Sunteți pe pagina 1din 7

Academia Forțelor Terestre “ Nicolae Bălcescu “ Sibiu

Facultatea: Științe Militare


Specializarea: Științe Militare, Informații și Ordine Publică

TEORIA DEZVOLTĂRII PSIHOSOCIALE

Realizat de: Sd. Cap. POPESCU Teodora


Cuprins

Erik Erikson………………………………………………………………3

Cele opt stadii ale teoriei........................................................................4

Concluzii...............................................................................................6

Infografie...............................................................................................7

2
Erik Erikson

Este unul din cei mai importanţi continuatori ai lui Freud, a cărui teorie are relevanţă
pentru psihologia dezvoltării copilului. Interesul lui Erikson pentru dezvoltarea copilului creşte
după ce încheie studiile Institutului psihanalitic din Viena, când debutează preocupările sale
privind tratamentul şi educaţia copiilor. Premisele celui de-al II-lea Război Mondial îl aduc pe
Erikson la începutul anilor ’30 în Statele Unite, unde elaborează una din cele mai valoroase
dezvoltări ale teoriei psihanalitice. În 1950, publică lucrarea Childhood and Society, lucrare de
mare circulaţie şi în prezent în literatura psihologică. Erikson duce formulările psihanalitice mult
mai departe decât cele timpurii realizate de Freud.

Cercetările lui Erikson şi scrierile sale au extins gândirea psihanalitică la domenii cum ar
fi: antropologia culturală, psihologia socială, dezvoltarea copilului, psihologia gestaltistă,
literartura şi arta. Opera lui Erikson vine în sprijinul profesioniştilor cu un suport care depăşeşte

3
cercurile psihanalitice ale teoreticienilor şi practicanţilor – între acestea fiind activităţile sociale,
educaţia specială, educaţia timpurie, îngrijirea copilului, psihiatria, psihologia şi consilierea
confesională. Teoria dezvoltării personale şi sociale a lui Erikson propune abordarea stadială a
formării personalităţii pe latura socializării. Dacă psihologia copilului descrie o dată cu Piaget
dezvoltarea cognitivă a copilului, teoria lui Erik Erikson propune o stadialitate a dezvoltării
cunoaşterii sinelui în interacţiunea cu ceilalţi, respectiv, accentuează asupra mediului social al
dezvoltării copilului.

Cele opt stadii ale teoriei

I.Perioada de la naştere la 18 luni corespunde crizei relative la construirea încrederii versus


pierderea încrederii. El foloseşte cuvântul versus pentru a indica lupta vitală dintre doi poli.
Relaţia copilului cu mama este determinantă în această perioadă. Importanţa psihologică se
axează pe relaţia de tip „a lua -„ a da în schimb”.

II. Perioada de la 18 luni la 3 ani corespunde crizei relative la autonomie versus îndoială sau
teamă. Punctul central în această criză este relaţia cu părinţii. Descrierea psihologică a stadiului
poate fi contrasă în semnificaţia conţinută de două verbe „a păstra” şi „a lăsa” să plece, a elibera.

Independenţa câştigată de copil prin dezvoltarea motorie şi verbală limitează dependenţa sa de


ceilalţi şi construieşte nevoia de independenţă şi autonomie. La această vârstă, copilul se află în
criza determinată de conflictul dintre dorinţa de a fi protejat şi nevoia de a fi liber.

III. Perioada de la 3 ani la 6 ani corespunde crizei relative la doi determinanţi opoziţi, şi anume,
iniţiativă versus sentimentul de vină. Relaţiile ce determină echilibrul între cei doi determinanţi
sunt cele cu familia in general, iar descrierea psihologică a stadiului coincide cu explorarea
posibilităţilor sinelui sau restrângerea lor. Pe parcursul acestei perioade, abilităţile motorii se
dezvoltă mai mult, precum şi cele verbale, ceea ce îl determină pe copil să fie mai agresiv şi mai
viguros în explorarea spaţiului social şi fizic.

4
IV. Perioada de la 6 la 12 ani corespunde în concepţia lui Erikson cu nevoia de a
produce/construi lucruri. Criza este determinată de opoziţia între această nevoie şi sentimentul
de inferioritate sau credinţa în incapacitate. Relaţiile ce determină soluţionarea crizei sunt cele
legate de mediul şcolar. Intrarea în şcolaritate este un pas enorm pentru cei mai mulţi copii.
Creşte influenţa profesorilor şi colegilor şi descreşte influenţa părinţilor.

V. Perioada de la 12 la 18 ani corespunde conflictului între construirea identităţii şi confuzia la


nivelul asumării rolurilor. Relaţiile determinante sunt cele dezvoltate la nivelul grupului de
prieteni şi cele determinate de poziţia de conducător sau de condus. Descrierea psihologică poate
să se constituie în baza alegerii de tipul a fi sau a nu fi tu însuţi. Perioada adolescenţei este
determinată de răspunsul la întrebarea: „cine sunt eu?” Erikson consideră adolescenţa un stadiu
caracterizat de furtu-noase schimbări psihologice datorate deciziilor sub presiunea alegerii
carierei şcolare şi profesionale, fapt ce determină chestionări şi redefiniri ale unor aspecte ale
personalităţii construite în timpul stadiilor timpurii.

VI. Perioada tinereţii corespunde alegerii între intimitate şi izolare. Relaţiile determinante sunt
legate de experienţe privind competiţia, cooperarea, prietenia, sexualitatea. Axa psihologică după
Erikson este aceea a descoperirii şi pierderii sinelui în celălalt.

VII. Perioada de viaţă adultă corespunde alegerii între repro-ducere şi autoconstrucţie.


Relaţiile determinante sunt cele cu partenerul şi relaţiile de muncă. Axa psihologică este oferită
de sintagma „a avea grijă de” / „a se ocupa de”.

VIII. Perioada bătrâneţii este caracterizată de criza generată de pendularea între integritate şi
disperare, axa psihologică fiind descrisă de capacitatea de a face faţă ideii de a nu mai fi, de a
muri.

5
Concluzii

El propune o teorie de dezvoltare psihosocială, pe filieră psihanalitică, ce conține 8 etape,


care se întind din copilărie, până la viața de adult. În timpul fiecărei dintre cele 8 etape, oamenii
cunosc o criză psihosocială ce poate avea rezultate pozitive sau negative pentru dezvoltarea unei
personalități. Aici legătura cu Freud este evidentă. Totuși, Erikson era un psiholog al EU-lui.
Potrivit lui, ego-ul se dezvoltă pe măsură ce rezolvă aceste crize care au o natură profund socială.
Ele presupun o anumită încredere în ceilalți, se referă la construirea unui identități personale în
cadrul societății și în ajutorul acordat generațiilor viitoare în pregătirea lor pentru ce va urma.

Teoria sa cuprinde 8 etape de dezvoltare după cum spuneam, dintre care 13 se manifestă
până la vârsta de 18 ani iar celalalte 3 pe perioada maturității. De aceea pune un mare preț pe
perioada adolescenței aceasta fiind critică pentru dezvoltarea identității unei persoane.

La fel ca Freud, el presupune că fiecare etapă conține un moment de criză, numai că


aceste crize la Erikson sunt psihosociale; conflictul se creează la punctul de contact dintre
nevoile individuale și nevoile societății.

6
Infografie

 http://capturi-urbane.com/etapele-psihosociale-erik-erikson/
 https://test111124.weebly.com/teoria-lui-erikson.html
 https://adelinarotaru.ro/2016/12/27/teoria-dezvoltarii-psihosociale/
 http://clicpsihologic.ro/teoria-dezvoltarii-psihosociale/

S-ar putea să vă placă și