Sunteți pe pagina 1din 7

Pluton

Aştept primăvara:
vreau să fiu dus de un pluton suav
la primul zid şi împuşcat cu muguri
şi când voi muri să-mi înflorească toate rănile,
să vină toate albinele la rănile mele
şi să mă transporte pe aripi
către tărâmul de polen unde merită să ajung
cu flori cu tot, cu tristeţe cu tot,
cu primăvară cu tot,
acum şi-n veacul vecilor.
poezie celebră de Adrian Păunescu din Într-adevăr (1988)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Această poezie a fost selectată Poezia zilei pe 18


decembrie 2016.

Cartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este


disponibilă pentru comandă online cu preţ redus, la
doar -19.17- 10.99 lei.

Vezi ce a mai spus Adrian Păunescu despre primăvară, despre


vinovăţie, despre tristeţe, despre timp, despre moarte, despre
flori sau despre aripi

Imposibila nuntă

Munţii mei duhovnici au intrat în ceaţă


Clopote bătrâne bat pe mănăstiri
Când miroase-a iarnă, nunţile îngheaţă
Pentru noi lunatici, imposibili miri
Vin să ţi se-nchine vânturi şi dihanii
Viscolul asupră-mi cade ca un lat
Şi ţi-aş face-o nuntă cu un sat de sănii
Şi cu felinare şi cai înstelaţi
Îmbracă-te-n alb, preafrumoasă mireasă
Aşa se cuvine în drama ce-o joc
Pe urmă plecăm fiecare acasă
Şi munţii vor pune misterul la loc
Pân-o să se-ntâmple tu vei fi căruntă
Mie o să-mi vină cea din urmă zi
Şi va fi şi-aceea tot un fel de nuntă
Şi-mi vei duce grija şi te voi iubi
Ţi-am adus, mireasă, munţii mei cu noapte
Nunţi de animale se petrec în munţi
[...] Citeşte tot
poezie clasică de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi şi Adrian Păunescu despre nuntă, despre păduri, despre


munţi, despre viscol, despre săniuş sau Ne poţi propune o
poezie de dragoste?

Rara fericire de primăvară

Doamne, ce abur e pe fruntea lumii,


De la un lucru pân-la umbra lui!
Aleargă armăsarii ca nebunii,
Frecându-se de garduri şi statui.
Uităm atâtea! Curgem doar pe legi!
Crucile celor morţi în iarnă, smulse,
Îşi suie tainic braţele a crengi,
Redevenind copaci, pornind cu frunze.
E-o zi atât de rară, de întâmplări tăcute,
Încât parc-aş trăi pe lut de rai
Un an mai vechi, o sută nouă sute,
Treizeci februarie sau zero mai.
poezie clasică de Adrian Păunescu din Ultrasentimente (1965)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Această poezie a fost selectată Poezia zilei pe 30 aprilie


2018.

A fost scris un comentariu până acum.


Spune-ţi părerea!

Vezi şi Adrian Păunescu despre viaţă, despre tăcere, despre


sculptură, despre religie, despre rai, despre nebunie sau despre
lut

Aruncarea în valuri

Iubita mea, să ne-aruncăm în mare


Împleticiţi în sare şi guvizi
Să fie marea templul nunţii noastre
Pe urmă, uşa ţărmului s-o-nchizi.
Iubita mea, te-ai îmbrăcat în alge
Şi te sărut cu univers cu tot
Pe zarea sfâşiată de păcate
Plutim râzând şi ne iubim înot.
Iubita mea, să ne-aruncăm în mare
Şi să trăim în mare neînfrânt
Să ne luăm dacă voieşti la vară
Trei săptămâni concediu pe pământ.
Ţi-am spus demult că pe pământ sunt rele,
Ti-am spus că marea-i căpătâiul meu,
Ţi-am pregătit o flotă scufundată
Şi-o nuntă pe-un vapor de minereu.
[...] Citeşte tot
poezie clasică de Adrian Păunescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Această poezie a fost selectată Poezia zilei pe 23 iunie


2018.

Vezi şi Adrian Păunescu despre iubire, despre sărut sau despre


plată

Presimtamantul

Va veni iarna,miroase a fulg,-


Taranii pun lemne-n soproane,
Si sfintii din mistice taine se smulg
Si incaruntesc in icoane.
Va veni iarna, la munte fac foc
Muntenii uitati de guverne,
Ei care nu au nici salarii, nici loc,
Ci doar existente eterne.
Va veni iarna si apele curg
Tragand dupa sine obarsii
Si-n scurtele zile cu vanat amurg
La geamuri de case bat ursii.
Va veni iarna curat si rapid,
Un rug pe sub brume se stinge
Si gura spre cer daca vreau s-o deschid
As spune, dar gura mea ninge.
[...] Citeşte tot
poezie clasică de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi şi Adrian Păunescu despre zile sau despre ninsoare

Este infinit de trist când moare un om. Este cu atât


mai trist când moare un artist! Dar este îngrozitor de trist şi
de împovărător când moare un artist al neamului nostru!
Adrian Păunescu în cuvinte la moartea lui Emil Loteanu (2003)
Adăugat de Mareşalul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi şi Adrian Păunescu despre artă

Ceasornic

Murim treptat
sub două ghilotine.
poezie clasică de Adrian Păunescu din Din doi în doi (2003)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei ce te sapă

Nu toţi cei care sapă


în jurul tău
vor neapărat să-ţi dăruiască
o fântână cu apă
proaspătă.
poezie clasică de Adrian Păunescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi şi Adrian Păunescu despre cadouri sau despre apă


Scrisoare pentru răni

Scrisoarea mea e de ulei, femeie,


ulei din candele, ulei din căni,
ţi-o scriu ca să-ţi mai treacă întristarea
ţi-o pun pe amintire şi pe răni.
Sunt preotul care oficiază
întemeierea unui nou balsam,
scrsoarea mea să-ţi risipească noaptea
şi să-ţi arate astăzi cum eram.
Vei asfinţi şi tu că prea te mistui,
ţi-o spun uşor, dar mă topesc întreg,
ulei scrisoarea mea pe răni să-ţi fie
şi să citeşti în ea că înţeleg.
Cu tine printre candele să iei
scrisoarea mea de rană şi ulei.
poezie clasică de Adrian Păunescu din Rezervaţia de
zimbri (1982)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi şi Adrian Păunescu despre scrisori, despre prezent, despre


noapte, despre femei sau despre amintiri

La adio

Se află litere şi farduri


Şi nişte munţi sunt între noi
Dosare-nchise, triste garduri
Şi nici n-o să mai vină apoi.
În pragul iernii absolute
Sărută-mi tâmpla albă, hai
Şi-apoi scufundă-te şi du-te
În orizontul altui grai.
Nici nu pot nimic să-ţi spun
Pe curând sau rămas bun
Apăru, numai nu, la adio tu.
De ce să-ţi spun la revedere
N-aş mai avea nici un motiv
"Adio" drepturile-şi cere
Că te-am pierdut definitiv.
Şi de la mine până la tine
Cuvântul însuşi va-ngheţa
Nici să te strig nu ştiu prea bine
[...] Citeşte tot