CUPRINS

Viaţa ştiinţifică
Dezvoltarea infrastructurii de gaze naturale lichefiate în Europa –
3 Dr. ing. Gheorghe RADU, Dr. ing. Valentin SANDU
Aspecte privind forajul sondelor în procesul de exploatare a zăcămintelor
8 de sare prin dizolvare – Dr. ing. dipl. Valentin Paul TUDORACHE
22 Managementul riscurilor unui proiect – Dr. ing. Monica Oana ILIESCU

LEX
ORDIN nr. 90 din 10 mai 2018 privind aprobarea Condiţiilor-cadru de
29 valabilitate asociate licenţei pentru activitatea de furnizare de GNL
ORDIN nr. 92 din 16 mai 2018 pentru modificarea şi completarea Ordinului
preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei
33 nr. 62/2008 privind aprobarea Regulamentului de măsurare a cantităţilor
de gaze naturale tranzacţionate în România
ORDIN nr. 97 din 25 mai 2018 pentru aprobarea Regulamentului privind
accesul la sistemele de distribuţie a gazelor naturale şi de modifi care a
34 unor ordine ale preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în
Domeniul Energiei
ORDIN nr. 98 din 29 mai 2018 privind aprobarea venitului reglementat, a
36 venitului total şi a tarifelor de transport pentru activitatea de transport al
gazelor naturale prin Sistemul naţional de transport
ORDIN nr. 99 din 29 mai 2018 pentru modificarea anexei nr. 2 la Ordinul
preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei
39 nr. 40/2016 privind aprobarea venitului total şi a tarifelor de transport
pentru activitatea de transport al gazelor naturale pe conductele de
transport gaze naturale Isaccea 1-Negru Vodă
ORDIN nr. 107 din 13 iunie 2018 privind modifi carea Codului reţelei
pentru Sistemul naţional de transport al gazelor naturale, aprobat prin
41 Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul
Energiei nr. 16/2013
Redacţia
CP 200 OP 22 Bucuresti
tel./fax: 021.311.4455
mobil 0741.0864.00
e-mail: g.buliga@sipg.ro
violeta.sufandumitriu@gmail.com
Director Redactor şef
Gheorghe BULIGA Violeta ŞUFAN-DUMITRIU
Revistă editată de Asociaţia Desktop publishing:
„Societatea Inginerilor de Petrol
şi Gaze“
Alexandru FLOAREA
Alexandru FLOAREA, alexfloarea@gmail.com
Tipar: S.C. Garol & Prynting S.R.L.
ISSN 1583 - 0322
 CUPRINS
Evenimente
În prezenţa ministrului Economiei, domnul Dănuţ ANDRUŞCĂ, au fost
44 recepţionate lucrările la Staţia electrică de transformare de la Suceava-
Prof. univ. dr. ing. Marian RIZEA
Cei mai mari jucători din economie 2018 –
47 Ing. Veronica OLTENEANU şi Dr. ing. Gheorghe Buliga

Personalităţi
49 Ing. Gheorghe GEORGESCU – Petrolist român de elită în domeniu

Recenzii
51 GENEALOGII – autor: Mihai Sorin Rădulescu

Info
Din istoria extracţiei şi exploatării petrolului din România –
55 Dr. ing. Florin A. RĂDULESCU
Sistemului gazier românesc - o analiză recentă -
60 Dr. ing. Mircea HĂLĂCIUGĂ

63 Evoluţia cotaţiilor în 2010-2018 la principalele produse petroliere

Cursul leului şi rata dobânzii în 2010-2018.
64 Preţurile produselor petroliere la distribuţie.
Preţurile principalelor produse alimentare în Bucureşti.

Consiliul științific:
• Dr. ing. Gheorghe Buliga – Membru titular al Academiei Oamenilor de
Ştiinţă din România;
• Prof. dr. ing. Dumitru Fodor – Membru titular al Academiei de Științe
Tehnice din România;
• Dr. ing. Gheorghe Radu;
• Prof. dr. ing. Ilie Lața;
• Dr. ec. Violeta Șufan-Dumitriu;
• Prof. dr. ing. Marian Rizea;
• Prof. dr. ing. Dan Paul Ștefănescu;
• Dr. ing. Mircea Valentin Sandu;
• Dr. ing. Valentin Paul Tudorache;
• Dr. ing. Monica Iliescu;
• Dr. ing. Victor Negoiță;
• Ing. Corneliu Condrea;
NOTA REDACŢIEI:
Responsabilitatea materialelor publicate aparţine în exclusivitate autorilor.
Toate drepturile rezervate. Nici o parte din această publicaţie nu poate fi reprodusă,
utilizată, stocată în diferite sisteme sau transmisă electronic, mecanic etc., fără
permisiunea prealabilă scrisă a SIPG, proprietarul dreptului de copyright.
 Viaţa ştiinţifică
Dezvoltarea infrastructurii de
gaze naturale lichefiate
în Europa

Dr. ing. Gheorghe RADU Dr. ing. Valentin SANDU

Preşedinte S.I.P.G. Romgaz S.A.
Cadru didactic asociat U.L.B. Sibiu

Abstract:
The transport sector is the fastest growing consumer of energy and produ-
cer of greenhouse gases in the European Union. With new emission regulati-
on these days the potential application for LNG are expanding. LNG provides
a greener alternative to other fossil fuels, which can significantly contribute
to improve European air quality and to reduce the existing oil dependen-
cy. In Europe receiving terminals are mainly situated in Belgium, France,
Greece, Italy, Netherlands, Portugal, Spain, Turkey and United Kingdom.
However, infrastructure for proper function of LNG is still missing in central
and Easter Europe. The aim of this paper draws basic properties of LNG as
well as analyse the overview of LNG infrastructure in Europe.

(continuare din numărul trecut)

Afacerea globală cu gaze naturale tru a transporta gazele către piaţă. În

lichefiate (GNL/ LNG) poate fi descri-
să, de obicei, ca un lanţ de procese
sau un lanţ valoric care conţine pa-
tru componente principale: extracţie,
lichefiere, transport şi regazeificare.
În primul rând, este extracţia. Sunt
necesare surse de gaze la un preţ
competitiv faţă alte surse de energie,
cum ar fi petrolul. Deşi există o mul-
ţime de zăcăminte, ele se află în lo-
caţii dificile şi sunt necesare proiecte
de investiţii de miliarde de dolari pen-
Monitorul de petrol şi gaze ♦ 8(198) august 2018
consecinţă, investitorii sunt blocaţi în
angajamente foarte inflexibile pe ter-
men lung, astfel încât stabilitatea po-
litică şi stabilirea preţurilor cântăresc
foarte mult, ducând adesea la întâr-
zieri.
Extracţia gazelor naturale de pe
suprafaţa pământului reprezintă pri-
ma etapă de-a lungul lanţului de pro-
cesare al GNL. Aceasta este urmată
de lichefierea gazelor naturale în in-
stalaţiile de lichefiere.
3
Viaţa ştiinţifică

Fig. 1 - Principalele cantitati de gaze naturale lichefiate importate anul trecut (2017)

Cea mai mare componentă a cos-
tului total al lanţului valoric GNL re-
prezintă, de obicei, terminalul de li-
chefiere, în timp ce componentele de
producţie, transport şi regazificare
reprezintă cote aproape egale ale cos-
tului rămas. Un terminal de lichefiere
este compus din unul sau mai multe
compresoare, de obicei conduse de o
turbină pe gaz.
La sfârşitul anului 2017, în lume
funcţionau 89 de terminale de lichefi-
ere. Snohvit din Norvegia este singu-
rul terminal de lichefiere din Europa.
Din nefericire, operatorul termina-
lului a decis să-şi stopeze planurile
pentru construirea celui de-al doilea
terminal din cauza rezervelor insufi-
ciente de gaze.
Cu toate acestea, în regiunea me-
diteraneeană există alte posibilităţi
de export a gazelor lichefiate către
Europa - din Egipt, Algeria şi Libia
şi, de asemenea, din alte regiuni pre-

Fig. 2 - Fluxul tehnologic al gazelor naturale lichefiate

4

cum Nigeria, Guineea Ecuatorială şi
Trinidad-Tobago. Există oportunităţi
pentru potenţiale importuri din regi-
unea Orientului Mijlociu prin Canalul
Suez din Abu Dhabi, Oman, Qatar şi
Yemen.
Ultimul pas în lanţul de procesa-
re GNL implică terminalul de primire
GNL - regazificare. La terminalul de
primire GNL este depozitat în rezer-
voare criogenice mari. Lichidul este
regazeificat/ vaporizat şi transportat
pe piaţa locală prin reţeaua de distri-
Viaţa ştiinţifică
butie gaze. În unele pieţe, o parte din
GNL este împărţită în cantităţi mai
mici şi distribuită pe cale ferată, ru-
tieră sau cu nave GNL mai mici. Dis-
tribuţiile la scară mică pot proveni, de
asemenea, de la terminale de lichefi-
ere de dimensiuni mai mici. Aceasta
este practica curentă în Norvegia şi
SUA. Serviciile GNL în terminale in-
clud, de obicei: - reîncărcare - tran-
sferul de GNL din tancurile GNL în
vasul terminalului.

Fig. 3 - Principalele terminale de GNL din Europa și operatorii acestora

În 2017 au fost efectuate mai mult nia, Marea Britanie. Încărcarea meta-
de 130 de operaţiuni şi în UE a fost nierelor cu GNL se face din camioane-
reîncărcate GNL în cantitate totală cisternă, care transportă GNL în can-
de aproximativ 14 milioane de metri tităţi mai mici. În 2017 aproximativ
cubi. Transportul transfrontalier, re- 42.600 de camioane au încărcat 1.9
spectiv transferul GNL de la o navă la mln.mc de GNL.
alta este oferit în Belgia, Franţa, Spa-
Monitorul de petrol şi gaze ♦ 8(198) august 2018 5
Viaţa ştiinţifică
În Belgia, Franţa, Olanda şi Spa-
nia este disponibilă încărcarea pe ca-
lea ferata a GNL, de asemenea în can-
tităţi mai mici. Potrivit GIIGNL (Gru-
pul Internaţional al Importatorilor de
Gaze Naturale Lichefiate), 104 termi-
nale de regazificare GNL au funcţio-
nat la nivel mondial la sfârşitul anu-
lui 2017.
Capacitatea combinată a tutu-
ror terminalelor este de 20 mln.t/an.
Cinci terminale sunt situate în Asia şi
unul este situat în Europa - Lituania
(Klaipeda). În Europa sunt în exploa-
tare 19 terminale on-shore, unul off-
shore în Italia şi 3 instalaţii plutitoare
de regazificare - a se vedea Fig. 3.
Proiectele noi sunt anunţate frec-
vent, însă descrierile detaliate sunt rar
publicate datorită concurenţei inten-
se pe piaţă. Industria se confruntă, de
asemenea, cu o lipsă de standardizare
în anumite domenii ale procesului,
lăsând deschise la anumite proceduri
şi existând, astfel, riscul mai mare de
potenţial eşec. Terminalele de rega-
zificare sunt situate în Belgia, Fran-
ţa, Grecia, Italia, Olanda, Portugalia,
Spania, Turcia, Marea Britanie şi cea
mai nouă din Lituania. Capacitatea
totală de depozitare în forma lichidă
reprezintă 9,022 mln.mc.
Majoritatea terminalelor de re-
gazificare se află în Spania - Bilbao,
Cartagena, Huelva, Mugardos şi cea
mai mare în Barcelona. Posibilitatea
de a umple camioanele există în toa-
te terminalele. În cursul anului 2014,
terminalul din BBG din Bilbao a fina-
lizat construcţia unui nou rezervor cu
o capacitate de 150.000 mc, ceea ce
implică o creştere cu 50% a capacită-
ţii de depozitare a staţiei, permiţând
6
o stocare suficientă pentru a putea
găzdui metanierele cu cea mai mare
capacitate.
O altă modernizare a fost făcută
în ceea ce priveşte îmbunătăţirea sis-
temului care va putea acum să reîn-
carce navele în mod rapid şi eficient,
până la o capacitate de încărcare de
2.500 mc de GNL pe oră. În Regatul
Unit există 4 terminale de regazeifica-
re - în Milford Haven sunt amplasate
terminalele LNG Dragon şi terminale
South Hook LNG, un alt terminal este
în Isle of Grain şi instalaţia plutitoare
de GNL din Teesside. Pe Maasvlakte
în Rotterdam se află terminalul Gate -
primul terminal de import de GNL din
Olanda. Terminalul constă din trei re-
zervoare de depozitare, două dane şi
o zonă de procesare în care GNL este
regazificat.
În februarie 2014, Gate Terminal
şi-a început activitatea. În Franţa,
utilizarea GNL este foarte răspândită.
Aici găsim 3 terminale de regazifica-
re - Fos-Cavaou, Fos-Tonkin (Fossur-
Mer) şi Montoir-de-Bretagne deţinute
şi operate de Elengy. Toate termina-
lele oferă servicii de reîncărcare si
stocare, Montoir oferă în plus servicii
de transport transfrontalier şi încăr-
carea camioanelor cu GNL. În luna
mai 2012 a început construirea nou-
lui terminal de GNL din Dunkerque,
care, având o staţie de regazificare de
9,4 mln. tone pe an, este de aşteptat
să fie cel mai mare terminal din Euro-
pa continentală.
Terminalul va include 3 tancuri de
depozitare de 190.000 mc şi va putea
primi vasele de mare capacitate Q-
Max. În Turcia, utilizarea LNG/GNL
este larg răspândită. În întreaga ţară
există două terminale: Marmara Ere-

glisi (Tekirdag) şi Aliaga/ Izmir, ambe-
le fiind echipate cu instalaţii de încăr-
care pentru camioane GNL. Lituania
are propria unitate de regazificare cu
tehnologie plutitoare începând din oc-
tombrie 2014. Terminalul Klaipeda a
început activitatea în ianuarie 2015.
Este capabil să se reîncarce nave mai
mici cu GNL.
În Italia există 3 terminale GNL în
Panigaglia, Rovigo (Porto Levarte) şi
unitatea de regazificare plutitoare în
Livorno (OLT - Toscana LNG offsho-
re). Proiectul de extindere Panigaglia
include posibilitatea descărcării nave-
lor mai mari (până la 140 000 mc), un
proces de modernizare a echipamen-
telor principale ale staţiei, care impli-
că rezervoarele de stocare şi zona de
acostare, precum şi instalarea unei
noi centrale de cogenerare pentru au-
to-producerea de electricitate.
Există mai multe extinderi conti-
nue ale terminalelor GNL din Europa.
În prezent, cel de-al doilea terminal
este construit în portul Zeebrugge.
Acest terminal este proiectat să găz-
duiască navele de numai 2000 mc.
O altă dezvoltare are loc în Grecia -
Revithoussa, unde proiectul include
construirea celui de-al treilea tanc cu
o capacitate de 95.000 mc şi facili-
tăţi pentru reîncărcarea navelor mici
şi mijlocii. În curs de construire este
şi un alt terminal în Polonia - Swi-
noujscie, Polskie LNG S.A. are în ve-
dere extinderea sa ulterioară, care ar
include construirea unui al treilea re-
zervor, a staţiilor de reîncărcare GNL
pentru navele mai mici, instalaţii de
stocare şi dezvoltarea staţiilor de în-
cărcare a camioanelor. Alte termina-
le mici de GNL sunt situate în Suedia
(Nynäshamn şi Lysekil LNG Terminal)
şi Norvegia (Mosjoen şi Sines LNG Ter-
Monitorul de petrol şi gaze ♦ 8(198) august 2018
Viaţa ştiinţifică
minal). Există două moduri diferite de
transport al gazele naturale. Trans-
portul terestru se efectuează de obicei
prin conducte în care se utilizează gaz
natural comprimat. Pe de altă parte,
transportul pe apă utilizează o formă
de gaz lichefiat - GNL. Transportul ga-
zelor naturale prin conducte din Ru-
sia domină pe piaţa europeană. Cu
toate acestea, criza dintre Ucraina şi
Rusia şi lansarea a şase noi terminale
de regazificare la nivel mondial ne re-
aminteşte că GNL este un instrument
eficient pentru a asigura securitatea
aprovizionării.
În 2013, Lituania a devenit cel
de-al 30-lea importator din lume, cu
o unitate plutitoare de stocare şi de
regazificare. Perspectiva pentru co-
merţul cu GNL este pozitivă în lumina
următoarelor aspecte: noi zăcăminte
de gaze descoperite în întreaga lume
(Cipru, Israel şi Tanzania), reducerea
utilizării energiei nucleare, promova-
rea GNL în regiunea Asiei, atractivita-
tea gazelor ca o alternativă mai ecolo-
gică faţă de alţi combustibili fosili şi,
în sfârşit, o legislaţie mai strictă pri-
vind emisiile în cadrul transportului
maritim începută în ianuarie 2015, în
bazinul Atlanticului ar trebui să con-
tribuie la stimularea dezvoltării GNL
la scară mică, oferind noi oportunităţi
de creştere, precum şi noi provocări.
Bibliografie
1. Papatulica, M. – «Surse si rute
de aprovizionare cu gaze natural
a UE, alternative la importurile
din Rusia», Decembrie, 2016
2. Stephen, R. – «Gas Strategies
Consulting – Emerging Technol-
ogy »– Londra, 2018;
7
Viaţa ştiinţifică
ASPECTE PRIVIND FORAJUL
SONDELOR ÎN PROCESUL DE
EXPLOATARE A ZĂCĂMINTELOR DE
SARE PRIN DIZOLVARE

Dr. ing. dipl. Valentin Paul TUDORACHE

CONPET S.A. Ploieşti
Cadru didactic asociat U.P.G. Ploieşti

(continuare din numărul trecut)

Abstract:
Abstract: The total worldwide resources of heavy oil, oil shale, oil sands, and coal far exceed
those of conventional light oil. In situ combustion and gasification are techniques that can po-
tentially recover the energy from these unconventional hydrocarbon resources. Underground
combustion process is an oil recovery method in which the air is injected into the reservoir
burning the heaviest crude oil components generating heat and combustion gases that enhan-
ce recovery by reducing oil viscosity and pressurizing the system, respectively. In this process,
highly exothermic reactions occur in the porous medium resulting in significant increases in
the temperature. For heavy oils, a 300 ÷ 400 °C increase in temperature is not uncommon.
Large temperature differences signify heat transfer and also will result in the phase change.
Underground combustion involves many phenomena, making modeling complex. So the en-
gineering of the process is more difficult than any other method of crude oil recovery, but the
advantages of combustion motivate researchers to investigate on it. In this method the air is
injected to the crude oil reservoir. After ignition the generated heat by combustion keeps the
combustion front moving toward the producer well. Combustion front burns all the fuel in its
way. Usually 5 ÷ 10 % of the crude oil is used as a fuel and the rest is going to be produced in
the production well. The heat of reaction vaporizes initial water and also the light components
of the oil in front of the combustion front. The steam is condensed while distancing from the
hot region.The objective of this article is to describe the potential of underground combustion
process (in-situ combustion) as an economically viable oil recovery technique for a variety of
reservoirs.

Scurt istoric iniţiate teste pilot în zăcăminte de pe-

Metoda producerii căldurii prin
combustie subterană într-un zăcă-
mânt de petrol a fost preconizată încă
din anul 1923. Acest proces de recu-
perarea petrolului prin crearea unui
front mobil de ardere în zăcământ a
început să se dezvolte doar din anul
1950. În perioada 1950 – 1965 au fost
trol din SUA, Canada, Venezuela şi
Europa – ROMÂNIA (în anul 1964, la
zăcământul de petrol din zona Supla-
cu de Barcău).
Recuperarea petrolului prin com-
bustie subterană, în perioada 1970 –
1984, a rămas aproape staţionară. În
anul 1982, SUA a produs prin com-

8
 Viaţa ştiinţifică
bustie subterană o cantitate de petrol Cele mai mari aplicaţii ale proce-
de aproape 600.000m , ceea ce a re- sului de combustie subterană au fost
3

prezentat 2% din producţia cumulati- realizate pe zăcămintele Suplacu de

vă de petrol. Barcău din România; South Belridge,
În România şi în Canada, tot în Mobil, California din SUA; Battrum,
acelaşi an (1982), au fost extrase Mobil, Saskatchewan din CANADA;
prin combustie subterană aproape West Heidelberg Cotton Valley, Gulf,
400.000m3, fiecare. De asemenea, Mississippi din SUA.
procese de recuperarea petrolului În Tabelul nr. 1 sunt prezenta-
prin combustie subterană sau spăla- te caracteristicile aferente unui nu-
re cu foc, au avut loc în Venezuela, măr de 5 astfel de procese pilot. De
Rusia şi Brazilia. menţionat este faptul că, cel mai mare

Tabelul nr. 1: Caracteristicile procesului de recuperarea petrolului

prin crearea unui front mobil de ardere a unor zăcăminte, din perioada
1964 - 1971
Nr. Zăcământul Anul Adâncimea Grosime Porozit. Saturația Perme- Densi- Temp. Pres., Vâscoz.
crt. inițierii capului brută în petrol la ab., tatea de petrolului,
procesu- stratului, /netă, inițierea zăcăm., în
lui procesului,
(m) (mm) (%) (%) (0C) (MPa)
(D) (10-3kg/ mPa•s la T0C
m3)

1 Suplacu 2000
de Barcău, (180)
1964 50÷200 /10 32 85 1,7 0,96 18 0,6
ROMÂNIA

2 South 1600
Belridge, (310)
1964 300 64/28 34 67 3,0 0,98 35 1,2
Mobil,
California,
SUA

3 Battrum, 1964 900 /10 25÷27 95 0,9÷1,2 0,94 43 - 70

Mobil, (430)
askatch-
ewan,
CANADA

4 Golden 3500
Lake, Hus- (310)
1969 485 /6,5 35 82 1,2 ÷8,0 0,98 21 3,6
ky, askatch- Gaze diz.
ewan,
CANADA

5 West
Heidelberg
Cotton
Valley, Gulf,
1971 3500 /20 16 81 0,07 0,91 105 10 4,5
Mississippi,
(1050)
SUA

zăcământ din România exploatat de adâncime (50÷200m) şi cu înclinare

peste 50 ani prin metoda combustie
subterane sau crearea unui front mo-
bil de ardere în zăcământ, este cel de
la Suplacu de Barcău. Acesta s-a re-
alizat într-o formaţiune de mare po-
rozitate (32%), constituită dintr-un
nisip neconsolidat, cu permeabili-
tatea k=1,7D. Formaţiunea, de mică
Monitorul de petrol şi gaze ♦ 8(198) august 2018
de 2÷40, este limitată în partea de sud
de o falie şi în partea de nord de con-
tactul apă-petrol. Ea conţine petrol
vâscos greu, cu densitatea 960kg/
m3 şi vâscozitatea de 2000mPa•s (la
180C). Procesul de recuperare a con-
tinuat prin dezvoltarea unui front de
combustie în linie, ce s-a deplasat de-
9
Viaţa ştiinţifică
scendent de-a lungul pantei stratului.
De asemenea, s-a stabilit că se pot
obţine recuperări ale petrolului mai
mari prin injecţie de apă după com-
bustia uscată.
Aspecte generale privind apli-
carea procesului EOR
Spre deosebire de metodele
convenţionale de recuperare primare
(prin energia naturală a zăcământului)
şi secundare (prin utilizarea de energie
adiţională), îmbunătăţirea recuperării
petrolului prin EOR se referă în prin-
cipal la metodele terţiare (prin uti-
lizarea de agenţi termici, chimici etc.,
pentru ameliorarea proceselor fizico-
chimice) de recuperare a petrolului
din zăcămintele epuizate sau mai
puţin epuizate (v. Figura 1).
De fapt prin creşterea presiunii
din zăcământ, aceste metode terţiare
reprezintă o continuitate la celelalte
două metode primare şi secundare.
10
În Figura 1 se reprezintă schema-
tic o clasificare a celor 3(trei) metode
(primare, secundare, terţiare) de creş-
tere a factorului de recuperarea pe-
trolului.
Abrevierea EOR (en. Enhanced
Oil Recovery) reprezintă implemen-
tarea unor tehnici cu privire la pro-
cesul de creştere a factorului de re-
cuperare a petrolului şi, evident, la
mărirea cantităţii de petrol ce poate fi
extrasă din zăcămintele epuizate sau
mai puţin epuizate.
Mecanismele procesului recupe-
rării petrolului din zăcîmânt prin
combustie subterană
Combustia subterană, denumită
şi „spălarea cu foc“, reprezintă proce-
sul de recuperarea petrolului din ză-
cământ caracterizat prin arderea unei
părţi din petrolul vâscos greu, în pre-
zenţa aerului injectat de la suprafaţă
cu ajutorul sondelor de injecţie. Aces-

te denumiri se mai folosesc şi pentru
a desemna procesul de combustie di-
rectă uscată, în cadrul căruia se in-
jectează numai aer, iar frontul de ar-
dere se deplasează în acelaşi sens cu
fluxul de aer.
Alte variante ale combustiei sub-
terane sunt: combustia inversă (care
este tot un proces uscat, în care fron-
tul de ardere se deplasează în sens in-
vers curentului de aer) şi combustia
umedă sau spălarea cu foc şi apă (în
care apa se injectează simultan sau
alternativ cu aerul, iar frontul de ar-
dere şi curentul de aer şi apa au ace-
laşi sens).
În funcţie de raţia de injecţie apă–
aer (RIAA), combustia umedă poate
Viaţa ştiinţifică
fi: optim umedă, parţial înăbuşită sau
superînăbuşită. O altă clasificare a
combustiei umede include: combustia
umedă propriu-zisă şi combustia supe-
rumedă.
Combustia umedă propriu-zisă
este procesul de spalare cu foc şi apă
în care aburul uscat traversează zona
de combustie cu temperatura mare.
Combustia superumedă este pro-
cesul în care zona fierbinte, având
o temperatura maximă apropiată de
temperatura de vaporizare a apei, se
deplasează în regim staţionar în me-
diul poros.
În cadrul variantelor de combustie
subterană se întâlneşte şi combustia
cu gaze recirculate (desigur, mai rar

Figura 2: Imagine de ansamblu a procesului de recuperarea petrolului

prin crearea unui front mobil de ardere în zăcământ

folosită), caracterizată prin injectarea Aceste variante ale combustiei

aerului în amestec cu alte gaze, con- subterane au motivaţii bine precizate.
stituite, de regulă, din gazele produse Astfel, injecţia de apă are ca scop atât
de sondele de reacţie. reducerea necesarului de aer, reflec-
tată şi prin micşorarea cantităţii de

Monitorul de petrol şi gaze ♦ 8(198) august 2018 11

Viaţa ştiinţifică
combustibil ars pe unitatea de volum
de zăcământ, cât şi cresterea volumu-
lui zonei de abur care se deplasează
în faţa frontului de combustie. Tem-
peraturile maxime, tipul reacţiilor de
oxidare şi corosivitatea efluentului
sunt determinate de RIAA, cuprinsă
între 1,87·÷ 11,2·10–3 m3/Nm3.
Combustia inversă se aplică la
zăcămintele de ţiţei extrem de vâscoa-
se, la care nu se poate realiza procesul
de combustie directă. Aplicarea com-
bustiei inverse este limitată de insta-
bilităţile inerente dezlocuirii ţiţeiului
foarte vâscos, precum şi de tendinţa
de stingere a frontului de ardere la o
anumită distanţă de sonda de injecţie
a aerului (către care avansează acest
front).
În principiu, combustia subterană
constă din aprinderea ţiţeiului din
zăcământ printr-o sondă de injectie,
SI, (în cazul combustiei directe) sau
de producţie/reacţie/extracţie, SP, (în
cazul combustiei inverse), urmată de
deplasarea lentă a frontului de arde-
re spre sondele de producţie sau spre
sonda de injecţie, după cum combus-
12
tia este directă sau inversă.
Aprinderea are loc la tempera-
turi cuprinse între 300 ÷ 550°C, iar
întreţinerea arderii necesită o tempe-
ratură cel puţin egală cu 300°C, în
condiţiile asigurării unui debit speci-
fic minim de aer cuprins între 1,2 ÷
2,7m3N/m3h, care determină o avan-
sare a frontului de ardere cu viteze
variind între 0,04 ÷ 0,67m/zi.
Combustibilul ars în cadrul com-
bustiei directe este cocsul rezultat în
urma cracării termice a unei părţi din
ţiţeiul aflat în amonte de frontul de
ardere. Cantitatea de cocs depus prin
cracare în mediul poros variază între
15 ÷ 37kg/m3 de rocă arsă, în funcţie
de compoziţia ţiţeiului, care poate fi
caracterizată prin raportul atomic hi-
drogen–carbon.
Împreună cu ţiţeiul brut, prin son-
dele de producţie se aduc la suprafaţă
şi cantităţi importante de gaze de
combustie, acestea având ca prin-
cipal component toxic monoxidul de
carbon.
În cadrul combustiei subterane di-
recte se disting următoarele zone:

• zona de ardere;
• zona de combustie;
• zona de vaporizare;
• zona de condensare;
• zona rece.
Figura 2 este o reprezentare idea-
lizată (o imagine de ansamblu) a dife-
ritelor zone şi a distribuţiilor de tem-
peratură şi de saturaţie a fluidelor.
Vaporii formaţi împreună cu gaze-
le fierbinţi rezultate din ardere au în
acelaşi timp, şi o acţiune de spălare a
ţiţeiului şi apei din strat, împingând
aceste fluide către sondele de produc-
ţie.
Distribuirea acestor fluide (gaze,
ţiţei, apă) în strat este astfel repartiza-
tă încât satisface condiţiile de permea-
bilitate efectivă trifazică, caracterizată
mediului poros respectiv.
În Figura 3 este reprezentată
schematic o imagine asupra feno­
menului real care ar trebui să se
producă în strat, o imagine care repre-
zintă profilul temperaturilor şi a satu-
raţiilor într-un proces de combustie
subterană (desigur, în literatura de
specialitate sunt redate o serie de ast-
fel de imagini obţinute prin cercetări de
laborator).
Din Figura 3 se poate observa că în
zăcământ se formează 5(cinci) zone de
temperatură, astfel:
• Zona 1 = zona de temperatură joa-
să din imediata apropiere a son-
dei;
• Zona 2 = zona de creştere a tem-
peraturii în sensul curgerii fluide-
lor;
• Zona 3 = zona de combustie;
• Zona 4 = zona de descreştere a
Monitorul de petrol şi gaze ♦ 8(198) august 2018
Viaţa ştiinţifică
temperaturii în sensul curgerii flu-
idelor;
• Zona 5 = zona de temperatură
joasă din faţa undei de căldură în
mişcare.
În zona 1 zăcământul de petrol are
caracteristicile sale iniţiale. Totuşi,
prin injectarea fluidului (aer, gaze sau
amestec al acestora), în stratul pro-
ductiv deja apar anumite reacţii.
În zona 2 (zona de creştere a tem-
peraturii) fluidul injectat (aer, gaze sau
amestec al acestora) este preîncălzit
parţial de roca rămasă fierbinte şi, evi-
dent, de căldura generată de zona 3
(zona de combustie). Agentul injectat
prin sonda de injecţie (SI) preia astfel
căldura din zona 2 şi o transportă în
zona 4. De fapt, căldura din zona de
combustie cu temperatura maximă
(zona 3) este transmisă prin conduc-
tibilitate termică înapoi către zona 2
şi înainte, către zona 4, în timp ce o
nouă cantitate de căldură este genera-
tă de aceaşi zonă de combustie. Iniţial,
stratul productiv conţine o saturaţie
de apă imobilă şi o saturaţie mobilă de
ţiţei, respectiv de gaze.
În zona 3 (zona de combustie), apa
din zăcământ este transformată în
vapori, dotorită temperaturii ridicate
din această zonă (350 ÷ 400°C). Aceşti
vapori de apă, împreună cu vaporii de
apă rezultaţi din procesul de ardere a
hidrogenului din ţiţei, începe să se re-
condenseze în zona 4. Aceasta are loc
deoarece vaporii de apă formaţi sunt
antrenaţi de curentul de gaze care se
deplasează cu o viteză mai mare decît
viteza undei de căldură şi ajung ast-
13
Viaţa ştiinţifică

fel mai repede în zona cu temperatură cocs, unde o parte din aceşti vapori
scăzută, unde se recondensează. De se condensează în apropiere (datorită
fapt, în această zona de combustie, ca- aceloraşi cauze ca şi recondensarea
racterizată prin temperaturi cuprinse vaporilor de apă), iar cealaltă parte –
între 350 ÷ 400°C, arde cocsul, format parte formată din fracţiunea volatilă
la temperatura de aproximativ 270°C. cea mai uşoară - rămâne în faza ga-
În zona de vaporizare, delimitată de zoasă (în mare parte, contribuind la
temperaturile 270°C şi 160°C, compo- transportul de căldură), în timp ce
nenţii uşori ai ţiţeiului trec în stare de cocsul format constituie principalul
vapori şi se alătură vaporilor de apă combustibil al procesului de ardere.
şi fracţiilor volatile formate ca efect Aşadar, ţiţeiul format în zona 4 (c)
al distilării şi cracării ţiţeiului. Acesti este dezlocuit, prin:
vapori sunt antrenaţi de gazele rezul- a. acţiunea curentului de gaze
tate din arderea cocsului spre zona de arse, a vaporilor de apă şi fracţiilor
condensare unde, între temperaturi- uşoare rezultate din creşterea tempe-
le 160 ÷ 100°C, condensează, cedând raturii;.
sistemului rocă–fluide căldura latentă b. reducerea vâscozitâţii şi dilată-
de vaporizare, apoi temperatura scade rii termice
treptat spre aval, până la temperatura
c. dezlocuire miscibilă, datorită
iniţială a zăcământului.
vaporilor recondensaţi şi a fracţiuni-
În zona 4, unde temperatura de lor uşoare volatilizate.
cracare depăşeşte valoarea de cca. De fapt, ţiţeiul şi apa din această
375°C, ţiţeiul din zăcământ este zonă de descreştere a temperaturii în
transformat într-o fază de vapori şi sensul curgerii fluidelor, în fază de va-

14
 Viaţa ştiinţifică
pori, contribuie în mare parte la creşte- de condensarea componenţilor
rea capacităţii de transport a căldurii. uşori ai ţiţeiului, de dizolvarea
Efectele termice care iau naştere din în ţiţei a dioxidului de carbon
modificările chimice şi de fază în sis- din gazele arse şi de formarea
temul solid-lichid, respectiv sistemul unei emulsii trifazice care împin-
lichid-vapori duc la o variaţie bruscă ge ţiţeiul, ducând la formarea
şi neregulată a temperaturii în zona 4, unui banc de ţiţei care se depla-
faţă de creşterea regulată a temperatu- sează spre sondele de produc-
rii ce are loc în zona 2. Desigur, pro- ţie/extracţie.
filul de temperatură este influenţat şi
de pierderile de căldură prin conducţie, Pe de o parte, căldura disipată în
pe verticală, către stratele alăturate cu stratele adiacente înfluenţează în mod
temperatură scăzută. substanţial valoarea temperaturii ma-
xime şi viteza de avansare a frontului
În zona 5, în faza iniţială, are loc
de ardere. Pe de altă parte, creşterea
dezlocuirea ţiţeiului de către gazele
presiunii de operare duce la creşterea
care circulă prin zăcământ - zona 5
temperaturii maxime şi la micşorarea
(a, c), iar ulterior, dezlocuirea este ac-
vitezei de avansare a frontului de com-
tivată de bancul de apă format în faţa
bustie, în timp ce gravitaţia determină
undei de căldură prin deplasarea apei
dezvoltarea unui proces de combustie
- zona 5 (b). În faza finală, în faţa fron-
segregată, manifestată prin avansarea
tului de combustie care înaintează, se
preferenţială a frontului de combustie
formează o saturaţie în apă destul de
prin partea superioară a stratului.
ridicată pentru ca în mediul poros să
În concluzie, debitul de ţiţei extras
aibă loc curgerea simultană a celor
cu ajutorul sondei de producţie de-
trei faze (gaze, ţiţei şi apă), zona 5 (a).
pinde de viteza de avansare a frontu-
În principal, mecanismele recupe- lui de combustie, lungimea frontului
rării ţiţeiului prin combustie subterană de combustie, saturţia cu ţiţei şi pre-
sunt următoarele: siunea stratului.
Criterii de selecţie a zăcământu-
1. spălarea cu gaze la temperatu-
lui pentru combustia subterană
ră mare, prin care se antrenea-
ză în zona de condensare ames- În general, aplicarea cu succes
tecul de abur, hidrocarburi şi a combustiei subterane uscate sau
gaze arse, ramănând în spate umede la un zăcământ de ţiţei de-
doar cocsul; pinde de capacitatea procesului de
2. spălarea cu abur, reflectată prin a produce căldura în zăcământ şi de
dezlocuirea ţiţeiului şi antrena- a asigura dezlocuirea şi recuperarea
rea fracţiilor volatile rezultate ţiţeiului într-un mod controlat. La
din distilare; alegerea unui zăcământ de ţiţei în ve-
derea aplicării combustiei subterane
3. spălarea miscibilă, determinată
trebuie să se ţină seama, în principal,
Monitorul de petrol şi gaze ♦ 8(198) august 2018 15
Viaţa ştiinţifică
de următorii parametri: adâncimea
zăcământului, grosimea efectivă, tipul
rocii colectoare, porozitatea, saturaţia,
permeabilitatea, densitatea, vâscozi-
tatea ţiţeiului, conţinutul în ţiţei, calita-
tea ţiţeiului etc.
De menţionat este faptul că, pe te-
ren există tranziţii între zone. Cu toa-
te acestea, schiţa din Figura 4 oferă
o imagine de ansamblu asupra proce-
sului de combustie.
În scopul asigurării unei presiuni
litostatice care să permită injectarea
aerului în zăcământ fără riscul
fisurării formaţiunii, zăcământul tre-
buie să aibă o adâncime cuprinsă în-
tre 70 – 100 m. Limita superioară a
adâncimii zăcământului este deter-
minată de considerente economice
privind presiunea necesară injectării
aerului, în corelare cu cheltuielile im-
plicate de comprimarea acestuia. Evi-
dent, grosimea efectivă a formaţiunii
trebuie sa fie mai mare de la 2,5 – 3
m, pentru a se asigura că disiparea de
caldură în stratele adiacente nu atin-
ge o valoare excesivă. De asemenea,
se impune şi ca porozitatea să depă-
şească procentul de 18 – 20%, iar per-
meabilitatea să fie mai mare de 100
mD în cazul ţiţeiului cu vâscozitate
mare situat la adâncimi mici (la care
presiunile de injecţie sunt limitate),
respectiv o valoare cuprinsă între 25
– 50 mD în cazul ţiţeiului cu vâsco-
zitate relativ mică situat la adâncimi
mai mari.
Întrucât depunerea de cocs este o
caracteristică a ţiţeiurilor grele, den-
sitatea ţiţeiului trebuie să fie cuprinsă
între 825 – 985 kg/m3. Ţiţeiul cu den-
16
sitate mai mare de 985 kg/m3 se opu-
ne avansării frontului de combustie,
ca urmare a vâscozităţii prea mari pe
care acesta o prezintă în faţa frontului
de ardere.
Combustia subterană se poate
aplică la zăcăminte de ţiţei cu vâsco-
zitatea în condiţii de zăcământ mai
mare de 2mPa·s. Valorile mici ale
vâscozităţii ţiţeiului corespund însă
unor cantităţi reduse de cocs depus
prin cracare termică, existând riscul
stingerii frontului de ardere din cauza
combustibilului insuficient, în timp ce
valorile prea mari ale acesteia nu asi-
gură o mobilitate adecvată a ţiţeiului
în faţa frontului de ardere, determi-
nând creşterea cheltuielilor implicate
de injectarea aerului prin majorarea
presiunii necesare. Deşi combustia
subterană se aplică frecvent în cazul
nisipurilor şi gresiilor, ea a fost apli-
cată cu succes şi în cazul unor zăcă-
minte cu roca colectoare calcaroasă.
Conţinutul minim de ţiţei al unui ză-
cământ care candidează pentru com-
bustie subterană este de 1030 m3/
ha·m - în cazul combustiei uscate şi
de 515 m3/ha·m - în cazul combustiei
umede.
De menţionat este faptul că,
ţiţeiurile care conţin asfaltene şi naf-
tene depun o cantitate de cocs mai
mare şi de mai bună calitate decât
ţiţeiurile parafinoase.
Observaţii: 1) Temperatura mare
a zăcământului, permeabilitatea mică
pe direcţia verticală, viiturile de nisip
slabe sau absente şi starea tehnică
bună a sondelor existente constituie
factori favorabili combustiei subtera-
ne.

2) Zăcămintele care prezintă fisuri
extinse, capete de gaze de dimensiuni
mari, acvifere puternice, sonde vechi
cu coloane necimentate, viituri pu-
ternice de nisip, dificultăţi legate de
emulsionarea ţiţeiului sunt nereco-
mandate pentru aplicarea combustiei
subterane.
Notă: Volumul total de apă dezlo-
cuită dintr-un panou de combustie cu
aria A este suma dintre volumul apei
existente iniţial în zona arsă şi zona
de abur, volumul apei rezultate prin
reacţiile de combustie şi volumul apei
dezlocuite din zona nearsă.
Probleme tehnologice asociate
combustiei subterane
Între problemele tehnologice aso­
ciate combustiei subterane se pot
evidenţia:
• iniţierea combustiei;
• comprimarea aerului
A) Iniţierea combustiei (IC)
Se ştie că, oxidarea ţiţeiului la
temperatura originală a zăcământu-
lui este lentă. Cercetările, în decursul
anilor, au arătat că reacţiile de oxida-
re pot fi detectate începând de la tem-
peraturi cuprinse între 100 – 150°C.
Ca urmare, pentru iniţierea combus-
tiei este necesară folosirea unui dis-
pozitiv de aprindere, care să ridice
temperatura stratului productiv în
imediata vecinătate a sondei care tre-
buie aprinsă.
Aşadar, iniţierea combustiei con-
stă în: aprinderea spontană; aprinde-
rea artificială; sistemele electrice de
aprindere; sistemele de aprindere cu
gaze; injecţia de fluide fierbinţi; meto-
da chimică de aprindere.
Monitorul de petrol şi gaze ♦ 8(198) august 2018
Viaţa ştiinţifică
1) Aprinderea spontană a ţiţeiului
se poate realiza dacă, după începerea
injecţiei de aer, temperatura rocii din
imediata vecinătate a sondei creşte,
datorită reacţiilor de oxidare care au
loc, până la valoarea temperaturii de
aprindere. Fluxul termic cedat, într-
un element de volum, printr-o reacţie
de oxidare este egal cu produsul din-
tre viteza de reacţie şi căldura reacţi-
ei exoterme. Când acest flux este mai
mare decât cel disipat de către ele-
mentul de volum, temperatura creşte,
determinând creşterea vitezei reacţiei
de oxidare. Dacă această condiţie con-
tinuă să fie satisfăcută, temperatura
atinge valoarea la care combustia de-
marează spontan într-o zonă aflată în
vecinătatea sondei, unde concentra-
ţia în oxigen este maximă. De altfel,
acest fenomen limitează aplicabilita-
tea combustiei subterane inverse.
După scurgerea unui interval de
timp de la începerea injecţiei de aer, se
produce aprinderea ţiţeiului din strat
la mică distanţă de sondă; această
distanţă este funcţie de debitul de aer.
Frontul de ardere se deplasează iniţi-
al spre sondă (al carei echipament de
fund trebuie astfel proiectat încât să
reziste la temperatura ridicată la care
este supus în această perioadă), apoi
va avansa în acelaşi sens cu aerul in-
jectat.
Ca de exemplu, aprinderea sponta-
nă a fost observată în unele zăcăminte
din California şi Venezuela. Zăcămin-
te unde temperatura are valori cu-
prinse între 50 – 60°C, iar ţiţeiul este
foarte reactiv (în cazul multor zăcă-
minte californiene), au demonstrat că
17
Viaţa ştiinţifică
timpul de aprindere spontană este de
aproape 10 zile. În concluzie, în zăcă-
mintele cu adâncimi de peste 1000 m,
se poate iniţia un proces de combus-
tie, într-un interval de timp rezonabil,
prin simpla injecţie de aer, în timp ce
pentru zăcămintele de mică adâncime
este necesar să se recurgă, practic
întotdeauna, la aprinderea artificială.
2) Aprinderea artificială, constă din
încălzirea zonei de strat din vecina-
tatea sondei de injecţie (sau de ex-
tracţie, în cazul combustiei inverse),
până la temperatura de aprindere a
ţiţeiului. Încalzirea găurii de sondă şi
a stratului productiv din vecinatatea
acesteia, în dreptul perforaturilor, se
poate realiza prin una din operaţiuni-
le de mai jos, astfel:
- injectând prin perforaturi abur
sau gaze fierbinţi;
- provocând reacţii de oxidare a
unor substante chimice foarte reacti-
ve în zona perforată a găurii de sondă
sau în stratul productiv;
- plasând în sondă, la nivelul per-
foraturilor, arzătoare cu gaze sau în-
călzitoare electrice rezistive;
Ca o regulă, pentru a se asigu-
ra oxidantul reacţiilor de combustie,
trebuie ţinut cont ca pe toată durata
încălzirii stratului productiv să se in-
jecteze aer. Excepţie de la această re-
gulă face doar procedeul de încălzire
cu abur, la care aerul este injectat
după terminarea perioadei de injecţie
de abur.
3) Sistemele electrice de aprindere
Sistemele electrice de aprindere
constau din:
18
a) cabluri de conexiune;
b) o sursă de energie electrică
montată la suprafaţă, prevăzută cu
echipamente de reglare şi măsură;
c) elemente rezistive instalate în
sondă, în dreptul perforaturilor.
Aerul injectat este încălzit de că-
tre rezistoare la o temperatură depen-
dentă de puterea acestora şi de debi-
tul de aer.
4) Sistemele de aprindere cu gaze
elimină problema pierderilor de ener-
gie între suprafaţa solului şi poziţia
încălzitorului, problemă care limitea-
ză aplicabilitatea sistemelor electri-
ce, deci pot asigura puteri superioa-
re, ceea ce corespunde unor durate
de aprindere mai reduse. În schimb,
ele necesită reglarea precisă a raţiei
aer–gaze, fiind mai greu de controlat.
Arzătoarele de fund constau dintr-o
cameră de combustie, alimentată cu
un amestec de combustibil şi aer; în
general, se asigură o cantitate de aer
ceva mai mare decât cea stoechio-
metrică, pentru a se realiza o ardere
completă şi stabilă. Apoi, gazele arse
sunt amestecate cu un curent de aer
secundar, care aduce amestecul ga-
zos la o temperatură finală cuprinsă
între 300 – 500°C. Pentru aprinde-
rea arzătoarelor cu gaze se foloseşte
o rezistenţă electrică sau un dop de
substanţă piroforă (cum ar fi trietil-
boranul-TEB, care se autoaprinde în
contact cu aerul).
5) Injecţia de fluide fierbinţi (aburul)
Această metodă este folosită ocazi-
onal ca metodă de aprindere artificia-
lă la combustia subterană şi poate fi
luată în considerare dacă se dispune

de generatorul de abur şi dacă echi-
pamentul sondei permite injectarea
aburului la temperatura şi presiune
ridicate (pentru ca eforturile axiale şi
fluxul termic disipat în sondă să nu
aibă valori excesive). Aerul este in-
jectat după ce temperatura în stratul
productiv a atins valoarea de aprin-
dere.
6) Metoda chimică de aprindere,
constă din plasarea, în gaura de sondă
sau în zona învecinată acesteia, a unei
sub­stanţe chimice foarte reactive. S-au
propus mai multe astfel de substanţe,
care se oxidează mult mai rapid decât
ţiţeiul şi se aprind fie spontan, fie cu
un aport redus de energie. În unele
aplicaţii s-a folosit uleiul de in, care se
oxidează rapid. Un alt procedeu constă
în plasarea în gaura de sondă a unui
pachet combustibil (compus din căr-
bune impregnat cu ulei de in, motori-
nă sau hidrocarburi parafinice). Ca şi
la sistemele de aprindere cu gaze, se
mai poate recurge la substanţe pirofo-
re, cum ar fi trietilboranul - C6H15B şi/
sau peroxidul de hidrogen – H2O2 (apa
oxigenată). În concluzie, aprinderea pe
cale chimică este o metodă elegantă,
dar greu de aplicat, deoarece, pe de o
parte, este dificil de controlat combus-
tia substanţei reactive folosite, iar pe
de altă parte există riscul aprinderii
ne­controlate a fluidelor din gaura de
sondă.
B) Comprimarea aerului (CA)
Energia necesară comprimării
aerului până la presiunea de injec-
ţie are o participare majoră la costul
total al operaţiei. Costul comprimării
aerului, precum şi valoarea investiţi-
Monitorul de petrol şi gaze ♦ 8(198) august 2018
Viaţa ştiinţifică
ilor cu staţiile de compresoare, cresc
odată cu mă­rirea presiunii de injecţie,
deci implicit a adâncimii colectoru-
lui. Fezabilitatea com­bustiei subte-
rane trebuie evaluată de la început,
comparându-se consumul de energie
implicat de comprimarea gazelor cu
energia disponibilă a ţiţeiului extras.
În aplicarea procesului tehnologic
de comprimarea aerului pentru com-
bustia subterană este neapărat nece-
sar de: compresoare, motoare de acţio-
nare a compresoarelor, aer, apă.
1) Compresoarele utilizate pentru
procesele de combustie subterană
sunt, cel mai adesea, cu pistoane, cu
dublu efect, în mai multe trepte. Ra-
portul de comprimare pe treaptă este
limitat de etanşarea dintre piston şi
cilindru. Segmenţii de etanşare sunt
confecţionaţi din oţel sau din teflon
(nu necesită ungere). Foarte rar, se
folosesc şi compresoare centrifugale.
2) Motoarele de acţionare a com-
presoarelor pot fi: motoare termice cu
piston (cu aprindere prin scânteie sau
cu aprindere prin compresie) acţiona-
te cu gaze, turbine cu gaze, sau mo-
toare electrice sincrone ori asincrone
de curent alternativ.
3) Aerul aspirat este uscat şi fil-
trat, pentru eliminarea umidităţii şi
prafului, care are un accentuat efect
abraziv. După fiecare treaptă de com-
primare, aerul este răcit (cu apă sau
cu aer) şi apoi este separat de even-
tualele urme de ulei, care pot genera
explozii. După ultima treaptă de com-
primare, aerul trece într-un colector
unic, din care ajunge în conducta ma-
gistrală de transport şi este distribuit,
la presiunile şi debitele cerute, sonde-
19
Viaţa ştiinţifică
lor de injecţie, prin intermediul staţii- dă de producţie (SP);
lor de distribuţie.
2) Se iniţiază combustia subterană
4) Apa injectată în cadrul combus-
prin amorsarea arderii cu gaze natura-
tiei umede este pulverizată în curen-
le sau electric - procedeu care se practi-
tul de aer refulat la ultima treaptă de
că mai mult în ultima perioadă de timp;
comprimare cu ajutorul unor pompe
cu pistoane, după tratarea ei cu inhi- 3) Alimentarea continuă cu aer pen-
bitori de coroziune. tru întreţinerea arderii ţiţeiului are ca
rezultat creşterea temperaturii până la
În concluzie, factorul important aproape 3750C, aceasta conducând la
care contribuie la creşterea preţului declanşarea unor procese de distila-
de cost al extracţiei ţiţeiului este cos- re şi cracare a ţiţeiului cu formare de
tul de comprimare a aerului injectat, gaze, cocs şi vapori de apă;
iar aplicarea metodei de exploatare 4) Cocsul rezultat în urma procesu-
prin combustie subterană este deter- lui de cracare serveşte drept combusti-
minată, în primul rând, de eficacita- bil pentru continuarea arderii;
tea economică a procesului.
5) Faza de vapori şi gazele necon-
CONCLUZII densabile rezultate din ardere, împing
către sondele de producţie ţiţeiul fluidi-
1. Resursele totale globale de pe-
zat, aflat în strat.
trol vâscos greu, şisturi de petrol, ni-
sipuri de petrol şi cărbune depăşesc 3. Performanţele de zăcământ ale
cu mult tehnicile convenţionale. Com- proceselor de combustie subterană
bustia subterană (arderea in-situ) şi arată ca debitul de producţie creşte,
gazificarea sunt tehnici neconvenţio- la început lent şi apoi mai rapid, atin-
gând o valoare maximă în cadrul pri-
nale care pot recupera potenţialul de
mei jumatăţi a duratei procesului de
energie din aceste resurse de hidro-
combustie, după care scade continuu.
carburi.
În absenţa unor informaţii adecvate,
2. Procesul de combustie subte- se poate presupune că raportul dintre
debitul de producţie şi debitul de aer
rană, constă în crearea unor focare de
injectat este constant. Ca urmare, de-
ardere la nivelul stratului care se ex-
bitul de producţie va prezenta aceeaşi
ploatează şi menţinerea acestora prin
lege de variaţie ca şi debitul de injecţie
injectare de aer. Desfăşurarea proce- a aerului.
sului de recuperarea petrolului prin
crearea unui front mobil de ardere 4. Este necesar să se ia în consi-
în zăcământ evidenţiază următoarele derare mai multe aspecte legate de
aspecte : funcţionarea proiectelor de combustie
subterană:
1) Injectarea aerului printr-o sondă 1) Raportul mare de compresie şi
de injecţie (SI) până când acesta înce- costurile asociate necesare pentru a
pe să iasă prin cea mai apropiată son- injecta aer;

20

2) Cerinţele de planificare şi pro-
iectare pentru un proiect de combustie,
care sunt mai dificile decât pentru in-
jecţia cu abur;
3) Lucrări extinse de laborator pen-
tru evaluarea disponibilităţii combusti-
bilului, a cerinţelor de aer şi a carac-
teristicilor de ardere a materiei prime
necesare înainte de proiectarea proiec-
telor de combustie in-situ;
4) Gradul ridicat de sofisticare teh-
nică şi monitorizarea atentă necesară
pentru a asigura funcţionarea corectă
a unui proiect;
5) Limitarea simulării numerice şi
a altor tehnici care fac predicţiile de
recuperare mai dificile decât cele mai
multe metode EOR.
5. În ceea ce priveşte aplicarea
procesului de combustie subterană
sau a arderii in-situ, încă de la prime-
le proiecte au fost făcute îmbunătăţiri
considerabile. În ceea ce priveşte noile
dezvoltări ale procesului de combustie
subterană (EOR), cum ar fi aplicarea
la zăcăminte de petrol uşoare şi utili-
zarea sondelor orizontale, revigorează
interesul pentru arderea in-situ.
6. În concluzie, acest proces me-
rită luat în considerare pentru multe
zăcăminte de petrol, inclusiv pentru
cele care se află în medii deosebite de
ostile sau pentru cele care nu sunt
supuse altor metode de recuperare.
Bibliografie selectivă
1. Avram, L. – Elements of drilling man-
agement, Editura Universităţii din Ploieşti,
2011;
2. Avram, L. - Elemente de tehnologia
forării sondelor, Editura Universităţii ”Petrol-
Monitorul de petrol şi gaze ♦ 8(198) august 2018
Viaţa ştiinţifică
Gaze” din Ploieşti, 2011;
3. Creţu, I. – Hidraulica zăcămintelor
de hidrocarburi, Vol II., Edit. Teh. Bucureşti,
1986;
4. Ioachim, G., Popa, C. – Exploatar-
ea zăcămintelor de ţiţei, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1979;
5. Pârcălăbescu, D.I. - Proiectarea
exploatării zăcămintelor de hidrocarburi fluide,
Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti,
1983;
6. Popescu, C., Coloja, M.P. - Extracţia
Ţiţeiului şi Gazelor Asociate, Edit. Teh.
Bucureşti, Vol. I + II, 1993;
7. Nistor, I. - Proiectarea exploatării
zăcămintelor de hidrocarburi fluide, Tipografia
Câmpina, 1995;
8. Machedon, V. 1993. - Suplacu de Bar-
cau field: 28 years of in situ combustion. Proc.,
7th European Symposium on Enhanced Oil
Recovery, Moscow;
9. Tudorache, V.P. – Creşterea factoru-
lui de recuperare a petrolului din zăcăminte
prin injecţia de soluţie de polimeri, Proiect de
Disertaţie, UPG-Ploieşti, 1999;
10. Tudorache, V.P. - Aspecte cu privire la
aplicarea procesului de creştere a factorului
de recuperare a petrolului din zăcăminte de
hidrocarburi prin injectie de azot, Ed. SIPG –
Monitorul de petrol şi gaze, Bucureşti, 2017
11. Studiul de Fezabilitate privind exp-
loatarea zăcămintelor de hidrocarburi din
zona Suplacu de Barcău - prof. univ. dr. ing.
C. Gh. Popa – coordonator, ing. dipl. V. P. Tu-
dorache – membru, Universitatea Petrol-Gaze
din Ploieşti, 1997/ 1998.
12. Vernescu, Al., Popa, C. – Utilizarea
simulării statice în ingineria de zăcământ, Bu-
letinul mine, petrol şi gaze, 1975.
13. ***www.wikipedia.org;
14. ***www.google.ro.
21
Viaţa ştiinţifică
MANAGEMENTUL RISCURILOR
UNUI PROIECT

Dr. ing. Monica Oana ILIESCU

Chef of Integrat Management
Department S.C. PETROSTAR S.A.

Abstract:
Managing risk is an integral part of good management, and fundamental to achieving good
business and project outcomes and the effective procurement of goods and services. It is so-
mething many managers do already in one form or another, whether it be sensitivity analysis
of a financial projection, scenario planning for a project appraisal, assessing the contingency
allowance in a cost estimate, negotiating contract conditions or developing contingency plans.
Although many managers do not use the term ‘risk’ when they undertake these activities,
the concept of risk is central to what they are doing. Better management of risk and more
successful activities are the outcomes.
Systematic identification, analysis and assessment of risk and dealing with the results
contributes significantly to the success of projects. However, poorly managed project risks
may have wide-ranging negative implications for the achievement of organizational objectives.
Risk should be considered at the earliest stages of project planning, and risk management
activities should be continued throughout a project. Risk management plans and activities
should be an integral part of an organization’s management processes.
It is important for the project sponsor and the prime contractor, and the main sub- contrac-
tors where relevant, to use effective and consistent risk management processes. The processes
should promote transparency and effective communication between the parties to facilitate
effective and expeditious management of risks.
There are three keys to managing project and procurement risk effectively:
- identifying, analysing and assessing risks early and systematically, and developing
plans for handling them;
- allocating responsibility to the party best placed to manage risks, which may involve
implementing new practices, procedures or systems or negotiating suitable contractual arran-
gements; and
- ensuring that the costs incurred in reducing risks are commensurate with the impor-
tance of the project and the risks involved.
The scope of risk management for projects includes risks associated with the overall busi-
ness approach and concept, the design and delivery of the project, transition into service, and
the detailed operations and processing activities of the delivered asset or capability.
- Business risks include all those risks that might impact on the viability of the enterpri-
se, including market, industry, technology, economic and financial factors, government and
political influences.
- Project risk includes all those risks that might impact on the cost, schedule or quality
of the project.
- Operations and processing risks include all those risks that might impact on the de-
sign, procurement, construction, commissioning, operations and maintenance activities, in-
cluding major hazards and catastrophic events.

22

1. Introducere în teoria riscului
unui proiect
Managementul riscului reprezintă
procesul de identificare, de măsurare,
de evaluare a riscului, urmat de dez-
voltarea de strategii pentru manage-
mentul (gestionarea propriu-zisă) a
riscului.
În Ministerul american al apărării,
managementul riscului se defineşte ca
fiind procesul de identificare, evaluare
şi control al riscurilor care rezultă
din acţiunea factorilor operaţionali
şi luarea de decizii care să ducă la
echilibrarea costului riscului cu
beneficiile misiunii (Bujoreanu, 2006).
Strategiile folosite includ trans-
ferul riscului către o altă entitate
(persoană, organizaţie, structură spe­
cializată etc.), evitarea riscului, redu-
cerea efectelor negative ale riscului
şi acceptarea (asumarea) unora sau
a tuturor consecinţelor unui risc an-
ume.
În modul tradiţional, ma­na­ge­
mentul riscului se con­cen­trează pe
riscuri care îşi au originea în cauze
fizice sau juridice (de exemplu:
dezastre naturale sau incendii,
accidente, acţiuni în justiţie). Mana­
gementul riscului financiar, de
exemplu, se concentrează pe riscurile
care se pot gestiona prin utilizarea
instrumentelor financiare.
Indiferent de tipul de management
al riscului implicat, organizaţiile au
(sau ar trebui să aibă) echipe de man-
agement al riscului care să practice
activitatea de management al riscului.
În managementului riscului se
derulează un proces de prioritizare
Monitorul de petrol şi gaze ♦ 8(198) august 2018
Viaţa ştiinţifică
prin care se tratează mai întâi riscurile
care implică cea mai mare pagubă şi
prezintă cea mai mare probabilitate de
producere, riscurile cu probabilitate
de producere mai scăzută şi pierderi
mai mici urmând a fi tratate ulterior.
2. Managementul riscului - într-
o abordare de actualitate
Obiectivul pus în faţa manage-
mentului riscului este de a identifica
şi controla riscurile semnificative.
Aceasta implică existenţa câtorva
faze-cheie, cu feedback în procesul de
monitorizare.
Esenţa procesului de management
al riscului este reprezentată de o serie
de cinci paşi (subprocese):
a) stabilirea contextului;
b) identificarea riscurilor;
c) analiza riscurilor;
d) evaluarea riscurilor;
e) tratarea riscurilor.
Paralel cu procesul de bază, este
necesară realizarea comunicării şi
consultării pentru a se asigura că în
proces se foloseşte informaţia adecvată
şi pentru diseminarea concluziilor
analizei. Monitorizarea şi continua
revizuire a activităţii din acest sector
reprezintă o parte intrinsecă a proce-
sului, necesară pentru a asigura ex-
ecutarea procesului în mod oportun,
ca şi pentru a garanta că identificar-
ea, analiza, evaluarea şi tratamentul
riscurilor sunt mereu de actualitate.
Descrierea subproceselor man-
agementului riscurilor:
a) Stabilirea contextului
Stabilirea contextului include de-
23
Viaţa ştiinţifică
terminarea razei de extindere a anal-
izei, definirea identităţii şi obiectivelor
stakeholderilor, care este baza de la
care se pleacă în evaluarea riscurilor,
care este cadrul în care se desfăşoară
procesul propriu-zis şi planul de iden-
tificare şi analiză.
b) Identificarea riscurilor
După stabilirea contextului, pasul
următor în procesul de management
al riscului va fi identificarea riscurilor
potenţiale. Riscurile vor fi evenimen-
tele care, în momentul declanşării,
vor produce pierderile avute în ve-
dere pentru acel gen de activitate.
Din aceste motive se poate deduce că
identificarea riscurilor poate începe
atât de la sursa problemei avute în
atenţie, cât şi de la însăşi problema
respectivă:
o analiza sursei – sursele
de risc pot fi interne sau ex-
terne sistemului ţintă al man-
agementului de risc;
o analiza problemei –
riscurile se relaţionează cu
ameninţările identificate.
Când se cunoaşte ori cauza, ori
problema, se poate face o analiză
prin cunoaşterea corespunzătoare a
evenimentelor declanşate de cauză
sau prin manifestarea problemei.
Metoda aleasă pentru identificar-
ea riscurilor poate depinde, în bună
măsură, de cultura organizaţională,
practica şi cadrul legislativ din dome-
niu, permisivitatea în aceste direcţii,
ce se poate obţine la o analiză de acest
fel în organizaţia respectivă. Metodele
de identificare se sprijină pe algoritmi
determinaţi deja sau care se creează
24
în acel timp pentru identificarea sur-
sei, problemei sau evenimentului.
Metodele comune de identifi-
care a riscului sunt:
 identificarea riscului pe baza
obiectivelor –organizaţiile, în orice ac-
tivitate planificată sau desfăşurată,
au obiective; orice eveniment care
poate pune în pericol parţial sau com-
plet atingerea unui obiectiv va fi iden-
tificat ca risc;
 identificarea riscurilor pe baza
taxonomiilor – taxonomia reprezintă
o detaliere a surselor posibile de ris-
curi; apoi, pe baza taxonomiei, a
cunoştinţelor şi experienţei prac-
tice pozitive, se completează un
ches­tionar, prin intermediul căruia
răspunsurile la întrebări dezvăluie
riscurile căutate;
 verificarea prezenţei riscurilor
general valabile (general risk check-
list) – în cele mai multe domenii ale
societăţii – social, economic etc. –
există liste cu riscurile cunoscute
pentru acestea; fiecare risc din cadrul
listei poate fi verificat dacă se aplică
la o situaţie particulară definită de cel
interesat;
 identificarea riscurilor pe baza
scenariilor – se creează mai multe
scenarii de evoluţie a unei organizaţii
în anumite situaţii, care sunt apoi
analizate; scenariile sunt căi alterna-
tive de atingere a unui obiectiv sau de
analiză a unei interacţiuni de forţe în
cadrul unei confruntări (de exemplu,
într-o piaţă competitivă).

Aprecierea riscului
Autori din literatura de speciali-
tate reunesc cele două subprocese -
analiza riscului, respectiv, evaluarea
riscului - sub denumirea de apreciere
a riscului, aceasta reprezentând pro-
cesul general de analiză şi evaluare a
riscurilor.
Aprecierea (stabilirea) riscu-
lui (Cooper, 2005) este proiectată
să furnizeze conducerii organizaţiei
astfel de informaţii încât aceasta să
înţeleagă cu uşurinţă care sunt ris-
curile primare, pentru ca deciziile în
legătură cu managementul riscului să
poată fi ordonate în conformitate cu
priorităţile acestora.
c) Analiza riscurilor reprezintă fo-
losirea sistematică a informaţiei avute
la dispoziţie pentru a determina cât
de des pot apărea evenimentele spe-
cificate şi care ar fi magnitudinea
consecinţelor acestor evenimente.
Dificultatea fundamentală a - executarea frecventă a evaluării
evaluării riscului este reprezentată de
frecvenţa (rata) producerii evenimen-
tului, în situaţia când nu se dispune
de informaţii statistice cu privire la
toate tipurile anterioare de incidente.
În plus, evaluarea severităţii (impact-
ului) consecinţelor este adesea difi-
cil de realizat pentru valori nemate-
riale. Valoarea bunurilor reprezintă o
altă chestiune care trebuie rezolvată.
În acest caz, sursele primare de
informaţii sunt reprezentate de stat-
isticile existente şi opiniile experţilor
în domeniu.
d) Evaluarea riscurilor reprezintă
procesul în care se compară riscurile
Monitorul de petrol şi gaze ♦ 8(198) august 2018
Viaţa ştiinţifică
analizate cu criterii de risc date, pentru
a determina semnificaţia (importanţa)
riscurilor. Riscurile trebuie evaluate
în raport cu gradul potenţial de pier-
dere pe care îl pot genera acestea şi cu
probabilitatea de producere asociată.
Unele cantităţi se pot determina cu
uşurinţă, cum ar fi cazul unei clădiri
distruse. Altele sunt aproape impo-
sibil de determinat cu certitudine,
în cazul în care evenimentul respec-
tiv are şanse de producere care îl fac
puţin probabil. Ca urmare, în proce-
sul de evaluare este foarte importantă
realizarea unor predicţii cât mai apro-
piate de realitate, în scopul acordării
priorităţii corespunzătoare în planul
de management al riscului. În orice
activitate, este imperativă prezentarea
evaluărilor de risc în termeni finan-
ciari.
Factori semnificativi în manage-
mentul riscului se consideră a fi:
riscului;
- executarea acesteia cu metode
cât mai simple posibil.
Această etapă a procesului de
managment al riscului şi anume de-
terminarea riscului – genererază
o listă prioritizată a riscurilor şi o
înţelegere detaliată a impactului lor
(dacă se produc) asupra succesului
proiectului.
Ratingurile privind consecinţele şi
probabilitatea, precum şi prioritizarea
acceptată a riscurilor vor fi toate în-
registrate în registrul de riscuri.
e) Tratarea (controlul) riscurilor
potenţiale
25
Viaţa ştiinţifică
Scopul tratării riscurilor (Cooper,
2005) îl reprezintă determinarea a ceea
ce va fi făcut ca răspuns la riscurile care
au fost identificate. Tratarea riscurilor
transformă analizele anterioare de
risc în acţiuni de substanţă (efective)
pentru reducerea riscurilor. Tehni-
cile cunoscute de control al riscurilor
sunt cuprinse în una sau mai multe
din următoarele categorii majore:
- prevenirea (inclusiv evitarea)
riscului.
Strategiile de prevenire a riscuri-
lor sunt menite să elimine sursele de
risc sau să reducă substanţial prob-
abilitatea de apariţie a acestora. Ex-
emple de prevenire a riscurilor pot fi:
planificarea mai detaliată; stabilirea
de abordări alternative; schimbarea
de proceduri; sisteme de protecţie
sau de siguranţă; antrenamentul şi
îmbunătăţirea aptitudinilor;
- reducerea (micşorarea) impact-
ului riscului.
Unele riscuri, precum cele asoci-
ate cu variaţiile economice şi condiţiile
extreme de climă, nu pot fi evitate. În
aceste cazuri, managementul riscu-
rilor trebuie să fie orientat pentru a
face faţă impactului şi spre a se asig-
ura că impactul pentru proiect este
minimizat.
Strategiile de reducere a impactu-
lui includ: planificarea pentru situaţii
neprevăzute; separarea sau relocarea
de activităţi sau de resurse; asigura-
rea calităţii; termeni şi condiţii con-
tractuale; planuri de management ale
crizelor şi planuri de recuperare după
dezastre.
26
- transferul riscurilor (în particu-
lar, asigurarea).
Acest proces este numit, mai
degrabă, împărţire (cu o altă
organizaţie) a riscului, decât transfer,
întrucât riscul este rar transferat în
totalitate. Unele riscuri pot fi parţial
transferate, dinspre organizaţie către
o altă parte, astfel încât aceasta să
poarte o parte dintre consecinţele
iniţiale, dacă riscul se produce.
A împărţi un risc cu o altă par-
te determină, de obicei, costuri su-
plimentare pentru organizaţie.
Împărţirea riscului apare la nego-
cierea contractelor între organizaţie şi
furnizorii sau subcontractorii săi.
Asigurarea este o binecunoscută
strategie de împărţire a riscului. Ea
este folosită, în mod uzual, în cazul
activelor fizice şi, limitat, pentru ris-
curi comerciale; se mai foloseşte în
cazul riscurilor reziduale cu probabil-
itate scăzută, dar impact important.
Asigurarea este relevantă pen-
tru managementul riscurilor rezid-
uale, rămase după implementarea
măsurilor active de prevenire şi redu-
cere a riscurilor.
- acceptarea (reţinerea) riscului.
Câteodată, riscul nu poate fi evitat
sau împărţit (transferat) sau costurile
pentru acestea sunt ridicate. În aceste
circumstanţe, organizaţiile iau riscu-
rile asupra lor, ca parte integrală a
conducerii afacerilor lor. În unele ca-
zuri, organizaţiile pot dori ca, în mod
conştient, să reţină riscurile semnifi-
cative, mai ales în ariile în care deţin
expertiza necesară managementului
riscurilor implicate.

Unele organizaţii au obligaţii stat-
utare de a reţine şi manageria riscu-
rile. Acestea vor avea o grijă deosebită
pentru selecţionarea şi implementar-
ea strategiilor de prevenire, atenuare
şi control al riscurilor, pentru a se
asigura că riscurile reziduale pe care
trebuie să le accepte sunt minimizate.
3. Elemente privind analiza
calitativă a riscului
Analiza riscurilor – date generale
Analiza riscului (Cooper, 2005)
reprezintă utilizarea sistematică a
informatiei disponibile pentru a de-
termina cât de des pot apărea anu-
mite evenimente, precum şi mărimea
consecinţelor acestora.
Analiza riscului foloseşte urmă­
toarele metode:
 Determinarea consecinţelor
fiecărui risc care ar putea apărea;
 Estimarea probabilităţii ca
acele consecinţe să apară;
 Transformarea ratingurilor de
probabilitate şi consecinţă într-o pri-
oritizare iniţială a riscurilor.
Cine execută analiza de risc? De
obicei, orice persoană implicată de-a
lungul ciclului de viaţă al sistemului
sau echipamentului folosit în diferite
procese ale organizaţiei. Aici se pot
menţiona utilizatorii sau operatorii,
analiştii organizaţionali, dezvoltatorii
de sisteme, inclusiv cei din testarea
prototipurilor, oriunde sunt posibile
astfel de activităţi.
Deoarece nu pot fi adunate mereu
informaţii de la toate categoriile de
personal implicate, pentru o cât mai
Monitorul de petrol şi gaze ♦ 8(198) august 2018
Viaţa ştiinţifică
eficientă dezvoltare de produs se
recomandă executarea analizei riscu-
lui cât mai devreme în cadrul ciclului
de viaţă al produsului. În mod tipic,
analiza riscului se execută în perioa-
da de elaborare a cerinţelor. Analiza
riscului reprezintă o parte importantă
a strategiei de management al riscu-
lui aplicată unei organizaţii.
O definiţie a analizei riscului ar
putea fi „procesul de explorare a ris-
curilor dintr-o mulţime sugerată ante-
rior, de determinare şi documentare a
importanţei lor relative”. Analiza ris-
cului reprezintă o metodă de evalu-
are a probabilităţii de producere a
unui eveniment nedorit; se aplică în
organizaţii ca parte a planificării de
recuperare după dezastre sau ca par-
te a planului de dezvoltare a structu-
rii organizaţionale. Analiza, de obicei,
implică evaluarea impactului aşteptat
de la un eveniment nedorit (precum
o calamitate naturală), după care, se
caută determinarea probabilităţii de
producere a respectivului eveniment
nedorit.
Activitatea de analiză de risc pre-
supune însuşirea completă a carac-
teristicilor constructive şi funcţionale
ale obiectivului sau procesului de
protejat şi utilizarea sistematică a da-
telor şi informaţiilor culese, în scopul
inventarierii activelor şi recunoaşterii
ameninţărilor specifice. Procesul
continuă cu punerea în practică a
metodologiei de evaluare a riscului,
adecvată obiectivului sau procesului
de protejat.
27
Viaţa ştiinţifică
Obiectivele generale ale anal-
izei riscului pot fi concentrate în
următoarele patru puncte:
- oportunitatea – mai presus de
orice altceva, analiza riscului ajută la
identificarea problemelor cât încă mai
este timp pentru rezolvarea acestora;
- priorităţile – după identificarea
riscurilor pentru organizaţie, de obi-
cei, timpul sau resursele necesare
pentru tratarea acestora vor fi insu-
ficiente; cerinţa următoare este de a
desemna priorităţi realiste factorilor
de risc identificaţi;
- agregarea – în activitatea de luare
a deciziilor cu privire la organizaţie ca
un întreg (ca, de ex. la ce dată poate fi
gata să furnizeze un anumit serviciu),
este necesară înţelegerea nivelului
general de risc pe care îl reprezintă
aceasta; rezultă necesitatea cerinţei
de realizare a agregării mai multor
probleme individuale într-o măsură
totală a riscului organizaţiei, folosind
analiza riscului;
- sprijinul decizional – în final,
esenţa întregului proces este dată de
luarea deciziilor, iar analiza riscurilor
trebuie să producă informaţie într-o
formă care să ajute factorii de decizie
în activitatea lor.
În managementul riscurilor
proiectului, analiza riscului pre­su­
pune obiective, precum:
- Generează o vedere de ansam-
blu asupra nivelului şi caracteristi-
cilor generale ale riscurilor cu care se
confruntă proiectul;
- Concentrează atenţia manage-
mentului asupra elementelor de mare
risc din listă;
28
- Ajută la stabilirea direcţiei în care
este necesară acţiunea imediată şi în
care planurile de acţiune ar trebui
dezvoltate pentru activităţile viitoare;
- Facilitează alocarea resurselor
necesare aplicării deciziilor manage-
mentului.
Etapele (paşii) analizei de risc atri-
buie fiecărui risc un rating de priori-
tate, luând în considerare activităţile
existente, procesele sau planurile care
urmăresc reducerea sau controlul ris-
cului. Se pot folosi forme de analiză
care merg de la metode calitative sim-
ple, până la abordări cantitative mai
sofisticate.
- Analiza calitativă este bazată
pe folosirea scalelor nominale sau de-
scriptive pentru a descrie probabili-
tatea şi consecinţele riscurilor. Aceas-
ta este utilă, în particular, pentru o
vedere iniţială sau trecere în revistă
(radiografie) a riscurilor sau când este
necesară o estimare rapidă;
- Analiza semi-cantitativă ex-
tinde analiza calitativă prin alocarea
de valori numerice la scalele descrip-
tive.
Din aceste numere folosite derivă
factorii cantitativi de risc;
- Analiza cantitativă foloseşte
scale de raţii numerice pentru prob-
abilitate şi consecinţe, mai degrabă
decât scale descriptive.
(va urma)
 LEX
ORDIN nr. 90 din 10 mai 2018
privind aprobarea Condiţiilor-cadru de valabilitate asociate licenţei pentru activitatea de
furnizare de GNL
EMITENT: AUTORITATEA NAŢIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 437 din 23 mai 2018
Data intrarii in vigoare : 23 mai 2018

Având în vedere prevederile art. 118 alin. (2), ale art. 119 pct. 3 lit. a) şi ale art. 122 alin. (1)
din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, cu modificările şi completările
ulterioare, precum şi cele ale art. 18 din Regulamentul privind acordarea autorizaţiilor de
înfiinţare şi a licenţelor în sectorul gazelor naturale, aprobat prin Ordinul preşedintelui
Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 34/2013, cu modificările şi
completările ulterioare,
în temeiul prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) şi ale art. 10 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale
de Reglementare în Domeniul Energiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
160/2012, cu modificările şi completările ulterioare, preşedintele Autorităţii Naţionale de
Reglementare în Domeniul Energiei emite prezentul ordin.
ART. 1
(1) Se aprobă Condiţiile-cadru de valabilitate asociate licenţei pentru activitatea de furniza-
re de GNL, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
(2) Titularii licenţelor pentru activitatea de furnizare de GNL vor respecta condiţiile-cadru
de valabilitate asociate licenţei, prevăzute în anexa la prezentul ordin.
ART. 2
Titularii licenţelor pentru activitatea de furnizare de GNL vor duce la îndeplinire prevederile
prezentului ordin, iar direcţiile din cadrul Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul
Energiei vor urmări respectarea acestora.
ART. 3
Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei,

Dumitru Chiriţă

Bucureşti, 10 mai 2018.

Nr. 90.
ANEXA 1

CONDIŢII-CADRU din 10 mai 2018

de valabilitate asociate licenţei pentru activitatea de furnizare de GNL
EMITENT: AUTORITATEA NAŢIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 437 din 23 mai 2018
Data intrarii in vigoare : 23 mai 2018
Forma actualizata valabila la data de : 23 mai 2018

Aprobate prin Ordinul nr. 90 din 10 mai 2018, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr.
437 din 23 mai 2018.

CAP. I – Dispoziţii generale

ART. 1
Prezentul document stabileşte condiţiile în care este valabilă licenţa pentru activitatea de
furnizare de GNL, denumită în continuare Licenţă, şi constituie parte integrantă din Licenţă.
ART. 2
Obiectul Licenţei îl constituie acordarea drepturilor şi stabilirea obligaţiilor titularului
Licenţei în vederea desfăşurării activităţii de furnizare de GNL.
ART. 3
Nu fac obiectul Licenţei activităţile titularului Licenţei privind consultanţa, finanţarea şi
executarea anumitor lucrări pentru clienţii săi, care nu sunt specifice activităţii de furnizare
de GNL.
ART. 4
Monitorul de petrol şi gaze ♦ 8(198) august 2018 29
LEX
Titularul Licenţei este responsabil cu respectarea prezentelor Condiţii-cadru de valabilitate
asociate licenţei pentru activitatea de furnizare de GNL, denumite în continuare condiţii.
ART. 5
(1) În sensul prezentelor condiţii, se utilizează următoarele abrevieri şi termeni:
1. ANRE - Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei;
2. GNL - gaz natural lichefiat;
3. furnizarea de GNL - activitate comercială destinată vânzării de GNL către clienţi;
4. Lege - Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, cu modificările şi
completările ulterioare;
5. Regulament - Regulamentul privind acordarea autorizaţiilor de înfiinţare şi a licenţelor
în sectorul gazelor naturale, aprobat prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de
Reglementare în Domeniul Energiei nr. 34/2013, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Abrevierile şi termenii de la alin. (1) se completează cu termenii definiţi prin Lege.
ART. 6
Titularul Licenţei nu poate deţine, simultan, mai mult de o Licenţă pentru activitatea de
furnizare de GNL emisă de ANRE.
CAP. II
Drepturi ale titularului Licenţei
ART. 7
Pe durata de valabilitate a Licenţei, titularul Licenţei beneficiază de drepturile stabilite prin
Lege şi prin legislaţia incidentă, precum şi prin reglementările în vigoare aprobate de ANRE.
ART. 8
Titularul Licenţei are dreptul, în condiţiile reglementărilor specifice, să desfăşoare activitatea
de furnizare a GNL prin operaţiuni/tranzacţii angro sau cu amănuntul.
ART. 9
Titularul Licenţei are dreptul să încaseze contravaloarea GNL vândut.
ART. 10
Deciziile ANRE cu privire la modificarea, suspendarea sau retragerea Licenţei, precum şi
cele cu privire la aplicarea sancţiunilor, generate de încălcarea prevederilor prezentelor condiţii
sau ale Legii, pot fi atacate de titularul Licenţei la instanţa judecătorească de contencios
administrativ, în condiţiile legii.

CAP. III
Obligaţii ale titularului Licenţei
ART. 11
Pe durata de valabilitate a Licenţei, titularul Licenţei are toate obligaţiile stabilite prin Lege,
prin legislaţia incidentă, precum şi prin reglementările în vigoare aprobate de ANRE.
ART. 12
(1) Pe toată durata de valabilitate a Licenţei, titularul Licenţei va respecta prevederile:
a) Legii;
b) reglementărilor emise de ANRE;
c) Licenţei, împreună cu condiţiile asociate acesteia;
d) altor acte normative în vigoare în sectorul gazelor naturale sau impuse de cadrul normativ
în vigoare.

(2) La cererea scrisă a ANRE, titularul Licenţei participă, în condiţiile prevăzute în cerere,
la elaborarea sau revizuirea reglementărilor aprobate de ANRE ori a altor acte normative din
sectorul gazelor naturale.
ART. 13
(1) Titularului Licenţei îi este interzis să facă propuneri şi să încheie contracte care să
conţină prevederi ce contravin obligaţiilor din Licenţă sau reglementărilor ANRE.
(2) Titularului Licenţei îi este interzis să utilizeze practici comerciale incorecte sau
înşelătoare.
ART. 14
Facturile emise clienţilor de către titularul Licenţei trebuie să respecte prevederile legale
aplicabile, emise de autorităţile competente.

30
 LEX
ART. 15
Titularul Licenţei este obligat să transfere instituţiilor în drept, conform actelor normative
legale în vigoare, taxele colectate şi impozitele.
ART. 16
(1) Titularul Licenţei, inclusiv prin structurile teritoriale, are obligaţia să furnizeze orice
informaţii, înregistrări şi documente solicitate de reprezentanţii ANRE, în condiţiile Legii,
folosind tipul de date, periodicitatea, formatul de transmitere a datelor şi altele asemenea,
specificate de ANRE şi/sau reglementările în vigoare.
(2) Titularul Licenţei are obligaţia de a implementa şi de a menţine un sistem de comunicare/
notificare cu clienţii şi cu ANRE.
(3) Titularul Licenţei are obligaţia de a implementa şi de a menţine un sistem de colectare
şi de rezolvare a reclamaţiilor clienţilor.
ART. 17
Titularul Licenţei are obligaţia să notifice ANRE cu privire la intenţia de modificare a
obiectului de activitate al unei societăţi la care deţine acţiuni sau părţi sociale şi care urmează
să desfăşoare activităţi în sectorul gazelor naturale, în termen de 15 zile de la adoptarea unei
asemenea decizii.
ART. 18
Titularul Licenţei are obligaţia să notifice ANRE, în termen de 15 zile de la adoptarea unei
decizii de:
a) schimbare/constituire/desfiinţare a sediului/sediilor principal/principale sau secundar/
secundare;
b) schimbare a structurii acţionariatului sau a capitalului social;
c) schimbare a formei juridice;
d) schimbare a datelor de contact;
e) fuziune/divizare.
ART. 19
Titularul Licenţei are obligaţia de a notifica ANRE, în termen de 15 zile de la adoptarea
deciziei, despre intenţia de înfiinţare a unui nou operator economic sau a unei noi filiale
având ca obiect desfăşurarea de activităţi în sectorul gazelor naturale, dacă:
a) aceasta aparţine în totalitate titularului Licenţei;
b) titularul Licenţei deţine acţiuni sau părţi sociale ale acesteia;
c) aceasta aparţine parţial sau în totalitate unui operator economic afiliat/integrat titularului
Licenţei.
ART. 20
În realizarea activităţii de furnizare de GNL titularului Licenţei îi este interzis să se angajeze
în practici anticoncurenţiale şi să împiedice sau să încerce să împiedice, în mod ilicit, alţi
titulari de licenţe sau potenţiali competitori să se angajeze în activitatea de furnizare de GNL,
cu respectarea prevederilor legale referitoare la concurenţă.
ART. 21
Titularului Licenţei îi este interzisă subvenţia încrucişată între activităţile reglementate,
precum şi între activităţile reglementate şi cele nereglementate.
ART. 22
Transferul activităţii ce face obiectul Licenţei, precum şi al unor drepturi sau obligaţii
prevăzute în prezentele condiţii, în întregime sau în parte, către un alt operator economic se
poate face numai cu avizul prealabil al ANRE.
ART. 23
(1) Titularul Licenţei notifică ANRE, cu 60 de zile înainte, intenţia de a efectua operaţiuni
(inclusiv fuziuni sau divizări), în urma cărora activele corporale destinate activităţilor
autorizate prin Licenţă se vor transmite sau vor aparţine altei/altor persoane.
(2) Efectuarea operaţiunilor prevăzute la alin. (1) va conduce, după caz, la modificarea,
retragerea sau transferul Licenţei. ANRE va comunica titularului Licenţei modalitatea prin
care va fi soluţionată situaţia creată ca urmare a punerii în aplicare a intenţiei notificate de
titularul Licenţei.
CAP. IV
Sancţiuni
ART. 24
Neîndeplinirea şi/sau îndeplinirea necorespunzătoare a prezentelor condiţii se sancţionează
potrivit Legii.
Monitorul de petrol şi gaze ♦ 8(198) august 2018 31
LEX
CAP. V
Suspendarea/Retragerea Licenţei
ART. 25
(1) ANRE poate suspenda/retrage Licenţa în cazurile prevăzute în Regulament, procedând
conform prevederilor acestuia.
(2) ANRE comunică titularului Licenţei suspendarea/retragerea Licenţei, motivele de
suspendare/retragere, precum şi condiţiile pe care titularul Licenţei trebuie să le îndeplinească
pentru încetarea suspendării.
(3) ANRE poate dispune încetarea suspendării Licenţei după ce titularul Licenţei face
dovada îndeplinirii condiţiilor de încetare a suspendării.
(4) ANRE notifică în scris titularului Licenţei, cu cel puţin 10 zile lucrătoare înainte, data
la care intenţionează să emită o decizie cu privire la suspendarea/retragerea Licenţei, precum
şi motivul care determină această măsură.
(5) În termen de 5 zile lucrătoare de la primirea unei comunicări privind suspendarea/re-
tragerea Licenţei, titularul Licenţei poate transmite autorităţii competente o explicaţie referi-
toare la condiţiile invocate de aceasta privind suspendarea/retragerea Licenţei, precum şi
orice dovezi pe care le consideră adecvate pentru a temporiza/opri emiterea deciziei de susp-
endare/retragere a Licenţei.
(6) Notificarea prealabilă din partea autorităţii competente nu este necesară dacă
suspendarea/retragerea Licenţei se face ca urmare a solicitării titularului Licenţei sau în
cazul falimentului acestuia.

CAP. VI
Modificarea Licenţei
ART. 26
(1) Ca urmare a unei cereri scrise a titularului Licenţei sau din proprie iniţiativă, ANRE
poate modifica Licenţa procedând conform prevederilor Regulamentului.
(2) În cazul unor modificări ale statutului titularului Licenţei, determinate de fuziunea,
divizarea, transformarea sau schimbarea denumirii, ANRE examinează cererea de modificare
şi documentaţia anexată acesteia şi dispune, dacă solicitarea este întemeiată, după caz:
a) modificarea Licenţei;
b) acordarea unei Licenţe noi.
ART. 27
Modificările Licenţei iniţiate de ANRE ca urmare a modificării condiţiilor existente la data
acordării acesteia, legislaţia primară şi secundară, hotărâri judecătoreşti, sau ca urmare
a unor evenimente care afectează substanţial piaţa gazelor naturale, inclusiv GNL, vor fi
notificate titularului Licenţei conform prevederilor Regulamentului.

CAP. VII
Căi de comunicare
ART. 28
(1) Orice comunicare sau altă informaţie solicitată a cărei transmitere este permisă în
prezentele condiţii se va realiza în scris, în limba română, putând fi transmisă prin fax sau
e-mail, cu condiţia ca, în cazurile prevăzute în reglementările în vigoare sau în solicitările
transmise de ANRE, originalul să se depună direct sau prin servicii poştale la sediul ANRE.
(2) Titularul Licenţei poate solicita ANRE utilizarea pentru comunicare a unei adrese de
corespondenţă diferite de cea a sediului social, dacă aceasta este înregistrată ca punct de
lucru al societăţii.

CAP. VIII
Tarife şi contribuţii
ART. 29
(1) Pe toată durata de valabilitate a Licenţei, titularul Licenţei va plăti contribuţiile şi
tarifele stabilite prin ordin al preşedintelui ANRE. Neplata acestora până la termenele stabilite
prin reglementările în vigoare poate atrage suspendarea Licenţei.
(2) În cazul în care titularul Licenţei nu plăteşte sumele datorate conform alin. (1) în termen
de un an de la data emiterii facturii, ANRE poate retrage Licenţa.

32
 LEX
ORDIN nr. 92 din 16 mai 2018
pentru modificarea şi completarea Ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale de
Reglementare în Domeniul Energiei nr. 62/2008 privind aprobarea Regulamentului de
măsurare a cantităţilor de gaze naturale tranzacţionate în România
EMITENT: AUTORITATEA NAŢIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 452 din 31 mai 2018
Data intrarii in vigoare : 31 mai 2018

Având în vedere prevederile art. 130 alin. (5) lit. a) şi art. 138 alin. (1) lit. e) din Legea energiei
electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, cu modificările şi completărilor ulterioare, şi
ale art. 10 alin. (1) lit. g) şi q) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind
organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 160/2012, cu modificările şi completările
ulterioare,
în temeiul prevederilor art. 5 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
33/2007, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 160/2012, cu modificările şi
completările ulterioare,
preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei emite prezentul
ordin.

ART. I
Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr.
62/2008 privind aprobarea Regulamentului de măsurare a cantităţilor de gaze naturale
tranzacţionate în România, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 489 din 1
iulie 2008, cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
1. Preambulul se modifică şi va avea următorul cuprins:
“Având în vedere prevederile art. 130 alin. (5) lit. a) şi art. 138 alin. (1) lit. e) din Legea
energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, cu modificările şi completărilor ulterioare,
şi ale art. 10 alin. (1) lit. g) şi q) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind
organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 160/2012, cu modificările şi completările
ulterioare,
în temeiul prevederilor art. 5 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
33/2007, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 160/2012, cu modificările şi
completările ulterioare,”

2. În anexă, la articolul 51, după alineatul (2) se introduc două noi alineate, alineatele (3)
şi (4), cu următorul cuprins:
“(3) Pentru situaţiile în care temperatura gazelor naturale, după reducerea presiunii, poate
scădea sub 0°C, se vor prevedea din proiectare sisteme de încălzire pentru menţinerea unei
temperaturi a gazelor naturale de cel puţin 0°C.
(4) Prevederile alin. (3) se aplică de operatorul de transport şi de sistem, producători şi de
operatorii de înmagazinare.”

ART. II
Producătorii, operatorii economici titulari ai licenţelor de operare a sistemelor de transport/
distribuţie/ înmagazinare subterană, operatori economici titulari ai licenţei de furnizare gaze
naturale, proprietarii sistemelor/mijloacelor de măsurare a gazelor naturale, precum şi ceilalţi
participanţi la piaţa gazelor naturale vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin, iar
entităţile din cadrul Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei vor urmări
respectarea prevederilor acestuia.
ART. III
Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei,

Dumitru Chiriţă
Bucureşti, 16 mai 2018, Nr. 92.

Monitorul de petrol şi gaze ♦ 8(198) august 2018 33

LEX
ORDIN nr. 97 din 25 mai 2018
pentru aprobarea Regulamentului privind accesul la sistemele de distribuţie a gazelor
naturale şi de modificare a unor ordine ale preşedintelui Autorităţii Naţionale de
Reglementare în Domeniul Energiei
EMITENT: AUTORITATEA NAŢIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL
ENERGIEI
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 447 din 29 mai 2018
Data intrarii in vigoare : 29 mai 2018

Având în vedere prevederile art. 138 alin. (1) lit. d) şi ale art. 147 din Legea energiei electrice
şi a gazelor naturale nr. 123/2012, cu modificările şi completările ulterioare,
în temeiul dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. c) şi ale art. 10 alin. (1) lit. j) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale
de Reglementare în Domeniul Energiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
160/2012, cu modificările şi completările ulterioare,
preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei emite următorul
ordin:
ART. 1
Se aprobă Regulamentul privind accesul la sistemele de distribuţie a gazelor naturale,
prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

ART. 2
Standardul de performanţă pentru serviciul de distribuţie şi de sistem al gazelor naturale,
aprobat prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei
nr. 162/2015, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 919 din 11 decembrie
2015, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:
1. La articolul 2 alineatul (2), litera d) se abrogă.
2. La articolul 8, alineatele (1) şi (2) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
“ART. 8
(1) La cererea scrisă a oricărei persoane fizice sau juridice, care îndeplineşte condiţiile
încheierii unui contract de distribuţie a gazelor naturale, OSD are obligaţia să transmită
acesteia documentul în cauză, în vederea semnării, sau refuzul de acces la SD; termenul pentru
transmiterea contractului/refuzului de acces este de maximum 10 zile de la data înregistrării
cererii şi/sau a documentaţiei complete, prevăzută în Contractul-cadru de distribuţie a
gazelor naturale, aprobat prin Decizia preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în
Domeniul Gazelor Naturale nr. 183/2005, republicată, cu modificările ulterioare.
(2) Indicatorul specific de performanţă aferent obligaţiei prevăzute la alin. (1) se calculează
cu formula: (a se vedea imaginea asociată)
unde:
N(CTR10) - numărul contractelor de distribuţie a gazelor naturale/refuzurilor de acces
transmise într-un interval de timp mai mic de 10 zile de la data înregistrării cererii şi/sau a
documentaţiei complete, prevăzută de legislaţia aplicabilă în sectorul gazelor naturale;
N(TCTRSD) - numărul total de solicitări primite de OSD în vederea contractării serviciului
de distribuţie a gazelor naturale.”

3. Articolul 12 se abrogă.

ART. 3
Regulamentul privind racordarea la sistemul de distribuţie a gazelor naturale, aprobat
prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr.
32/2017, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 344 din 10 mai 2017, cu
modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:
1. La articolul 1, alineatul (2) se abrogă.
2. La articolul 40, alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins:
“(4) Cererile de acces la SD depuse la OSD înainte de intrarea în vigoare a prezentului
regulament şi pentru care nu au fost emise acorduri de acces, în ceea ce priveşte racordarea
la SD, se soluţionează în conformitate cu prevederile prezentului regulament.”

34
 LEX
3. Articolul 42 se modifică şi va avea următorul cuprins:
“ART. 42
Până la data intrării în vigoare a tarifului de analiză a cererii de racordare, respectiv a
tarifului de racordare la sistemul de distribuţie a gazelor, aprobate de ANRE, acestea se
stabilesc după cum urmează:
- tariful de analiză a cererii de racordare se stabileşte de OSD conform prevederilor art. 9
şi art. 10 alin. (1)-(3) din Metodologia de calcul al tarifelor aferente procesului de racordare
la sistemele de transport şi distribuţie din sectorul gazelor naturale, aprobată prin Ordinul
preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 71/2018;
– tariful de racordare se stabileşte de OSD în baza devizului general întocmit conform
prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 907/2016 privind etapele de elaborare şi conţinutul-
cadru al documentaţiilor tehnico-economice aferente obiectivelor/ proiectelor de investiţii
finanţate din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare.”

ART. 4
Regulamentul privind racordarea la sistemul de transport al gazelor naturale, aprobat
prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr.
82/2017, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 739 din 14 septembrie 2017,
cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:
- Articolul 42 se modifică şi va avea următorul cuprins:
“ART. 42
Până la data intrării în vigoare a tarifului de analiză a cererii de racordare, respectiv a
tarifului de racordare la sistemul de transport al gazelor naturale, aprobate de ANRE, acestea
se stabilesc după cum urmează:
- tariful de analiză a cererii de racordare se stabileşte de OTS conform prevederilor art. 9
şi art. 10 alin. (1)-(3) din Metodologia de calcul al tarifelor aferente procesului de racordare
la sistemele de transport şi distribuţie din sectorul gazelor naturale, aprobată prin Ordinul
preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 71/2018;
– tariful de racordare se stabileşte de OTS în baza devizului general întocmit conform
prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 907/2016 privind etapele de elaborare şi conţinutul-
cadru al documentaţiilor tehnico-economice aferente obiectivelor/ proiectelor de investiţii
finanţate din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare.”

ART. 5
Operatorii economici, titulari ai licenţelor de operare a sistemelor de distribuţie a gazelor
naturale, operatorul sistemului naţional de transport, precum şi titularii licenţelor de furnizare
a gazelor naturale au obligaţia să ducă la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

ART. 6
La data intrării în vigoare a prezentului ordin, orice alte dispoziţii contrare regulamentului
prevăzut la art. 1 se abrogă.

ART. 7
Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei,

Dumitru Chiriţă

Bucureşti, 25 mai 2018, Nr. 97.

ANEXA 1 – REGULAMENT
----

Monitorul de petrol şi gaze ♦ 8(198) august 2018 35

LEX
ORDIN nr. 98 din 29 mai 2018
privind aprobarea venitului reglementat, a venitului total şi a tarifelor de transport
pentru activitatea de transport al gazelor naturale prin Sistemul naţional de transport
EMITENT: AUTORITATEA NAŢIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL
ENERGIEI
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 451 din 30 mai 2018
Data intrarii in vigoare : 1 iunie 2018

Având în vedere dispoziţiile art. 178 alin. (2) lit. a) şi ale art. 179 alin. (2) lit. e),
alin. (4) şi (6) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, cu
modificările şi completările ulterioare,
în temeiul dispoziţiilor art. 10 alin. (1) lit. a) şi m) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de
Reglementare în Domeniul Energiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea
nr. 160/2012, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi al dispoziţiilor art.
78 din Metodologia de stabilire a venitului reglementat, a venitului total şi a tarifelor
reglementate pentru activitatea de transport al gazelor naturale, aprobată prin
Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr.
32/2014, cu modificările şi completările ulterioare, preşedintele Autorităţii Naţionale
de Reglementare în Domeniul Energiei emite prezentul ordin.
ART. 1
(1) Tarifele de transport pentru activitatea de transport al gazelor naturale
prin Sistemul naţional de transport, desfăşurată în perioada 1 octombrie 2018-30
septembrie 2019, se stabilesc după cum urmează:
a) tariful de rezervare de capacitate pe grup de puncte de intrare/ieşire pentru
servicii ferme/întreruptibile de transport, prevăzut în anexa nr. 1 care face parte
integrantă din prezentul ordin;
b) tariful volumetric pentru cantitatea de gaze naturale transportată către sistemele
de distribuţie: 1,97 lei/MWh transportat;
c) tariful volumetric pentru cantitatea de gaze naturale transportată numai prin
Sistemul naţional de transport: 2,72 lei/MWh transportat.
(2) Tarifele prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c) conţin şi valoarea impozitului pe monopol
prevăzut de Ordonanţa Guvernului nr. 5/2013 privind stabilirea unor măsuri speciale
de impozitare a activităţilor cu caracter de monopol natural din sectorul energiei
electrice şi al gazului natural, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
52 din 23 ianuarie 2013, cu modificările ulterioare.
(3) Tarifele pentru prestarea serviciului de transport al gazelor naturale, prevăzute
la alin. (1), nu conţin T.V.A.
ART. 2
Se stabilesc venitul reglementat şi venitul total aferente celui de-al şaptelea an (1
octombrie 2018-30 septembrie 2019) din a treia perioadă de reglementare, pentru
activitatea de transport al gazelor naturale prin Sistemul naţional de transport
desfăşurată de Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale TRANSGAZ - S.A.,
prevăzute în anexa nr. 2 care face parte integrantă din prezentul ordin.
ART. 3
Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale TRANSGAZ - S.A. duce la
îndeplinire prevederile prezentului ordin, iar compartimentele de resort din cadrul
Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei urmăresc respectarea
acestora.
ART. 4
Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în
vigoare la data de 1 iunie 2018.

36
 LEX
Preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei,
Dumitru Chiriţă
Bucureşti, 29 mai 2018, Nr.98.

ANEXA 1
Tarife de rezervare de capacitate pe grup de puncte de intrare/ieşire pentru servicii
ferme/întreruptibile de transport al gazelor naturale prin Sistemul naţional de
transport
- lei/MWh/h –
┌──────────────────┬────────────────────────────────────────┐
│ │Tipuri de servicii de transport al │
│ │gazelor naturale │
│ ├──────┬─────────────────────────────────┤
│Grup de puncte de │Termen│Termen scurt │
│intrare/ieşire în/│lung │ │
│din SNT ├──────┼───────────┬──────────┬──────────┤
│ │ │Trimestrial│Lunar │Zilnic │
│ │Anual ├────┬──────┼────┬─────┼────┬─────┤
│ │ │vară│iarnă │vară│iarnă│vară│iarnă│
├──┬───────────────┼──────┼────┼──────┼────┼─────┼────┼─────┤
│ │grupul │ │ │ │ │ │ │ │
│ │punctelor de │ │ │ │ │ │ │ │
│ │intrare în │ │ │ │ │ │ │ │
│ │sistemul de │ │ │ │ │ │ │ │
│ │transport al │ │ │ │ │ │ │ │
│ │gazelor │ │ │ │ │ │ │ │
│ │naturale din │ │ │ │ │ │ │ │
│ │perimetrele de │ │ │ │ │ │ │ │
│ │producţie, din │ │ │ │ │ │ │ │
│ │terminalele GNL│ │ │ │ │ │ │ │
│ │şi din │ │ │ │ │ │ │ │
│ │instalaţiile de│ │ │ │ │ │ │ │
│ │producere a │ │ │ │ │ │ │ │
│ │biogazului sau │ │ │ │ │ │ │ │
│ │a altor gaze │ │ │ │ │ │ │ │
│ │care │ │ │ │ │ │ │ │
│ │îndeplinesc │ │ │ │ │ │ │ │
│1.│condiţiile de │1,68 │1,51│2,85 │1,74│3,29 │3,48│6,58 │
│ │calitate pentru│ │ │ │ │ │ │ │
│ │a putea fi │ │ │ │ │ │ │ │
│ │livrate/ │ │ │ │ │ │ │ │
│ │transportate în│ │ │ │ │ │ │ │
│ │/prin sistemul │ │ │ │ │ │ │ │
│ │de transport al│ │ │ │ │ │ │ │
│ │gazelor │ │ │ │ │ │ │ │
│ │naturale, din │ │ │ │ │ │ │ │
│ │interconectarea│ │ │ │ │ │ │ │
│ │cu alte sisteme│ │ │ │ │ │ │ │
│ │de transport al│ │ │ │ │ │ │ │
│ │gazelor │ │ │ │ │ │ │ │
│ │naturale şi din│ │ │ │ │ │ │ │
│ │depozitele de │ │ │ │ │ │ │ │
│ │înmagazinare │ │ │ │ │ │ │ │
│ │subterană a │ │ │ │ │ │ │ │
Monitorul de petrol şi gaze ♦ 8(198) august 2018 37
LEX
│ │gazelor │ │ │ │ │ │ │ │
│ │naturale │ │ │ │ │ │ │ │
├──┼───────────────┼──────┼────┼──────┼────┼─────┼────┼─────┤
│ │grupul │ │ │ │ │ │ │ │
│ │punctelor de │ │ │ │ │ │ │ │
│ │ieşire din │ │ │ │ │ │ │ │
│ │sistemul de │ │ │ │ │ │ │ │
│ │transport al │ │ │ │ │ │ │ │
│ │gazelor │ │ │ │ │ │ │ │
│ │naturale spre │ │ │ │ │ │ │ │
│ │consumatorii │ │ │ │ │ │ │ │
│ │direcţi, │ │ │ │ │ │ │ │
│2.│sisteme de │1,63 │1,47│2,78 │1,70│3,20 │3,39│6,41 │
│ │distribuţie, │ │ │ │ │ │ │ │
│ │depozitele de │ │ │ │ │ │ │ │
│ │înmagazinare │ │ │ │ │ │ │ │
│ │subterană, │ │ │ │ │ │ │ │
│ │conductele de │ │ │ │ │ │ │ │
│ │alimentare din │ │ │ │ │ │ │ │
│ │amonte şi alte │ │ │ │ │ │ │ │
│ │sisteme de │ │ │ │ │ │ │ │
│ │transport │ │ │ │ │ │ │ │
│ │interconectate │ │ │ │ │ │ │ │
└──┴───────────────┴──────┴────┴──────┴────┴─────┴────┴─────┘
*ST*
ANEXA 2
Venitul reglementat şi venitul total aferente celui de-al şaptelea
an (1 octombrie 2018-30 septembrie 2019)din a treia perioadă de
reglementare, pentru activitatea de transport al gazelor naturale
prin Sistemul naţional de transport desfăşurată de Societatea
Naţională de Transport Gaze Naturale TRANSGAZ - S.A.
*T*
┌────────────────────┬────┬────────────┐
│Activitatea de │ │ │
│transport gaze │ │ │
│naturale (1 │U.M.│Valoare │
│octombrie 2018-30 │ │ │
│septembrie 2019) │ │ │
├────────────────────┼────┼────────────┤
│Venitul reglementat │mii │1.128.577,85│
│ │lei │ │
├────────────────────┼────┼────────────┤
│Venitul total │mii │882.982,99 │
│ │lei │ │
└────────────────────┴────┴────────────┘*ST* ----

38
 LEX
ORDIN nr. 99 din 29 mai 2018
pentru modificarea anexei nr. 2 la Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de
Reglementare în Domeniul Energiei nr. 40/2016 privind aprobarea venitului total şi a
tarifelor de transport pentru activitatea de transport al gazelor naturale pe conductele
de transport gaze naturale Isaccea 1-Negru Vodă 1
EMITENT: AUTORITATEA NAŢIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL
ENERGIEI
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 451 din 30 mai 2018
Data intrarii in vigoare : 1 octombrie 2018

Având în vedere dispoziţiile art. 178 alin. (2) lit. a) şi ale art. 179 alin. (2) lit. e),
alin. (4) şi (6) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, cu
modificările şi completările ulterioare,
în temeiul dispoziţiilor art. 10 alin. (1) lit. a) şi m) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale
de Reglementare în Domeniul Energiei, aprobată cu modificări şi completări
prin Legea nr. 160/2012, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi al
dispoziţiilor art. 24 din Metodologia de rezervare a capacităţii de transport şi de
stabilire a tarifelor pentru activitatea de prestare a serviciilor de transport al gazelor
naturale prin conductele de transport Isaccea-Negru Vodă, aprobată prin Ordinul
preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr.
34/2016,preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei
emite prezentul ordin.
ART. 1
Anexa nr. 2 la Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în
Domeniul Energiei nr. 40/2016 privind aprobarea venitului total şi a tarifelor
de transport pentru activitatea de transport al gazelor naturale pe conductele
de transport gaze naturale Isaccea 1-Negru Vodă 1, publicat în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 617 din 11 august 2016, cu modificările ulterioare, se
modifică şi se înlocuieşte cu anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
ART. 2
Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale TRANSGAZ - S.A. va duce la
îndeplinire prevederile prezentului ordin, iar compartimentele de resort din cadrul
Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei vor urmări respectarea
acestora.
ART. 3
Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în
vigoare la data de 1 octombrie 2018.

Preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei,

Dumitru Chiriţă
Bucureşti, 29 mai 2018, Nr.99.

ANEXA 1
Tarife de transport pentru rezervarea capacităţii de transport pe puncte de intrare/
ieşire în/din conductele de transport gaze naturale Isaccea 1-Negru Vodă 1, pentru
perioada 1 octombrie 2018-30 septembrie 2019
- lei/kWh/h -
*T*

Monitorul de petrol şi gaze ♦ 8(198) august 2018 39

LEX
┌────┬────────────────────┬─────────┬───────────┐
│ │ │ │Grupul │
│ │ │ │punctelor │
│ │ │ │de ieşire, │
│ │Tipuri de servicii │ │Negru Vodă │
│ │de transport al │ │1 şi │
│ │gazelor naturale │ │punctele de│
│ │pentru rezervarea │Punctul │ieşire │
│Nr. │capacităţii de │de │destinate │
│crt.│transport pe │intrare │alimentării│
│ │conductele de │Isaccea 1│cu gaze │
│ │transport Isaccea │ │naturale a │
│ │1-Negru Vodă 1 │ │unor │
│ │ │ │localităţi │
│ │ │ │de pe │
│ │ │ │teritoriul │
│ │ │ │României │
├────┼────────────────────┼─────────┼───────────┤
│ │servicii ferme/ │ │ │
│ │întreruptibile de │ │ │
│1. │transport pe termen │0,0007991│0,0007991 │
│ │lung, contractate │ │ │
│ │pentru un an │ │ │
├────┼──────────────┬─────┼─────────┼───────────┤
│ │servicii ferme│ │ │ │
│ │/ │vara │0,0008870│0,0008870 │
│ │întreruptibile│ │ │ │
│ │de transport │ │ │ │
│2. │pe termen ├─────┼─────────┼───────────┤
│ │scurt, │ │ │ │
│ │contractate │iarna│0,0011907│0,0011907 │
│ │pentru un │ │ │ │
│ │trimestru │ │ │ │
├────┼──────────────┼─────┼─────────┼───────────┤
│ │servicii ferme│ │ │ │
│ │/ │vara │0,0010229│0,0010229 │
│ │întreruptibile│ │ │ │
│ │de transport │ │ │ │
│3. │pe termen ├─────┼─────────┼───────────┤
│ │scurt, │ │ │ │
│ │contractate │iarna│0,0013745│0,0013745 │
│ │pentru o lună │ │ │ │
│ │ │ │ │ │
├────┼──────────────┼─────┼─────────┼───────────┤
│ │servicii ferme│ │ │ │
│ │/ │vara │0,0020378│0,0020378 │
│ │întreruptibile│ │ │ │
│ │de transport │ │ │ │
│4. │pe termen ├─────┼─────────┼───────────┤
│ │scurt, │ │ │ │
│ │contractate │iarna│0,0027570│0,0027570 │
│ │pentru o zi │ │ │ │
│ │ │ │ │ │
└────┴──────────────┴─────┴─────────┴───────────┘
40
 LEX
ORDIN nr. 107 din 13 iunie 2018
privind modificarea Codului reţelei pentru Sistemul naţional de transport al gazelor
naturale, aprobat prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în
Domeniul Energiei nr. 16/2013
EMITENT: AUTORITATEA NAŢIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL
ENERGIEI
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 526 din 26 iunie 2018
Data intrarii in vigoare : 1 ianuarie 2019

Având în vedere prevederile art. 99 lit. e), l) şi m) din Legea energiei electrice şi a
gazelor naturale nr. 123/2012, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art.
6 alin. (3), art. 7, 9 şi 22, coroborate cu prevederile art. 49 şi 50 din Regulamentul
(UE) nr. 312/2014 al Comisiei din 26 martie 2014 de stabilire a unui cod de reţea
privind echilibrarea reţelelor de transport de gaz,în temeiul prevederilor art. 5 alin.
(1) lit. c) şi ale art. 10 alin. (1) lit. q) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare
în Domeniul Energiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 160/2012,
cu modificările şi completările ulterioare,preşedintele Autorităţii Naţionale de
Reglementare în Domeniul Energiei emite prezentul ordin.
ART. I
Codul reţelei pentru Sistemul naţional de transport al gazelor naturale, aprobat prin
Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr.
16/2013, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 171 şi 171 bis din
29 martie 2013, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum
urmează:
1. La articolul 89^1, alineatele (1) şi (2) vor avea următorul cuprins:
“ART. 89^1
(1) În vederea reducerii expunerii financiare a UR în ceea ce priveşte contravaloarea
dezechilibrelor finale înregistrate, OTS ia în considerare un nivel de toleranţă de 5%,
în condiţiile alin. (2).
(2) Cantitatea de dezechilibru zilnic corespunzătoare nivelului de toleranţă (Q_T)
se determină prin aplicarea procentului de 5% la cantitatea de dezechilibru zilnic
final, calculată în conformitate cu următoarea formulă:
Q_T = [A(i) – A(e)]*0,05, unde:
A(i) - alocarea în punctele de intrare prin care UR a introdus fizic gaze naturale în
SNT;
A(e) - alocarea în punctele de ieşire prin care UR a preluat fizic gaze naturale din
SNT.”
2. La articolul 89^1, alineatul (3) se abrogă.
3. Articolul 102 va avea următorul cuprins:
“ART. 102
(1) Tariful de dezechilibru zilnic (TDZ) se calculează prin înmulţirea cantităţii
finale de dezechilibru zilnic (Q), determinată în conformitate cu prevederile art. 88,
cu preţurile aplicabile prevăzute la alin. (2) sau (3), după caz.
(2) Pentru un UR al cărui dezechilibru zilnic final este mai mic sau egal cu cantitatea
corespunzătoare nivelului de toleranţă (Q_T), calculată conform prevederilor art. 89^1
alin. (2), preţul aplicabil este preţul mediu ponderat, determinat conform prevederilor

Monitorul de petrol şi gaze ♦ 8(198) august 2018 41

LEX
art. 102^1.
(3) Pentru un UR al cărui dezechilibru zilnic final este mai mare decât cantitatea
corespunzătoare nivelului de toleranţă (Q_T), calculată conform prevederilor art.
89^1 alin. (2), preţurile aplicabile sunt:
a) preţul mediu ponderat, determinat conform prevederilor art. 102^1 - aplicabil
pentru cantitatea din dezechilibrul zilnic corespunzătoare nivelului de toleranţă
(Q_T), şi
b) preţul marginal de vânzare sau preţul marginal de cumpărare, după caz,
determinate conform prevederilor art. 102^2 - aplicabile pentru cantitatea din
dezechilibrul zilnic care excede cantitatea corespunzătoare nivelului de toleranţă
(Q_T).”
4. Articolul 102^1 se modifică şi va avea următorul cuprins:
“ART. 102^1
În ordinea de prioritate prevăzută mai jos, preţul mediu ponderat este egal cu:
a) preţul mediu, ponderat cu cantităţile tranzacţionate, al zilei de tranzacţionare
aferent produselor intrazilnice tranzacţionate în cadrul pieţelor produselor
standardizate pe termen scurt administrate de către operatorii pieţelor centralizate
din România, având ca obiect livrarea de gaze naturale în PVT dea lungul unui
segment al zilei gaziere pentru care au fost determinate dezechilibrele zilnice finale
sau, în lipsa acestui preţ, cu:
b) preţul mediu, ponderat cu cantităţile tranzacţionate, al zilei de tranzacţionare
aferent produselor pentru ziua următoare tranzacţionate în cadrul pieţelor produselor
standardizate pe termen scurt administrate de către operatorii pieţelor centralizate
din România, având ca obiect livrarea de gaze naturale în PVT de-a lungul întregii
zile gaziere pentru care au fost determinate dezechilibrele zilnice finale sau, în lipsa
acestui preţ, cu:
c) cel mai recent preţ mediu, ponderat cu cantităţile tranzacţionate, al zilei de
tranzacţionare aferent produselor intrazilnice tranzacţionate în cadrul pieţelor
produselor standardizate pe termen scurt administrate de către operatorii pieţelor
centralizate din România, publicat de către aceştia din urmă, înregistrat în cele 6
(şase) zile de tranzacţionare a acestui produs anterioare zilei gaziere pentru care au
fost determinate dezechilibrele zilnice finale sau, în lipsa acestui preţ, cu:
d) cel mai recent preţ mediu, ponderat cu cantităţile tranzacţionate, al zilei de
tranzacţionare aferent produselor pentru ziua următoare tranzacţionate în cadrul
pieţelor produselor standardizate pe termen scurt administrate de către operatorii
pieţelor centralizate din România, publicat de către aceştia din urmă, înregistrat în
cele 6 (şase) zile de tranzacţionare a acestui produs anterioare zilei gaziere pentru
care au fost determinate dezechilibrele zilnice finale sau, în lipsa acestui preţ, cu:
e) cel mai recent preţ mediu actualizat, calculat de către operatorii pieţelor centralizate
de gaze naturale din România pentru produsele săptămânale tranzacţionate în cadrul
pieţei produselor standardizate pe termen mediu şi lung, având ca obiect livrarea de
gaze naturale în PVT de-a lungul săptămânii ce include ziua gazieră pentru care au
fost determinate dezechilibrele zilnice finale sau, în lipsa acestui preţ, respectiv cu:
f) preţul de 1 leu/MWh, aplicabil UR care au înregistrat, în ziua gazieră pentru
care au fost determinate dezechilibrele zilnice finale, dezechilibre cu titlul «Excedent»,
respectiv cu preţul de 500 lei/MWh, aplicabil UR care au înregistrat, în ziua gazieră
pentru care au fost determinate dezechilibrele zilnice finale, dezechilibre cu titlul

42
 LEX
«Deficit»”
5. Articolul 102^2 va avea următorul cuprins:
“ART. 102^2
(1) Preţul marginal de vânzare este egal cu cea mai mică valoare dintre:
a) cel mai mic preţ aferent tranzacţiilor de vânzare efectuate de către OTS în cadrul
pieţelor produselor standardizate pe termen scurt administrate de către operatorii
pieţelor centralizate din România pentru ziua gazieră pentru care au fost determinate
dezechilibrele zilnice finale sau
b) preţul serviciilor de echilibrare achiziţionate de către OTS în vederea echilibrării
fizice a SNT în situaţii de tip «Excedent» şi utilizate de către OTS în ziua gazieră
pentru care au fost determinate dezechilibrele zilnice finale sau
c) preţul mediu ponderat aferent zilei gaziere pentru care au fost determinate
dezechilibrele zilnice finale, determinat în conformitate cu prevederile art. 102^1,
minus componenta de ajustare, reprezentând un procent de 10%.
(2) Preţul marginal de cumpărare este egal cu cea mai mare valoare dintre:
a) cel mai mare preţ aferent tranzacţiilor de cumpărare efectuate de către OTS
în cadrul pieţelor produselor standardizate pe termen scurt administrate de către
operatorii pieţelor centralizate din România pentru ziua gazieră pentru care au fost
determinate dezechilibrele zilnice finale sau
b) preţul serviciilor de echilibrare achiziţionate de către OTS în vederea echilibrării
fizice a SNT în situaţii de tip «Deficit» şi utilizate de către OTS în ziua gazieră pentru
care au fost determinate dezechilibrele zilnice finale sau
c) preţul mediu ponderat aferent zilei gaziere pentru care au fost determinate
dezechilibrele zilnice finale, determinat în conformitate cu prevederile art. 102^1,
plus componenta de ajustare, reprezentând un procent de 10%.”
6. Articolele 102^3, 102^4 şi 102^5 se abrogă.
ART. II
Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale „Transgaz“ - S.A. Mediaş şi
utilizatorii reţelei vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin, iar direcţiile de
specialitate din cadrul Autorităţii de Reglementare în Domeniul Energiei vor urmări
respectarea acestora.
ART. III
Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în
vigoare de la 1 ianuarie 2019.

Preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei,

Dumitru Chiriţă

Bucureşti, 13 iunie 2018, Nr. 107. ----

Monitorul de petrol şi gaze ♦ 8(198) august 2018 43

Evenimente
În prezenţa ministrului Economiei,
domnul Dănuţ ANDRUŞCĂ,
au fost recepţionate lucrările la
Staţia electrică de transformare
de la Suceava
Compania Naţională de Transport al
Energiei Electrice (CNTEE) Transelec-
trica S.A. a inaugurat vineri, 27 iulie
2018, lucrările de modernizare real-
izate la Staţia electrică de transformare
400/220/110/20 kV Suceava, un impor-
tant nod al Reţelei Electrice de Transport,
care asigură funcţionarea în condiţii de
siguranţă a Sistemului Electroenergetic
Naţional şi face legătura între provinciile
istorice ale ţării.
Lucrările de modernizare demarate
în august 2015, au vizat nivelele de ten-
siune de 110 kV şi 20 kV şi au fost ex-
ecutate de asocierea Siemens SRL – EM-
SESNS PROD SRL. Investiţia are o valo-
are de peste 24 de milioane de lei şi a fost
realizată integral din fonduri proprii ale
Companiei.
Staţia 400/220/110/20 kV Suceava
este un important nod energetic din nor-
dul ţării atât pentru viitoarea LEA 400 kV
Gădălin-Suceava, care va închide inelul
de 400 kV între Moldova şi Ardeal, cât şi
pentru viitoarea LEA 400 kV Suceava-
Bălţi, parte din proiectul de interconec-
tare a sistemelor electroenergetice din
România şi din Republica Moldova.
Ceremonia de inaugurare s-a
desfăşurat în prezenţa ministrului
Economiei, Dănuţ ANDRUŞCĂ, a pre-
44
fectului judeţului Suceava, Mirela Elena
ADOMNICĂI, precum şi a reprezentanţilor
Parlamentului României, senatorul
Ioan STAN şi deputatul Alexandru
RĂDULESCU.
Din partea Transelectrica, au fost
prezenţi membrii Consiliului de Supra-
veghere – Ion CIUCULETE, Liviu ILAŞI,
Fănel MIHALCEA şi Adrian MITROI, pre-
cum şi membrii Directoratului – Adrian
Constantin RUSU, Adrian Mircea TEO-
DORESCU, Constantin SARAGEA şi Vio-
rel VASIU. La eveniment au participat şi
reprezentanţii companiilor contractoare.
Ministrul Economiei, domnul Dănuţ
ANDRUŞCĂ, a salutat proiectul final-
izat de Transelectrica la Suceava şi a
evidenţiat importanţa investiţiilor real-
izate de companie în acest an, subliniind
următoarele:
”Investiţia în staţia de la Suceava este
importantă atât pentru companie, pentru că
este o dovadă că Transelectrica urmăreşte
riguros programul de investiţii, cât şi pen-
tru întreaga regiune, pentru că staţia de la
Suceava asigură alimentarea cu energie a
două judeţe: Suceava şi Botoşani. Vorbim
despre o investiţie strategică în toate sen-
surile cuvântului. Transelectrica are exe-
cutate şi în curs de executare proiecte de
investiţii importante: atât cei aproape 200

de kilometri de Linie Electrica Aeriană, în
valoare de 47,5 milioane de euro, care per-
mit conectarea energetică cu vecinii sârbi
şi ungari, dar şi demersurile susţinute
pentru închiderea inelului de 400 kV,
aceasta autostradă a energiei electrice pe
care o dezvoltăm în România. Pentru anul
2018, Transelectrica are în plan investiţii
în valoare de 420 milioane lei, dintre care
120 de milioane de lei sunt alocaţi pentru
lucrări noi. De asemenea, Transelectrica a
obţinut o co-finanţare de 27 de milioane
de euro de la Comisia Europeană, din care
a încasat deja 2,2 milioane de euro, pen-
tru linia Cernavodă-Stâlpu. Mă bucur să
constat că eforturile Transelectrica pentru
accelerarea investiţiilor sunt din ce în ce
mai vizibile”.
La rândul său, Directorul Gener-
al Executiv al CNTEE Transelectrica,
Adrian Constantin RUSU, a declarat:
„Mă bucur că în Anul Centenarului Marii
Uniri, Staţia Electrică de Transformare
Monitorul de petrol şi gaze ♦ 8(198) August 2018
Evenimente
400/220/110/20 kV Suceava este
pregătită să devină unul dintre noduri-
le-cheie ale Sistemului Electroenergetic
Naţional, care uneşte regiunile istorice
ale României, din punct de vedere ener-
getic. Odată cu modernizarea nivelelor
110 kV şi 20 kV, Staţia 400/220/110/20
kV Suceava permite închiderea inelului
de 400 kV în zona de nord, asigurând
legătură între Moldova şi Ardeal, prin vi-
itoarea linie de 400 kV Suceava – Gădălin.
Totodată, se creează condiţii pentru ca
această staţie să fie un punct de legătură
pentru viitoarea interconexiune a siste-
melor electroenergetice ale României şi
Republicii Moldova, prin linia Suceava-
Bălţi. Prin modernizarea completă a aces-
tei staţii creşte siguranţa în alimentare a
consumatorilor locali, dar mai ales creşte
siguranţa în funcţionare a Sistemului Elec-
troenergetic Naţional”.
Lucrările de modernizare au con-
stat, în principal, în înlocuirea de echi-
45
Evenimente
pamente primare, înlocuirea instalaţiilor
de protecţie şi automatizări existente
cu un sistem de comandă – control in-
tegrat, ceea ce va conduce la creşterea
siguranţei în funcţionare, precum şi la
reducerea costurilor de mentenanţă.
Staţia Suceava, aflată în exploatarea Su-
cursalei de Transport Bacău a CNTEE
Transelectrica S.A., funcţionează pe pa-
tru nivele de tensiune 400/220/110/20
kV şi alimentează consumatorii din
judeţele Botoşani şi Suceava. Staţiile de
400 şi 220 kV au fost modernizate într-o
primă etapă, în perioada 2009-2011, în
cadrul proiectului ”Trecerea la tensiunea
de 400 kV a axului Gutinaş – Bacău Sud
– Roman Nord – Suceava din Sistemul
Naţional de Transport al Energiei Elec-
trice”.
Prin staţia 110 kV se asigură alimen-
tarea zonei de consum Moldova Nord şi
racordarea CET Suceava la Sistemul
Electroenergetic Naţional, iar staţia 20
kV asigură alimentarea unor consuma-
tori locali şi alimentarea serviciilor prop-
rii ale staţiei 110/20 kV Suceava. Staţia
electrică de transformare 110/20 kV
Suceava a fost pusă în funcţiune în 1968;
tensiunea de 220 kV a fost introdusă în
46
anul 1975, iar din anul 2009 în staţia
Suceava a fost introdusă şi tensiunea de
400 kV. De asemenea, în Staţia Suceava
a fost introdusă pentru prima dată în
România, în anii ’80, informatica de pro-
ces în instalaţiile electrice.
Sucursala de Transport Bacău are
activitate pe teritoriul a şase judeţe şi
exploatează opt staţii electrice de trans-
formare şi 1086,3 kilometri de linii elec-
trice aeriene cu tensiuni de 110 kV, 220
kV şi 400 kV.
Compania Naţională de Transport al
Energiei Electrice Transelectrica SA este
operatorul de transport şi de sistem din
România, care gestionează, operează,
întreţine, modernizează şi dezvoltă
reţeaua de transport care cuprinde 81 de
staţii electrice de transformare, cu o ca-
pacitate de peste 38.000 MVA şi 8.834,4
kilometri de linii electrice aeriene de
100/220 kV, 400 kV şi 750 kV, aflate în
gestiunea a opt sucursale de transport.
Sursa:  Ştiri  Suceava
Prof. univ. dr. ing. Marian RIZEA
Consilier al ministrului economiei pe
probleme de energie

CEI MAI MARI JUCĂTORI
DIN ECONOMIE 2018
În ziua de joi, 28 iunie 2018, la Hotel
Radisson Blu, sala Atlas 1, din Bucureşti,
a avut loc conferinţa „ZF Cei mai mari
jucători din economie – Cu motoarele
turate la maxim”, eveniment care sur-
prinde evoluţia economică aşa cum este
reflectată în cifrele de afaceri ale celor
mai mari, zece jucători din economie.
Această manifestare este realizată de Zia-
rul Financiar de 13 ani, anul acesta fiind
organizată în parteneriat cu Alpha Bank,
SAP, Telekom, Aqua Carpatica, Domenii-
le Sâmbureşti şi Terapia Cluj.
În deschidere, Sorin Pîslaru, redac-
tor şef al Ziarului Financiar, a semnalat
apariţia Anuarului de Business al Ro-
mâniei, ediţia a XIII-a, coordonat de
Dana Ciriperu, redactor şef adjunct la
Ziarul Financiar. Anuarul este un un
produs unic pe piaţa românească, care
descrie an de an performanţele din eco-
nomia românească. În acastă ediţie sunt
analizate 80 de pieţe importante din Ro-
mânia; principalii zece jucători pe baza
evoluţiei cifrei de afaceri, a profitului, a
numărului de angajaţi şi actuala struc-
tură a acţionariatului; zece din cele mai
importante domenii: petrol şi gaze, side-
rurgie, construcţii, agricultură, auto, IT,
farma, e-commerce, firme de asigurări.
Anuarul prezintă care din pieţe sunt do-
minate de companiile româneşti, sectoa-
rele care au reprezentat interes pentru
străini şi care au fost cele mai profitabile
şi dinamice etc.
Evenimentul prezent a fost structurat
pe două module: „Care sunt motoarele
de creştere pentru următorii cinci ani
şi cum pot fi ele „turate” la maxim?”
şi „Investiţiile – sursă de creştere eco-
nomică, de creştere a productivităţii şi
know-how”, moderate de Sorin Pîslaru
şi Dana Ciriperu.
În cadrul tematicii s-au făcut referiri
la: - măsurile de care are nevoie mediul
privat pentru a continua investiţiile şi
pentru a crea noi locuri de muncă; - sec-
Monitorul de petrol şi gaze ♦ 8(198) August 2018
Evenimente
toarele care au contribuit cel mai mult
la creşterea economică de anul trecut
exemple de companii puternice din eco-
nomia locală; - dificultăţile cu care s-au
confruntat societăţile comerciale din
lipsă de predictibilitate; - ce pot învăţa
companiile de talie mijlocie de la liderii
economiei româneşti ş.a. Au fost puse în
discuţie provocările cu care se confruntă
investitorii şi cum pot fi sprijinite inves-
tiţiile străine, cum se pot implica auto-
rităţile locale în atragerea de investitori
în zone unde mai există forţă de muncă
calificată şi cum se poate evita pierderea
unor investiţii de amploare în detrimen-
tul statelor din jur.
În anul 2017, în România, princi-
palul motor în realizarea unei creşteri
economice de 7% a fost consumul (cu
limite de 75%-77% în contribuţia totală).
În 2018, previziunile arată o încetinire a
ritmului de creştere economică urmare
a creşterii riscurilor într-un mediu eco-
nomic foarte complex pe plan naţional şi
internaţional (creşterea dobânzii de bază
la nivel european).
Din punct de vedere al veniturilor fis-
cale, ca element de stabilitate, evoluţia pe
şase luni este pozitivă (1 miliard 322 mi-
lioane lei), iar gradul de încasare a fost de
35 – 37 %. S-a remarcat o schimbare de
mentalitate la nivelul inspectorilor fiscali.
Stabilitatea, pe termen lung trebuie să fie
sprijinită prin investiţii consistente, de
către stat şi zona privată. Există o dis-
crepanţă între practicile internaţionale
şi situaţia din România, unde investito-
rii/ firmele autohtone sunt discriminate
în raport cu companiile străine atât prin
legislaţia bancară, fiscală şi de investiţii
cât şi prin tot felul de controale, amenzi
şi interdicţii din partea autorităţilor naţi-
onale şi locale, realizarea unei pieţe na-
ţionale cu adevărat concurtenţiale, ceea
ce necesită, în următoarea perioadă, o
schimbare radicală a legislaţiei economi-
ce.
47
Evenimente
S-a invocat nivelul digitalizării, con-
cluzionându-se de către participanţi că
„România este pe ultimul loc în Europa,
după Bulgaria şi regresăm, din punct de
vedere al indicelui digital. Infrastructură
digitală există, dar nu şi voinţă politică”,
deşi, în opinia noastră, apreciem că ex-
plozia comercială a digitalizării nu în-
seamnă un progres şi că trecerea forţată
şi generalizată de la real la virtual este o
măsură antiumană. Considerăm, în con-
tradictoriu cu participanţii la acest eve-
niment, că pentru a avea o evoluţie eco-
nomică sustenabilă, creşterea economică
trebuie să se bazeze şi pe micii investi-
tori, pe un sistem bancar românesc, pe
investiţii în PRODUCŢIA INDUSTRIALĂ,
în AGRICULTURA, SERVICIILE şi RE-
ŢEAUA COMERCIALĂ românească.
În ceea ce priveşte mediul fiscal, Ro-
mânia are nevoie de predictibilitate, sta-
bilitate politică şi performanţă la nivelul
autorităţilor publice.
În România, în primele patru luni ale
anului, importurile au depăşit exportu-
rile cu 3,8 miliarde Euro, iar din punct
de vedere al deficitului comercial, ne-am
situat pe locul 7 în Uniunea Europeană.
Din punct de vedere al investitorilor,
capitalul privat românesc nu este cunos-
cut, produsele inovative româneşti nu-şi
au locul pe piaţa românească (!...). Sunt
necesare: ajutoare de stat, care să fie date
pe bază de criterii, pentru a asigura o le-
gătură între investitorii străini şi produ-
48
cătorii autohtoni; diversificarea şi promo-
varea a noi scheme de finanţare şi o mai
mare implicare a puterii în educaţie, prin
reformarea sistemului de învăţământ.
România are nevoie de investiţii prin
linii noi de business în ceea ce priveşte di-
gitalizarea şi inovaţia, în sistemul bancar
pentru transformarea digitală, în resursa
umană, prin organizarea de training-uri.
Investiţiile străine directe în România
(anual de 4,5 miliarde Euro, funcţie de
politicile guvernamentale) sunt o sursă
importantă de tehnologie şi management,
contribuie la: dezvoltarea societăţii, a co-
merţului internaţional şi la integrarea în
economia mondială, contribuie la creş-
terea competitivităţii şi creează locuri de
muncă, dezvoltând capitalul uman. Profi-
tul societăţilor cu capital străin a înregis-
trat, în perioada 2003 – 2017, o creştere
cu aproape 1 miliard Euro şi pierderi de
3 miliarde Euro. Investiţia externă a Ro-
mâniei reprezintă 39% din PIB.
România este pe ultimul loc la inves-
tiţii în străinătate, avem doar 737 mili-
oane Euro.
În România, Banca Europeană pen-
tru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD)
s-a orientat să investească în sectoarele
care produc bunuri cu valoare adăugată,
agrobusiness. Participanţii la eveniment
consideră că „Economia românească, în
2018, va stagna, iar în 2019, se va înre-
gistra o încetinire datorită marilor jucători
de pe planetă. În 2019, este nevoie de:
stabilitate macroeconomică, atenţie la
riscurile datorate deficitului comercial şi o
schimbare de mentalitate”.
Sursa: Comunicat de presă, Ziarul
Financiar.
Ing. Veronica Olteneanu şi
prelucrare: Dr. ing. Gheorghe Buliga
 Personalităţi

Ing. Gheorghe GEORGESCU –

Petrolist român de elită în domeniu

S-a născut la 23 august 1952, în crat la Schela de Foraj Lilieşti, ca şef de

Ploiești, jud. Prahova. șantier/ brigadă de foraj, responsabil
cu forarea sondelor de petrol şi gaze de
Date despre familie: tatăl: Ioan (n. mare adâncime.
13 oct. 1926, Ploiesti, jud. Prahova - În perioada 1990 – 1997, a revenit
d. sept. 1976, Ploiesti, jud. Prahova), la ROMPETROL, ocupând mai multe
maistru electrician; mama: Floarea; funcţii, pentru diferite locaţii şi proiec-
soția: Andaluza Rozalia; fiul: Florin te din mai multe ţări (Irak, Grecia, Ior-
Romulus. dania, Egipt, Libia, Sudan, Ecuador şi
Studii: a absolvit Liceul industrial India), după cum urmează:
nr. 1 Construcții de mașini Ploiești și - în 1990 a fost supervisor de foraj
cursurile Facultății de Forajul Son- în Irak;
delor și Exploatarea Zăcămintelor de - între 1991 – 1992 – a fost direc-
Petrol și Gaze din Ploiești, promoția tor de proiect la Rompetrol România,
1979. De-a lungul carierei profesionale fiind responsabil cu proiectele execu-
a absolvit mai multe cursuri de specia- tate în Grecia, Iordania şi Egipt;
lizare şi perfecţionare, şi a participat la - între 1992 – 1994 – a fost repre-
mai multe conferinţe şi seminarii care zentantul Rompetrol în Sudan pentru
aveau legatură cu industria de petrol şi execuţia de lucrări de foraj în benefi-
gaze. ciul firmei sudaneze PPUP;
Cariera profesională: - între 1995 – 1997 – a fost direc-
După absolvirea facultăţii, a debutat tor de proiect în Rompetrol Romania,
în profesie și, în perioada 1979 – 1982, respective responsabil cu proiectele
a lucrat ca inginer de foraj la Intreprin- executate în Sudan, Ecuador şi India.
derea de Foraj și Lucrări Geologice Între anii 1998 – 2001, a îndepli-
Speciale București (IFLGS) și la Foraj nit funcția de director comercial la
Sonde Liliești, urmărind direct săparea LUKOIL-România, având sarcina de a
mai multor sonde de pe teritoriul ţării, coordona activitatea de prelucrarea pe-
incluzând şi forarea celei mai adânci trolului la Rafinăria Petrotel Ploieşti.
sonde din Romania la 7.025 metri in Ulterior, în perioada 2001 – 2014,
localitatea Tufeni, judeţul Prahova. în cadrul ROMPETROL - România
Între 1982 – 1987, a funcționat, ca (București) a coordonat activitatea
reprezentant al ROMPETROL - Româ- companiei în funcția de director fo-
nia, în șantierele petroliere din Grecia, raj (2001 – 2010) și director general
supervizând execuţia unor lucrări de (2011 – 2014).
foraj pentru compania greacă Public Începand cu 2014, este admi-
Petroleum Corporation of Greece. nistrator al Aegean Oil Consulting
Apoi, în perioada 1988 – 1991, a lu- Ploiești.

Monitorul de petrol şi gaze ♦ 7(197) Iulie 2018 49

Personalităţi
În conținutul volumului „Enciclo-
pedia economiei resurselor mine-
rale din România – Ediția a II-a”,
lucrare monumentală, editată în anul
2017/ București, de Asociaţia „So-
cietatea Inginerilor de Petrol şi Gaze
(SIPG),  avându-i ca autori pe: dr. ing.
Gheorghe Buliga - coordonator, Mem-
bru titular al Academiei Oamenilor de
Ştiinţă din România (AOȘR); prof. dr.
ing. Dumitru Fodor, Membru titular
al Academiei de Științe Tehnice din
România (AȘTR); geolog Stelian Diţă,
îl întâlnim evocat pe domnul Gheor-
ghe Georgescu – CEO Aegean Oil Con-
sulting în albumul cu fotografiile top-
managerilor din principalele societăţi
petro-gaziere din România, 2017.
50
Contribuții:
- participarea la dezvoltarea in-
dustriei petroliere românești;
- membru al echipei de foraj care
a realizat recordul de adâncime al
unei sonde în România de 7.025 me-
tri;
- reprezentant al industriei pe-
troliere românești în diferite țări, ex-
pert în foraje de mare adâncime.
Alături de multe alte distincții
primite de-a lungul prestigioasei ca-
riere profesionale, renumitului spe-
cialist - inginer de foraj-extracție
Gheorghe Georgescu, în semn de
înaltă considerație pentru contribuția
de excepție adusă la dezvoltarea in-
dustriei românești de petrol, în anul
2007, cu prilejul aniversării a 150
de ani de industrie românescă de
petrol, i-au fost decernate în cadru
festiv: DIPLOMA DE ONOARE şi
Medalia jubiliară   „EXCELENŢĂ ÎN
PERFORMANŢĂ”, la Simpozionul ju-
biliar „Petrolul, modernitatea trecutu-
lui şi garanţia viitorului”, eveniment
internațional organizat, la Bucureşti
(ROMEXPO)/ 6-7 decembrie 2007,
de către Asociația „Societatea Ingine-
rilor de Petrol și Gaze” (SIPG) în co-
laborare cu Universitatea Petrol-Gaze
din Ploiești (UPG), Federația Sindica-
telor Libere din Industria Petrolieră
Română (FSLI) – Petrom, Fundaţia
Universitară a Mării Negre (FUMN) și
ExpertPetroleum.
Prof. univ. dr. ing. Marian RIZEA
Vicepreşedinte SIPG
şi
Dr. ec. Violeta ŞUFAN-DUMITRIU
Preşedinte executiv SIPG
 Recenzii
GENEALOGII
Autor: Mihai Sorin Rădulescu

La Editura VREMEA din Bucureşti,

a apărut în anul 2018 volumul cu ti-
tlul de mai sus, într-o ediţie revizuită.
Ediţia anterioară, din anul 1999, a fost
publicată la Editura Albatros cu ace-
laşi titlu.
Autorul – Mihai Sorin Rădulescu
(născut în 1966) este doctor în istorie,
titlu obţinut la Paris, la Institut Natio-
nal des Langues et Civilisations Orien-
tales (INALCO) în anul 1995, cu teza
intitulată Elita liberală românească
1866 – 1900 (lucrare publicată la Edi-
tura All, în anul 1998). La scurt timp,
a devenit profesor la Facultatea de Is-
torie a Universităţii Bucureşti, după
ce înainte fusese câţiva ani cercetător
la Institutul de Istorie „N. Iorga”, mai
la lumea de altădată, iar în anul 2011,
precis în ramura genealogiei. Ca autor,
la Editura Vremea, volumul In căuta-
a publicat sute de articole în periodice
rea unor istorii uitate, având subtitlul
ştiinţifice şi în presa culturală, precum
Familii româneşti şi peripluri apusene.
şi o serie de lucrări în volum.
A mai publicat, în 2014, tot la Editura
Mihai Sorin Rădulescu a publicat în
Vremea, lucrarea Genealogii greco – ro-
anul 2000, la Editura Istros a Muzeului
mâne, apreciată de istorici, cum ar fi
Brăilei, Genealogia românească. Istoric
profesorul Tudor Teoteoi. A urmat vo-
şi bibliografie (un volum de text şi un
lumul Francmasoneria română în seco-
volum – anexă cu arbori genealogici). A
lul al XIX-lea, apărut la Editura Nestor
urmat la Editura Albatros, în 2002, vo-
– a istoricului Horia Nestorescu – Băl-
lumul Memorie şi strămoşi, în care pre-
ceşti, în anul 2015. În 2017 i-a fost pu-
zintă rezultatele cercetărilor sale gene-
blicat, la Editura Corint, volumul Din
alogice privitoare la unele personalităţi
istoria familiei Ghika. Contribuţii de is-
culturale (Dimitrie Gusti, A.D.Xenopol,
torie culturală.
Sergiu Celibidache, Eugen Ionescu,
În ţara noastră, Genealogia a fost
Radu Gyr, Duiliu Marcu, Anton Bibes-
şi este o disciplină ştiinţifică vitregită,
cu) şi din domeniul medical (Alexan-
chiar dacă în 1971 s-a înfiinţat Co-
dru Obregia, Matei Balş, Ernest Juva-
misia de Heraldică, Genealogie şi
ra ş.a.). În anul 2005 a apărut, tot la
Sigilografie, care în cadrul reuniuni-
Editura Albatros, volumul Cu gândul
lor sale a încercat să acopere anumi-

Monitorul de petrol şi gaze ♦ 8(198) august 2018 51

Recenzii
te lacune în cunoaşterea originii unor
personalităţi din toate domeniile vieţii
publice.
Astfel, profesorul Mihai Berza, titu-
larul cursului de genealogie de la ve-
chea Şcoală de Arhivistică, scria (1944):
„Genealogia este una dintre disciplinele
cele mai folositoare istoricului. Ea poate
ajuta prin lămuririle sale înţelegerea fe-
nomenelor celor mai variate, fie că apar-
ţin ele istoriei politice, aceleia a culturii,
a formelor sociale sau a celor economi-
ce...”. Tot acesta considera faptul că
Genealogia, „dacă fixează anumite ade-
văruri pe bază de criterii sigure, poate
să-şi revendice locul de ştiinţă de - sine
– stătătoare”.
Dintre cei care au îmbrăţişat cu
pasiune această ştiinţă în România,
menţionăm pe Ioan Tanoviceanu (1858
– 1917), Sever Zotta (1874 – 1943), Gh.
Bezviconi (1910 – 1966), Ştefan D. Gre-
cianu (1825 – 1908), Petre V. Năstu-
rel (1854 – 1920), Ioan C. Filitti (1879
– 1945), Emanoil Hagi – Mosco (1882
– 1976), George D. Florescu (1893 –
1976), Alexandru V. Perietzianu – Bu-
zău (1911 – 1995). În ultima perioadă
au avut contribuţii originale Neagu
Djuvara şi Ştefan S. Gorovei.
52
Revenind la volumul recenzat,
Genealogii, acesta conţine patru ca-
pitole, şi anume: „Generalităţi des-
pre studiile genealogice”, „Genealo-
gii de oameni politici”, „Genealogii de
personalităţi culturale” şi „Spiţe de fa-
milie”.
În capitolul destinat oamenilor
politici, sunt prezentate genealogi-
ile lui Iuliu Maniu, Nicolae Titulescu,
Gh.Tătărescu, Ilie Lazăr şi Corneliu
Coposu. În afara originilor acestora şi
ale rudelor apropiate sunt arătate şi
funcţiile pe care le-au ocupat. Amin-
tim doar că, de exemplu, Nicolae Tit-
ulescu se înrudea cu Nicolae Bălcescu,
Theodor Aman, Ion Gigurtu, Ernest
Urdăreanu şi generalul Gh. Argeşeanu.
Capitolul care tratează genealogiile
personalităţilor culturale se referă la
Miron Costin, N. Iorga, George D. Flo-
rescu, Constantin Rădulescu – Motru,
Henri Coandă, Mircea Vulcănescu,
Ştefan Lupaşcu, Constantin Noica,
Emil Cioran, Vintilă Horia şi Dinu
Mareş.
Ascendenţa şi înrudirile lui Nico-
lae Iorga au fost studiate mai întâi de
fostul său secretar, Barbu Theodor-
escu, în 1947 când a publicat aceste
rezultate. Cercetările au fost continu-
ate de Ştefan S. Gorovei şi Mihai Sorin
Rădulescu şi publicate în „Acta Molda-
viae Meridionalis”, în perioada 1985 –
1986. Şase membri ai familiei Iorga au
deţinut ranguri boiereşti, în epoca Re-
gulamentului Organic: Costachi Iorga,
ban şi spătar; Alecu Iorga, comis; Ian-
cu Iorga, medelnicer şi căminar; Iorgu
Iorga, pitar, stolnic şi paharnic; Eman-
oil Iorga, pitar; Nicu Iorga, medelnicer,
tatăl istoricului.
Maria Tzigara – Samurcaş (1875 –
1971), soţia istoricului de artă Alexan-
dru Tzigara – Samurcaş, întemeietorul
muzeografiei româneşti, era vară de-al
doilea cu Nicolae Iorga. Soţii Tzigara –
Samurcaş au fost naşii lui Nicolae Ior-
ga, la cea de-a doua căsătorie a aces-
tuia, cu Catinca Bogdan. Prin familia
Miclescu, Nicolae Iorga era consangvin

cu mitropoliţii Sofronie şi Calinic Mi-
clescu, precum şi cu istoricul P. P. Pa-
naitescu.
Henri Coandă (1886 – 1972) s-a
născut din căsătoria ofiţerului Con-
stantin Coandă, general şi preşedinte
al Consiliului de Miniştri în 1918, cu
Aida (Hayda) Danet, fiica medicului
francez Gustave – Adolphe Danet (1827
– 1893). Doctorul Danet a fost medic al
Preşedinţiei Senatului francez. În 1869
a devenit cavaler al Legiunii de Onoa-
re. A fost căsătorit cu grecoaica Fan-
ny Falanga, cu care a avut trei copii:
Henri, Gustave – Marie – Louise şi Aida
(Hayda), viitoarea soţie a lui Constantin
Coandă. Tatăl lui Henri Coandă a avut
relaţii de prietenie cu Louis Pasteur, cu
Vasile Alecsandri şi cu Alexandru Odo-
bescu (V. Firoiu, 1971).
Saşa Odobescu, soţia lui Alexandru
Odobescu, a fost naşa de căsătorie a lui
Constantin Coandă şi a Aidei Danet.
În continuare, autorul se referă la
strămoşii lui Constantin Coandă şi la
genealogia familiei olteneşti Coandă,
care se poate urmări până la începutul
sec. al XVIII-lea.
În capitolul „Spiţe de familie” sunt
prezentate informaţii genealogice de-
spre casa de Hohenzollern – Sigmarin-
gen, Paleologii români, familia lui Ian-
cu Jianu, familia Raţiu, familia Ster-
ca - Şuluţiu de Cărpiniş, Mihail Vodă
Sturdza, familia Costa-Foru, familia
Oromolu, Sănăteştii, familia Storck şi
despre rudele româneşti ale lui Victor
Hugo.
Casa de Hohenzollern reprezintă
una dintre marile familii ale evului me-
diu german. Obârşia ei se află în Sua-
bia (regiune în sud – vestul Germaniei).
Primii reprezentanţi cerţi ai familiei de
Hohenzollern sunt atestaţi de o cronică
din 1061 (de Berthold von Reichenau).
Aceştia au întemeiat o mănăstire
în Munţii Pădurea Neagră, unde au
vieţuit primii reprezentanţi ai familiei,
continuându-se prin Burchard I (ucis
în 1061), Burchard II şi Burchard III.
Urmaşii acestuia din urmă au con-
Monitorul de petrol şi gaze ♦ 8(198) august 2018
Recenzii
tinuat linia familiei prin conţii de Ho-
henberg, linie care s-a stins în 1486.
Autorul prezintă o serie de elemente
genealogice ale familiei.
Linia din care descind regii României
scoboară din principele Johann de Ho-
henzollern-Sigmaringen, căsătorit cu
Johanna de Hohenzollern-Hechingen
(decedată în 1634). Fiul lor, Meinrad I
(1605 – 1681), a avut din căsătoria sa cu
contesa Anna Maria de Tӧrring-Seefeld
(+ 1682), pe principele Maximilian (1636
– 1689). S-au continuat legăturile dintre
linia de Sigmaringen şi cea de Branden-
burg. La stingerea ramurii de Hechingen,
principele Karl Anton de Hohenzollern-
Sigmaringen a avut şase copii cu Josephi-
na de Baden, dintre care Karl a devenit în
1866 domn al României şi în 1881 rege,
sub numele de Carol I (1839 – 1914).
Una dintre familiile nobile româ-
ne din Transilvania o constituie fami-
lia Raţiu de Noşlac. Prima menţiune a
unui membru al familiei datează din
1394. În anul 1578, Petre Raţiu primeş-
te o diplomă de nobleţe de la împăratul
Rudolf al II-lea, iar în 1625, principele
Transilvaniei Gabriel Bethlen înnoieş-
te diploma de nobleţe familiei Raţiu de
Noşlac. Din această familie s-au ridicat
mai multe personalităţi – oameni poli-
tici, preoţi, cărturari, avocaţi, profesori:
Gligor Raţiu (cu şapte fii), Vasile Raţiu
(1783 – 1870), canonic, profesor de filo-
zofie şi director al Seminarului din Blaj,
Gligor (1789 – 1864), tatăl lui Ioan Ra-
ţiu (1828 – 1902), care a organizat Par-
tidul Naţional Român din Tranisilva-
nia, fiind preşedintele acestuia până la
moartea sa. Dr. Ion Raţiu a avut trei fii-
ce; una dintre ele – Dorina – a fost soţia
omului politic Iuliu Coroianu. Acesta
din urmă a fost fratele Clarei Coroianu,
mama lui Iuliu Maniu. Fiul lui Nicolae
Raţiu (1856 – 1932), avocatul Augustin
Raţiu (1884 – 1974), decan al Baroului
de Turda, a fost tatăl lui Ion Raţiu, pre-
şedintele Uniunii Mondiale a Români-
lor Liberi şi fost candidat la preşedinţia
României, născut în 1917 la Turda şi
decedat la Londra, în anul 2000.
Dr. ing. Florin A. RĂDULESCU
53
 Info

DIN ISTORIA EXTRACŢIEI ŞI

EXPLOATĂRII PETROLULUI DIN
ROMÂNIA
(din sec.I.e.n. până la sfârșitul sec.XIX)
Dr. ing. Florin A. RĂDULESCU

În ţara noastră, existenţa petrolu- Episcopul de Prisren, Samirovich,

lui şi a produselor provenite din de-
gradarea acestuia a fost semnalată de
pe vremea romanilor. Cea mai veche
relatare scrisă menţionează focurile
nestinse de la Lopătari (din nordul
judeţului Buzău). Săpăturile arheo-
logice au scos la iveală existenţa şi fo-
losirea petrolului brut încă înainte de
cucerirea Daciei de către romani (Con-
stantin N.Boncu, 1971). Asemenea
mărturii au apărut după săpăturile
de la cetatea dacică Poiana, de la Su-
cidava, Tomis (Constanţa), Târgşorul
Vechi (lângă Ploieşti), Histria.
Din epoca formării statelor feudale
române s-au găsit urme materiale de
viaţă şi s-a putut reconstitui viaţa
umană, în timpul căreia populaţia a
folosit acest produs al subsolului şi a
altor substanţe, cum ar fi păcura, bi-
tumul şi smoala.
Trebuie să mai amintim şi numer-
oasele mărturii ale străinilor despre
petrolul românesc. Astfel Giovanni
Bottero Benese vorbeşte (în 1596) de-
spre „uleiul mineral” din dealurile
Ţintei (Sava Petrescu, 1937).
Tot la sfârşitul secolului al XVI-
lea, Francisco Sivori aminteşte de
gudronul şi ceara neagră din munţii
Ţării Româneşti (N. Iorga, 1925).
Monitorul de petrol şi gaze ♦ 8(198) august 2018
menţionează la 1685, o suprafaţă
neagră din apropierea oraţului
Târgovişte, din care se fac lumânări
care ard asemenea celor de ceară (I.
Ştefănescu şi V. Stănică, 1966). Tot
nişte călători străini semnalează la Te-
lega, două „fabrici de gudron” (1778).
Dascălul copiilor lui Alexandru
Ipsilanti remarcă în 1788 existenţa
a numeroase zăcăminte aflate la su-
prafaţa solului şi uşurinţa cu care se
poate obţine ţiţeiul.
Aceleaşi referiri au fost făcute şi
în Moldova, la Lucăceşti, Moineşti, în
împrejurimile Vicovului şi în judeţul
Neamţ, la Bâznoşeni.
O altă localitate bogată în zăcămin-
te de ţiţei este amintită în 1493, când
domnitorul Ştefan cel Mare care dă-
ruieşte lui Sima Bahluianu, Teţcani-
ul împreună cu „lacul puturos” situ-
at în ţinutul Bacăului, la confluenţa
Tazlăului Mare cu Tazlăul Sărat.
Dintre localităţile în care se
extrăgea ţiţei în Moldova, a fost şi
satul Tăteşti. „Păcurile de la Tăteşti”
au fost în stăpânirea călugărilor din
Mănăstirea Tazlău. Acestea rămân
în posesia călugărilor şi în timpul
domniei lui Miron Barnovschi (1626
– 1629). Se mai citează extracţia
55
Info
ţiţeiului la Doftana şi pe raza satului
Ocna (Valerian Popovici, 1957).
Informaţii documentare referitoare
la petrolul din Ţara Românească apar
încă din 1517, din timpul domniei lui
Neagoe Basarab, în satul Secăreni.
Mai târziu, în 1660 sunt relatate (în
1697) surse de petrol la Buştenari şi la
Câmpina (Stoica Teodorescu, 1924).
Multe terenuri cu subsoluri bogate
în zăcăminte de petrol au aparţinut
unor mănăstiri, cum ar fi mănăstirea
Sinaia, Mărgineni şi unor boieri care
au achiziţionat aceste terenuri de la
moşnenii proprietari.
În actualul judeţ Prahova (în sec.
XVI judeţul Saac) (Constantin C.
Giures­cu, 1957) apare cea mai veche
menţiune despre existenţa ţiţeiului
în 1521, când „păcureanul” deţinea o
moşie bogată în asemenea acumulări,
între pâraiele Lopatna şi Matiţa.
Un alt document din 1676
vorbeşte de un conflict între moşnenii
din Hizeşti şi Matiţa, privind propri-
etatea asupra puţurilor de păcură de
pe moşia Hizeşti. Moşia Matiţa se afla
în posesia Episcopiei Buzău, care des-
chide aici o serie de puţuri de păcură.
Aceeaşi Episcopie deţinea şi la Podeni
asemenea puţuri.
Extinderea extracţiei ţiţeiului şi a
păcurei s-a făcut în interesul şi potri-
vit necesităţilor moşiilor şi ale dom-
niei.
Un mineralog englez, Lowi, cu
ocazia unei călătorii de informare
a afirmat că în satul Păcureţi erau
35 puţuri (Constantin C. Giurescu,
1957). În Catagrafia locuitorilor aces-
tui judeţ apare faptul că în iarna 1829
– 1830 existau la Păcureţi şi Matiţa 48
56
de puţuri, dintre care 3 erau exploa-
tate de Mănăstirea Sinaia, 23 de către
moşneni, 3 de medelnicerul Ioniţă
Crăciunescu şi alte 3 de vornicul Gri-
gore Filipescu.
Zăcămintele de petrol din care
se extrăgea, existau şi în judeţul
Dâmboviţa, la Drăgăneşti, Gura
Ocniţei, Lopătari, Păcuri (Criveleşti).
În judeţul Buzău au fost menţio-
nate numeroase locuri cu depozite de
păcură şi sare, la Lopătari, Pârscov şi
Istriţa.
Utilizarea ţiţeiului a fost semna-
lată şi de călătorul străin Bandinus,
încă din sec. al XVII-lea, care se folo-
sea la unsul osiilor căruţelor (Dimitrie
Cantemir, în „Descrierea Moldovei”,
Editura Tineretului, 1961).
Ţiţeiul a contribuit la facilitarea
transportului de mărfuri pe uscat
şi pe apă. La sfârşitul sec. al XVIII-
lea şi începutul sec. al XIX-lea, Ţara
Românească şi Moldova au fost obli-
gate să procure mari cantităţi de pet-
rol pentru aprovizionarea armatelor
turceşti sau a trupelor de ocupaţie.
Între anii 1785 – 1840, schelele
Valea Seacă, Hizeşti (Păcureţi) au dat
în circuitul pieţii 300 000 de vedre de
ţiţei.
Cantităţile extrase din Ţara
Românească şi Moldova au fost fo-
losite de trupele ruseşti şi în timpul
războiului ruso – turc din 1806 – 1812
şi 1828 – 1829.
În volumul lui Constantin M.
Boncu, Contribuţii la istoria petrolului
românesc (1971), sunt menţionate şi
metodele vechi de extracţie a petrolu-
lui şi păcurei: culegerea din lacurile
de ţiţei şi gropile cu păcură, spălarea

nisipurilor bituminoase cu apă, ex-
tracţia prin puţuri (petrolul se scotea
cu un scripete, cu ajutorul căruia se
scotea lichidul cu un hârdău sau bur-
duf).
Proprietatea exclusivă asupra ză-
cămintelor de ţiţei şi asupra extracţiei
lui revenea domniei pe moşiile boie-
rilor, mănăstirilor şi pe proprietăţile
moşnenilor.
În Ţara Românească şi Moldova,
încasarea veniturilor din această ac-
tivitate şi extracţia au prezentat dife-
renţe, atunci când aceasta avea loc
pe moşiile boiereşti sau proprietăţile
moşnenilor. În Moldova, zăcămintele
de ţiţei şi exploatarea lor revenea pro-
prietarilor funciari, boieri, mănăstiri
şi răzeşii.
Dificultăţile cu transportul, pre-
ţurile exagerate şi lipsa de capital a
negustorilor nu au contribuit la sati-
sfacerea necesităţilor pieţei şi în 1812
s-a semnalat lipsa petrolului pe pieţe-
le din oraşele Ploieşti, Târgovişte, Băi-
coi, Călăraşi, Craiova.
Desfăşurarea comerţului cu ţiţei
din Ţara Românească a fost stânje-
nită de taxele vamale interne (se im-
porta ţiţei din Moldova) şi abuzurile
vameşilor care percepeau taxe vamale
ilegale sau majorate.
În ţările române, dintre produse-
le exportate, petrolul ocupa un loc
de frunte. La sfârşitul sec. al XVIII-
lea, cantitatea produsă în Moldova
satisfăcea necesităţile interne şi ale
comerţului extern. Exista o competi-
ţie a acesteia cu Ţara Românească.
Moldova avea legături comerciale cu
Transilvania, prin punctele vamale
Câmpulung şi Trotuş.
Monitorul de petrol şi gaze ♦ 8(198) august 2018
Info
Modernizarea ţărilor române se
reflectă şi în domeniul extracţiei pe-
trolului. Prin aplicarea Regulamentu-
lui Organic încetează dreptul exerci-
tat de domnie şi se aplică dreptul de
monopol asupra surselor de petrol
al proprietarului (boieri, mănăstiri şi
moşneni).
Prelucrarea industrială a petrolu-
lui a debutat la prima „fabrică de gaz”
din Ploieşti (în 1856), în localitatea
Râfov (G. Georgescu – Buzău, 1960).
Fondatorul acestei fabrici este
considerat Teodor Mehedinţeanu
(Mihail Pizanty, 1938), cu toate că
există şi alte păreri. Una dintre ele îi
atribuie înfiinţarea boierului Marin
Mehedinţeanu, deţinător al acestei fa-
brici (Arhivele Statului Ploieşti, 1861),
care a încheiat cu municipalitatea
oraşului Ploieşti un contract priv-
ind iluminarea acestui oraş şi a unor
contracte de aprovizionare cu materie
primă, necesară funcţionării fabricii.
În 1861, Marin Mehedinţeanu a
decedat şi conducerea fabricii a fost
preluată de fratele său Teodor şi mai
târziu, în 1884, de N. Mehedinţeanu,
fiul lui Marin Mehedinţeanu. Famil-
ia acestora arendau mari zăcăminte
de ţiţei pe moşia Păcureţi – Prahova.
Ei au apelat şi la specialişti străini,
cum ar fi chimistul francez Paugen şi
apoi la firma Moltrecht, constructoare
de aparate pentru distilat şisturi (C.
Alimănişteanu, 1906).
„Fabrica de gaz” a lui Marin
Mehedinţeanu, deşi avea o instalaţie
rudimentară, capacitatea de prelu-
crare era de 2710 tone (în medie 7,6
tone/ zi), cu mult mai mare decât
producţia de petrol din acea vreme.
57
Info
Afară de fabrica lui Mehedinţeanu,
tot în Ploieşti (Râfov) exista şi fabrica
lui Eduard Madasch şi în localitatea
Păcureţi, „Fabrica de gaz” a lui Gh.
Chirciu.
Asemenea instalaţii de rafinare a
petrolului existau şi în judeţul Buzău,
la Sărata – Ogrăzile (proprietar
căminăreasa Zoiţa Moscu) şi două în
vecinătatea oraşului Buzău.
În Moldova se mai menţionează
un centru puternic de prelucrare la
Valea Arinilor.
După cum se ştie, în 1857,
Bucureştiul era primul oraş din lume
iluminat cu petrol lampant, prove-
nit de la (în 1697) „fabrica de gaz” a
lui Teodor Mehedinţeanu. La această
dată, oraşul Ploieşti era iluminat cu
felinare cu lumânări de seu şi lămpi
cu ulei de rapiţă.
Experienţa acumulată la Bucureşti
şi Ploieşti în privinţa iluminatului cu
petrol lampant a servit aplicarea aces-
tuia şi în alte oraşe: Buzău şi Brăila (a
1860), Zimnicea (1860), Baia de Ara-
mă şi Horezu (1861), Turnu Severin
(1861).
Şi în Moldova s-a extins acest sis-
tem de iluminat în oraşele Iaşi (1858),
Bârlad, Bacău, Focşani, Vaslui, Târgu
Frumos, Piatra Neamţ (toate în anul
1862), Tecuci şi Odobeşti (în 1863).
In 1878 a început şi iluminarea cu
petrol lampant a oraşului Constanţa.
Tratatul de la Adrianopol a legife-
rat comerţul pe Dunăre şi mare, în-
lăturând monopolul otoman în dez-
voltarea economiei Ţărilor Române,
ceea ce a dat posibilitatea dezvoltării
producţiei de cereale, sare şi păcură.
S-au desfiinţat vămile interne şi s-au
58
dezvoltat legăturile comerciale cu
Transilvania.
Această conjunctură favorabilă a
determinat construirea unor căi de
comunicaţie necesare schimburilor
comerciale. Se fac primele şosele din
ţară: Turnu Severin – Craiova – Piteşti
– Bucureşti – Focşani, Bucureşti –
Ploieşti – Predeal, Braşov – Oradea,
Bacău – Tg. Ocna şi Bacău – Moineşti.
S-a dezvoltat şi comerţul extern,
cu Turcia şi Austria.
Produsele petroliere din Ţările
Române sunt tot mai mult solicitate
pe pieţele străine şi au fost deosebit
de apreciate, iar veniturile realizate
din export au contribuit la consoli-
darea statului român modern.
Astfel, în Ţara Românească valo-
area exportului de ţiţei s-a dublat în
1859 faţă de anul 1850.
Unirea din 1859 şi reformele
înfăptuite în timpul domniei lui Alex-
andru Ioan Cuza au asigurat elimi-
narea principalelor elemente feu-
dale din viaţa social – economică.
Acestea s-au reflectat şi în domeniul
extracţiei ţiţeiului. S-au concesionat
zăcămintele de pe moşiile mănăstirilor
Sinaia, Mislea şi Dealu.
S-a extins aria zăcămmintelor de
ţiţei, care în 1861 se aflau numai în
judeţele Prahova, Dâmboviţa şi Râm-
nicu Sărat.
Domnitorul Al. I. Cuza, încă din
1860, a urmărit centralizarea extracţiei
petrolului, acţiune care întâmpina
greutăţi din cauza sustragerii de la
îndatoririle către stat a unor produ-
cători. În 1863 existau exploatări pe
moşiile statului fără să fie cunoscute.
După 1864, se constată mari pro-

grese în extracţia ţiţeiului pe moşi-
ile mănăstirilor din judeţele Bacău,
Dâmboviţa şi concesionarea şi de pe
alte moşii (în afara mănăstirilor), ale
moşierilor, moşnenilor şi foştilor clă-
caşi.
Numărul mare al solicitanţilor
pentru extragerea ţiţeiului se oglin-
deşte şi în regulamentul din 13 ia-
nuarie 1893, semnat de P. P. Carp,
ministrul Agriculturii, Industriei, Co-
merţului şi Domeniilor.
Dezvoltarea extracţiei petrolului a
determinat pătrunderea capitalului
străin, încă din 1861. Prima societa-
te cu capital străin din Muntenia a
fost „Valachia Petroleum Company”,
înfiinţată în 1864. Au urmat şi altele:
Info
„Compania Suchard” (din Viena, în
1879); societatea germană Hildeb-
rand (în 1880); societatea belgiană
„Vanderehneren et Comp.” (în 1890);
societăţile „William Fower” şi „Ozinga
et Comp.” (în 1895).
Cu toate încercările repre­
zentanţilor capitalului străin şi ale
burgheziei româneşti de a extinde
extracţia prin sonde, informaţiile
arată că extracţia era dominată de mi-
jloace primitive. Situaţia se va schim-
ba în secolul XX, urmare a progresel-
or tehnologice în ambele domenii, ale
extracţiei şi prelucrării petrolului.
Dr. ing. Florin A. RĂDULESCU

Christina Verchere, directorul executiv al companiei, a subliniat că OMV

Petrom va lua, în acest an, o decizie privind investiţia în proiectul Neptun Deep
din Marea Neagră, iar aceasta depinde de existenţa unui cadru fiscal stabil şi clar,
de liberalizarea pieţei de gaze, precum şi de dezvoltarea infrastructurii de gaze
naturale.
Directorul general al grupului petrolier a declarat: „Marea Neagră este foarte
importantă pentru România şi pentru OMV Petrom. Există o mare oportunitate
din acest punct de vedere, ca România să-şi asigure siguranţa energetică. Vedem
posibilitatea ca investiţii de miliarde de euro să vină în ţară, ceea ce va determina,
pe de o parte, creşterea veniturilor la bugetul de stat şi, pe de alta, aceasta poate
plasa România într-o poziţie cheie, pe piaţa de energie din zonă. Pentru ca noi să
putem valorifica această oportunitate, avem nevoie de un regim fiscal stabil şi clar,
a unei pieţe liberalizate, şi dezvoltarea infrastructurii de gaze. Claritatea sistemului
fiscal este foarte importantă şi aşteptăm clarificări de la Guvern pe acest subiect“.
De asemenea, CEO-ul OMV Petrom a precizat că, în momentul în care Legea
offshore a ajuns în Comisia de industrii din Senat, compania nu a putut comenta
asupra acelei versiuni, însă în varianta aceea a legii a văzut deficienţe importante.
Directorul OMV Petrom a adăugat că economia României s-a bucurat de o
creştere puternică, dar că a observat o încetinire a consumului, inflaţia începe
să îşi facă simţite efectele, astfel încât se aşteaptă la un declin în partea a doua a
anului.
Sursa: OMV Petrom

Monitorul de petrol şi gaze ♦ 8(198) august 2018 59

Info
Sistemului gazier românesc
- o analiză recentă -
Dr. ing. Mircea HĂLĂCIUGĂ
Secretar General S.I.P.G.
Cu o producţie anuală de aproape
11 mld. mc. în 2016, România este
cel mai important producător de
gaze naturale din Europa de Est.
Importul anual a fost, în ultimii ani,
de circa 10% din consum, necesar
pentru a acoperi cererea crescută din
lunile de iarnă. Rezervele certe erau,
în anul 2015, de 101 mld. mc, ceea
ce, la ratele actuale de consum şi
de înlocuire a producţiei, înseamnă
că se vor epuiza în următorii 15-
20 de ani. Pentru dezvoltarea de noi
resurse de gaze naturale şi pentru
creşterea gradului de recuperare din
zăcămintele existente sunt necesare,
în continuare, investiţii substanţiale.
Gazoductul BRUA va constitui
o dezvoltare esenţială a sistemului
naţional de transport gaze naturale
(SNT). Acesta are ca scop creşterea
securităţii în alimentarea cu gaze
naturale a României prin acces la
60
noi surse, precum şi tranzitul către
pieţele central-europene a producţiei
de gaze naturale din Bazinul Caspic
(prin inter-conectorul România-
Bulgaria şi prin viitorul inter-conector
Bulgaria-Grecia, România va avea
acces la Coridorul Sudic de Gaz).
Totodată, BRUA poate reprezenta şi
o cale de acces la pieţele europene a
unei părţi a potenţialei producţii din
Marea Neagră.
În perioada 2008-2016, consorţiul
ExxonMobile - OMV Petrom a realizat
explorarea şi evaluarea blocului
Neptun Deep. Sonda Domino-1 de
explorare la mare adâncime şi a
descoperit, în 2012, cel mai mare
zăcământ de gaze naturale din Marea
Neagră, cu rezerve estimate de 48-
84 mld. mc. Apoi, în anul 2015,
companiile Lukoil, PanAtlantic şi
Romgaz au anunţat descoperirea
unui zăcământ important off-shore,

pentru care evaluările preliminare
indică rezerve de peste 30 mld.mc.
Dezvoltarea acestor rezerve pentru
începerea producţiei presupune însă
investiţii de miliarde de dolari, în plus
faţă de cele câteva miliarde investite
până acum în explorare.
Ungaria a anunţat, în iulie 2017,
modificarea proiectului iniţial al
BRUA, cu posibilitatea asigurării
legăturii cu Hub-ul Central European
de la Viena (CEGH) prin inter-conec-
torul Ungaria-Slovacia şi apoi prin
sistemul slovac de transport gaze.
În aceste condiţii, România trebuie
să continue eforturile diplomatice
de restabilire a configuraţiei iniţiale
a proiectului; interesul naţional al
României este de a avea o legătura
directă, bi-direcţională, cu un hub
lichid, pe care preţul gazelor natu-
rale se formează transparent. Inter-
conectarea Romaniei la sistemele
regionale de transport al gazelor na-
turale constituie un pas esenţial în
dezvoltarea SNT şi în integrarea în
piaţa europeană. În afară de faptul că
reprezintă o obligaţie în cadrul Uni-
unii Europene, interconectarea şi ali-
nierea regulilor de operare aduce ben-
eficii de securitate energetică, comer-
ciale, economice şi politice.
Rezultatele unor teste de stres re-
alizate de ENTSO-G în 2017 arată că,
în situaţia unei întreruperi prelungite
a tranzitului de gaze naturale ruseşti
prin Ucraina în lunile de iarnă, Româ-
nia prezintă o vulnerabilitate de se-
curitate a aprovizionării, din cauza
limitărilor de infrastructură. Un alt
studiu din 2017 al ENTSO-G arată
Monitorul de petrol şi gaze ♦ 8(198) august 2018
Info
că realizarea proiectelor de interes
comun de gaze naturale în regiunea
sud-est europeană până în 2030 nu
este suficientă pentru ca România
să elimine riscurile de securitate a
aprovizionării. Cel puţin două conclu-
zii importante se desprind si anume:
a) Securitatea aprovizionării
cu gaze naturale a României
depinde, pe termen lung, de
dezvoltarea resurselor interne.
În orizontul anului 2030, cel
mai mare aport îl pot avea
exploatările de gaz din Marea
Neagră;
b) Vulnerabilitatea mărită
a României faţă de tranzitul
gazelor naturale prin Ucraina
şi riscul întreruperii acestor
fluxuri de către Federaţia Rusă
începând cu 2020 subliniază
importanţa dezvoltării neîntâr-
ziate a unor alternative de
infrastructură, care să ofe-
re pe mai departe opţiuni de
aprovizionare cu gaze naturale
din import.
Pe de alta parte, compania Black
Sea Oil & Gas SRL, deţinută de
fondul de investiţii american The
Carlyle, împreună cu partenerii săi
de concesiune a anunţat eşecul
campaniei privind forajul a două
sonde de explorare în perimetrul XV
Midia, platforma continentală a Mării
Negre.
Campania de foraj fusese
programată iniţial pentru trimestrul IV
2017, în funcţie de disponibilitatea
platformei. Pentru această cam-
panie BSOG a folosit platforma de
61
Info
foraj „GSP Saturn”. GSP Saturn este
o platformă auto ridicatoare cu pat-
ru picioare, deţinând un palmares în
executarea de operaţiuni de foraj la
nivel internaţional. Anterior realizării
acestei campanii de foraj, platforma
a fost localizată în portul Rotterdam,
Olanda. Pentru prima sondă a pro-
gramului de foraj, Iulia-1, situată la
o adâncime a apei 73 m şi la 115 km
de ţărm, forajul a demarat la 8 mai
2018 iar sonda a fost forată până la
adâncimea de 2110 m (formaţiunea
Ponţian). Cea de-a doua sondă, Pau-
la-1, situată la o adâncime a apei de
88 de metri şi la 147 km de ţărm, a
fost forată începând cu data de 17
iunie 2018 până la adâncimea de
1036 m (formaţiunea Dacian). Sonda
Iulia-1 nu a evidenţiat niciun rezervor
de gaze în Ponţianul Superior, iar gro-
simea efectiv productivă a stratului
şi volumele de gaze identificate prin
sonda Paula-1 nu s-au dovedit viabile
economic pentru a justifica probarea
acestora. Rezultatele sondei Paula-1
confirmă potenţialul structurii de tip
Dacian, identificată deja prin desco-
peririle Ana şi Doina.
„Această campanie de foraj
demonstrează riscurile inerente
încercării de a găsi resurse de gaze
în largul Mării Negre, unde şansa de
succes nu este mai mare de 25%. Dacă
această campanie de foraj ar fi fost
încununată de succes, ea nu numai
că ar fi furnizat României resurse su-
plimentare de gaze naturale, sporind
astfel siguranţa aprovizionării, dar ar
fi putut utiliza infrastructura propusă
a fi construită pentru Proiectul de Dez-
62
voltare Gaze Naturale Midia („Proi-
ectul MGD”). Deşi campania nu a
adus descoperirile de gaze aşteptate,
din punct de vedere operaţional şi al
sănătăţii şi securităţii în muncă, son-
dele au fost finalizate cu succes”, a
declarat Mark Beacom, CEO BSOG.
Conform BSOG, România are ne-
voie ca descoperirile de hidrocarburi
făcute în Marea Neagră să fie puse
în producţie pentru ca ţara să poată
beneficia de avantaje semnificative,
cum ar fi ocuparea forţei de muncă pe
termen lung, taxe şi redevenţe plătite
statului şi asigurarea securităţii ener-
getice a ţării. Acestea vor contribui, de
asemenea, la atragerea altor investiţii
conexe industriei de petrol şi gaze, in-
clusiv producţia de energie electrică
pe bază de gaze naturale şi industria
petrochimică.
Legea Offshore care a fost trimisă
în Parlament pentru reexaminare în
data de 2 august 2018, trebuie să
rezolve în timp util reglementarea
corespunzătoare a procedurilor de
autorizare a proiectelor, a structurării
şi funcţionarii pieţei gazelor naturale
şi a regimului fiscal stabil aplicabil,
pentru ca respectivele proiecte să se
materializeze. Presupunând că toate
aceste probleme vor fi soluţionate în
timp util, BSOG intenţionează să ia
decizia finală de investiţie în trimes-
trul IV 2018. Tot spre finele anului, şi
OMV Petrom şi partenerii americani
de la ExxonMobile vor anunţa dacă
vor continua să investească în Marea
Neagră.
 Info

EVOLUŢIA COTAŢIILOR ÎN 2010-2018 LA

PRINCIPALELE PRODUSE PETROLIERE

Monitorul de petrol şi gaze ♦ 8(198) august 2018 63

Info

64