Sunteți pe pagina 1din 8

Secţiunea a 3-a.

Obligaţiile fiscale
directe ale persoanei fizice

[...]

2.2.1. Sistemul forfetar – pag. 160

Sistemul forfetar presupune determinarea venitului impozabil pe bază de norme de venit.


Conform O.M.F.P. nr. 1847/20031, există un nomenclator al activităţilor independente pentru care venitul
net se determină pe bază de norme de venit. A.N.A.F. publică anual norme de venit, organizate pe domenii
de activitate şi locul derulării acesteia2. Normele de venit sunt aplicabile pentru activităţi independente
(veniturile comerciale), pentru anumite meserii: brodare, croitorie, dulgherie etc. şi pentru activităţi agricole.
Normele de venit diferă ca valoare în funcţie de activitate şi de zona geografică. Spre exemplu, în judeţul Iaşi,
municipiul Iaşi, norma de venit pentru comerţ cu ambalaje din sticlă este 12.600 lei; pentru croitorie,
corsetărie este 12.600 lei; pentru lucrări de excavare este 13.000 lei. La impozitul pe venitul din activităţi
agricole, normele de venit se stabilesc pe unitatea de suprafaţă (ha)/cap de animal/familie de albine pentru
categoriile de produse vegetale şi animalele, spre exemplu: cereale 190 lei/ha, vaci cu lapte 277 lei/cap, pomi
pe rod 1280 lei/ha.
Contribuabilul nu are obligaţia de a conduce evidenţe contabile, venitul său anual fiind stabilit prin lege.
Acesta are următoarele obligaţii fiscale: (i) de a se înregistra fiscal, la data începerii activităţii; (ii) de a depune
declaraţia fiscală unică privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice
(„DUIVCS” – Formular 212) privind venitul estimat conform normelor de venit, completată la Capitolul II.
„Date privind impozitul pe veniturile estimate/norma de venit a se realiza în România și contribuțiile sociale
datorate”; (iii) de a face plăţile trimestriale, conform art. 121 C. fisc.plata impozitului.
Avantajul principal constă în lipsa obligaţiei de a conduce evidenţe contabile: fără documente justificative,
fără registre etc.

2.2.2. Sistemul real – pag. 161

Sistemul real presupune determinarea venitului impozabil, prin organizarea unor evidenţe de
contabilitate conform O.M.F.P. nr. 170/20153.

În acest sens, a se vedea C.A. Craiova, s. com., cont. adm. şi fisc., dec. nr. 1495/2008: „Contribuabilii care obţin venituri
din activităţi independente sunt obligaţi să organizeze şi să conducă evidenţa contabilă în partidă simplă cu respectarea
reglementărilor în vigoare privind evidenţa contabilă, completând Registrul Jurnal de încasări şi plăţi, Registrul Inventar şi
alte documente contabile stabilite prin norme”.

Contribuabilul, pe bază de documente justificative (contracte, chitanţe, facturi etc.), centralizate în


Registrul de evidenţă fiscală, va determina totalul veniturilor realizate într-un an şi totalul cheltuielilor
deductibile, conform art. 68 C. fisc.

1
M. Of. nr. 13 din 8 ianuarie 2004.
2
https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/AsistentaContribuabili_r/Normevenit2014/Norme_venit_2014.htm.
3
M. Of. nr. 139 din 24 februarie 2015.
Concomitent, acesta va realiza plăţi anticipate plata anticipată, în condiţiile art. 121 120 C. fisc. pentru 4
trimestre pe baza venitului din anul anterior (ori pe baza venitului estimat Formular 220, în primul an de
activitate). Pentru anumite tipuri de venituri, plăţile anticipate au alte termene legale: venituri din cedarea
folosinţei, 2 rate; veniturile din activităţi agricole 2 rate. pe baza venitului estimat prin Declarația unică
privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice („DUIVCS” – Formular 212)
privind venitul estimat conform normelor de venit, completată la Capitolul II. „Date privind impozitul pe
veniturile estimate/norma de venit a se realiza în România și contribuțiile sociale datorate”.
În anul fiscal următor, contribuabilul va comunica rezultatele sale contabile (venitul realizat şi impozitul
datorat) organului fiscal prin depunerea declaraţiei privind venitul realizat pentru fiecare sursă de venit –
Formular 200, conform art. 118 C. fisc DUIVCS (Formular 212) completată la Capitolul I. „Date privind
veniturile realizate”. Organul fiscal va proceda la regularizarea impozitului prin compararea obligaţiilor
achitate anticipat şi a obligaţiilor reale prin emiterea unei decizii de impunere – Formular 250. Impozitul
anual datorat se stabilește de contribuabili în DUICS, pentru veniturile realizate în anul fiscal anterior.
Diferenţa pozitivă se va restitui contribuabilului; diferenţa negativă se va achita în termenul indicat de art.
154-156 C. proc. fisc. Sistemul real este regula pentru veniturile din activităţi independente; acesta poate fi
utilizat opţional şi pentru veniturile din cedarea folosinţei bunurilor, din activităţi agricole, din drepturi de
proprietate intelectuală.

În acest sens, a se vedea C.A. Ploieşti, s. com., cont. adm. şi fisc., dec. nr. 205/2008: „Este adevărat că, (…), plăţile
anticipate se stabilesc de către organul fiscal luându-se ca bază de calcul venitul anual estimat sau venitul net realizat în
anul precedent, dar reclamantul nu datora impozitul aferent vânzării autoturismului proprietatea cabinetului de
avocatură, atât timp cât impozitul în cauză fusese plătit în anul 2005”.

Determinarea venitului impozabil. Venitul net se determină ca diferenţă între venitul brut şi cheltuielile
deductibile4.
Venitul brut include toate veniturile persoanei fizice din sursa respectivă de venit, cu excepţia veniturilor
neimpozabile, adică toate creanţele pentru care persoana fizică a devenit creditor ca urmare a livrării de
bunuri ori prestării de servicii.
Cheltuielile unei persoane fizice pot fi conform principiului libertăţii contractuale extrem de variate. Însă
nu toate produc efecte juridice în plan fiscal. Codul fiscal distinge între cheltuieli deductibile (total ori parţial),
care îndeplinesc condiţia de fond a legăturii cu obiectul de activitate şi condiţia de formă a existenţei unui
document justificativ şi cheltuieli nedeductibile, când una dintre cele două condiţii nu este îndeplinită.
La finele unei perioade fiscale, contribuabilul va determina diferenţa dintre venitul brut şi cheltuielile
deductibile. Dacă diferenţa este pozitivă, adică s-au înregistrat mai multe venituri, atunci aceasta reprezintă
venitul net, adică venitul impozabil. Venitul net va fi preluat în declaraţia fiscală, i se va aplica cota de
impunere, rezultând astfel creanţa fiscală: impozitul datorat. Dacă diferenţa este negativă, adică s-au
înregistrat mai multe cheltuieli atunci se înregistrează pierdere fiscală, care va fi recuperată în condiţiile art.
118 alin. (3) C. fisc., adică se completează cu venituri obţinute din aceeaşi sursă de venit din următorii 7 ani
fiscali.
Pentru impozitul pe venit, perioada fiscală este anul.
[...]

4
L. ŢÂŢU (coord.), Fiscalitate de la lege la practică, Ed. All Beck, Bucureşti, 2004.
§3. Impozitul pe venit – forme şi venituri impozabile – pag. 168

Criteriul esenţial de individualizare a persoanelor fizice titulare de obligaţii fiscale este dinamica şi
componenţa patrimoniului acestora. Astfel, sunt subiecte de drept fiscal acele persoane fizice, în patrimoniul
cărora se produce un fapt generator al impunerii. Faptul juridic generator al impunerii constă în realizarea
veniturilor indicate de art. 61 C. fisc.: a) venituri din activităţi independente – art. 67; b) venituri din drepturi
de proprietate intelectuală – art. 70; c) venituri din salarii – art. 76; d) venituri din cedarea folosinţei bunurilor
– art. 83; e) venituri din investiţii – art. 91; f) venituri din pensii – art. 99; g) venituri din activităţi agricole –
art. 103; h) venituri din premii şi din jocuri de noroc – art. 108; i) venituri din transferul proprietăţilor
imobiliare din patrimoniul personal – art. 111; j) venituri din alte surse – art. 114 şi art. 117.
Veniturile neimpozabile. Conform art. 62 C. fisc., o serie de venituri, chiar dacă au legătură cu o activitate
lucrativă, sunt venituri neimpozabile, adică sunt venituri care se exclud din venitul brut, în acţiunea de
determinare a venitului net. Codul fiscal enumeră exhaustiv categoriile de venituri neimpozabile, dintre care
amintim: ajutoarele, indemnizaţiile (alocaţia de stat pentru copii, indemnizaţia de maternitate, ajutoare
sociale, ajutoare de urgenţă); sume încasate din asigurări; sumele primite ca urmare a exproprierii pentru
cauză de utilitate publică; pensiile pentru invalizii de război, orfanii, văduvele/văduvii de război; drepturile în
bani şi în natură primite de militarii în termen, militarii cu termen redus; bursele primite de persoanele care
urmează orice formă de şcolarizare sau perfecţionare în cadru instituţionalizat etc. Din această enumerare,
rezultă o primă categorie de venituri neimpozabile, şi anume „sumele primite în compensarea unui
prejudiciu”5. O a doua categorie o reprezintă ajutoarele de stat, sume plătite din sistemul public de asigurări.
A treia categorie este dată de liberalităţi, cu excepţia celor având ca obiect bunuri imobile.

3.1. Veniturile din activităţi independente

[...] – pag. 172


Plata impozitului. Contribuabilii care realizează venituri din activităţi independente au obligaţia să
efectueze plăţi anticipate plata anticipată în contul impozitului anual datorat la bugetul de stat, potrivit art.
74 şi art. 121 C. fisc., cu excepţia veniturilor pentru care plata anticipată se efectuează prin reţinere la sursă
sau pentru care impozitul este final. Plăţile anticipate se stabilesc de organul fiscal competent pe fiecare
sursă de venit, luându-se ca bază de calcul venitul anual estimat sau venitul net realizat în anul precedent,
după caz, prin emiterea unei decizii care se comunică contribuabililor. Plăţile anticipate se efectuează de
regulă în 4 rate egale, până la data de 25 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru. Venitul net anual din
activități independente determinat în sistem real pe baza datelor din contabilitate se impozitează potrivit
prevederilor art. 118-123 C.fisc. (Venitul net anual impozabil). Contribuabilii au obligația estimării venitului
net anual pentru anul fiscal curent, în vederea stabilirii impozitului anual estimat, prin depunerea declarației
unice privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale („DUIVCS” – Formular 212) completată la Capitolul II.
„Date privind impozitul pe veniturile estimate/norma de venit a se realiza în România și contribuțiile sociale
datorate”, până la data de 15 martie, inclusiv, a anului de realizare a venitului. Impozitul se determină de
către contribuabil prin aplicarea cotei de 10% asupra venitului net anual estimat considerat venit impozabil,
iar plata se efectuează la bugetul de stat, până la data de 15 martie inclusiv a anului următor celui de
realizare a venitului.

5
M. COLLET, op. cit., p. 266.
Regularizarea impozitului. Contribuabilii care realizează, individual sau într-o formă de asociere, venituri
din activităţi independente, venituri din cedarea folosinţei bunurilor, venituri din activităţi agricole,
silvicultură şi piscicultură, determinate în sistem real, au obligaţia de a depune o declaraţie privind venitul
realizat la organul fiscal competent, pentru fiecare an fiscal, până la data de 25 mai inclusiv a anului următor
celui de realizare a venitului. Declaraţia privind venitul realizat se completează pentru fiecare sursă şi
categorie de venit.
Impozitul anual datorat pentru anul încheiat se stabileşte de organul fiscal competent pe baza declaraţiei
privind venitul realizat, prin aplicarea cotei de 10%. Organul fiscal stabileşte impozitul anual datorat pe baza
declaraţiei privind venitul realizat şi emite decizia de impunere, în care sunt calculate creanţele fiscale
suplimentare, de plătit sau de restituit. DUIVCS (Formular 212) completată la Capitolul I. „Date privind
veniturile realizate”. Impozitul anual datorat se stabilește de contribuabili în DUICS, pentru veniturile
realizate în anul fiscal anterior. Diferenţa pozitivă se va restitui contribuabilului; diferenţa negativă se va
achita în termenul indicat de art. 154-156 C. proc. fisc. Diferenţele de impozit rămase de achitat conform
deciziei de impunere anuale se plătesc în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de
impunere.

3.2. Veniturile din drepturi de proprietate intelectuală

Sediul materiei: art. 70-73 C.fisc.

O excepţie parţială de la impunerea în sistem real (specifică activităților independente) o reprezintă


sistemul de impunere a veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală, autonomizate ca urmare a intrării
în vigoare a OUG nr. 18/2018. Veniturile din valorificarea sub orice formă a drepturilor de proprietate
intelectuală provin din drepturi de autor și drepturi conexe dreptului de autor, inclusiv din crearea unor
lucrări de artă monumentală, brevete de invenție, desene și modele, mărci și indicații geografice, topografii
pentru produse semiconductoare și altele asemenea.

Contribuabilii care realizează venituri din drepturi de proprietate intelectuală datorează impozit pe venit,
impozitul fiind final. Legiuitorul permite deducerea unei cote de cheltuieli de 40% din venitul brut (o
prezumţie absolută). Astfel, ne aflăm în prezenţa unui sistem real atenuat, contribuabilul având dreptul de a
deduce cheltuieli fixe fără documente justificative. Pentru determinarea venitului net din drepturi de
proprietate intelectuală, contribuabilii vor completa numai partea din Registrul-jurnal de încasări şi plăţi
referitoare la încasări (pentru a putea fi determinat venitul brut), neavând obligația de completare a
Registrului de evidență fiscală și de conducere a evidenței contabile.

Cota de impunere este de 10%.

Impozitul se calculează prin aplicarea cotei de 10% asupra venitului net și se reține la sursă, de către
plătitorii de venituri, la momentul plății veniturilor.

Plata impozitului. Impozitul calculat și reținut reprezintă impozit final și se plătește la bugetul de stat până
la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reținut.

Drept de opțiune. Contribuabilii care obțin venituri din drepturi de proprietate intelectuală au dreptul să
opteze pentru determinarea venitului net în sistem real, opțiune care este obligatorie pentru contribuabil pe
o perioadă de 2 ani fiscali consecutivi și se consideră reînnoită pentru o nouă perioadă dacă contribuabilul nu
solicită revenirea la sistemul anterior.

[...]

3.3. Veniturile din cedarea folosinţei bunurilor – pag. 175

[…]
În cazul veniturilor obținute din închirierea bunurilor mobile și imobile din patrimoniul personal, venitul
brut se stabilește pe baza chiriei prevăzute în contractul încheiat între părți pentru fiecare an fiscal, indiferent
de momentul încasării chiriei. Venitul net din cedarea folosinței bunurilor se stabilește prin deducerea din
venitul brut a cheltuielilor determinate prin aplicarea cotei de 40% asupra venitului brut. Contribuabilii care
obțin venituri determinate pe baza normei anuale de venit nu au obligații de completare a Registrului de
evidență fiscală și de conducere a evidenței contabile.
Calculul impozitului. Impozitul anual datorat se calculează de către contribuabil, pe baza datelor din
(„DUIVCS” – Formular 212), prin aplicarea cotei de 10% asupra normei anuale de venit, impozitul fiind final.
Impozitul anual datorat se plătește integral la bugetul de stat.
Plata impozitului. Plata impozitului se efectuează la bugetul de stat până la data de 15 martie inclusiv a
anului fiscal următor celui de realizare a venitului.
În cazul încetării sau suspendării temporare a activității în cursul anului, contribuabilul va notifica
evenimentul organului fiscal competent în termen de 30 de zile de la data producerii acestuia, prin
depunerea declarației unice privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice
(„DUIVCS” – Formular 212) și își va recalcula impozitul anual datorat.

3.4. Veniturile din investiţii – pag. 177

[…]

Termenul de virare a impozitului este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se face
plata. În cazul dividendelor/câştigurilor obţinute ca urmare a deţinerii de titluri de participare, distribuite, dar
care nu au fost plătite acţionarilor/asociaţilor/investitorilor până la sfârşitul anului în care s-au aprobat
situaţiile financiare anuale, impozitul pe dividende/câştig se plăteşte până la data de 25 ianuarie inclusiv a
anului următor. Impozitul datorat se virează integral la bugetul de stat.

În acest sens, a se vedea C.A. Timişoara, s. cont adm. şi fisc., dec. nr. 260/2015: „Astfel, aşa cum rezultă din actele şi
lucrările dosarului primei instanţe, în special din solicitarea judecătorului judiciar, primei instanţe i s-a solicitat să se
pronunţe asupra necesităţii completării raportului final de către practicianul în insolvenţă, cu privire exclusivă la un
singur aspect, şi anume reţinerea la sursă de către lichidatorul judiciar a impozitului în cotă de 16% (în prezent 10% ─
n.n.) datorat de asociatul căruia îi revine, după lichidare bunul imobil”.

Impozitul este datorat în sistem real pe bază de declaraţie de impunere anuală. Câştigul net
anual/pierderea netă anuală se determină ca diferenţă între câştigurile şi pierderile înregistrate în cursul
anului fiscal respectiv, cumulat de la începutul anului din transferul titlurilor de valoare, şi orice alte
operaţiuni cu instrumente financiare, inclusiv instrumente financiare derivate, precum şi din transferul
aurului financiar, definit potrivit legii. La determinarea câştigului net anual/pierderii nete anuale sunt luate în
calcul şi costurile aferente tranzacţiilor care nu pot fi alocate direct fiecărei tranzacţii. Câştigul net
anual/pierderea netă anuală se determină de către contribuabil, pe baza declaraţiei privind venitul realizat pe
baza declarației unice privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice
(„DUIVCS” – Formular 212).

[...]

3.6. Veniturile din activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură – pag. 181

[...]
În cazul contribuabililor care realizează venituri din desfășurarea a două sau mai multe activități agricole
pentru care venitul se determină pe bază de normă de venit, contribuabilul stabilește venitul anual prin
însumarea veniturilor corespunzătoare fiecărei activități.
Impozitul pe venitul din activități agricole se calculează de către contribuabil prin aplicarea unei cote de
10% asupra venitului anual din activități agricole stabilit pe baza normei anuale de venit, impozitul fiind final.
Contribuabilul care desfășoară o activitate agricolă pentru care venitul se determină pe bază de normă de
venit are obligația de a depune anual, pentru veniturile anului în curs, declarația unică privind impozitul pe
venit și contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice („DUIVCS” – Formular 212) la organul fiscal
competent, până la data de 15 martie inclusiv a anului de realizare a venitului.
În cazul în care activitatea se desfășoară în cadrul unei asocieri fără personalitate juridică, obligația
depunerii declarației anuale de venit pentru asocierile fără personalitate juridică și entități supuse regimului
transparenței fiscale la organul fiscal competent revine asociatului care răspunde pentru îndeplinirea
obligațiilor asociației față de autoritățile publice până la data de 15 februarie inclusiv a anului următor celui
de realizare a venitului. Declarația cuprinde și cota de distribuire ce revine fiecărui membru asociat din
venitul impozabil calculat la nivelul asocierii. Asociatul desemnat are obligația transmiterii către fiecare
membru asociat a informațiilor referitoare la venitul impozabil ce îi revine corespunzător cotei de distribuire
din venitul impozabil calculat la nivelul asocierii, în cadrul aceluiași termen.
Contribuabilii care realizează venituri din activități agricole, silvicultură și piscicultură au obligația să
determine venitul net anual impozabil/pierderea netă anuală la nivelul fiecărei surse de venit din cadrul
categoriei, cu excepția veniturilor pentru care impozitul este final.
Plata impozitului. Impozitul pe venitul din activităţi agricole se calculează de organul fiscal competent prin
aplicarea unei cote de 10% asupra venitului anual din activităţi agricole, stabilit pe baza normei anuale de
venit, impozitul fiind final. Contribuabilul depune o declaraţie fiscală anuală privind activitatea desfăşurată:
declararea suprafeţelor cultivate/cap de animal/familie de albine. Pe baza declaraţiilor depuse de
contribuabili/asocieri fără personalitate juridică, organul fiscal competent stabileşte impozitul anual datorat.
Impozitul determinat de organul fiscal competent reprezintă impozit final şi nu se recalculează. Plata
impozitului anual stabilit conform deciziei de impunere anuale se efectuează către bugetul de stat în două
rate egale, astfel: 50% din impozit până la data de 25 octombrie inclusiv; 50% din impozit până la data de 15
decembrie inclusiv. Plata impozitului anual datorat se efectuează la bugetul de stat, până la data de 15
martie inclusiv a anului următor celui de realizare a venitului.

[...]
3.10. Venitul net anual impozabil – pag. 184

Sediul materiei: art. 118-123 C. fisc.


Venitul net impozabil. În cazul persoanei fizice, venitul impozabil se determină anual şi global, pentru
întreg patrimoniul. Pe baza declaraţiilor fiscale, organul fiscal va determina venitul net anual impozabil, pe
surse de venit.
Câştigul net impozabil. Câştigul net anual impozabil din transferul titlurilor de valoare, din orice alte
operaţiuni cu instrumente financiare, inclusiv instrumente financiare derivate, precum şi din transferul
aurului financiar se determină de organul fiscal competent ca diferenţă între câştigul net anual şi pierderile
reportate din anii fiscali anteriori, rezultate din aceste operaţiuni.
Pierderea fiscală. În egală măsură, este posibil ca în urma derulării activităţii să rezulte o pierdere fiscală,
pe o sursă de venit, care se reporta pentru exerciţiile fiscale din următorii 7 ani. În principiu, pierderea fiscală
înseamnă că pentru un exerciţiu fiscal cheltuielile deductibile au fost mai mari decât veniturile impozabile.
Venitul estimat. Contribuabilii, precum şi asociaţiile fără personalitate juridică, care încep o activitate în
cursul anului fiscal, sunt obligaţi să depună la organul fiscal competent o declaraţie referitoare la veniturile şi
cheltuielile estimate a se realiza pentru anul fiscal, în termen de 30 de zile de la data producerii
evenimentului. declarația unică privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale („DUIVCS” – Formular 212)
completată la Capitolul II. „Date privind impozitul pe veniturile estimate/norma de venit a se realiza în
România și contribuțiile sociale datorate”. Fac excepţie contribuabilii care realizează venituri pentru care
impozitul se percepe prin reţinere la sursă. Contribuabilii care în anul anterior au realizat pierderi şi cei care
au realizat venituri pe perioade mai mici decât anul fiscal, precum şi cei care, din motive obiective, estimează
că vor realiza venituri care diferă cu cel puţin 20% faţă de anul fiscal anterior depun, odată cu declaraţia
privind venitul realizat, şi declaraţia privind venitul estimat/norma de venit.
Plata anticipată. Contribuabilii care realizează venituri din activităţi independente, cedarea folosinţei
bunurilor, activităţi agricole impuse în sistem real, precum şi din silvicultură şi piscicultură, cu excepţia
veniturilor din arendare, sunt obligaţi să efectueze în cursul anului plăţi anticipate cu titlu de impozit,
exceptându-se cazul veniturilor pentru care plăţile anticipate se stabilesc prin reţinere la sursă. Contribuabilii,
care desfășoară activitate, în cursul anului fiscal, în mod individual sau într-o formă de asociere fără
personalitate juridică, sunt obligați să depună la organul fiscal competent declarația unică privind impozitul
pe venit și contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice („DUIVCS” – Formular 212), pentru venitul
estimat a se realiza în fiecare an fiscal, indiferent dacă în anul fiscal anterior au înregistrat pierderi, până la
data de 15 martie inclusiv a fiecărui an. Fac excepție contribuabilii care realizează venituri pentru care
impozitul se reține la sursă. Plăţile anticipate se stabilesc de organul fiscal competent pe fiecare sursă de
venit, luându-se ca bază de calcul venitul anual estimat sau venitul net realizat în anul precedent, după caz,
prin emiterea unei decizii care se comunică contribuabililor. Titlul de creanţă prin care se face individualizarea
creanţei este decizia de impunere privind plăţi anticipate. Contribuabilii au obligația estimării venitului net
anual pentru anul fiscal curent, în vederea stabilirii impozitului anual estimat, prin depunerea declarației
unice privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale („DUIVCS” – Formular 212) până la data de 15 martie,
inclusiv, a anului de realizare a venitului. Impozitul se determină de către contribuabil prin aplicarea cotei de
10% asupra venitului net anual estimat considerat venit impozabil, iar plata se efectuează la bugetul de stat,
până la data de 15 martie inclusiv a anului următor celui de realizare a venitului.
Venitul net. Contribuabilii care realizează, individual sau într-o formă de asociere, venituri din activităţi
independente, venituri din cedarea folosinţei bunurilor, venituri din activităţi agricole, silvicultură şi
piscicultură, determinate în sistem real, au obligaţia de a depune o declaraţie privind venitul realizat la
organul fiscal competent, pentru fiecare an fiscal, până la data de 25 mai inclusiv a anului următor celui de
realizare a venitului. Declaraţia privind venitul realizat se completează pentru fiecare sursă şi categorie de
venit. Pentru veniturile realizate într-o formă de asociere, venitul declarat va fi venitul net/pierderea
distribuită din asociere. Impozitul anual datorat se stabileşte de organul fiscal competent pe baza declaraţiei
privind venitul realizat, prin aplicarea cotei de 10% asupra fiecăruia dintre următoarele: venitul net anual
impozabil; câştigul net anual impozabil determinat. Contribuabilii care realizează, individual sau într-o formă
de asociere, venituri/pierderi din activități independente, din drepturi de proprietate intelectuală, din
cedarea folosinței bunurilor, din activități agricole, silvicultură și piscicultură, determinate în sistem real, au
obligația de a depune declarația unică privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale („DUIVCS” – Formular
212) la organul fiscal competent, pentru fiecare an fiscal, până la data de 15 martie inclusiv a anului următor
celui de realizare a veniturilor în vederea definitivării impozitului anual pe venit. Declarația unică privind
impozitul pe venit și contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice („DUIVCS” – Formular 212) se
completează pentru fiecare sursă din cadrul fiecărei categorii de venit. Pentru veniturile realizate într-o formă
de asociere, venitul declarat va fi venitul net/pierderea distribuită din asociere.

S-ar putea să vă placă și