Reabilitarea orala

Lp 2

Examenul odontal
Pentru un examen odontal corect este important ca dintii sa fie curati, uscati, fara tartru, placa
bacteriana sau coloratie.
Materiale necesare pentru examen odontal:
- fisa pacientului,
- trusa de consultatie,
- sonda parodontala,
- hirtie de articulatie si pensa miller,
- rulouri si comprese,
- seringa apa/aer,
- ata dentara,
- spray de racire a dintilor pentru aprecierea vitalitatii,
- lupa,
- rigla gradata,
- modele preliminare sau modele de studiu,
- radiografii seriate

Daca pacientul are radiografii dentare, acestea se coreleaza cu datele clinice, dintii sunt examinati in
sensul acelor de ceasornic, incepind de la hemiarcada maxilara dreapta de la 1.8 pina la 1.1 continuind
cu hemiarcada maxilara stinga de la 2.1 pina la 2.8, hemiarcada mandibulara stinga de la 3.8 pina la
3.1 si incheind cu hemiarcada dreapta de la 4.1 la 4.8.
Percutia se realizeaza cu minerul sondei, lateral si axial.

Examenul odontal trebuie sa inregistreze, dintii absenti de pe arcade, iar aici edentatia trebuie sa fie
confirmata radiologic, si se specifica etilogia edentatiei, si dintii prezenti pe arcade, se noteaza toti
dintii prezenti, inclusiv dintii temporari persistenti la adulti si dintii supranumerari. La fiecare dinte in
parte se noteaza:
- pozitia pe arcada
- prezenta leziunilor odontale
- hipersensibilitatea/hiperestezia, sau sensibilitatea la percutie
- prezenta restaurarilor odontale

Pozitia pe arcada.
Poate fi normala, in malpozitie sau migrare verticala sau orizontala. Inclinarea sau versia, reprezinta
modificarea de pozitie reprezentata de o rotatie in jurul apexului dentar, care ramane fix. Translatia
reprezinta deplasarea dintelui impreuna cu apexul dentar. Rotatia este deplasarea in jurul unei axe
verticale. Se descriu 2 tipuri de rotatii: rotatia in jurul unei muchii sau fete proximale, si rotatia in
jurul axului, mentionind directia de deplasare. Migrarile in plan vertical se refera la schimbarea
pozitiei in lungul apexului dentar, avind drept consecinta depasirea planului de ocluzie, sau plasarea
dintelui sub planul de ocluzie. Se descriu 2 entitati clinice: cind deplasarea are loc impreuna cu
procesul alveolar, poate fi de tip egresiune, cind dintele depaseste planul de ocluzie, sau ingresiune
cind dintele se plaseaza sub nivelul planului de ocluzie, si cind deplasarea dintelui are loc fara
procesul alveolar, avem extruzie si intruzie.

Prezenta leziunilor odontale.

Smaltul demineralizat este mai poros decit cel normal, porii smaltului demineralizat, se umple cu
saliva, ceea ce face ca la examenul clinic, leziunea sa nu fie observata, in cazul uscarii dintelui, leziunea
devine vizibila. Leziunile odontale pot fi:
- carii
- pierderi de substanta de etiologie necarioasa
- leziuni traumatice
 - anomalii de forma si de structura
- discromii dentare

Leziunile carioase sunt notate in fisa in functie de unele caracteristici precum: afectarea pulpei
dentare (carie simpla sau complicata). In functie de localizare: ocluzala, meziala/distala, vestibulara,
orala, de colet sau radiculara. In functie de momentul aparitiei: carie primara, secundara sau carie
recidivanta. In functie de evolutie: carii active sau inactive. In functie de stadiu: carii incipiente sau
carii cavitare.
Pierderele de substanta de etiologie necarioasa pot fi, prin actiunea mecanica a marginilor incizale sau
fetelor ocluzale, fara interpozitia bolului alimentar sau altor factori externi. Abraziunea – uzura
mecanica datorata frictiunii cu orice corp cu abraziv exogen. Leziunea discoidala – apare la nivelul
coletului dentar, ca urmare a abraziunii determinate de periajul intempestiv. Abfractia – leziunea
indusa de stresul ocluzal. Eroziunea – pierderea de substanta dura, datorata unui proces chimic, care
nu implica flora bacteriana. Se produce ca urmare a actiunii unei substante acide, factorii cauzali pot fi
extrinseci (alimentari, profesionali sau medicamentosi) si intrinseci (regurgitarile acide)

Leziunile traumatice, pot fi a tesuturilor dure – fisura coronara, care reprezinta o fisura a smaltului
fara pierdere de substanta dura, si fracturile dentare care pot fi fracturi coronare, care la rindul lor pot
fi nepenetrante, ce intereseaza smaltul si dentinta fara pulpa, si penetrante cind intereseaza si pulpa
dentara. Fracturi corono-radiculare care pot fi nepenetrante si penetrante. Fracturi radiculare care
pot aparea in 1/3 apicala, in 1/3 medie si 1/3 coronara, sau fracturi cominutive. Fracturile radiculare
pot fi incomplete si complete.
Leziunile traumatice dentoparodontale: contuzia – reprezinta un traumatism a structurilor de suport
al dintelui, si nu se insoteste de mobiltiate sau deplasare dentara. Subluxatia – un traumatism al
structurilor de suport, care se insoteste de mobilitatea dentara dar nu prezinta deplasarea dentara.
Intruzia – deplasarea dintelui in alveola in sens apical. Extruzia – deplasarea partiala a dintelui in
afara alveolei. Luxatia laterala – deplasarea dintelui in alta directie decit cea axiala, si avulsia
completa, deplasarea completa a dintelui din alveolar.

Anomaliile dentare – care pot fi anomalii de forma: Dilacerarea, densindente sau densinvaginatus,
cuspizii supranumerari, taurodontie si dintii geminati sau fuzionati. Si anomalii de structura, care pot
fi de cauza generala: amelogeneza imperfecta, dentinogeneza imperfecta, si odontodisplazia regionala.
De cauza locala: hipoplazia de smalt.

Discromiile – care pot fi intrinseci, nu se indeparteaza prin periaj, apar prin schimbari de grosime a
structurilor dentare, hipoplaziile sau hipermineralizarile. Apar prin incorporari de pigmenti: flouroza
dentara si coloratia tetraciclinica. Pot aparea si prin pierderea vitalitatii dintelui, cind continutul
pulpar duce la colorarea smaltului, coloratia galben-bruna, dusa de expunerea dentinei, care apare
prin abraziune sau datorita virstei. Si extrinseci care se indeparteaza prin periaj, pete produse de
coloranti.

Hipersensibilitatea, hiperestezia si sensibilitatea la percutie.

Hipersensibilitatea dentinara este definita ca fiind, fenomenul dureror ce apare la nivelul unui dinte,
ca urmare a expunerii directe a terminatiilor nervoase, din canaliculele dentinare, ca actiune a
agentilor agresori din cavitatea bucala, in urma sectionarii interpestive a acestora, prin pierderea
integritatii dintelui, si se manifeste prin durere la agenti termici, excitanti chimici si excitanti electrici.
Durerea inceteaza odata cu indepartarea excitantului. Hipersensibilitatea are tendinta de a se reduce
treptat ca urmare a neodentinogenezei si atrofiei, si prin disparitia fibrelor nervoase din canaliculele
dentinare.
Hiperestezia dentinara – este definita ca fenomen dureros, ce apar la nivelul unui dinte, datorita
modificarilor metabolice, si biochimice de receptivitate si conductibilitate a fibrelor nervoase din
canaliculele dentinare. Poate aparea pe suprafete integre, dar exista si factori locali si generali care
favorizeaza aparitia ei. Factori locali: dinti cu strat subtire de smalt, dinti abrazati cu dentina
descoperita, displazii de smalt, cavitati preparate si neprotejate cu pansamente, si zone neretentive
dentare cu placa bacteriana. Factori generali: in sarcina, in perioada menstruala, in covalescenta in
boli generale, in avitaminoze B si C, anemii hipocrome, si astenii nervoase. Se manifesta prin dureri la
excitanti mecanici, durerea are tendinta de agravare in timp, datorita faptului ca pacientul evita sa
manince si sa perie zona respectiva.
Hipersensibilitatea si hiperestezia pot coexista in mai multe situatii: carii dentare cu evolutie lenta,
bonturi dentare neprotejate, cavitati preparate si neprotejate cu pansamente provizorii, sau
pansamente provizorii vechi care s-au deteriorat, sensibilitatea dintelui la percutie. Se apreciaza prin
percutie cu minerul oglinzii in sens vertical, cind testul este pozitiv, arata afectarea periapicala a
dintelui in pulpita acuta totala, parodontita apicala totala, parodontita apicala acutizata. Si in sens
orizontal, cind testul este pozitiv, arata afectarea acuta a parodontiului marginal.

Prezenta restaurarilor odontale:

Obturatiile – se apreciaza din ce material sunt realizate, aspectul estetic, localizarea, daca prezinta
integritate marginala sau carie secundara, daca refac corect suprafata ocluzala si contactele cu
antagonistii, suprafetele de contact interdentare, si crestele marginale.
Incrustatii – care pot fi inlay sau onlay, se apreciaza din ce material sunt realizate, aspectul estetic,
localizarea, daca prezinta integritate marginala sau carie secundara, daca refac corect suprafata
ocluzala si contactele cu antagonistii, suprafetele de contact interdentare, si crestele marginale.
Coroane de invelis partiale sau totale - se apreciaza din ce material sunt realizate, aspectul estetic,
localizarea, daca prezinta integritate marginala sau carie secundara, daca refac corect suprafata
ocluzala si contactele cu antagonistii, suprafetele de contact interdentare, si crestele marginale.
Punti dentare - se apreciaza din ce material sunt realizate, aspectul estetic, localizarea, daca prezinta
integritate marginala sau carie secundara, daca refac corect suprafata ocluzala si contactele cu
antagonistii, suprafetele de contact interdentare, si crestele marginale, care sunt elementele
componente si daca corpul de punte reface corect suprafetele ocluzale si contactele cu antagonistii.
Protezele partiale mobilizabile – se apreciaza tipul protezei partiale mobilizabile, starea dintilor stilpi,
designul si realizarea protezei, mentinerea, sprijinul si stabilizarea, si aspectul estetic.
Proteze dentare mobile totale – se urmareste adaptarea pe cimpul protetic, raporturile ocluzale, si
aspectul estetic.
Dinte absent inlocuit cu implant – se precizeaza tipul implantului si tipul restaurarii pe implant.
In aceasta etapa trebuie sa se decida asupra indicatiei de mentinere sau de inlocuire a restaurarii
preexistente. Trebuie sa se aprecieze, calitatea si prognosticul restaurarii preexistente.

Examenul ocluziei
Ocluzia este examinata in statica in RC si IM, in ocluzia statica si dinamica, se verifica miscarile de
propulsie si lateropulsie.
Examenul static de ocluzie in RC.
In mod normal contactele sunt ... ocluzia poate fi point centric sau long centric, anormal pot aparea
contacte premature. La ocluzia statica in plan sagital la incisivi, acestea pot fi in contact, pot fi in
inocluzie sau in raport invers, canini stinga dreapta, poate fi neutral, mezializat sau distalizat, si la
molari stinga dreapta mezializat sau distalizat. In plan transversal la incisivi se verifica daca linia
mediana este pastrata sau daca este deviata, si se precizeaza cu citi milimetri, la canini poate fi
normal, invers sau cap la cap, si la molari, raportul poate fi normal, lingualizat, invers sau cap la cap. In
plan vertical: la incisivi se apreciaza acoperirea in milimetri, poate fi raport cap la cap sau ocluzie
deschisa si se precizeaza citi milimetri, la canini raport normal, infra-alveolodentie, sau supra-
alveolodentie, si la molar, raport normal, inocluzie, infra-alveolodentie si supra-alveolodentie.

Examenul dinamic al ocluziei

Se solicita pacientului sa execute miscari de propulsie si lateropulsie, a mandibulei cu contact dento-
dentar.
In miscarea de propulsie in mod normal exista contact pe cei doi incisivi centrali sau pe toti 4 incisivi
maxilari si antagonistii lor. Pe parcursul miscarii trebuie sa se produca dezangrenarea dintilor laterali.
In pozitia cap la cap a dintilor frontali, dintii laterali nu sunt in contact. Partea lucratoare este zona
frontala a arcadei, iar partea nelucratoare, este reprezentata de zonele laterale. Anormal apar
interferente propulsive, care pot fi active sau inactive, si se specifica tipul si dintii implicati.
In miscare de lateropulsie, se urmaresc contactele de pe partea activa sau lucratoare a mandibulei, si
se solicita pacientului sa ramana in contact cap la cap in ultima pozitie. Iar cu ajutorul oglinzii se
examineaza rapoartele de pe partea activa si inactiva. In lateropulsie ghidajul poate fi de 3 tipuri:
ghidaj canin-canin, cind se ating doar caninii intre ei, ghidaj de grup functional, sau conducere de grup.
Aceasta poate fi ghidaj de grup complet sau total, cind participa caninul, premolarii si cei 2 molari.
Ghidaj de grup functional redus cind participa caninul, premolarii si molarul 1. Ghidaj de grup
functional foarte redus cind participa caninul si cei 2 premolari. In ambele situatii pe partea inactiva,
trebuie sa existe in mod normal, dezocluzia tuturor dintilor, niciodata ghidajul lateral nu poate fi
realizat, doar de catre canin si un singur premolar, aceasta este o situatie patologica. Ghidajul de grup
antero-lateral, este sustinuta de canini si de unul sau ambii incisivi de pe hemiarcada lucratoare
producind dezocluzia tuturor celorlalti dinti. Daca se asociaza si un dinte lateral de pe partea
lucratoare, atunci apare o interferenta lucratoare, interferenta ocluzala in lateralitate de partea
lucratoare.

Examenul functiilor aparatului dento-maxilar

In cadrul acestei etape se urmareste precizarea elementelor care disfunctionalizeaza aparatul dento-
maxilar.

Examenul functiei fizionomice.

Un rol imporant il au dintii prin forma, dimensiuni, culoare si pozitie. Disfunctia fizionomica apare in:
leziunilor carioase a dintilor frontali, anomalii de forma, culoare, pozitie, volum, sau de structura a
dintilor frontali, abrazii ale dintilor frontali, leziuni traumatice de tipul fracturilor, edentatii frontale
neprotezate, edentatii totale sau subtotale, obturatii cu modificari de culoare, proteze conjuncte
inestetice in zona frontala, si proteze totale inestetice in zona frontala.

Examenul functiei fonetice.

Functia fonetica a aparatului dento-maxilar, este definitava in cavitatea orala, dintii au un rol deosebit
in pronuntia unor consoane. Aceste consoane au fost denumite labiodentale V si F, lingodentale D si T,
si interdentare J, S, SH, Z. Printre factorii care determina disfunctia fonetica se numara: fracturile
dintilor frontali, edentatiile frontale, edentatiile totale sau subtotale, pozitionarea prea vestibularizata,
sau prea oralizata a protezelor conjuncte totale, montarea prea vestibularizata sau prea oralizata a
dintilor artificiali a protezelor totale, modelarea unor dinti prea lungi sau prea scurti, la nivelul unor
corpuri de punte dentari, folosirea unor dinti artificiali prea lungi sau prea scurti pentru realizarea
protezelor totale, si anomalii dento-maxilare.

Examenul functiei masticatorii.

Functia masticatorie este un proces complex ce presupune urmatorii timpi: prehensiunea alimentelor
realizata de buze, incizia alimentelor realizata de dintii frontali, triturarea alimentelor realizata de
dintii laterali, si deglutitia realizata de muschii limbii si orofaringieni. Alterarea functiei masticatorii
este data de mai multi factori: alterarea inciziei alimentelor prin leziuni carioase ale dintilor frontali,
cu distructii coronare mari, fracturi ale dintilor frontali, abrazii accentuate ale frontalilor, edentatii
partiale frontale, edentatii totale unimaxilare si bimaxilare, protezari conjuncte incorecte in zona
frontala, si proteze totale incorecte. Alterarea triturarii alimentelor: prin distructii coronare ale
lateralilor, edentatii intercalate laterale sau terminale, neprotezate sau protezate incorect, si edentatii
totale neprotezate sau cu proteze vechi cu dinti abrazati. Alterarea deglutitiei prin edentatii partiale
cu brese intinse, edentatii subtotale, sau edentatii totale, situatii in care pacientul are tendinta de a
transforma deglutia de tip adult, in deglutitie de tip infantil, cu interpunerea limbii intre crestele
edentate. Masticatia poate fi realizata: unilateral, bilateral simultan, sau bilateral alternativ. Peste
jumatate din indivizi realizeaza masticatia alimentelor bilateral alternativ, dreapta-stinga. Masticatia
unilaterala este indusa din cel putin una din urmatoarele probelem: afectiuni dento-parodontale, sau
edentatii ce fac dificila ineficienta, sau chiar imposibila masticatia pe una din parti, sau artralgii.