Mihail Sadoveanu este unul dintre prozatorii reprezentativi ai secolului XX-lea, in a

carui vasta opera se regasesc aproape toate speciile literare precum si cele mai
importante teme ale umanitatii. Romanul "Baltagul", apartine acestui scriitor si are
ca tema fundamentala cautarea si aflarea adevarului in legatura cu uciderea unui oier
(Nechifor Lipan), de catre sotia acestuia - Vitoria.

Romanul evoca o lume patriarhala dintr-un sat de munte dinMoldova care se

conduce dupa legea nescrisa a traditiei. Intre fapturile "de mirare" ale acestei
lumi, Vitoria Lipan, nevasta oierului Nechifor Lipan din Magura Tarcaului
ocupa un loc aparte fiind personajul principal al romanului, prezent in toate
momentele subiectului si 232h79c in relatie cu celelalte personaje.

Ca personaj de roman, Vitoria reprezinta un destin impresionant cu o structura

sufleteasca de exceptie pentru a carei caracterizare scriitorul foloseste o paleta variata
de mijloace si procedee imbinand armonios caracterizarea directa (autocaracterizare,
caracterizarea facuta de autor, de alte personaje) cu mijloacele caracterizarii indirecte
(framantari sufletesti, limbaj, fapte, comportamente anume, mediu de viata).

Portretul fizic realizat in mod direct evidentiaza frumusetea fizica a unei femei
aflate in plina maturitate "ochii ei caprii", "genele lungi rasfrante incarligase",
castaniul parului, ii dau un farmec aparte ce impresioneaza pe cei din jur. Prefectul
de la Piatra la care femeia a venit sa-si planga amarul remarca o frumusete
neobisnuita in privire.Vitoria insasi este constienta de farmecul si taina feminitatii ei
marturisind ca Nechifor "venea la ea ca la apa cea buna".

Infatisarea femeii si mai ales vorba ei taioasa ca baltagul ilinspaimanta pe

calatorul indraznet din zona Dornelor. Portretul moral dezvaluie atat calitatile cat si
defectele femeii surprinse in cele trei ipostaze in care apare personajul: sotie, mama
si munteanca. Dominanta sufleteasca a Vitoriei in ipostaza de sotie redata prin
monolog interior ramane zbuciumul sufletesc, un adevarat labirint care evolueaza de
la neliniste la framantare, la certitudine culminand cu durerea pentru cel
mort. Banuiala o roade "ca un vierme", "se simtea moarta ca si sotul ei". In ceasurile
de singuratate asteptandu-si sotul, Vitoria intelege ca dragostea ei a ramas neatinsa
de trecerea timpului, ca-si iubeste sotul ca in tinerete desi s-ar fi cuvenit sa-i fie
rusine caci avea copii mari. In numele acestei iubiri Vitoria hotaraste sa porneasca pe
urmele sotului si "sa nu-si gaseasca linistea cum n-are apa Tarcaului" pana nu l-o gasi
fiind dispusa sa traiasca chiar fenomene neobisnuite "daca el a intrat pe celalalt
taram m-oi duce si eu dupa dansul".

Inmormantarea fastuoasa pe care i-o organizeaza sotului cu trei preoti, masa

bogata si cu vin bun este semn al pretuirii lui Nechifor.
 In ipostaza de mama Vitoria se caracterizeaza prin dragoste si grija pentru
formarea copiilor ei in spiritul respectului fata de valorile comunitatii: harnicie,
cinste, respect fata de datina. Pe Minodora o pregateste pentru viata aspra a
muntencelor si o dojeneste ori de cate ori fata incalca datina strabuna "iti arat eu tie
coc, valt si bluza", "nici eu, nici bunica-ta nici bunica-mea n-am cunoscut acestea si in
legea noastra trebuie sa traiesti si tu". Pe Gheorghita il ajuta sa-l formeze, sa
constientizeze datoria de a deveni in absenta tatalui bratul de barbat de care avea
nevoie, "intelege ca jucariile au stat, trebuie sa te arati barbat". Vitoria isi iubeste
baiatul, ii admira infatisarea si il dojeneste atunci cand manifesta slabiciune.

Ca munteanca, Vitoria isi duce existenta dupa legi stravechi cunoscand si respectand
toate traditiile legate de cele trei momente din viata omului. Intalnind in drum un
botez si o nunta, femeia se adapteaza situatiei trebuind sa-si ascunda ingrijorarea si
sa gaseasca vorbe si gesturi diferite: pune pe fruntea nou nascutului bani, saruta
mana preotului, inchina paharul pentru nasi, face urare frumoasa miresei aratand
"vesela fata si limba ascutita". Inmormantarea organizata sotului cu trei preoti,
buciumasi, bocitoare, car cu boi, gaina data peste groapa, nu sunt doar semne ale
cinstirii mortului ci si traditii pe care Vitoria le respecta.

Femeie simpla nestiutoare de carte, Vitoria crede in semne si vine, apeleaza la

vrajitoare, insa isi pune nadejdea in Dumnezeu, de aceea posteste douasprezece
vineri, purificandu-si sufletul, plateste rugaciuni, merge la manastiri, se spovedeste
asteptand sa faca Dumnezeu lumina.

Harnica, energica, Vitoria are un simt practic dezvoltat randuindu-si gospodaria

in vederea unui drum lung. Pe parcursul drumuluidovedeste prudenta, intelepciune,
tenacitate, facand popasuri, punand intrebari, evitand sa dezvaluie motivul calatoriei,
hotaraste sa se amestece in multime pentru a putea cerceta in voie urmele lui
Lipan.Masura inteligentei si a capacitatii de a cunoaste sufletul omenesc, are loc in
scena praznicului, in razboiul psihologic pe care-l poarta cu Calistrat Bogza. Cu
dibacie si pricepere, Vitoria insinueaza ca stie cum s-au petrecut lucrurile insa amana
dezvaluirea pana cand atrage atentia subprefectului. Inspaimantat, Bogza isi pierde
siguranta de sine, devine manios, recunoscand pe jumatate faptele scrise pe baltag
"chiar daca as fi eu mi-oi primi osanda".

O data justitia infaptuita, Vitoria isi regaseste echilibrul sufletesc, devine

stapana pe viata ei, capabila sa-si conduca gospodaria, hotarata sa ia viata de la capat.

Vitoria este caracterizata indirect si prin nume, care sugereaza numele de

biruinta, de a depasi greutatile.

Cu un destin mitic amintind de maicuta batrana din "Miorita" sau de zeita

Isis, Vitoria Lipan ramane un personaj complex, simbol al omului de la munte, darz si
mandru surprins in confruntarea cu moartea.