3.2.

METODE DE OBŢINERE A INFORMAŢIEI

îN MARKETIN G

Caracteristicile marketingului îşi pun amprenta asupra treptelor prin care se

realizează modalitatea de cunoaştere a fenomenelor şi proceselor din câmpul lui de
investigare, de la descriere până-la analiză. După o clasificare a metodelor directe
de studiere a cererii şi consumului ca şi a altor fenomene care asigură informatiile
necesare conducerii activitătii de marketing, criteriul de
clasificare fiind natura tehnicilor şi' genul informaţiilor utilizate,
aceste metode sînt: observarea, ap.cheta şi experimentul.
Când obiectivul cercetării îl constituie fenomenele de masă şi cunoaşterea
lor se exprimă în formă cantitativă, numerică, cercetarea este - după cum se ştie -
statistică. De fapt, Investigarea statistică ocupă un loc primordial în procesul
cunoaşterii pieţei cărnii şi produselor din carne, ca în orice domeniu din natură şi
societate, prin generalizarea metodei statistice de cercetare mulţumită caracteris-
ticilor sale, în special comensurării modului de manifestare a fenomenelor.
Metodologia statistică are în vedere trei trepte în procesul de cunoaştere:
- observarea de masă, totală sau parţială (mai ales în varianta de sondaj,
dezvoltată astăzi pe scară tot mai largă), înglobând şi tehnicile de observare ale
anchetei si recensământului, la care se adaugă de la un timp încoace şi
experimentul;
- prelucrarea datelor obţinute prin observarea de masă, în scopul grupării
lor şi a "derivării" din ele a altor date, analitice, cu ajutorul unor procedee
matematice; indiferent de tehnica prelucrării datelor, s-au impus două forme de
prezentare a rezultatelor prelucrării, cu o tipologie variată: tabelul statistic şi repre-
zentarea grafică;
- analiza, componentă a procesului de valorificare a materialului informativ
obţinut prin observare şi grupare, pentru a desprinde legităţile de desfăşurare a
fenomenelor, factorii care le influenţează, tendinţele, legăturile şi interacţiunile,
precum şi alte concluzii teoretice şi practice; sub impactul progresului informaticii,
analiza capătă caracter de analiză sistemică.
Este evident că toate aceste ~repte de cunoaştere iructifică cercetările şi
cooperează la constituirea suportului informaţionaldecizional de marketing, cum
se va arăta în capitolele care urmează. Dar informaţia statistică acoperă, numai în
parte conceptul informaţiei de marketing şi în domeniul acesta acoperirea scade
prin influenţa ce o exercită factorii psihosociologici, adică moti

64

: 'ilfl~
vaţiile şi a:&: de referinţe
viată al con.~..:.
sio~ale, grad.......
statistico-ma- -]
.. .
cererII, mar..:..;.,~
potrivit re~r'.'..:
A nclzeta p..' ~ sensul că la .i.J (interviurilor ~ torilor de în"::'-:
obtinerea in1 =-:J
ma'torilor "125
formă de 2UIl '::..; de consum, .:a~ ; este inoperar..' ;, nu sînt sufici.-:
.............lor de comsu ~
citatea, inter ~. . .;
gradării intIT: ponderea ră"~~: număr de p~ : puse fiecăre. ;--:-,
manifestări d ~ faţă de toalE' ~
O metodă <:' răspuns "libe~ a amintirilor
tionare în pr~;.-_ nare de calita.'... tructured in: -. 1 clinice ("din.....
 P. F. _ reprezentări>'~ -. sumatorulUl ~...
si concluziile
~ficace decît a- ~
dezvoltat în T'~ ~
obtine infoTIT'~:
cîn'd nu ar fi Pe- . ~
astfel ancheta _~ soana ancheta:;;. " ziţie de anche:z.::1

.J

ă
J
ţi. .al de

':1

vaţiile şi atitudinile consumatorilor, ca şi aşa-numitul "sistem de referinţe",

adică ansamblul de păreri dominate de mediul de viaţă al consumatorilor,
influenţate de condiţiile sociale, profesionale, gradul de cultură ş.a. Chiar dacă
există unele metode
statistico-matematice aplicabile în măsurarea laturii subiective a cererii,
manifestările cererii de consum trebuie să fie studiate potrivit realităţii şi formării
lor [33].
Ancheta este diferentiată de unii autori fată de observare, în
sensul că la anchetă i~formaţia se culege pe' calea întrebărilor
(interviurilor) adresate de anchetatori consumatorilor, conducătorilor de
întreprinderi etc., în timp ce observarea conduce la obţinerea informaţiilor din
manifestările (comportamentul) consumatorilor [125]. Întrebarea directă
(chestionarea) constituie prima formă de cunoaştere a motivaţiei în diverse
manifestări ale cererii de consum, dar adesea se creează astfel de condiţii, încît
răspunsul este inoperant sau desinformator, de pildă, dacă anchetaţii înşişi nu sînt
suficient de clarificaţi asupra motivaţiei comportamentului lor de comsumatori sau
dacă nu pot discerne realitatea, autenticitatea, intensitatea reacţiei lor la
fenomenele pieţei. în privinţa gradării intensităţii motivelor se recurge la o
scalogramă, prin ponderea răspunsurilor la şirul. de întrebări, atribuindu-se un
număr de puncte de fiecare întrebare şi pentru toate întrebările puse fiecărei
persoane [125]. Pe această cale se pot descoperi manifestări de opinie care reflectă
reacţiile persoanelor anchetate faţă de toate caracteristicile studiate.
O metodă superioară de anchetă folosită pentru obţinerea unui răspuns
"liber, neîngrădit de întrebări, în baza asociaţiei de idei, a amintirilor, evocărilor de
fapte", o constituie aşa-numita "chestionare în profunzime". Se cunosc diferite
tipuri numite "chestionare de calitate ("qualitative interview") ;. nestandardizate
("unstructured interview"): nedirijate ("non directive interview"); clinice ("clinical
interview")".
P. F. La zar s fel d, care a demonstrat importanţa reprezentărilor mentale
despre consum şi implicarea în el a consumatorului, în cercetările sale
motivaţionale, a verificat metoda şi concluziile la cumpărăturile de concentrate
alimentare. Mai eficace decît ancheta cu întrebări directe este "testul de proiecţie",
dezvoltat în numeroase variante, care pleacă de la ideea că se pot
obţine informaţii despre consumator, dacă el acţionează ca şi
cînd nu ar fi personal implicat Într-o asemenea situaţie, evitîndu-se astfel
ancheta directă, care adesea pare sîcîitoare, iritantă. Persoana anchetată se
pronunţă asupra unui material pus la dispoziţie de anchetator, dezvăluind fără să-şi
dea seama, laturi ale

65
 personalităţii sale, interesante într-un studiu motivaţional. Anchete de tipul
acesta au fost utilizate pentru depistarea cauzelor care împiedicau vînzarea cafelei
pulverizate (nescafe), metodele zise tradiţionale nedînd rezultate în această
privinţă [125].
Experimentul în marketing. Spre deosebire de procedeele şi tehnicile de
observare, experimentul "provoacă" obţinerea de informaţii într-o cercetare de
marketing, rămânând totuşi o metodă directă de cunoaştere.
~tiinţa modernă a definit experimentul ca un procedeu de cercetare constînd
în reproducerea artificială sau modificarea intenţionată a unui fenomen natural, cu
scopul observării lui în condiţii special create de cercetător. Astfel fiind,
experimentul poate fi considerat drept "observare provocată" şi el a depăşit, în
epoca contemporană, sfera aplicati\"ă a ştiinţelor naturii, fiind utilizat tot mai mult
ca instrument cognitiy al fenomenelor la nivel micro- sau macroeconomic, pentru
studierea relaţiilor dintre procesele social-economice şi efectele acestora.
Experimentul a fost introdus şi în metodologia cercetării de către Ro n a 1 d
A. Fis h e r, sub denumirea de "planificare a experimentului" ("design of
experiments"), ceea ce ar echivala cu "cercetarea statistică programată" şi
constituie o metodă de informare destul de bogată, cu cheltuieli minime şi totodată
un procedeu de testare a ipotezelor statistice =73J.
în marketing experimentul are tocmai rolul de a "verifica" dacă piaţa, care
constituie aici "laboratorul", răspunde afirmativ sau negativ unei acţiuni, cum ar fi
oferta unui articol alimentar nou sau înlocuitor, de a-l confrunta cu cumpărătorii
potenţiali înainte de a fi introdus în producţia de serie. Este adevărat că ~cest
"laborator" nu funcţionează în condiţii riguroase, "pure", ca unul de chimie sau
medical. De pildă, experimentarea efect ului asupra vînzărilor de produse
alimentare a schimbării amplasamentului raioanelor în magazinele cu autoservire,
care determinăo creştere a volumului de vînzări, poate avea drept cauză deter-
minantă noua amplasare a raioanelor, dar şi unele cauze externe. De fapt, valoarea
experimentului depinde de rigurozitatea desfăşurării lui, de procedeele şi tehnicile
folosite pentru evidenţierea reacţiilor pieţei, respectiv a mediului în care se
produce experimentarea, de calitatea prelucrării şi interpretării informaţiilor
obţinute [125].
Cu privire la experimentările de marketing există deja o literatură bogată pe
plan internaţional, care ilustrează sfera cuprinzătoare a aplicaţiilor în cercetări de
reacţie a cumpărătorilor faţă de produse noi, ambalaje, preţuri ş.a., variante de
distribuire,
comercializare '""'n
l
operaţiilor ~=- "
eficien ţei uni:.i" _ - _
seste ca tere' __
tî;gurile şi ,..~ _ - .
mai mari:~ _ -- I
cu vînzare ,, -- t
rîndu-se ,pz _" _
d
...
t
In ple~ete =- ~ _ _ _ .~. pot ser- ~ --~_ .
'pieţe': - --- t
prea n,',
.
..: c
1
redU..e:-~ ~ --- -
 I
cu : n... ...;. -- _
rOnL _ --
Experu"'.e-- _
Grupu: de ~ _ Grupul de '- _"
Prin urmare = ..;.. magazinele de F"' - _ poziţia A în ~z.."_;.. ~
1,6% (2,8-1.2,,-:-o~
poziţiile C şi ~ - ..1
66
II

comercializare, promovare, soluţii privind organizarea spaţiilor şi a

operaţiilor comerciale, folosirea utilajelor comerciale, sporirea eficienţei unifăţilor
etc. în desfăşurarea experimentului se foloseşte ca teren adecvat în primul rînd
piaţa, uneori magazinele, tîrgurile şi expoziţiile şi în cazul anunţurilor publicitare
spaţii mai mari. Ca atare, ne întîlnim cu magazine de probă, expoziţii cu vînzare,
grupuri de experimentare sau pieţe de probă, comparîndu-se rezultatele din
magazinele (pieţele) de probă cu cele din pieţele (magazinele) obişnuite, astfel că
şi acestea din urmă pot servi pentru experiment are, devenind ca atare magazine
(pieţe) de control. Dacă experimentările în locurile arătate devin prea costisitoare
sau nu pot fi realizate în fapt (de exemplu o reducere de preţ), se recurge la
procedeul simulării, prin modelări, cu folosirea uneori şi a unui aparataj
matematic, ca şi a calculatorului electronic.
La efectuarea experimentelor se folosesc diverse metode, procedee şi
tehnici, recurgîndu-se şi la metode statistice. Referindu-ne la unele metode
prezentate în literatura de specialitate din ţara noastră, în exemplele de mai jos,
experimentarea posibilităţilor de amplasare a raioanelor în magazinele alimentare
cu auto
servire în patru variante (A - la intrare; B - în mijloc; C - în mijloc-stînga; D
- la ieşire), într-o întreprindere comercială cu 16 magazine, se desfăşoară după
cum urmează [34; 125]:
a) APlicarea metodei "dispunerii întîmplătoare".
Se distribuie cîte opt magazine în grupele de probă şi control
în condiţiile din tabelul următor:

Experimentul 1

Săptămîna 1

Săptămîna II

Grupul de probă Grupul de control

P V P V
oziţia înzări, oziţia înzări,
rI
I mI m
raion aionul
ii lei ii lei
ului ui
I
3 3
B
A 8,5 9,3
I
1 4
A
A 2,1 2,6

Prin urmare, în săptămîna II vînzările au crescut cu 2,8% la magazinele de

probă şi cu 1,2% la cele de control; trecerea din poziţia A în poziţia B are deci ca
efect un spor de desfacere de
 1,6% (2,8-1,2). Se poate continua astfel experimentul şi pentru poziţiile C şi
D de amplasare. Concluziile, însă, nu pot fi abso

67

CAPITOLUL 4
SFERA DE ACTIUNE A AGROMARKETINGULUI
,
4.1. NEVOILE SOCIALE ~I CEREREA DE CONSUM
A PRODUSELOR AGROALDIE~TARE
Conţinutul complex al conceptului de marketing îmbrăţişând întreaga sferă
a activităţii de organizare şi conducere a procesului de aprovizionare, producţie şi
desfacere a bunurilor necesare satisfacerii necesităţilor economiei naţionale şi
nevoilor populaţiei, se pun~ problema fundamentală a cunoaşterii cerinţelor
consumului.
Plecînd de la teza, potrivit căreia scopul orînduirii socialiste este ridicarea
nivelului de trai al întregii societăţi şi al fiecărui membru al său în parte, criteriul
general al dezvoltării economiei socialiste constă în maximizarea gradului de
satisfacere a cerinţelor de consum ale societăţii, în condiţiile minimizării
cheltuielilor de producţie [121]. Aici se găseşte şi esenţa eficienţei economice
căreia trebuie să-i răspundă acţiunile de marketing.
Acoperirea nevoilor de produse agroalimentare ocupă un loc primordial în
satisfacerea cerinţelor de consum ale populaţiei, nevoile de hrană ale oamenilor
având un caracter primordial, general, rigid şi presant. Alimentele satisfac o
trebuinţă fiziologică a oricărui om, care nu poate fi amânată şi, ca atare, pentru
satisfacerea acestei trebuinţe consumatorii afectează cu prioritate partea necesară
din veniturile lor. Cum nevoile de hrană pot fi satisfăcute în mod diferit, prin
proteine animale sau vegetale, printr-o raţie mai bogată sau mai săracă în calorii,
principii alimentare, vitamine, săruri minerale etc., cheltuielile consumatorilor
diferă în funcţie de aceste variante. Ele diferă şi după vârstă, condiţii sociale,
preferinţe faţă de structura mărfurilor de consum, gradul de civilizaţie a populaţiei,
condiţii geografico-climatice, chiar modă şi imitaţie etc. Se constată că în unele
familii se dă preferinţă cheltuielilor pentru confort casnic, frigidere,
70
tele,-izoare """ ~ produse =.;.
între ~-~ inţele SD"C-='"
;\ e'-oile e- __factorh~!" -::. - producţIe. . _-1 achiziţi(}~... ~j depinde .: ~
ţionale s. ...::.Cnite ~-.:-_ că 3 -i dfu ~, "~ suferă eie - duqie: ,~ tabehL 3.
~IIII
,
I
~
--t
~ -1
Cre5'"~ - - _
mel1"!."
:n.cr- u.
-'_..
~-"
I
--
~ L...cl ~..IDI."
I
.
(ere:-e; _ ~
vitale ş~
___
f:~ - - '"
 1

sumullor -"-' - -'cerert" .1,

DomF~_ ""
la o mare -. influentea=:~ :
mişcar~ de .;. j
cererii de -=-1
lansate in .:~!!' i tătorii mod~_ i fruntă cu m: - _ 01

CAPITOLUL 4
SFERA DE ACTIUNE A AGROMARKETINGULUI
,
4.1. NEVOILE SOCIALE ~I CEREREA DE CONSUM
A PRODUSELOR AGROALDIEXTARE
Conţinutul complex al conceptului de marketing îmbrăţişînd întreaga sferă
a activităţii de organizare şi conducere a procesului de aprovizionare, producţie şi
desfacere a bunurilor necesare satisfacerii necesităţilor economiei naţionale şi
nevoilor populaţiei, se pun~ problema fundamentală a cunoaşterii cerinţelor
consumului.
Plecînd de la teza, potrivit căreia scopul orînduirii socialiste este ridicarea
nivelului de trai al întregii societăţi şi al fiecărui membru al său în parte, criteriul
general al dezvoltării economiei socialiste constă în maximizarea gradului de
satisfacere a cerinţelor de consum ale societăţii, în condiţiile minimizării
cheltuielilor de producţie [121]. Aici se găseşte şi esenţa eficienţei economice
căreia trebuie să-i răspundă acţiunile de marketing.
Acoperirea nevoilor de produse agroalimentare ocupă un loc primordial în
satisfacerea cerinţelor de consum ale populaţiei, nevoile de hrană ale oamenilor
a\ind un caracter primordial, general, rigid şi presant. Alimentele satisfac o
trebuinţă fiziologică a oricărui om, care nu poate fi amînată şi, ca atare, pentru
satisfacerea acestei trebuinţe consumatorii afectează cu prioritate partea necesară
din veniturile lor. Cum nevoile de hrană pot fi satisfăcute în mod diferit, prin
proteine animale sau vegetale, printr-o raţie mai bogată sau mai săracă în calorii,
principii alimentare, vitamine, săruri minerale etc., cheltuielile consumatorilor
diferă în funcţie de aceste variante. Ele diferă şi dupăvîrstă, condiţii sociale,
preferinţe faţă de structura mărfurilor de consum, gradul de civilizaţie a populaţiei,
condiţii geograficoclimatice, chiar modă şi imitaţie etc. Se constată că în unele
familii se dă preferinţă cheltuielilor pentru confort casnic, frigidere,
70
tele\-izoare _
produse !!:....
între . f"r inţele 5M__ X e'-oile e- __ factorbc.:- ::: producţie. _-1 achiziţic~
_~ depinde ~
1
ţionale ş. r. - _
Cnite pe:' -=--
1
că 3 oi di1:: :- suferă e;e- : dUcţie: c - tabelU:.:; _
II
I
,
I
.
Cr~= - _ J
IIk~-~ - 1
-f I
I
I
 I
,
....
L' JS""" o!!.
--
- e
- -.
-
Cere!"~ _ vitale ş~ t"_ sumU: ior ::. cerere 1 .
Dome~~ _ la o ma:-e influenţea~:: _
j
mişcare de ... cererii de -
lansate în =n!!"1 tătorii modfr'_ i fruntă cu ~ . -1

televizoare sau automobile, limitîndu-se cheltuielile alimentare la produse

mai ieftine [32].
între cererea de mărfuri ale consumatorilor şi nevoile (trebuinţele) sociale
nu sînt limite de întindere sau suprapunere identice. Nevoile evoluează odată cu
dezvoltarea societăţii şi sub influenţa factorilor menţionaţi, pe de-o parte situîndu-
se totdeauna înaintea producţiei bunurilor materiale, iar pe de altă parte, puterea de
achiziţionare a consumatorului, adică solvabilitatea cererii, nu depinde de sfera
nevoilor, ci de alţi factori. Conferinţele internaţionale şi un număr considerabil de
studii ale Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru alimentaţie şi agricultură (F.A.O) au
demonstrat că 3/4 din populaţia globului are o alimentaţie insuficientă, iar 2/3
suferă efectiv de foame [44]. O imagine concludentă asupra producţiei şi
consumului de alimente pe plan mondial ne oferătabelul 3 [102].

Tabelul 3
 Decalaje În consumul de alimente

--

Indicatori
I
I
Ţări în curs
Ţări dezvoltate de dezvoltare

Creşterea medie anuală a producţiei de ali

mente pe locuitor În anii 1962-1972, procente
Disponibil alimentar cerealier anual pe locuitor,
tone
- consum direct (produse vegetale), procente - consum indirect (produse
animale), procente - consum alimentar zilnic pe locuitor, calorii - consum mediu
zilnic de proteine pe locuitor,
grame

1,7
1
Su b 20 Peste 80
3110

93,6

0,3
0,2
Peste 80 Sub 20
 2240

57,7

Cererea de mărfuri alimentare este o expresie a unei trebuinţe vitale şi ea

stabileşte legătura între produsele alimentare şi consumullor. De aceea, în practica
economică se foloseşte noţiunea de
cerere de consum alimentar. .
Domeniul general al consumului a ajuns în condiţiile actuale la o mare
complexitate, din cauza multitudinii factorilor care-l influenţează. în cadrul său se
desfăşoară un proces în continuă mişcare, de adaptare a producţiei la variaţiile şi
preferinţele cererii de consum, respectiv a consumatorului la produsele noi lansate
în comerţ, calitatea lor jucînd un rol primordial. Cercetătorii moderni pornesc de la
faptul că orice consumator se confruntă cu un sistem de preţuri şi cu un venit dat şi
că în aceste

71

diferitele grupuri de consumatori confruntaţi în aceeaşi secvenţă de timp, cu

aceleaşi preţuri. Prognoza structurii consumului pe baza analizei statice presupune
acceptarea ipotezei că o familie, căreia i se măreşte venitul în perspectivă, va
adopta structura de consum din perioada de bază a familiilor din grupele de venit
corespunzător superioare.
Analiza statică a consumului se poate face pe baza bugetelor
de familie ale unui anumit eşantion al populaţiei.
Analiza dinamică a consumului se face pe baza unor serii dinamice de date,
care completează analiza statică, oferind informaţii asupra evoluţiei consumului de
produse agricole într-o
 anumită perspectivă.

Estimarea consumului raţional de produse agricole, metodologic, se poate

realiza prin îmbinarea metodei explorative cu metoda normativă şi utilizarea
comparaţiilor internaţionale.
Metoda explorativă. Principalul instrument al metodei explorative îl
constituie funcţiile de consum, stabilind pe de o parte influenţa evoluţiei
veniturilor populaţiei asupra nivelului şi structurii consumului de produse agricole,
iar pe de altă parte influenţa evoluţiei ofertei de produse agricole exprimată prin
producţia -agricolă realizată şi livrările la. fondul pieţii.
Pentru a lua în considerare actiunea simultană a multitudinii
factorilor care influenţează evoluţi~ consumului de produse agricole
este necesară, fie folosirea unui sistem de funcţii unifactoriale de tipul y =
f( x), fie folosirea unor funcţii de consum multifactoriale. în literatura de
specialitate se subliniază importanţa utilizării diferenţiate a funcţiilor de consum,
conform particularităţilor evoluţiei consumului de produse agricole. în general.
pentru prognoza consumului de produse agroalimentare se folosesc aşa-numitele
funcţii cu creştere încetinită care pot fi de tipurile:
- semilogaritmice y = a+b log..': - logaritmice log.y = a+b log..':
b
y= a +
x
b>O b < 1
- hiperbolice
b<O
- log. inverse log.)' = a +..!!....
x
b<O
 - tip Tarnquist y = a
x'
x+b
x-c
şi y = a x + b
77

Forma funcţiilor utilizate poate să fie diferită de la un produs agricol la

altul. Astfel, în cazul cerealelor, al căror consum, în general scade în condiţiile
creşterii veniturilor, cel mai des sînt utilizate funcţii descrescătoare de tipul:
hiperbolică şi logaritmică (cînd b > O) sau logaritmică şi semilogaritmică (cînd b
< O).
Pentru alte produse alimentare cum sînt grăsimile, al căror consum creşte
pînă la un anumit nivel al veniturilor, după care începe să scadă, se pot utiliza
funcţii de tipul:
log. - log. - inverse: log.y = a +!:- + c.lPg.x.
x
-..
-..; -......-.
Pentru aplicarea corectă a funcţiilor de consum a produselor agricole este
necesar să se testeze semnificaţia parametrilor acestora şi să se cuantifice gradul
de eroare.
Prognoza consumului de produse agroalimentare se poate face
în functie de:
- v~niturile populaţiei;
 - oferta de mărfuri agroalimentare.
Oferta de produse alimentare trebuie evaluată atît sub aspect
cantitativ global cît şi în corelaţie cu procesul de diversificare sortimen tală.
Metoda normativă. Determinarea consumului rational de
produse agroalimentare necesită o metodologie preponderent
normativă.
Normele fiziologice de consum se stabilesc diferenţiat pe sexe,
grupe de vîrstă, ocupaţie, mediul geografic şi social.
Pentru prospectarea consumului se determină nişte norme medii
de consum pe locuitor sau pe gospodărie, care se calculează pe baza
normelor fiziologice de consum, astfel:
Ni = Ni) Pl,
p)
-
--_:...
în care:
Ni este norma de consum pe locuitor sau gospodărie pentru produsul i; N ij
- norma de consum privind produsul i pentru populaţia din categoria j; p) -
numărul populaţiei din categoria j;
i - produse sau grupe de produse agricole pentru care se
calculează norme
medii de consum;
j - principalele categorii de populaţie.
Prospectarea consumului raţional de produse agricole ca
orice act de prognoză este, în primul rînd, un act de voinţă la care se adaugă
caJeule econometrice. în acest scop, tehnicile
Delphi pot furniza informaţii preţioase.
--
.
 _.:o...
...
s... -=-=---
78

din întreaga recoltă şi este considerat, după pîine, ca a doua sursă energetică
pentru organismul uman. De asemenea, s-a extins considerabil folosirea lui în
hrana animalelor, mai ales la îngrăşarea porcilor. Eficienţa acestei culturi creşte şi
prin dezvoltarea consumului cartofului ca trufanda primăvara. Eficienţa economică
a valorificării acestei producţii implică, însă, atenţie şi muncă de răspundere,
precum şi o bună organizare a depozitării după recoltare, a păstrării recoltei în
construcţii corespunzătoare pentru timpul iernii, cu o bună ventilaţie, de asemenea
şi alte condiţii aferente consumului şi industrializării sau pentru însămînţare.
Sistemul preţurilor vizează sporirea producţiei, îmbunătăţirea eşalonării desfacerii
în cursul anului, precum şi ridicarea calităţii, atît la cartofi, cît şi la legume, unde
se au în yedere şi perioadele de apariţie pe piaţă şi zonele de producţie [10).
Producţia, desfacerea şi valorificarea producţiei viticoie angajează un
complex de acţiuni organizatorice, economice şi tehnice, care implică o cunoaştere
temeinică a condiţiilor legate de recoltarea, condiţionarea, ambalarea,
manipularea, transportul, depozitarea şi vînzarea. La strugurii de masă se aplică o
politică conjuncturală de preţuri, în funcţie de grupa de soi, calitate şi condiţii de
valorificare. Pentru strugurii destinaţi exportului, efectuarea operaţiunilor arătate
reclamă măsuri speciale. Produselor pomicole li se aplică acelaşi sistem de
contractare şi achiziţii ca şi fructelor. Valorificarea lor în timpul anului necesită
depozite frigorifice cu atmosferă controlată, congelatoare şi tunele pentru
deshidratare. Ţinînd seamă de perisabilitatea şi de cerinţele transportului în bune
condiţii a fructelor şi legumelor proaspete, o mare atenţie trebuie să fie acordată
manipulării lor şi alegerii mijloacelor de transport. în operaţiunile de export se
folosesc caiete de sarcini şi note de comandă, iar eficienţa acestor opera
ţiuni este legată de perioada de desfacere şi cerere, calitatea şi forma de
prezentare a frundelor şi legumelor proaspete şi a celor semiindustrializate [10].
Dezvoltarea şi modernizarea creşterii animalelor în ţara noastră, indicator
important al progresului tehnic şi al promovării metodelor industriale în
agricultură, realizată mai ales prin complexele industriale de creştere a animalelor,
a facilitat ridicarea ponderii producţiei animale în producţia agricolă globală, de la
30,3% în 1938, la 43,0% în 1977. S-a dovedit că şi creşterea şi îngrăşarea mieilor
pe principii industriale conduc la obţinerea unor indicatori înalţi de eficienţă.
Consumul principalelor produse alimentare de origine animală, care a crescut
potrivit datelor din tabelul 4 indică o orientare raţională din punctul de vedere al
unui
raport e-. _
1
si cele d~
şi efic:ce
.
.'
de a _e ..._
cheltuieL .
I
Consumul ~ I
Carne~. - I
proa~- ~
Lapte ~ -1
Japte -i
Ouă u_ _ _
I
s... .i
 "ReViSt. I
I
Re&~ -J
reşte '- u"::" ..
mari, :ar :1 tare :... ..."~ de llT'1" ::_
.
~! viducL. re ~ Lîna se . '"-1
organo:e::-" "1 rasă ş.a .1 de fo~ '.. condiţI~
1
culoare .. revenIre _
coa~o~;e
î
funcţia _ urmare '" ~~~~~~i.: ~
j
}
mecamSI!:
agroalimer ordine S4 ~ Corespu~
84

raport echilibrat între consumul de produse de origine animală şi cele de

origine vegetală. Se cere, însă, o acţiune stăruitoare şi eficace împotriva risipei şi a
consumului neraţional, cu scopul de a se asigura eficienţa economică şi echilibrul
fiziologic şi al cheltuielilor de energie.

Tabelul 4

Consumul pe locuiţor al principalelor produse de origine anima,Iă în

Romania
în anii 1950, 1977 şi 1980 (prevederi)
 Produse

I
I
I
1980
1950 1977 (prevederi)

Carne şi produse din carne (in echi.,alent carne

proaspătă), kg
Lapte şi produse lactate (fără unt, în echi'Talent
lapte), litri
Ouă, bucăţi

16,7 51,9
107,6 143,9
59 238

57,0
200,0
245

Sursa: C. Prisăcaru, Creşterea nivelului de trai al populaţiei (IV).

Realizări şi perspectiveI
"Revista de statistică", nr. 4 1979.

Regimul diferenţiat aplicat livrărilor de carne de bovine urmăreşte

cointeresarea producătorilor în obţinerea unor greutăţi mai mari, iar pentru
calitatea superioar.ă se acordă prime suplimen
tare. în acelaşi scop, se folosesc şi alte măsuri, precum scutiri
de impozite la veniturile cooperatorilor şi producătorilor individuali,
reduceri de taxe la păşunat, credite pe termen lung ş.a. Lîna se valorifică în fun~ţie
de randamentul la spălare şi aprecierea organoleptică, iar pieile după considerente
de calitate, mărime, rasă ş.a. Varietatea produselor avicole presupune şi o
diversitate de forme şi criterii de valorificare. La ouăle destinate exportului,
condiţiile prevăd, pe lîngă calitate, o anumită pigmentaţie şi culoare a
gălbenuşului, rezistenţă la transport ş.a., cursul de revenire fiind mai favorabil la
praf şi pastă decît la ouă în coajă [1OJ.
Toate cele arătate învederează cît de importantă a devenit funcţia
comercială a unităţilor producătoare din agricultură, ca urmare a amplificării
considerabile a relaţiilor din cadrul procesului reproducţiei, a legăturilor cu mediul
înconjurător. Ies în evidenţă şi dimensiunile organizatorice, economice şi tehnice
ale mecanismului unei valorificări eficiente şi complete a produselor
agroalimentare, care să asigure cu precizie, promptitudine şi în ordine satisfacerea
necesitătilor societătii, în continuă creştere.
Corespunzător acestor cerin:ţe, reţeaua' de desfacere trebuie să

85

AGRIC,7..:-:' : :.
FILIERA PRODUCTIEI DE PORCTh1
VALORlflc..ul& producţiei agricole, mai al~ in perioadele de tl2I1Ziţitiitii:
plid ~ clilor şi metodelor de distribuţie a acestor produse in ac/rul pierd
agrmlimt"tJtMe. Dar acest luau este legat in mod implJdt de 61Jeră, de~ ~ a un
:mumhIu de activitiţi desJăşutate şi JimcţiJ asumate de agenţii eronomid impliaţi
1n adro1 unui circuit parcurs de un produs sau grupă de ptrJ. duse de b
produdtDrul agricol pină 13 coDSUlllat01U1 JJna1./n cadrul pieţei ţirăne$i ~cu1
economic aistent in cadrul61JereJ este acel3şJ, şi anume ptrJ. dudtotu1 ~
Scopul acestei investigaţii a fost cunoaşterea formelor de intercondiţionare
manifestate pe piara agroalimentară, exem. plificându-se cu porci ne şi carne de
porc. În această lucrare se caută cunoaşterea unor probleme descriptive de
identificarere a filierei pentru producţia de carne cu referire la interdependenţa în
timp, în cadrul pieţei agroalimentare, între produsele existente în diferitele etape
ale filierei, studierea reacţiilor şi comportamentului la producătorul-ofertant şi
consumarorul-solicitant al acestor produse.
S-au zvut în ved<!re şi manifes. tările crizeI economice cantitative şi
calitative. cu formele specifice în zo. na teritorială a judetului Dolj pentru anii
1998 şi 1999.
Problematica luată în discuţie a urmărit cunoaşterea importanţei relative
a subsectoarelor socio-economice şi gradul de eterogenitate al filierei, aces-
te elemente fiind fundamentate prin:
+
coeficienţii de elasticitate cal. culaţi prin formula
~:~
yx
s-au determinat pentru anul 1999 atât cu bază fixă (E) cât şi cu bază în lanţ
(E'). Rezultatele au relevat exis. tenţa unei elasticităţi (E>O), lipsă de elasticitate
(E=O) sau elasticitate in. versă (E<O);
+
i~d~cii pr~ţurilor (lP 1~99/199g)
ŞI a1 cerem (lQl999/J99g), calcu
laţi pentru aceleaşi lUni ale celor doi ani analizaţi prin care se reflectă varia.
ţia valorii (1" 1999/199S>'
Toate aceste metodologii corelative au fost exemplificate pentru piaţa ţă.
rănească a judeţului Dolj, baza de cal. cui constituind-o datele lunare privind
cererea (x) şi preţurile (y) pentru patru produse: porcine pentru creştere (sub 2
luni), tineret porcin pentru creştereîngrăşare, porcine pentru sacrificare, carne de
porcine. Toate cele patru pr0duse se încadrează, reprezinti chiar, ft~ Uera
produselor incadnte la produsul carne de porc. Datele au fost puse la dispoziţie de
Direcţia}udeţeană de Statistică Dolj.
Variaţiile relativ proport.~~ ~
primă tocmai faptul că, în C3d :- ~.::
ţărăneşti, produsul carne de ~ ~ tendinţa de a nu mai fi încadm .: -:>
dusele de primă necesitate in : :-e--
taţie. Această variaţie se explic ţ. ~ comportamentul consumatofC&~ :::ire
imprimă o anumită sezonalirare .=
achiziţionarea acestui produs. În t3be
lult este redată elasticitatea manifestată pe piaţa ţărănească a juderu:.... Dolj
în perioada ianuarie-septembrie 1999, între cererea de carne le porc (xt şi nivelul
preţurilor (y).
In situaţia determinării coeficienţilor de elasticitate cu bază fixă (E) este
cuprinsă perioada aprilie-iulie un. de există o elasticitate inversă, adică unde
existenţa unei cereri crescânde, determină totuşi preţuri scăzute. Pen. tru restul
lunilor există o foarte slabă formă corelativă de elasticitate între x şi y; nivelul
valorilor situate între 0,00037 în luna februarie şi 0,03262 în luna decembrie
confirmă această tendinţă. Variaţia lunară succesivă
mai ales a preţurilor a făcut necesar şi studiul coeficienţilor de elasticitate
cu baza în lanţ. În acest caz, deci de
Tabelul nr. 1
Elasticitatea manifestată pe piaţa ţărănească a judeţului Dolj in anult999, intre
cererea de carne de porc şi nivelul preţurilor (bază fixă = Ei bază in lanţ = E')
N
Lunlle E E'
r. aL
1 Ianuarie - .
2 Februarie 0,00037 0,00037
 3 Martie 0,01846 0,02527
4 Aprilie -0,00536 0,04473
5 Mai -0,00641 0,01566
6 Iunie -0,03120 O
7 Iulie -0,00206 0,00192
8 ; August 0,02344 0,02876
9 Septembrie 0,03262 -0,03885
NUMĂRUL 28. MIERCURI 12 IULIE 2000 21

Tabelul nr. 2
Variaţia indicilor comparativi Ia preţurile (II') , categorille de porcine şi carne de
porc (1'1), existente pe piaţa ţărănească a judeţului Dolj (anii 1998 şi 1999)
f.uegorli de Pordne penttu I Tineret pordn I Pordne penttu
I Carne de porc.
potdne şi carne de creştere penttu creştere-
saaificare
porc Sub 2 luni "V
Ianua ." .. 1,019 0,803 0,90
rie 1,0944 0 2 04
Febru 1,063 1,100 1,037 0,88
arie 7 7 5 00
Marti 1,001 1,138 0,985 0,95
e 6 8 2 01
.. 0,767 0,903 0,776 0,85
Aprilie 3 7 9 28
0,592 0,791 0,650 0,77
Mai
0 6 7 19
0,505 0,579 0,608 0,80
Iunie
2 0 6 00
0,806 0,695 0,720 0,89
Iulie
1 8 1 40
Augu 0,603 0,449 0,780 0,94
st 8 9 7 53
Septe 0,703 0,751 0,664 1,00
mb* '. 3 4 7 00
la o lună la alta, pentru majoritatea lunilor se manifestă o slabă elasticitate;
preţul este influenţat, dar foarte puţin, de cererea existentă pe piaţă. In luna
septembrie 1999 valoarea ne
. gativă a lui E', reflectă faptul că o dată cu creşterea cererii, preţUl scade,
dar foarte puţin.
Pe ansamblu însă se poate spune că pe Piata ţărănească. a judeţului Dolj
preţul Ia produsul carne de porc este foarte puţin influenţat de manifestarea cererii.
.
Dar efectele acestei probleme sunt generate nu numai de intercorelaţia
cerere-ofertă de piaţă la produsul carne de porc, ci şi de filiera de producere a
cărnii de porc. Apare deci necesară cunoaşterea nuanţei tehnico-economice în
marketing, respectiv în filiera de producţie şi valorificarea evolutiv-secvenţială pe
piaţă pentru porcine şi carne de porc. Şi aceasta printr-o analiză comparativă a
celor doi ani (1998, 1999) pentru porcine pentru creştere (sub 2 luni), tineret
porcin pentru creştere-îngrăşare, porcine pentru sacrificare, c:ţme de porc. .
Variaţia indicilor comparativi la pre
. ţurile (IP) şi categoriile de porcine şi carne de porc .(1<1) existente pe.
piaţa ţărănească a judeţului Dolj este redată in tabe1uI2. ..
Referitor la categoriile porcine pentru creştere şi tineret porcin pentru
creştere-îngdşare indicii valorici comparativi reflectă o creştere în anul 1999 faţă
de 1998 pentru lunile ianuarie, februarie şi martie, după care urmeazăo scădere,
uneori chiar accentuată, dată de existenţa valorilor de 0,5052 în luna iunie pentru
porcine pentru creştere şi de 0,5790 şi 0,4499 în lunile iunie şi august la tineretul
porcin pentru creştere-îngrăşare.
La categoria porcine pentru saaitlcare, constatăm un sens descrescând al
acestor indici, de la 1,0375 în luna februarie la 0,6647 în luna decembrie, justificat
de tendinţa crescândă a consumatorului de a achiziţiona porci vii destinaţi
sacrificării imediate.
 Pentru carnea de porc această tendinţă are un sens de creştere, existând o
egalitate pentru cei doi ani în luna septembrie care reprezintă un început al
perioadei de consum pentru carne.
Ansamblul problemelor puse în discuţie în acest studiu fundamentate şi
exemplificate prin indicatori şi indici corelativi, permit concluzionări ce pot
. fi considerate valabile nu numai pentru judeţul Dolj, ci şi pentru alte arii
teritodale unde se manifestă aceiaşi factori de influenţă.
22 . TRIBUNA ECONOMICĂ
AGRICULTVR.....
V Printre cele mai import:::.
,. produse, carnea de pOIT ~.
zultată din illiera ascendentă a pc:'_ nelor vii are importanţă deosebai ..:.
nevoUe şi comportamentul co~ torului.
V Cunoaşterea mult mai ana..:...
,. a fenomenelor de piaţă este ~ să reflectată prin valorile coeficiec:.. de
elasticitatej în medie, se const6;... lipsă de elasticitate în corelarea ~. lui cu cererea.
Investigaţii diversjf:~- . trebuie îndreptate şi în direetU ... noaşterii unor factori
atât econc::.. dar şi sociali, atât pentru produc3:=:
dar mai ales pentru consumator.
V Studiul corelativ al pieţei, ;-. ,. zentat în cele redate ante:
reflectă şi atrag atenţia asupra ~ elemente de ordin economic $o =ales
social ce se fac simţite în am...... etapă de tranziţie spre o econonu:: .: piaţă pentru
producătorii agri~ consumatori. Astfel, producătorC :0;coli individuali sunt
obligaţi să ~
preţul produsului vândut pe piaţă. c: ;
sub nivelul evolutiv al inflaţie!..
trucât au nevoie de masă m011e-(bani) mai ales pentru achiziţioc-;~ de noi
mijloace de producţie. ~ părătorul din mediul urban, fort:; _ o diminuare a
veniturilor reale =
 cedează pe de' o parte la o subsC::...prin diminuare a consumului :l1~:. tar
proteic (cu referire directă la;dusul carne), iar pe de altă park. achiziţionarea
tineretului porcic :.. în urma creşterii şi a îngrăşări. ~ destinat sacrificării de către
ace-.._ consumator.
Toate problemele p: relevanţă şi se identifil lectivităţi de produ dividuali şi
co
se in formele crizei tative economice ce
I actuala etapă de tranzil
l ~~e de piaţă in
Marian

resurse uIII.ne
Consumul' .. sti'mulator al dezv'oltării
CA MOMENT final al
reproducţiei sociale, consumul sinteti- Consumul acţionează in
mod direct asupra produc.
zează raporturile complexe statomicite în procesul satisfacerii ne
3
ţiei. Cum producătorii iau decizii în funcţie de
voilor societăţii în ansamblu, al unităţilor economice şi social-cul- .
perspectivele de vânzare a produselor lor, cererea
turale, precum şi al fiecărui individ în parte. În acelaşi timp, con. de bunuri
de consum, la care se adaugă cererea de bunuri de sumul poate fi privit şi ca
modalitate de folosire a bunurilor crea- producţie, deci cererea globală, joacă un
rol motor în relaţia te în procesul de producţie, de către populaţie şi/sau adminis-
consum-producţie.
trafie în vederea satisfacerii unor necesităţi personale sau colec.
Absorbindu-i produsele, consumul determină reluarea permative, dar şi prin
prisma părţii de venit individual cheituită pentru nentă a producţiei, creşterea,
îmbunătăţirea calităţii şi structurii cumpărarea de bunuri materiale şi servicii, care
astfel părăsesc acesteia. Consumul, prin influenţele sale directe asupra producţi
sfera producţiei, luând destinaţia pentru care au fost create. ei, determină
gradul şi intensitatea folosirii factorilor de producţie.
Având ca obiectiv satisfacerea nevoilor materiale şi spirituale
Practica economică demonstrează că societăţile în care con
ale populaţiei consumul a cunoscut în timp o evoluţie ascen- sumul a
crescut în strânsă legătură cu producţia, au cunoscut dentă, rezultat al creşterii şi
diversificării nevoilor, dar şi posibi- ritmuri înalte de creştere economică, au
asigurat un grad lităţilor tot mai largi ale societăţii de a le satisface. Paralel cu spo-
înalt de utilizare a forţei de muncă. Stagnarea sau scăderea rurile cantitative,
consumul a înregistrat şi o serie de mutaţii consumului este, de regulă, însoţită de
reducerea producţiei, structurale determinate de procesul de reierarhizare a
cerinţelor, de creşterea şomajului şi a capacităţilor de producţie nefolo
dar şi de nivelul şi ritmurile dezvoltării economico-sociale. site, de
dezechilibre în economie.
Ca proces de utilizare a bunurilor şi serviciilor, consumul
~
4
Consumul influenţeaZă, de ase.
are importante funqiI atit in satf.mcerea 7 menea,
dedsivaportul muncii]a
directi a nevoUor popuJaciei, cit şi prin ~~. . crearea
produsului naţional in
influenţele exercitate asupra producţiei, ~ ansamblul său. Un
venit personal propor
asupra sradului de utilizare a factorilor el Realizarea scopului final al pro.
ţional ~u. aportul m~ncii la crearea pro
 de producţie, asupra ecbilibndui şi di. ducţiei _ satisfacerea efectivă a
nevoi- dusulUl Şi, 10 consecmţă, un consum pro
namidi economiei. lor omului. porţional cu acest
venit obţinut, va stimu
1
Prin consum se realizeazi sco- el Recunoaşterea utilităţii produ. ]a creşte~~
ap.ortului.lI!uncii la activi~te~
pul ftnal al producţiei - satisfa- selor şi serviciilor realizate economica.
Dimpotnva, un consum mdi
. cerea efectivă a nevoilor fizio- elAcţionarea în mod dh-ect asupra vidual
redus, determinat de un venit per
logice, spirituale, sociale etc. ale omului. producţiei sonal scăzut în raport cu
aportul muncii
~onsul1!ul e~te c~l. mai impo~t obiec- el InBu~nţarea decisivă a aportului
la cr~:u:ea produsului .naţional, ~a atrage uv al on~i acu~tăţi econOffilce. EI ve~
muncil la crearea produsului naţional. dupa sm~ reducerea mteres~IUI pentru
te baza eXistenţei umane, a dezvoltammuncă Şi, drept urmare, scaderea
pro
personalităţii oamenilor ca fiinţe bio-psi- ductivităţii
muncii şi a producţiei.
ha-sociale. prezentând rolul
simulator al consumului asupra producţiei,
De volumul, structura şi calitatea bunurilor şi serviciilor de trebuie evident
subliniată şi influenţa producţiei, prin oferta de consum depinde realizarea
echilibrului fiziologic necesar vieţii şi producţie, asupra consumului. Producţia
creează, la rândul său, dezvoltării aptitudinilor fizice şi intelectuale ale omului şi,
în ul- obiectul, mobilul şi imboldul consumului. Astfel, nivelul, structimă instanţă,
reproducţia normală a forţei de muncă, ca princi- tura şi calitatea consumului
depind, în mod direct, de procesul
 pal factor de producţie. de producţie.
Pentru satisfacerea într-o măsură cât mai mare şi
Consumul reprezintă de fapt măsura satisfacţiei muncii. EI dă la un nivel
cât mai înalt a nevoilor de consum ale populaţiei es
sens şi justificare activităţii depuse de fiecare individ. te necesară
stimularea activităţii de producţie a bunurilor ma.
Prin consum se recunoaşte utiUtatea produselor şi teriale şi serviciilor,
restructurarea şi modernizarea economiei.
2
serviciilor taUzate, ca şi a factorilor de producţie fo- Este evident faptul că
fără producţie nu există consum, în
. losiţi şi, pe această bază, se conferă dreptul la re- să nici fără consum nu
are sens şi motivaţie producţia. Relaţia
compensarea pentru efortul depus şi aportul adus la crearea de condiţionare
este reciprocă. Producţia realizează bunurile produsului naţional. Consumul dă
sens nu numai producţiei necesare consumului, iar consumul prin utilizarea
acestor bu
bunurilor de consum, ci şi producţiei bunurilor de producţie. nuri şi servicii,
dă impuls final producţiei. Q
Aceasta din urmă se justifică numai în măsura în care devine mij
loc pentru producţia bunurilor de consum. Constanţa PETCU
NUMĂRuL 50. MIERCURI 13 DECEMBRIE 2000 29

agricultură
ca oricând în agricultura României. deoarece a suferit în ultimii ani mutaţii
negative: s-au redus suprafeţele cultivate cu sfeclă de zahăr şi alte culturi tehnice
intensive care produc materii prime necesare agroindustriilor şi pentru consumul
zilnic; s-au redus drastic efectivele de animale şi producţia ani. mală; a scăzut
cantitate a de legume din producţia internă care se desface pe pieţele urbane etc.
Aceste involuţii ale producţiilor agricole au Umitat formarea pieţei interne
şi au produs mari distorsiuni ale preţurilor. Nu faptul că pătrund pe piaţa
românească mărfuri agricole străine este grav, ci competitivitatea scăzută ~
agriculturii româneşti, ca expresie : irosirii resurselor agricole.
Mondializarea şi regionalizarea nt. pot să asigure avantaje prin simplul f:qx
că putem importa din alte ţări alimentele de strictă necesitate. Se pot obtirr
avantaje numai dacă agricultura ţine pasul cu aceste procese în cursa compe-
titivităţii şi dacă nu devenim depe.r
denţi alimentar de piaţa externă. K\r
mai în aceste condiţii România se va putea integra cu drepturi egale în UE.
Evoluţiile care au avut loc până în pre zent în procesul de reformă a
structun
lor de producţie sunt dezavantaj<mt pentru negocierea favorabilă a
conditib" de aderare la Uniunea Europeană.
Creşterea excesivă a suprafeţel~cultivate cu grâu, porumb şi floare-.
soarelui, în defavoarea diversifid..culturilor şi a practicării unui asc_ ment
raţional, ca şi dezindustria1iz3r=. agriculturii prin abandonarea unor Si;.
prafeţe de sere şi irigate, distrugm:.. unei părţi din patrimoniul vitipolIlL şi
a complexelor industriale avicdae de creşterea porcilor etc. ne-au ~ părtat de
performanţele agricole _
Structura de producţie a agriculturii rotnAneşti se c::uacteriuază prin deze-
cbiJJbre intre sectoml veget:ll şi cel animal, intre diferite ramuri şi culturi şi ac
centuarea extensivitiţiJ. Ramuri şi culturi intensive, ferme zootehnice în
care se :
practicau metode intensive de producţie şi-au pierdut acest caracter, iar în
cazul complexelor zootehnice de tip industrial sau a serelor activitatea s-a redus,
au dat faliment sau se menţin cu greu pe piaţă. Are loc un proces de deseructurare
a agriculturii care nu mai răspunde modelului naţional de consum şi înrăutăţeşte
calitatea acestuia, scăzând gradul de utilizare a resurselor agricole.
I 1.,
I
Structura producţiei agricole în România reflectă un puternic decalaj faţă de
Uniunea Europeană, atât din punct de vedere al raporturilor producţiei vegetale -
producţiei anuale, cât şi a structurii pe ramuri în sectorul vegetal.
Dezechilibrul structural fundamental în producţia agricolă este reflectat de
ponderea scăzută a producţiei animale în producţia agricolă totală, care a ajuns la
37,1% în anul 1997, faţă de 42,04% în 1992 şi faţă de peste 60% cât este în
Uniunea Europeană.
Acest dezechilibru în structura producţiei agricole se regăseşte în înrău-
tăţirea structurală a consumului alimentar al populaţiei. Astfel, ponderea proteinei
de origine animală în necesarul zilnic de consum (de circa 100 g) a scăzut sub
40%, faţă de 50-60% cât este necesarul fiziologic normal.
Structura actuală a producţiei agricole poate fi îmbunătăţită numai
dacăcreşte gradul de intensificare a agriculturii şi pe această bază creşterea ran-
damentelor medii la hectar şi pe animal. Nivelul randamentelor medii la hectar
este de circa două ori mai scăzut decât al majorităţii ţărilor membre ale Uniunii
Europene la grâu şi orz, iar la cartofi de circa trei ori.
La porumb, România cultivă o suprafaţă de peste trei milioane de hectare,
reprezentând 69% din suprafaţa
22 TRffiUNA ECONOMICĂ
Utilizarea suprafeţelor arabi le
În agricultură, spre deosebire de alte sectoare economice, nu este valabilă
teza după care în procesul de reformă ar trebui să dispară ramuri şi activităţi
pentru a restabili echilibrul pieţei şi a realiza apoi o creştere sănătoasă.
Considerăm că pe ansamblul ţării, o anumită perioadă de timp, întreaga
suprafaţă arabilă poate fi utilizată pentru a obţine materiile prime şi alimentare
necesare, deoarece nu se asigură autosuliden~ alimentară şi nu se produc
excedente. Imbunătăţirea structurii pe ramuri în sectorul vegetal, prin stabilirea
unor proporţii raţionale între
producţia vegetală şi animală în cadrul. acestor sectoare, poate avea loc
prioritar pe măsura intensificării producţiei.
cultivată în Uniunea Europeană, randamentul mediu la hectar este însă de
circa 2,5 ori mai scăzut. Menţinerea decalajului randamentelor la hectar şi pe
animal faţă de agricultura Uniunii Eu. ropene, precum şi liberalizarea totală a
pieţei mondiale vor distruge şansa României de a-şi valorifica resursele agricole
de care dispune. Aceste efecte vor fi cu atât mai dramatice, cu cât agricultura
României va produce cu costuri mai ridicate ca urmare a randamentelor scăzute.
Îmbunătăţirea structurii de producţie în această etapă este mai necesară
agricultură

Uniunii Europene şi ne solicită mari eforturi investiţionale.

,"
~~mensionarea
şi stabilizarea producţiei

Regândirea structurii de producţie a exploataţiilor agricole, în noile

condiţii crea te de privatizare şi având în vedere nevoile consumului raţional al
populaţiei, este o abordare realistă. Este de
menţionat însă că pe ansamblul agri- :,
culturii va trebui să acordăm aceleaşi priorităţi: dimensionării şi
stabilizării producţiei de cereale şi creşterii producţiei în ramurile care nu asigură
necesarul de consum, în primul rând ramurile zootehnice. Nu este în avantajul
nostru să renunţăm la practicarea, în limite raţionale, a sistemelor industriale
 de producţie, din raţiuni de eficienţă' economică şi de apropiere de perfor. '
manţele europene. '

Scăderea randamentelor la grâu a determinat creşterea suprafeţelor cui-

tivate; restrângerea cererii pentru unele culturi tehnice valoroase s-a produs din
cauza dezorganizării unor industrii de prelucrare şi a scăderii consumului; lipsa
unor politici de orientare a structurii de producţie a condus la creşterea
suprafeţelor cultivate cu porumb, dar fără să se coreleze cu nevoile unei zootehnii
în proces de cădere; extinderea suprafeţelor cultivate cu floarea. soarelui şi rapiţăîn
scopul exportului de seminţe şi ulei brut etc. au forţat extinderea agriculturii.
Creşterea randamentelor la hectar şi pe animal, în condiţiile unei struc. turi
de producţie adecvate consumului populaţiei româneşti şi a cerinţelor la export, va
trebui să ne situeze din punct de vedere al competitivităţii aproape de ţările UE,
deoarece obiectivele alimentare sunt relativ cunoscute. Avem condiţii pentru
realizarea unor performanţe ridicate. In agricultura noastră s-au mai atins
asemenea performanţe şi se ating şi în prezent. In acest sens trebuie să avem în
vedere un avantaj pe care-l avem faţă de ţările VE, şi anume faptul că nivelul ri.
dicat al randamentelor medii in VE nu

va face posibilă şi necesară o creştere a acestora in viitor din cauza

excedentelor şi a 1păsurilor de limitare a producţiei. In România, însă, creşterea
randamentelor la hectar şi pe animJ1l este o condiţie a competitivităţii. In procesul
de negociere specialiştii români vor trebui să cunoască evoluţia cererii interne, în
strânsă legătură cu nevoile fiziologice de consum şi nivelul veniturilor populaţiei
şi să susţinăinteresele naţiooale care constau în asigurarea autosatisfacţiei
alimentare şi valorificarea resurselor agricole astfel încât să obţinem avantajul
competitiv pe piaţa internă şi externă.
Restabilirea echilibrelor între cererea şi oferta de produse agricole necesită
strategii şi politici de orientare mult mai bine fundamentate decât până în prezent,
precum şi susţinerea financia. ră în procesul de implementare a acestora. Faptul că
în prezent există dezechilibre în structura ofertei agricole, cu urmări grave asupra
stabilizării pieţei, este şi rezultatul dezorganizării sistemului de achiziţie şi a lipsei
organis. melor de reglementare a pieţei.

Agricultură - comerţ - industrie alimentară

legăturile dintre agricultură, industrie alimentară şi comerţ au fost frac-

turate, ca şi Intre agrk:ultud, servi cUle agricole şi amonteJe acestora. Pro-
cesullent de organizare a fdierelor, şi chiar inexistent, lipsa legăturilor între
producţia agricolă şi desfacerea acesteia prin canale de distribuţie funcţionale,
pieţe de gros, burse agroalimentare etc. creează greutăţi enorme con.
sumatorilor şi producătorilor şi pier- ;' deri pentru toţi agenţii economici
im. plicaţi.

Sectorul agroalimentar al Românie~ ale căroi filiere nu sunt organizate şi

funcţiona1e, constituie un impediment in obţinerea de avantaje prin integrarea in
VE. Organizarea filierelor agroalimentare este punctul central al formării pieţei
concurenţiale în UE.
Formarea filierelor pe produse sau grupe de produse trebuie să se bazeze

pe o suuctură a producţiei agricole care să răspundă exigenţelor consumato-

rilorinterni,industriilordepreluaareşi exportului. În prezent, această structură este
inadecvată acestor exigenţe, se accentuează instabilitatea ofertei de la an la an, iar
calitatea produselor agricole şi prelucrate nu este satisfăcătoare. Luarea unor
măsuri urgente de funcţionare a filierelor şi aşezarea acestora pe baze contractuale
şi pe tranzacţii transparente în cadrul burselor agroalimentare şi a pieţelor de gros
este strâns legată de asigurarea unei oferte con. centrate şi competitive care nu se
poate asigura într-o agricultură predominant de subzistenţă. Numai adoptarea
aquisului comunitar, rară măsuri urgente de implementare şi accelerare a creării
infrastructurilor necesare, nu ne va asigura pregătirea pentru momentul aderării.
Un exemplu în acest sens poate fi cel al organizării pieţei cerealelor, a cărei
legături între operatori şi funcţionalitatea sa nu se asigură, deşi o parte din
organismele de reglementare este deja creată. Pe filiera acestor produse nu se
asigură însă oferta concentrată, canalul colector nu este funcţional, ca. nalul
distribuitor impune preţuri ridi. cate la consumatori, bursele de mărfuri nu sunt
funcţionale, politicile de preţuri şi subvenţii sunt incoerente şi ne. fundamentate.
Funcţionarea acestei filiere trebuie reglementată astfel încât săne apropiem de
structurile existente în ţările Uniunii Europene. Cadrul necesar are la bază
privatizarea tuturor componentelor aflate pe filieră, organizarea sistemului
exploataţiilor agricole, comerciale a cooperativelor de comercializare şi de credit
şi instituirea unui sistem modern de gestiune a pieţei cereaIelor şi a filierelor sale.
Crearea unor organisme interprofesionale care să apere în mod nediscriminatoriu
interesele tuturor operatorilor de pe piaţa cerealelor şi funcţionarea acestuia pe
principii similare cu organismele din ţările UE este un pas obligatoriu pentru
asigurarea competitivităţii care să ne apropie
de exigenţele Pieţei Unice. O

dr. Letiţia ZAHIU

NUMĂRUL 49. MIERCURI 6 DECEMBRIE 2000 23

Strategia calităţii
Marketingul produselor
de larg consum
 Elaborarea strategiei calităţii in I1l31'keting presupune parr:wgerea mai
multor etape. . Prima constă in selecp rea segmentelor de piaţă pe ham aprecierii
calităţii aşteptate de clienţi. . Cea de-a doua vizează identiJiarea mod
de percepere relativă a calităţii produselor oferite acestor segmente. . A
treia etapă se referă la alegerea politicilor :2. re permit atingerea calităţii in
I1l31'keting. . Aceste an3lize trebuie adaptate speciBcu1ui activităţii aYUte in
vedere. . aceea se mce distincţie intre marketingul produselor de larg consum,
I1l31'ketingul industrial şi I1l31'ketingul servidilo:

FABRICAREA produselor de larg consum are o serie de particularităţi care

influenţează demersurile referitoare la calitate în marketingul strategic. Aceste
caracteristici privesc produsele oferite, clienţii, cererea, concurenţa şi de acestea
depind în mare măsură metodele de segmentare şi analizele ce se vor efectua în
marketingul strategic.

Caracteristicile activităţilor
ÎN marketingul bunurilor de consum, clientul este, în general, un individ
sau o fa
milie care, cel mai adesea, .
constituie cumpărătorul şi consumatorul produsului. Cererea este una
finală, emanând de la un număr relativ ridicat de indivizi "atomizaţi" .
Când există, contactele dintre furnizori şi clienţi se realizează, în general,
prin intermediul circuitelor de distribuţie, independente de furnizor. De cele mai
multe ori, clientul are de ales dintre mai multe produse concurente, costurile legate
de schimbarea fumizorilor fiind relativ mici.

În cazul produselor de larg consum avem de-a face cu o producţie de masă,

bazată pe volume importante de articole standard.
 Influenţa asupra calităţii

ACESTE câteva caracteristici au o influenţă deosebităasupra calităţii în

marketing. Pentru produsele de consum cu folosinţă scurtă şi medie, aşteptările
clienţilor (calitatea aşteptată) sunt prioritare faţă de atributele tehnice ale
produsului. Pentru produsele cu folosinţă îndelungată, ele au prioritate şi faţă de
atributele produsului adăugat (serviciile post vânzare).
În cazul unei prime cumpărări, alegerea se face pe baza raportului calitate
percepută/preţ relativ.
Pentru cea mai mare parte a bunurilor de folosinţăcurentă, de folosinţă
medie şi scurtă, consumatorul nu va putea testa calitatea înainte de prima
cumpărare. El va fi influenţat de elemente legate de semnalele calităţii precum
preţurile, marca, precum şi de informaţiile

disponibile, cum ar fi testele publicate.

Perceperea calităţii se face, pentru multe produse, instantaneu şi într-un
singur caz după consumare. Experienţa consumatorului privitoare la calitatea unui
produs fonnal va juca un rol esenţial în cumpărările ulterioare, detenninând pentru
anumite produse o fidelizare importantă.
Lucrurile se prezintă altfel pentru bunurile de folosinţă îndelungată. Fiind
vorba de cumpărături pentru care preţul de vânzare şi costurile legate de folosire
reprezintă o parte importantădin bugetul consumatorului, acesta se infonnează cât
mai mult despre atributele produsului fonnal şi ale produsului adăugat înaintea
cumpărării, influenţând astfel calitatea percepută relativă.
Principalele variabile controlate de întreprindere sunt calitatea definirii şi
calitatea tehnică. Aceste variabile vor putea fi controlate cu atât mai bine cu cât
produsele au nivel de calitate tehnică "nealterabilă" (un contra exemplu este acela
al anumitor bunuri alimentare).
 Calitatea şi segmen
PRINTRE metodele
segmentare există una ~ are o importanţă deoset; în planul calităţii, şi anu
segmentarea avantajelor .
tate. Este o metodă care bazează pe atitudinile şi ~i ponamentele de cumpâ:
ale consumatorilor fa~ produsul oferit.
Unii consumatori ac.. o importanţă mai mare' anumit avantaj, ceea ce :
litează segmentarea şi gerea atributelor prod lui (definirea produsu: Alţii vor căuta
mai m avantaje, ceea ce face sară alegerea unei s tări pe grupe de avanti .
Avantajele căutate d atât de preferinţele L matorilor, cât şi de c..: risticile
lor socio-demc:. ce, de localizarea lor gefică, de psihologia lor t.'! aceea,
segmentarea p~ vantajele căutate va L pletată de utilizarea s; criterii, care iau în
c.n care aceste caracteris_ '

de. rue B:.._ de. Sorina GÎRBC-:.

14 TRffiUNA ECONOMICĂ

AGRICULTURĂ
către SUA şi alte ţări competitive în domeniul agricol. Este o mare eroare a
crede că Uniunea Europeană îşi va scădea nivelul de competitivitate sau va supune
contribuabilii săi la noi taxe în fa
voarea unor noi candidaţi la integrare.
Contemd Jntemaţionalln care R0mAnia !şi construieşte mecanismele de
piaţă ,i !şi modernizează structurile agricole diferă de perioada In care
acesţeprocese HU desfJşutat In SUA şi In ţ4rile vest-europene, dupi al
doilea război mondial.
România întâmpină mari obstacole din cauza lungii perioade în care a do-
minat economia de comandă, a întârzierii reformelor şi a unor greşeli făcute în
politica agricolă care vor prelungi perioada de organizare a exploataţiilor
comerciale şi ne vor costa mult.
Resursele financiare oferite de Uniunea Europeană şi de organismele finan-
ciare internaţionale constituie un mare
avantaj şi trebuie gestionate cu pricepere şi folosite pentru modernizarea
structurilor agricole, stabilind priorităţi şi obiective strategice dare, dezvoltate în
programe şi proiecte agricole. Va trebui să devenim performanţi prin eforturi
proprii şi cu sprijin extern, în termenele şi cu respectarea condiţiilor negociate.
Cunoştinţele ştiinţmce, tehnice şi economice au un rol esenţial în această
etapă. Cunoştinţele de management economic trebuie larg răspândite în rândurile
producătorilor agricoli, a specialiştilor din toate componentele sistemului
agroalimentar şi a negociatorilor români a căror rol este fundamental în asigurarea
unor avantaje şi în stabilirea condiţiilor de aderare. Toţi cei implicaţi în aceste
procese trebuie să utilizeze un
limbaj similar cq cel al partenerilor noş
tri de discuţie. In acelaşi timp este necesar să cunoască practica agricolă,
săfie capabili să ia decizii fundamentate
economic şi să explice care sunt soluţiile cele mai adecvate agriculturii ro-
mâneşti pentru a atinge ţintele stabilite. Deşi vorbim de modele de dezvoltare
agricolă, ele trebuie înţelese în condiţii de loc şi de timp diferite. Modelelele
naţionale de consum constituie baza modelelor de dezvoltare agricolă. Specificul
fiecărei ţări membre a Uniunii Europene se păstrează şi se cultivă. Tiparele care nu
ni se potrivesc rămân moarte. Ceea ce ne apropie şi ne uneşte ţine de mecanismele
de liberalizare şi funcţionare a pieţelor pe care va trebui să le adoptăm, având în
vedere însă mai puţin starea actuală a acestora şi mai mult ceea ce se prefigurează
în viitor în Europa şi în lume. Va trebui să beneficiem
de avantajul pe care-l pot avea ţările şi sectoarele economice care se aşează
pe
 cele mai moderne baze. O
dr. Letiţia ZAHIU
v
CONSUMUL ŞI PRODUCŢIA AGROALIMENTARA
""
IN ROMANIA
SECtORUL agroalJmentM din RomAnia reD.ectă componentde cardJnaJe
ale evoluţiei de ansamblu a economiei romineşti, care trebuie si se a11nieze la
imperativul major al civilJzaţiei contemporane, ce Ill'llllreşte c:orelarea canti.
tativă şi calitativă a producţiei alimentare cu cererea COlJSW1UtOrilor. Conform
acestui deziderat, este necesar sille cunoscută specJIldtatea cererJJ. alimentare,
care este determinată de trebuinţele efective ale colJSW1UtOmlui.
După anul 1989 se manifestă o anumită structură etapizată, caracteristică
ţărilor ex-comuniste, deci specifici şi penttu actuala economie mix. ti din
RomAnia.
Prima etapă este considerată de re. sttucturare a economiei, caracteriza. tă
prin modificări profunde în filiera agroalimentară, motiv pentru care la
producătorii agricoli apare cerinţa de a produce mai mult, pentru agenţii economici
intermediari necesitatea
de a introduce în circuitul de distribuţie mari cantităţi de produse agroa-
limentare, iar pentru consumatori tendinţa de achiziţionare a unor cantităţi mari şi
variate de produse agroalimentare. Ca atare, în această etapă, în baza unor libere
iniţiative în cadrul sistemului economico-social de tranziţie, producătorul,
distribuitorul şi consumatorul devin dependenţi de cantitatea de produse
agroalimentare, nefiind receptivi - neglijând chiar
- latura calitativă a produselor agricole şi agroalimentare. Astfel s-a sem
nalat: dezechilibrul intre cererea şi
oferta de produse agroalimentare, în sensul că cererea era mult mai mare
decât oferta, chiar la produsele agroalimentare de bază; neconcordanţa între
producţia de materii prime agricole şi capacitatea de prelucrare (cu referire la
fabricile de prelucrare ce nu au fost utilizate în întregime); apariţia unor fenomene
inflaţioniste generate mai ales de cererea care a fost mult mai mare decât oferta, pe
fondulliberalizării preţurilor; apariţia în cadrul pieţei a unor produse agroali-
mentare din import care Aconstituiau un etalon al calităţii etc. In acest fel, în
România, pentru sectorul producţiei agricole şi alimentare, nivelul producţiei,
consumului intermediar şi va
NUMĂRUL 35 . MIERCURI 30 AUGUST 2000 25

Tabelul nr. 1
Producţia, consumul intermediar şi valoarea adăugată brotă
in activităţile agroalimentare din România (%/miUarde lei)
:cu1tud allinentari
Anul I"ProdUCţie" Consum Valoare ProduCţie Consum Valoare
intetmedIaradăugată Intermediar adăugMi
bmtă btuti
100,0/2228,4 100,0/1108,5 100,0/1119,9 100,0/1487,2
100,0/1107,8 100,01379,4
352,9 337,5 368,3 286,8 261,9 359,2
785,5 708,2 862,1 687,4 602,4 1270,3
1105,4 964,4 1244,9 1046,4 928,1 1391,6 1671,1 1513,8 1826,9 1875,2
1672,7 2466,3 3637,5 3290,5 3980,9 4435,2 2969,8 5744,2
loarea adăugată brută în perioada postrevoluţionară (redată în tabelul ne. 1),
încadrează valori echivalente pentru ambele sectoare; este vorba de perioada
primilor ani după revoluţie, la care, având la bază anul 1992, constatăm un ritm
echivalent de creştere.
 Conturarea şi stabilirea celor mai adecvate forme de organi2Me econo-
mico-socială In RomAnia, constituie a doua etapă, ce se caracterizează prin
cunoaşterea limitelor de piaţă, dar şi a organizării producţiei agroalimentare f~ţă
de imperativele competitivităţii. Incepând cu această etapă, la producătorul din
sectorul agroalimentar apare necesitatea unei calităţi de competitivitate (calitate
tehnică), la agentul economic intermediar problema formei de prezentare (calitate
estetică), iar la consumator noi cerinţe privitoare în special la calitatea
efectivă de consum (grad de saţietate, prezentare igienică etc.). Referitor la
consumul mediu anual pe locuitor la principalele produse alimentare, elementele
prezentate în tabelul nr. 2 oferă imaginea unei stagnări, iar în anumiţi ani chiar
descreşteri; pentru produsele carne şi zahăr este semnalată o micşorare a
consumului pe locuitor. Totodată, analizându-se dinamica producţiei, consumului
intermediar şi a valorii adăugate brute se constată că ritmul de creştere a producţiei
alimentare dep~eşte pe cel al producţiei agricole ~. Incepând cu această etapă,
pentru producător, distribuitor şi consumator se pune problema unui studiu
comparativ al produselor pe piaţă, dar care se manifestă pe fondul inflaţiei.
Etapa de dezvoltare a sectorului agroaJimentar din RomAnia, se mani
Tabelul nr. 2
Consumul mediu anual pe locuitor
la principalele produse alimentare in România (%)
A C L Z P L F
DuC arne şi apte şi ahăr şi roduse egume şi rocte şi
pr pr pr di pr p
oduse oduseoduse n cereale oduse roduse
di d
di di di
n in
n carne n 1aote n zahăr
le2Um.e fructe
1 1 1 1 1 1
1
1"00,0/4 00,0/163 00,0/24, 00,0/164 00,0110 00,0/47,
992
5,7 ,7 4 ,5 0,7 1
 1 1 1 9 9 1 1
993 04,4 08,1 7,1 7,0 11,9 36,5
1
1 9 1 1 9 1 1
994 9,6 09,6 00,4 6,4 09,5 01,5
1 1 1 9 9 1 9
995 04,6 15,2 6,3 8,7 14,9 7,2
1 1 1 1 9 1 1
996 03,3 17,7 01,6 7,6 14,6 07,2
1 9 1 8 1 1 9
997 8,7 17,5 1,6 03,2 10,8 4,5
1 1 8 1 1 9
;, 05,1 22,1 4,1 34,4 19,6 7,3
lJŞ "
-
26 TRIBUNA ECONOMICĂ
AGRICULTURĂ
festă cu preponderenţă în ultima perioadă printr-o creştere economică pe
baza unor perfecţionări în structurile de producţie şi de distribuţie. Se urmăreşte
realizarea unei producţii competitive pentru satisfacerea cerinţelor pieţei,
concretizată în principal prin următoarele: cunoaşterea cu anticipaţie a cerinţelor
consumatorilor (mai ales pe fondul crizei alimentare calitative); studiul
principalilor factori ce influenţează piaţa agroalimentară din România
(sezonalitatea, organizarea pieţelor en-gros, forme adecvate în acţiunile
promoţionale
Tabelul nr. 3
Consumul de produse mimjlliere
in România (anul curent = 1(0)
Anul Calorii Protide
1990 "23,4 44,3 53,3 1991 25,5 47,1 56,0 1992 24,3 43,4 57,6 1993 23,6
41,9 58,0 1994 24,0 42,0 60,4 1995 24,2 44,2 59,0 1996 24,1 45,1 58,3 1997 23,3
40,0 59,3 I~Ş 24,4 45,2 58,6
 etc.); interesul unor firme străine în România (cu referire la înfiinţarea unor
noi unităţi de producţie sau integrarea cu unităţile de produCţie sau distribuţie deja
existente). Dar în această etapă, legat de criza alimentară calitativă, constatăm un
consum de produse animaliere destinat consumului uman foarte scăzut în cuan-
tumul de total calorii (tabelul ne. 3). Astfel, în perioada 1990-1998, consumul de
produse animaliere este considerat mai scăzut, între niveluri ce variază între 23,3
şi 25,5% din total calorii; îngrijorător este faptul că ritmul este în scădere. Această
situaţie este generată de descreşterea veniturilor consumatorilor şi deci o creştere a
ponderii cheltuielilor populaţiei pentru fonsumul alimentar (tabelul nr. 4). In
perioada 1996-1998, atât cheltuielile totale, cât şi cele băneşti

AGRICULTURĂ
Tabelul nr. 4
Structura cheltuieWor de consum alimentar ale gospodăriilor
in România (total cheltuieli = 100%)
r:'Cif.~
de consum alimentar
total I din care:
&mllii de
1 5
996 7,6
1 5
jJ
997 8,8
1 5
998 7,2
. . ...
.- .'
destinate consumului alimentar din România au fost în descreşterej nivelul
constant al cheltuielilor de consum alimentar faţă de ritmul descrescând al
veniturilor populaţiei (acestea fiind egale cu cheltuielile totale), a fost cauza
creşterii cheltuielilor populaţiei pentru achiziţionarea ali
de oonsum alimentar toI3l I din care:
&mllii de
57,6 58,8 58,8
45,0 46,6 33,9
34,0 35,1 28,4
zate prin schimbarea conducerii executivej manifestări sociale defavori-
zantej stagnarea sau chiar o descreştere a ritmului investiţiilor în sectorul
producţiei agroalimentare etc. o
dr. Marim CONSTANTIN
dr. Mihai COSTESCU
.) La calculul producţiei consumului intermediar şi valorii adăugate brute pe
ramuri s.a utilizat clasificarea activităţilor din economia naţională (CAEN).
Producţia şi valoarea adăugată brută sunt calculate la preţUri de bază (inclusiv
subvenţiile pe produse şi exclusiv impozitele de produs şi taxa pe valoarea
adăugată). Consumul intermediar re. prezintă valoarea bunurilor (altele decât bu-
nurile de capital fix) şi a serviciilor destinate pieţei, consumate în procesul de
producţie (după Anuarul Statistic al României, 1999, 2000).
mentelor. Or, toate acestea au declanşat criza alimentară calitativă, care se
manifestă şi în prezent. Totodată, în această etapă este necesară cunoaşterea unor
factori de influenţă ce pot fi reliefaţi prin: amplificarea fenomenului de şomaj;
apariţia unor forme de dereglări politico-sociale concreti
OBTINEREA LICE,NŢEI DE F ABIICA ŢIE PENTRU PRODUSELE
ALIMENTARE
CINE trebuie să solidte obţinerea licenţei?
Toţi agenţii economici care au ca Qbiect de activitate producţia de produse
alimentare au obligaţia să solicite înainte de începerea activităţii, licenţa de
fabricaţie.
Care este inţelesul termenilor produse alimentare, agent economic, licenţă?
Prin termenul produse alimentare se înţelege alimentele, băuturile sau alte
produse obţinute prin prelucrarea unor materii prime alimentare care sunt destinate
consumului uman, cu excepţia produselor farmaceuticej
... agent economic - producător
de produse alimentare - este
orice persoană autorizată să desfaşoare o activitate economică independen
tă, sau persoana juridică română sau străină, indiferent de forma de organi-
zare şi tipul de proprietate care desfăşoară în condiţiile legii din România o
activitate de producţie, prestări servicii ori operaţiuni de import-export al pro.
duselor alimentarej
... licenţa de fabricaţie a produ
selor alimentare este docu
mentul care atestă că agentul economic este capabil să desfaşoare activităţi
în domeniul producţiei de produse alimentare, în conformitate cu legislaţia internă
în vigoare la un nivel de calitate şi siguranţă, care să asigure protecţia vieţii şi
sănătăţii consumatorilor.
Cine acordă licenţa de fabricaţie? Licenţa de fabricaţie se solicită la Di
recţia Generală pentru Agricultură şi
Industrie Alimentară din judeţul în care îşi desfaşoară activitatea agentul
economic şi se acordă de către Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare. li-
cenţele de fabricaţie a produselor alimentare se eliberează în termen de cel mult
120 de zile de la data înregistrării cererii şi a achitării unei taxe de 1.500.000 lei
pentru fiecare produs alimentar pentru care se solicită licenţa.
Care sunt activităţile pentru care se acordă licenţa de fabricaţie?
Activităţile pentru care se acordă licenţe de fabricaţie sunt în domeniul
producţiei de lapte şi produse lactate, carne şi produse din carne, peşte şi produse
piscicole, pâine şi produse de morărit şi panificaţie, zahăr şi produse zaharoase,
uleiuri şi grăsimi vegetale alimentare, băuturi răcoritoare, droj
NUMĂRUL 35 . MIERCURI 30 AUGUST 2000 27

AGRICULTURĂ
CREŞTEREA TAURINELOR
, ÎNIOMÂNIA
rat continental, cu precipitaţii abundente şi păşuni întinse. Această rasă a
participat la formarea a numeroase rase local~ în ţările învecinate (Italia, Slovenia,
Iugoslavia, Germania, Slovacia, Ce~ia, Rusia, România).
In prezent, rasa Pinzgau de Transilvania este răspândită în S-E Transilva-
niei, Câmpulung Moldovenesc, Muntenia şi Nordul Moldovei. Efectivul de rasă
pură şi metişi reprezintă în prezent 3,5% din totalul bovinelor din ţara noastră.
În ceea ce priveşte dezvoltarea corporală, la raza Pinzgau de Transilvania se
disting ttei varietăţi şi anume: tipul crescut în sud-vestul Transilvaniei, cu
dezvoltare corporală mai mare (înălţi. mea la greabăn - 131 cm şi greutatea
corporală aproximativ 520 kg); tipul crescut în zona Sucevei, cu dezvoltare
corporală medie (înălţimea la greabăn
127 cm şi greutatea corporală 460 kg); tipul hipometric sau mic, care se
creşte în Munţii Apuseni (122 cm înălţimea la greabăn şi greutatea de 400 kg).
Conformaţia corporală la această rasă este mai puţin armonioasă; se carac-
terizează printr-un cap mare, încărcat, gâtuI puternic cu salba dezvoltată; trun.
chiuI de lungime medie, cu linia supe.
rioară defectuoasă, cu membre scurte şi solide şi' uger scurt şi uniform.
Animalele din rasa Pinzgau de Transilvania au constituţie robus. tă,
temperament vioi, caracter docil, precocitatea este
în general slabă, longevitatea pro. ductivă mare, au capacitate bună de
adaptare, rezisten
CREŞT.BREA. bovine/or In ţara noasl
, se nierde In negura vremurilor.
'In funcţie de conjuctura istorică In CI
re H aflat ţara noastră, efectJ.veJe de ~
I
'
. vine au Inregistrat creşteri sau declin.lnl ultimii zece ani efectivul total de
bovine! H redus aproape la jumătate (de la 62911
mii ~ In 1989 la numai 3143 mii CI~
pete In 1998).
Această evoluţie a efectivelor de taurine a apărut ca urmare a transformă-
rilor ce s-au produs începând cu anul 19?O în agricultura României.
In ceea ce priveşte evoluţia structurii de rasă, rezultatele unui studiu efec-
tuat au scos în evidenţă câteva particularităţi pe care le menţionăm în cele ce
urmează.
Rasa Pinzgau de Transilvania s-a format la mijlocul secolului trecut prin în-
crucişarea de tip absorbţie dintre rasele locale neameliorate (Sura de stepă şi
Mocăniţa) şi Pinzgau de Austria, care a pătruns în ţara noastră o dată cu spe.
cialiştii forestieri aduşi să exploateze pădurile din Vestul Bucovinei şi din
Transilvania.
Pinzgau de Austria este o rasă veche, răspândită în zonele cu altitudine ridi.
cată (peste 700 m), cu climat tempe
ţă bună la boli şi la condiţiile de mediu.
Culoarea la această rasă este roşie-vişinie, cu o repartizare caracteristică a
culorii albe.
Din punct de vedere productiv este o rasă cu aptitudini multilate.rale: lapte-
came-tracţiune.
În producţia de lapte această rasă
 nu se distinge prin performanţe deosebite, media producţiei fiind de 2500
kg lapte, iar în populaţia activă producţia realizată fiind de 3200-3800 kg cu
3,87% grăsime şi 121-150 kg grăsime pură. Din cauza numeroaselor defecte ale
ugerului, această rtSă nu se pretează la mulsul mecanic. In ceea ce priveşte
consumul, pentru 1 litru de lapte acesta este 1,6 UN/kg lapte). La nivelul anului
1998 cea mai mare producţie de lapte la această rasă s-a înregistrat în judeţul
Hunedoara (3162 kg lapte, cu 3,80% grăsime şi 120,2 kg grăsime pură). Aceste
taurine se cresc de mai bine de 15 ani numai în sectorul privat, unde există
exemplare care depăşesc 5000 kg lapte!1actaţie. Laptele provenit de la vacile
Pinzgau de Transilvania este gustos datorită compoziţiei floristice a păşunilor
utilizate, este pretabilla prepararea "brânzeturilor de Dorna" şi prezintă un procent
ridi. cat de k-cazeină.
În producţia de carne se pretează la
exploatare semiintensivă, realizând sporuri de 700-900 g/zi, ~ndamentul la
tăiere este în medie de 52%.
În cadrul acestei rase a apărut o no
uă varietate "vaca de Dorna", care se distinge în primul rând prin culoare
(negru cu alb, cu acelaşi desen ca şi la Pingzau de Transilvania). Această varietate
a apărut în zona Dornelor prin încrucişarea taurinelor locale de munte, cu diferite
rase ameliorate (infuzIe de rasţ olandeză şi Brună).
In perspectivă, ţinând com de ~".SUşirile productive ale rasei Pu1g=-.; de
Transilvania, se impune ~ genofondului şi sporiro ama ccrpo. rate, cât şi ridicarea
potent;."=.'=:. ge
netic pentru lapte şi ame.. ....
....
....
NUMĂRUL 39. MIERCURI 27 SEPTE\ffiRrE =_ R
 ',;
ACTUALITATE
EXPANSIUNlA TAROM
A N POFIDA conjuncturii economice
1
nefavorabile pentru companiile româneşti, Tarom şi-a sporit, în anul 1999,
numărul pasagerilor trans
portaţi cu 12%, potrivit unor surse autorizate din cadrul Tarom.
Anul 1999 a reprezentat pentru Tarom un an de expansiune, atât din punct
de vedere al destinaţiilor, cât şi al frecvenţei.
De asemenea, compania şi-a continuat politica de extindere a reţelei
europene prin introducerea de noi destinaţii ca Munchen, Stuttgart, Dublin,
Ancona, Bologna, concomitent cu mărirea numărului de frecvenţe pe alte
destinaţii, potrivit aceloraşi surse.
Politica de extindere a fost aplicată şi în Orientul Mijlociu, fiind introdusă
Gaza ca nouă destinaţie şi fiind mărit numărul de frecvenţe pe Cairo şi Beirur.
Pentru anul 2000, Tarom şi-a propus creşterea numărului de pasageri cu
peste 20% comparativ cu 1999. Astfel, în primele cinci luni ale anului 2000,
numărul de pasageri transportaţi pe curse internaţionale a
crescut cu 25% faţă de aceeaşi perioadă a anului 1999.
De altfel, pentru Tarom, 2000 reprezintă anul consolidării, faţă de 1999 care
a fost un an al extinderii. Astfel, vor fi introduse câteva destinaţii noi - Parma şi
Stockholm - dar vor fi consolidate şi unele destinaţii existente. De asemenea, în
anul 2000, a fost mărit numărul de frecvenţe pe rutele Varşovia, Amsterdam,
Verona, Damasc, Kuweit şi au fost introduse, printre altele, trei curse suplimentare
între Bucureşti şi Paris, cu escală la Timişoara şi trei curse de Cluj - Viena, cu
escale la Cluj.
 Tarom va continua operarea unor curse vest-europene cu escală în
Transilvania. Pentru a nu prejudicia traficul direct, de la Bucureşti, compania va
încerca introducerea unor frecvenţe suplimentare celor existente în prezent. Este
cazul Munchen, unde, pe lângă Sibiu, Tarom va opera curse noi via Cluj sau
Stuttgart, unde vor fi introduse frecvenţe suplimentare via Sibiu, pe lângă cele
existente via Arad, potrivit aceloraşi surse. l)
EXPOImIL Dl OVlNt ŞI CAPIUN1 VI
.
" N LEGĂTURĂ cu informaţiile apărute
1
în mass-media pe tema exportului de ovine şi caprine vii în Uniunea Euro
peană, Ministerul Industriei şi Comerţului (MIC) precizează într-un
comunicat:
Având în vedere că nivelul contingentului tarifar cu taxe vamale zero de
care beneficiază România a fost, până în acest an, insuficient în raport cu
potenţialul şi cererea de export, Ministerul Industriei şi Comerţului (MIC) a
efectuat în repetate rânduri demersuri la Comisia Europeană pentru majorarea lui.
Astfel, în ultimii ani s-a obţinut prin negocieri deosebit de dificile o creştere a
acestuia de la cca. 1000 tone în
viu în 1992 la peste 15.000 tone pentru anul următor.
În paralel, MIC a căutat în permanenţă să identifice cele mai eficiente
modalităţi de alocare a contingentului, luând în considerare experienţa acumulată
în administrarea cotei, opinia reprezentanţilor producătorilor şi exportatorilor şi
practica internaţională în materie. În acest mod, prevederile ordinelor ministrului
Industriei şi Comerţului (OMIC) prin care se reglementează pe plan intern
mecanismul de administrare al contingentului au fost perfeCţionate an de an.
Ca o dovadă a preocupărilor MIC în acest domeniu, OMIC nr. 19c/2000 a
reuşit să re
r N'
 Principalele acte normative cu caracter economic adoptate de Executiv în
re. uniunea din 24 august 2000.
. Proiect de Lege privind pensiile militare de stat. Proit:etu1 de lege are CI
obi. ect de reg1ement3re siste. mul pensmor mOitare de st:Jt. Acesta vize3z4 toate
prestaţiiJe spedJ1ce asigud. rJlor sociale. Reglemenf3tea propusă preia In 10atte
ma. re parte soluţiile adoptate de Legea Dt. 19/2000 privind pensiile de asigurări
sociale de St:Jt şi alte drepturi sod3. le de st:Jt, Intregind cadrul juridic general al
protecţiei sociale. Proit:etu1 de lege este fundament:Jt pe necesita. rea adecvărJi
sistemului de pensJl milit:Jre la condiţJJle existente In prezent, pe ce. rinţa
modernizării legislaţiei In domeniu şi a punerii sale de acord cu legislaţia In vi-
goare.
. Hotărâre privind corectarea, în IUml septembrie 2000, a pensiilor
agricultorilor şi a ajutoarelor sociale conform legislaţiei de pensii. Potrivit
prerederi10r alt. 168 din Legea nr. 1912000 pri. vind sJstcmul public de pensii şi
alte drepturi de asigud. ri sociale, pAnă la da1a intrării In vigoare a acesteia,
toale categoriile de pensii se real. culea2ă ţinând cont de madiBcărJ1e intervenite
in baza de ca1cul permanent şi a salarJilor negociate. Prin H.G. Dt. 33212000,
au fost reglemenr:ue ai1etiile şi modul de recoreJare pentru pemU1ede asigurări
sociale de st:Jt. Având In vedere că baza de ca1cul a pensJJ10r agricultDrilorşi a
ajutoareJorsociale stabmte In baza legislaţiei de
... pensii nu este in6uenpwI de
AGENDĂ ECONOMICĂ
NUMĂRUL 36 . MIERCURI 6 SEPTEMBRIE 2000 3

PROTECŢIA CONSUMATORULln
comportamentul de
cumpărare al consumatomlui
 Clasele sociale
G
RADUL în care un grup de referinţă va afecta decizia cumpărării depinde
de susceplibilitatea individu
lui la influenţl grupului de referinţă şi la cât de puternică este implicarea
aceswia în grup.
Un om de marketing uneori încearcă să folosească influenţl grupului de
referinţă în reclame prin sugestia că oamenii dintr-un grup anume cumpără un
produs şi sunt foarte satisfăcuţi de el. Prin acest tip de atragere, se speră că mulţi
oameni vor accepta grupul sugerat ca un grup de referinţă şi vor cumpăra
produsul. Dacă acest tip de reclamă are succes, atunci depinde de trei factori:
- cât de eficient este mesajul;
- tipul de produs;
- susceptibilitatea individului la influ.
enţa grupului de referinţă.
Gradul de influenţă al grupurilor de referinţă diferă de la un produs la altul
şi de la o marcă la alta. În cadrul unui studiu, 200 de consumatori au fost solicitaţi
să spună ce produse sau mărci folosite de ei au fost alese sub influenţl altor
persoane. S-a constatat că in. fluenţl grupurilor de referinţă se manifestă cel mai
puternic în cazul automobilelor şi televizoarelor color, atât în ceea ce priveşte pro-
dusul, cât şi în ceea ce priveşte marca.
o CLASĂ socială este un grup deschis de indivizi care au o poziţie socială
similară. Criteriul pentru gruparea oamenilor în clase variază de la o societate la
alta. De exemplu, în SUA, se iau în considerare mulţi factori inclusiv ocupaţia,
edu~aţia, venitul, averea, rasa, grupul etnic etc. In alte ţări, bogăţia şi venitul sunt
mai puţin importante decât educaţia şi ocupaţia în determinarea claselor sociale.
În general, apartenenţa la o anumită clasă socială este stabilită prin ocupaţia
individului, dar nu numai, ci şi de poziţia deţinută în ierarhia puterii: cu cât subiec-
tul ocupă o poziţie superioară pe scarăsocială, cu atât puterea şi influenţa sa sunt
mai importante. Max Weber a definit cla. sa socială în termenii şanselor vieţii.
Clasa socială este un grup de indivizi care au în comun o componentă cauzală
specifică a propriilor şanse de viaţă; această componentă este reprezentată de
gradul de posesie a bunurilor şi de posibilităţile de obţinere a veniturilor şi
operează în condi. ţiile pieţelor de mărfuri şi a forţei de muncă. Deci, apartenenţa
subiectului la o anumită clasă socială este definită de posibili
Tipuri de comportamente
LA un anumit grad, persoanele din clasele sociale dezvoltă şi asumă tipuri
comune de comportamente. Ei pot să aibă atitudini, valori, tipuri de limbaj
similare. Cla
sele sociale influenţează multe aspecte din viaţa noastră.
De exemplu, afectează şansele noastre de a avea copii.
Câteva din diferenţele dintre nivelele claselor sociale au legătură cu:
- comportamentul de cheltuire;
- obiceiurile de economisirej
- comportamentul de cumpărarej
- tipurile de investiţii.
Exemplu de diferenţe:
.t Indivizii din variate clase sociale diferenţiază tipurile de magazine. Nu
toate fe
meile vor să facă cumpărături în magazinele de renume. Multe femei au
preferat magazinele al căror statut l-au perceput ca similar cu al lor.
.t Familiile cu un statut social mai jos se diferenţiază de alţii în preferinţele
lor pen. tru magazine. De exemplu, ei ori nu înţeleg, ori nu le pasă de subtilul
umor sau arta unor magazine.
.t Bărbatul din "clasa de jos", mai des decât cel din "clasa mijlocie", tinde
să cum. pere lucruri folosite, pentru activităţi masculine în aer liber ca: pescuit,
vânătoare.
tăţile acestuia de realizare socială şi nivelul posesiei bunurilor.
 Cultura
CULTURA reprezintă un set de convingeri şi valori împărtăşite de
majoritatea subiecţilor dintr.un grup. Cultura este transmisăde la un subiect la altul
şi de la o generaţie la alta. Valorile culturale sUnt de două tipuri: valori
intangibileQimba, educaţia) şi valori tangibile (obiceiuri culinare, locuinţe).
Deoarece cultura este un set împărtăşit de convingeri, identificarea
caracteristicilor culturale naţionale devine firească. Hofstede a întocmit un studiu
transnaţional în 66 de ţări, acoperind peste şase mii de subiecţi. La finalul acestuia,
el a fost capabil să identifice patru dimensiuni ale ca. racteristicilor naţionale:
.t Distan1a &1ă de putere. Această noţiune reprezintă gradul în care cultura
favorizează centralizarea puteriI şi măsura în care subiecţii de la diferite nivt\luri
în ierarhia puterii comunică între ei. Această dimensiune influenţează nivelul de
diferenţiere şi distincţiei socială, precum şi concentrarea bogăţiei.
.t Evitarea incertitudinii. Aceasta reprezintă gradul în care.\un popor îşi res-
pectă propriile reguli şi obiceiuri în vederea reducerii incertitudinii.
.t Cardcter mascuJin!caracter feminin. Această dimensiune reprezintă
gradul în care cultura manifestă caracteristicile masculine tradiţionale (afirmare,
realizare) în raport cu caracteristicile feminine tradiţionale (ahmentaţie, preocupare
pentru cei nevoiasf
.t Individualismul ca oponent al a> lectivismului. Există culturi care P'= =
centul pe individualism şi liberwe~....... duală mai mult decât pe cole~ s. servicii
aduse grupului.
O cultură este formată din ~~ secundare care oferă posibilităti spor~ de
identificare şi de socializare â membrilor lor. Cultura secundară rep~ un set de
convingeri împărtăşit de un subgrup
din cadrul culturii principale :.
de. Ioan Moise ACHIM de. Filimon STREMŢAN
Iulia IUGA
30 TRffiUNA ECONOMICĂ