23.10.

2018

2. Conversia Analog-digitală şi Digital-analogică .

Pentru a prelucra semnale analogice cu dispozitive digitale, este mai întâi
necesar de a le transforma în formulă digitală, sau de a le transforma într-o o
succesiune de numere având precizia limitata. Aceasta procedura se
numeste transformare analogic-digitala (A/D), şi dispozitivele corespondente
se numesc A/D convertoare (ADC) .

Transformarea A/D

1.Discretizarea. Aceasta este transformarea unui semnal continuu-în-

timp în semnal discret-în-timp obţinut prin “luarea” "mostrelor" (valorilor)
din semnalul continuu-în-timp.

2 Quantificare. Aceasta este transformarea unui semnal discret-în-timp cu valori

continuie în semnal discret-în-timp cu valori discrete (digital).
3. Codificare. În procesul de codificare, fiecare valoare distincta xq (n) este
reprezentată cu o succesiune de b-biţi de cifre binare.

Procesul de a transforma a semnalui digital în un semnal analogic

este numit transformarea digital-analogică (D/A).

Aproximarea Zero-order hold

1
 23.10.2018

2.1. Discretizarea Semnalelor analogice

Discretizarea periodică a semnalului analogic.

Intervalul de timp T intre mostrele succesive este perioada

discretizării sau intervalul de discretizare şi valoarea lui
reciprocă 1/T = F, se numeste ritmului discretizării (mostre pe
secundă) sau frecvenţa discretizării (hertz).

2.2. Discretizarea sinusoidelor

Există o relaţie între frecvenţa F a semnalului continuu şi f a semnalului

deiscret.
(2.1)
Pentru a cerceta în detalii să considerăm:

care, atunci când este eşanţionat periodic la o rata Fs = 1 / T probe pe

secundă

(2.2)

Dacă vom compara (2.2) cu , observăm că variabila frecvenţei F şi f sunt

legate prin

(2.3)

sau, echivalent

2
 23.10.2018

Relaţia în (2.3) justifică denumirea de frecvenţă relativă sau

normalizată, care este folosită uneori pentru a descrie variabilă de frecvenţă
f. Cum presupune (2.3), putem folosi f pentru a determina frecvenţa F în
hertz numai în cazul în care frecvenţa de eşantionare Fs este cunoscută.

Ne amintim faptul că gama variabilei de

frecvenţa F sau Ω pentru sinusoidele continue în
timp sunt:
(2.4)

Cu toate acestea, situaţia este diferită pentru

sinusoide discrete-în-timp. Din secţiunea
precedentă ne amintim că (2.5)

Prin înlocuireadin (2.3) şi (2.4) în (2.5),

constatăm că frecvenţa sinusoidei continue în
momentul eşantionării cu o rată Fs = 1 / T
trebuie să se încadreze în gamă

(2.6)

sau, echivalent. (2.7)

3
 23.10.2018

Aceste relaţii sunt rezumate în Tabelul 2.1.

Din aceste relaţii se observă că diferenţa fundamentală dintre

semnale continuu timp şi discret întimp se află în raza lor de valori a
variabilelor frecvenţă F şi f, sau Ω şi ω.
Eşantionarea periodică a unui semnal continuu în timp implică o
cartografiere (reprezentare) a intervalului de frecvenţă infinit pentru variabila
F (sau Ω) într-o gamă de frecvenţe finită pentru variabila f (sau ω). Având în
vedere că cea mai mare frecventa într-un semnal discret în timp
este ω = π sau f = ½, rezultă că, cu o rată de eşantionare Fs,
valorile corespunzătoare maxime pentru F şi Ω sunt:

(2.8)

Prin urmare, prelevarea de probe (discretizarea) introduce o

ambiguitate, deoarece frcvenţa maximă într-un semnal continuu în timp de
care poate fi unic distis atunci când un astfel de semnal este eşantionat la o
rată de Fs = 1 / T este Fmax = Fs / 2, sau Ωmax = πF.
Pentru a vedea ce se întâmplă la frecvenţele de mai sus Fs / 2, să
cercetăm următorul exemplu.

4
 23.10.2018

Exemplul 2.1
Implicatiile acestor relaţii de frecvenţă pot fi pe deplin
apreciate considerând două semnale sinusoidale analogice

Care sunt în eşantionate la o rată de Fs = 40 Hz. Semnalele

discrete în timp corespunzătoare sunt

Cu toate acestea:
Prin urmare x2 (n) = x1 (n). Astfel, semnale sinusoidale sunt identice şi, În
consecinţă, imperceptibile (nondistincte). Dacă ni se dau valorile eşantionate generate
de cos(π/2)n, există o anumită ambiguitate cu privire la faptul cui
aceaste valori eşantionate corespund – x1(n) sau x2(n).
Întrucât x2(n) are exact aceleaşi valorile ca x1(n), atunci când cele două sunt
eşantionate la Fs = 40 de eşantioane pe secundă, spunem că frecvenţa F2 = 50 Hz este
un alias de frecvenţă F1 = 10 Hz la prelevarea de probe cu rata de 40 de eşantioane pe
secundă.

Este important să notăm, că F2 nu este unicul alias de F1. De fapt, la

prelevarea de probe cu rata de 40 de eşantioane pe secundă frecvenţa F3= 90 Hz este, de
asemenea, un alias de F1, astfel cum este şi frecvenţa F4 = 130 Hz.şi aşa mai departe.

Toate sinusoidele cos2π (F1 + 40k)t, k = 1,2,3,4 .... eşanţionate la 40 de

eşantioane pe secundă, au valori identice.

În consecinţă, acestea sunt toate alise de F1 = 10 Hz.

10

5
 23.10.2018

În general, prelevarea de probe de la un semnal continuu în timp sinusoidal

cu o rată de eşantionare Fs = 1 / T
rezultă într-un semnal discret în în timp

unde f0= F0 / Fs este fecvenţa relativă a sinusoidei.

Dacă presupunem că - Fs/2 ≤ F0≤ Fs/2 frecvenţa f0 pentru a x(n) este în
intervalul - ½ ≤ f0 ≤ ½, care este gama de frecvenţe pentru semnale discrete-
timp.
este de unu-la-unu, şi, prin urmare este
În acest caz, relaţia dintre F0 şi f0
posibil să se identifice (sau să se reconstruiască) semnalul
analogic xa(t) din eşantioanele x(n).

11

Pe de altă parte, în cazul în care sinusoidele

unde

sunt eşantionate la o rată de Fs, este clar că Fk este în afara frecvenţei de

gamă de frecvenţe fundamentale - Fs/2 ≤ F0 ≤ Fs/2. În consecinţă, semnalul
eşantionat este

care este identic cu semnalul discret-timp din obţinut prin discretizare din
xa(t) .
Astfel, un număr infinit de sinusoide continuie în timp este reprezentat prin
prelevarea de probe prin acelaş semnal discrete-în-timp (adică de acelaşi set
de probe).

12

6
 23.10.2018

Prin urmare, dacă ne este dată secvenţa x(n), o ambiguitate există cu privire la
care semnal continuu în timp xa(n), reprezintă aceste valori.
Echivalent, putem spune că frecvenţele Fk =F0+kFs pentru - ∞ < k < ∞ (k - intregu)
sunt imposibil de distins (nondistincte) de frecvenţa F0 după prelevare de probe şi prin
urmare, ele sunt de aliase (pseudonime) de F0.
Relaţia dintre variabilele de frecvenţă a semnalelor continue în timp şi discret în
timp este ilustrată în Figură.

Raportul dintre variabilele frecvenţelor continuie şi discrete în cazul prelevării de probe periodice.

13

Exemplul 2.2
Un exemplu de aliere este ilustrat în Figura de mai jos, unde două sinusoide cu
frecvenţe F0= 1/8 Hz şi F1= -7/8 Hz produc probe identice atunci când o rată de
discretizare de Fs = 1 Hz este utilizată. Din uşor rezultă că pentru k = -1, F0 = F1+ Fs = (-
7/8 + 1) = 1/8 Hz.

Ilustraţia alierei.

14

7
 23.10.2018

Deoarece Fs/2 care corespunde la ω = π, este este cea mai mare

frecvenţă, care poat fi reprezentată unic, cu o rată de eşantionare Fs,
aceasta este o problema simplă de a determina cartografierea oricărei
frecvenţe (aliase) de mai sus Fs/2 (ω =π) în frecvenţa echivalentă mai jos de
Fs/2.
Putem folosi Fs/2 sau ω =π ca punct de pivot (element, punct de sprijin)
şi reflecta frecvenţa aliasă la intervalul de – π < ω < π. Deoarece punctul
de reflecţie este de Fs/2 (ω =π), frecvenţa Fs/2 (ω =π ) este numită
frequency foldlng.

15

Exemplul 2.3
Fie semnalul analogic

(A) Stabiliţi rata de eşantionare minimă necesară pentru a evita alierea.

(B) Dacă presupunem că semnalul este eşantionat la rata Fs= 200 Hz. Care este
Semnalul discrete-în-timp obţinut după prelevarea de probe?
(C) Dacă presupunem că semnalul este eşantionat la rata Fs= 75 Hz. Care este
semnalul discrete-în-timp obţinut după prelevarea de probe?
(D) Care este frecvenţa 0<F<Fs/2, a sinusoidei care produce probe identice cu cele
obţinute în punctul (c)?

Soluţie
(A) frecvenţă a semnalului analogic este F = 50 Hz.Prin urmare, rata mínima necesară
pentru a evita aliaerea este Fs= 100 Hz.

16

8
 23.10.2018

(B) Dacă presupunem că semnalul este eşantionat la rata Fs= 200 Hz. Care este Semnalul discrete-în-timp obţinut după
prelevarea de probe?

(B) În cazul în care semnalul este eşantionat la Fs = 200 Hz, semnalul discretc-în-timp
este

(C) Dacă presupunem că semnalul este eşantionat la rata Fs= 75 Hz. Care este semnalul discrete-în-timp obţinut după
prelevarea de probe?

(C) În cazul în care semnalul este eşantionat la Fs= 75 Hz. semnalul discretc-în-timp
este

17

(D) Care este frecvenţa 0<F<Fs/2, a sinusoidei care produce probe identice cu cele obţinute în punctul (c)?

(D) pentru rata de eşantionare de Fs= 75 Hz, avem

Frecvenţa sinusoidă în punctul (c) este f = 1/3. Prin urmare

În mod clar, semnalul sinusoidal

a Fs= 75 eşamţioane per secundă produce aceleaşi eşanţioane.

Astfel F = 50 Hz este o aliasă de F = 25 Hz pentru rata de eşantionare Fs = 75
Hz.

18

9
 23.10.2018

2.3. Teorema de eşantionare

Având în vedere orice semnal analogic, cum ar trebui să selectăm

perioada de eşantionare T sau echivalent, rata de eşantionare Fs? Pentrua
răspunde la această întrebare, trebuie să avem unele înformaţii cu privire la
caracteristicile semnalului care urmează să fie incluse îneşantion. În special,
trebuie să dispunem de unele informaţii generale cu privire la conţinutul de
frecvenţe a semnalului.
Astfel de informaţii sunt, în general, disponibile pentru noi. De
exemplu, ştim, în general, că pentru vorbire principalele componente de de
frecvenţă sun mai jos de 3000 Hz.
Pe de altă parte, semnalele de televiziune, în general, conţin
componente de frecvenţă importante până la 5 MHz.

19

Conţinutul de informaţii de astfel de semnale este cuprins în amplitudini,

frecvenţe şi fază a componentelor de frecvenţă diferite, dar cunoaşterea
detaliată a caracteristicilor acestors semnale nu este disponibilă pentru noi
înainte de obţinerea semnalelor. De fapt, scopul prelucrarea semnalelor
este, de obicei, extrage informaţii detaliate.
Cu toate acestea, dacă ştim frecvenţa maxima conţinuta în clase
generale de semnale (de exemplu clasa de semnale de vorbire, clasa de
semnale video, etc), putem specifica rata de prelevare a probelor necesare
pentru a converti semnale analogice în semnale digitale.

20

10
 23.10.2018

Să presupunem că orice semnal

analogic poate fi reprezentat ca o sumă de
sinusoide de diferite amplitudini, frecvenţe şi
faze:

unde N reprezintă numărul de componente de frecvenţă. Toate semnalele,

cum ar fi vorbirea şi video, se pretează la o astfel de reprezentare în orice
segment de timp scurt.
Amplitudinile, frecvenţele şi fazele se schimbă de obicei lent de la
un segment de timp la altul.
Cu toate acestea, să presupunem că frecvenţele nu depăşesc unele
frecvenţe cunoscute, să zicem Fmax.
De exemplu,
• Fmax= 3000 Hz pentru clasa semnalelor de vorbire şi
• Fmax = 5 MHz pentru semnale de televiziune.

21

Întrucât frecvenţa maxima poate varia uşor de la realizări diferite între

semnale din clasa dată (de exemplu, aceasta poate varia usor de la vorbitor
la vorbitor ), am putea dori pentru a se asigura că Fmax nu trebuie să
depăşească o anumită valoare predeterminată prin trecerea semnalului
analogic printr-un filtru care atenuează componentele de frecvenţă de mai
sus de Fmax.
Astfel suntem siguri că nici un semnal din clasa nu conţine componente
de frecvenţă (având în amplitudine semnificative sau putere) de mai sus Fmax
.
În practică, astfel de filtrare este de obicei utilizată înainte de
eşantionare.

22

11
 23.10.2018

Din cunoştinţele noastre de Fmax putem selecta rata de eşantionare

corespunzătoare. Ştim că cea mai mare frecvenţă Fmax într-un semnal
analogic care poate fi fără ambiguitate reconstruit atunci când semnalul
este eşantionat la o rată Fs = 1 / T este Fs / 2.
Orice frecvenţe mai sus de Fs/ 2 sau sub - Fs/2 rezultă în probele care
sunt identice cu frecvenţa corespunzătoare în intervalul - Fs/ 2 ≤ F ≤ Fs /2.
Pentru a evita ambiguităţile care rezultă din aliere, noi trebuie să selectăm
rata de eşantionare care urmează să fie suficient de ridicată.
Deci, noi trebuie să selectăm Fs/ 2 să fie mai mare decât Fmax . Astfel,
pentru a evita problema de aliere, Fs este selectată astfel încât

unde Fmax, este cea mai mare componentă de frecvenţă

în semnal analogic. Cu rata de eşantionare selectată în
acest mod, orice componentă de frecvenţă, să zicem
│Fi│<Fmax, în semnal analogic este mapată într-
osinusoidă discretă întimp, cu o frecvenţă

sau, echivalent,

23

Întrucât, |f| = ½ sau |ω| = π este cea mai mare (unică) frecvenţă într-un
semnal discret în timp, alegerea ratei de eşantionare în conformitate cu
evită problema de aliere. Cu alte cuvinte, condiţia Fs ≥ 2Fmax
asigură că toate compoponentele sinusoidale din semnalul analogic sunt
mapate în componentle de frecvenţă discrete în timp corespunzătoare cu
frecvenţele în intervalul fundamental.

24

12
 23.10.2018

Astfel, toate componentele de frecvenţe ale semnalului analogic

sunt reprezentate în formă eşantionată fără ambiguitate şi, prin urmare,
semnalul analogic poate fi reconstruit, fără distorsiuni din valorile
eşantionate cu ajutorul unei metode de interpolare "adecvate" (conversie
digital-analogică). Formula de interpolare "adecvată" sau ideală este
specificată de Teorema de eşantionare.

Teorema de eşanţionare. În cazul în care cea mai mare frecvenţă

cuprinsă într-un semnal analogic xa(t) este Fmax = B, iar semnalul este
eşantionat la orată Fs> 2Fmax = 2B, atunci xa(t) poate fi exact recuperat de la
valorile sale eşantionate utilizând funcţia de interpolare

(2.9)

25

Astfel, xa(t) poate fi exprimat ca (2.10)

unde xa(n / Fs) = xa (nT) = x (n) sunt mostre de xa(t).

În cazul în care prelevarea de probe de xa(t) se efectuează la rata de
eşantionare minimă Fs = 2B, formula de reconstrucţie din (2.9) devine

(2.11)

Rata de eşantionare FN = 2B = 2Fmax, se numeşte rata Nyquist. Figura

ilustrează procesul de conversie D/A ideal utilizând funcţia de interpolare
din (2.9).

26

13
 23.10.2018

Conversie D:A ideală (interpolare)

27

Aşa cum se poate observa din fie (2.10) sau (2.11), reconstrucţia xa(t) din
succesiunea x (n) este un proces complicat, care implică o sumă ponderată
a funcţiei de interpolare g(t) şi versiunile deplasate în timp g(t-nT) pentru -∞
<n < ∞, unde factorii de ponderare sunt mostre x(n). Din cauza complexităţii
şi a numărul infinit de probe necesare în (2.10) sau (2.11), aceste formule de
reconstrucţie sunt în primul rând de interes teoretic. Metode practice de
interpolare sunt oferite în capitolul 9.

28

14
 23.10.2018

Exemplul 2.4
Fie semnalul analogic

Ce este rata Nyquist pentru acest semnal ?

Soiuţie. Frecvenţele prezente în acest semnal:

Astfel, Fmax = 150 Hz şi în crespundere cu (1.3.19).

Rata Nyquist Fs = 2Fmax, prin urmare

29

Discuţie. Este cazul în care se observă că componenta de semnal 10sin300πt,

eşanţionate la rata Nyquist rale Fs =300, rezultă în probe 10sin πn, care sunt identic
zero. Cu alte cuvinte am efectuat prelevarea de probe din sinusoida analogică la cea de
trecere prin punctele zero şi prin urmare, am pierdut acest component de semnal
complet.

Această situaţie nu ar avea loc în cazul în care sinusoida este compensată (offset) în
fază cu o cantitate θ. Într-un astfel de caz avem 10sin(300πt-θ) eşantioane pe secundă,
care produce probele

Astfel, dacă θ≠ 0 sau π, eşantioanele de sinusoidă produse la rata Nyquist nu sunt toate
zero. Cu toate acestea, încă nu putem obţine amplitudinea corectă din probe atunci când
faza θ este necunoscută. Un remediu simplu care evită acest potenţială situaţie
supărătoare este de a eşanţiona semnalul analog la o rată mai mare decât rata Nyquist.

30

15
 23.10.2018

31

Exemplul 2.5
Fie semnalul analogic

(A) Care este rata Nyquist pentru acest semnal?

(B) Să presupunem acum că am eşanţionat această probă semnal folosind o rată de
eşantionare Fs = 5000. Care este semnalul discret-în-timp obţinut după prelevarea de
probe?
(C) Care este semnalul alanalogic xa(t) reconstruit din probe în cazul în care vom folosi
interpolare ideală?

16
 23.10.2018

(A) Care este rata Nyquist pentru acest semnal?

Soluţie
(A) frecvenţele existente în semnalul analogic sunt

Astfel, Fmax = 6 kHz şi în conformitate cu teorema

de eşantionare.
Rata Nyquist este

33

(B) Să presupunem acum că am eşanţionat această probă semnal folosind o rată de eşantionare Fs = 5000. Care este semnalul
discret-în-timp obţinut după prelevarea de probe?

(B) Din moment ce am ales F, = 5 kHz. frecvenţa de reflectare este

Şi aceasta este frecvenţa maximă care poate fi reprezentată unic de semnalul eşanţionat. Prin
utilizarea de obţinem

34

17
 23.10.2018

În cele din urmă am obţinut

Acelaş rezultat poate fi obţinut cu ajutorul Figurii Într-adevăr, din Fs = 5 kHz.

Frecvenţa de de reflectare este Fs / 2 = 2,5 kHz. Aceasta este frecvenţa maximă pe care
poate fi reprezentat unic de semnalul eşantionat. DarF0 = FK - kFs.
Astfel, F0 poate fi iobţinut prin scăderea din FK un număr întreg multiplu la Fs, astfel
încât -Fs/2 ≤ F0≤ Fs/2. Frecvenţa F1, este mai mică decât Fs/ 2 şi, prin urmare, nu este
afectată de aliere .Cu toate acestea, celelalte două frecvenţe sunt mai sus frecvenţa de
reflectare si vor fi schimbate de efectul aliasing.
Într-adevăr.

35

Din rezultă că f1 = f, f2 = -2/5 şi f3 = 1/5, care sunt în acord

cu rezultatul de mai sus.
(C) Deoarece numai componentele de frecvenţe de 1 kHz şi 2 kHz sunt prezente în
semnalul eşantionat de semnalul analogic pe care îl putem recupera este

care este în mod evident diferit de semnalul original x a(n). Aceasta denaturare a
semnalului original analogic a fost cauzată de efectul de aliere, ca urmare a ratei scăzute
de eşantionare utilizată.
Deşi alierea este o capcană care urmează să fie evitată, există două aplicaţii
practice utile bazate pe exploatarea efectului de aliere. Aceste aplicaţii sunt
stroboscopul şi osciloscopului de eşantionare (stroboscope and the
sampling oscilloscope). Ambele instrumente sunt concepute să opereze ca
dispozitive de aliere, în scopul de a reprezenta frecvenţe înalte ca frecvenţe
mai joase.

36

18
 23.10.2018

Pentru a ilustra, să considerăm un semnal componente cu frecvenţa

înalte limitate la o anumită bandă de frecvenţă B1 <F < B2, unde B2 – B1 ≡ B
este definită ca lăţime de bandă a semnalului. Presupunem că B <<B1<B2.
Această condiţie înseamnă că componentele de frecvenţă a semnalului sunt
mult mai mari decât lăţimea de bandă B a semnalului.
Aceste semnale sunt usuall numite cu banda de trecere sau semnale de
bandă îngustă. Acum, dacă acest semnal este eşantionat la o rată Fs≥2B, dar
Fs<<B1, atunci toate componentele de frecvenţe conţinute în semnalul vor fi
pseudonime a spectrului de frecvenţe în intervalul 0<F<Fs/2.
În consecinţă, dacă observăm conţinutul frecvenţă semnal în domeniul
fundamental 0<F<Fs/2, ştim precis conţinutul de frecvenţe în semnaqlul
analogic, deoarece ştim banda de frecvenţă de B<<B1<B2 în temeiul de
considerare iniţială.
Această declaraţie constituie o altă formă a teoremei de eşantionare, pe
care o numim forma de bandă de trecere, în vederea diferenţierii de la
forma anterioară a teoremei de eşantionare, care se aplică în general pentru
toate tipurile de semnale. Acesta din urmă este uneori numită forma de
banda.

37

Exemple:

http://ptolemy.eecs.berkeley.edu/eecs20/week13/aliasing.html
http://www.mustagh.com/alias/Alias.html
http://graphics.cs.brown.edu/research/exploratory/freeSoftware/repository/
edu/brown/cs/exploratories/applets/nyquist/nyquist_limit_java_browser.ht
ml

38

19
 23.10.2018

Pentru o perioadă de eşantionare T aleasă, se obţine

un set de puncte, care reprezintă semnalul digital.
Frecvenţa de prelevare trebuie să fie cel puţin de două
ori mai mare decît frecventa semnalului eşanţionat
(criteriul Nyquist).
Astfel, un ECG, frecvenţa de eşantionare recomandată
de American Heart Association este de 500 Hz (cicluri pe
Secundă).
Figura de mai jos ilustrează pierderea de informaţii
care ar putea fi observată la prelevarea probelor cu rată
prea scăzută.

39

Efectul frecvenţei de prelevare a probelor.

(a), utilizînd 500 de puncte pe secundă, (b) 50 de puncte pe secundă
(c) 25 de puncte pe secundă (adaptat de la Gardner 1990a)

40

20
 23.10.2018

2.3 Quantizarea Semnalelor cu Amplituda Continui e

Procesul de transformare a unui semnal discret-în-timp cu valori

continuie în semnal digital prin exprimarea fiecărei valori de mostra ca
un numar de cifre limitat (in loc de infinit), se numeste quantificarea.
Eroarea prezentă în reprezentarea semnalului continuu-evaluat cu un
set limitat de nivele ale valoarilor este eroarea de cuantificare sau
zgomotul de cuantificare.

Exemplu:

41

Pentru a elimina cifrele de exces, noi putem pur si simplu să înlăturăm

(trunchiere) sau să rotunjim rezultatul numarului (rotunjire).

42

21
 23.10.2018

Valorile permise în semnalul digital se numesc nivelele de cuantificare,

pe când distanþa A între două nivele successive de cuantificare se
numeşte pasul de cuantificare sau rezoluţia.

43

Precizie de prelevare a probelor depinde de numărul N

de biţi folosiţi pentru a cuantifica fiecare punct al
semnalului înregistrat.
Pentru un anumit număr N de biţi dat, 2N valori
distincte pot fi codificate şi măsurătorile sunt rotunjite la
cea mai apropiată valoare de codare pe N biţi.

44

22
 23.10.2018

45

23