Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Vasile Alecsandri
Mare parte din piesele comice ale lui Vasile Alecsandri au character satiric si critic impotriva
moravurilor sociale si politice ale vremii.
Chirita in provintie, comedie cu cantece, in doua acte: primul este format din 13 scene iar al
doilea din 17, a fost reprezentata pe scena pentru prima data in anul 1852, ca a doua piesa din ciclul
Chiritelor, care mai cuprinde: Chirita in Iasi sau Doua fete s-o neneaca (1850), Cucoana Chirita in voiaj-
cantecel comic (1868), Chirita in balon.Farsa de carnaval (1876).
Toate au in centrul lor acelasi personaj feminin comic, reprezentativ pentru momentul social-
istoric si pentru un anumit tip uman.
Chirita este sotia unui boier de tara,Grigore Barzoi din Barzoieni, cu pretentii, dornica de
marire si de a fi la moda, combinatie de parvenitism si de snobbism.
Daca in prima piesa Chirita vine in capitala ca sa-si capatuiasca fetele cu gineri de oras, dar
pana la urma le marita pe Aristita si Calipsita cu doi boierasi din vecini, Brustur si Cociurla, alesi de
Barzoi, in Chirita in provintie personajul comic are trei scopuri: sa introduca la Barzoieni moda timpului,
sa devina ispravniceasca si sa-si insoare fiul natang ,Gulita, cu Luluta, o orfana crescuta in casa ei, care va
mosteni o mare avere. Cel care se opune este Leonas, un tanar istet si cinstit, indragostit de Luluta.
Tema piesei este demascarea parvenitismului, a snobismului si a abuzurilor administratiei,
critica instituţiilor şi moravurilor societăţii feudale.
Conflictul dintre conceptia conservatoare,(reprezentata de Barzoi), sau de fals progress
(reprezentata de Chirita), personaje cu un caracter caricatural, si ideile noi, progresiste (reprezentate de
Leonas), se desfasoara gradat, intr-o actiune complicata, cu elemente pline de neprevazut, cu travestiri
neverosimile si qui pro quo.Demascand coruptia lui Barzoi, Leonas devine ispravnic in locul acestuia si se
casatoreste cu Luluta.
Deznodamantul adduce victoria reprezentantului ideilor noi, Leonas, adica a onestitatii si a
sentimentelor sincere asupra moravurilor satirizate: parvenismul,snobismul si coruptia.
Personajele principale sunt: Coana Chirita; Grigoriu Barzoi, sotul ei; Gulita, copilul lor; Luluta,
orfana si Leonas; iar personajele secundare prezente in aceasta comedie sunt: Safta, sora lui Barzoi; D-mul
Sarl, profesor de franceza; Ion, fecior boieresc si taranii.
In primul act scenele se desfasoara la tara, la mosia Barzoieni.
In prima scena Chirita, imbracata in costum de armazoana, intra calare pe poarta alaturi de
taranii care aclamau « Dreptate, dreptate/ Ne fa/ Cucoana, dreptate, / Ne da ! », cerand sa fie ascultati si
indreptatiti. Chirita este aspra si ironica, raspunzand amenintatoare : « Cu biciul pe spate/ V-oi da ! / V-oi da
eu dreptate/ asa ! » .
Taranii se plang la ea ca « cuconasul Gulita », fiul ei, i-a « badgiocurit », omorandu-le un vitel la vanat,
altuia i-a dat foc bordeiului cu cuibucul de hartie, altul i-a prins tinandu-i calea Mariucai…
Chirita li se adreseaza cu « betivanilor », « toparlani », « mojacilor », luandu-i apararea « sufletelului » si
pentru a scapa de acestia , repede calul spre ei.
Scena doi cuprinde un monolog. Chirita isi plange de mila, de faptul ca nu poate avea nici
macar un moment de liniste. Incepe sa il strige pe Ion, pentru a o da jos de pe cal, dar se pare ca acesta a
adormit din nou in « podul grajdiului ». infuriata, crezand ca va trebui sa ramana toata ziua calare pe cal, se
apuca sa il strige pe Ion, pe Gulita, pe Luluta, pe monsiu Sarla si pe cumnataca.
Cei patru apar in scena trei, disperati de tipetele Chiritei, in ajutorul acesteia. Dupa ce se da jos,
cochetand cu Sarl, ii porunceste lui Ion sa duca calul in grajd. Ramasa singura cu cumnataca Safta, incepe sa
discute despre vremurile trecute, de situatia din ‘48, Chirita ii marturiseste acesteia dorinta ei cea mare de a
ajunge « ispravniceasa, cu jandari la poarta si-n coada », despre sotul ei pe care il trimisese la Iasi, despre
planurile pe care le avea pentru fiul ei si Luluta, ramasa orfana. Se remarca dorinta acesteia de a fi la moda :
calareste si fumeaza, nu din placere, ci doar pentru ca « asa-i moda ».
Urmeaza o discutie in franceza intre ea si Sarl, incheiata cu o examinare a francezei baiatului, pe cat de
multumitoare pentru Chirita, pe atat de amuzant pentru Sarl.
In scena 4, Ion ii aduce Chiritei un ravas pe care il trimisese probabil sotul ei de la Ies. Ravasul ii
este adus de catre un jandar de la ispravnicie. La inceput vrea sa ia ravasul, dar aducandu-si aminte ca
trebuie sa respecte moda de la Ies, se rasteste la Ion sii i cere sa ii aduca ravasul pe un talger si un servet. La
inceput Ion comenteaza dar nu are ce face si se supune. In ciuda uimirii Saftei, Chirita isi pastreaza
curiozitatea pentru a citii ravasul, justificandu-si actul prin dorinta de a introduce civilizatia de la Ies in
provincie.
Ion ii aduce ravasul Chiritei in scena 5, insa forma de prezentare este pe cat de opusa celei ce ii
ceruse Chirita, pe atat de amuzanta: ravasul, acoperit, sub servet si sub talger.Vrand sa ia ravasul, Chirita
ramane surprinsa pentru ca nu il vede. Ion ii spune ironic unde se afla. La vazul acestuia, Chirita se mai
rasteste putin la Ion, dara avand in vedere ca este un ravas important, se apuca sa citeasca.
Ravasul este de la sotul ei, care o anunta ca s-a « ispravnicit …ca neamul lor s-a inaltat » si ca trebuie sa isi
ia la targ toata gospodaria, tot neamul si curcanul cel batran.
Cuprinsa de o bucurie nemasurata, Chirita nu isi mai incape in piele de bucurie, ii saruta pe toti, ba chiar si
pe Ion, dupa care ii anunta ca vor pleca toti la targ. Urmeaza o replica a Chiritei din care reiese modestia sa
nemarginita, care vrea sa ii asigure pe toti ca, acum ca a devenit ispravniceasca, nu se va schimba,
dimpotriva, va ramane aceeasi. Aceasta modestie nu o tine mult, intrucat peste putin timp anunta
« bontonurile si tenechelele » fara asemanare ce vor urma si dorinta ei de a face o calatorie la Paris.
Sarl o ironizeaza, Chirita intra in discutie cu el si imediat acesta o pacaleste, aratandu-i o falsa bucurie
impartasita. Scena se incheie la vederea Lulutei, care canta in gradina.
Scena 6 debuteaza cu intrarea Lulutei, care se intoarce din gradina, cantand arie din Baba Harca
si alungand un fluture cu un navod mic de baris.
Urmeaza un dialog sub forma unui cantec intre ea, Gulita si fluture, la sfarsitul caruia, Luluta, vrand sa
prinda fluturele, tranteste navodul in capul lui Gulita si-l prinde inauntru. Fericirea ca a prins fluturele nu
dureaza mult, intrucat realizeaza ca in locul acestuia, a prins un carabus (pe Gulita). Urmeaza un moment de
voie buna, impartasit de toti. Chirita ii da Lulutei vestea cea buna , dupa parerea ei si anume ca s-a facut
ispravniceasa. Luluta nu pare deloc miscata sau exaltata de aceasta veste. Chirita se supara si ii spune Saftei,
incercand sa scuze indiferenta fetei prin faptul ca aceasta, « cateodata se perde ». Fata este bucuroasa doar la
auzul cuvantului « targul de la Ies », dar nu pentru mult timp, intrucat Chirita o lamureste ca este vorba de
targul din sat. Fata se intristeaza din nou si devine indiferenta. Chirita se supara pe ea si o numeste
« indaratnica »., dupa care ii indeamna pe toti sa se pregateasca de drum. Sarl ii ofera un brat Chiritei si pe
celalalt Saftei, si intra impreuna cu Gulita in casa.
Scena 7 este caracterizata de un monolog al Lulutei prin care isi exprima tristetea, singuratatea pe
care o simte in acest loc, unde nu are pe nimeni care sa o iubeasca, de cand amurit mama ei. Pe matusa sa,
Chirita, o considera prea batrana, pe Gulita prea tanar, asa ca nu se poate intelege cu ei cum se intelegea cu
mama ei si cu Leonas., pe care nu il mai vazusera de 3 ani, crezand ca poate a crescut mare, poate a uitat-o,
dar fiind sigura de un singur lucru, si anume acela ca ea nu il va uita niciodata si ca il va iubi mereu.
Momentul si starea sufleteasca ale fetei sunt accentuate de aria din « Insurateii-Zilele dintai ale-nsotirei »,
pe care incepe sa o cante.
In scena 8 Gulita, dupa ce a scapat de dascal, se indreapta spre grajd, vrand cu orice pret sa
calareasca, cu sau fara voia mamei sale. Ducandu-se sa fure calul, da ochii cu Luluta. Aceasta, la vederea lui
Gulita, incepe din nou sa-l necajeasca, numindu-l « carabus », carabus cu 2 coarne. Gulita, necajit, o
informeaza ca nu este nici una nici alta, ci este un cavaler. In sprijinul acestei afirmatii, invoca studiul lui
« Telemac ». Luluta, vrand sa il supere si mai rau, se face ca nu il crede, iar el incepe sa ii citeze niste
versuri amestecate. Luluta ii cere sa inceteze, iar baiatul ii marturiseste parerea sa de rau ca aceasta nu este
in locul lui monsiu Sarl, pentru ca alaturi de ea, i-ar fi draga cartea. Luluta il ia iarasi in gluma, numindu-l
« biet copil ». Gulita ii marturiseste ca oricat si-ar batea ea joc de el, nu ar putea sa se supere pentru ca o
indrageste. Luluta continua sa rada de el. Iar Gulita ii spune convins ca ii va demonstra ca nu este copil,
chiar cand il va vedea calarind pe calul mamei lui, dar o roaga sa nu spuna nimanui despre ceea ce va urma
sa faca.
De asemenea in scena 9 Luluta ramane reflectand asupra lui Gulita, care nu demult era doar un
copil. Aude discutia dintre Ion si Gulita unde Ion il roaga sa lase calul, Gulita, pentru a fi lasat in pace, ii
ofera acestuia bacsis. Ion refuza, de frica cucoanei iar calul o rupe la fuga cu Gulita calare pe el, care incepe
sa tipe, speriat, rugandu-l pe Ion sa-l ajute. Ion, ingrozit de conflictul in care baiatul tocmai s-a bagat, cu
cucoana Chirita, alearga in urma lui. Luluta izbucneste in ras, asemnandu-l cu Fat-Logofat din poveste, dupa
care se aseaza pe canapé.
Chiria, Safta si Sarl, auzind zgomotele, ies afara in scena 10, crezand ca arde ceva sau ca e vorba
de niste talhari. Gulita trece pe la poarta, din dreapta in stanga, in fuga calului, strigand dupa ajutor mamei,
dascalului, urmat de cativa tarani. Chirita este ingrozita, vazandu-si fiul la un pas de moarte. Toti alearga pe
poarta si apuca pe urmele calului, iar Luluta, singura, se duce sa caute colonie, de frica unui posibil lesin al
matusii, dat fiind pericolul in care se afla baiatul acesteia.
Scena 11 : Luluta, cu colonia in mana, se intalneste cu Leonas, venit la curte pentru a intreba ce se
intampla. Intalnirea dintre cei 2 este emotionanta si plina de sentimente de iubire reaprinse intr-o clipa. Fata,
bucuroasa peste masura, discuta cu Leonas si se intristeaza la amintirea mamei sale, exprimandu-si tristetea
si lipsa de intelegere de care are parte in casa Chiritei. Leonas este surprins si regreta cele intamplate si
plecarea la Paris, unde statuse 3 ani, inca de la momentul despartirii celor 2. Ii marturiseste ca s-a gandit
neincetat la ea, si ca prima dorinta la revenirea in tara a fost sa o revada. Fata ii propune sa ramana sa
locuiasca la Chirita, pentru a nu mai fi nevoiti sa se desparta din nou. Leonas isi exprima neincrederea in
acceptul Chiritei, intrucat el stia de la sardariul Cuculet din Iasi ca aceasta vrea sa o marita mai tarziu cu
Gulita. Fata incepe sa rada si apoi ii povesteste ce se intampla de fapt in sat. Luluta ii zareste pe tarani
venind si ii propune lui Leonas sa se ascunda in boschet pentru a putea vorbi linistiti.
In scena 12 taranii il aduc pe Gulita lesinat ; in urma lui vin plangand, crezand ca e mort
imprejurandu-l Safta si Chirita, insotite de Sarl si Ion; dar din fericire Sarl o linisteste, asigurand-o ca este
doar lesinat. La auzul acestor vorbe, Chirita plange si mai tare, dar de bucurie si marturiseste ca ar fi in stare
sa se duca la Ierusalim pe jos cu traista-n cap pentru fiul ei. Sarl cere apa de colonie, Chirita i-o ofera pe a
ei, ii da la nas lui Gulita, care, dupa cum observa si monsiu Sarl, incepe sa-si revina, dand din nas.
Gulita se trezeste, raspunzand cu o replica in franceza unei intrebari a Chiritei (Cum se zice in franceza o
« teribila tranta » ?), la care Leonas si Luluta nu se pot abtine si izbucnesc in hohote de ras. Chirita il
descopera pe Leonas, pe care Luluta il prezinta drept prietenul ei din copilarie. Pentru simplul motiv ca a ras
de Gulita, Chirita ii ordona lui Leonas sa iese din ograda, numindu-l « nerusinat ». in loc de consolare din
partea lui, ea primeste doar hohote de ras, si astfel este foarte nervoasa. Leonas se maniaza, o jigneste,
luandu-se de varsta ei inaintata, la care Chirita ii raspunde ca « tocmai ieri a implinit 35 de ani », la care
Leonas ii da o replica extrem de amuzanta : »35 fara miercuri, fara vineri si fara sambete ».
Chirita, maniata si mai rau, le porunceste taranilor sa-l dea afara, pentru a-l invata cum se vorbeste cu
ispravnicesele. In acel moment Leonas scoate un pistol si ameninta ca va trage. Gulita se ascunde dupa
Chirita, aceasta dupa Safta, Safta dupa Sarl, iar acesta, incearca sa-l opreasca. Luluta il implora sa nu faca
vreo nenorocire da Leonas o linisteste si o ameninta pe Chirita in continuare. Aceasta nu se teme de el,
intrucat se crede protejata de orice primejdie, doar pentru simplul fapt ca este ispravniceasa.
Leonas o asigura pe Luluta ca o va proteja si va avea grija de ea, o saruta de plecare si ii spune « Barzoaiei »
(cum o numeste pe Chirita), ca se vor vedea sanatosi.
Dupa ce se asigura ca aplecat Leonas in scena 13, Chirita da ordinul de pregatire pentru plecare :
ii porunceste lui Ion sa puna sa vina jandari cu sabiile scoase, cumnata sa se ocupe de lucruri, iar taranilor le
da 2 fifirigi, sa bea in sanatatea boierului. Jandarmii ocupa pozitiile, Safta aduce sapca lui Gulita si capela
Lulutei, iar slugile se indreapta spre poarta cu geamantanurile, cutiile si saltelele. Chirita il ia de cot pe
monsiu Sarl, Luluta este indemnata sa-i dea bratul lui Gulita, iar Chirita anunta plecarea. Gulita ii aminteste
din intamplare de curcanul cel batran pe care trebuia sa i-l duca boierului. Ion il aduce si apoi pleaca cu totii
la drum. Jandarmii pornesc inainte, dupa ei Luluta cu Gulita, Sarl dand bratul Chiritei si Saftei si Ion
purtand curcanul.