Sunteți pe pagina 1din 9

Colind

În oamenii de pe aici
E Dumnezeu pesemne
Când ei în colţ cu paşii mici
Aduc în casă lemne
Şi e o linişte de rai
În gestul lor de-o viaţă
În care dau nutreţ la cai
Şi oile-şi răsfaţă
Dar mai ales în tot ce fac
E semn că nu li-i frică
Un suflet cald dintr-un copac
La ceruri se ridică
Şi uneori la focul mic
În casa lor sărmană
Isus înduioşat un pic
Coboară din icoană
[...] Citeşte tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Această poezie a fost selectată Poezia zilei pe 23


decembrie 2016.

Au fost scrise 2 comentarii până acum.


Participă la discuţie!

Cartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este


disponibilă pentru comandă online cu preţ redus, la
doar -19.17- 10.99 lei.
Vezi ce a mai spus Adrian Păunescu despre sat, despre
religie, despre îngeri, despre viaţă, despre timp, despre
suflet sau despre rai

Sacra banalitate

Ea şi El
Sunt la fel,
Fiecare cuplu este sfânt,
Dar ca noi,
Ca noi doi,
Nu e, totuşi, nimeni pe pământ.
Pe toate scenele din lume
Mereu, mereu acelaşi nume
Mereu, mereu, mereu aceiaşi doi,
Un El şi-o Ea, aceeaşi dramă
Până ce ea devine mamă
Şi-aceia doi suntem, suntem şi noi.
În Biblie şi Odiseea,
Mereu bărbatul şi femeia
Într-o-ncleştare fără de sfârşit,
Cu sinucideri şi speranţe,
Cu ministere de finanţe,
Impozit care trebuie plătit.
[...] Citeşte tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Manifest pentru
mileniul trei (1986)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Această poezie a fost selectată Poezia zilei pe 18 aprilie


2017.

Vezi şi următoarele:

 Adrian Păunescu despre iubire


 despre sfârşit
 despre moarte
 despre tragedie
 despre sfinţi
 despre sfinţenie
 despre prezent
 Ne poţi propune o poezie de dragoste?

Noapte de unul singur

Aud un pian prin zăpezi cristaline


Şi nu sunt cu tine, vai nu sunt cu tine
Chopin – un concert de pian oarecare
Şi calea e lungă şi noaptea e mare.
De iarnă mă satur, de plânset te saturi
Iubiri între noi în o mie de paturi
Şi primăvăratec ninsori mai sfâşie
Voalul miresei în noaptea târzie.
Se-aud ciudăţenii şi fiare în noapte
Şi ninge himere şi ninge cu şoapte
Mi-e dor ca de propria-mi copilărie
De tine, aceea ce n-a fost să fie.
Iar dacă ai fi dintr-o dată cu mine
Mi-ar fi totul altfel şi nu mi-ar fi bine
Sunt fumuri pe case, iubiri sunt în case
Şi cerul a fum şi-a păcate miroase.
[...] Citeşte tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Această poezie a fost selectată Poezia zilei pe 7 ianuarie


2016.
A fost scris un comentariu până acum.
Spune-ţi părerea!

Vezi şi Adrian Păunescu despre noapte, despre ninsoare, despre


zăpadă, despre tăcere sau despre stele

Răzbunare obştească

Pentru că am fost
Atât de des
Pe strada ta,
N-ar fi exclus
Să ai surpriza
Ca strada ta,
Măcar atâta, ea,
Să-mi poarte numele
Cândva.
poezie celebră de Adrian Păunescu din Liber să sufăr (2003)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Această poezie a fost selectată Poezia zilei pe 12 mai


2017.

Degetele tale

Sunt degetele tale, subţiri ca nişte vreascuri,


Ce mi-au rămas din toată pădurea dispărută
Într-un ţinut de gheaţă şi de pârjol te mută
Fiinţa mea, plecată prin lume, după vreascuri.
Mă simt ca o femeie bătrână şi săracă,
Plecată prin pădure să strângă nişte vreascuri,
Eu degetele tale, subţiri ca nişte vreascuri,
Le simt cum dau căldură ca vremea să-mi mai treacă.
Atât îmi mai rămâne, pădurea au furat-o,
Pădurea au schimbat-o pe aur şi avere,
Eu degetelor tale voiesc a le mai cere
Să-mi zăbrelească ochii şi fruntea rece, iat-o,
Să-mi încălzească duhul secundelor mizere
O, degetele tale prea triste, adorato.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Această poezie a fost selectată Poezia zilei pe 1 mai 2017.

Vezi şi Adrian Păunescu despre păduri, despre tristeţe, despre


sărăcie, despre ochi, despre gheaţă sau despre femei

Umbra

Eu umbra aceasta pe care


O semeni în sufletul meu
Cu milă si tristă mirare
Voi duce-o cu mine mereu
Voi duce-o cu mine mereu
Şi-apoi într-o zi oarecare
În care-mi va fi cel mai greu
Voi pune-o în vechi calendare
Duminica trupului meu
Duminica trupului meu
Fiori prin mine umblă
Şi nu am trebuinţă
Te rog pe tine umbră
Să redevii fiinţă
Flămând de iubirea întreagă
Pe vremi cu amurg mohorât
Când zorile noaptea-şi dezleagă
[...] Citeşte tot
poezie celebră de Adrian Păunescu (1 ianuarie 2008)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Această poezie a fost selectată Poezia zilei pe 2 iulie 2017.

Vezi şi Adrian Păunescu despre râs

Salubritate

Şi noi aşa ne-am învăţat,


Să fim salubri şi cuminţi,
Să facem, zi de zi, curat,
Şi de gunoi, şi de părinţi.
Acum, când este cel mai greu,
Mă mir că încă pot striga:
Acest mormânt e tatăl meu,
Acest mormânt e mama mea.
Eu port stigmatul marii vini
Şi semnul marelui păcat,
Că, în pământ, ca pe străini,
I-am dus, şi-acolo i-am lăsat.
Eu carne sunt din carnea lor
Ei carne sunt în carnea mea,
Atuncea când o fi să mor
Asemeni mă vor lepăda.
[...] Citeşte tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Această poezie a fost selectată Poezia zilei pe 3 octombrie


2017.
Vezi şi Adrian Păunescu despre curăţenie, despre
învăţătură, despre vinovăţie, despre vestimentaţie, despre
mamă sau despre copilărie

Singur, fără nimeni

Ferească Dumnezeu, dacă mai poate,


pe fiecare, de singurătate,
acesta-mi pare lucrul cel mai greu,
ferească-mă de mine Dumnezeu.
Ferească-mă noroiul de noroaie,
ferească-mă plouândul nor - de ploaie,
ferească-mă singurătatea mea
ca singur să mă nărui pe podea.
Şi gura să-mi aud cum milă cere,
vreunor paşi din vreo apropiere,
şi, fără nimeni, să mă sting în glas,
pe lume cât de singur am rămas.
Atât de singur sunt pe-acest pământ,
că nimeni nu va şti dacă mai sunt.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Această poezie a fost selectată Poezia zilei pe 3 decembrie


2017.

A fost scris un comentariu până acum.


Spune-ţi părerea!

Vezi şi Adrian Păunescu despre singurătate, despre


ploaie, despre gură sau despre Dumnezeu
Monolog la balul conservatorilor

Vom face deci ce nu s-a putut face,


Vom pune cu putere pe tapet,
Un nou concurs, un nou război de pace,
Concursul "cine merge mai încet".
Se vor alinea toţi concurenţii
Şi vor pleca la pocnet de pistol,
Un fel de contrafugă a absenţii
Un plin care va mirosi a gol.
Cine aleargă cel mai iute, pierde,
Cine câştigă cursa, nu-i bărbat
Încet se fuge, moi mişcări încete,
Dar, trebuieşte totuşi, alergat.
Porniţi!
Daţi rar şi silnic cu-n nepermis avânt
Fiecare stimaţi pe cei ce parcă nu-s, când sunt,
Modeştii, nedotaţii şi tembelii,
Infirmii sumbri intră în concurs
[...] Citeşte tot
poezie clasică de Adrian Păunescu
Adăugat de Corina Stoican
Comentează! | Votează! | Copiază!

Această poezie a fost selectată Poezia zilei pe 7 ianuarie


2018.

A fost scris un comentariu până acum.


Spune-ţi părerea!

Vezi şi Adrian Păunescu despre somn sau despre război

Imnul Europei de răsărit


1.
Voi cei gata de poruncă, ati venit să căutati
Mâna ieftină de muncă de la cei subdezvoltaţi.
Asta nu e libertate, ci-i un bestial record,
Să le strangeţi voi pe toate,
Est şi vest şi sud şi nord.
Să le strangeţi voi pe toate,
Est şi vest şi sud şi nord.

Refren:
Totuşi iubirea, vindecă firea,
Haideti copiiii.. iii.. iii...
Din condiţia umană, nu putem nici noi lipsi,
Europa e o rană ce se poate izbăvi.
2.
Pentru fiii nostri nu e niciodată loc in şcoli,
Viaţa veşnic amăruie, numai lipsuri, numai boli.
Hei, potop, întoarceţi stropii si binecuvântă, hai,
[...] Citeşte tot