Universitatea POLITEHNICA Bucureşti

L1. Studiul diferitelor celule elementare de comutaţie: proprietăţi şi

comenzi PWM. Comanda PWM optimală de tip unipolar pentru invertorul
monofazat de tensiune

1. Obiectul lucrării
Lucrarea este formată din trei părţi prezentând diferitele celule elementare de
comutaţie necesare realizării unor structuri de electronică de putere. În prima parte este
prezentat chopperul de tensiune continuă într-un cadran cu două metode specifice de
comandă. Acesta are la bază una din celulele elementare de comutaţie într-un cadran. A doua
parte tratează două aplicaţii ale celulei de comutaţie cu funcţionare în două cadrane. Prima
structură analizată este invertorul de tensiune în semipunte, iar a doua este invertorul de
tensiune în punte cu comanda PWM optimală de tip unipolar.

Celula de comutaţie cu funcţionare într-un cadran

Pentru a pune în evidenţă proprietăţile celulelor elementare de comutaţie cu două
niveluri de tensiune (2L) se implementează chopperul de tensiune continuă (VTC=Variator de
Tensiune Continuă) într-un cadran. Acesta este un convertor continuu-continuu complet
comandat, care permite modificarea valorii medii a tensiunii de ieşire. În contextul
transferului de putere unidirecţional, constituirea celulei de comutaţie prezintă întotdeauna
două cofiguraţii: una de tip P (Fig. 1.a) şi una de tip N (Fig. 1.b).

ik1 ik2
k1=T
k2=D uk2
uk1 +
+
is Ui
Ui is
k1=T
k2=D uk2 uk1
(a) ik2 (b) ik1
Fig. 1. Configuraţii de choppere de tensiune continuă serie (Buck).
(a) de tip P. (b) de tip N.

Cele două celule sunt alcătuite din două întreruptoare complementare cu caracteristici
statice ideale în două segmente. Bornele exterioare ale acestora sunt conectate la o sursă de
tensiune, în timp ce borna comună este conectată la o inductanţă sau o sursă de curent.
Unicitatea semnului mărimilor electrice face ca perechea de întreruptoare să fie tot timpul o
asociere între un întreruptor comandat (k1=T) şi o diodă (k2=D).
Din p.d.v. al comenzii, întreruptoarele k1 şi k2 nu pot să fie simultan deschise
(deoarece sursa de curent ar fi în gol) şi nu pot să fie simultan inchise (deoarece sursa de
tensiune ar fi scurtcircuitată). Constituirea acestei reţele electrice conduce la existenţa
următorului sistem de ecuaţii:
u k1 + u k1 = U i
(1)
ik1 + ik 2 = is
Chopperele cu ieşire în curent (chopperul serie şi cu acumulare capacitivă) se pot
transforma în surse dinamice de tensiune cu ajutorul unui condensator care se conectează în
paralel pe sarcină. În cadrul acestei secţiuni, chopperele sunt comandate la o frecvenţa de
comutaţie constantă (fixă) şi timpul de conducţie (raportul de conducţie α) al întreruptorului
comandabil T este variabil.

1
 Universitatea POLITEHNICA Bucureşti

Întreruptorul T este închis în timpul fracţiunii αTp din perioada de comutaţie Tp (etapa
I). Sursa primară furnizează energie sarcinii. Atunci când T este blocat, dioda de regim liber
D asigură continuitatea curentului şi descarcă energia magnetică acumulată în inductorul L în
sarcină (etapa II). Valoarea medie a tensiunii la ieşire poate fi reglată prin modificarea
raportului de conducţie α. Prin definiţie 0≤α≤1, ceea ce înseamnă că montajul este de tip
coborâtor de tensiune (Buck).

Celula de comutaţie cu funcţionare în două cadrane

Pentru a pune în evidenţă proprietăţile unei celule în două cadrane se studiază
structura unui invertor de tensiune în montaj semipunte. Invertoarele sunt utilizate ca surse de
tensiune alternativă în numeroase aplicaţii industriale.
Fiecare dintre tranzistoare permite conducţia curentului de la colector spre emitor, iar
diodele redresoare de putere montate în antiparalel permit conducţia curentului în sens invers.
Aceste diode de regim liber sunt caracteristice invertoarelor de tensiune, furnizând o cale
inversă pentru curentul de sarcină. În Fig. 2 este prezentat invertorul în montaj semipunte.

C1 S1
+ is
O A
C2 S1c uAO
Vdc

Fig. 2. Celula de comutaţie de tip invertor 2L.

Celula bidirecţională în curent şi unidirecţională în tensiune (de tip invertor) conţine

două întreruptoare complementare cu caracteristici statice ideale în trei segmente. Bornele
exterioare ale acestora sunt conectate la o sursă de tensiune, în timp ce borna comună este
conectată la o inductanţă sau o sursă de curent. Pentru a obţine la ieşirea invertorului o formă
de undă a tensiunii cât mai sinusoidală, se compară un semnal de referinţă sinusoidal cu un
semnal purtător triunghiular. Punctele de intersecţie sunt folosite pentru impunerea
momentelor de comutaţie pentru invertor. Această comandă este considerată cu eşantionare
naturală. Frecvenţa semnalului purtător stabileşte frecvenţa de comutaţie pentru dispozitivele
semiconductoare din cadrul invertorului care este în general păstrată constant. Semnalul de
referinţă are frecvenţa egală cu frecvenţa dorită pentru fundamentala tensiunii la ieşire. Forma
de undă a tensiunii la ieşire nu este perfect sinusoidală şi va conţine armonici de tensiune.
Influenţa timpului mort asupra tensiunii la ieşire se prezintă pentru o celulă elementară
de comutaţie (braţ de punte), element principal în cadrul unui invertor monofazat sau trifazat
în punte. În practică întreruptoarele de putere nu sunt perfecte şi există întotdeauna o durată
de timp între momentul aplicării comenzii şi realizarea sa (în principal la deschidere). În
consecinţă, pentru evitarea conducţiei în cross (scurtcircuit pe partea continuă de alimentare)
se introduce o întârziere între comanda de blocare a unui întreruptor şi comanda de amorsare a
celuilalt întreruptor. Acest timp de securitate se reflectă direct asupra momentelor de
comutaţie şi este frecvent denumit timp mort (td). Dacă ambele tranzistoare care alcătuiesc
întreruptoarele în trei segmente S1 şi S2 sunt comutate off pe durata timpului mort, tensiunea
uAO depinde de sensul curentului is.
Efectul timpului mort în cadrul funcţionării unui invertor se reflectă prin
distorsionarea valorii medii-instantanee a tensiunii la ieşire. Această distorsionare se produce
la fiecare trecere a curentului de sarcină prin zero. Dintre efectele secundare ale timpului mort
în cadrul funcţionării unui invertor se menţionează:
- apariţia armonicilor de frecvenţă joasă la ieşirea invertorului;

2
 Universitatea POLITEHNICA Bucureşti

- reducerea amplitudinii componentei fundamentale a curentului la ieşire.

În acţionările cu viteză variabilă reducerea fundamentalei curentului la ieşire produce
reducerea cuplului electromagnetic, iar apariţia armonicilor de frecvenţă joasă produce
oscilaţii de cuplu la viteze reduse. Aceste efecte devin tot mai importante pe măsură ce
frecvenţa de comutaţie creşte.

Comanda PWM optimală de tip unipolar pentru invertorul monofazat de tensiune

Invertorul monofazat de tensiune (Fig. 3) poate fi comandat cu diferite strategii PWM
indirecte. Una dintre acestea este comanda PWM bipolară. Aceasta strategie constă în
comanda simultană a celor două celule de comutaţie. Astfel, frecvenţa aparentă (curentă) de
comutaţie a tensiunii de ieşire este egală cu frecvenţa semnalului purtător. Din p.d.v. al
implementării se compară un semnal de referinţă cu unul purtător.
Strategia PWM unipolară este o comandă optimală deoarece asigură o frecvenţă
aparentă de comutaţie a tensiunii de ieşire de două ori mai mare decât frecvenţa semnalului
purtător. În acest fel, odulaţiile curentului de sarcină sunt reduse la jumătate.

S1 S3
+ is

Vdc S2 us S4

Fig. 3. Structura invertorului monofazat de tensiune în punte.

Comanda PWM unipolară prezintă două variante de implementare. Prima variantă

utilizează două semnale de referinţă în opoziţie, care se compară cu un semnal purtător
triunghiular (Fig. 4). A doua variantă utilizează două semnale purtătoare PS (Phase Shifted),
care se compară cu un semnal de referinţă sinusoidal (Fig. 5).
1 1
Sp Sp
Sr -Sr

0 0
P P N N
-Sr Sr

-1 O+ O+ O+ O- O- O-
-1
0 Tp 0 Tp
T1 T1
T2 T2

T3 T3

T4 T4
us
Ui 0
us
0 -Ui
(a) (b)
Fig. 4. Strategia PWM unipolară – v1. (a) Sr>0. b) Sr<0.

2. Chestiuni de studiat
2.1. Să se determine valoarea medie a tensiunii de ieşire pentru chopperul de tensiune
continuă cu comandă PWM indirectă şi să se verifice ondulaţiile maxime ale curentului de
sarcină utilizând relaţia: Δismax = Vdc/(4Lfp). Notaţii: L - valoarea inductanţei din circuitul de
ieşire, Vdc - tensiunea de alimentare şi fp - frecvenţa undei purtătoare.

3
 Universitatea POLITEHNICA Bucureşti

1 1
Sp2 Sp1 Sp2 Sp1
O1 O2 O1
Sr
P P
0 0
N N
Sr
O1
-1 -1 O2 O2
0 Tp/2 Tp 0 Tp/2 Tp
T1 T1
T2 T2

T3 T3

T4 T4
us
Vdc 0
0 -Ui
us
(a) (b)

Fig. 5. Strategia PWM unipolară – v2. (a) Sr>0. b) Sr<0.

2.2. Să se determine influenţa lăţimii benzii de histerezis asupra frecvenţei de

comutaţie şi a ondulaţiilor curentului de ieşire pentru chopperul de tensiune continuă cu
comandă directă (cu histerezis).
2.3. Să se implementeze modelul invertorului monofazat de tensiune în semipunte şi
să se studieze influenţa intervalului de gardă.
2.4. Să se implementeze modelul invertorului monofazat de tensiune în punte şi să se
studieze proprietăţile comenzilor optimale de tip unipolar.

3. Mod de experimentare
3.1. Se utilizează programul PSIM pentru a implementa comanda PWM indirectă. Cu
ajutorul acestei comenzi se modifică valoarea medie a tensiunii de ieşire. În Fig. 6 este
prezentat modelul PSIM şi câteva rezultate ale simulării. Mai întâi se efectuează simularea
pentru un raport de conducţie de 0.8, după care acesta se modifică la 0.5 pentru a permite
calcularea ondulaţiilor maxime ale curentului de sarcină.

Fig. 6. Modelul PSIM pentru comanda PWM indirectă.

3.2. Se utilizează programul PSIM pentru a simula comanda directă (cu histerezis). În
Fig. 7 se prezintă modelul PSIM şi câteva rezultate ale simulării pentru o bandă de histerezis
H=0.4. Principiul comenzii cu histerezis se bazează pe compararea unui curent mediu de
referinţă cu curentul măsurat. În această comparaţie se introduce o bandă de histerezis (H)
pentru a limita ondulaţiile de curent.

4
 Universitatea POLITEHNICA Bucureşti

Comutaţiile întreruptorului comandat (T) sunt determinate de evoluţiile curentului de

sarcină, care este menţinut în interiorul unei benzi de histerezis H. Banda de histerezis se
aplică unei mărimi de referinţă (de ex. 8A pentru cazul din Fig. 7) ce impune valoarea medie a
curentului de sarcină. Ca urmare, se obţine o buclă de curent cu caracteristici dinamice foarte
bune, care se asociază unei structuri de comandă. Din păcate, această comandă funcţionează
la o frecvenţă de comutaţie variabilă.

Fig. 7. Modelul PSIM pentru comanda directă.

3.3. In Fig. 8 este prezentat modelul PSIM al invertorului monofazat în semipunte şi

câteva rezultate ale simulării. Pentru a obţine la ieşirea invertorului o formă de undă a
tensiunii cât mai sinusoidală se compară un semnal de referinţă (Sr) sinusoidal cu un semnal
purtător (Sp) triunghiular. Frecvenţa semnalului purtător stabileşte frecvenţa de comutaţie
pentru dispozitivele semiconductoare din cadrul invertorului. Semnalul de referinţă are
frecvenţa egală cu frecvenţa dorită pentru fundamentala tensiunii la ieşire (fr). Forma de undă
a tensiunii la ieşire nu este perfect sinusoidală şi va conţine armonici de tensiune, care se
datorează procesului de comutaţie.
Principalele mărimi caracteristice ale unei comenzii indirecte PWM sunt următoarele:
• gradul de modulare:
Ŝ
ma = r (2)
Ŝ p

unde Ŝ r reprezintă valoarea de vârf a semnalului de referinţă sinusoidal, iar Ŝ p

amplitudinea semnalului purtător.
• indicele de modulare:
fp
mf = (3)
fs
Se recomandă ca sursele secundare de tensiune continuă să fie două condensatoare
încarcate la jumătate din tensiunea continuă de alimentare.

Fig. 8. Studiul celulei de comutatie 2Q – aplicaţie – invertor de tensiune 2L în semipunte.

5
 Universitatea POLITEHNICA Bucureşti

Pentru schema invertorului în semipunte se introduce blocul Deadtime din librăria

PSIM (Fig. 9).
10u
PWM Q
0.8 50 Q
Sr ~ T1
PWM
Sd PWM Q
5000 Q
T2
Fig. 9. Comanda PWM indirectă cu timp mort.

Se compară forma curentului de sarcină în aceleaşi condiţii de simulare pentru două

cazuri: fără timp mort şi cu timp mort (td=10us). Se determină valoarea armonicii
fundamentale a curentului de sarcină prin efectuarea analizei FFT şi se compară pentru td=0us
şi td=10us (fp=10kHz). Se modifică valoarea frecvenţei de comutaţie şi a timpului mort şi se
observă influenţa lor asupra parametrilor schemei.
3.4. In Fig. 10 este prezentat modelul PSIM al invertorului monofazat în punte şi
câteva rezultate ale simulării pentru comanda PWM bipolară. Se compară valoarea de vârf a
armonicii fundamentale a tensiunii de ieşire pentru structurile de invertoare în semipunte şi în
punte monofazată.

Fig. 10. Studiul comenzii PWM de tip bipolar pentru invertorul de tensiune 2L în punte.

Se implementează comenzile PWM de tip unipolar şi se compară rezultatele obţinute

cu comanda PWM bipolară.

4. Intrebări recapitulative
4.1. Cum se defineşte o celulă de comutaţie într-un cadran?
4.2. Din ce este alcătuită o celulă de comutaţie în două cadrane (de tip invertor)?
4.3. Câte niveluri de tensiune pot să comute celulele de comutaţie studiate?
4.4. Ce importanţă are valoarea tensiunii comutate din p.d.v. al pierderilor?
4.5. Care este diferenţa între comanda PWM indirectă şi cea directă pentru chopperul
de tensiune continuă într-un cadran?
4.6. Care este influenţa benzii de histerezis asupra frecvenţei de comutaţie a
dispozitivelor semiconductoare de putere în cazul chopperului de tensiune continuă?
4.7. Care sunt diferenţele dintre cele două invertoare de tensiune studiate, cel în
semipunte şi structura în punte monofazată cu comandă PWM bipolară?