Sunteți pe pagina 1din 23

S1.

SUSTENABILITATEA CONSTRUCTIILOR INCLUDE 3 COMPONENTE

 Economica
Alcatuirea constructive si realizarea tehnologica trebuie sa asigure indici tehnico–economici eficienti.
Pentru cladiri de locuit, de exemplu, se pot formula urmatoarele exigenţe economice (durabilitate,
consum de energie în exploatare, cost de întreţinere, reparatii necostisitoare etc.).

se iau în considerarea următoarele aspecte:

 indicatori dimensionali: suprafeţe ale clădirii (aria desfăşurată, aria construită, aria utilă etc.) şi
volume (volum total, volum pe
niveluri etc.);
 indicatori derivaţi: gradul de ocupare a terenului, indicele suprafeţelor de circulaţie, indicele
volumului total etc.;
 costuri: iniţiale (de investiţie), de exploatare, de întreţinere (remedieri,
reparaţii) etc.;
 gradul de industrializare: ponderea elementelor de construcţie realizate industrial.

 sociala

Rolul construcţiilor este de a crea un mediu artificial cu condiţii optime pentru satisfacerea utilizatorilor,
definiţi în termeni generali (oameni, animale, păsări, plante, obiecte, materiale, activităţi umane etc).

Factorii determinanţi în concepţia şi alcătuirea construcţiilor

1. Omul, indiferent de zona geografică, are nevoie de aceleaşi condiţii fiziologice şi igienice (volume,
gabarite, temperatură, umiditate, lumină, nivel sonor etc.), determinate de anatomia şi fiziologia
sa, în vederea asigurării celor mai bune condiţii de sănătate, activitate, odihnă şi recreere.

2. Activitatea umană, pentru care este destinată construcţia are aspecte foarte diferite.

Diversitatea proceselor funcţionale şi tehnologice, care sporeşte neîncetat odată cu dezvoltarea


economică şi cu progresul tehnic şi social, determină mărimea şi forma spaţiilor construite, modul de
compartimentare şi distribuţie, legăturile pe orizontală şi verticală, gradul de iluminare, acţiunile
(mecanice, fizice, chimice şi uneori biologice) ce decurg din procesele funcţionale sau tehnologice etc. În
acelaşi timp, realizarea construcţiilor se face şi din considerente de ordin arhitectural şi urbanistic.

 De mediu
2. Natura, exercită asupra construcţiilor acţiuni mecanice, fizice, chimice şi biologice deosebit de
variate, datorită atât condiţiilor de climă (vânt, temperatură, precipitaţii etc.), cât şi datelor
specifice amplasamentului (proprietăţile fizico-mecanice ale terenului, prezenţa apei subterane şi
gradul ei de agresivitate, seismicitatea etc.).

La intersectia acestor 3 componente se afla constructia optima.

S1.B. CONDIŢII TEHNICE

Condiţii capitale

- durabilitatea (HGR 964 - 1998)


* ridicată (≥ 50 ani)

* obişnuită (20 - 50 ani)

* redusă (sub 20 ani)

- rezistenţa la foc

Durabilitatea este determinată de rezistenţa materialelor din care sunt formate elementele de
construcţie la acţiunea distructivă a mediului, care se manifestă prin îngheţ-dezgheţ, umiditate,
agresivitate chimică, microorganisme, radiaţii solare etc.

Rezistenţa la foc este determinată de rezistenţa la foc a materialelor din care sunt realizate elementele
de construcţie ale clădirii. Normativul P 118-99 defineşte o serie de noţiuni specifice, cum sunt :
combustibilitatea, categoria de pericol de incendiu, riscul de incendiu, rezistenţa la foc, comportarea la foc,
stabilitatea la foc etc.

Condiţii mecanice (se referă în special la structura de rezistenţă):

- stabilitatea şi rigiditatea elementelor structurale;

- rezistenţa la şoc;

- rezistenţa la uzură;

- limitarea deschiderii fisurilor;

- oboseală etc.

Condiţii fizice (se referă la confortul interior şi condiţii de igienă):

- elemente de izolare şi etanşare la transferul de căldură;

- elemente de izolare faţă de influenţa curenţilor de aer

(vânt);

- elemente de izolare faţă de intemperii (precipitaţii);

- elemente de limitare a nivelului sonor;

- asigurarea iluminării naturale etc.

Condiţii estetice (plastica arhitecturală, decoraţiuni interioare etc.)

Plastica arhitecturală se realizează prin volumetria şi proporţiile clădirii, distribuţia şi evidenţierea


spaţiilor şi volumelor pe verticală şi orizontală, sau / şi prin elemente decorative, finisaje etc. ; stabilirea lor
este, în general, apanajul (= insusire, caracteristica) arhitectului.

LEGEA NR. 10-1995 PRIVIND CALITATEA ÎN CONSTRUCŢII instituie, în mod diferenţiat, în funcţie de
categoriile de importanţă ale construcţiilor, sistemul calităţii în construcţii care impune realizarea şi
menţinerea pe întreaga durată de existenţă a construcţiilor a următoarelor cerinţe :
A - rezistenţă şi stabilitate;

B - siguranţă în exploatare;

C - siguranţă la foc;

D - igienă, sanătatea oamenilor, refacerea şi protecţia mediului;

E - izolaţie termică, hidrofugă şi economie de energie;

F - protecţia împotriva zgomotului.

Conform art. 1 din Legea 10 , calitatea constructiilor este rezultanta totalitatii performantelor de comportare
a acestora in exploatare in scopul satisfaceri, pe intreaga existenta a exigentelor utilizatorilor si
colectivitatilor.

S1.C. CATEGORII DE IMPORTANTA SI CLASE DE IMPORTANTA PENTRU O CONSTRUCTIE

Categoria A: categoria exceptionala.

In aceasta categorie intra toate cladirile strategice sau de importanta exceptionala pentru salvarea vietilor
omenesti (Palatul Parlamentului, Palatul Prezidential, sediul guvernului, spitale ce sunt prevazute sa
functioneze non-stop, inclusive in caz de calamitate)

In acest caz, coeficientii de siguranta, la proiectarea structurilor de rezistenta , sunt majorati cu pana la 20%
pentru a nu exista riscul depasirii SLU a capacitatii portante.

Categoria B: constructii de importanta deosebita

In aceasta categorie intra cladiri foarte importante pentru desfasurarea in siguranta a vietii:

- Spitale de la o capacitate in sus


- Banci
- Cladiri cu traffic deosebit de personae
- Etc.

Si in aces caz, coeficientii de suprasarcina prezinta sporuri, dar mai mici.

Categoria C: categorii de importanta normala

In aceasta categorie intra 99% din toate constructiile de locuit si de importanta social-culturala: blocuri, case,
gradinite, scoli, magazine, etc.

In aceasta situatie, se aplica, normativele cu toate prescriptiile de proiectare.

Categoria D: categoria de importanta redusa

Se aplica pentru constructiile de importanta redusa, care adapostesc vietati sau bunuri materiale.

In aceasta situatie, coeficientii de suprasarcina, pot fi diminuati.

Clasa I
- Corespunde categoriei de importanta A
- Cladiri si structure esentiale pentru societate

Clasa II

- Corespunde categoriei de importanta B


- Cladiri si structure ce pot provoca pericole majore in caz de avariere

Clasa III

- Corespunde categoriei de importanta C


- Toate constructiile ce nu intra in clasele I, II si IV

Clasa IV

- Corespunde categoriei de importanta D


- Constructiile temporare.

S2. A. DEFINIREA TERMENILOR:

Clădire: ansamblu de spaţii cu funcţiuni precizate, delimitat de elementele de construcţie care


alcătuiesc anvelopa clădirii, inclusiv instalaţiile aferente, în care energia este utilizată pentru
asigurarea confortului termic interior.

Anvelopa clădirii: totalitatea suprafeţelor elementelor de construcţie perimetrale, care delimitează


volumul interior (încălzit) al unei clădiri, de mediul exterior sau de spaţii neîncălzite din exteriorul
clădirii.

CTN: cota naturala a terenului, cota de referinta pentru proiect, etalon pentru cota + -0.00

Cota+-0.00: cota artificiala a unei constructii pe care o decide proiectantul general; poate fi, cota
pardoselii finite de la parter, cota unui trotuar, cota superioara a unui taluz;

Fata de aceasta cota sunt exprimate toate celelalte cote de nivel din proiect.

NMN: nivelul marii Negre, cota de referinta pe teritoriul Romaniei pentru efectuarea masuratorilor
cadastrale.

Infrastructura: Parte a unei construcţii care suportă suprastructura; situată sub cota ± 0,00, vine în
contact direct cu terenul, asigurând stabilitatea construcţiei. Cuprinde:

- fundaţiile;

- elementele constructive ale subsolului;

- planşeul peste subsol.

Prin intermediul fundaţiilor infrastructura transmite terenului de fundare toate încărcările care
acţionează asupra construcţiei.
Suprastructura clădirii – cuprinde toate elementele constructive (verticale şi orizontale), situate deasupra
cotei ± 0,00, inclusiv acoperişul.

Suprastructura se realizează din elemente de construcţie care au rolul de a crea spaţiile necesare
utilizatorilor, spaţiul construit fiind delimitat în plan orizontal în încăperi de către pereţi şi pe verticală în
niveluri de către planşee.

S2. B. ETAPELE PROIECTARII

Un proiect se desfasoara in etape / faze succesive:


1. constituirea, definitivarea si completarea temei de proiectare;
2. anteproiectul (proiectul preliminar / studiul de fezabilitate);
3. proiectul tehnic;
4. documentatiile pentru obtinerea avizelor si autorizatiei de construire;
5. detaliile de executie si urmarirea de santier;
6. receptia lucrarilor si finalizarea acestora;
NOTA: in cazul in care pentru amplasamentul respectiv nu exista un regulament urbanistic clar (P.U.G., P.U.Z.
sau P.U.D.) sau daca ceea ce se doreste nu este in concordanta cu regulamentul urbanistic existent, prin
certificatul de urbanism, emitentul acestuia poate cere intocmirea unor documentatii de urbanism
suplimentare (P.U.Z. sau P.U.D., care sa reglementeze planurile existente).

1. CONSTITUIREA, DEFINITIVAREA SI COMPLETAREA TEMEI DE PROIECTARE:

Obiective:
- stabilirea unor criterii clare in vederea solutionarii dorintelor beneficiarului;
- corelarea solicitarilor investitorului cu conditionarile tehnico-urbanistice, generate de amplasament;
- respectarea prevederilor specifice din legislatia in vigoare;

Continut:
- documentatie scrisa ce reprezinta punctul de plecare pentru fazele urmatoare ale proiectului;

Investitorul:
- stabileste tema de proiectare care se va definitiva cu ajutorul arhitectului si a altor specialisti:
a) solicitarile si optiunile beneficiarului vor fi determinate de:
- nevoia de spatii construite (pt. locuit sau servicii, comert, turism, birouri, productie, etc.);
- necesitati functionale specifice;
- asigurarea unui anumit nivel de confort;
- nivelul dorit de reprezentare sociala care sa fie reflectat de noua constructie;
- optiunile estetice;
- posibilitatile financiare;
b) conditionarile urbanistice, tehnico-profesionale si legislative evidentiate cu participarea arhitectului:
- reglementarile urbanistice corespunzatoare amplasamentului, stabilite prin planurile de urbanism aprobate
(PUG, completat si detaliat eventual prin PUZ sau PUD) si care se cunosc din certificatul de urbanism (este
recomandata obtinerea certificatului de urbanism pt. construire sau certificatului de urbanism solicitat la
cumpararea terenului);
- particularitatile naturale si tehnico-edilitare ale amplasamentului, stabilite pe baza analizei situatiei
existente: relatiile cu zonele imediat invecinate si posibilitatile de acces; orientarile optime fata de punctele
cardinale si fata de punctele de interes ale zonei; conditiile de microclimat, directia vanturilor dominante si
sursele de poluare; particularitatile de relief, pantele caracteristice ale terenului; natura terenului de fundare
determinata in studiul geotehnic; starea tehnica si valoarea de monument istoric sau de arhitectura a unor
eventuale cladiri existente pe teren sau in zona imediat invecinata; nivelul de echipare tehnico-edilitara al
zonei si posibilitatile de asigurare a utilitatilor (apa-canal, energie electrica, gaze, telefoane etc.); eventuale
retele edilitare care traverseaza terenul; conditionari constructive determinate de starea tehnica si de
sistemul constructiv al unei cladiri existente la care se intervine sau la care urmeaza sa se alipeasca la calcan
viitoarea constructie;
- cerintele impuse de legislatia si normativele tehnice in vigoare in domeniul proiectarii si executarii lucrarilor
pentru asigurarea calitatii constructiilor corelate si completate cu prevederile din legislatia altor domenii care
determina anumite cerinte specifice de natura functionala, tehnica sau de dotare;

2. ANTEPROIECTUL - PROIECTUL PRELIMINAR SAU STUDIUL DE FEZABILITATE :

Obiective:
- propunerea unei solutii de ansamblu coordonata cu conditiile urbanistice si cu mijloacele financiare ale
investitorului;
- definirea conditiilor contractuale;

Continut:
- documentatii ce prezinta solutii de arhitectura si tehnice, estimari ale costului si duratei executiei;

Investitorul:
- lanseaza o comanda scrisa catre arhitect;
- furnizeaza :
- tema de proiectare;
- actele de proprietate asupra terenului;
- datele despre teren (topo, geo, vecinatati, etc.) - sunt optionale, dar necesare;
- certificatul de urbanism;
- plateste avansul convenit;
- notifica in scris indeplinirea fazei;
- daca nu se da urmare misiunii solicitate arhitectului, clientul (beneficiarul) va plati cheltuielile de
deschiderea comenzii;

Arhitectul:
- se deplaseaza la amplasament;
- interpreteaza si ilustreaza tema prin: solutii de amplasare a constructiei si de amenajare a incintei (plan de
situatie, planurile tuturor nivelelor, sectiuni si fatade caracteristice, imagini tridimensionale, volumetrice la
nivel de concept / ansamblu sau de detaliu - sc.l :500/ 1 :200);
- precizeaza pe planse sau intr-un memoriu scris suprafetele interioare, suprafetele construite la teren, utile
si desfasurate, P.O.T., C.UT, precum si eventuale solutii referitoare la structura de rezistenta, la modalitatile
de rezolvare a instalatiilor inclusiv racordurile acestora si la alte dotari necesare ce rezulta din tema de
proiectare;
- estimeaza valoarea de investitie si perioada de executie;
- alcatuieste echipa de proiectare pe specialitati;
- consulta si consiliaza investitorul asupra solutiilor; in urma analizarii cerintelor beneficiarului, explica
acestuia conditiile in care se poate realiza obiectivul;
- extraservicile (suplimentare, complementare) ce pot aparea in aceasta faza si care vor fi tarifate separat
sunt: completarea temei de proiectare, aprofundarea documentatiei asupra sitului, intocmirea de expertize,
completarea datelor despre teren (topo, geo, relevee, cadastru etc.), studii de viitoare organizare a
santierului, desene specializate 3D, machete, elaborarea de variante comparative etc;
- pe baza propunerilor si a conditiilor impuse prin Certificatul de Urbanism au loc discutii cu investitorul, se
fac modificari, se discuta din nou, pana se ajunge la o solutie optima;
- solutia din anteproiect, avizata de catre beneficiar, este punctul de plecare pentru fazele urmatoare;

3. PROIECTUL TEHNIC:

Obiective:
- intocmirea tuturor documentatiilor ce includ conceptia de realizare a proiectului, pe baza carora se executa
lucrarile de constructii autorizate, se urmareste si se controleaza calitatea acestora;

Continut:
- proiecte tehnice pe specialitati: arhitectura, structura de rezistenta si instalatiile aferente constructiei (piese
scrise si desenate), inclusiv listele cu cantitatile de lucrari si materiale (antemasuratorile) si caietele de sarcini;

Investitorul:
- initiaza si plateste verificarea proiectului, conform cu Legea 10/1995 privind calitatea constructiilor, prin
verificatori atestati;
- aproba devizul general;
- notifica in scris indeplinirea fazei prin proces-verbal, bon de plata etc;
- daca sunt necesare sau se solicita pot aparea extraservicii si misiuni suplimentare contra-cost;

Arhitectul:
- elaboreaza proiectul tehnic de arhitectura la o scara convenabila coordonat cu solutiile si dimensionarea
infra si suprastructurii, precum si cu solutiile de instalatii interioare;
- stabileste parametrii cladirii: Sconstr., Sdesf., P.O.T., C.U.T., volume etc.;
- determina nivelul calitativ al lucrarii prin alegerea materialelor, finisajelor, echipamentelor etc.;
- coordoneaza si coreleaza intocmirea proiectelor tehnice a celorlalte specialitati;
- consulta si consiliaza investitorul in alegerea solutiilor si materialelor;
- supravegheaza graficul de proiectare si asigura predarea documentatiilor complete la termen;
- propune un grafic al executiei, care va fi modificat si completat de catre constructor;
- verifica respectarea prin proiect a legislatiei in vigoare in constructii;
NOTA: Proiectele de specialitate care formeaza proiectul tehnic sunt urmatoarele:
- arhitectura si finisaje - proiect director in cadrul proiectului tehnic;
- structura de rezistenta;
- instalatiile generale aferente constructiei (inclusiv cele pentru incinta, pana la caminele de racord sau
contoarele de bransament la retelele publice de utilitati), in care se includ instalatiile de incalzire (eventual de
ventilatie, climatizare), electrice (pentru tensiuni normale de 220/380V si pentru curenti slabi: telefonie, TV,
retea de calculatoare, semnalizare, alarmare-securitate etc.), sanitare (apa, canalizare) si gaze;
- dotari si instalatii tehnologice – suplimentar, daca este cazul;
- mobilier, dotari P.S.I. si pentru protectia muncii - suplimentar, daca este cazul;
- lucrari conexe constructiei (amenajari exterioare, sistematizarea verticala a terenului si drumurile din
incinta, platforme, parcaje, imprejmuiri, demolarea unor constructii existente pe amplasament etc.) -
suplimentar, daca este cazul;
- bransamentele si racordurile la retele edilitare (apa-canal, energie electrica, gaze, telefoane), dupa caz;
- organizarea de santier - suplimentar, daca este cazul;
4. DOCUMENTATIILE PT. OBTINEREA AVIZELOR SI AUTORIZATIEI DE CONSTRUIRE (extrase din proiectul
tehnic):

Obiectiv:
- intocmirea documentatiilor necesare pentru obtinerea tuturor avizelor si acordurilor cerute prin certificatul
de urbanism (C.U.);
- intocmirea documentatiei pentru obtinerea autorizatiei de construire (P.A.C.), (eventual a autorizatiei de
desfiintare si a autorizatiei pentru organizarea de santier);

Continut:
- fise tehnice, documentatii cu extrase din proiectele tehnice pe specialitati si memorii specifice pentru avize
/ acorduri specifice;
- proiectul pentru autorizatia de construire P.A.C. ;

Investitorul:
- plateste toate taxele legate de avize si autorizatii la administratia locala;
- semneaza cererea pt. autorizatia de construire;
- notifica in scris indeplinirea fazei prin proces-verbal, bon de plata etc.;

Arhitectul:
- verifica respectarea prin proiect a legislatiei in vigoare in constructii;
- coordoneaza intocmirea dosarelor de obtinere a avizelor cerute prin C.U.;
- adapteaza solutiile arhitecturale de principiu sau de detaliu la prevederile unor avize, daca e cazul;
- intocmeste dosarul pt. P.A.C. conform cu continutul cerut de autoritatea in materie;
- obtine dovada de luare in evidenta a proiectului la Filiala Teritoriala a O.A.R.;
- asista clientul pana la obtinerea autorizatiei de construire;
- extraservicile, suplimentare – complementare, ce pot aparea la aceasta faza si vor fi tarifate separat sunt:
documentatii de demolare, documentatii pentru obtinerea avizelor in sensul reprezentarii beneficiarului in
raport cu autoritatile in baza unei imputerniciri scrise a beneficiarului, analize de impact asupra vecinatatilor
in cazul in care sunt solicitate, studii istorice, expertize speciale (monumente istorice, situri deosebite, situri
protejate) etc;

5. ALEGEREA CONSTRUCTORULUI SI PREGATIREA EXECUTIEI:

Obiectiv:
- alegerea unui antreprenor / constructor si a unui diriginte de santier, in urma unor oferte facute de
constructor pe baza proiectului tehnic;

Continut:
- analiza ofertelor din partea beneficiarului si oferte din partea posibililor constructori;

Investitorul:
- prospecteaza piata in vederea efectuarii unor cereri de oferta catre potentiali constructori;
- organizeaza licitatia executiei, daca e cazul;
- incheie contractul de antrepriza;
- furnizeaza autorizatia de construire imediat dupa obtinerea ei;
- angajeaza conform legislatiei in materie un diriginte de santier atestat, care sa supravegheze executia si
situatiile de lucrari prezentate de catre antreprenor;

Arhitectul:
- furnizeaza datele tehnice necesare pentru elaborarea ofertelor;
- pregateste documentatiile de licitatie, suplimentar, daca este cazul;
- consiliaza investitorulla alegerea antreprenorului;
- extraservicile, suplimentare-complementare, vor fi tarifate separat si pot fi conform celor de mai sus:
acordarea de consultanta sau intocmirea cererii de oferta pentru selectarea constructorului, dupa caz
organizarea licitatiei pentru atribuirea lucrarilor de executie; asistenta tehnica pe santier in vederea realizarii
constructiei, astfel incat timpul de executie si costul investitiei sa nu se modifice pe parcursul desfasurarii
lucrarilor; o data obtinuta autorizatia pt. construire, beneficiarul isi poate cauta antreprize care sa faca oferte
concrete pentru executia lucrarilor;
- cererea de oferte din partea beneficiarului se face pe baza proiectului tehnic, in mod similar pentru toti
ofertantii, si contine: memorii tehnice, caiete de sarcini, antemasuratori - liste cu cantitati de lucrari si de
materiale, piese desenate pentru toate specialitatile sau numai pentru partile din proiect pentru care se
doreste contractarea lucrarilor;

Constructorul:
- face oferta care trebuie sa cuprinda si sa expliciteze aspecte privind:
- prezentarea generala a firmei;
- prezentarea principalelor lucrari realizate;
- recomandari de la alti beneficiari;
- modul de asigurare a organizarii de santier;
- propunerea contractului de construire;
- graticul de executie al lucrarilor;
- oferta de pret;

6. DETALIILE DE EXECUTIE, SANTIERUL SI URMARIREA LUCRARILOR:

Obiectiv:
- asigurarea cu detalii si urmarirea, astfel incat executia sa respecte intocmai proiectul, prescriptiile
regulamentare in vigoare, cerintele investitorului si coordonarea acestor detalii cu antreprenorii si furnizorii;
- indeplinirea obligatiilor privind prezenta arhitectului sau a proiectantului pe santier, conform legislatiei in
vigoare (Legea 10/1995, Legea 50/1991 republicata si Legea 184/2001 republicata);

Continut:
- documentatii de detaliu necesare pe parcursul executiei;
- prezenta periodica sau la cerere a proiectantilor pe santier;
- verificarea conformitatii lucrarilor de executie cu autorizatia de construire;
- participarea la certificarea fazelor determinante stabilite prin programul de urmarire a calitatii executiei
prevazut in Proiectul Tehnic;
- stabilirea solutiilor de remediere a eventualelor erori de proiectare;

Investitorul:
- nu poate da dispozitii directe antreprenorului sau sa impuna solutii tehnice fara consultarea arhitectului;
poate formula observatii asupra proceselor-verbale in maxim 5 zile;

Arhitectul:
- definitiveaza si furnizeaza detaliile de arhitectura si constructii prin desene la scari de detaliu (1 :20 - 1:1);
- definitiveaza alegerea materialelor, furniturilor si accesorilor la nivel de detaliu;
- consulta si consiliaza investitorul in alegerea materialelor, furniturilor, mobilierului etc.;
- verifica concordanta executiei cu prevederile din proiecte;
- redacteaza procesele verbale;
- verifica si vizeaza documentatiile de executie elaborate de antreprenor, suplimentar, daca e cazul;
- coordoneaza amplasarea si listarea echipamentelor (utilaje, mobilier etc.);
- asigura consultanta pentru probleme de mobilier, dotari, design interior;
- extraservicile la aceasta faze pot fi: dirigentia de santier, in conditiile in care arhitectul este atestat conform
legii pentru a-si asuma asemenea misiune; controlul si avizarea contractelor de executie cu antreprenorii;
functia de manager al investitiei;
NOTA:
- la loc vizibil, pe toata perioada lucrarilor, trebuie afisat un panou de minim 90x60cm, cu datele de
identificare ale investitiei: denumire, adresa, beneficiar, proiectant general, executant (constructor), numarul
PAC., valabilitatea ei, data inceperii si terminarii lucrarilor;
- obligatiile beneficiarului, ale proiectantului si ale executantului ulterioare autorizarii sunt mentionate in
Normele Metodologice de aplicare a Legii 50/1991, Capitolul 6;
- arhitectul are dreptul si obligatia de a urmari executarea intocmai a lucrarilor proiectate; neconformitatea
acestora cu documentatia elaborata va fi semnalata beneficiarului si executantului, iar dupa caz,
organismelor de control abilitate;
- pe durata santierului, arhitectul poate executa: inspectii periodice, controlul starii diverselor categorii de
lucrari, verificarea partii financiare a lucrarilor;
prin dispozitie de santier data de proiectantul lucrarilor si cu acordul scris al beneficiarului se pot admite
modificari locale ale solutiilor tehnice din proiectele autorizate, fara emiterea unei noi PAC., numai daca prin
aceasta nu se modifica conditiile de amplasament, alcatuirea structurala de ansamblu ori aspectul
constructiei sau daca nu sunt periclitate rezistenta si stabilitatea cladirilor invecinate;
- responsabilitatea privind corectitudinea tehnica a solutiei modificatoare apartine proiectantului, iar
beneficiarul are obligatia de a depune in copie la emitentul PAC, dispozitiile de santier cu rol de martor;

7. RECEPTIA LUCRARILOR EXECUTATE:

Investitorul:
- organizeaza receptia conform cu regulamentele in vigoare in domeniu;
- la cererea arhitectului ii poate pune la dispozitie obiectivul finalizat cu 3 zile inainte de receptie in scopul
realizarii de fotografii sau alte activitati promotionale in plan profesional;
- achita ultima transa din onorariul total convenit inclusiv aditionalele si indexarile, daca e cazul;

Arhitectul:
- asista investitorul la toate fazele receptiei obiectului de investitie;
intocmeste referatul de prezentare referitor la calitatea executiei in faza de terminare a lucrarilor;
- supravegheaza intocmirea listei deficientelor de executie semnalate, precum si remedierea lor;
- vizeaza procesul-verbal de receptie la terminarea lucrarilor;
- extraservicile la aceaste faze, cu tarifare separata, pot fi: redactarea principalelor piese desenate ale
proiectului executat (planuri, sectiuni, fatade) asa cum a fost construit in santier, cu modificari fata de faza
PAC, manualul de functionare si intretinere al cladirii proiectate, manualul chiriasului (daca este cazul),
verificarea functionarii in bune conditii de exploatare a principalilor parametrii ai constructiei dupa o
perioada distincta de timp de la punerea in functiune (conform contractului de antreprize) cu scopul
eventualelor remedieri, reparatii;
- receptia lucrarilor de constructii si a instalatiilor aferente este actul prin care beneficiarul declara ca
accepta, preia lucrarea si ca aceasta poate fi data in folosinta. Prin actul de receptie se certifica faptul ca
executantul si-a indeplinit obligatiile contractuale si in conformitate cu documentatia de executie;
- receptia se face conform regulamentului de receptie aprobat prin HGR 273/1994; proiectantul va intocmi un
referat in care isi va exprima punctul de vedere cu privire la executia lucrarilor, dar el nu are drept de vot;

S3. DURATA DE VIATA A UNEI CONSTRUCTII.

durata normală de viaţă - NP 135-99

f. mare : > 100 ani

- Structuri monumentale
- Poduri
- Lucrari ingineresti de importanta deosebita

mare : 50 – 100 ani

- Structuri de importanta normala

medie : până la 50 ani (15…30 ani)

- Constructii agricole sau similare

mică : până la 25 ani (10…25 ani)

- Parti din structura ce se vor inlocui


Daca se preconizeaza ca structura inlocuita sa fie refolosita, atunci se proiecteaza pentru o perioada
intre 15…30 ani.

f. mică : sub 10 ani

- Structuri tranzitorii sau temporare

S4. ACTIUNI IN CONSTRUCTII. DEFINIREA ACTIUNILOR, METODA DE CALCUL (SLU, SLS), GRUPAREA
ACTIUNILOR, TIPURI DE ACTIUNI

Prin acţiune se întelege orice cauză capabilă sa genereze stări de solicitare mecanică într-o construcţie.
Acţiunile asupra construcţiilor se pot exprima prin :
- forţe/încarcari aplicate asupra structurii (acţiuni directe) ;
- acceleraţii provocate de cutremure sau alte surse (acţiuni indirecte) ;
- deformaţii impuse cauzate de variaţii de temperatură, umiditate sau tasări diferenţiate (acţiuni indirecte).

Proiectarea la starile limita.

Metoda utilizata pentru SL este metoda coeficientilor partial de siguranta. Metoda starilor limita este
o metoda semiprobabilistica de calcul si proiectare. Utilizeaza atat valori determinate , si de asemenea
aceasta metoda utilizeaza valori probabilistice de calcul. In momentul in care a supra unui element de
constructii actioneaza actioneaza o actiune elementul respectiv parcurge 3 stadii de lucru :

1. Domeniul Elastic – materialul se comporta in mod previzibil si se supune modelelor matematice


2. Domeniul elasto-plastic – in momentul in care creste valoarea actiuni (incarcari) elementul nu se
mai comporta liniar , si nu mai are o comortare previzibila, motiv pentru care trebuie sa luam o
marja de siguranta. Aceasta marja de siguranta se ... prin coeficienti de siguranta.
3. Domeniul plastic – cand au loc degradari irreversibile ale materialului si la punctul culminant
elementul nu mai prezinta siguranta sau mai mult de atat ajunge la colaps (se distruge) .

SLU - se refera la rezistenta si stabilitatea elementului

SLS – cand elementul prezinta rezistenta necesara el nu mai prezinta rezistenta de exploatare.

Conform codului de proiectare se definesc:

STR - stara limita de rezistenta

GEO – starea limita de rezistenta a terenului

Cele doua stari reprezinta pierderea capacitati rezistentei a elementelor structurale respectiv a terenului

ECH – pierderea echilibrului static a structuri sau a unei parti din structurii

OM – starea limita de oboseala, ca si echivalente.

Primele doua stari limite corespund SLU a capacitati portante.

ECH corespunde SLS sau stari ultime de deformatie si punem conditia :

OB este echivalenta cu starilor limita de aparitie a fisurilor si Starea limita ultima de deschidere a fisurilor . OB
este valabila pentru elementele din beton , nu exista in lemn.

3.2. Clasificarea actiunilor


3.2.1. În funcţie de variaţia lor în timp acţiunile pot fi clasificate astfel :
a. Acţiuni permanente (G) – se aplică în mod continuu, cu o intensitate practic constantă în raport cu
timpul, de exemplu:
- acţiuni directe cum ar fi: greutatea proprie a elementelor de construcţie, a echipamentelor fixate pe
construcţii
şi
- acţiuni indirecte, datorate contracţiei betonului, tasărilor diferenţiate şi efectului pretensionarii ;
b. Acţiuni variabile (Q) – se aplică în mod intermitent, sau cu o intensitate variabilă în raport cu timpul, de
exemplu:
b.1. acţiuni utile, datorate procesului de exploatare de pe planşeele şi acoperişurile clădirilor, greutatea
pereţilor despărţitori, a fluidelor şi a materialelor pulverulente şi altele;
b.2. acţiuni climatice: acţiunea zăpezii, acţiunea vântului, variaţii de temperatură, chiciură etc;
c. Acţiuni accidentale (A) – intervin foarte rar, sau pot să nu apară niciodata pe durata de serviciu a
construcţiei, dar atunci cand intervin au intensităţi semnificative.
Se consideră acţiuni accidentale: cutremurul, impactul datorat ciocnirii autovehiculelor de elemente de
construcţii sau exploziile ;

3.2.2. După natura răspunsului structural se pot clasifica în :


acţiuni statice (nu provoacă forţe de inerţie pe structură şi elementele sale

structurale);
acţiuni dinamice (provocă forţe de inerţie semnificative pe structură şi

elementele sale structurale).


S5. INFRASTRUCTURA

Definirea termenilor:

Subsol : Cat al unei cladiri avand mai mult de jumatate din inaltimea sa sub nivelul trotuarului.

Demisol :Nivel al unei cladiri a carui pardoseala se gaseste sub nivelul trotuarului, si minim o treime din
volumul sau se afla deasupra solului;

. In functie de sistemul de ventilare subsolurile pot fi ventilate natural(prin intermediul feresstrelor sau
cosurilor de ventilare) si subsoluri ventilate artificial. Ca sistem de ventilatie

Solutia ideala pentru ventilarea subsolurilor ar fi ca in doa puncte diametral sau diagonal opuse sa se poate
practica goluri tehnologice prin care sa se introduca un canal/cos de ventilare. Inaltimea cosului de ventilare
trebuie sa fie jumatate de metru mai sus fata de cel mai apropriat nivel construit.

In cazul demisolurilor pentru protecita ferestrei, se pot practica un zid de garda

Fundatie: element structural ce preia toate actiunile de la structura de rezistenta si le transmite terenului de
fundare, fiind necesar la toate tipurile de constructii.

Tipuri de fundare:

- directa/de suprafata, cand adancimea constructive coincide cu adancimea stratului bun de fundare
 pentru cladiri cu subsol
 pentru cladiri fara subsol
- indirecta/ de adancime, cand cele 2 cote de fundare nu coincide si se intervine cu solutii ajutatoare,
insemnand, perne de piatra Sparta, piloti, chesoane, etc.
 isolate
 continue sub ziduri

Conditii pentru amplasarea fundatiilor

 structura terenului si istoricul acestuia


 presiunea conventionala a terenului

S6. PERETI.

A. Definirea termenilor:

 Zidarie portanta: zidărie portantă (de rezistenţă) cu rolul de a prelua, pe lângă greutatea proprie şi
încărcările date de alte elemente de construcţie;
 zidărie autoportantă: care susţine şi transmite numai greutatea sa proprie;
 zidărie neportantă (purtată): susţinută de alte elemente de construcţie (planşee, grinzi etc.).
Zidarie confinata: zidărie prevăzută cu elemente pentru confinare de beton armat
pe direcţie verticală (stâlpişori) şi orizontală (centuri);zidarie bordata de stalpisori, centura inferioara si
centura superioara.

Rost: Denumire data spatiilor ce separa doua elemente de constructie sau de finisaj

Asiză: (Constr.) Rand sau strat orizontal de material (piatra, caramida, de strat beton etc.), asezat in
constructia unei zidarii, la o inaltime constanta;

Buiandrug: Este un element de constructie alcatuit dintr-o grinda de beton armat, de zidarie, de metal, de
cermica sau de lemn, asezata deasupra unei porti, a unei usi, a unei ferestre, etc. pentru a sustine portiunea
de zidarie de deasupra acestora; In cazul in care partea superioara a golului de usa sau de fereastra este
suficient de sus, rolul buiandrugului poate fi jucat de centura sau grinzile de beton armat de la baza
planseului;

Centura: Grinda continua orizontala realizata din beton armat, rezemata pe toata lungimea ei pe zidurile
portante ale unei cladiri, in vederea realizarii legaturii dintre ziduri;

Stalpisor: Element structural vertical din beton armat inlus in gabaritul zidariei si ancorat in centurile
inferioara si superioara avand rolul de a imbunatati comportarea zidariei in conditii ce ar putea genera
eforturi capabile sa o distruga sau in portiuni puternic solicitate (sectiuni reduse de zidarie incarcate pina
aproape sau chiar peste capacitatea portanta a zidariei).

Samburi de beton=Stalpisori

B. Armarea zidariei. Punte termica. Legatura intre centura si zidarie.


Definire termeni:

 Strepi
Zidarie executata in strepi: Mod de terminare a unui masiv de zidarie in asa fel incat unele caramizi sa iasa in
afara in timp ce altele se afla in retragere, fie pentru a permite continuarea zidariei prin tesere cu cea deja
realizata, fie pentru a se asigura o mai buna legatura intre zidaria de caramida si elementele turnate pe loc
din beton armat, precum samburii din beton armat, peretii din beton turnat etc

 Tesere (in zidarie)


Mod de asezare a caramizilor sau blocurilor de piatra in zidarie, in asa fel incat niciodata doua rosturi
verticale sa nu se suprapuna.

Punte termica:

 Reprez. O zona prin care fluxul termic trece in toate directiile, cu viteza mai mare si cu debit mai
mare, decat in conditii obisnuite.
 Puntea termica apare la suprafata de separate dintre 2 materiale diferite. Ea se trateaza ca atare
pentru a se ameliora si se identifica cu ajutorul termometrului de contact sau cu ajutorul senzorului
de caldura.
 In cazul in care cu ajutorul aparaturii de masura si control apar punti termice in zone omogene,
atunci este ori o greseala de executie, ori un defect de material.

Armarea zidariei:

 Se poate realiza atat longitudinal cat si vertical


 Longitudinal, armarea se poate realiza cu o retea tip plasa, sau cu otel beton, la care se asigura
continuiatea. Aceste tipuri de armaturi se numesc gratare pieptene.
 Armatura longitudinala se utilizeaza in cazul zidariei executate din cel putin 2 randuri
longitudinale – zid ce contine cel putin un rost longitudinal.
 Armarea orizontala se realizeaza in cazul zidariei la un singur rand. Armarea se face din otel beton
si se monteaza la 5 asize sau 60 cm.

Modalitati de realizare a legaturii dintre centura si zidarie:

In fig. a, planseul si centura superioara lucreaza impreuna, se armeaza si se toarna impreuna, iar buiandrugul
separat. Situatia este specific apt golurile de fereastra de dimensiuni obisnuite sau pt incaperile inalte la care
fereastra trebue sa fie la o inaltime normal.

Figura b, este specifica pentru incaperi la care raportu lungime/inaltime este mai mic, (nu respecta limita de
proportionalitate sau atunci cand se doreste un gol de lumina pentru fereastra sau usa, total.

In figura c, pintenul are rolul de a sustine zidaria de umplutura. Aceasta zidarie de umplutura, are rolul de a
corecta puntea termica.

C. Mortare pentru zidarie

Utilizarea mortarelor de zidarie este reglementata cf, CR6-2012- cod de pr. Pt zidarii.

Mortarele se analizeaza din 2 mari pct de vedere :

- Ca si concept de performanta- caracteristicile sunt stabilite de catre fabricant pentru a utiliza


mortarul la un anumit tip de zidarie (Isover, Amvic)
- Ca si concept de reteta – Mortar tip G: pt utilizare generala, fara caracteristici speciale.
- Mortar tip T: pt straturi subtiri, mortar special care se utilizeaza pentru rostul de asezare intre
caramizi cu o grosime intre 0,5…3 mm
- Mortar beton, GROUT: contine apa, ciment, nisip, pietris monogranular; se utilizeaza pentru zidarie si
intra in categoria mortarelor tip G. Acest mortar, da o rezistenta foarte buna, poate fi lasat cu
suprafata rugoasa si ofera o aderenta foarte buna pentru stratul final de finisaj.
- Mortar adeziv, GLUE: mortar fin, performant, pe baza de ciment, nisip foarte fin si in plus, contine
adezivi polimerici. Se foloseste pentru straturi foarte subtiri, doar pe tehnologii de fabricatie, cu
agrement tehnic dat de fabricant. Nu este un mortar care impermeabilizeaza foarte bine, atat
continutului mare de ciment cat si adaosurilor. Este foarte elastic si in combinatie cu adaosuri
colorate, formeaza tencuiala tip STUCKO.

In CR6-2012 sunt descrise 3 categorii de mortare:

1. Mortar industrial pentru zidarie, in forma uscata sau umeda


2. Mortar semifabricat pentru zidarie
3. Mortar preparat pe santier conform retetei
In cazul mortarului, se iau in considerare proportiile constituientilor si rezistenta unitara medie la
compresiune. Mortarele de rezistenta se clasifica dupa rezistenta la compresiune, care reprezinta
rezistenta unitara medie la compresiune in N/mm^2.

S7. Pereti din beton armat: avantaje, dezavantaje, deosebiri.

Se impart in: - 1. pereti din beton armat monolit

- 2. Pereti din beton armat prefabricat impreuna cu pereti din beton armat precomprimat

 1. Se executa la fata locului dupa ce in prealabil s-a executat armarea si cofrarea zidului.
 Denumirea de perete se utilizeaza pentru zidul tencuit si zugravit - zidul pe care s-au aplicat
straturile de finisaj.
 Se pot executa intr-un singur strat, in 2 straturi sau in 3 straturi.
 Grosimea acestor pereti se stabileste in functie de armarea necesara conform normativelor de
proiectare, in special P100-2013. Grosime aprox. 20 cm.

Avantaje:

- Se pot utiliza pentru constructii cu regim de inaltime oricat de mare


- Durata rezonabila de executie
- Costuri rezonabile
Dezavantaje:
- Pe masura ce cresc rezistentele, creste si greutatea proprie a unui astfel de zid: masa mare a
constructiei
- Un zid simplu din beton armat asigura doar 10% din necesarul de termoizolare a constructiei:
suplimentar trebuie utilizat termoizolatie pentru a asigura un procent de 90% de termoizolare. Din
aceasta cauza au aparut celelalte 2 variante de zidarie din BA: zidul format din 2 straturi si cel din 3
straturi.

 2. Sunt pereti realizati conform calculului de proiectare cu particularitatea ca se executa in


fabrica, in matrita.
 Componenta: armatura de rezistenta, armatura de prindere(mustati de prindere), elemente de
ancorare, cel putin 1 strat de tencuiala.
 Peretii prefabricati pot fi din 2 sau 3 straturi, ca si cei monolitizati
 Panourile prefabricate se pot realiza cu muchii drepte, sau cu sistem tip nut si feder sau cu sina
 In cazul peretilor precomprimati pe bancul de lucru, mai intai se pretensioneaza armatura, dupa
care, in matrita, se toarna betonul. Dupa intarirea betonului(min 14 zile) se pot desprinde
capetele armaturii din sistemul de prindere.

Notiuni asociate peretilor:

 Soclul cladirii reprezinta:


- In cazul cladirilor care nu au subsol: portiunea peretelui exterior cuprinsa intre CTN si +-0.00,
reprezentand partea superioara a fundatiei
- In cazul cladirilor cu subsol: portiunea peretelui de subsol care depaseste CTN si se limiteaza la cota
+-0.00 a constructiei.
 Parapetul, reprezinta portiunea exterioara de zid, situat sub ferestre.
 Paletul, reprezinta portiunea plina dintre 2 goluri de usa sau de fereastra
 Solbanc-ul reprezinta partea superioara a parapetului exterior in dreptul ferestrei
 Glaful, reprezinta partea superioara a parapetului interior, pervazul.
 Ancadramentul reprezinta un element de arhitectura in relief,montat pe exteriorul fatadei, in
jurul ferestrelor sau usilor.
 Plinta, reprezinta terminatia inferioara a peretelui interior; racordul dintre pardoseala si
peretele interior.
 Pardoseala, reprezinta stratul de protectie, cu rol si de finisaj, al planseului
 Contrafort-ul, este un element vertical, realizat in cazul peretilor din zidarie cu lungimi mari,
avand rol de a consolida (cresste cap,. portanta) si de a rezema grinzile transversale ale
acoperisului.
 Frontonul, este peretele de capat al unei constructii. Se dispune perpendicular pe travei.
 Calcanul, perete plen, fara goluri, perete exterior, situat pe limita de proprietate si are
proprietatea ca pe el nu se scurg apele meteorice.
 Timpanul, perete exterior delimitat de planurile acoperisului si ultimul planseu.

S8. ACOPERISURI SI INVELITORI.

Acoperisurile pot fi:

 tip terasa
- poate sa aiba o panta intre 0% si 2-3% chiar pana la 5%
- poate fi de doua tipuri : tip terasa circulabila , si terase necirculabile. Diferenta intre terasele
circulabile si cele necirculabile consta in dispunerea ultimului strat de protectie in cazul teraselor
circulabile. Acest strat se poate realiza din: pietrisi cudale, nisip cu dale, (pietrisul si nisipul au rol de
strat drenant.), sapa de mortar sau de adeziv pe care se monteaza gresia periodic gresia se umezeste
pentru ca sa-si traga cantitatea de apa necesara si sa nu se umfle, terase verzi (ecologice) este
realizat dintrun pamant pe care se planteaza iarba si diverse vegetatie. Pentru realizarea terasei
ecologice hidro izolatia de regula este dublata , riguroz imbinata la rosturi si in mod obligatoriu
ridicate cel putin 50cm pe atic.

Aticul este un zid, parapet are o inaltime de regula de 90 de cm.Aticul reprezinta centura de incheiere a
constructiei atunci cand :

- Constructia prezinta acoperis tip terasa


- Constructia prezinta acoperis tip sarpanta dar unul sau mai multe ziduri sunt dispuse pe hotal (limita
de proprietate) si apele curg pe proprietatea vecina.

Aticul se armeaza o data cu ultima centura superioara. Inaltimea lui variaza intre minim 60cm la terasele
necirculabile si 90 cm sau 1m la terasele circulabile. Dimensiunea de 60cm este stabilita astfel incat
hidroizolatia in cazul teraselor necirculabile sa urce minim 50cm pe atic. Inaltimea de 90cm sau de 1m este
stabilita din conditii de siguranta a exploatari (conditii SSM) astfel incat impreuna cu mana curenta sa rezulta
o inaltime de cel putin 1.20m , adica mai sus de mijlocul unui adult. Aticul respecta dimensiunile ultimi
centuri superioare avand o grosime de cel putin 25cm.

 tip sarpanta.

Acoperisurile tip sarpanta pot fi:

- Intr-o apa sau panta


- Cu mai multe pante.

Panta unei sarpante variaza intre 15% , de regula ca panta usuala 30-35% pana la 60-70% in functie de
arhitectura. Panta usuala este la 30-36%.

Coama prezinta specificul sau carascteristica:

- Precizeaza cota finala cea mai inalta a constructie. In practica plecand de la aceasta cota in jos
stabilim ce macara avem nevoie , gabaritul pompei pentru turnarea betonului.

Acoperisurile tip sarpanta se hidroizoleaza si se termoizoleaza. Ideal ar fi sa se si antifoneze (sa se izoleze


fonic). Trebuie sa avem un caroiaj, o membrana (folie), astereala,

Învelitori

Învelitorile se dispun la partea superioară a acoperişurilor în scopul protejării clădirii, împotriva


pătrunderii apei din ploaie sau zăpadă şi de asigurare a etanşeităţii la acţiunea concomitentă cu cea a
vântului. În cazuri particulare învelitoarea asigură şi iluminarea naturală a spaţiului acoperit când, uneori,
satisface şi cerinţa de izolare termică.

Ca ultim strat al acoperişului, învelitoarea trebuie să indeplinească o serie de condiţii (exigenţe):


mecanice, de rezistenţă la acţiunea agenţilor climatici (ploaie, zăpadă, îngheţ-dezgheţ, radiaţii solare), de
rezistenţă la uzură şi conservare în timp a proprietăţilor fizico-mecanice, de etanşeitate şi rezistenţă la foc, de
ordin estetic şi economic.

Lucrările de învelitori se efectuează după executarea celor de tinichigerie, începând de la streaşină


spre creastă.

Clasificarea învelitorilor

Având în vedere multiplele exigenţe pe care trebuie să le îndeplinească, învelitorile se pot clasifica
după mai multe criterii:

a. Funcţie de rigiditate, învelitorile pot fi portante (când preiau şi transmit sarcinile aferente
elementelor de rezemare) şi neportante (care necesită un strat de rezemare continuu).
b. După modul de alcătuire, învelitorile pot fi continue, fără rosturi, practic impermeabile la apă şi
vapori de apă şi din elemente aşezate bucată cu bucată, care prezintă un anumit grad de
permeabilitate, mai ales la aer şi vapori de apă.
c. După rezistenţa la foc, învelitorile pot fi combustibile, semicombustibile şi incombustibile.
d. După natura materialelor utilizate, învelitorile se pot realiza din produse organice naturale (paie,
stuf, lemn), din bitum şi produse impregnate cu bitum (carton, pânză, împâslitură de sticlă), din
plăci de piatră naturală (ardezie), din plăci de piatră artificială (produse ceramice, plăci din
azbociment), din sticlă (foi, ţigle, geamuri armate), metalice (foi de tablă plană sau profilată) şi
din mase plastice.

S8. SCARI. ELEMENTE COMPONENTE, PRINDEREA UNEI SCARI IN STRUCTURA, DIMENSIUNI


CONSTRUCTIVE
 Scara: ansamblu de elemente de rezistenta si finisaj cu rol structural (participa la portanta) si cu rol
arhitectural
 Casa scarii: spatiul delimitat de peretii incintei in care este pozitionata scara
 Ciubuc sau cioc: terminatia treptei; rol de protectie a treptei, importiva socurilor mecanice; rol de a
mari latimea treptei
 Treapta: suprafaţă orizontală, cu lăţime relativ mică, situată pe verticală la distanţă egală faţă de
celelalte trepte
 Contratreapta: suprafaţă verticală, care face legătura între două trepte
Observaţie: se pot realiza scări cu trepte, fără contratrepte
 Vang: grindă laterală sau centrală, în lungul rampei, pe care descarcă rampa scării

 Intrados: partea de dedesubt a rampei, care se vede de pe podestul sau de pe rampa aflată la o cotă
inferioară. Poate fi neted sau cutat.
Observaţie: se poate utiliza, cu aceeaşi semnificaţie, şi termenul de extrados al scării

Amplasarea scarii:
Din punct de vedere al structurii de rezistenta exista 2 tipuri de scari_
1. Scari a caror structura de rezistenta este parte integranta si lucreaza impreuna cu structura
de rezistenta a constructiei -> Scari integrate
- In general constructiile noi sunt echipate cu scari integrate
- Sunt structuri fixe
- Nu pot fi modificate in timp, daca se modifica functiunea constructiei
- Sunt mai rigide si in acelasi timp au dublu-rol: cale de circulatie si cale de evacuare
2. Scari care prezinta rosturi elastice intre propria structura de rezistenta si structura de
rezistenta a constructiei -> scari autoportante
- Se pot amplasa si la constructii existente in urma efectuarii expertizei tehnice, cu respectarea solutiei
de consolidare.
- In aceasta categorie intra: scari rulante, rampe pentru persoane cu dizabilitati, lifturi
In interiorul unei structuri se recomanda urmatoarele posibilitati de amplasare a casei scarii:
Desene
Casa scarii poate fi, cu trepte decalate, intalnita de obicei pentru prima rampa.
Atunci cand incadram o scara, latimea unei rampe, trebuie sa fie egala cu latimea podestului.
La proiectarea unei rampe, se iau in considerare:
- Actiunile permanente, la care se adauga actiunea utila, in functie de functiunea cladirii si de traficul
de persoane.
- Pentru o rampa, se recomanda un numar maxim de 18 trepte pentru constructii industriale si un nr
maxim de 16 trepte pentru constructiile civile.
- Lungimea unei rampe se recomanda a fi maxim 10 m daca panta este <5% si maxim 6 m daca panta
este >5%
- In cazul unei scari interioare, daca sunt necesare si trepte intermediare pe podest, sa fie 3 trepte.

S10. PLANSEE. TIPURI DE PLANSEE. TEHNOLOGIA DE EXECUTIE.

- Sunt elemente de rezistenta in cadrul unui sistem structural


- Participa la stabilitatea si rigiditatea structurala
- Preiau atat actiuni verticale, cat si orizontale
- Pot fi plansee pline, sau cu goluri – pentru asigurarea iluminatului natural de la parter pana la ultimul
nivel prin luminator, goluri pt casa scarii.

Tipuri de plansee:
- Din beton armat
- Din beton precomprimat, fasii din beton armat, plane sau curbe
- Metalice
- Din blocuri ceramice
- Lemn
- Metal cu beton
- Metal cu lemn- doar in cazul planseelor din lemn prefabricate
- Metal cu beton si cu pardoseala, din material compozit
- Metal cu blocuri ceramice, etc.

Planseele:

 Pot fi pe retele de grinzi principale, si / sau secundare


 Pot exista stalpi intercalati sau pot fi plansee casetate unde reteaua de grinzi este inclusa in
ochiul de planseu.

Planseele din beton armat:

- Se calculeaza pentru actiuni permanente (greutatea proprie si greutatea structurii superioare) la care
se adauga in functie de fundatiunea cladirii, actiunea utila si zapada si/sau vant
- Planseul superior participa la efectul de saiba, adica preia incarcarile orizontale, participa la
rigiditatea structurii.
- Se proiecteaza in conditii de respectare a P100-2013
- Se pot realiza si prefabricat din dale, fasii
Dezavantaje:
- Fie realizate prefabricat, fie monolit, au masa mare
- Necesita o manopera specializata pentru executie
- Necesita un timp tehnologic considerabl pentru atingerea pragurilor de rezistenta – 28 de zile pentru
atingerea a 70% din rezistenta, interval de timp in care nu se inlatura nici un pop, si nu se circula pe
planseu pentru a nu-i afecta stabilitatea , nu se depoziteaza nici un fel de material pe planseu
(practic, timp de 14 zile nu se inlatura nici un pop, nu se depoziteaza nimic pe planseu si nu se circula
pe acesta.
- Tehnologia de executie, necesita anumite temperaturi limita maxime 22°, minime -5°, atat pentru
turnarea betonului cat si ulterior.
- Tehnologia de turnare, indiferent ca este monolit sau prefabricat, se regaseste reglementata in
normativul de executie NE012.

Plansee metalice:

Pot fi alcatuite din:


- Retele de grinzi metalice si elemente de umplutura
- Retele de grinzi si fasii sau profile din tabla
Reteaua de grinzi, poate fi:
- Grinzi dispuse pe o singura directie, paralela cu latura scurta a incintei
- Grinzi pincipale si secundare, cele principale, dispuse paralel cu latura lunga a incintei, iar cele
secundare se ancoreaza de grinda principala
In general, grinzile metalice se realizeaza din profile laminate I sau U. Daca incarcarile sunt foarte
mari si capacitatea portanta a profilelor laminate nu poate prelua incarcarea, se utilizeaza grinzi
metalice compuse, cu inima plina, grinzile compuse fiind realizate prin sudura sau prin nituire.
Pentru deschideri mai mari se pot utiliza sisteme de grinzi cu zabrele, care pot prelua o capacitate
portanta sporita.
Elementele de umplutura se pot realiza din:
- Bolti ceramice
- Elemente din lemn
- Elemente prefabricate din beton
In toate cazurile se va considera ca elementele de umplutura sprijina pe reteaua de grinzi.
La capete, grinzile se ancoreaza in zidaria portanta de pe contur.

Plansee din profile de tabla:

Pot fi:
- Indoite la rece
- Profile laminate: se pot combina cu materialele termoizolante si fonoabsorbante;
Avantajele planseelor din profile acoperite cu tabla cutata sunt:
- greutate proprie mai mica
- elasticitate mai mare-> comportare foarte buna in zonele seismice
- prin interiorul fantelor din tabla cutata se pot introduce diverse instalatii, ceea ce faciliteaza
interventiile ulterioare si de asemenea reduce timpul tehnologic pentru montajul acestor instalatii.
- Ca material de umplutura, daca se utilizeaza elemente din lemn, sau din beton armat, atunci avem un
planseu mixt si se va lua in considerare situatia cea mai defavorabila de incarcare.

Planseu din bolti de zidarie de caramida

Sunt utilizate foarte mult pentru constructiile social-culturale: crame, biserici, Sali de auditie, galerii
expozitionale, etc.
Constructia este de tipul :

- Bolta propriu-zisa, peste care se dispune un material de umplutura, un sistem de grinzi si pardoseala
de la nivelul superior. Materialul de umplutura are rol de izolatie.