Scribd Logo
Încărcați

Bine ați venit la Scribd!

  • Figura 8

    Încărcat de

    Vasy Prundeanu
    2 vizualizări1 pagină
    n acest articol vom prezenta opiniile şi argumentele referitoare la dinamica şi perspectivele politicii fiscale, de natură să răspundă inclusiv aspectelor adresate în spaţiul public de doamna conf. univ. dr. Andreea Paul, Preşedintele Iniţiativei pentru Competitivitate. 1. Politica fiscală - componentă esenţială a mixului de politici economice Considerăm util ca, mai întâi, să evidenţiem rolul politicii fiscal-bugetare în cadrul setului de politici macroeconomice. Politica fiscal-bugetară nu este doar acea componentă a mix-ului de politici economice prin care sunt asigurate resursele bugetare necesare furnizării bunurilor şi serviciilor publice, ci şi o pârghie importantă, dacă este proiectată şi aplicată în mod adecvat, de stimulare a creşterii economice şi de repartiţie echilibrată a acesteia, în scopul asigurării concomitente a dezvoltării ţării, promovării incluziunii sociale şi reducerii sărăciei, fără afectarea stabilităţii financiare. Conceperea politicii fiscal-bugetare se impune a fi realizată începând cu identificarea fazei în care se află ciclul economic (avânt sau declin). Atunci când economia se află în perioada de avânt, cunoscând că acţiunea operatorilor economici este pro-ciclică, politica fiscal-bugetară (ca şi cea monetară, a veniturilor şi macro-prudenţială) este necesar a fi anti-ciclică sau, cel puţin, neutră (respectiv cu impuls fiscal [1] nul), în scopul plasării creşterii economice efective în apropierea celei potenţiale [2], evitându-se, astfel, supraîncălzirea economiei. Pe de altă parte, politica fiscal-bugetară se impune a fi stimulativă atunci când economia se află în faza de recesiune, prin generarea unui impuls fiscal adecvat, în scopul accelerării activităţii spre nivelul său potenţial. Atunci când politica fiscală are un caracter pro-ciclic, respectiv când este laxă deşi economia evoluează peste potenţial şi restrictivă când există deficit de cerere, creşte volatilitatea activităţii economice. Fluctuaţiile ample ale dinamicii PIB efectiv induc incertitudini substanţiale în procesul decizional, iar primele de risc cerute de investitori şi creditori sunt în creştere. De altfel, importante agenţii de rating folosesc criteriul privind volatilitatea creşterii economice în evaluările lor de ţară, penalizând statele cu fluctuaţii ample ale activităţii economice. În consecinţă, politica fiscală se impune a fi concepută şi dozată în mod adecvat în cadrul mixului de politici economice. De aceea, nu toate politicile de stimulare a cererii conduc la creşterea nivelului de trai (Isărescu, 2010). Referitor la progresele înregistrate de România după anul 2000, este de subliniat faptul că, la finalul anului 2016, nivelul PIB pe locuitor, exprimat la paritatea puterii de cumpărare, ca pondere din media Uniunii Europene, a crescut cu 33 de puncte procentuale, respectiv de la 26% în anul 2000 la 59% în anul 2016. S-a înregistrat, astfel, un ritm mediu de reducere a decalajului faţă de media UE de 2 puncte procentuale pe an. Totuşi, progresul consistent înregistrat pe linia volumului activităţii economice a fost caracterizat de un grad relativ modest de incluziune. Convergenţa reală s-a reflectat doar marginal în creşterea numărului de angajaţi şi numai parţial în câştiguri de putere de cumpărare a acestora. Numărul salariaţilor a crescut, între anul 2000 şi anul 2016, cu doar 2,2% (+100 mii persoane), de la 4,6 mil. persoane la 4,7 mil. persoane. Puterea de cumpărare a salariaţilor a sporit cu 20 pp (de la 22% în anul 2000 faţă de media UE la 42% în anul 2016), comparativ cu cele 33 pp adiţionale în termenii volumului de activitate. În plus, convergenţa economică nu a fost omogenă la nivelul regiunilor ţării. Nu s-a reuşit asigurarea aceluiaşi ritm al recuperării decalajelor la nivelul tuturor zonelor din România. În timp ce pentru Capitală, indicatorul PIB pe locuitor s-a majorat cu 64 de puncte procentuale în perioada 2004-2016 (respectiv un avans mediu de

    Drepturi de autor

    © © All Rights Reserved

    Formate disponibile

    DOC, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

    Vi se pare util acest document?

    Este necorespunzător acest conținut?

    Raportați acest document
    n acest articol vom prezenta opiniile şi argumentele referitoare la dinamica şi perspectivele politicii fiscale, de natură să răspundă inclusiv aspectelor adresate în spaţiul public de doamna conf. univ. dr. Andreea Paul, Preşedintele Iniţiativei pentru Competitivitate. 1. Politica fiscală - componentă esenţială a mixului de politici economice Considerăm util ca, mai întâi, să evidenţiem rolul politicii fiscal-bugetare în cadrul setului de politici macroeconomice. Politica fiscal-bugetară nu este doar acea componentă a mix-ului de politici economice prin care sunt asigurate resursele bugetare necesare furnizării bunurilor şi serviciilor publice, ci şi o pârghie importantă, dacă este proiectată şi aplicată în mod adecvat, de stimulare a creşterii economice şi de repartiţie echilibrată a acesteia, în scopul asigurării concomitente a dezvoltării ţării, promovării incluziunii sociale şi reducerii sărăciei, fără afectarea stabilităţii financiare. Conceperea politicii fiscal-bugetare se impune a fi realizată începând cu identificarea fazei în care se află ciclul economic (avânt sau declin). Atunci când economia se află în perioada de avânt, cunoscând că acţiunea operatorilor economici este pro-ciclică, politica fiscal-bugetară (ca şi cea monetară, a veniturilor şi macro-prudenţială) este necesar a fi anti-ciclică sau, cel puţin, neutră (respectiv cu impuls fiscal [1] nul), în scopul plasării creşterii economice efective în apropierea celei potenţiale [2], evitându-se, astfel, supraîncălzirea economiei. Pe de altă parte, politica fiscal-bugetară se impune a fi stimulativă atunci când economia se află în faza de recesiune, prin generarea unui impuls fiscal adecvat, în scopul accelerării activităţii spre nivelul său potenţial. Atunci când politica fiscală are un caracter pro-ciclic, respectiv când este laxă deşi economia evoluează peste potenţial şi restrictivă când există deficit de cerere, creşte volatilitatea activităţii economice. Fluctuaţiile ample ale dinamicii PIB efectiv induc incertitudini substanţiale în procesul decizional, iar primele de risc cerute de investitori şi creditori sunt în creştere. De altfel, importante agenţii de rating folosesc criteriul privind volatilitatea creşterii economice în evaluările lor de ţară, penalizând statele cu fluctuaţii ample ale activităţii economice. În consecinţă, politica fiscală se impune a fi concepută şi dozată în mod adecvat în cadrul mixului de politici economice. De aceea, nu toate politicile de stimulare a cererii conduc la creşterea nivelului de trai (Isărescu, 2010). Referitor la progresele înregistrate de România după anul 2000, este de subliniat faptul că, la finalul anului 2016, nivelul PIB pe locuitor, exprimat la paritatea puterii de cumpărare, ca pondere din media Uniunii Europene, a crescut cu 33 de puncte procentuale, respectiv de la 26% în anul 2000 la 59% în anul 2016. S-a înregistrat, astfel, un ritm mediu de reducere a decalajului faţă de media UE de 2 puncte procentuale pe an. Totuşi, progresul consistent înregistrat pe linia volumului activităţii economice a fost caracterizat de un grad relativ modest de incluziune. Convergenţa reală s-a reflectat doar marginal în creşterea numărului de angajaţi şi numai parţial în câştiguri de putere de cumpărare a acestora. Numărul salariaţilor a crescut, între anul 2000 şi anul 2016, cu doar 2,2% (+100 mii persoane), de la 4,6 mil. persoane la 4,7 mil. persoane. Puterea de cumpărare a salariaţilor a sporit cu 20 pp (de la 22% în anul 2000 faţă de media UE la 42% în anul 2016), comparativ cu cele 33 pp adiţionale în termenii volumului de activitate. În plus, convergenţa economică nu a fost omogenă la nivelul regiunilor ţării. Nu s-a reuşit asigurarea aceluiaşi ritm al recuperării decalajelor la nivelul tuturor zonelor din România. În timp ce pentru Capitală, indicatorul PIB pe locuitor s-a majorat cu 64 de puncte procentuale în perioada 2004-2016 (respectiv un avans mediu de

    Drepturi de autor:

    © All Rights Reserved
    Descărcați ca DOC, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
    Indicator pentru conținut neadecvat
    2 vizualizări1 pagină

    Figura 8

    Încărcat de

    Vasy Prundeanu
    n acest articol vom prezenta opiniile şi argumentele referitoare la dinamica şi perspectivele politicii fiscale, de natură să răspundă inclusiv aspectelor adresate în spaţiul public de doamna conf. univ. dr. Andreea Paul, Preşedintele Iniţiativei pentru Competitivitate. 1. Politica fiscală - componentă esenţială a mixului de politici economice Considerăm util ca, mai întâi, să evidenţiem rolul politicii fiscal-bugetare în cadrul setului de politici macroeconomice. Politica fiscal-bugetară nu este doar acea componentă a mix-ului de politici economice prin care sunt asigurate resursele bugetare necesare furnizării bunurilor şi serviciilor publice, ci şi o pârghie importantă, dacă este proiectată şi aplicată în mod adecvat, de stimulare a creşterii economice şi de repartiţie echilibrată a acesteia, în scopul asigurării concomitente a dezvoltării ţării, promovării incluziunii sociale şi reducerii sărăciei, fără afectarea stabilităţii financiare. Conceperea politicii fiscal-bugetare se impune a fi realizată începând cu identificarea fazei în care se află ciclul economic (avânt sau declin). Atunci când economia se află în perioada de avânt, cunoscând că acţiunea operatorilor economici este pro-ciclică, politica fiscal-bugetară (ca şi cea monetară, a veniturilor şi macro-prudenţială) este necesar a fi anti-ciclică sau, cel puţin, neutră (respectiv cu impuls fiscal [1] nul), în scopul plasării creşterii economice efective în apropierea celei potenţiale [2], evitându-se, astfel, supraîncălzirea economiei. Pe de altă parte, politica fiscal-bugetară se impune a fi stimulativă atunci când economia se află în faza de recesiune, prin generarea unui impuls fiscal adecvat, în scopul accelerării activităţii spre nivelul său potenţial. Atunci când politica fiscală are un caracter pro-ciclic, respectiv când este laxă deşi economia evoluează peste potenţial şi restrictivă când există deficit de cerere, creşte volatilitatea activităţii economice. Fluctuaţiile ample ale dinamicii PIB efectiv induc incertitudini substanţiale în procesul decizional, iar primele de risc cerute de investitori şi creditori sunt în creştere. De altfel, importante agenţii de rating folosesc criteriul privind volatilitatea creşterii economice în evaluările lor de ţară, penalizând statele cu fluctuaţii ample ale activităţii economice. În consecinţă, politica fiscală se impune a fi concepută şi dozată în mod adecvat în cadrul mixului de politici economice. De aceea, nu toate politicile de stimulare a cererii conduc la creşterea nivelului de trai (Isărescu, 2010). Referitor la progresele înregistrate de România după anul 2000, este de subliniat faptul că, la finalul anului 2016, nivelul PIB pe locuitor, exprimat la paritatea puterii de cumpărare, ca pondere din media Uniunii Europene, a crescut cu 33 de puncte procentuale, respectiv de la 26% în anul 2000 la 59% în anul 2016. S-a înregistrat, astfel, un ritm mediu de reducere a decalajului faţă de media UE de 2 puncte procentuale pe an. Totuşi, progresul consistent înregistrat pe linia volumului activităţii economice a fost caracterizat de un grad relativ modest de incluziune. Convergenţa reală s-a reflectat doar marginal în creşterea numărului de angajaţi şi numai parţial în câştiguri de putere de cumpărare a acestora. Numărul salariaţilor a crescut, între anul 2000 şi anul 2016, cu doar 2,2% (+100 mii persoane), de la 4,6 mil. persoane la 4,7 mil. persoane. Puterea de cumpărare a salariaţilor a sporit cu 20 pp (de la 22% în anul 2000 faţă de media UE la 42% în anul 2016), comparativ cu cele 33 pp adiţionale în termenii volumului de activitate. În plus, convergenţa economică nu a fost omogenă la nivelul regiunilor ţării. Nu s-a reuşit asigurarea aceluiaşi ritm al recuperării decalajelor la nivelul tuturor zonelor din România. În timp ce pentru Capitală, indicatorul PIB pe locuitor s-a majorat cu 64 de puncte procentuale în perioada 2004-2016 (respectiv un avans mediu de

    Drepturi de autor:

    © All Rights Reserved
    Descărcați ca DOC, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
    Indicator pentru conținut neadecvat
    din 1

    Promovare

    Productivitate
    Preg\tirea Definirea Motivare
    evalu\rii obiectivelor Salarii
    evalu\rii Concediere

    Evaluarea
    performan]elo
    Alegerea r
    criteriilor
    de evaluare Evaluarea
    pentru poten]ialului

    EVALUAREA
    EVALUAREA
    PERFORMAN}ELOR ~n func]ie de
    PERFORMAN}ELOR complexitatea
    RESURSELOR Alegerea
    RESURSELOR metodelor postului [i
    UMANE de criteriile
    UMANE [i a periodicit\]ii
    de evaluare

    Preg\tirea
    Asigurarea evaluatorilor
    climatului [i a celor
    evalua]i

    Evaluarea Culegerea Fapte privind


    propriu-zis\ informa]iilor punctele tari
    [i punctele slabe

    Analiza Comunicarea Recomand\ri


    rezultatelor rezultatelor de perfec]ionare

    Controlul Controlul Analiza


    efectelor efectelor informa]iilor
    evalu\rii evalu\rii

    S-ar putea să vă placă și