apa atinge acest punct doar în cazul static 1). Astfel
punctul 1258 are σe= 2.9 kN/mm². Analiza dinamică indică că tensiunea echivalentă variază
între aproximativ 16.3 kN/mm² úi 4 kN/mm².

Fig. 7.6.23. – EvoluĠia în timp a tensiunilor echivalente pentru P1258

Analiza pereĠilor etanúi nu a indicat nici o zonă critică. În schimb coastele întărite din
zona de mijloc a spaĠiului dintre doi pereĠi etanúi au mai multe puncte critice.
Cea mai de jos decupare de trecere a apei este un puternic concentrator de tensiuni fapt
sesizat úi de societatea de clasificare care a cerut bordurarea decupării.
Dar punctele care sunt de interes în cazul de faĠă sunt punctele prin care coasta întărită
se descarcă spre traversele nepuntite.

131
 În cazul coastei 120 aceste puncte sunt P1090 úi P1089.

Fig. 7.6.24. – DistribuĠia tensiunilor echivalente pentru coasta 120

Punctul 1089 are în cazul static 1 σe= 40.1 kN/mm²; în cazul static 2 σe= 29.1
kN/mm² úi σe= 18.4 kN/mm² pentru cazul static 3. Componenta maximă a tensiunilor în acest
punct este τyz. Analiza dinamică indică valori maxime ale tensiunii echivalente maxime mult
mai mari, de aproximativ 50 kN/mm² (deci un factor de amplificare de +25%). Minimele
tensiunilor echivalente au o valoare medie de aproximativ 7.0 kN/mm². Amplitudinea
solicitării ciclice astfel obĠinută este de aproximativ 43 kN/mm², faĠă de aproximativ 22
kN/mm² obĠinută prin aúezarea statică a navei pe val. Se observă astfel că amplitudinea
ciclului este cu aproape 100% mai mare, faĠă de cea obĠinută static. De asemenea forma
ciclului obĠinut dinamic este net mai asimetrică.

Fig. 7.6.25. – EvoluĠia în timp a tensiunilor echivalente pentru P1089

Pentru punctul P1090, componenta σy are ponderea cea mai mare. Tensiunile
echivalente pentru acest punct sunt: pentru cazul static 1 σe= 44.7 kN/mm²; pentru cazul
static 2 σe= 29.6 kN/mm², iar pentru cazul static 3 σe= 16.4 kN/mm². Prin studiul dinamic se
obĠin următoarele extreme ale tensiunii echivalente: 55.5 kN/mm² úi 7.3 kN/mm².
Amplitudinea ciclului tensiunilor calculate prin metoda dinamică este cu 70% mai mare decât
cea obĠinută prin aúezarea statică pe val a navei.

132
 Fig. 7.6.26. – EvoluĠia în timp a tensiunilor echivalente pentru P1090

7.7. Concluzii asupra rezultatelor

Rezultatele obĠinute în urma studiului structurii sunt consecinĠe fireúti ale aplicării
presiunilor hidrodinamice calculate anterior. Cele două concluzii importante obĠinute în
capitolele anterioare se reflectă úi în evoluĠia tensiunilor din structură.
Astfel, faptul că presiunile din zonele de sub linia de plutire sunt supraestimate prin
aúezarea statică a navei în val, faĠă de presiunile calculate prin simularea în timp a
fenomenului, este reflectat în valorile absolute mai mari ale extremelor tensiunilor calculate în
cazurile statice, faĠă de cele calculate în cazul dinamic. Astfel, maximele absolute ale
tensiunilor (tensiunile date de “crestele” presiunilor aplicate) calculate prin aúezare statică,
sunt în medie mai mari cu 20-25% faĠă de cele calculate dinamic. Minimele absolute
(tensiunile date de “golurile de val”), sunt semnificativ mai mici în cazul dinamic faĠa de
cazul aúezării statice pe val, fapt explicat prin miúcarea relativă neliniară a navei faĠă de
suprafaĠa apei.
De asemenea, în zonele apropiate liniei de plutire (sub úi peste aceasta), calculul
tensiunilor în ipoteza aúezării statice nu mai are eficienĠă. Calculul static nu mai reflectă
tensiunile reale atât din punctul de vedere al determinării extremelor tensiunilor, cât úi din
punctul de vedere al formei ciclului de solicitare. Această situaĠie este normală, Ġinându-se
cont că presiunea reală la linia de plutire este cu aproximativ 40% mai mare decât cea care
rezultă din aúezarea statică úi că apa udă zone mult mai extinse ale bordajului.
ğinând cont de particularităĠile structurii considerate, se evidenĠiază că în zonele prin
care se realizează descărcarea sarcinilor pe structurile de sprijin, concentrarea de tensiuni în
cazul dinamic, este mai mare cu aproximativ 70-100% faĠă de cazul aúezării statice pe val.
Această diferenĠă provine atât din faptul că respectivele puncte “colectează” diferenĠele de pe
întreaga zonă pe care o susĠine, cât úi din cumularea efectelor dinamice din cadrul structurii.

Concluzia ce se trage din prezentarea de mai sus este că în cazul aúezării statice a
navei pe valul travers rezultatele obĠinute nu sunt în conformitate cu cele obĠinute prin
simulare directă în timp, diferenĠele fiind datorate efectelor dinamice din val úi din miúcarea
relativă navă - val.
Din punct de vedere al finalităĠii structurale, studiul poate fi considerat un segment al
analizei navei în valuri oblice (ce include cazul extrem al valului travers). O evaluare
completă a structurii ar implica úi considerarea valului longitudinal deci, simularea miúcării
navei faĠă de apă, în 3D.

133
 Dar aúa cum am afirmat de la început acest calcul de structură nu este menit să se
constituie într-un studiu de caz care să evidenĠieze zone “în roúu” (respectiv zone slabe), ale
prezentei structuri. Faptul că astfel de zone nu au fost evidenĠiate prin analiza concretă a
structurii de faĠă, este un fapt pozitiv la adresa seriei de nave care deja sunt construite úi
exploatate.
Acest studiu este prezentat în scopul de a evidenĠia diferenĠele ce apar ca urmare a
folosirii a două metodologii diferite, dintre care una este cea uzuală.

134
Capitolul 8. Concluzii

8.1. Realizări personale

Lucrarea de faĠă are două scopuri principale:

- realizarea unei abordări cât mai apropiată de fenomenul fizic real al miúcării
fluidului cu suprafaĠa liberă în prezenĠa unui corp în plutire (componenta
hidrodinamică) úi
- realizarea unui studiu asupra influenĠei aplicării unor sarcini mult mai apropiate de
realitate, cu un profund aspect neliniar úi dinamic, asupra structurii navelor
(componenta de structură).
Realizările personale ale autorului sunt legate de atingerea acestor scopuri.

Astfel, din punct de vedere hidrodinamic:

1) s-a pus la punct o metodologie de simulare în domeniul spaĠiu-timp a curgerii fluidului cu

suprafaĠă liberă, bazată pe ipoteza fluidului potenĠial úi pe condiĠiile la limită în forma lor
completă (neliniară). Prin această metodă se pot simula valuri complet neliniare până în
apropierea fenomenului de pierdere a echilibrului energetic. Rezultatele acestor simulări
sunt extrem de utile în studiul fenomenelor de eroziune a plajelor, a efectelor digurilor sau
în determinarea curenĠilor în acvatoriile utilitare. Alte, studii de interes ce se pot realiza cu
această metodologie sunt: cel al valurilor singulare (de tip val seismic - tzunami) sau cel al
fenomenului de sloshing în tancuri;
2) pe baza metodologiei simulării curgerii fluidului cu suprafaĠă liberă s-a dezvoltat
metodologia de simulare a curgerii fluidului cu suprafaĠă liberă în prezenĠa unui corp sau a
mai multe corpuri în plutire (sau fixe). Această metodologie permite calculul miúcării
corpului dar úi determinarea presiunilor hidrodinamice pe suprafaĠa sa în domeniul spaĠiu-
timp. Această metodă, spre diferenĠă de cele clasice utilizate în prezent, nu este
dependentă de forma corpului, adâncimea acvatoriului úi ipoteza micilor excitaĠii, fiind
aplicabilă oricărei forme de corp sau corpuri, în acvatorii limitate sau nu úi pentru excitaĠii
modelate complet neliniar. Domeniile de aplicare ale acestei metodologii sunt multiple,
cum ar fi:
- studiul miúcărilor neliniare ale navei, inclusiv studierea unor fenomene rare ca
ruliul parametric
- determinarea sarcinilor reale de pe corpul navei
- studiul hidrodinamic al corpurilor deosebite (ca de exemplu catamaranele)
- studiul structurilor off-shore
- studiul fenomenelor ce apar la ancorare sau amarare sub efectul valurilor sau a
oscilaĠiilor proprii
- studiul stabilităĠii navelor avariate
- studiul efectului asupra stabilităĠii navei a miúcării fluidelor cu suprafaĠă liberă din
interiorul acesteia
Toate aceste aplicaĠii ale metodologiei stabilite sunt probleme critice úi deosebit de
actuale;
3) evidenĠierea existenĠei unui cuplaj real, de tip ruliu parametric, între miúcarea de oscilaĠie
pe verticală úi miúcarea de ruliu. În conformitate cu cunoútinĠele autorului, evidenĠierea
acestui fenomen este realizată în premieră, ruliul parametric considerat până în prezent
demonstrând doar cuplajul între miúcarea de tangaj úi miúcare de ruliu. Chiar dacă în
cadrul acestei lucrări nu s-a realizat o analiză analitică a acestui fenomen, se poate
considera că apariĠia constantă a acestuia în preajma perioadei egală cu jumătatea
perioadei critice de ruliu permite obĠinerea unor concluzii. Se demonstrează astfel că
teoriilor clasice nu pot fi extrapolate prin ignorarea ipotezei micilor oscilaĠii. Această

135
 concluzie este suficient de puternică pentru a susĠine întregul demers făcut în lucrarea de
faĠă.

Din punct de vedere al calculului structural s-a studiat bordul dublu al unei nave tanc
existente. Acestei structuri i s-au aplicat presiunilor determinate prin simulare directă în timp
iar pentru comparaĠie i s-au aplicat úi presiunile din aúezarea statică pe val. Rezultatele au
evidenĠiat că analiza dinamică aduce informaĠii mult mai exacte asupra solicitărilor din
structură atât din punct de vedere al mărimii acestora cât úi din punctul de vedere al formei
solicitărilor ciclice úi a extinderii zonelor afectate. Prin aceasta se subliniază necesitatea
considerării în calculul de structură a sarcinilor determinate prin metode mai apropiate de
realitate cu scopul final de evitare sau cel puĠin de menĠinere sub control a avarilor.

8.2. Concluzii

Leonardo DaVinci afirma că acolo unde începe apa începe incertitudinea. Primii paúi
în îndepărtarea incertitudinii au fost făcuĠi prin laborioase observaĠii experimentale care au
condus la descoperirea legilor hidrodinamicii. Multă vreme însă aceste legi au fost exprimate
prin ecuaĠii atât de simple în formă, dar atât de complexe în esenĠă, încât rezolvarea unor
probleme practice de hidrodinamică se făcea în baza unor drastice aproximări. În prezent,
pornindu-se de la setul complet de legi, metodele numerice permit realizarea simulării
fenomenelor hidrodinamice.
Această lucrare a avut scopul de a stabili o metodologie de calcul hidrodinamic prin
care să se realizeze simularea curgerii fluidului cu suprafaĠă liberă.
Din punct de vedere al stabilirii unei metode, concluziile care s-au tras sunt
următoarele:
- metoda cea mai potrivită pentru studiul hidrodinamic al fluidului potenĠial cu
suprafaĠă liberă în domeniul spaĠiu-timp este Metoda Elementului de Frontieră.
Această metodă are avantajul de a oferi posibilitatea modelării facile a evoluĠiei
geometriei domeniului în timp. Datorită acestei caracteristici se pot surprinde stări
extreme ale valului. De asemenea, prin reducerea gradului spaĠial al problemei cu
o unitate, se economisesc resurse hardware úi timp de rulare;
- generatoarele de val de tip frontieră solidă mobilă sunt cele mai apropiate de
realitate. Totuúi, dacă este necesar să se utilizeze un excitator modelat pe baza
caracteristicilor valurilor teoretice este de preferat să se impună pe frontiera
amonte câmpul de viteze úi nu câmpul funcĠiilor de potenĠial deoarece câmpul de
viteze nu intră în contradicĠie cu condiĠia de suprafaĠă liberă;
- condiĠia simplificată de frontieră aval permeabilă, utilizată în lucrare oferă
rezultate foarte bune. Se dovedeúte că evoluĠia erorii masice este în principal
rezultatul condiĠiilor impuse pe frontierele amonte úi aval;
- metoda optimă de calcul a termenului ∂φ ∂t este cea bazată pe modelarea
numerică a ecuaĠiei ∆(∂φ ∂t ) = 0 . Această metodă oferă o mare flexibilitate în
modelarea grilei putându-se utiliza aceiaúi grilă ca úi în cazul modelării ecuaĠiei de
continuitate;
- calculul condiĠiei Neumann pe corpul navei pentru ecuaĠia ∆(∂φ ∂t ) = 0 , respectiv
∂(∂φ ∂t ) ∂n , conduce la evidenĠierea acceleraĠiilor corpului. În plus, aceste
condiĠii trebuiesc calculate în funcĠie de derivatele tangenĠiale, derivate care
datorită metodei, pot fi uúor calculate;
- metodele de calcul ale termenilor ∂φ ∂t sau ∂(∂φ ∂t ) ∂n pe corpul navei bazate
pe diferenĠe finite sunt potenĠiale inducătoare de discontinuităĠi în modelarea
fenomenului. Aceste discontinuităĠi pot fi evidenĠiate în special în diagramele de
forĠe ce acĠionează asupra corpului sub forma “colĠilor de fierăstrău”;

136
 - acceleraĠiile corpului se determină rezolvând un sistem obĠinut prin cuplarea
ecuaĠiei ∆(∂φ ∂t ) = 0 cu ecuaĠiile de echilibru ale corpului úi nu prin rezolvarea
directă a acestora din urmă. Această concluzie subliniază strânsa interdependenĠă
între miúcare úi presiunile care acĠionează asupra navei. Considerăm că rezolvarea
acestui sistem cuplat permite surprinderea corectă a efectelor neliniare úi
tranzitorii;
- pasul de timp utilizat pentru integrarea în timp cu această metodă este suficient de
mare pentru a da eficienĠă chiar în cazul utilizării unui calculator personal.

Din punctul de vedere al rezultatelor hidrodinamice obĠinute prin simulările în timp

realizate cu metoda stabilită în lucrare, se pot trage concluziile:
- cinematica navei obĠinută prin simulare directă în timp dovedeúte că aplicarea
teoriilor clasice oferă cel mult un răspuns cinematic mediu global. Astfel,
simularea directă subliniază dependenĠa factorului de amplificare a miúcării de
amplitudinea excitaĠiei, fapt care nu este surprins în teoriile clasice, inclusiv de
teoria fâúiilor;
- ruliul parametric apare úi în cazul valului de travers datorită variaĠiei în timp a
momentului de redresare ca urmare a miúcărilor verticale cu amplitudini mari;
- amplitudinea excitaĠiei este esenĠială pentru cazurile în care este posibilă apariĠia
ruliului parametric. Astfel, pot exista cazuri când pentru aceiaúi perioadă a
excitaĠiei, ruliul parametric să apară sau nu în funcĠie amplitudinea excitaĠiei;
- miúcările ample ale navei fac ca ipotezele clasice să-úi piardă valabilitatea. În cazul
utilizării ecuaĠiilor clasice pentru modelarea miúcărilor navei, acestea trebuiesc
considerate în formele lor complexe, cu coeficienĠi variabili în timp. Considerarea
diferiĠilor coeficienĠi de cuplare între miúcările simetrice úi cele asimetrice ca fiind
mult mai mici decât restul coeficienĠilor se dovedeúte a nu fi adevărat în cazul
miúcărilor cu amplitudini mari. Studiul miúcărilor simetrice separat de miúcările
nesimetrice (clasic în teoria fâúiilor) se dovedeúte a fi întotdeauna corect;
- distribuĠia de presiuni pe corpul navei este în strânsă legătură cu cinematica
miúcării navă-val. Aplicarea unor metode de aúezare statică a navei pe val bazate
pe determinarea amplitudinii miúcării relative prin metode clasice nu ia în
consideraĠie efectul amplitudinii excitaĠiei asupra răspunsului úi nici nu reflectă
forma reală a ciclului de solicitare.

Concluziile studiilor hidrodinamice dovedeúte că avansul luat de metodele structurale

trebuie susĠinut de metode care să ofere datele de intrare pentru aceste calcule. Este bine útiut
că “tăria” unui sistem este dată de cea mai slabă verigă a sa. În acest sens, considerăm că
dezvoltarea calculului neliniar sau al calculului optimal al structurilor este nejustificată în
lipsa unor informaĠii suficient de corecte asupra solicitărilor.

O primă concluzie a studiului structural realizat este că în cazul modelării cu elemente

finite a structurilor complexe având elemente de întărire modelate distinct de înveliú,
metodele clasice de obĠinere a modurilor proprii nu dau rezultate corecte. Modurile proprii
obĠinute astfel sunt o posibilă combinaĠie între modurile proprii ale structurii úi modurile
proprii ale diferitelor detalii structurale distincte.
Ca metode de determinare a modurilor de frecvenĠă proprie a unor astfel de structuri
se propun:
- analiza modelelor simplificate prin tehnica “topirii” elementelor de întărire în
înveliú;
- obĠinerea cel puĠin a modului principal de vibraĠie prin studiul răspunsului
structurii la o excitaĠie de tip impuls unitar.

137
 Această concluzie s-a obĠinut ca urmare a încercării folosirii metoda superpoziĠiei
modale ca metodă de obĠinere răspunsului dinamic în timp al structurii modelată cât mai
apropiat de realitate. ConsecinĠa este că această metodă nu poate fi folosită pentru obĠinerea
răspunsului dinamic în timp al structurii modelată cât mai apropiat de realitate dacă nu există
programe de calcul care să utilizeze moduri proprii selectate de la caz la caz. În consecinĠă, în
această situaĠie, metoda integrării directe în timp este cea recomandată.

Studiul structural confirmă că diferenĠele sesizate în distribuĠiile de presiuni calculate

prin simulare directă în timp úi aúezare statică a navei pe val se transmit úi tensiunilor prin
extreme úi forme ale ciclului. Aceste diferenĠe devin critice în zona de deasupra plutirii
deoarece pentru aceasta calculul bazat pe ipoteze hidrostatice oferă solicitările cele mai
depărtate de realitate. În plus, s-a sesizat că în cazul studiului dinamic, în zonele de descărcare
ale structurii, apar creúteri ale amplitudinii ciclurilor de solicitare de până 100%. Aceste zone
se dovedesc prin calcul dinamic adevărate “amplificatoare” de tensiuni ceea ce le indică ca
fiind “Ġintele” studiilor de detaliu úi al unei atente execuĠii úi supravegheri.

Din punct de vedere naval în general, concluzia acestui studiu este că metodele
numerice de simulare hidrodinamică ajung din urmă metodele numerice aplicate de mult mai
multă vreme în calculul structurilor. CombinaĠia acestor două aspecte tinde să transforme
studiul navelor úi implicit proiectarea navală într-o útiinĠă extrem de precisă.

Din punct de vedere aplicativ, concluzia acestui studiu este că această metodologie
este eficientă úi practică. S-a dovedit aici că o astfel de simulare poate surprinde fenomene
tranzitorii úi fenomene profund neliniare adeseori dificil de surprins experimental sau prin
teoriile clasice. Modelarea unor cazuri extreme sau noi este facilă iar costurile sunt cele ale
unei dotări hardware iniĠiale, cele ale timpului necesar creerii unui software úi cele ale
timpului dedicat studiilor.
PosibilităĠile de utilizare ale acestei metodologii sunt la îndemâna celor interesaĠi

Concluzia generală este că dezvoltarea tehnicii de calcul permite apropierea crescândă

de realitate prin intermediul simulărilor. Această afirmaĠie este adevărată pentru majoritatea
aspectelor cunoaúterii úi numai pentru cele legate de domeniul naval.

8.3. Posibile dezvoltări viitoare

Cea mai importantă dezvoltarea ce poate fi realizată pe baza celor prezentate în

prezenta lucrare este trecerea la simularea 3D. Baza teoretică a simulării în 3D este identică
cu cea prezentată aici dar este necesar ca toate deducĠiile să fie adaptate acestei situaĠii.
Dezvoltarea în 3D deschide complet calea rezolvării multor probleme ale domeniului
naval. Din punct de vedere structural, în acest mod s-ar determina complet sarcinile ce
acĠionează asupra corpului obĠinându-se astfel o evaluare reală úi cuprinzătoare a rezistenĠei
generale úi locale a corpului.

O a doua dezvoltare posibilă a simulării curgerii fluidului cu suprafaĠă liberă ar fi

studiul aprofundat al modului de realizare a excitaĠiei úi al condiĠiilor limită aval. Din punctul
de vedere al obĠinerii excitaĠiei ar trebui studiat modul de simulare al stării reale a mării. În
această idee poate fi încercată excitarea fluidului cu o frontieră solidă ce se deplasează după
una din legile de miúcare utilizate în bazinele de încercări navale pentru obĠinere acestui efect.
Înainte de aceasta trebuie însă să se calculeze legea de legătură între miúcarea excitatorului úi
parametrii valului obĠinut. Acest studiu se poate face folosind considerente energetice, prin
combinarea calcul hidrodinamic simplu cu cel prin care se determină presiunile pe excitator
(pală sau piston).

138
 O a treia posibilă dezvoltare a acestui studiu este aprofundarea miúcării de ruliu în
scopul clarificării deficitului de amortizare evidenĠiat de comparaĠia cu experimentul pentru
această miúcare. Un astfel de studiu ar consta în primă fază în testarea efectului unor elemente
de frontieră de ordin superior. În cazul când această rafinare nu aduce rezultatele scontate ar
trebui efectuat un studiu dedicat găsirii unei metode generale de compensare numerică a
acestui efect.

O a patra posibilitate de dezvoltare a acestei lucrări este îmbinarea simulării miúcării

fluidului cu cea a calculului structural pentru determinarea maselor adiĠionale la vibraĠia
plăcilor. Acest studiu ar implica iterarea până la convergenĠă a geometriei plăcii calculate prin
Metoda Elementului Finit. Geometria plăcii ar fi obĠinută prin aplicarea asupra acesteia a
presiunilor hidrodinamice rezultate la fiecare pas de timp din forma úi viteza de miúcare a
punctelor plăcii.

Încununarea unor astfel de dezvoltări ar fi realizarea unei modelări hidroelastice a

navei prin care să se studieze eventual úi mecanismul de apariĠie a avariilor provenite din
oboseală. Se va spune că această ultimă posibilă dezvoltare este o exagerare úi că este ceva
nerealistic. Probabil că această reacĠie ar fi trezit acum un timp proiectul anunĠat în referinĠa
[49] de construire a unei superstructuri plutitoare de 5 km lungime, 1 km lăĠime úi câĠiva metri
adâncime, utilizabilă ca aeroport.

În concluzie, dezvoltarea unei metodologii fiabile de simulare a curgerii fluidului cu

suprafaĠă liberă cu sau fără corpuri în plutire deschide domenii largi de studiu în continuare.
Toate aceste domenii sunt de larg interes în construcĠiile maritime în general. Utilizarea unor
metode eficiente de simulare în oricare din aceste domenii poate conduce la economisirea de
timp, bani úi chiar de vieĠi omeneúti.

139
MulĠumiri

MulĠumesc prin prezentele rânduri tuturor celor care au avut harul, dorinĠa úi răbdarea
de a mă instrui úi a mă modela de-a lungul anilor.
În primul rând familiei în întregul ei, pentru că îi aparĠin cu calităĠile úi defectele mele.
O menĠiune specială trebuie să fac pentru soĠia mea care a avut răbdarea îngerească să
aútepte să termin tot ce aveam de făcut.
Apoi profesorilor care m-au învăĠat matematică, fizică, istorie, biologie, rezistenĠa
materialelor, arhitectură navală, metode numerice, útiinĠa materialelor úi alte útiinĠe plăcute úi
utile în general dar care mi-au arătat úi cum să mă străduiesc să gândesc úi să înĠeleg lucrurile
úi faptele în întregul lor.
O menĠiune specială trebuie să fac pentru îndrumătorul meu útiinĠific pentru ideea
acestei lucrări care m-a purtat în actualitate úi care m-a ajutat cu înĠelepciune să descopăr căile
adevărate úi să mă feresc de fundături, uneori ascultându-mă chiar atunci când starea sănătăĠii
îi era precară.
De asemenea mulĠumesc úi acelora care m-au susĠinut moral úi material în realizarea
lucrării.
MulĠumesc colectivelor celor două firme la care am lucrat până în prezent pentru
înĠelegerea úi sprijinul concret pe care mi le-au acordat (în ordine cronologică: biroul de
proiectare Ship Design Group din GalaĠi úi SocietăĠii Romanian Lloyd membră a Grupului de
firme Germanischer Lloyd).
MulĠumesc Catedrei de Nave ce aparĠine FacultăĠii de Inginerie Electrică úi Nave din
cadrul UniversităĠii “Dunărea de Jos” din GalaĠi pentru sprijinul logistic pe care mi l-a acordat
în multiple forme (incluzând facilitatea utilizării programului de element finit COSMOS).
MulĠumesc Catedrei de Mecanică úi RezistenĠa Materialelor pentru răbdarea cu care a
audiat rezultatele parĠiale ale acestei lucrări în scopul îmbunătăĠirii útiinĠifice a lor.

Nu am menĠionat în mod special decât două persoane pentru ca nu cumva, făcând

încercarea de a înúirui pe toĠi celor cărora le sunt îndatorat, să omit pe cineva, ceea ce ar fi
nedrept. Am înĠeles adeseori, discutând cu alte persoane, că este o mare úi repetată úansă să
întâlneúti în mod consecvent oameni de calitate aúa cum mi s-a întâmplat mie personal.

ùi nu în ultimul rând mulĠumesc celor care vor citi această lucrare în speranĠa că o vor
cântări úi judeca în ideea că un singur om este lipsit de putere úi trecător în timp pe când mai
mulĠi oameni animaĠi de aceleaúi idealuri sunt o forĠă persistentă úi redutabilă.

140
 BIBLIOGRAFIE

[1] L. Anghel, C. Dimitriu, C. Bran, S. Brazdeú – “Cercetări privind variaĠia momentului de

inerĠie cu modul propriu de vibraĠie”, Tema de cercetare ICEPRONAV, AC2850-17.1.1,
1996
[2] G. B. Airy – “On tides and waves”, Encyclopedia Metropolitana, Series 5, 5, pag. 241-396
[3] Malick Ba, Alain Rebeyrotte, Amyn Albayaty - “Non Linear Ship Motion by a Time
Domain Panel Method”, EUROMECH 374, Poitiers-Futuroscope, pag. 67-74, April 1998
[4] Balasubramaniam Ramaswamy and Mutsuto Kawahara - “Arbitrary Lagrangian-
Eulerian finite element method for unsteady, convective, incompressibile viscous free
surface fluid flow”, International Journal for Numerical Methods in Fluids, vol. 7; pag.
1053-1075, 1987.
[5] R. E. D. Bishop, W. G. Price – “Hydroelastiticity of Ships”, Cambridge Univ. Press, 1979
[6] W. G. Price, R. E. D. Bishop – “Probabilistic Theory of Ship Dynamics”, Chapman and
Hall, London, 1974
[7] R. Bhattacharyya – “Dynamics of marine vehicles”, John Wiley & Sons, New York, 1981
[8] P. J. Berkvens, P.J. Zandbergen - “Nonlinear Reaction Forces on Oscillating Bodies by a
Time - Domain Panel Method”, Journal of Ship Research, vol. 40, 4, pag. 288-302, 1996.
[9] P. J. Berkvens, P.J. Zandbergen - “Nonlinear Unsteady 3-D Motion of Freely Floating
Bodies”, EUROMECH 374, Poitiers-Futuroscope, April 1998
[10] P. J. Berkvens – “Floating Bodies Interacting with Water Waves – Development of a Time-
Domain Panel Method”, Ph. D. Dissertation, University of Twente, The Neetherlands, 1998
[11] V. Bertram, G. Thiart - “Fully three-dimensional ship seakeeping computations with a
surge-corrected Rankine panel method”, Journal of Science and Technology, vol. 3, No. 2,
1998
[12] P. Bettes, O.C.Zienkiewicz - “Difraction and refraction on surface waves, using finite and
infinite elements”, International Journal for Numerical Methods in Engineering, vol. II, pag.
1271-1290, 1977
[13] I. Bidoaie, N. Sârbu, I. Chirică, O. Ionaú – “Îndrumar de proiectare pentru teoria navei”,
Îndrumar litografiat, Universitatea din GalaĠi, 1986
[14] I. Bidoaie, O. Ionaú – “Teoria navei”, Note de Curs universitar
[15] I. Bidoaie, O. Ionaú – “Complemente de Arhitectură Navală. Dinamica navei”,
Editura Porto-Franco, 1998
[16] A. E. Branch – “Economics of shipping practice and management”, Secon Edition,
Chapman & Hall, London – New York, 1988
[17] C. Brătianu – “Metode cu element finit în dinamica fluidelor”, Editura Academiei R.S.R.,
Bucureúti, 1983
[18] C. A. Brebia - “Topics in Boundary Element Research”,
Springer-Werlany, Berlin, Heidelberg, vol. 1-3, 1987
[19] J. Broeze, E. F. G. van Daalen, P. J. Zandbergen – “A three-dimensional panel method
for nonlinear free surface waves on vector computers”, Computation Mechanics, 13, 12-28,
1993
[20] C. M. Bucur, C. A. Popeea, Gh. Gh. Simion – “Matematici speciale. Calcul numeric”,
Editura Didactică úi Pedagogică, Bucureúti, 1983
[21] T. H. J. Bunnik, A. J. Hermans - “Two Methods to Simulate the Propagation of an
Incoming Wave Over a Steady Wave Fiels”, EUROMECH 374, Poitiers-Futuroscope, pag.
59-66, April 1998
[22] Gh. Buzdugan – “RezistenĠa materialelor”, Editura Academiei Române, Bucureúti, 1986
[23] Gh. Buzdugan, L. Fetcu, M. Radeú – “VibraĠii mecanice”,
Editura Didactică úi Pedagogică, Bucureúti, 1982

141
[24] M. S. Celebi, M. H. Kim, R. F. Beck - “Fully Nonlinear 3-D Numerical Wave Tank
Simulation”, Journal of Ship Research, Vol. 42, No. 1, pag. 33-45, March 1998
[25] A. H. Clément - “Recent Developments of Computational Time-Domain Hydrodynamics
Based on a Diferential Approach of the Green Functions”, EUROMECH 374, Poitiers-
Futuroscope, pag. 49-58, April 1998
[26] R. Bruce Chapman – “Survey of Numerical Solutions for Ship Free-Surface Problems”,
Proceedings of the 3rd International Conference on Numerical Ship Hydrodynamics, pag. 5-
15, David W. Taylor Naval Ship Research and Development Centre, Bethesda, Maryland,
1978.
[27] R. Cointe, P. Geyer, P. King, B. Molin and M. Tramoni – “Nonlinear and linear motions
of a rectangular barge in a perfect fluid”, Proceedings of the 18th Symposium on Naval
Hydrodinamics, Ann Arbor, Michigan, 1991
[28] I. N. Constantinescu, G. V. DănuĠ – “Metode noi pentru calcule de rezistenĠă”,
Editura Tehnică Bucureúti, 1989
[29] V. Cristea, I. Athanasiu, E. Kalisz, L. Negreanu – “Borland Pascal 7.0 pentru Windows”,
Editura Teora Bucureúti, 1994
[30] V. Davîdov, N. Mattes – “Calculul Dinamic al RezistenĠei ConstrucĠiilor Navale”,
Editura Sudostroienie, 1974
[31] C. W. Dawson – “A practical Computer Method for Solving Ship-Wave Problems”,
Proceedings of the 3rd International Conference on Numerical Ship Hydrodynamics, pag. 30-
38, David W. Taylor Naval Ship Research and Development Centre, Bethesda, Maryland,
1978.
[32] G. Dincă – “Metode variaĠionale úi aplicaĠii”, Editura Tehnică, Bucureúti, 1980
[33] Gh. Dodescu – “Metode Numerice în Algebră”, Editura Tehnică, Bucureúti, 1979
[34] Pompiliu Donescu, Lawrence W. Virgin – “Free surface flow computing using a fully
consistent method”, In ASME Fluids Engineering Division, Annual Summer Meeting, San
Diego, CA, 1996
[35] Pompiliu Donescu – “Nonlinera fluid-structure interaction of floating bodies”, Draft of Ph.
D. Dissertation, Duke University, 1997
[36] Leonard Domniúoru – “Dinamica navei in marea reala” - Ed. Evrika, Braila, 1997
[37] Leonard Domniúoru – “Modelarea fenomenelor de springing úi whipping.
Hidroelasticitatea navei”, Editura Evrika, Brăila, 1997
[38] Leonard Domniúoru, Ovid Popovici, Daniela Domniúoru – “Introducere în analiza
structurilor navale prin metoda elementului finit”, Editura Evrika, Brăila, 1999
[39] N. Fonseca, C. Guedes Soares – “Time-Domain Analysis of Large-Amplitude Responses
of Ships in Waves”, PRAD 98, pag. 495-501, 1998
[40] Julieta Florea, Valeriu Panaitescu – “Mecanica Fluidelor”, Editura Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 1979
[41] D. Gârbea – “Analiză cu elemente finite”, Editura Tehnică Bucureúti, 1990
[42] V. Giuglea, O. Ionaú, M. Popa – “Actual Problems of the Readmission to Class of the
River Going Ships Reinstalled in Service After a Long Period of Inactivity”, 4th Technical
Committee Meeting of Romanian Lloyd, 1997
[43] Ö. Gören – “On the Second-Order Wave Radiation of an Oscillating Vertical Circular
Cylinder in Finite-Depth Water”, Journal of Ship Research, Vol. 40, No. 3, pag. 224-234,
September 1996
[44] O. Grim – “Uber den Einfluss der mitschwingenden Wassermasse auf die Schwingungs-
eigenschaften lokaler schwingungs fähiger Systeme”, Schiff und Hafen, S.538, 1953
[45] H. J. Haussling, R. T. VanEseltine – “Finite-Difference Methods for Transient Potential
Flows with Free Surfaces”, Proceedings of the 3rd International Conference on Numerical
Ship Hydrodynamics, pag. 295-314, David W. Taylor Naval Ship Research and
Development Centre, Bethesda, Maryland, 1978.
142
[46] J. Hess, O. M. A. Smith – “Calculation of non-lifting potential flow about arbitrary three
dimensional bodies”, Journal of Ship Research, 8, September 1964
[47] Caius Iacob – “Mecanica Teoretica”, Editura Didactică úi Pedagocică, Bucureúti, 1971
[48] Al. Ioan, O. Popovici, L. Domniúoru – “RezistenĠa generală a corpului navei”,
Editura Evrika, Brăila, 1998
[49] Masashi Kashiwagi – “A B-spline Galerkin scheme for calculating the hydroelastic
response of a very large floating structure in waves”, Journal of SNAJ, Vol. 3 Nr. 1, pag. 37-
49, 1998
[50] Kwang June Bai, Jang Whan Kim, Yang Hwan Kim – “Numerical computation for a
neliniar free surface flow problem”, Report AC2396, Department of Naval Architecture,
Seoul National University, Korea, 1993
[51] M. Landrini, E. F. Campana – “Steady Waves and Forces About a Yawing Flat Plate”
Journal of Ship Research, Vol. 40, No. 3, pag. 179-192, Sept. 1998
[52] Lazar Dragos – “Principiile mecanicii mediilor continue”,
Editura Tehnica, Bucuresti, 1983
[53] E. Lehmann – “Schiffsvibrationen. Lokale Schwingungen an Bord von Schiffen”,
Technischen Universität Hamburg
[54] F. M. Lewis – “The Inertia of the Water Surrounding a Vibrating Ship”, The Society of
Naval Architects and Marine Engineers, New York, 1929
[55] W.-M. Lin, D. Yue – “Numerical Solutions for Large Amplitude Ship Motions in the Time
Domain”, 18th Symp. on Naval Hydrodynamics, Ann Arbor, Michigan, pag. 41-66, 1990.
[56] M. S. Longuet-Higgins and E. D. Cokelet – “The deformation of steep surface waves on
water: I. A numerical method of computation.”, Proceedings, Royal Society of London,
Series A, 350, pag. 1-26, 1976
[57] J. C. Luke – “A variational principle for a fluid with a free surface”, Journal of Fluid
Mechanics, 27, pag. 395-397, 1967
[58] J. Lundgren, M. C. Cheung, B. L. Hutchison – “Wave-Induced Motions and Loads for a
Tanker. Calculations and Model Tests”, PRAD 98, pag. 503-510, 1998
[59] A. Lungu – “Metode numerice în hidrodinamică”, Note de Curs universitar
[60] Hisaaki Maeda, Chang Kyu Rheem – “Practical Time Domain Simulator of Wave Loads
on a Ship in Multi-Directional Waves”, PRAD 98, pag. 513-519, 1998
[61] ùt. Măruúor – “Metode numerice în rezolvarea ecuaĠiilor neliniare”, Editura Tehnică,
Bucureúti, 1981
[62] Daniel E. Medina, James A. Loggett, R.A. Birchwood, K.E. Torrance – “A consistent
boundary element method for free surface hydrodinamics calculations”, International Journal
for Numerical Methods in Fluids, vol.12, pag. 835-897, 1991.
[63] K.-S. Min, S.-H. Kang – “Systematic study on the hull form design and resistance
prediction of displacement-type super-high-speed ships”, Journal of Marine Science and
Tehnology, vol. 3, No. 2, 1998
[64] M. Modiga – “Mecanica structurilor navale”, Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaĠi,
Curs litografiat, 1978
[65] K. MoszyĔski – “Metode numerice de rezolvare a ecuaĠiilor diferenĠiale ordinare”, Editura
Tehnică, Bucureúti, 1973
[66] R. E. Newton – “Finite Element Analysis of Two-Damping Added Mass and Damping”,
Finite Element in Fluids, vol.I, pag. 219-232, Woley,Gallagher,P.H. et al (eds),1975
[67] A. Nestegärd – “Comparative study of fully non-linear wave simulation programs”, Report
No. 94-2041, Det Norske Veritas Research AS, Høvik, Norway, 1994
[68] Iordan Novac – “Cercetari asupra oscilatiilor generale ale navelor si stabilirea parametrilor
sistemelor de amortizare pasive” - Teza de doctorat - Universitatea din Galati 1991
[69] Takuya Ohmori – “Finite-volume simulation of flows about a ship in maneuvring motion”
143
 Journal of SNAJ, Vol. 3 Nr. 2, pag. 82-93, 1998
[70] T. Ohmori, M. Fujino, H. Miyata – “A study on flow field around full ship forms in
maneuvering motion”, Journal of Science and Technology, Vol. 3, No. 1, 1998
[71] J. Orlanski – “A simple boundary condition for unbounded hyperbolic flows”, Journal of
Computational Physiscs, 21, pag. 251-259, 1976
[72] C. Pacoste, V. Stoian, D. Dubină – “Metode moderne în mecanica structurilor”,
Editura ùtiinĠifică úi Enciclopedică, Bucureúti, 1988
[73] Jacek S. Pawlowski, Don W. Bass – “A Theoretical and Numerical Model of Ship Motions
in Heavy Seas”, SNAME Transaction, vol, 99, pag. 319-352, 1991.
[74] M. Popa, I. Chirică, V. Giuglea – “Numerical modeling of sea propellers characteristics”,
XIX-th National Conference of Solid Mechanics, Târgoviúte, România, 1995
[75] Marius Popa, O. Ionaú, I. Chirică – “A FEM for Propeller Blade Strength”, The Annals of
“Dunarea de Jos” University of Galati, Fascicle X, Applied Mechanics, 1996
[76] Marius Popa, Ovidiu Ionaú – “Theoretical and Numerical Modeling Problems of the Free
Surface Flow of Potential Fluid”, The Annals of “Dunarea de Jos” University of Galati,
Fascicle X, Applied Mechanics, 1997
[77] Marius Popa, Liviu Stoicescu – “Theoretical and Numerical Modeling Problems of the
Free Surface Flow of Potential Fluid Using Boundary Element Method”, The Annals of
“Dunarea de Jos” University of Galati, Fascicle X, Applied Mechanics, 1997
[78] Marius Popa, Liviu Stoicescu – “Theoretical and Numerical Modeling Problems of the
Free Surface Flow of Potential Fluid in Presence of Floating Body Using Boundary Element
Method”, The Annals of “Dunarea de Jos” University of Galati, Fascicle X, Applied
Mechanics, 1998
[79] Marius Popa – “Theoretical and Numerical Modelling Problems of the Free Surface Flow
of Potential Fluid in Presence of Floating Body Using Boundary Element Method –
Verification Against Experiments”, The Annals of “Dunarea de Jos” University of Galati,
Fascicle XI, Naval Architecture, 1998
[80] Ovid Popovici, Al. Ioan, L. Domniúoru – “Calculul, amenajarea úi exploatarea navei”,
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaĠi, Curs litografiat, 1991
[81] Ovid Popovici, L. Manolache, Al. Ioan, L. Domniúoru – “Proiectarea navei. Curs
practic”, Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaĠi, Curs litografiat, 1993
[82] Ovid Popovici úi colectiv – “Dinamica structurilor navale”, Universitatea “Dunărea de Jos”
din GalaĠi, Curs litografiat, 1992
[83] O. Popovici, D. Pitulice, Al. Ioan, L. Domniúoru – “Dinamica structurilor navale.
Culegere de probleme”, GalaĠi, 1993
[84] V. A. Postnov, V. S. Kalinin, D. M. RostovĠev – “VibraĠia Navei”,
Editura Sudostroienie, 1983
[85] V. F. Poteraúu, N. Mihalache, D. Mangeror – “Metode numerice în elesticitate úi
plasticitate”, vol. I, Editura Academiei Române, 1993
[86] S. S. Rao – “The Finite Element Method in Engineering”, Pergamon Press 1982
[87] J. E. Romate – “The Numerical Simulation of Nonlinear Gravity Waves in Three
Dimensions using a Higer Order Panel Method”, PhD-thesis, University of Twente,
Enschede, The Netherlands, 1989
[88] M. RoúculeĠ – “Analiză matematică”, Editura Didactică úi Pedagogică, Bucureúti, 1984
[89] Eugen Rusu – “Mecanica analitica a mediilor continue cu aplicatii in tehnologia marina”,
Teza de doctorat, Universitatea “Dunarea de Jos”, Galati, 1997.
[90] Horea Sandi – “Elemente de dinamica structurilor”, Editura Tehnică, Bucureúti, 1983
[91] C. Schumann – “Computing Free Surface Ship Flows with a Volume-of-Fluid Method”,
PRAD 98, pag. 381-396, 1998
[92] D. Sen – “Numerical Simulation of Two- Dimensional Floating Bodies”, Journal of Ship
Research, vol. 37, 4; pag. 307-330, 1993.
144
[93] M. L. Smoleanski – “Tabele de integrale nedefinite”, Editura Tehnica, Bucuresti, 1972
[94] A. Spataru – “Constructii costiere si acvatorii”, Editura Tehnica, Bucuresti, 1990
[95] L. Stoicescu – “RezistenĠa materialelor”, Note de Curs universitar
[96] L. Stoicescu – “Conspecte asupra metodelor de rezolvare a spring-ului úi whipping-ului”,
Note private
[97] L. Stoicescu, M. Modiga – “Metode matriciale în teoria structurilor de nave”, Curs
litografiat, Institutul Politehnic GalaĠi, 1973
[98] Y. Sumi – “Fatigue crack propagation and computational remaining life assesment of ship
structure”, Journal of SNAJ, Vol. 3 Nr. 2, pag. 102-112, 1998
[99] Katsuji Tanizawa, Shigeru Naito – “An Aplication on Fully Nonlinear Numerical Wave
Tank to the Study on Parametric and Chaotic Roll Motions”, Varna, STAB 97, vol. 2., pag.
285-294, 1997
[100] Tanizawa, K. - “A Nonlinear Simulation Method of 3-D Body Motions in Waves”,
Journal of SNAJ, Vol. 178, pag. 179-191, 1995
[101] C. Taylor, T. G. Hughes – “Finite element programming of the Navier-Stokes equations”,
Pineridge Press, 1981
[102] F. F. Vane – “ùocuri úi vibraĠii”, vol. III cap. 46 “ùocuri úi vibraĠii la nave”, pp. 362-398
[103] Al. Vasilescu, G. Praisler – “Similitudinea sistemelor elastice”,
Editura Academiei RSR, 1974
[104] W. Visser, M. van der Wolt - “A Numerical Approach to the Study of Irregular Ship
Motions”, Finite Element in Fluids, vol.I pag. 233-249, Woley Gallagher,P.H et al (eds),
1975.
[105] G. Zaraphonitis, A. D. Papanikolaou, D. Spanos – “On a 3-D Mathematical Model of the
Damage Stability of Ships in Waves”, STAB 97, vol. 1, pag. 233-244, Varna, 1997
[106] O. C. Zienkiewicz, R. W. Lewis – “Numerical Methods in Offshore Engineering” - John
Wiley & Sons, 1978
[107] PublicaĠii Germanischer Lloyd
1. GL Annual Report 1993
1.1. Shipbuilding / Marine Advisory Service
- Long Term Measurement of Stress on Board Ships
- Integrated Fatigue Strengh Analysis
- Hydrodinamic Computation
1.2. Project Management
2. GL Annual Report 1995
- Research Developement - Shiprel - A Scientific Approach to Practical Rule
Developement
3. GL Magazin No. 2 Dec. 1995 / Ian. 1996
- Information Technology in Shipbuilding (ITiS)
4. The Minutes of Stations Managers’ Meeting 1996. Report No. 12
I. Asmusse, J. Schulte – “Matching the Challenges of other Societies”
[108] Germanischer Lloyd – Rules for Classification and Construction 1999
Part I “Seagoing Ships”
Chapter 1 - “Hull Structures”
Part V “Analysis Techniques”
Chapter 1 - Guidelines for Strength Analyses of Ship Structures with the Finite Element
Method
Chapter 2 - Guidelines for Fatique Strength Analyses of Ship Structures
[109] Structural Research & Analysis Corp.
*** - “COSMOS/M – Documentation”

145