Corectarea deficienţei fizice prin înot: Scolioza în “S”

Universitatea de Stat de Educație Fizică și Sport

A realizat: Florea Ion

Rezumat.
În zilele noastre, practica de înot poate asigura nervului motor o reabilitare eficientă şi poate
preveni deficienţele fizice ale coloanei vertebrale
Terapia prin înot are origini din vechi timpuri cînd chinezii, romanii, apoi grecii au studiat efectele
mișcărilor în apă și au pus bazele înotului.
Începand cu sec. al XVIII-lea, cercetarile în domeniul hidroterapiei se intensifică, anglo-saxonii
(Hoffman 1712, Pressnitz 1830 și, puțin mai tarziu, Kneipp) impulsionînd preocuparile pentru
folosirea apei în scopuri terapeutice.
Dar hidroterapia se va organiza ca știință abia in sec. al XIX-lea si mai ales in sec. XX, prin tratarea
sechelelor poliomielitei.

Cuvinte-cheie: înot, reabilitare, apă, coloana vertebrală

2
Scopul cercetării:
Scopul cercetării îl constituie, demonstarea aplicării înotului terapeutic în tratarea deficiențelor
fizice funcționale sau preîntîmpinarea acestor deficinețe ale coloanei vertebrale.

Obiectivele lucrării:

 Tonifierea în condiţii de scurtare a musculaturii spatelui, diferenţiată însă, pentru cele

două părţi ale curburii scoliotice – grupele musculare situate în concavitate sunt scurtate;

 Corectarea asimetriei umerilor, omoplaţilor, bazinului;

 Formarea reflexului corect şi stabil de atitudine a corpului în acţiunile statice şi dinamice;

 Integrarea elementelor centurii scapulare și ale centurii pelviene în atitudinea normală
generală a corpului

Metodologia cercetării științifice cuprinde: studiul bibliografiei de specialitate, metoda

observaţiei, interpretare a datelor

Introducere

Prin deficiență se înțelege “pierderea sau perturbarea cu caracter definitiv sau temporar a unei
structuri fiziologice, anatomice sau psihice; aceasta desemneaza o stare patologică funcțională,
care afectează capacitatea de muncă, dereglînd procesul de adaptare și integrare în mediul natural
și social.” (Teodorescu s.a., 2003).

Deficiență de postura este definită ca fiind abaterea “de la normal, în forma și funcțiile fizice ale
organismului, care tulbură creșterea normală și dezvoltarea armonioasă a corpului, modificînd
aspectul exterior, reducînd aptitudinile,și puterea de adaptare la efortul fizic, diminuînd
capacitatea de muncă productivă” [1]

3
Definitie:
Scoliozele sunt deviaţii ale coloanei vertebrale în plan frontal care constau dintr-ocurbură parţială
sau totală sau dintr-un sistem ce cuprinde două curburi orientate în sens contrar

Simptomatologie

-torsionarea corpurilor vertebrale spre partea convexităţii curburii,

-accentuarea unghiului posterior al coastelor-modificări ale toracelui ce ia o formă ovalară,
oblică.
-asimetrii esenţiale ale elementelor centurii scapulare (umeri asimetrici, omoplaţi asimetrici) şi
ale centurii pelviene.
-bazinul şi şoldurile devin asimetrice faţă de planul transversal. [2]

Cauzele instalarii deviatiei

- cresteri rapide,
- insuficienta musculoligamentara,
- igiena vertebrala deficitara
- inegalitate de membre inferioare cu dezechilibru al bazinului [3]

Tipuri de scolioză

 scolioza congenitală –anormalitaăți ale oaselor coloanei vertebrale, prezente la naștere.

 scolioza neuromusculară apare frecvent la oamenii care suferă de afecțiuni

neuromusculare, precum spina bifida sau paralizie cerebrala sau la cei cu alte afectiuni care
sunt insotite de sau duc la paralizie.

 scolioza idiopatică – este cea mai frecventă forma de scolioză și nu are cauza identificabilă,
însă experții susțin că scolioza idiopatică este ereditară

 scolioza degenerativă apare datorita unui accident sau unei boli ale oaselor, după o
intervenție chirugicală majoră la nivelul spatelui sau datorită osteoporozei

4
Scolioza în “S” dorsală dreaptă si lombară stînga
Scolioza in “S” este o deficiență a coloanei vertebrale ce
presupune doua sau mai multe deviații în plan frontal, cu
convexitațiile îndreptate în lateral. Cea mai frecvent întalnită
forma este cea cu două curburi, una localizată la nivelul
segmentului dorsal și alta la nivelul lombar.

Figure 1

Programarea lecțiilor pe etape și exercițiile ce stau la baza programului de tarapie

cuprinde 4 etape: [4]
- etapa a-I-a, program de acomodare cu apa;
- etapa a-II-a, program de învățare a elementelor tehnice de înot;
- etapa a-III-a, program de educație posturală dezvoltarea mobilității, forței și a rezistenței;
- etapa a-IV-a, program complex pentru consolidarea atitudinii posturale corecte.

Exerciții în Etapa I-a :

Exerciții pe uscat :
- Din așezat, cu un baston sau cu o plută diagonal la spate, apucat cu stînga sus și dreapta
jos, extensii și arcuiri ale trunchiului, coordonat cu respirația;

- Din aceeasi poziție inițială, rasuciri și arcuiri ale trunchiului spre stînga și spre dreapta;

- Exerciţii dinamice executate din poziţia şezând pe marginea bazinului cu membrele

inferioare atârnând, genunchii în flexie şi în apă, executând mişcări de extensie (în
segmentul dorsal)

Exemple de exerciții cu apă mică :

- exerciţii în procedeul spate (în principal) sau bras;
- mişcarea de picioare şi procedeu integral, coordonat cu respiraţie specifică;

5
 - Din stanga cu piciorul stang pe o treapta a scarii bazinului, cu o pluta la spate, apucata
diagonal cu mana dreapta jos si stanga sus, extensia ampla a trunghiului cu inspiratie,
revenire cu expiratie;
Exerciții în a II-a etapă :
- Plutire pe spate, cu o plută ținută în regiunea dorsală, ridicări repetate ale trunchiului și
bazinului;
- Picioare craul, cu fața în apă și cu brațul stîng sus, dreptul jos, inspirînd înainte prin
ridicarea feței din apă;
- Alunecare craul sau spate cu pluta ținută sus, vîslind numai cu bratul drept;

- Din împingere de la perete, plutire pe piept cu capul în extensie la suprafața apei, cu

brațul stîng sus și dreptul jos langă coapsă;
- Din impingere, plutire pe spate cu brațul stîng sus, celălalt jos, cu genunchiul piciorului
stîng îndoit peste nivelul apei;[5]

Exerciții în etapele III și IV :

- Alunecare craul, vîslind doar cu brațul stîng, brațul drept întins jos; se va inspira prin
ridicarea brațului, lucru realizabil prin intensificarea bătailor de picioare;
- Alunecare în procedeul spate, vîslind doar cu brațul stîng, brațul drept fiind jos lîngă
picior, sau îndoit la spate;
- Înot în tandem (cîte doi unul lîngă celalalt, cu mîinile din interiorul cuplului prinse) în
procedeele spate și craul; se lucreaza bilateral.

Figure 2

Figure 3

6
 Concluzie

În urma abordării subiectului în cauză, drept problemă majoră a societății am demonstrat teoretic
rolul și beneficiile înotului terapeutic în prevenirea și profilaxia scoliozei,efectele benefice pe care
le are apa asupra sistemului funcțional ,indicilior somatici și dezvoltarea condiționată a calităților
motrice.
Diversitatea exercițiilor efectuate și însăși procesul terapeutic în mediul acvatic contribuie în mod
special la tratare a unor deficienţe fizice care întâmpină probleme de recuperare dacă sunt folosite
alte metode.

Bibliografie
[1] – Deficiențele fizice și înotul ca sport adaptat terapeutic de Dominteanu Teodora,2005
[2] - Duma E. – Deficiente de dezvoltare fizica – Editura Argonaut Bucuresti
[3] - Balint T. - Kinetoprofilaxie – Note de curs
[4] - http://www.cnaa.md/files/theses/2017/52484/mihai_constantinescu_abstract.pdf
[5]- https://ru.scribd.com/doc/120157350/Corectarea-Deficientelor-Fizice-Spiru-Haret