Sunteți pe pagina 1din 7

“Chirita in Provintie”

Vasile Alecsandri
Mare parte din piesele comice ale lui Vasile Alecsandri au character satiric si critic impotriva
moravurilor sociale si politice ale vremii.
Chirita in provintie, comedie cu cantece, in doua acte: primul este format din 13 scene iar al
doilea din 17, a fost reprezentata pe scena pentru prima data in anul 1852, ca a doua piesa din ciclul
Chiritelor, care mai cuprinde: Chirita in Iasi sau Doua fete s-o neneaca (1850), Cucoana Chirita in voiaj-
cantecel comic (1868), Chirita in balon.Farsa de carnaval (1876).
Toate au in centrul lor acelasi personaj feminin comic, reprezentativ pentru momentul social-
istoric si pentru un anumit tip uman.
Chirita este sotia unui boier de tara,Grigore Barzoi din Barzoieni, cu pretentii, dornica de
marire si de a fi la moda, combinatie de parvenitism si de snobbism.
Daca in prima piesa Chirita vine in capitala ca sa-si capatuiasca fetele cu gineri de oras, dar
pana la urma le marita pe Aristita si Calipsita cu doi boierasi din vecini, Brustur si Cociurla, alesi de
Barzoi, in Chirita in provintie personajul comic are trei scopuri: sa introduca la Barzoieni moda timpului,
sa devina ispravniceasca si sa-si insoare fiul natang ,Gulita, cu Luluta, o orfana crescuta in casa ei, care va
mosteni o mare avere. Cel care se opune este Leonas, un tanar istet si cinstit, indragostit de Luluta.
Tema piesei este demascarea parvenitismului, a snobismului si a abuzurilor administratiei,
critica instituţiilor şi moravurilor societăţii feudale.
Conflictul dintre conceptia conservatoare,(reprezentata de Barzoi), sau de fals progress
(reprezentata de Chirita), personaje cu un caracter caricatural, si ideile noi, progresiste (reprezentate de
Leonas), se desfasoara gradat, intr-o actiune complicata, cu elemente pline de neprevazut, cu travestiri
neverosimile si qui pro quo.Demascand coruptia lui Barzoi, Leonas devine ispravnic in locul acestuia si se
casatoreste cu Luluta.
Deznodamantul adduce victoria reprezentantului ideilor noi, Leonas, adica a onestitatii si a
sentimentelor sincere asupra moravurilor satirizate: parvenismul,snobismul si coruptia.
Personajele principale sunt: Coana Chirita; Grigoriu Barzoi, sotul ei; Gulita, copilul lor; Luluta,
orfana si Leonas; iar personajele secundare prezente in aceasta comedie sunt: Safta, sora lui Barzoi; D-mul
Sarl, profesor de franceza; Ion, fecior boieresc si taranii.
In primul act scenele se desfasoara la tara, la mosia Barzoieni.
In prima scena Chirita, imbracata in costum de armazoana, intra calare pe poarta alaturi de
taranii care aclamau « Dreptate, dreptate/ Ne fa/ Cucoana, dreptate, / Ne da ! », cerand sa fie ascultati si
indreptatiti. Chirita este aspra si ironica, raspunzand amenintatoare : « Cu biciul pe spate/ V-oi da ! / V-oi da
eu dreptate/ asa ! » .
Taranii se plang la ea ca « cuconasul Gulita », fiul ei, i-a « badgiocurit », omorandu-le un vitel la vanat,
altuia i-a dat foc bordeiului cu cuibucul de hartie, altul i-a prins tinandu-i calea Mariucai…
Chirita li se adreseaza cu « betivanilor », « toparlani », « mojacilor », luandu-i apararea « sufletelului » si
pentru a scapa de acestia , repede calul spre ei.
Scena doi cuprinde un monolog. Chirita isi plange de mila, de faptul ca nu poate avea nici
macar un moment de liniste. Incepe sa il strige pe Ion, pentru a o da jos de pe cal, dar se pare ca acesta a
adormit din nou in « podul grajdiului ». infuriata, crezand ca va trebui sa ramana toata ziua calare pe cal, se
apuca sa il strige pe Ion, pe Gulita, pe Luluta, pe monsiu Sarla si pe cumnataca.
Cei patru apar in scena trei, disperati de tipetele Chiritei, in ajutorul acesteia. Dupa ce se da jos,
cochetand cu Sarl, ii porunceste lui Ion sa duca calul in grajd. Ramasa singura cu cumnataca Safta, incepe sa
discute despre vremurile trecute, de situatia din ‘48, Chirita ii marturiseste acesteia dorinta ei cea mare de a
ajunge « ispravniceasa, cu jandari la poarta si-n coada », despre sotul ei pe care il trimisese la Iasi, despre
planurile pe care le avea pentru fiul ei si Luluta, ramasa orfana. Se remarca dorinta acesteia de a fi la moda :
calareste si fumeaza, nu din placere, ci doar pentru ca « asa-i moda ».
Urmeaza o discutie in franceza intre ea si Sarl, incheiata cu o examinare a francezei baiatului, pe cat de
multumitoare pentru Chirita, pe atat de amuzant pentru Sarl.
In scena 4, Ion ii aduce Chiritei un ravas pe care il trimisese probabil sotul ei de la Ies. Ravasul ii
este adus de catre un jandar de la ispravnicie. La inceput vrea sa ia ravasul, dar aducandu-si aminte ca
trebuie sa respecte moda de la Ies, se rasteste la Ion sii i cere sa ii aduca ravasul pe un talger si un servet. La
inceput Ion comenteaza dar nu are ce face si se supune. In ciuda uimirii Saftei, Chirita isi pastreaza
curiozitatea pentru a citii ravasul, justificandu-si actul prin dorinta de a introduce civilizatia de la Ies in
provincie.
Ion ii aduce ravasul Chiritei in scena 5, insa forma de prezentare este pe cat de opusa celei ce ii
ceruse Chirita, pe atat de amuzanta: ravasul, acoperit, sub servet si sub talger.Vrand sa ia ravasul, Chirita
ramane surprinsa pentru ca nu il vede. Ion ii spune ironic unde se afla. La vazul acestuia, Chirita se mai
rasteste putin la Ion, dara avand in vedere ca este un ravas important, se apuca sa citeasca.
Ravasul este de la sotul ei, care o anunta ca s-a « ispravnicit …ca neamul lor s-a inaltat » si ca trebuie sa isi
ia la targ toata gospodaria, tot neamul si curcanul cel batran.
Cuprinsa de o bucurie nemasurata, Chirita nu isi mai incape in piele de bucurie, ii saruta pe toti, ba chiar si
pe Ion, dupa care ii anunta ca vor pleca toti la targ. Urmeaza o replica a Chiritei din care reiese modestia sa
nemarginita, care vrea sa ii asigure pe toti ca, acum ca a devenit ispravniceasca, nu se va schimba,
dimpotriva, va ramane aceeasi. Aceasta modestie nu o tine mult, intrucat peste putin timp anunta
« bontonurile si tenechelele » fara asemanare ce vor urma si dorinta ei de a face o calatorie la Paris.
Sarl o ironizeaza, Chirita intra in discutie cu el si imediat acesta o pacaleste, aratandu-i o falsa bucurie
impartasita. Scena se incheie la vederea Lulutei, care canta in gradina.
Scena 6 debuteaza cu intrarea Lulutei, care se intoarce din gradina, cantand arie din Baba Harca
si alungand un fluture cu un navod mic de baris.
Urmeaza un dialog sub forma unui cantec intre ea, Gulita si fluture, la sfarsitul caruia, Luluta, vrand sa
prinda fluturele, tranteste navodul in capul lui Gulita si-l prinde inauntru. Fericirea ca a prins fluturele nu
dureaza mult, intrucat realizeaza ca in locul acestuia, a prins un carabus (pe Gulita). Urmeaza un moment de
voie buna, impartasit de toti. Chirita ii da Lulutei vestea cea buna , dupa parerea ei si anume ca s-a facut
ispravniceasa. Luluta nu pare deloc miscata sau exaltata de aceasta veste. Chirita se supara si ii spune Saftei,
incercand sa scuze indiferenta fetei prin faptul ca aceasta, « cateodata se perde ». Fata este bucuroasa doar la
auzul cuvantului « targul de la Ies », dar nu pentru mult timp, intrucat Chirita o lamureste ca este vorba de
targul din sat. Fata se intristeaza din nou si devine indiferenta. Chirita se supara pe ea si o numeste
« indaratnica »., dupa care ii indeamna pe toti sa se pregateasca de drum. Sarl ii ofera un brat Chiritei si pe
celalalt Saftei, si intra impreuna cu Gulita in casa.
Scena 7 este caracterizata de un monolog al Lulutei prin care isi exprima tristetea, singuratatea pe
care o simte in acest loc, unde nu are pe nimeni care sa o iubeasca, de cand amurit mama ei. Pe matusa sa,
Chirita, o considera prea batrana, pe Gulita prea tanar, asa ca nu se poate intelege cu ei cum se intelegea cu
mama ei si cu Leonas., pe care nu il mai vazusera de 3 ani, crezand ca poate a crescut mare, poate a uitat-o,
dar fiind sigura de un singur lucru, si anume acela ca ea nu il va uita niciodata si ca il va iubi mereu.
Momentul si starea sufleteasca ale fetei sunt accentuate de aria din « Insurateii-Zilele dintai ale-nsotirei »,
pe care incepe sa o cante.
In scena 8 Gulita, dupa ce a scapat de dascal, se indreapta spre grajd, vrand cu orice pret sa
calareasca, cu sau fara voia mamei sale. Ducandu-se sa fure calul, da ochii cu Luluta. Aceasta, la vederea lui
Gulita, incepe din nou sa-l necajeasca, numindu-l « carabus », carabus cu 2 coarne. Gulita, necajit, o
informeaza ca nu este nici una nici alta, ci este un cavaler. In sprijinul acestei afirmatii, invoca studiul lui
« Telemac ». Luluta, vrand sa il supere si mai rau, se face ca nu il crede, iar el incepe sa ii citeze niste
versuri amestecate. Luluta ii cere sa inceteze, iar baiatul ii marturiseste parerea sa de rau ca aceasta nu este
in locul lui monsiu Sarl, pentru ca alaturi de ea, i-ar fi draga cartea. Luluta il ia iarasi in gluma, numindu-l
« biet copil ». Gulita ii marturiseste ca oricat si-ar batea ea joc de el, nu ar putea sa se supere pentru ca o
indrageste. Luluta continua sa rada de el. Iar Gulita ii spune convins ca ii va demonstra ca nu este copil,
chiar cand il va vedea calarind pe calul mamei lui, dar o roaga sa nu spuna nimanui despre ceea ce va urma
sa faca.
De asemenea in scena 9 Luluta ramane reflectand asupra lui Gulita, care nu demult era doar un
copil. Aude discutia dintre Ion si Gulita unde Ion il roaga sa lase calul, Gulita, pentru a fi lasat in pace, ii
ofera acestuia bacsis. Ion refuza, de frica cucoanei iar calul o rupe la fuga cu Gulita calare pe el, care incepe
sa tipe, speriat, rugandu-l pe Ion sa-l ajute. Ion, ingrozit de conflictul in care baiatul tocmai s-a bagat, cu
cucoana Chirita, alearga in urma lui. Luluta izbucneste in ras, asemnandu-l cu Fat-Logofat din poveste, dupa
care se aseaza pe canapé.
Chiria, Safta si Sarl, auzind zgomotele, ies afara in scena 10, crezand ca arde ceva sau ca e vorba
de niste talhari. Gulita trece pe la poarta, din dreapta in stanga, in fuga calului, strigand dupa ajutor mamei,
dascalului, urmat de cativa tarani. Chirita este ingrozita, vazandu-si fiul la un pas de moarte. Toti alearga pe
poarta si apuca pe urmele calului, iar Luluta, singura, se duce sa caute colonie, de frica unui posibil lesin al
matusii, dat fiind pericolul in care se afla baiatul acesteia.
Scena 11 : Luluta, cu colonia in mana, se intalneste cu Leonas, venit la curte pentru a intreba ce se
intampla. Intalnirea dintre cei 2 este emotionanta si plina de sentimente de iubire reaprinse intr-o clipa. Fata,
bucuroasa peste masura, discuta cu Leonas si se intristeaza la amintirea mamei sale, exprimandu-si tristetea
si lipsa de intelegere de care are parte in casa Chiritei. Leonas este surprins si regreta cele intamplate si
plecarea la Paris, unde statuse 3 ani, inca de la momentul despartirii celor 2. Ii marturiseste ca s-a gandit
neincetat la ea, si ca prima dorinta la revenirea in tara a fost sa o revada. Fata ii propune sa ramana sa
locuiasca la Chirita, pentru a nu mai fi nevoiti sa se desparta din nou. Leonas isi exprima neincrederea in
acceptul Chiritei, intrucat el stia de la sardariul Cuculet din Iasi ca aceasta vrea sa o marita mai tarziu cu
Gulita. Fata incepe sa rada si apoi ii povesteste ce se intampla de fapt in sat. Luluta ii zareste pe tarani
venind si ii propune lui Leonas sa se ascunda in boschet pentru a putea vorbi linistiti.
In scena 12 taranii il aduc pe Gulita lesinat ; in urma lui vin plangand, crezand ca e mort
imprejurandu-l Safta si Chirita, insotite de Sarl si Ion; dar din fericire Sarl o linisteste, asigurand-o ca este
doar lesinat. La auzul acestor vorbe, Chirita plange si mai tare, dar de bucurie si marturiseste ca ar fi in stare
sa se duca la Ierusalim pe jos cu traista-n cap pentru fiul ei. Sarl cere apa de colonie, Chirita i-o ofera pe a
ei, ii da la nas lui Gulita, care, dupa cum observa si monsiu Sarl, incepe sa-si revina, dand din nas.
Gulita se trezeste, raspunzand cu o replica in franceza unei intrebari a Chiritei (Cum se zice in franceza o
« teribila tranta » ?), la care Leonas si Luluta nu se pot abtine si izbucnesc in hohote de ras. Chirita il
descopera pe Leonas, pe care Luluta il prezinta drept prietenul ei din copilarie. Pentru simplul motiv ca a ras
de Gulita, Chirita ii ordona lui Leonas sa iese din ograda, numindu-l « nerusinat ». in loc de consolare din
partea lui, ea primeste doar hohote de ras, si astfel este foarte nervoasa. Leonas se maniaza, o jigneste,
luandu-se de varsta ei inaintata, la care Chirita ii raspunde ca « tocmai ieri a implinit 35 de ani », la care
Leonas ii da o replica extrem de amuzanta : »35 fara miercuri, fara vineri si fara sambete ».
Chirita, maniata si mai rau, le porunceste taranilor sa-l dea afara, pentru a-l invata cum se vorbeste cu
ispravnicesele. In acel moment Leonas scoate un pistol si ameninta ca va trage. Gulita se ascunde dupa
Chirita, aceasta dupa Safta, Safta dupa Sarl, iar acesta, incearca sa-l opreasca. Luluta il implora sa nu faca
vreo nenorocire da Leonas o linisteste si o ameninta pe Chirita in continuare. Aceasta nu se teme de el,
intrucat se crede protejata de orice primejdie, doar pentru simplul fapt ca este ispravniceasa.
Leonas o asigura pe Luluta ca o va proteja si va avea grija de ea, o saruta de plecare si ii spune « Barzoaiei »
(cum o numeste pe Chirita), ca se vor vedea sanatosi.
Dupa ce se asigura ca aplecat Leonas in scena 13, Chirita da ordinul de pregatire pentru plecare :
ii porunceste lui Ion sa puna sa vina jandari cu sabiile scoase, cumnata sa se ocupe de lucruri, iar taranilor le
da 2 fifirigi, sa bea in sanatatea boierului. Jandarmii ocupa pozitiile, Safta aduce sapca lui Gulita si capela
Lulutei, iar slugile se indreapta spre poarta cu geamantanurile, cutiile si saltelele. Chirita il ia de cot pe
monsiu Sarl, Luluta este indemnata sa-i dea bratul lui Gulita, iar Chirita anunta plecarea. Gulita ii aminteste
din intamplare de curcanul cel batran pe care trebuia sa i-l duca boierului. Ion il aduce si apoi pleaca cu totii
la drum. Jandarmii pornesc inainte, dupa ei Luluta cu Gulita, Sarl dand bratul Chiritei si Saftei si Ion
purtand curcanul.

In actul II care cuprinde 17 scene, actiunea are loc la Iasi.


In scena intai este prezenta descrierea salonului Chiritei cu 5 usi, una in fund care duce afara, si
cate doua de fiecare parte a canapelei in stanga, jilturi, scaune etc etc
Scena 2 incepe cu informarea Chiritei din partea lui Ion ca jidovii au adus 10 capatani de zahar.
Chirita pare nemultumita, asteptand 12, dar la intrebarea lui Ion , care doreste sa stie daca le pastreaza, nu
ezita sa le accepte. Ion iese si incepe sa care capatanile de zahar, numarandu-le tare, 2 cate 2. Chirita lauda
viata de ispravniceasa, dar dorinta ei cea mai mare este sa plece la Paris, pentru ca s-a saturat de Moldova.
Ofteaza, in asteptarea D-lui Sarl de la Ies si incepe sa viseze la ispravile ei de la Paris, cum o sa le para
frantuzilor, la care Ion ii raspunde amuzat « ca o sa li se para cat 2 ».
Scena 3 prezinta o discutie pe tema hainelor lui Barzoi, dintre el si Chirita. El este nemultumit ca
trebuie sa poarte haine nemtesti. Vazandu-l pe Ion carand zaharul, Barzoi ii pretinde Chiritei ca de acum
incolo sa faca si ea dulceturi, mancare si toate treburile ce se cuvin pentru o gospodina. Chirita raspunde
categoric ca nu, pentru ca este o ispravniceasa, si poate foarte bine sa le faca Safta in locul ei.
Sotul profita de ocazie si aduce in discutie faptul ca de cand a devenit ispravniceasa, Chirita nu stie decat sa
cumpere mobila noua, obiecte inutile in casa, haine chiar si pentru servitori, sa isi petreaca tot timpul cu
negustoreasa de rochii si capele, sa il oblige sa bea apa calda dupa masa, pentru a-si curata dintii. Pentru a se
scuti de vorbaria lui, Chirita il trimite la cantelarie si il pofteste sa vina devreme acasa, pentru ca vor avea
musafiri, intrucat vrea sa-si anunte plecarea la Paris si logodna lui Gulita cu Luluta.
Acesta este total impotriva celor 2 anunturi : nu vrea sa-si casatoreasca fiul cu o nebuna ca Luluta, care
necajeste toata ziua pisica din casa, dar este nevoit sa accepte la sugestia Chiritei de a nu pierde averea fetei,
si nu este de acord nici cu plecarea, desi Chirita sustine ca vrea « sa se racoreasca pentru ca s-a uscat in
provincie». Pentru a scapa de tipetele ei, care il puteau trezi pe musafirul gazduit-un ofiter venit de la Ies,
pentru a cerceta starea ispravniciilor-accepta si plecarea la Paris si porneste spre cantelarie furios.
Chirita ramane vorbind singura, analizand comportamentul ofiterului, un om distins, care ii face si curte, in
comparatie cu cel al sotului sau, lipsit de maniere.
Scena 4: « Leonas, imbracat in uniforma de ofiter si purtand mustati false, iesa din odaie »
urmeaza o arie din Ramasag-Am inghetat. Se intalneste cu Chirita, ii marturiseste ca a visat-o, incep sa
cocheteze, devenind din ce in ce mai apropiati (ii adreseaza complimente, o compara cu o acadea si ii cere o
dovada a iubirii sale, un portret, caci altfel se impusca in fata ei, scotand un pistol de ciocolata).
Chirita, speriata, scoate un portret mare din san si i-l dariueste lui Leonas.
Leonas ii multumeste si musca din pistolul de ciocolata. Urmeaza arie din 2 nunti-Ia taganca maladaia.
Leonas o strange tare pe Chirita in brate. Aceasta se rusineaza imediat.
Odata pus in aplicare planul sau de razbunare, Leonas este multumit ca a reusit sa pacaleasca “babornita
batrana”. Chirita pleaca, fugind si aruncand o sarutare lui Leonas, care pufneste in ras.
In scena 5 Leonas rade pe seama Chiritei, fericit ca planul lui de razbunare functioneaza, ca acum,
avandu-I portretul, o are la mana lui, ea ignorand cine este, deghizat in ofiter cu uniforma militareasca.
Dorind sa o revada pe Luluta, o zareste, se trage deoparte si o priveste cu dragoste.
Luluta intra in odaie in scena 6, tinand o “mata” in brate. Dezmierdand mata, fara a il observa pe
Leonas, incepe sa-si cante dragostea pentru el. Leonas i se arata Lulutei, isi arata adevarata identitate, se
imbratiseaza, isi delara dragostea unul altuia, si isi marturisesc dorul indurat in cele 6 luni in care nu s-au
vazut. Luluta ii marturiseste lui Leonas ca Chirita intentioneaza sa o oblige sa se casatoreasca cu Gulita
pentru a pune mana pe averea ei si ca exact in seara respectiva va avea loc logodna, dar ea refuza si le
planuieste o festa frumoasa, chiar la logodna, intrucat de 2 luni incoace, din vreme in vreme, se face ca are
toane de nebunie. Convins, pe deplin de dragostea Lulutei, Leonas ii propune sa fuga amandoi si sa se faca
nevazuti. Luluta accepta, increzandu-se in dragostea lui, iar Leonas o strange in brate si o saruta.
Arie noua.
Scena 7 : Gulita si Ion intra tocmai cand Leonas saruta pe Luluta. Gulita este imbracat dupa moda :
pantaloni foarte stramti, jiletca scurta, frac cu talie si cu cozile scurte, fiong mare la cravata. Ii cere socoteala
lui Leonas pentru sarutul acordat Lulutei. Acesta rade de el, pocindu-i numele in Gurluita, Gargarita si
numindu-l « sfrijit « si il jigneste, aruncandu-i o jucarie de ciocolata, considerandu-l ca si Luluta, inca un
copil. Gulita se maniaza si il provoaca la duel. Leonas ii cere sa aleaga pistolul, sabia sau pusca, caci orice
ar fi, e sigur ca il va invinge. Dupa ezitari si suceli in privinta alegerii armei duelului, nu se ajunge in final la
nici un acord. In permanenta Gulita ii cere parerea lui Ion, intrebandu-l daca a auzit, facandu-l martor la cele
zise si intamplate.
La inceputul scenei 8 Chirita, auzind ca va avea loc sfada, vine speriata. Gulita o anunta ca ofiterul
a sarutat-o pe Luluta, iar el l-a provocat la duel. Speriata ca fiul ei ar putea muri, Chirita critica lipsa de
constientizare a lui Gulita. Recunoscandu-l pe Leonas, il da afara, porneste o cearta, Leonas, dand sa iese, o
imita pe Chirita ; cand vrea sa plece, Luluta alearga dupa el, implorandu-l sa n-o lase singura acolo, iar el o
linisteste, asigurand-o ca se va intoarce. Chirita o trage inapoi pe Luluta si il goneste iar pe Leonas. Acesta
pleaca, dar o asigura ca portretul lui nu se va dezlipi niciodata de la pieptul lui si pleaca razand. Abia atunci
Chirita realizeaza ce prostie facuse.
Scena 9 : Barzoi ajunge acasa, afla de duel, il intreaba pe Gulita ce s-a intamplat cu duelgiul, iar
baiatul ii raspunde mandru ca a fugit de frica lui.Barzoi ii cere explicatii Chiritei. Aceasta ii explica pricina-
Luluta. Fata simuleaza o noua criza de nebunie, din fata mosului si fata babei. Chirita si Barzoi sunt
preocupati de faptul ca fata are toane de nebunie exact in ziua logodnei, toane care de obicei dureaza
aproximativ o intreaga zi. Barzoi propune sa o lase singura, in speranta ca isi va revenii. Luluta continua sa
isi joace teatrul. Gulita, vrand sa iasa din odaie impreuna cu parintii sai, este sfatuit de mama sa sa ramana
alaturi de viitoarea lui sotie. Cantand, Barzoi si Chirita se retrag incetisor din camera si intra in odaia lor.
In scena 10 Gulita cauta sa se apropie de Luluta si nu indrazneste. Aceasta il urmareste cu coada
ochiului, zambind.Gulita intra in discutie cu ea si ii cere socoteala pentru sarutul cu ofiterul. La inceput, fata
se face ca nu isi aduce aminte, apoi se scuza, punand totul pe seama unor crize de nebunie, a unor momente
de tulburare.Speriat, Gulita vrea sa iese, motivandu-se prin asa-zisa chemare a mamei sale. Luluta nu se lasa
pacalita, asa ca Gulita este nevoit sa stea cu ea. Fata incepe sa vorbeasca despre logodna, despre dorinta sa
arzatoare de a se marita, si il pune pe Gulita sa ii faca curte, sa ii zica ca o iubeste, ca o slaveste, ca este
fericit si sa ii dea cuvantul ca-i va fi supus in toate. Acesta nu are de ales si ii promite. Luluta incepe sa il
sperie, dezvaluindu-si dorinta de a ave ape cineva pe care sa-l muste si sa-l zgarie.
Apoi, sub amenintarile cu muscaturi si zgarieturi, Gulita este nevoit sa cante o arie din « Lucia ». In ciuda
staruintelor sale ca ar fi ragusit, Luluta il lauda, apoi ii cere sa joace, dar el refuza, ea se enerveaza, devine
agitata, se scoala de pe canapea, ii arata unghiile si dintii, il alearga prin odaie, asigurandu-l ca-l va manca si
muca. Gulita fuge in camera parintilor sai, ingrozit, iar Luluta pufneste in ras, convins aca l-a saturat de
dorinta de a se mai logodi.
Scena 11: Leonas se intoarce, imbracat in costum de bricicar, este intampinat de Ion, care, dupa ce
afla ca acesta nu are nici « pescher », nici harzob de « pastrabi », nici cas de munte, nici caprioara, nici vro
capatana de zahar sau batuti, il sfatuieste sa se cauta macar de vreo carboava, caci altfel nu va fi primit.
Ion pleaca sa il anunte, in timp ce Leonas mai adauga pe lista sa inca ceva compromitator la adresa
Barzoilor. Ion intra cu un curcan batran, iar dupa ce il lamureste la ce foloseste, il convinge pe Leonas sa ii
dea carboava in locul curcanului. Ion pleaca sa ii duca carboava boierului, in timp ce Leonas o cauta cu
privirea pe Luluta, dar apare boierul, iar Leonas ramane gandindu-se ce minciuna sa-i dureze.
In scena 12 Leonas se prezinta repede Barzoiului drept Piciu bricicariul de la Ies.
Barzoi, satul de atata vorbarie, il intreaba ce doreste. Leonas ii oerfa curcanul, pretinzand ca i la- adus
tocmai de la Ies drept pesches. Barzoi se preface ca se supara, dandu-se drept un om cinstit, dar il indeamna
sa ii dea curcanul lui Ion. Dupa ce se asigura ca primeste carboava de la Ion, Barzoi doreste sa afle ce
pricina are Leonas. Leonas cade pe ganduri, gandindu-se ce sa minta. Nemaiavand timp de pierdut, Barzoi
il zoreste. Leonas ii spune ca s-a pornit de la Ies cu o actrita, intr-o fuga de cal, iar la plata, a vrut sa-i
manance dreptul, sub cuvant ca pravalit-o de 5 ori. Barzoi, fiindca nu mai vazuse niciodata o actrita, este
cuprins de curiozitate, si accepta sa mearga la pitariu Chirculici, sa-i graiasca, ca parinte ispravnic, ca sa nu-
l lase pagubas pe Leonas. Barzoi isi ia sapca si pleaca.
Scena 13 : Chirita, iese cu Gulita din odaie. Se intalneste cu Barzoi, care ii spune ca se duce pana la
varul Chirculici sa rezolve o problema. Chirita ii spune ca Chirculici « s-a pornit de 3 zile la mosie si-a pus
sa-i ingrijeasca casele ». Leonas isi da seama ca nu i-a mers minciuna, dar nu are timp sa faca nimic, caci
este recunoscut de Chirita. Barzoi vrea sa-l pedepseasca, chemand jandarmii peste el, dar nu are timp, caci
Leonas gaseste ac de cojocul lor. Leonas iese razand, in vreme ce Luluta intra pe usa.
Luluta intra in camera in scena 14 si ii vede pe toti sarind prin odaie. Chirita ii spune si pricina-
Leonas si o indeamna sa-l potoleasca.aceasta ramane uimita. Gulita ameninta sa-l provoace la duel, din nou.
Luluta le cere sa taca, caci le-au venit musafirii.
Scena 15 : Chirita ii anunta pe musafiri ca vor lua cina la ora 5. Deasemenea, ii informeaza ca
aceasta este cina de ramas bun, intrucat va pleca la Paris. Ii pofteste la un pahar de rachiu, ce va fi adus de
Ion. Acesta aduce rachiul pe o tava si o seveste prima data pe Chirita. Aceasta inchina in cinstea plecarii, ce
va avea loc in 3 zile, pana cand isi va primii pasaportul.
Monsiu Sarl intra, bland, dand buzna in salon, cu pasaportul in mana la inceputul scenei 16. I-l ofera
galant Chiritei pe un bumb pe care il taie de pe surtacul Barzoiului, asemanator cu o farfurioara. Chirita,
mandra de dobandirea pasaportului, incepe sa citeasca, facand mare tam-tam pe seama statutului sau de
« baroana ». Apoi se intereseaza despre ce mai este nou la Ies, despre teatru. Sarl ii marturiseste ca a vazut
opera italiana « Robert, le Diable », o piesa tare frumoasa. Chirita ii cere sa le povesteasca, asa ca se aseaza
toti pe canape si pe jalturi, cu Sarl in mijlocul lor. La sfarsit, toti sunt surprinsi de minunatia piesei si de
ingeniozitatea nemtilor.
In ultima scena Ion anunta sosirea unei actrite de la Ies. Leonas este de fapt actorita, care se da
drept sora lui Leonas. Leonas face cunostinta cu Luluta si in timp ce o saruta pe obraz, ii marturiseste cine
este de fapt si o roaga sa opreasca nunta. Luluta simuleaza o criza de nebnie, se preface ca o vede pe Chirita
dansand si facand tumbe, vrea sa il muste pe Gulita dupa care incepe sa valseze singura.
Apoi cere sa fie casatorita cu Leonas, deghizat in femeie. Pentru a nu o spara si mai tare, Chirita nu are
incotro si accepta, cerandu-si insa scuze fata de « madama », crezand ca aceasta s-ar putea supara.
Cei doi sunt casatoriti, dupa care Leonas isi dezvaluie adevarata identitate, dar nu mai e nimic de facut,
intrucat fusese deja casatorit cu Luluta. Pana la urma scapa cu bine, santajandu-l pe Barzoi cu dovezile
necinstei sale iar pe Chirita cu portretul pe care i-l daruise ofiterului.
In final toata lumea este nevoita sa sarbatoreasca.
Toata piesa este caracterizata de comic si umor.
Comicul este mijlocul prin care autorul realizeaza critica aspectelor abordate.
Este prezent de asemenea comicul de limbaj deoarece personajele vorbesc o franceza modernizata
si prin ultilizarea mot-a-mot a expresiilor si locutiunilor. Exemple acestui tip de comic sunt:
«monsiu Sarla»;
«CHIRITA: da’ ian sa-i fac eu un examen..Gulita, spune nineacai, cum sa cheama frantuzaste furculita?
GULITA: furculition
CHIRITA: frumos..dar friptura?
GULITA: fripturition
CHIRITA: prea frumos..dar invartita?
GULITA: invartision
CHIRITA:bravo Gulita
SARL: gogomanition…va! »
« trantision».
Este evidentiat si comicul de caracter de vreme ce personajele sunt ridicule prin contrastul dintre
esenta si aparenta adaugand si comicul de nume unde cele mai multe sunt diminutive : Chirita, Gulita,
Luluta. Cateva exemple :
«CHIRITA: de-abia am ietat putantel la plimbare, ca sa ma racoresc..si parca dracu io scos in cale-mi, sa
ma tulbure. Iar m-oi fi facut rosaie la fata ca un stacos»;
«CHIRITA: Eu am invatat la Ies, la manejarie, numai eu stiu cate busaturi am mancat..dapoi da! Daca-i
moda» ;
«CHIRITA: Ce sa-i faci daca are duh, Gulita nineacai. Imi seamana mie bucataca taieta. Hai dute cu domnu
profesor de invata frumusal, ca t-oi face straie de moda noua» ;
«CHIRITA: Cum? Nu tiam spus c-acum ti moda sa s-aduca ravasalle pe talgere? Ha? ».
«CHIRITA: Ba nu soro, ca asa-i moda. Daca sunt armazoanca, trebuie sa ma deprind cu tagarile. »
Comicul de situatie si de intentie prin care autorul satirizeaza incultura, snobismul si ipocrizia.
«CHIRITA(cochetand): in ratale d-tale, monsiu Sarla? Esti foarte galant dar ma tem
SARL: O!non te tem..ca sunt vurtos
CHIRITA: Nu de-aceea..ca si eu is usurica ca o pana dar apor…sa sar in bratale unui cavaler..nu stiu daca
sa cuvine»;
«LEONAS: ian asculta, Barzoaico, ai noroc ca esti cat Papura-voda, c-apoi..
CHIRITA: minciuni, spui, ca tocmai ieri am implinit 35 de ani
LEONAS: 35 fara miercuri,vineri si sambete
CHIRITA: ce-ai zas? Imi lipsasc sambetele? Mari ian impingeti-l, ma, de spate pe poarta, sa-l invat eu a
vorbi cu ispravnicesale»;
«BARZOI: Socot ca nu te-ai nai jalui ca n-ai zahar, hai apucate de dulceti !
CHIRITA : eu ?! sa fac dulceti? Ai innebunit?
BARZOI: D-apoi cine? Eu?
CHIRITA: Faca cumnataca Safta, sorata..da’eu stiu ca nu mi-oi parli fata de la foc
BARZOI: ce fata? Da pana acum, ma rog, cum ti-ai parlit-o ca toate celelalte gospodine din targ?
CHIRITA: oana acum nu eram ispravniceasa de asta, intelesum-ai? »;
«CHIRITA: Dulce-i viata de ispravniceasa, zaharata viata. Ai jandari la poarta,la scara, la usa, si cand iesi
la plimbare ai alai pe langa trasura..Cu toate aceste, de m-as porni mai degraba la Paris! Ca m-am saturat de
Moldova..Of! de-ar veni azi monsiu Sarla de la Ies, sa-mi aduca pasportu, m-as porni cu nepusa masa. Pune-
ti in gand efect ce-oi sa fac in Paris ca ispravniceasa».
Opera “Chirita in provintie” se incadreaza in specia comediei, deoarce autorul satirizeaza cu
sarcasm intamplari, aspecte sociale cu ajutorul personajelor ridicule, starnind rasul, cu scopul de a le
indeparta.

S-ar putea să vă placă și