Sunteți pe pagina 1din 3

Metode activ-participative în activitatea educativă a copiilor cu CES

Student: Pădurariu Georgiana-Elena, Universitatea Ștefan cel Mare Suceava, Facultatea de Științe ale
Educației, specializarea Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar, anul II.
„Un copil poate oricand sa-l invete pe adult trei lucruri: cum sa fie multumit fara motiv,
cum sa nu stea locului niciodata si cum sa ceara cu insistenta ceea ce isi doreste.”
Paulo Coelho
Cazurile de copii cu nevoi speciale sunt din ce în ce mai dese, nu doar la noi în țară ci în general.
Cum lumea evoluează, acești copii nu mai reprezintă, sau cel puțin nu ar trebui să reprezinte o problemă
atât de mare, și se încearcă tot mai mult integrarea lor în societate, ținând cont de faptul că toți trebuie să
avem șansă la viață, și că toți suntem egali in fața lui Dumnezeu. Datorită acestor cazuri au apărut diverse
concepte de educație integrată precum și școli incluzive. Curriculum-ul școlar are la bază o calitate
importantă în ceea ce privește gradul ridicat de flexibilitate, acesta permițând fiecărui copil să aibă un
ritm al său, iar cadrul didactic își va adapta metodele în funcție de capacitatea copilului de a învăța.
Există numeroase metode utilizate în activitățile cu acești copii, iar câteva vor fi prezentate în
cele ce urmează. Aceste metode urmăresc să stimuleze interesul pentru cunoaștere și să realizeze
conexiuni cu realitatea ce ne înconjoară. Este demonstrate faptul că prin metodele de învățare prin
cooperare s-au obținut mai multe rezultate, cum ar fi: creșterea motivației copiilor pentru cunoaștere și
învățare, încrederea în sine ce se bazează pe acceptare, relații înbunătățite cu ceilalți copii/colegi, interes
față de materiile studiate și atitudine pozitivă față de profesor, dezvoltarea capacității de a percepe un
fenomen, și a capacității de adaptare la situații noi. Există mai multe tipuri de metode, iar câteva dintre
ele vor fi amintite în cele ce urmează:
 Expozitive (povestirea, expunerea, explicația, descrierea) dar adaptate la nevoile copiilor.
Acestea trebuie:
- să folosească un limbaj adecvat;
- să fie prezentate clar, precis;
- să prezinte idei sistematizate;
- să aplice metode intuitive și să lucreze cu materiale intuitive;
- să verifice nivelul înțelegerii conținutului de către copii, prin întrebări de control;
- povestirea să fie însoșită de ilustrații, imagini pentru a le capta ușor atenția, în special în timpul
activităților cu elevi ce prezintă deficiențe mintale.
 De simulare (joc de rol, dramatizare) sunt aplicate în scopul formării și dezvoltării comunicării
cu elevii ce au deficiențe mintale și/sau senzoriale. Aplicarea acestei metode duce la motivarea și
participarea activă, emoțională a copiilor, aceasta fiind și un mijloc de socializare dar și de
comunicare cu cei din jur. Bineînțeles, pentru a utiliza aceste metode în activitățile educative cu
acești copii, și materialele vor fi adaptate nevoilor acestora.
 Demonstrația face ca elevii/copii cu nevoie speciale să înțeleagă părțile unor fenomene sau
procese. Pe lângă această metodă, exercițiul este de mare ajutor în educația copiilor cu nevoi
speciale, dar și în activitățile de bază ce constitue cunoștințele și antrenează deprinderile acestora.
Prin exercițiu aceștia pot să își dezvolte anumite capacității și să dobândească anumite deprinderi,
dar și să le exerseze pe cele deja dobândite.
Printre metodele utilizate în activitățile cu elevii din școlile speciale, amintim „Învățarea prin
cooperare”. Această metodă reprezintă organizarea activității dicactice pe grupuri mici, iar cercatările
demonstrează faptul că elevii care lucrează în astfel de grupuri tind să aibă rezultate școlare mai ridicate,
dar și un nivel mai bun de cooperare cu ceilalți. În cadrul acestei metode se pot folosi următoarele:
brainstorming-ul, metoda “Știu, Vreau să știu, Am învățat”, Turul galeriei, etc. Metoda în sine trebuie
adaptată pentru fiecare lecție/tip de lecție, ea fiind adaptată la vârstă, nivelul performenței elevilor, etc.
O altă metodă este R.A.I ( răspunde, aruncă, interoghează) bineînțeles adaptată pentru copiii cu
nevoi speciale. Această metodă, fixează, sistematizează dar în același timp și verifică cunoștințele. De
obicei, pentru obținerea unui feed-back, se utilizează un joc de prindere a mingii. Cel ce aruncă mingea
formulează o întrebare legată de lecția la care se află, iar cel care prinde mingea trebuie să răspundă
întrebării. Dacă nu știe răspunsul, acesta va fi scos din joc.
Metoda este destul de des utilizată, aproape în toate domeniile, ea fiind foarte atractivă pentru copii,
și ajutându-i să își dezvolte gândirea critică și capacitatea de a comunica.
Ciorchinele este o metodă de brainstorming prin care este stimulată realizarea unor conexiuni
între idei. Metoda poate fi utilizată ca și etapă de reflexie. De preferat ar fi ca tema propusă elevilor să
fie cât mai familiară, mai ales când se lucrează individual.
Avantajele acestei metode sunt: stimularea imaginației, realizarea unor conexiuni între idei, întărirea
încrederii în propriile forțe și multe altele. Însă ca oricare altă metodă, sunt și câteva dezavantaje cum ar
fi faptul că unele idei nu pot fi acceptate iar respingerea lor trebuie făcută cât mai delicat, cu foarte mare
atenție.
Harta de fuguri se folosește pentru a reprezenta un spațiu cu ajutorul desenelor schematice.
Pentru această tehnică, elevii vor fi împărțiți in grupe de 4-6, se vor distribui materialele și se vor anunța
sarcinile de lucru cât mai clar și pe înțelesun fiecăruia. În câteva minute, membrii grupului vor decide
împreună ce vor face și vor trasa conturul spațiului ce doresc să îl prezinte, iar în interiorul conturului își
vor fixa elementele hărții și locul acestora pe hartă. Se pot utiliza imagini, poze, texte etc. În final se va
prezenta harta de un membru al grupului, care o va și explica.

Ca și avantaje, metoda stimulează creativitatea, ajuta la dezvoltarea


simțului estetic, dezvolta orientarea în spațiu și ajută la exprimarea
liberă. Ca și dezavantaje în schimb, activitatea trebuie permanent
monitorizată pentru a se intervene dacă este cazul, unii elevi au un rimt
mai rapid de lucru iar alți mai scăzut și din această cauză sarcinile de
lucru trebuie împărțite cu grijă, iar cel care va prezenta celorlalți harta,
va avea nevoie de ajutor în timpul prezentării.
Acestea nu sunt singurele metode, sunt doar câteva din cele utilizare în activitățile de ecucare a copiilor
cu CES.
Ca și concluzie, unele metode utilizate în școlile normale pot fi utilizate și în activitățile educative cu
elevii ce au nevoi speciale, însă ele vor fi modificate și adaptate în funcție de nevoile fiecărui elev.

”Este imposibil ca elevii sa invete ceva cat timp gandurile lor sunt robite si tulburate
de vreo patima. Intretineti-i deci intr-o stare de spirit placuta, daca vreti sa va primeasca
invataturile. Este tot atat de imposibil sa imprimi un caracter frumos si armonios intr-un
suflet care tremura, pe cat este de greu sa tragi linii frumoase si drepte pe o hartie care se
misca.”

(John Locke-“Some Thoughts Concerning Education”)

Bibliografie:
Gherguţ, A., Sinteze de psihopedagogie specială, Editura Polirom, 2005
Stănică, I., Popa, M., Psihopedagogie specială, Editura Pro Humanitas – Bucureşti, 2001
https://www.scribd.com/doc/80911295/Lucrare-corectata