Tema 3.

Managerii - definirea, activitățile și responsabilitățile

3.1. Definirea noțiunii de manager

O componenta deosebit de importanta a resurselor umane din firme, o reprezinta
managerii. Contributia acestora la stabilirea si realizarea obiectivelor firmei este evidenta, adesea
decisiva, fara a se substitui insa muncii celorlalte categorii de personal. Materia prima a
managerilor o reprezinta potentialul subordonatilor si propriul lor talent de a conduce. Managerii
exercita in mod permanent, integral sau partial, functii de previziune, organizare, coordonare,
antrenare si control - evaluare, referitoare la procesele de munca exercitate de subordonatii lor.
Ca urmare, sfera competentelor, sarcinilor si responsabilitatilor atribuite lor este sensibil mai
mare comparativ cu cea a cadrelor de executie, reflectarea fireasca a specificitatii si amplorii
obiectivelor ce le revin.
Calitatea procesului de management si nivelul rezultatelor obtinute de catre
o organizatie depind de nivelul de pregatire, calitatile si deprinderile managerilor, a
persoanelor care desfasoara procese de management in respectiva organizatie.
Pe plan mondial exista cel putin doua acceptiuni privitoare la notiunea de manager.
Potrivit uneia, in categoria managerilor sunt inclusi nu numai conducatorii propriu-zisi, ci si
intregul personal de specialitate, toti cei cu studii superioare care lucreaza in cadrul
compartimentelor functionale. Potrivit unei alte acceptiuni, in categoria managerilor intra numai
persoanele care conduc alte persoane, deci au subordonati. Consideram ca aceasta din urma
acceptie da o semnificatie mai adecvata acestei notiuni.
„Managerul exercita functiile managementului in virtutea obiectivelor, sarcinilor,
competentelor si responsabilitatilor specifice functiei pe care o ocupa”.
Managerul exercita anumite functii specifice managementului ca proces, ca urmare
conduce oameni, are subordonati si ia decizii care, aplicate, influenteaza si activitatea altor
persoane decat propria activitate. Pentru a desfasura astfel de procese de munca, managerii
trebuie sa fie pregatiti in acest scop. De aceea majoritatea specialistilor in management considera
printre trasaturile definitorii ale managerilor cel putin doua:
·dubla profesionalizare: inseamna ca pe langa cunostintele de specialitate, solicitate de
profesiunea de baza managerul are nevoie si de cunostinte, calitati, aptitudini specifice
managementului;
· caracterul accentuat creator al activitatii desfasurate, datorita faptului ca managerii
sunt confruntati in aproximativ 80% din cazuri cu situatii inedite.
Caracteristici ale muncii manageriale:
- Numărul mare al orelor de muncă. Este tipică o săptămână de muncă de cel puţin 50
ore, durata săptămânii de muncă tinde să crească pe măsură avansării în ierarhia managerială.
- Activitatea internă. Ziua de muncă aglomerată, pe parcursul ei un manager îndeplineşte
sute şi mii de operaţii informaţionale şi intelectuale.
- Fragmentarea activităţii. Munca managerială poate fi divizată în aşa fragmente:
intelectuală, logică, emoţională, organizatorică.
Rolurile conducătorilor (managerilor). Rolul reprezintă un şir de reguli de comportare,
care corespunde organizaţiei concrete, sau postului concret.
Managerul, ocupând un anumit post în calitate de conducător al unei subdiviziuni
organizatorice, e nevoit să îndeplinească unele roluri, care nu depind în mod direct de
personalitatea managerului, ci de funcţiile postului dat.
 Personalitatea managerului poate influenţa asupra caracterului interpretării rolului, dar nu
a conţinutului.

3.2. Nivelurile ierarhice în management: identificarea, definirea și

caracteristicile
După nivelurile manageriale, managerii pot fi divizaţi în 3 grupe.
1. Managerii inferiori.
2. Managerii medii.
3. Managerii superiori.
Vezi desenul ce urmează.
Fig. 1. Structura ierarhică a 3 tipuri de manageri.

Managerul inferior. Lower.

Managerii inferiori, conducătorii celulei de jos a ierarhiei de conducere, sau conducători
operaţionali, care conduc direct muncitorii, personalul de executare.

Managerii inferiori înfăptuiesc controlul asupra îndeplinirii sarcinii de producţie. Ei port

răspunderea pentru folosirea corectă a maşinilor, mecanismelor şi materiei prime. Denumirea
tipică a postului: conducător de producţie, maistrul schimbului, şef de secţie, sora principală, şef
de catedră. Cercetările au arătat că munca managerilor inferiori este foarte intensivă şi
diversificată. Ea se caracterizează prin dese întreruperi, trecerea de la o ocupaţie, chestiune la
alta, timpul îndeplinirii sarcinii e foarte mic. Timpul luării de decizii este scurt şi realizarea se
înfăptuieşte în mod operativ (până la 2 săptămâni).
Maistrul cheltui mult timp pentru contactele cu subalternii, iar contactele cu conducătorii
de acelaşi nivel sunt reduse.
Munca managerilor inferiori se coordonează şi se controlează de către managerii medii.
în ultimii ani numărul managerilor medii din majoritatea firmelor a crescut şi au devenit destul
de importanţi pentru conducerea organizaţiei.

Managerii medii. Midll.

În organizaţiile mari conducătorii nivelului mediu sunt divizaţi în două subgrupe. Prima
se numeşte nivelul de sus al grupei medii şi nivelul de jos. De aici rezultă, că apar 4 niveluri de
bază ale dirijării:
top-nivelul superior;
midl-nivelul de sus;
midl-nivelul de jos;
lovre-nivelul inferior.

Posturile tipice ale managerilor medii sunt: şeful subdiviziunii în business, decan,
conducătorul ce se ocupă cu realizarea pe regiuni sau ţară, şi director al filialei.
Caracterul muncii managerilor medii este foarte variat şi specific în fiecare organizaţie. în
unele organizaţii conducătorilor li se acordă o responsabilitate foarte mare, egalând lucrul lor cu
top management, în altele lucrul se reduce la activitatea pur funcţională.
Managerul mediu este, de regulă, şi şeful subdiviziunii. Activitatea lui este legată de
lucrul subdiviziunii. Aşa şeful subdiviziunii de producţie înfăptuieşte coordonarea şi dirijarea
conducătorilor nivelului inferior, analiza datelor despre productivitatea muncii, contacte cu
inginerii care elaborează producţie nouă. Şeful secţiei relaţiilor externe, cea mai mare parte a
timpului o cheltui pentru prelucrarea corespondenţei, convorbiri şi şedinţe, consfătuiri.
Managerii medii menţin legătură între top şi lower management. Ei pregătesc informaţia
pentru adoptarea deciziei de către conducătorii superiori şi transferă aceste decizii sub formă de
sarcini specifice şi concrete conducătorilor inferiori.
Contactele între midl manager în cadrul firmei se fac sub formă de convorbiri orale - 89%
din timp, după unele cercetări, midl manageri numai 34% din timp rămÎn singuri. Managerii
nivelului mediu, ca grupă socială, în primul rând, suferă de la schimbările tehnologice şi
economice. Computatoarele personale au lichidat careva funcţii ale lor, contopirile corporative
au adus la micşorarea numărului managerilor medii. Aşa în ultimii ani Firma "Kraisler" a
micşorat nivelul mediu al managementului cu 40%, "Craun Zelerban" - cu 20%.
Managerii superiori. Top management.
Top management după numărul managerilor este foarte limitat. Postul tipic în business -
preşedintele Consiliului, vicepreşedinte. în armată - general, în slujba de stat - ministru, rector,
prorector.
Managerii superiori răspund de luarea deciziei importante pentru organizaţie. De ei
depinde strategia firmei.
Managerul ce ocupă acest post îndeplineşte în timpul zilei o muncă enormă foarte
intensă. Cauza principală a ritmului intensiv constă în acea că munca managerului superior nu
este limitată de un hotar aşa ca munca unui realizator, care trebuie să vândă un anumit număr
concret de mărfuri sau să execute un anumit număr de sunete (telefon). De aceea, managerul
superior nu poate fi sigur că a terminat la timp şi cu succes lucrul său. Fiindcă mediul ambiant şi
situaţia economică se schimbă permanent, tot timpul există riscul eşecului. De aceea săptămâna
de lucru a managerului superior, de regulă, e de 60-80 ore.

3.3. Deprinderile unui manager. Rolurile manageriale după Mintzberg.

Deprinderile manageriale
Analizând sarcinile managerilor s-a ajuns la concluzia că aceştia trebuie să posede o serie
de deprinderi, înţelegând prin acestea cunoştinţe sau abilităţi care permit atingerea unor
obiective.
Deprinderile manageriale pot fi învăţate şi dezvoltate, astfel încât să asigure obţinerea de
performanţă. Pot fi considerate ca determinante următoarele:
-deprinderile profesionale, adică abilităţile prin care se asigură randament în muncă prin
deţinerea unor cunoştinţe specifice. Deosebit de importante pentru managerii de nivel inferior.
-deprinderile analitice, care asigură utilizarea unor tehnici ştiinţifice în rezolvarea
problemelor manageriale. Sunt absolut necesare în diagnosticare, evaluare ca şi pentru
înţelegerea unei probleme şi dezvoltarea unui plan de acţiune.
-deprinderile în luarea deciziei, sunt deosebit de importante având în vedere specificul
muncii manageriale. Acestea pot să determine ineficacitatea deprinderilor profesionale.
-deprinderile în relaţiile umane. Managerii în munca lor lucreză cu oamenii şi pentru a
obţine rezultate bune de la aceştia trebuie să-i înţeleagă.
-deprinderile în comunicare sunt esenţiale în activitatea managerială. Pentru
transmiterea deciziilor, a mesajelor, a informaţiilor în general, managerii trebuie să aleagă cele
mai convenabile căi pentru a reuşi să se facă înţeleşi iar executanţii să-şi realizeze în totalitate
sarcinile.
-deprinderile conceptuale reprezintă abilităţile de a surprinde ansamblul problemei, a
modului în care acţiunea diferită a părţilor componente influenţează sistemul firmă.

Rolurile manageriale
Henry Mintzberg arată că există o diferenţă între ceea ce fac managerii şi ceea ce se
spune în general că fac. Caracterul fragmentar al muncii manageriale conduce la ideea că
managerul îndeplineşte mai multe roluri. Mintzberg identifică zece şi le grupează în trei domenii:
interpersonal, informaţional şi decizional.
Tabelul. 1. Zece roluri manageriale după Mintzberg .

Rol Descrierea rolului Tipul (caracterul) activităţii

I. Rolurile interpersonale
Conducător simbolic obligaţiile Participarea la ceremonii,
1. Manager, conducător căruia poartă un caracter juridic activităţi care sunt obligatorii
principal, şef nominal sau social conform postului, primirea,
semnarea unor documente
Responsabil de motivarea şi Practic toate funcţiile de
activitatea subalternilor, dirijare. Planificarea,
răspunzător de angajarea, organizarea, controlul,
2. Lider pregătirea lucrătorilor, obligaţii cu coordonarea, comanda
privire la perfecţionarea sistemului
de apreciere şi remunerare a
lucrătorilor
Asigurarea lucrului de Prelucrarea corespondenţei,
corespondenţă economică şi participarea la consfătuiri,
3. Reţea de legătură
relaţiilor de afaceri şedinţe, consilii, etc. Relaţiile
externe ale firmei
II. Rolurile informational
Caută şi primeşte informaţie Prelucrarea corespondenţei,
deversă (de fiecare zi), specială. menţinerea contactelor pentru
1. Destinatar al
Primind informaţia activează analiza informaţiei dărilor de
informaţiei Monitor
succesiv – ca centru de bază al seamă, etc.
informaţiei interne şi externe
Transmite informaţia primită din Trimiterea corespondenţei prin
izvoare externe sau de la organizaţii pentru a primi
subalterni, altor membri ai informaţia inversă, contacte de
2. Emitent al informaţiei
organizaţiei; o parte de informaţie recrutare pentru transmiterea
este de tip factologic pentru informaţiei (convorbiri,
formarea altei informaţii întruniri)
Transmite informaţia pentru Participă la adunări prin poştă,
contracte externe ale organizaţiei declaraţii orale, telefonice,
3. Reprezentant. Simbol. conform planului, politicii, organizarea întrunirilor,
activităţii, rezultatelor. Acţionează susţinerea rapoartelor.
ca expert în acest domeniu.
III. Rolurile decizional
Caută posibilităţi în cadrul Participă la adunări de
organizaţiei şi din afară; realizează apreciere a strategiei
proiecte care duc la schimbarea organizaţiei; analiza situaţiei;
1. întreprinzător.
organizaţiei. Controlează elaborarea planurilor ce duc la
elaborarea şi realizarea deciziilor. perfecţionarea şi elaborarea
noilor tipuri de producţie.
Răspunde de acţiunile de corectare Analiza problemelor operative
2. Lichidatorul când organizaţia admite greşeli, şi strategice. Probleme de criză.
încălcărilor. Manager – perioade de crize neaşteptate. Rezolvarea conflictelor.
revizor. Control. Adaptarea la situaţii
neprevăzute.
3. Repartizatorul Repartizarea resurselor Elaborarea graficelor,
 resurselor. organizaţiilor ce practic se reduce programarea lucrului
la luarea şi aprobarea tuturor subalternilor.
hotărârilor în firmă pentru alocarea
resurselor.
Răspunzător de prezenţa Ducerea tratativelor, negocierii,
4. Manager de tratative. organizaţiei la toate tratativele şi vânzărilor, etc.
negocierile importante.