UNIVERSITATEA “ DANUBIUS “ GALAŢI

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

SPECIALIZAREA : CONTABILITATE ŞI INFORMATICĂ
DE GESTIUNE

LUCRARE DE LICENŢĂ

FINANŢAREA ACTIVITĂŢII
ECONOMICE ŞI COSTURILE DE
CAPITAL

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC ,
LECT. UNIVERS. DR. CARMEN CREŢU

ABSOLVENT ,
TIMOFTE ( RUSU ) ZOIŢA

GALAŢI
2008
 FINANTAREA
ACTIVITATII ECONOMICE
SI
COSTURILE DE CAPITAL

2
 Cuprins
Pag.
CAPITOLUL I Generalitati privind finantarea activitatii unei societati------ 4
1.2. Surse de finantare la dispozitia firmei------------------------------------------------- 5
1.3. Indicatori de analiza a surselor de finantarepe baza bilantului---------------------- 7
1.4. Indicatori de analizape baza Contului de Rezultate----------------------------------- 15
CAPITOLUL II FINANTAREA INTERNA SI EXTERNA------------------------- 25
2.1. Finantarea prin capitaluri proprii ------------------------------------------------------- 25
Cresterea capitalului social prin aport in numerar------------------------------------------ 25
Cresterea capitalului social prin incorporarea rezervelor---------------------------------- 27
Cresterea capitalului social prin conversiunea datoriilor---------------------------------- 28
2..2. Finantarea prin capitaluri imprumutate----------------------------------------------- 31
Finantarea prin credite bancare --------------------------------------------------------------- 31
Finantarea prin emisiune de obligatiuni----------------------------------------------------- 33
Finantarea prin leasing------------------------------------------------------------------------- 34
CAPITOLUL III COSTUL CAPITALURILOR FIRMEI-------------------------- 37
3.1. Costul capitalurilor proprii--------------------------------------------------------------- 37
3.2. Costul capitalurilor imprumutate ------------------------------------------------------- 38
Costul creditului bancar------------------------------------------------------------------------ 38
Costul imprumutului obligatar---------------------------------------------------------------- 40
Costul leasingului ------------------------------------------------------------------------------ 41
CAPITOLUL IV STUDIUL DE CAZ PRIVIND SURSELE DE FINANTARE
SI COSTUL CAPITALULUI LA S.C. NICAGRO S.A. BARLAD----------------- 43
Prezentarea generala a S.C. NICAGRO S.A. ------------------------------------------ 43
Calculul surselor proprii de finantare ---------------------------------------------------- 45
4.1 Fondul de rulment --------------------------------------------------------------- 45
4.2. Capacitatea de autofinantare --------------------------------------------------- 56
4.3. Costurile capitalurilor pe surse de finantare si determinarea costului mediu
ponderat al capitalului --------------------------------------------------------------- 59
4.3.1. Costul de finantare al capitalurilor proprii --------------------------------- 59
4.3.2. Costul de finantare al creditului bancar ------------------------------------- 59
4.4. Contabilitatea surselor de finantare proprii si imprumutate ------------------- 62
4.5. Determinarea politicii optime de finantare ---------------------------------------- 63
Concluzii---------------------------------------------------------------------------------------- 65
Bibliografie ------------------------------------------------------------------------------------- 74

3
 CAPITOLUL I

GENERALITATI PRIVIND FINANTAREA UNEI

SOCIETATI

1.1 Consideratii generale

Finantarea reprezinta procesul de asigurare a unor fonduri banesti necesare desfasurarii unor
activitati ale intreprinderilor, organizatiilor nepatrimoniale sau institutiilor.
Finantarea poate fi realizata fie apeland la surse interne (din interiorul firmei, institutiei) fie
accesand surse externe.
Sursele interne pot fi contributiile proprietarilor firmei, ale membrilor organizatiei, bugetul
propriu al intitutiei, sau rezultate execedentare ale activitatii firmei (rezerve, profit nedistribuit).
Sursele externe pot fi impartite in trei categorii: majorarea capitalului social, credit sau
finantare nerambursabila.
Sursele interne de finantare aduc o serie de avantaje firmei printre care se numara:
 Mentinerea independentei si autonomiei financiare deoarece nu se creaza obligatii
suplimentare cum ar fi dobanzi, comisioane, garantii.
 Pastrarea capacitatii firmei de a contracta credite.
 Constituie un mijloc sigur de acoperire a necesitatilor financiare ale firmei.
Dezavantajul major pe care il comporta finantarea din surse interne este insa acela ca
proprietarii nu dispun de fonduri sau dispun de fonduri reduse pentru a investi in alte activitati mai
profitabile decat activitatea din care a rezultat excedentul financiar.
Finantarea externa se poate realiza in trei moduri: majorarea capitalului social prin emisiune
de noi actiuni sau majorarea valorii nomianale a actiunii, imprumuturi care pot lua diverse forme si
finantarea nerambursabila.
Majorarea capitalului social prin aporturi in numerar, in natura sau emisiune de noi actiuni
cu plata in numerar. Aceasta oportunitate de a obtine finantare este utilizata de firmele care sunt
cotate la bursa, ale caror actiuni sunt tranzactionate pe o piata financiara, insa nu este accesibila

4
societatilor comerciale nou infiintate sau care nu indeplinesc conditiile de a fi acceptate pe o piata
reglementata.
Creditul este o denumire generica, respectiv o generalizare a diverselor operatiuni care pot
imbraca forma unui credit cum ar fi: creditul bancar, leasing-ul, emisiunea de obligatiuni (sau credit
obligatar), capital de risc.
Finantarea nerambursabila concretizata in subventii guvernamentale, programe de finantare
nerambursabila publice sau private, este o metoda alternativa de finantare prin care se asigura
resursele necesare demararii unor proiecte de investitii. Finantarile nerambursabile sunt destinate
sprijinirii desfasurarii unor activitati importante pentru anumite segmente ale societatii sau pentru
dezvoltarea de ansamblu a organismului economic si social, din domenii pentru care, din cauza
situatiei conjuncturale, nu exista resurse financiare suficiente accesibile in mod curent (de exemplu,
reabilitarea infrastructurii in regiuni sarace, recalificare profesionala, sprijinirea dezvoltarii
sectorului ONG in calitate de partener al autoritatilor publice) sau din domenii in care exista in mod
traditional o nevoie de resurse financiare mai mare decat disponibilitatile (de exemplu, activitatile
cu caracter social, agricultura, etc.). Cele mai multe finantari nerambursabile sun acordate Romaniei
de Uniunea Europeana sau institutii internationale.

1. 2. Surse de finantare la dispozitia firmei

In acceptiunea teoriei financiare clasice, firma era considerata un sistem omogen, cu

functionare armonioasa, lipsita de contradictii interne, si avand ca unic obiectiv maximizarea averii
actionarilor.
In acest context, resursele umane care conlucreaza la desfasurarea activitatilor firmei, sunt
privite ca mijloace care servesc interesele actionarilor- proprietarii firmei.
Managerii au ca obiectiv supravietuirea firmei, in conditiile unui mediu economic instabil,
intr-o economie capitalista aflata la inceput de drum si binenteles dezvoltarea economica a firmei,
realizarea de investitii care sa sustina activitatile viitoare si obtinerea de beneficii.
Actionarii, in schimb, isi doresc recuperarea capitalului investit prin obtinerea de beneficii
cat mai mari, materializate in dividende, intr-o perioada cat mai scurta de timp. In desfasurarea
activitatii de administrare a afacerii, managerii trebuie sa tina seama de conflictele ce ar putea
aparea din multitudinea de interese reunite “sub acelasi acoperis”.
Supravietuirea unei firme, implica accesul la resurse financiare.
Aceste surse financiare pot fi grupate, in functie de provenienta, in doua categorii:

5
  Surse interne, care, prin natura lor sunt pe termen lung, si acestea se constituie din fondul de
amortizare (amortizarea activului imobilizat) si profitul reinvestit.
 Surse externe, care pot fi abordate prin prisma a doua criterii de clasificare astfel:
Dupa criteriul de provenienta se recunosc doua mari categorii:
 surse externe atrase concretizate in cresteri de capital
 surse externe imprumutate;
Dupa criteriul de durata de accesare sursele externe se pot clasifica in
 surse externe pe termen scurt;
 surse externe pe termen mediu si lung.
Desi, pentru o firma, apelul la sursele de finantare interne, nu implica riscuri, acest fapt
poate genera nemultumirea actionarilor, care au de ales intre un castig imediat cert din dividende si
un castig viitor incert din reinvestirea profitului in cresterea viitoare a firmei. Exista posibilitatea ca
randamentul cresterii de capital sa fie superior randamentului din dividende, dar decizia de
reinvestire a profitului este influentata de gradul de aversiune fata de risc al actionarului. Daca
actionarul prefera o investitie mai putin riscanta, va decide distribuirea dividendelor, alegand sa
“sacrifice” un castig viitor mai mare.
Managerii firmei trebuie sa cunoasca politica pe care o agreeaza actionarii referitoare la
modul de repartizare a profitului, pentru a preintampina consecintele nedorite ale unor operatiuni
efectuate in necunostinta de cauza. Astfel, daca s-ar realiza vanzarea unui volum prea mare de
actiuni, pe pietele reglementate, acest lucru ar duce la devansarea cererii de catre oferta, scaderea
cursului bursier al actiunii si implicit la scaderea atractivitatii firmei fata de investitori.

6
 Finantare Profit reinvestit
interna
(autofinantare) Amortizare

Aporturi in
Modalitati de natura
finantare
Emisiuni de
actiuni contra
Finantare numerar
externa
Credit bancar

Credit obligatar

Leasing

Capital de risc

Fig. 1.2. Prezentarea schematica a surselor de finantare la dispozitia unei firme

1.3. Indicatori de analiza a surselor de finantarepe baza bilantului

Patrimoniul firmei este prezentat scriptic in bilantul contabil. Conform Ordinului Ministrului
Finantelor Publice nr. 1752/17.11.2005, pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu
directivele europene, cu toate modificarile si completarile ulterioare, “Bilanţul este documentul
contabil de sinteză prin care se prezintă elementele de activ, datorii şi capital propriu ale entităţii
la sfârşitul exerciţiului financiar, precum şi în celelalte situaţii prevăzute de lege”. In bilantul
contabil, elementele de activ sunt grupate dupa natura si lichiditate, in ordinea crescatoare a
lichiditatii, iar elementele de pasiv sunt grupate in functie de exigibilitate.
Conform IAS 1, “Prezentarea situatiilor financiare”, bilantul prezentat în listă (Tabelul 1.2.)
are drept scop de a reflecta fidel informatii despre pozitia financiara a intreprinderii, respectiv,
capacitatea de a se adapta schimbarilor mediului, cu ajutorul resurselor economice controlate

7
(activele), structurii de finantare (datorii si capitaluri proprii), precum si cu ajutorul unor indicatori
economico-financiari specifici (lichiditatea si solvabilitatea).
Prin intermediul bilantului contabil se stabilesc criteriile de apreciere a echilibrului financiar
la un moment dat dar si baza de calcul pentru elaborarea bugetelor intreprinderii.
Bilantul contabil armonizat in forma prescurtata se prezinta astfel:

Nr. Exerciţiul financiar

Denumirea indicatorului (mii lei)
rând Precedent Curent
A. Active imobilizate – total (02+03+04) 01
I Imobilizari necorporale 02
II Imobilizari corporale - total 03
III Imobilizari financiare 04
B. Active circulante - total 05
I Stocuri - total 06
II Creante - total 07
III Investitii financiare pe termen scurt 08
IV Casa si conturi la banci 09
C. Cheltuieli în avans 10
D. Datorii ce trebuie plătite până la 1 an 11
E. Active circulante nete, respectiv datorii
12
curente nete (05 + 10 – 11 – 16)
F. Total active minus datorii curente(01 +
13
12)
G. Datorii ce trebuie plătite peste 1 an 14
H. Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli 15
I. Venituri în avans 16
J Capital si rezerve 17
I Capital (subscris varsat) 18
II Prime de capital 19
III Rezerve din reevaluare 20
IV Rezerve 21
V Rezultatul reportat – Sold C 22
- Sold D 23
VI. Rezultatul exerciţiului – Sold C 24
Repartizarea profitului 25
Total capitaluri proprii (18 + 20 + 21 + 22 –
26
23)
Patrimoniul public 27
Capitaluri – total (26 + 27) 28

Fig. 1.3. Bilantul contabil conform OMFP 1752/2005

8
 Lichiditatea crescatoare a posturilor de activ este disponibilitatea acestora de a deveni
“lichide” şi de a acoperi nevoile intreprinderii. In fruntea activului se afla valorile imobilizate, cele
mai putin “lichide”, iar la sfarsit disponibilitatile, cele mai “lichide”.
Clasarea posturilor de pasiv în ordinea exigibilitatii crescatoare semnifica faptul ca
exigibilitatea unei surse de finantare este legata de scadenta sa, primele posturi fiind cele mai lent
exigibile, (capitalurile proprii), iar ultimele cele mai rapid exigibile (datoriile pe termen scurt).
Constructia bilantului financiar implica respectarea unor principii si reguli care permit
ordonarea posturilor de bilant după criteriul pe termen scurt si pe termen lung. Printre elementele
constitutive ale bilantului se face distinctie intre cele care raman la dispozitia intreprinderii pe
termen lung (peste 1 an) si cele care nu ii apartin decat pe termen scurt (sub 1 an).
Schematic, bilantul financiar se prezinta astfel:

Necesar permanent Capitaluri permanente (Cp)

Activ imobilizat net > 1 an
Necesar temporar
1. Activ circulant net < 1 an
2. Imobilizari financiare < 1 an
3. Disponibilitati (Trezorerie activa)
Total Activ
1. Capitaluri proprii (C)
2. Datorii cu scadente > 1 an
Resurse temporare
1. Datorii cu scadente < 1 an
2. Credite bancare (Trezorerie pasiva)
Total Pasiv

Fig. 1.3.1. Bilantul financiar

O gestiune financiara sanatoasa trebuie sa reflecte paritatea maturitatii activelor si pasivelor

astfel nevoile permanente (imobilizarile) sa se acopere din sursele permanente, iar nevoile
temporare (activele circulante) sa se acopere din sursele temporare. Cu cat sursele permanente sunt
mai mari decat nevoile permanente cu atat intreprinderii ii ramane la dispozitie o marja de securitate
care o apara de evenimente neprevazute. Surplusul de surse permanente, degajat de ciclul de
finantare a investitiilor poate fi cheltuit pentru reinnoirea stocurilor, creantelor si lichiditatilor se
numeste fondul de rulment. Acesta este expresia realizarii echilibrului financiar pe termen lung si a
contributiei acestuia la finantarea activelor curente fata de datoriile curente.
Datorita acestei destinatii fondul de rulment mai este denumit si capital de lucru net.
Fondul de rulment (FR) este partea din capitalul permanent care ramane la dispozitia
firmei pe o perioada mai mare de un an – capital social, rezerve, amortizare, provizioane – destinata
si utilizata pentru finantarea activitatii curente de exploatare.

9
 Fondul de rulment arata care este echilibrul financiar al firmei, permitand aprecierea, pe
termen scurt a riscului de nerambursare a datoriilor, si, in cele din urma a riscului de faliment.
Intre activele circulante – ca lichiditati potentiale (obtinute din vanzarea stocurilor, incasarea
creantelor si pastrarea unor disponibilitati banesti) si exigibilitatea potentiala a pasivelor (timpul
pana la scadenta), firma se poate afla in una din urmatoarele situatii:
1. Echilibru financiar fragil, care poate fi spulberat de orice dereglare in realizarea creantelor sau a
stocurilor, conform relatiei:
Active circulante = Datorii pe termen scurt sau Fond de rulment = 0
2. Capacitate buna de plata sau echilibru financiar stabil, in cazul in care se inregistreaza un
excedent de lichiditati potentiale pe termen scurt (sume de bani care pot fi obtinute in termen
mai mic de un an, din vanzarea diverselor categorii de active), conform relatiei:
Active circulante > Datorii pe termen scurt sau Fond de rulment > 0
3. Dezechilibru financiar, cand lichiditatile potentiale nu acopera in totalitate exigibilitatile
potentiale, firma intampina dificultati in efectuarea de plati catre diversele categorii de creditori
cu datorii exigibile intr-o perioada mai mica de un an. Situatia care semnaleaza acest
dezechilibru este:
Active circulante < Datorii pe termen scurt sau Fond de rulment = 0
Fondul de rulment reprezinta marja de siguranta a firmei, avand in vedere decalajele care se
creeaza intre momentul incasarii creantelor de la clienti si cel al efectuarii platilor catre furnizori si
creditori. Un fond de rulment acceptabil, trebuie sa acopere in proportie de 2/3 volumul stocurilor.
Fondul de rulment imbraca mai multe forme:
Fond de rulment total (FRT);
Fond de rulment financiar (FRF) ;
Fond de rulment propriu (FRP);
Fond de rulment net (FRN);
Fond de rulment strain (FRS)
Fondul de rulment total (FRT) se calculeaza dupa formula:
FRT = Capital permanent - Active imobilizate sau
FRT = (Capitaluri proprii+Datorii financiare)-Imobilizari nete(fara amortizari)
Fondul de rulment se mai poate exprima sub forma surplusului activelor circulante nete nefinanţate
din datoriile temporare, evidenţiind excedentul de lichiditate potenţială, ca o marjă de securitate
privind solvabilitatea întreprinderii, si se mai numeste si fond de rulment financiar
FRF= (Active circulante+Cheltuieli in avans) – (Datorii curente + Venituri in avans)

10
FRF = Active curente nete sau
FRT = Active circulante – Datorii pe termen scurt
Fondul de rulment propriu (FRP) reprezinta sursele interne ale firmei si se calculeaza prin
diferenta (excedentul) dintre fondul de rulment total si datoriile pe termen mediu si lung (cu
scadenta peste un an, respectiv 5 ani) sau datoriile pe termen scurt (cu scadenta sub un an). Fondul
de Rulment propriu pune în evidenta influenta structurii de finantre asupra constituirii sale, adică
masura in care echilibrul financiar se asigura prin capitalurile proprii, ceea ce reflecta gradul de
autonomie financiara.
Fondul de rulment propriu (FRP) poate fi exprimat astfel:
FRP tl = FRT – Datorii pe termen lung sau
FRP ts = FRT – Datorii pe termen scurt
Fondul de rulment net este o estimare mai exacta a surplusului care ramane dupa finantarea
potentiala a activelor imobilizate, deoarece acestea sunt luate in calcul la valoarea lor actuala reala,
dupa scaderea amortizarii si provizioanelor aferente.
Fondul de rulment net (FRN) se exprima prin urmatoarea relatie:
FRN = Capital permanent – Active imobilizate nete
Fondul de rulment strain (FRS) reprezinta surse atrase de la parteneri (plati in avans) sau sume
imprumutate de la banci. Fondul de Rulment imprumutat reflecta gradul de indatorare pe termen
lung pentru a finanta nevoi pe termen scurt.
Fondul de rulment strain se exprima prin relatia:
FRS = FRN – FRP
Conducerea intreprinderii poarta o mare responsabilitate in privinta elaborarii unei politici
de finantare in masura sa asigure dezvoltarea echilibrata a tuturor sectoarelor de activitate. Alocarea
fondului de rulment trebuie sa se realizeze eficient, in functie de necesitatile de finantare a activitatii
de investitii, de productie. Finantarea investitiilor are efecte sub forma beneficiilor viitoare, pe
termen lung, insa nu trebuie neglijate nici necesitatile aparute din activitatea de productie, care
genereaza efecte imediate. Preponderenta finantarii activului fix in detrimentul finantariii productiei
poate genera dezechilibru financiar cu implicatii negative asupra capacitatii de plata si a trezoreriei
intreprinderii.
Cresterea fondului de rulment este determinata de cresterea capitalurilor proprii (prin
emisiuni de noi actiuni, noi imprumuturi pe termen lung) si de reducerea imobilizarilor nete
(vanzari de titluri, dezinvestire, cesiuni de imobilizari). O data cu fondul de rulment creste marja de

11
securitate a intreprinderii, ceea ce se traduce in faptul ca o parte tot mai insemnata din activele
circulante este finantata din resurse permanente).
Reducerea fondului de rulment este ocazionata de scaderea capitalurilor proprii
(rascumparare de actiuni proprii si anularea acestora, rambursari de imprumuturi pe termen lung) si
de cresterea valorii imobilizarilor nete.
Fondul de rulment trebuie sa fie pozitiv, dar asta nu inseamna ca nu poate sa fie si negativ,
fara a compromite buna functionare a intreprinderii. Totusi, un fond de rulment negativ constituie
un semnal de alarma pentru intreprindere, pentru ca aceasta va fi lipsita de capitaluri permanente
necesare sa-i asigure finantarea imobilizarilor (Capitaluri permanente < Imobilizari nete) sau are
active circulante inferioare datoriilor pe termen scurt pe care nu le va putea plati (Activ circulant <
Datorii sub un an).Calculul fondului de rulment se poate efectua schematic conform tabelului:

Nr.
Indicatori
crt.
1. Capitaluri proprii (Cpr)
2. Datorii cu scadenţa peste 1 an
3. Provizioane pt. riscuri - cheltuieli
4. Capitaluri permanente (Cp) (1+2+3)
5. Active imobilizate (Ai)
6. Fond de Rulment Financiar (FRF) (4-5)
7. Active circulante (Ac)
8. Cheltuieli în avans (Ch av)
9. Datorii pe termen scurt (Dts)
10. Venituri în avans (Vav)
11. Fond de Rulment Financiar (FRF) (7+8-9-10)
12. Total active - Datorii curente (F*)
13. Active imobilizate (A*)
14. Fond de Rulment Financiar(F – A) (12-13)
15. Active circulante nete/datorii curente nete (E*)
(*) Literele notate astfel semnifica indicatorii din bilantul contabil armonizat.
Fig. 1.3.2. Calculul fondului de rulment

Nevoia de fond de rulment (NFR) este diferenta dintre necesitatile de finantare ale ciclului
de exploatare si datoriile de exploatare. Ea este expresia realizarii echilibrului financiar pe termen
scurt, echilibrul dintre necesarul de capital circulant si resursele de capitaluri pe termen scurt.
Daca aceasta diferenta este pozitiva, atunci ea exprima un surplus de stocuri si / sau de
creante in raport cu sursele temporare posibile de mobilizat care pot fi rezultatul unei activitati

12
profitabile sau poate fi expresia accelerarii platilor aferente datoriilor pe termen scurt in acelasi timp
cu incetinirea ritmului de incasare a creantelor sau de transformare in lichiditati a stocurilor.
Daca nevoia de fond de rulment este negativa, atunci ea exprima un surplus de resurse
temporare in raport cu nevoile de capitaluri circulante si poate reflecta o accelerare a vanzarii
stocurilor si a incasarii creantelor in aceleasi timp cu incetinirea platilor pentru stingerea datoriilor
pe termen scurt, sau poate reflecta intreruperea activitatii de aprovizionare, reinnoire a stocurilor
care poate afecta negativ activitatea intreprinderii in perioada urmatoare.
Formula de calcul a necesarului de fond de rulment (NFR) este:
NFR = Active circulante – Datorii curente sau
NFR = (Stocuri+Creante)-Datorii curente
Pe baza bilanţului necesarul de fond de rulment se determină ca diferenţă:
NFR =(Active circulante + Cheltuieli în avans– Casa şi conturi la bănci) - (Datorii ce trebuie
plătite într-un an + Credite bancare de trezorerie + Venituri în avans).

Nr.
Indicatori
Crt.
1. Active circulante
2. Cheltuieli în avans
3. Casa şi conturi la bănci
4. Total I (1 + 2 – 3)
5. Datorii cu scadenţa de până la 1 an
6. Credite bancare de trezorerie
7. Venituri în avans
8. Total II (5 + 6 + 7)
9. Necesarul de fond de rulment (NFR)(4 – 8)

Fig. 1.3.3. Calculul necesarului de fond de rulment

Pornind de la relatia care trebuie sa existe intre necesarul temporar si resursele temporare,
nevoia de fond de rulment (NFR) constituie un indicator de echilibru financiar, care poate fi pozitiv
sau negativ, dupa cum urmeaza:
a) Daca NFR > 0, aceasta semnifica existenta unui surplus de necesar temporar fata de resursele
temporare ce pot fi mobilizate, fiind o situatie normala daca este consecinta unor investitii privind
cresterea necesarului de finantare a ciclului de exploatare. In caz contrar, NFR > 0 arată un decalaj
nefavorabil intre lichidarea stocurilor si creantelor si exigibilitatea datoriilor de exploatare, in sensul
incetinirii incasarilor si accelerarii platilor.

13
b) Un NFR < 0 reflecta un surplus de resurse nete temporare fata de capitalurile circulante,
necesitatile temporare fiind mai mici decat resursele temporare ce pot fi mobilizate. Aceasta situatie
este favorabila daca este consecinta accelerarii rotatiei activelor circulante, a urgentarii incasarilor
si relaxarii platilor.
Necesarul de fond de rulment reflecta echilibrul curent al intreprinderii, este mai fluctuant,
mai instabil decat fondul de rulment si depinde de cifra de afaceri), durata de rotatie a stocurilor,
decalajul dintre termenul de recuperare a creantelor si termenul de plata a furnizorilor.
Trezoreria neta (TN) reprezinta diferenta dintre fondul de rulment (FR) si nevoia de fond
de rulment (NFR). Trezoreria neta se gaseste sub forma disponibilitatilor aflate in conturile bancare
sau in casieria intreprinderii, si apare ca expresie a desfasurarii unei activitati echilibrate si eficiente.
Acest indicator arata calitatea echilibrului financiar general al intreprinderii, atat pe termen lung cat
si pe termen scurt.
Formula de calcul a trezoreriei nete (TN) este:
TN = Fondul de rulment – Nevoia de fond de rulment sau
TN = Disponibilităţi – Credite de trezorerie sau
Se poate calcula pe baza bilantului financiar
TN = Trezoreia activă – Trezoreria pasivă
Calculul trezoreriei nete (TN) se prezinta schematic:

Nr.
Indicatori
Crt.
1. Fondul de rulment financiar(FRF)
2. Necesarul de fond de rulment (NFR)
3. Trezoreria netă (TN) (1 – 2) (a)
4. Disponibilităţi băneşti
5. Credite bancare de trezorerie
6. Trezoreria netă (TN) (4 – 5) (b)
7. Active circulante / datorii curente nete (E)
8. Trezoreria netă (TN) (7 – 2) (c)

Fig. 1.3.4. Calculul trezoreriei nete

Trezoreria neta pozitiva evidentiaza faptul ca exercitiul financiar s-a incheiat cu un surplus
monetar care, intr-o proportie, dificil de determinat, se datoreaza obtinerii de profit net precum si
altor acumulari banesti.

14
 Trezoreria neta negativa da imaginea unui dezechilibru financiar, deficitul monetar al
exercitiului fiind acoperit prin angajarea de credite (de trezorerie sau de scont).
Cresterea trezoreriei nete de la un exercitiu la altul reprezinta cash-flow-ul exercitiului
financiar si se explica prin variatia fondului de rulment si a nevoii de fond de rulment, dar si prin
accesarea de capital imprumutat. Astfel, un cash-flow pozitiv exprima o crestere a capacitatii reale
de autofinantare a investitiilor, o imbogatire a activului net contabil – o majorare a averii
actionarilor. Un cash-flow negativ reprezinta o diminuare a capacitatii reale de autofinantare a
investitiilor, fapt ce se traduce intr-o saracire a activului net contabil si o reducere a valorii
intreprinderii.

1.4. Indicatori de analiza pe baza Costului de rezultate

Transpunerea scriptica a modului in care a evoluat intreprinderea in cursul unui exercitiu

financiar, respectiv cum s-a ajuns la starea patrimoniala de la sfarsitul anului financiar este reflectat
in contul de profit si pierderi. Pe baza acestui tablou se determina capacitatea de autofinantare a
intreprinderii ca diferenta intre intrarile si iesirile de resurse, generate de operatiuni curente de
gestiune.
Capacitatea de autofinantare reprezinta acele resurse proprii, aflate la dispozitia
intreprinderii care se concretizeaza in rezultatul net al exercitiului (dupa impozitare) si cheltuielile
care nu au antrenat plati (amortizari, provizioane).
Pentru a calcula capacitatea de autofinantare degajata de intreprindere, se impune calcularea
excedentului brut degajat de activitatea de exploatare, precum si rezultatului net al execitiului.

Exercitiul financiar Abateri + Indici

Nr. crt. Solduri intermediare de gestiune
Precedent Curent (Δ) %
1 Vânzări de mărfuri (Vmf)
2 Costul mfurilor vândute (Chmf)
3 Marja comercială (Mc)(1-2)
4 Producţia vândută (Pv)
5 Cifra de afaceri netă (CA)(1+4)
6 Variaţia stocurilor (±ΔS)
7 Producţia imobilizată (Pi)
8 Producţia exerciţiului(Pex)
(4+6+7)
9 Consumuri intermediare (Ci)

15
 10 Valoarea adăugată (Vad)(3+8-9)
11 + Subvenţii de exploatare
12 - Alte impozite şi taxe
13 - Cheltuieli cu personalul
14 = Excedent brut de
exploatare(EBE)
15 + Alte venituri din exploatare
16 - Ajustare valori imobilizări
17 - Alte cheltuieli de exploatare
18 = Rezultatul din exploatare (Rexp)
19 Venituri financiare
20 - Cheltuieli financiare
21 = Rezultatul financiar (Rfin)
22 Rezultatul curent (Rcrt)(18 + 21)
23 Rezultatul extraordinar (Rextr)
24 Rezultatul brut (Rbr)(22 +23)
25 - Impozitul pe profit
26 = Rezultatul net (Rnet)(24 - 26)

Fig. 1.4.1 Tabloul soldurilor intermediare de gestiune

Capacitatea de autofinantare (CAF) reflecta potentialul financiar al firmei de a-si

remunera capitalurile proprii si de a-si autofinanta politica de investitii. Capacitatea de autofinantare
reprezinta, de fapt, o resursa interna aflata la dispozitia firmei, resursa care se determina la sfarsitul
exercitiului financiar si pe baza careia se fundamenteaza planul de investitii viitoare.
Scopurile autofinantarii sunt:
finantarea unor nevoi ale gestiunii curente;
cresterea fondului de rulment, finantarea totala sau partiala a noilor investitii;
rambursarea imprumuturilor contractate;
remunerarea capitalurilor investite.
Capacitatea de autofinantare este un sold rezidual al fluxurilor generate de ansamblul
operatiunilor de exploatare si financiare, precum şi de unele operatiuni extraordinare. Are caracterul
unei resurse degajate în cursul exerciţiului, putandu-se calcula generic ca diferenta intre intrarile si
iesirile de fonduri, potrivit relatiei:
CAF = Venituri incasabile – Cheltuieli platibile
Capacitatea de autofinantare se poate determina prin doua metode: deductiva (sau metoda
fluxurilor) si aditionala, conform urmatorului tabel:

16
 1. Metoda fluxurilor
Nr. Exercitiul financiar Abateri + Indici
Indicatori
crt. Precedent Curent (Δ) %
1. Excedent brut de exploatare (EBE)
2. + Alte venituri din exploatare
3. - Alte cheltuieli de exploatare
4. + Venituri financiare
5. - Cheltuieli financiare
6. + Venituri extraordinare
7. - Cheltuieli extraordinare
8. - Impozitul pe profit
9. Capacitatea de autofinantare
(CAF)
10. - Dividende distribuite
11. Autofinantarea (AF)
2. Metoda aditiva
Nr. Exercitiul financiar Abateri + Indici
Indicatori
Crt. Precedent Curent (Δ) %
1. Rezultatul net (Rnet)
2. + Ajustare valori imobilizări
3. Capacitatea de autofinantare(CAF)
4. - Dividende distribuite
5. Autofinantarea (AF)

Fig. 1.4.2. Structura si calculul capacitatii de autofinantare prin cele doua metode

Indiferent de metoda de calcul CAF reflectă resursele potenţiale de finanţare create de

întreprindere din gestionarea afacerii sale.
Autofinantarea (AF) partea din capacitatea de autofinanţare care rămâne la dispoziţia
întreprinderii după deducerea dividendelor distribuite acţionarilor.
Formula de calcul a autofinantarii (AF) este:
AF = CAF – Dividende – Cota managerului – Participarea salariaţilor la profit.
Autofinanţarea reprezintă imbogatirea întreprinderii, fiind un mijloc propriu de finantare
care îsi va intari structura financiara prin marirea fondului de rulment.
Sunt situatii în care întreprinderea are capacitate de autofinantare în schimb nu are
autofinantare suficienta si astfel apelează la imprumuturi de toate felurile cu repercusiuni in
prezenta unui volum important de datorii in pasivul bilantier. Asa cum rezulta din formula de
calcul, cresterea autofinantarii este posibila numai prin reducerea totalului dividendelor distribuite,
ceea ce nemultumeste actionarii sau asociatii care asteapta remunerarea capitalului pe care l-au
investit.

17
 Nivelul ideal de autofinantare al întreprinderii este dificil de apreciat, totusi pot fi mentionate
trei situatii posibile privind autofinantarea, şi anume:
1- Autofinantarea minimă – cuprinde numai amortismentele si în acest caz întreprinderea isi
poate produce numai sumele necesare reinnoirii mijloacelor de productie la costuri istorice;
2- Autofinantarea de mentinere – cuprinde în afara de amortismente si compensarea cresterii
preturilor si astfel, mijloacele de productie vor fi inlocuite de altele noi la preturi actuale;
3- Autofinantarea de dezvoltare – se regaseste în cazul în care intreprinderea doreste cresterea
productiei, fiind o autofinantare de mentinere plus un supliment pentru achizitionarea de
mijloace de productie mai performante, de ultima generatie. Acest nivel de autofinantare
poate fi asigurat prin completarea de alte resurse de finantare precum cele provenite din noi
aporturi la capital ale actionarilor sau asociatilor.
Echilibrul financiar patrimonial are la baza trei reguli:
1. Regula echilibrului financiar minim
Aceasta regula presupune ca resursele utilizate pentru finantarea activelor sa ramana la
dispozitia intreprinderii pe perioada egala cu cea de imobilizare a activelor. Astfel, resursele care
finanteaza activele circulante trebuie sa se afle la dispozitia intreprinderii pentru o durata egala cu
ciclul de exploatare (care incepe cu aprovizionarea si se incheie cu incasarea creantei comerciale
aparuta la vanzarea stocurilor). Activele imobilizate trebuie finantate din surse permanente, sau care
se afla la dispozitia intreprinderii o perioada cel putin egala sau apropiata cu durata normala de
functionare a acestora. Regula echilibrului financiar minim se poate exprima:
Fond de rulment pozitiv (> 0) ; Lichiditate pozitiva (> 0)
2. Regula indatorarii maxime
Indatorarea maxima se refera la indatorarea pe termen mediu si lung si trebuie sa se
incadreze intre urmatoarele limite:
- Suma datoriilor pe termen lung nu trebuie sa depaseasca suma capitalurilor proprii:
Datorii pe termen lung >= Capitaluri proprii
- Suma datoriilor pe termen lung si mediu nu trebuie sa depaseasca autofinantarea medie calculata
la o perioada de trei ani.
3. Regula finantarii maxime
Acesta regula este produsul primelor doua reguli. Astfel, pentru fiecare investitie angajata de
intreprindere, ponderea capitalului utilizat din surse proprii nu trebuie sa depaseasca 75% din
valoarea investitiei.
Fonduri proprii investite < = 75%

18
 In situatia realizarii echilibrului financiar al intreprinderii, o parte din capitalurile
permanente este destinata acoperirii nevoilor ciclice, reinnoibile in cadrul ciclurilor de exploatare
succesive ale intreprinderii. Existenta fondului de rulment arata ca resursele permanente, degajate
din partea de jos a bilantului, sunt superioare activelor circulante din partea superioara a bilantului,
fiind considerat cel mai important indicator al echilibrului financiar, si totodata rezultatul
optimizarii finantarii pe termen lung si pe termen scurt.
Relatia de echilibrul financiar este:
FR = NFR + TN
Pe de alta parte, nevoia de fond de rulment este componenta principala a echilibrului
financiar, intrucat de marimea ei depind fondul de rulment si trezoreria neta. Indicatorul (NFR)
arata surplusul acelor nevoi temporare (creante si stocuri) care se reinnoiesc permanent in cadrul
ciclurilor de exploatare. Acest indicator trebuie sa fie egal sau inferior fondului de rulment.
Analiza echilibrului financiar al intreprinderii se poate realiza prin metoda ratelor (ratios).
Ratio este un raport intre doua posturi din bilant, din contul de rezultat, sau din bilant si contul de
rezultat, echivalent cu termenul de rata, coeficient.
Analiza ratelor de structura ale bilantului reflecta structura de finantare a intreprinderii si
se defineste prin proportiile posturilor din activul si pasivul bilantului in raport cu totalul acestuia.
Structura pasivului degaja politica de finantare a intreprinderii, evidentiind gradul de
stabilitate a finantarii si autonomia financiara pe care le asigura combinatia de resurse cu maturitati
si origini diverse.
Autonomia financiara a intreprinderii, sau ponderea capitalurilor permanente in total pasiv,
se poate calcula astfel:
Capitaluri permanente
Scp  * 100
Pasiv
Acest indicator de structura a pasivului reflecta ponderea pe care o au capitalurile proprii si
capitalul imprumutat pe termen lung in totalul surselor de finantare ale intreprinderii.
Autonomia financiara globala exprima ponderea capitalurilor proprii in totalul pasivelor
bilantiere, respectiv, resursele puse la dispozitie intreprinderii de catre actionari (capital social)
precum si cele degajate de intreprindere (rezerve din profit nedistribuit, rezultatul net al exercitiului)
si se calculeaza dupa formula:
Capitaluri proprii
Scp  * 100
Pasiv
Autonomia la termen exprima ponderea datoriilor pe termen lung in total pasiv, putand fi
considerata o forma de calcul a indatorarii intreprinderii:

19
 Datorii  pe  termen lung
Scp  * 100
Pasiv
Cu cat este mai mare ponderea capitalurilor proprii in totalul pasivului bilantier cu atat este
mai mare autonomia si independenta financiara a intreprinderii.
Analiza pe verticala a bilantului vizeaza corelatiile dintre posturile din activ si din pasiv,
structura pasivului trebuind să fie adecvata structurii activului. In cazul unei intreprinderi din
sectorul industrial, capitalurile permanente sunt mai importante fata de o intreprindere din sectorul
de distributie – comercial, ceea ce se reflecta prin rate de sinteza referitoare la conditiile de ajustare
intre utilizarile si resursele atrase de intreprindere in activitatea sa.
Ratele de sinteză reflecta echilibrul financiar in marimi relative:
1. Rata de finanţare stabila a imobilizărilor:
Capitaluri permanente
Rfi = ≥1
Activ imobilizat net

masoara stabilitatea resurselor afectate finantarii activelor durabile, din care:

a) Rata de finantare din resurse proprii:
Capitaluri proprii
Rfp = ≥1 exprima autonomia financiara de care dispune întreprinderea;
Activ imobilizat net

b) Rata de finantare din resurse straine:

Datorii / termen lung + mediu
Rfs = exprima gradul de insecuritate financiara a intreprinderii.
Activ imobilizat net

2. Rata de lichiditate generala:

Activ circulant
R lg =
Datorii / termen scurt
≥1 exprima gradul de lichiditate potentiala (echilibrul financiar pe

termen scurt), din care:

a) Rata de lichiditate rapida (Testul acid):
Activ circulant  Stocuri
Rlr  ≥1 exprimă capacitatea intreprinderii de rambursare a datoriilor pe
Datoriitermen scurt

termen scurt;
b) Rata de lichiditate imediata (Testul acid):
Disponibilitati
Rli  exprima aptitudinea intreprinderii de rambursare a datoriilor cu
Datorii/termen scurt

scadenţa sub 1 an.

Ratele de sinteza se coreleaza cu ratele de finantare si reflecta indirect structura financiara a
intreprinderii.
Ratele de sinteza ale bilantului sunt expuse in tabelul urmator:

20
 Nr.
Ratele de echilibru financiar Formula de calcul
crt.
1. Rata de finantare stabila a imobiliz. (Rfi) Rfi = Cp / Ain
2. Rata de finantare din resurse proprii (Rfp) Rfp = Cpr / Ain
3. Rata de finantare din resurse straine (Rfs) Rfs = Dtl / Ain
4. Rata de lichiditate generala (Rlg) Rlg = Ac / Dts
5. Rata de lichiditate rapida (redusa) (Rlr) Rlr = (Ac – Stoc) / Dts
6. Rata de lichiditate imediata (Rli) Rli = Disp / Dts

Fig. 1.4.3. Ratele de echilibru financiar

Rata de finantare stabila a imobilizarilor este o dovada a existentei fondului de rulment

pozitiv. Acest indicator poate fi confirmat si valorile pozitive ale ratei de finantare din resurse
proprii echivalent cu fondul de rulment propriu, asa cum valoarea pozitiva a ratei de finantare din
surse straine reflecta existenta fondului de rulment strain, pozitiv.
O valoare supraunitara a ratelor de lichiditate generala si de lichiditate redusa (rapida)
confirma echilibrul financiar pe termen scurt, respectiv capacitatea intreprinderii de a-si onora
obligatiile pe termen scurt. Acest fapt nu se confirma insa prin scaderea ratei de lichiditate imediata
sau valoarea subunitara a acesteia, fapt care inseamna ca disponibilitatile banesti nu sunt sufuciente
pentru acoperirea datoriilor pe termen scurt.
Analiza ratelor de structura a bilantului permite studiul structurii financiare a intreprinderii,
respectiv examinarea modului in care sunt repartizate sursele de finantare a activelor intre
capitalurile proprii si aporturile externe, de unde rezulta autonomia (independenta) financiara a
intreprinderii.
Structura financiara este un concept fundamental in gestiunea financiara a intreprinderii,
deoarece determina costul capitalului si are influenta asupra politicii de investitii, afectandu-i
rentabilitatea.
Sursele de finantare trebuie adaptate naturii activelor pe care le finanteaza: resursele utilizate
pentru finantarea unui activ imobilizat trebuie sa poata ramane investite in intreprindere o durata cel
putin egala cu durata de viata a acestuia. Exigibilitatea capitalurilor trebuie armonizata cu
lichiditatea activelor finantate, adica imobilizarile trebuie finantate din capitaluri stabile
(permanente), iar activul circulant trebuie finantat din datoriile de exploatare. Numai in aceste
conditii poate fi vorba de o structura financiara echilibrata care poate asigura independenta
financiara a intreprinderii.
In gestiunea financiara se utilizeaza atat notiunea de structura financiara cat si cea de
structura a capitalului, cu precizarea ca structura financiara desemneaza compozitia pasivului

21
bilantului financiar, in timp ce structura capitalului arata compozitia finantarii intreprinderii pe
termen lung: actiuni (ordinare, privilegiate), obligatiuni (ordinare, convertibile), imprumuturi
bancare.
In privinta unor structuri financiare ideale sau acceptabile exista cateva principii esentiale de
care trebuie sa se tina seama în gestiunea financiara.
Activele stabile (ciclice sau aciclice) nu trebuie sa fie finantate din datorii pe termen scurt (de
trezorerie); numai activele ocazionale (nestabile) pot fi finantate tranzitoriu din asemenea datorii.
Finantarea activelor stabile prin indatorarea pe termen mediu si lung este admisa cu conditia ca
aceasta sa nu reprezinte mai mult de 50% din capitalurile permanente si sa poata fi rambursata
progresiv prin autofinantare, pana intreprinderea ajunge la autonomie financiara (finantarea din
capitaluri proprii).
Structura finantarii reflectata prin ratele de structura a pasivului, care in optica bilantului
financiar grupeaza posturile după criteriul scadentei, vizeaza raportul intre capitalurile proprii (C) si
datorii (D), pasivul fiind egal cu suma:
Pasiv = Capitaluri proprii (Cpr) + Datorii (Dt),
Pasiv = Capital permanent (Cp) + Datorii pe termen scurt.
in care:
Dt = Datorii pe termen lung (durata peste 1 an) + Datorii termen scurt (sub 1 an)
Cp = Capitaluri proprii (C) + Datorii pe termen lung (durata peste 1 an)
Raportul dintre datoriile totale (Dt) si capitalurile proprii (Cpr) exprimă rata indatorarii
globale, fiind cunoscut sub denumirea de levier financiar si prezinta importanta atat pentru
manageri cat si pentru creditori, deoarece reflecta, pe de o parte, gradul de independenta financiar
si, pe de alta parte, posibilitatea intreprinderii de a recurge la capitaluri externe (noi imprumuturi).
Definirea structurii financiare implica si determinarea raportului între fondurile pe termen
lung (capitalurile permanente) si fondurile pe termen scurt (datoriile sub 1 an), care depinde de
natura activelor intreprinderii, sursele permanente de finantare trebuind astfel structurate incat sa
maximizeze valoarea intreprinderii (capitalurile proprii).
Autonomia financiara reprezinta aptitudinea intreprinderii de a face fata angajamentelor
financiare, aceasta masurandu-se cu ajutorul unor rate care exprima gradul de indatorare si gradul
de lichiditate-solvabilitate. Acestă autonomie este amenintata de existenta unei structuri financiare
inadecvate, prin raportul Datorii/Capitaluri proprii, care poate conduce la incetarea de plati sau la
pierderea controlului de catre actionari.
Autonomia financiara poate fi estimata prin intermediul mai multor rate:

22
 1. Rata indatorarii globale:
Datorii totale
Rig  ≤ 0,5 exprima dependenta intreprinderii de diversi creditori, precum si
Pasiv
sansele de rambursare a datoriilor.
a) Levierul financiar:
Datorii totale
LF=
Capitaluri proprii
depinde de structura finantarii, cu efecte asupra ratei rentabilitatii

capitalurilor proprii, fiind un indicator de risc financiar in corelatie cu randamentul activelor si rata
dobanzii.
b) Rata autonomiei financiare:
Capitaluri proprii
Raf = Datorii totale
>1, fiind in relatie inversa cu levierul financiar (Raf = 1/LF).

c) Rata indatorarii la termen:

Datoriitermen lung
Rit  >1 exprima dependenta fata de creditori si este afectata de inflatie.
Capitaluri proprii

2. Capacitatea de indatorare:
Capitaluri proprii
Ci  ≥ 0,5 exprimă posibilitatile de indatorare ale intreprinderii.
Capital permanent

CAF
3) Capacitatea de rambursare: Cr = Datorii totale ≥ 0,25 exprima capacitatea intreprinderii de a-si

rambursa datoriile totale.

Ratele de autonomie financiara calculate pe baza bilantului sunt prezentate in tabelul
urmator:

Nr.
Ratele de finantare Formula de calcul
crt.
1. Rata indatorarii globale (Rig = Dt/Pasiv)
2. Levierul financiar (LF = Dt/Cpr)
3. Rata autonomiei financiare (Raf = Cpr/Dt)
4. Rata indatorarii la termen (Rit =Dt.lg/Cpr)
5. Capacitatea de indatorare (Ci = Cpr/Cp)
6. Capacitatea de rambursare (Cr = CAF/Dt)

Fig. 1.4.4. Ratele de finantare – autonomia financiara

O rata a indatorarii globale sub 0,5 arata o pondere redusa a datoriilor in total pasiv, fiind
compensata de o pondere mai mare a capitalurilor proprii in structura finantarii.

23
 Levierul financiar subunitar reflecta gradul de indatorare redus si este o reflectare a gradului
mare de autonomie financiara a intreprinderii, finantarea activitatii realizandu-se preponderent din
capitalurile proprii.

CAPITOLUL II

FINANTAREA INTERNA SI EXTERNA

24
 2.1. Finantarea prin capitaluri proprii

Cresterea capitalului social al unei firme este o decizie strategica, ce poate fi materializata
prin una din modalitatile urmatoare: aport in numerar, incorporarea rezervelor sau conversia
datoriilor (obligatiuni, datorii comerciale, etc.). Avand in vedere ca, prin incorporarea rezervelor in
capitalul social, respectiv prin conversia datoriilor in actiuni nu se genereaza resurse banesti noi, se
va prezenta in continuare majorarea de capital social prin emisiune de actiuni contra numerar (sau
aport in numerar).

Cresterea capitalului social prin aport in numerar

Se poate realiza prin cresterea numarului actiunilor sau cresterea valorii nominale a
actiunilor existente.
Caracteristicile majorarii de capital social prin aport in numerar sunt:
Este o finantare prin resurse proprii externe, aportul fiind depus de actionarii societatii;
Are ca efect monetar cresterea lichiditatilor firmei cu consecinte favorabile exprimate in
cresterea productiei, cresterea profitului, cresterea dividendului, cresterea ratei dividendului;
Ofera un acces sporit la credite bancare; firma devine atractiva pentru creditori prin prisma
cresterii capitalului social;
Are efecte asupra structurii actionariatului in sensul ca daca toti vechii actionari isi
finalizeaza dreptul de subscriere, structura actionariatului nu se schimba; Nefinalizarea
dreptului de subscriere inseamna ca vechii actionari nu cumpara integral sau partial actiunile
care li se cuvin din noua emisiune, adica isi vand integral sau partial dreptul de subscriere
actionarilor noi.
Are efecte asupra structurii de piata in directia reducerii cursului actiunilor; acest fapt este
un rezultat al cresterii numarului de actiuni sau a cresterii valorii nominale mai repede decat
a profitului;
Efectul cresterii de capital asupra randamentului actiunilor este de reducere a ratei
dividendului (in cazul cresterii valorii nominale a actiunii) daca valoarea nominala creste
mai repede decat profitul ulterior.
Dreptul de subscriere apare in cazul unei emisiuni suplimentare de actiuni care este destinata
vanzarii, si consta in dreptul vechilor actionari de a cumpara cu prioritate actiuni din noua emisiune.

25
 Cursul bursier nou (CBN) al tuturor actiunilor respectivului emitent (atat cele vechi cat si
cele nou emise) are valoare teoretica si se calculeaza dupa formula:
CBN = (N0*CBV + N1*Pe)/ (N1+N0)
Unde N0 = numarul de actiuni vechi
N1 = numarul de actiuni nou emise
CBV = cursul bursier al vechilor actiuni
Pe = pretul de emisiune al noilor actiuni
Conditia care trebuie indeplinita pentru ca firma sa aiba o emisiune de actiuni reusita este ca
CBV >> VN si VN << Pe << CBV
Unde VN = valoarea nominala a actiunilor (care este aceeasi pentru toate actiunile)
>> = este evident mult mai mare
Aceasta relatie reprezinta sintetic situatia in care firma emitenta de actiuni reuseste sa-si
plaseze titlurile cat mai convenabil, la un pret de emisiune mai mare decat valoarea nominala (la
care se vor rascumpara actiunile) dar mai mic decat cursul bursier al actiunii, pentru a atrage cat mai
multi investitori.
Efectul emisiunii de actiuni asupra evolutiei cursului bursier este de scaderea a acestuia
astfel ca CBN < CBV adica noul curs bursier va fi mai mic decat vechiul curs bursier.
Consecinta emisiunii de noi actiuni pe piata, este aceea ca vechii actionari vor pierde din
capitalizarea lor bursiera. Compensarea pierderii se face prin dreptul de subscriere a carui valoare
este:
DS = CBV – CBN =[N1 / (N0+N1)] * (CBV – Pe)
Unde DS = valoarea dreptului de subscriere
Dreptul de subscriere poate fi vandut. Acest fapt este practicat in tarile cu piata bursiera
puternica, unde exista un segment aparte al pietei pe care se negociaza numai drepturi de subscriere.
Un drept de subscriere vandut reprezinta transmiterea posibilitatii de achizitie de actiuni,
cumparatorului dreptului de subscriere care va deveni astfel actionar al societatii emitente. Prin
urmare, actionarul care isi vinde / renunta la dreptul de subscriere nu va mai putea achiztiona
actiuni noi.
Pe piata bursiera, cumpararea actiunilor noi se face la pretul de emisiune.

Cresterea capitalului social prin incorporarea rezervelor

Este o operatiune care se poate realiza prin incorporarea partiala a fondului de rezerva in
capitalul social si nu este generatoare de noi surse de finantare. Aceasta operatiune se realizeaza

26
prin emisiunea de noi actiuni care se atribuie gratuit vechilor actionari. Actiunile nou emise vor
avea aceeasi valoare nominala ca cea a actiunilor deja existente.
Caracteristicile majorarii de capital prin incorporarea rezervelor sunt:
Este o operatiune conditionata de faptul ca fondul de rezerva care se poate incopora in
capitalul social este format din toate celelalte rezerve, mai putin rezervele legale si cele
statutare;
Operatiunea de incorporare a rezervelor din reevaluarea imobilizarilor este reglementat de
Legea societatilor comerciale – acest fapt permitand capitalizarea unui castig obtinut din
reflectarea activului imobilizat la valoarea de piata actuala;
Este o finantare din resurse proprii interne, respectiv profit net nedistribuit actionarilor in
anii anteriori cand s-au facut varsaminte in contul fondului de rezerva;
Are ca efect monetar accesul sporit la credite bancare – existenta unei garantii mai mari ca
urmare a cresterii capitalului social;
Dezavantajul acestei operatiuni este ca nu aduce lichiditati firmei;
Atribuirea de noi actiuni ca urmare a incorporarii rezervelor nu modifica structura
actionariatului; Totusi, daca unii actionari isi vand dreptul de atribuire, actionariatul se va
modifica, in sensul aderarii de noi actionari;
Efectul de piata este de reducere a cursului bursier, pe motivul cresterii numarului de actiuni
si al diminuarii dividendului pe actiune si a ratei dividendului, ca o consecinta a stagnarii
productiei la un anumit nivel, deoarece aceasta modalitate de majorare a capitalului social
nu aduce disponibilitati firmei;
Efectul operatiunii asupra randamentului actiunii este de reducere a ratei randamentului, in
cazul in care profitul nu creste corespunzator / direct proportional cu cresterea capitalului
social.
Dreptul de atribuire apare in cazul unei emisiuni suplimentare de actiuni, care este destinata
distribuirii gratuite actionarilor existenti. Aceste drept de atribuire consta de fapt in dreptul
actionarilor de a primi cu titlu gratuit noile actiuni, ca rezultat al faptului ca in anii in care s-au facut
varsaminte la fondul de rezerva ei ar fi putut primi un dividend majorat, dar nu l-au primit tocmai
datorita optiunii de a constitui rezerve.
Cursul bursier nou al tuturor actiunilor respectivului emitent (atat cele vechi cat si cele nou
emise) are valoare teoretica si se calculeaza dupa formula:
CBN = (N1*CBV) / (N0+N1)
Unde N0 = numarul de actiuni vechi

27
 N1 = numarul de actiuni nou emise
CBV = cursul bursier al vechilor actiuni
CBN = cursul bursier al noilor actiuni
Conditia care trebuie indeplinita pentru ca firma sa aiba o emisiune de actiuni reusita este ca
CBV >> VN .
Efectul emisiunii de actiuni asupra cursului bursier este de scaderea a acestuia astfel ca
CBN < CBV adica noul curs bursier va fi mai mic decat vechiul curs bursier.
Compensarea pierderii se face prin dreptul de atribuire a carui valoare este:
DS = CBV – CBN = (N0 * CBV) / (N0+N1)
Unde DA = valoarea dreptului de atribuire
N0 = numarul de actiuni vechi
N1 = numarul de actiuni nou emise
CBV = cursul bursier al vechilor actiuni
CBN = cursul bursier al noilor actiuni
Cumparatorul dreptului de atribuire poate cumpara actiuni de la emitent la o valoare egala
cu noul curs bursier teoretic.
Cresterea capitalului social prin conversiunea datoriilor
Modul de realizare a acestei operatiuni este emisiunea de titluri numite “obligatiuni
convertibile in actiuni”, sau emisiunea de actiuni a caror valoare acopera datoriile ce se doresc a fi
convertite, si distribuirea acestora catre creditorii firmei, avand drept consecinta anularea datoriilor
firmei.
Caracteristicile majorarii de capital social prin conversia obligatiunilor / datoriilor in actiuni
sunt:
Este o operatiune conditionata de faptul ca emitentul trebuie sa aiba cel putin doua bilanturi
anuale incheiate;
Imprumutul are caracter obligatar si respecta toate regulile unui astfel de imprumut
(elemente tehnice, regulament de derulare, modalitate de emisiune, etc.)
Imprumutul are caracter convertibil. Ca urmare acestui lucru sunt obligatorii urmatoarele
elemente:
a. Precizarea ratei de conversie (numarul de actiuni ce revine unei obligatiuni care se
converteste, respectiv unei datorii);
b. Precizarea termenului de conversie (“pana la data” sau “in intervalul”);
c. Precizarea caracterului conversiei – obligatorie sau nu;

28
 Efectul operatiunii asupra randamentului obligatiunii se concretizeaza in urmatoarea relatie:
RDOC < RDOS unde RDOC este rata dobanzii la obligatiunile convertibile iar RDOS este
rata dobanzii la obligatiunile simple;
Efectul monetar : emitentul are acces la un imprumut mai ieftin iar la scadenta nu apar
fluxuri de plati decat daca conversia nu este obligatorie;
Efectul patrimonial: la scadenta capitalul social creste cu valoarea obligatiunilor / datoriilor
convertite; se modifica structura capitalului propriu si a capitalului permanent.
In cadrul operatiunilor de majorare a capitalului social, pot fi emise atat actiuni ordinare cat
si actiuni preferentiale. Conform prevederilor Legii 31/1990 actiunile preferentiale au dreptul la un
dividend prioritar insa nu confera drept de vot titularului in cadrul adunarilor generale a
actionarilor:
  “(1) Se pot emite acţiuni preferenţiale cu dividend prioritar fără drept de vot, ce conferă
titularului:
     a) dreptul la un dividend prioritar prelevat asupra beneficiului distribuibil al exerciţiului
financiar, înaintea oricărei alte prelevări;
     b) drepturile recunoscute acţionarilor cu acţiuni ordinare, inclusiv dreptul de a participa la
adunarea generală, cu excepţia dreptului de vot.
     (2) Acţiunile cu dividend prioritar, fără drept de vot, nu pot depăşi o pătrime din capitalul social
şi vor avea aceeaşi valoare nominală ca şi acţiunile ordinare.”
Emisiunea de actiuni - Avantaje din punct de vedere al firmei:
Pot fi atrase finantari pentru proiecte importante, de mare anvergura, deoarece actiunile
ordinare au o rentabilitate mai mare si reprezinta un titlu de proprietate asupra firmei;
Nu obliga firma la plati periodice fixe, indiferent de evolutia profiturilor si fluxurilor de
numerar;
Nu se returneaza banii investiti ci se platesc doar dividendele, anual, din profitul net;
Nu exista scadenta deci actiunile nu trebuie rascumparate niciodata;
Scade costul indatorarii si asigura flexibilitatea optiunilor viitoare de finantare pe termen
lung;
Firma prezinta garantii prin simplul fapt ca este cotata la bursa;
Firma, cotata la bursa este vizibila, deschisa publicului, are parte de publicitate in mediul
economic.
Emisiunea de actiuni - Dezavantaje din punct de vedere al firmei
Dilutia puterii de control in firma;

29
 Cresterea numarului de actionari beneficiari ai profiturilor superioare potentiale;
Costuri de emisiune mari;
Marimea costului mediu ponderat al capitalului poate deveni ne-optima, in cazul in care
ponderea capitalurilor proprii se modifica;
Transparenta exagerata, care poate duce la pierderea unor oportunitati prin faptul ca
subtilitatile de gestiune sunt facute publice;
Crearea unei atmosfere conflictuale in cazul in care persoane ostile conducerii ar intra in
posesia unui numar mare de actiuni ale firmei;
Adunarea generala a actionarilor este organul suprem de conducere – hotararile acesteia
trebuie respectate si uneori ele nu sunt in concordanta cu planurile de dezvoltare care au
generat de fapt emisiunea de actiuni.
Emisiunea de actiuni - Avantaje din punct de vedere al investitorilor
Dreptul de vot care confera controlul legal asupra firmei (partii din capitalul social detinuta);
Dreptul la o parte din veniturile firmei;
Castiguri mai mari pe actiune vanduta datorita rentabilitatii mai mari oferite.
Emisiunea de actiuni - Dezavantaje din punct de vedere al investitorilor
La lichidare, actionarii care detin actiuni ordinare sunt ultimii in ordinea de prioritate a
drepturilor;
Pot exista perioade in care sa nu existe sau sa nu se distribuie dividende;
Riscul asumat de investitori este mai mare decat in cazul achizitiei de obligatiuni de la stat.

2.2. Finantarea prin capitaluri imprumutate

Finantarea prin credite bancare

Finantarea prin credite bancare este o modalitate de asigurare a necesarului de capital, fara
imixtiuni in conducerea firmei din partea unor institutii sau terte persoane.

30
 Avantajele acestei optiuni de finantare rezida in pastrarea structurii actionariatului firmei si a
capitalului social fara a imparti proprietatea cu alti actionari si evitarea unei proceduri anevoioase
de urmat in cazul emisiunii de obligatiuni, si binenteles a controlului statului.
Contractarea unui credit bancar poate fi evitata daca firma isi poate acoperi necesitatile de
finantare din surse mai ieftine cum ar fi:
Amanarea platii furnizorilor;
Contracte de livrare a materiilor prime si materialelor cu plata la termen;
Amanarea platii dividendelor;
Discounturi acordate clientilor fideli care achizitioneaza cu plata imediata.
Bancile, ca institutii specializate, se ocupa de atragerea de depozite si acordarea de
imprumuturi, avand ca obiect principal gestionarea fondurilor atrase si a imprumuturilor acordate,
iar scopul final – obtinerea de profit bancar. Principala activitate a institutiilor bancare este cea de
creditare si comporta o multitudine de aspecte rezultate din varietatea tipurilor de credite acordate.
Creditele pe care o banca le poate acorda se clasifica in functie de perioada de acordare in:
Credite pe termen scurt
Credite pe termen mediu
Credite pe termen lung
Creditele pe termen scurt se acorda pe o perioada de cel mult un an si pot avea optiuni de
rambursare in rate, cu scadenta stabilita prin contractul de credit sau rambursare integrala la
scadenta. Dobanda stabilita pentru acest tip de credit este platibila lunar dar se poate opta pentru
alte modalitati de plata (trimestrial, la scadenta).
Destinatia acestui tip de credit este, in principal asigurarea finantarii activitatii curente a
firmei – activitatea de productie / comert.
Creditele pe termen scurt se pot prezenta in una din urmatoarele forme:
Avansurile in cont curent – cu destinatia de acoperire a necesitatilor curente, a cheltuielilor
imprevizibile. Aceste credite nu au un termen fix de rambursare, acordarea lor fiind conditionata
de existenta unor depozite bancare sau incasari probabile compensatorii, cu care se garanteaza
rambursarea creditului.
Liniile de credit permit accesul firmei la sume a caror valoare se inscrie in limita unui plafon
maxim aprobat de banca; Tragerile (luarea banilor in transe) nu se fac la termene dinainte
stabilite, ci in momentul in care firma are nevoie de bani; astfel nu apare riscul ca firma sa ia un
imprumut pentru care trebuie sa plateasca dobanda, pe care sa nu mai fie nevoie sa-l foloseasca
integral;

31
 Creditele pe stoc se acorda pe baza unei garantii reale, adica pe baza stocului de marfa din
depozitele fimei. Evident, conditia pe care banca o pune este ca aceste stocuri sa fie vandabile,
sa aiba desfacerea asigurata.
Creditele pe termen mediu au scadenta de rambursare intre 1 si 5 ani. Ele se acorda pentru
activitatea de import / export, pe baza de contracte ferme, sau pentru activitatea de investitii cu
eficienta dovedita. Aceste destinatii, insa nu sunt limitative, bancile putand crea produse noi –
credite pe termen mediu pentru finantarea activitatii de exploatare.
Creditele pe termen lung au scadenta de rambursare mai mare de 5 ani. Ele se acorda pentru
investitiile pe termen lung, cu durata de folosinta indelungata, cum ar fi cele pentru constructii de
hale industriale, depozite, achizitii de utilaje, echipamente, masini, etc. Rambursarea acestora se
face esalonat: lunar, trimestrial, semestrial sau anual, in baza unui grafic de plati stabilit prin
contractul de credit.

Garantarea creditelor
In cadrul oricarei operatiuni de credit bancile iau in calcul un risc cert. Riscul legat de credit
consta in riscul insolvabilitatii firmei care poate conduce la pierderea sumei imprumutate si a
dobanzilor aferente si in riscul imobilizarii banilor imprumutati, in cazul in care firma nu respecta
angajamentul achitarii la scadenta a sumei convenite.
Riscurile care rezulta din insolvabilitatea firmei pot fi asigurate prin constituirea de garantii
in favoarea bancii.
Pentru acordarea unui imprumut banca cere garantii reale, care sa acopere valoarea
creditului acordat precum si valoarea dobanzilor si a celorlalte costuri implicate (comisioane si
speze bancare). Garantia reala confera creditorului un drept real asupra unor elemente din
patrimoniul firmei sau al girantilor, fapt care consta in dreptul de a vinde bunul cu care se
garanteaza si de a incasa contravaloarea acestuia, pana la acoperirea datoriei.

Finantarea prin emisiune de obligatiuni

Obligatiunile reprezinta valori mobiliare care certifica detinatorului calitatea de creditor al

firmei emitente a acestora. Obligatiunile constituie, un mijloc de atragere a resurselor financiare
disponibile pe piata financiara. Comparativ cu actiunile, obligatiunile ofera posibilitatea de a investi

32
cu asumarea unui risc mai redus si un castig ce nu depinde de rezultatele firmei. In cazul in care
firma intra in lichidare, cei dintai despagubiti sunt creditorii, deci riscul obligatiunilor se dovedeste
a fi mai redus decat cel asociat actiunilor.
Obligatiunile pot fi emise fie la o rata fixa a dobanzii, fie la una variabila. In ambele cazuri,
dobanda se calculeaza prin aplicarea ratei dobanzii la valoarea ramasa (nerambursata) a
imprumutului.
Obligatiunile comporta un castig fixat sub forma de dobanda, platibila anual.
Obligatiunile pot fi convertibile in actiuni, in cazul in care firma decide acest lucru,
conferind detinatorilor aceleasi drepturi de care se bucura ceilalti actionari.
Imprumutul obligatar este caracterizat printr-o serie de elemente tehnice:
Valoarea nominala a obligatiunii este suma inscrisa pe obligatiune. Aceasta valoare sta la
baza calcularii cursului bursier si a ratei nominale a dobanzii.
Pretul de emisiune reprezinta suma cu care o obligatiune se vinde la momentul emisiunii si
poate fi inferior valorii nominale, pentru a creste atractivitatea titlului, caz in care se poate
calcula prima de emisiune:
Prima de emisiune = Pretul de emisiune – Valoarea nominala
Rata nominala a dobanzii este de fapt rata de dobanda cu care se remunereaza imprumutul.
Cuponul consta in suma dobanzii cu care se remunereaza imprumutul. Formula de calcul a
cuponului este:
Dobanda (cuponul) = Rata nominala de dobanda * Valoarea nominala
Durata imprumutului este perioada pana la scadenta finala a imprumutului, cand
obligatiunile trebuie rascumparate de catre emitent;
Prima de rambursare este diferenta intre pretul de rascumparare a obligatiunii, mai mare si
valoarea nominala, mai mica si se calculeaza dupa relatia:
Prima de rambursare = Pretul de rascumparare – Valoarea nominala
Pretul de rascumparare reprezinta suma anuntata in momentul emisiunii, la care se va
rascumpara, la termen, de catre emitent, o obligatiune.
Anuitatea este suma totala platita creditorului obligatar, si se compune din rata de
rambursare aferenta anului t si cuponul (dobanda anuala) platit in anul t.
Anuitatea t = Rata de rambursare t + Cuponul t
Imprumuturile obligatare se pot clasifica in functie de modalitatea de rambursare astfel:
Imprumuturi cu rambursare in final;
Imprumuturi cu rambursare sub forma de anuitati;

33
 Imprumuturi cu rambursare in rate constante;
Imprumuturi sub forma cuponului zero.
Imprumuturile obligatare cu rambursare la final sunt considerate forma clasica de
rambursare. Anual, sau la intervale de timp stabilite prin contract, se plateste cuponul calculat prin
aplicarea ratei dobanzii la valoarea nominala, iar la scadenta este rambursat intregul imprumut la
valoarea nominala sau la pretul de rascumparare, in cazul in care se doreste oferirea primei de
rambursare.
In cazul in care se adopta rambursarea sub forma anuitatilor constante, dobanzile platite vor
scadea ca marime pe parcursul perioadei de rambursare, in timp ce ratele de rambursare vor creste
astfel incat anuitatea sa se mentina constanta in fiecare perioada.
In cazul rambursarii sub forma ratelor constante, anuitatile vor fi din ce in ce mai mici,
dobanda calculandu-se in fiecare perioada, prin aplicarea ratei dobanzii la valoarea ramasa
nerambursata.

Finantarea prin leasing

Actul normativ care reglementeaza vanzarea de bunuri in sistem leasing este Ordonanta
Guvernului nr. 51 din 28 august 1997 , republicată, privind operaţiunile de leasing şi societăţile de
leasing aprobata prin Legea nr. 90 din 28 aprilie 1998 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.
51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing.
Operatiunea de leasing permite firmei sa obtina bunuri pe care le poate utiliza exclusiv in
desfasurarea activitatii sale. Firma nu este obligata sa cumpere aceste bunuri a caror proprietara
nici nu este.
Din aceste considerente, leasingul reprezinta pentru firma o modalitate avantajoasa de a
obtine mijloacele fixe necesare – de regula bunuri de folosinta indelungata, cu valoare mare, uzura
morala rapida, cum ar fi utilaje grele, masini, combine agricole, dar nu numai. Operatiunile de
leasing pot avea ca obiect si cumpararea de proprietati imobiliare, cladiri, etc.
In general, leasingul presupune ca firma inchiriaza un bun pe o anumita perioada de timp, de
la o firma de leasing, care ramane proprietara bunului, urmand ca la terminarea contractului, firma
utilizatoare – locatara sa opteze pentru:
Returnarea bunului
Cumpararea sa la valoarea reziduala (ramasa)
Incheierea unui nou contract de leasing.

34
 Societatea de leasing achizitioneaza bunul respectiv pentru clientul care urmeaza sa
foloseasca acel bun. Pe durata derularii contractului de leasing, societatea de leasing pastreaza
dreptul de proprietate, in timp ce firma utilizatoare a bunului dispune de dreptul de folosinta a
acestuia.
Intr-un contract de leasing sunt implicate trei parti:
Locatorul, care este proprietarul bunului – societatea de leasing;
Locatarul, cel care inchiriaza bunul;
Furnizorul, care poate fi ales de catre locatar.

Banca

Furnizor Firma de leasing Chirias

Fig. 1.2.3.2.1. Circuitul operatiunii de leasing

Pe relatia furnizor – firma de leasing se efectueaza vanzarea bunului de catre furnizor catre
firma de leasing. Astfel, furnizorul incaseaza contravaloarea bunului vandut, iar firma de leasing
devine proprietara bunului.
Pe relatia firma de leasing – banca se incheie un contract de finantare a achizitiei bunului
respectiv, banca oferind credit – banii necesari achizitionarii bunului, iar firma de leasing asigura
plata ratelor si a dobanzii creditului acordat.
Pe relatia chirias – firma de leasing, chiriasul intra in posesia bunului inchiriat, fara a i se
transfera dreptul de proprietate, angajandu-se sa plateasca firmei de leasing ratele de leasing
stabilite la incheierea contractului de leasing.
In acceptiunea Codului fiscal, operatiunea de leasing este definita la art. 7 astfel:
„ 7. contract de leasing financiar - orice contract de leasing care îndeplineşte cel puţin una dintre
următoarele condiţii:
a) riscurile şi beneficiile dreptului de proprietate asupra bunului care face obiectul leasingului
sunt transferate utilizatorului la momentul la care contractul de leasing produce efecte;
b) contractul de leasing prevede expres transferul dreptului de proprietate asupra bunului ce
face obiectul leasingului către utilizator la momentul expirării contractului;

35
 c) utilizatorul are opţiunea de a cumpăra bunul la momentul expirării contractului, iar valoarea
reziduală exprimată în procente este mai mică sau egală cu diferenţa dintre durata normală de
funcţionare maximă şi durata contractului de leasing, raportată la durata normală de funcţionare
maximă, exprimată în procente;
d) perioada de leasing depăşeşte 80% din durata normală de funcţionare maximă a bunului care
face obiectul leasingului; în înţelesul acestei definiţii, perioada de leasing include orice perioadă
pentru care contractul de leasing poate fi prelungit;
e) valoarea totală a ratelor de leasing, mai puţin cheltuielile accesorii, este mai mare sau egală
cu valoarea de intrare a bunului;
8. contract de leasing operaţional - orice contract de leasing încheiat între locator şi locatar,
care transferă locatarului riscurile şi beneficiile dreptului de proprietate, mai puţin riscul de
valorificare a bunului la valoarea reziduală, şi care nu îndeplineşte niciuna dintre condiţiile
prevăzute la pct. 7 lit. b) - e); riscul de valorificare a bunului la valoarea reziduală există atunci
când opţiunea de cumpărare nu este exercitată la începutul contractului sau când contractul de
leasing prevede expres restituirea bunului la momentul expirării contractului;”
Cea mai mare diferenta dintre cele doua tipuri de leasing este aceea referitoare la modul de
inregistrare in contabilitate a ratelor lunare de leasing.
Pentru o firma care ia in leasing operational un bun, intreaga suma pe care o plateste lunar
este deductibila si este considerata ca fiind o cheltuiala (rata de leasing, dobanda de leasing,
beneficiul firmei de leasing).
In cazul leasingului financiar, suma platita lunar nu mai este deductibila in totalitate. Se
deduc numai dobanda de leasing si beneficiul firmei de leasing. Rata de leasing propriu-zisa nu este
deductibila, deoarece exista optiunea de cumparare a bunului la sfaritul contractului. In schimb se
calculeaza si se inregistreaza, in contabilitatea locatarului, amortizarea bunului luat in leasing.

CAPITOLUL III

COSTUL CAPITALURILOR FIRMEI

36
 Capitalurile firmei, proprii si imprumutate pun la dispozitie intreprinderii resursele banesti
necesare desfasurarii activitatilor sale. Capitalurile proprii sunt constituite din capitalul social varsat
de actionari/asociati, profitul nedistribuit din perioadele anterioare, alte acumulari de capital – prime
de capital, rezerve, rezultatul exercitiului. Datoriile se compun din totalitatea fondurilor atrase de
intreprindere pe parcursul activitatii sale si constau in credite furnizori, credite bancare pe termen
scurt, credite bancare pe termen lung, leasing financiar, imprumut obligatar, etc.
Indiferent de provenienta capitalului, acesta comporta un cost de oportunitate pentru fiecare
dintre detinatori, cost care reprezinta, din punctul de vedere al investitorilor rentabilitatea capitalului
investit, din punctul de vedere al creditorilor – rentabilitatea capitalului imprumutat (imobilizat).
Costul capitalurilor intreprinderii reprezinta media ponderata a costului de piata al surselor
de capital (capital propriu si imprumuturi).

3.1 Costul capitalurilor proprii

Costul capitalurilor proprii, sub forma dividendelor nu se poate compara direct cu costul
altor surse de finantare. Dividendele reflecta de fapt rentabilitatea sperata de actionari pentru
capitalul propriu se poate afla cu formula:
K = (Dividende distribuite / Capital propriu )*100
K = (D/Cpr)*100
Daca rentabilitatea este insufucienta, actionarii vor cauta sa vanda titlurile determinand
scaderea cursului, iar noile actiuni nu se vor putea vinde in conditii avantajoase pentru firma.
Actionarii asteapta un castig suficient, sub forma dividendelor si a plusvalorii obtinuta din vanzarea
titlurilor, avand in vedere faptul ca aceasta este o investitie cu risc. Astfel, costul capitalurilor
proprii poate fi asimilat randamentului minim pe care-l pot atinge aceste capitaluri pentru a-i pastra
pe vechii actionari si pentru a-i atrage pe altii noi.
Costul capitalului propriu se mai poate afla:
K = Profit net / Capitaluri proprii
K = Pnet / Cpr
Modelul Gordon & Shapiro presupune ca dividendele cresc cu o rata anuala de constanta
astfel:
K = (Dividendul / Valoarea actiunii)+Rata constanta de crestere anuala a dividendului
K = (D / Va ) + g

37
 In cazul societatilor comerciale ale caror titluri sunt tranzactionate la Bursa de Valori, costul
capitalului trebuie sa tina cont de cursul bursier al actiunii:
K = Ultimul dividend / Cursul unei actiuni la bursa + Rata constanta de crestere anuala a
dividendului
K=D/P+g

3.2. Costul capitalurilor imprumutate

Costul datoriilor pe termen lung si mediu se poate calcula pe baza ratei dobanzii nominale,
precizate in cadrul contractelor incheiate de intreprindere cu creditorii sai. Aceasta rata a dobanzii
este influentata, in cazul imprumuturilor obligatare, de cheltuielile de administrare care se adauga
dobanzii si cresc costul real al finantarii, iar din punct de vedere fiscal scad profitul impozabil prin
deducerea cheltuielilor cu dobanzile (daca se situeaza in limita de deductibiltate: grad de indatorare
<3).

Costul creditului bancar

Costul creditelor este un criteriu care sta la baza fundamentarii deciziei de indatorare a
intreprinderii. Costul creditelor se compune din rata dobanzii si comisioanele aferente percepute de
banca, pentru analiza documentatiei clientului, pentru administrarea creditului, pentru riscuri,
comsioane de gestionare, de reesalonare, etc.
Costul creditului implica elemente de remunerare a capitalului avansat precum si a riscului
asumat de banca. Costul creditului este determinat de rata dobanzii care, la randul ei este formata
din rata dobanzii de referinta (care poate fi rata oficiala a scontului aplicata de BNR la creditele
acordate bancilor comerciale, sau poate fi rata aplicata de bancile comerciale celor mai importanti
clienti ai acestora), la care se adauga majorarea ratei pentru compensarea riscului implicat de tipul
de credit (credit de trezorerie, credit de investitii) precum si majorarea ratei pentru compensarea
riscului de intreprindere (risc calculat in functie de marimea patrimoniului, bonitatea intreprinderii).
Marimea dobanzii este determinata de volumul creditului si de numarul de zile efective de
creditare, si se calcu caleaza astfel:
Dobanda = [(Credit * Rata dobanzii) * Numar de zile] / 360 zile * 100
In practica economica exista doua sisteme de echivalenta a dobanzilor:

38
1. Echivalenta simpla:
Rata anuala a dobanzii = 2 * Rata semestriala adobanzii
Rata anuala a dobanzii = 4 * Rata trimestriala a dobanzii
Rata anuala a dobanzii = 12 * Rata lunara a dobanzii
Rata anuala a dobanzii = 360 * Rata zilnica a dobanzii
2. Echivalenta compusa
(1 + Rata anuala anuala a dobanzii) = (1+ Rata semestriala a dobanzii)2
(1 + Rata anuala anuala a dobanzii) = (1+ Rata trimestriala a dobanzii)4
(1 + Rata anuala anuala a dobanzii) = (1+ Rata lunara a dobanzii)12
Calculul dobanzii simple anuale se realizeaza cu formula:
Dobanda = [Capital imprumutat * Durata imprumutului (exprimata in ani) * Rata anuala a
dobanzii] / 100
Calculul dobanzii compuse anuale se realizeaza cu formula:
Dobanda = Capital imprumutat * (1+Rata anuala a dobanzii)n – Capial imprumutat
Unde n = durata imprumutului exprimata in ani.
Costul total al creditelor cuprinde dobanda si mai multe categorii de comisioane care pot fi
comisioane de risc, comisioane de gestiune a creditului, comisioane de acordare a creditului,
comisioane de neutilizare a creditului, comisioane de administrare a creditului, etc.
Costul creditelor de scont este determinat de rata dobanzii, de comisioanele aferente si de
perioada de la scontarea efectelor comerciale la banci pana la scadenta acestora. Rata dobanzii
aplicabila creditelor de scont este mai mica in comparatie cu rata dobanzii la celelalte credite
bancare, deoarece comporta un risc de neincasare mult mai mic.

Costul imprumutului obligatar

Obligatiunile sunt titluri negociabile, reprezentând un drept de creanta asupra capitalurilor

imprumutate unei societati. Imprumuturile obligatare au, în principiu, un cost de procurare mai mic
decât subscrierile la capitalul social si nu afectează dreptul de proprietate al actionarilor.
Imprumutul obligatar se defineste prin mai multe caracteristici privind conditiile de emisiune,
dobanda remuneratorie, durata si modalitatea de rambursare.

39
 Costul imprumutului obligatar este compus din dobanda inscrisa pe obligatiune, si care
poate fi fixa sau variabila si cheltuielile de emisiune. Dobanda se plateste la datele scadente
inscrise pe obligatiune, sau in prospectul de emisiune, si se calculeaza la valoarea ramasa de
rambursat a imprumutului obligatar, in cazul ramubursarii in rate anuale.
Dobanda obligatiunii se mai numeste si cuponul obligatiunii si se calculeaza astfel:
D = dn * Vn
Unde dn = dobanda nominala inscrisa pe obligatiune
Vn = valoarea nominala a obligatiunii
D = cuponul obligatiunii
Obligatiunile sunt titluri de valoare, mobiliare, ce comporta riscuri mult reduse fata de
actiuni, care se tranzactioneaza liber, pe piete reglementate - Bursa de Valori. Cursul obligatiunii,
nuda de cupon (care nu ia in calcul valoarea dobanzii, a castigului promis de emitent), la un
moment dat, se calculeaza ca raport:
c = (Vp / Vn) *100
Unde Vp = valoarea de piata a obligatiunii
c = cursul obligatiunii
Castigul pe care il aduce obligatiunea, in ziua n dupa cea ma recenta scadenta expirata de
plata a dobanzii se poate afla:
C = C% * Vn
Unde C% = este expresia procentuala a valorii cuponului in ziua a n-a dupa cea mai recenta
scadenta expirata de plata a dobanzii obligatiunii.
Tinand cont de cursul obligatiunii si de valoarea cuponului, se poate calcula pretul
obligatiunii la piciorul cuponului:
p = c + C%
si valoarea de piata a obligatiunii cu cupon inclus
Vpc = p * Vn
Unde p = pretul obligatiunii la piciorul cuponului
Vpc = valoarea de piata a obligatiunii cu cupon inclus
Rata efectiva a dobanzii, care sta la baza calcularii costului efectiv al impumutului obligatar
este determinata de valoarea cuponului si de valoarea de piata a obligatiunii.
de = D / Vp = dn / c
Unde Vp = valoarea de piata a obligatiunii
D = cuponul obligatiunii

40
 dn = dobanda nominala inscrisa pe obligatiune
c = cursul obligatiunii
Rezulta ca dobanda efectiv suportata de intreprindere, reprezentand costul de utilizare a
resurselor banesti atrase prin imprumutul din obligatiuni, se calculeaza cu ajutorul dobanzii
efective:
D = de * Vn
Imprumutul obligatar este o forma de credit pe termen lung, care se procura cu costuri mai
mici decat subscrierile de capital, dar nu sunt la indemana oricarei intreprinderi, pentru astfel de
operatiuni, fiind necesara indeplinirea anumitor conditii.

Costul leasingului

Analizat din punct de vedere financiar, leasingul este o alternativa la finanţarea din
imprumuturi pe termen lung cu garantii sigure. In consecinta, leasingul ridica doua probleme
financiare majore: a indatorarii şi a costului finantarii operatiunii de inchiriere.
In privinta indatorarii, atat analistii financiari, cat si cei contabili sunt de accord ca leasingul
se inscrie in categoria capitalurilor imprumutate si se ia în calculul ratei de indatorare. Speranta
„desarta” ca leasingul nu afecteaza rata indatorarii se alimentează superficial din inregistrarea
contractelor de leasing în afara bilantului. In acest fel unii manageri isi construiesc „iluzia” ca
potentialii parteneri (investitori de capital, furnizori, beneficiari etc.) vor citi doar bilantul si ca nu
vor avea rabdare sa conecteze indatorarea din bilant cu obligatiile extrabilantiere ale intreprinderii.
Standardele internaţionale de contabilitate recomandă însă capitalizarea leasingului, respectiv
înscrierea în activ a valorii bunului utilizat în leasing şi înscrierea în pasiv a valorii actuale a
redevenţelor de plătit în respectivul contract de leasing.
Fiind o forma de imprumut pe termen lung, leasingul, financiar si operational, implica un
beneficiu pentru societatea de leasing si un cost pentru clientul acesteia. Costul leasingului se
compune din dobanda, in cazul leasingului financiar si beneficiul sau marja de profit a firmei de
leasing in cazul leasingului operational.
In cazul leasingului financiar, care transfera majoritatea riscurilor si beneficiilor dreptului de
proprietate la locatar, dobanda este stabilita prin contractul de leasing si este calculata in cadrul
scadentarului de leasing, fiind o componenta a ratei lunare de leasing. Deci, rata de leasing se
compune din rata de capital (sau principal) - care poate fi considerata ca o rata de rambursare a
imprumutului acordat – si dobanda, calculata la soldul sumei ramasa de rambursat. Ca un cost

41
suplimentar, societatile de leasing percep, la inceputul contractului un comision de administrare,
pentru respectivul contract.
In cazul leasingului operational, rata de leasing lunara se numeste redeventa, si reprezinta o
cheltuiala pentru locatar. Practic, costul leasingului financiar este valoarea tuturor redeventelor
platite pentru utilizarea unui bun sau chiria platita proprietarului bunului pentru bunul luat in
leasing. Totusi, rata de leasing operational, difera de chiria platita in cadrul unui contract de
inchiriere, prin faptul ca ea contine o marja de profit, asupra careia au cazut de acord locatorul si
locatarul. Se poate aprecia ca ceea ce-l costa pe locatar pentru a utiliza bunul respectiv este exact
aceasta marja de profit a societatii de leasing.

CAPITOLUL IV

42
 STUDIU DE CAZ PRIVIND SURSELE DE FINANTARE
SI COSTUL DE CAPITAL LA S.C. NICAGRO S.A. BARLAD

Prezentarea generala a S.C. NICAGRO S.A.

Denumirea S.C. NICAGRO S.A.

Sediul social Loc. Bârlad , str. Tecuciului, nr. 26, jud. Vaslui
Telefon / fax 0235_460714 / 0235_460792
E-mail: Nicagro_Barlad@yahoo.com
Forma juridica Societate pe actiuni cu capital integral privat
Numar de inmatriculare la O.R.C. J 17 / 761 / 1991
Infiintare Prin restructurarea I.A.S. Bârlad
Temei juridic de constituire H.G.R. nr. 266 / 1991
Cod unic de inregistrare RO 1627815
Societatea nu are filiale si nu este asociata cu alte intreprinderi.
Durata de functionare a societatii este nelimitata in timp, cu incepere de la data infiintarii
sale si inregistrarii la Oficiul Registrului Comertului.
Capitalul social al S.C. NICAGRO S.A., integral subscris si varsat, in valoare totala de
9.251.359,20 RON , se compune dintr-un numar de 4.534.980 actiuni nominative, cu o valoare
nominala de 2,04 lei/actiune.
In prezent, capitalul social al S.C. NICAGRO S.A. este repartizat intre cinci actionari:
Actionar Aport Numar Cota de participare
la capital actiuni la beneficii si pierderi
Persoana fizica 8633145.36 ron 4231934 93.3175890522%
Persoana juridica 617403.96 ron 302649 6.6736567747%
Persoana fizica 401.88 ron 197 0.0043440103%
Persoana fizica 204.00 ron 100 0.0022050814%
Persoana fizica 204.00 ron 100 0.0022050814%

In conformitate cu statutul societatii, in cazul excluderii unuia dintre actionari, acesta din
urma nu are dreptul la o parte proportionala din patrimoniul societatii, ci numai la o suma de bani
care sa reprezinte valoarea acesteia.
Aportul la capitalul social nu este purtator de dobanzi . Fiecare actiune subscrisa si varsata,
confera posesorului ei un drept, proportional egal cu numarul actiunilor existente , drept de vot in

43
Adunarea Generala a Actionarilor, participarea la beneficii sau la activul firmei, precum si alte
drepturi prevazute in statutul societatii.
Organul superior de conducere a societatii este Adunarea Generala a Actionarilor, care se
constituie si functioneaza in conformitate cu statutul societatii. Conducerea activitatii societatii este
asigurata de Consiliul de Administratie si Directorul General.
Scopul societatii il constituie desfasurarea activitatii de productie, valorificarea pe piata a
produselor obtinute, prestarea de servicii catre terti asa cum sunt cuprinse in obiectul de activitate si
statut.
Activitatea principala a societatii este “Cultivarea cerealelor , a plantelor leguminoase, si a
plantelor producatoare de seminte oleaginoase” cod CAEN _ 0111.
Activitatile secundare sunt :
Activitatea de inchiriere a blocurilor de locuinte detinute in proprietate, persoanelor fizice,
inclusiv recuperarea cheltuielilor cu utilitatile.
Activitatea de prestari de servicii de transport rutier de marfuri cu mijloace de transport de
mare capacitate (autotractoare cu semiremorci de capacitate peste 25 tone);
Activitatea de depozitare a cerealelor si semintelor de plante tehnice, in spatii special
amenajate.
S.C. NICAGRO S.A. dispune de dotari tehnice specifice activitatii de baza dar si
activitatilor secundare.
Societatea isi desfasoara activitatea la cele mai inalte standarde de calitate.
Pentru activitatile conexe societatea dispune de personal calificat, autorizat astfel:
Autorizare ARR pentru transportul de substante chimice periculoase;
Autorizare ARR pentru transport international de marfuri;
Autorizare fito-sanitara pentru uzul substantelor chimice periculoase.
Pe probleme de mediu, societatea a obtinut autorizatia de mediu valabila 12 luni, la data de
30.03.2008.
Societatea isi desfasoara activitatea de cultivarea a cerealelor si a plantelor tehnice, utilizand
materiale corespunzatoare (seminte si material saditor certificate, ingrasaminte si pesticide
omologate, etc), atat din surse banesti proprii cat si imprumutate.
In calitate de producator agricol, societatea ocupa primul loc pe piata de profil a judetului
Vaslui , avand competitori urmatoarele firme: S.C. Agricola International S.A. Bacau , Agrotec
S.A. Tecuci, Jud. Galati.

44
 Calculul surselor proprii de finantare
4.1. Fondul de rulment

Bilantul este “fotografia” intreprinderii, care, indiferent de forma de prezentare, trebuie sa

ofere raspuns la o serie de intrebari specifice celui care efectuează analiza. Aceste intrebari decurg
din modul în care se realizeaza egalitatea intre activul si pasivul bilantului, egalitate care transpune
o identitate fundamentala intre două reprezentari diferite ale aceleiasi marimi economice, sursele
fondurilor (originea lor), trebuind sa corespunda cu utilizarile (necesitatatile) carora le-au fost
afectate.
Bilantul contabil al S.C. NICAGRO S.A., la data 31.12.2007 se prezinta astfel:

BILANT CONTABIL
La data de 31.12.2007
Nr. Sold la Sold la Abateri + Indici
Denumire
rd. 31.12.2006 31.12.2007 Δ %
A. Active imobilizate 1        
I. Imobilizari necorporale 2 5.839 9.800 3.961 168,00%
II. Imobilizari corporale 3 12.922.521 12.104.129 -818.392 94,00%
III. Imobilizari financiare 4 27.528 91.220 63.692 331,00%
Active imobilizate - TOTAL 5 12.955.888 12.205.149 -750.739 94,00%
B. Active circulante 6        
I. Stocuri 7 4.614.994 8.766.358 4.151.364 190,00%
II. Creante 8 1.932.968 4.807.543 2.874.575 249,00%
III. Casa si conturi la banci 9 350.893 5.187.588 4.836.695 1478,00%
Active circulante – TOTAL 10 6.898.855 18.761.489 11.862.634 272,00%
C. Cheltuieli in avans 11 114.876 261.369 146.493 228,00%
D. Datorii : sumele care 12    
trebuie platite intr-o
perioada de pana la un an    
1. Sume datorate institutiilor 13 5.462.775 6.994.123
de credit 1.531.348 128,00%
2. Avansuri incasate in contul 14 631.195 736.870
comenzilor 105.675 117,00%
3. Datorii comerciale – 15 3.252.502 6.759.661
furnizori 3.507.159 208,00%
4. Alte datorii 16 2.868.511 3.267.610 399.099 114,00%
Datorii (pana la un an) - 17 12.214.983 17.758.264
TOTAL 5.543.281 145,00%
E. Active circulante nete / 18 -5.201.252 1.264.594
Datorii curente nete 6.465.846 -24,00%
F. Total active minus datorii 19 7.753.424 13.469.742 5.716.318 174,00%

45
 G. Datorii: sumele care 20    
trebuie platite intr-o
perioada mai mare de un an 0  
1. Sume datorate institutiilor 21 717.776 1.353.188
de credit 635.412 189,00%
Datorii (peste un an) - 22 717.776 1.353.188
TOTAL 635.412 189,00%
H. Provizioane 23 0 0 0  
I. Venituri in avans 24 1.212 1 -1.211 0,00%
J. Capital si rezerve 25     0  
I. Capital 26 9.251.359 9.251.359 0 100,00%
II. Rezerve 27 0 0 0  
1. Rezerve legale 28 375.576 375.576 0 100,00%
2. Alte rezerve 29 2.272.355 2.272.355 0 100,00%
Rezerve Total 30 2.647.931 2.647.931 0 100,00%
III. Profitul sau pierderea 31 1.674.104 -4.868.715
reportata -6.542.819 -291,00%
IV. Profitul sau pierderea 32 -6.537.746 5.085.979
exercitiului financiar 11.623.725 -78,00%
Repartizarea profitului 33 0 0 0  
Capitaluri proprii 34 7.035.648 12.116.554 5.080.906 172,00%
Capitaluri - TOTAL 35 7.035.648 12.116.554 5.080.906 172,00%
Fig. 4.1.1. Bilantul contabil, conform OMFP 1752/2006, la data 31.12.2007

Rata de referinta a dobanzii pe piata anuntata de B.N.R. pentru anul 2008 este de 7%.
Cota de impozit pe profit este 16%.
Structura financiara a pasivului societatii, la sfarsitul exercitiului financiar 2007 se prezinta
astfel:
Datoriile pe termen mediu si lung ale societatii se impart astfel:
1. Un numar de 3 contracte de leasing financiar, cu o durata de 5 ani, avand ca scop achizitia in
leasing a 3 combine agricole, cu o dobanda de 7,75% pe an, cu numar total de 60 rate
constante, 12 rate platibile in cursul unui an, valoarea ratelor de 3357,60 lei, valoarea totala
a contractelor 630.000 lei, valoarea reziduala pe fiecare contract: 2100 lei, in total valoarea
reziduala este de 6.300 lei, ultima rata de leasing scadenta la data de 31.12.2009;
2. Credit pentru investitii, cu o durata de 3 ani, avand ca destinatie achizitia a 8 tractoare
agricole marca FENDT 930, cu o dobanda de 10% pe an, si un numar total de 36 rate, 12
rate platibile in cursul unui an, valoarea ratelor este constanta – 14533 lei, valoarea totala a
contractului 523.188 lei, ultima rata scadenta la data 31.12.2009; Creditul este garantat cu
contract de garantie reala mobiliara asupra bunurilor achizitionate din credit, inscrisa in

46
 Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare si act de fidejusiune semnat de actionarul
majoritar al societatii.
3. Imprumut din emisiunea a 100.000 obligatiuni, avand valoarea nominala de 2
lei/obligatiune, rata dobanzii fixa, la valoarea de 12% pe an, cu rambursare integrala la data
de 31.12.2008.
4. Numarul de actiuni emise de societate este de 4534980, la valoarea nominala de 2,04
lei/actiune, valoarea totala a capitalului social subscris si varsat este de 9.251.359,20 lei.
Cursul bursier al actiunilor este de 2,4 lei/ actiune. Rata de rentabilitate ceruta de investitori
este de 15%.

Angajamentele bancare pe termen scurt si garantiile constituite in favoarea institutiilor de

credit se prezinta astfel:

Banca creditorul
Data Suma ramasa de
de la care s-au Scopul Data
Tipul de credit primirii plata rambursat
primit (contractat) creditului scadentei
contractarii in lei
imprumuturile
B.R.D. - G.S.G. Linie de credit cu finantarea
Sucursala dobanda de activitatii de 08.11.07 08.05.08 1.329.828,65 lei
Bârlad 10%/an productie
Garantie imobiliara de rang I asupra Ferma 19, Ferma 24
Garantie reala mobiliara asupra 2 semanatori Amazonen

B.R.D. - G.S.G. Credit pe termen finantarea

Sucursala scurt cu dobanda activitatii de 16.10.07 16.10.08 1.444.080,00 lei
Bârlad de 10,5%/an productie
Garantie imobiliara de rang II asupra Ferma 19, Ferma 24

Banca ITALO-
Linie de credit finantarea
ROMENA
cu dobanda de activitatii de 12.11.07 31.03.08 1.805.100,00 lei
Agentia
8%/an productie
Constanta
Garantie imobiliara de rang I asupra Ferma 25, Ferma 20, Ferma 17 trup I, Ferma 17 trup II,
Ferma 1

MKB
Linie de credit cu finantarea
ROMEXTERRA
dobanda de activitatii de 26.09.07 26.09.08 1.783.583,95 lei
BANK
14%/an productie
Sucursala Braila
Garantie reala asupra bunurilor:
4 tractoare Fendt 930; 5 autotractoare Volvo; 4 semiremorci Adamoli; 1 semiremorca Piacenta; 1

47
 heder porumb cu accesorii; 1 masina frezat; 1 escavator pe senile; 1 incarcator frontal; 1 masina
administrat ingrasaminte;
3 combine John Deere; 3 hedere recoltat John Deere; 1 macara Manitou; 1 masina de procesat
seminte FPM;
Garantie reala imobiliara de rang I asupra: Ferma 7 trup 2, Ferma 15, Ferma 7 trup 1, Ferma 10

Total lei 6362592,60 lei

Fig. 4.1.2 Structura datoriilor pe termen scurt la institutiile de credit si garantiile constituite

Indicatorii echilibrului financiar, rezulta din confruntarea pasivului pe termen lung

(capitalurile permanente) cu necesarul permanent (activul imobilizat), asa cum rezulta din analiza
partii superioare a bilantului financiar. Pentru calcularea fondului de rulment s-a intocmit bilantul
financiar, pornind de la datele inscrise in bilantul contabil.
BILANT FINANCIAR
La data de 31.12.2007
Sold la Sold la Sold la Sold la
Denumire Denumire
31.12.2006 31.12.2007 31.12.2006 31.12.2007
Necesar Capitaluri
12.955.888 12.205.149 7.753.424 13.469.742
permanent permanente
Active
12.955.888 12.205.149 7.035.648 12.116.554
imobilizate Capitaluri proprii
Datorii cu
    717.776 1.353.188
  scadente > 1 an
Necesar Resurse
6.662.838 13.835.270 6.753.420 10.764.142
temporar temporare
Datorii cu
4.614.994 8.766.358 6.753.420 10.764.142
Stocuri scadente < 1 an
Creante 2.047.844 5.068.912      
           
Disponibilitati Credite bancare
(Trezorerie 350.893 5.187.588 (Trezorerie 5.462.775 6.994.123
activa) pasiva)
           
 Total Activ 19.969.619 31.228.007  Total Pasiv 19.969.619 31.228.007
Fig. 4.1.3. Bilantul financiar la 31.12.2007
Calculul fondului de rulment, a necesarului de fond de rulment si al trezorerie nete, in baza
formulelor prezentate la Capitolul I, este evidentiat in tabelul urmator:

Calculul indicatorilor echilibrului financiar

Sold la Sold la Abateri + Indici
Denumire Formula de calcul
31.12.2006 31.12.2007 Δ %
Fondul de Capital permanent - Necesar -5.202.464 1.264.593 6.467.057 -24,00%
rulment total permanent
Fondul de Active circulante - Datorii pe -90.582 3.071.128 3.161.710 -

48
rulment financiar termen scurt 3390,00%
Fond de rulment Fond de rulment total - Datorii pe
-5.920.240 -88.595 5.831.645 1,00%
propriu termen lung
Fond de rulment Fond de rulment total - Fond 717.776 1.353.188 635.412 189,00%
strain de rulment propriu
Necesarul de fond Active circulante - Datorii pe -
-90.582 3.071.128 3.161.710
de rulment termen scurt 3390,00%
Active circulante +
Cheltuieli in avans - Casa si
Necesarul de fond conturi la banci - Datorii pe
termen scurt - Credite -5.904.250 -9.110.583 -3.206.333 154,00%
de rulment
bancare de trezorerie
-Venituri in avans
Fond de rulment - Necesarul
Trezoreria neta de fond de rulment -5.111.882 -1.806.535 3.305.347 35,00%
Disponibilitati - Credite de
Trezoreria neta trezorerie -5.111.882 -1.806.535 3.305.347 35,00%
Autonomia Capitaluri permanente / 39,00% 43,00% 4,00% 110,00%
financiara Pasiv

Fig. 4.1.4. Tabloul indicatorilor echilibrului financiar calculati pentru 31.12.2006 si 31.12.2007

5.000.000

-5.000.000

-10.000.000
2006 2007

Fondul de rulment total -5.202.464 1.264.593

Fondul de rulment propriu -5.920.240 -88.595
Fondul de rulment strain 717.776 1.353.188
Fondul de rulment financiar -90582 3071128

Fig. 4.1.5. Evolutia Fondului de rulment in perioada 31.12.2006 – 31.12.2007

de un an. Acest fapt se datoreaza reducerii capitalurilor proprii ale societatii, la data de
31.12.2006 cu valoarea rezultatului financiar negativ – 6.537.746 lei, obtinut la aceasta data. In
perioada urmatoare, societatea a obtinut profit din activitatea de exploatare, si pe total activitate,
determinand la data de 31.12.2007 un fond de rulment pozitiv, si în crestere, ceea ce confirma o
dinamica favorabila a marjei de securitate a intreprinderii.Din datele prezentate in tabloul de mai
sus, se constata ca fondul de rulment (FR) a inregistrat valori negative in anul de referinta (2006),

49
singura componenta pozitiva fiind fondul de rulment propriu, care arata valoarea capitalului
imprumutat, cu termen de rambursare mai mare

5.000.000

-5.000.000

-10.000.000
2006 2007

Necesarul de fond de rulment -90.582 3.071.128

Necesarul de fond de rulment -5.904.520 -9.110.583

Fig. 4.1.6. Evolutia Necesarului de fond de rulment in perioada 31.12.2006 – 31.12.2007

Necesarul de fond de rulment (NFR), a fost de asemenea negativ, in perioada anterioara,

semn ca resursele disponibile pe termen scurt au fost superioare activelor circulante. In cazul S.C.
NICAGRO S.A., necesarul de fond de rulment negativ se datoreaza relaxarii platilor catre furnizori
dar si accelerarii incasarii creantelor de la clienti si alti debitori.
La data de 31.12.2007 NFR devine pozitiv, evidentiind un echilibru curent instabil, care
poate degenera intr-o situatie de dezechilibru la cel mai mic decalaj dintre plata datoriilor pe termen
scurt si incasarea creantelor.

0
-1.000.000
-2.000.000
-3.000.000
-4.000.000
-5.000.000
-6.000.000
2006 2007

Trezoreria neta -5.111.882 -1.806.535

Fig. 4.1.7. Evolutia Trezoreriei nete in perioada 31.12.2005 – 31.12.2006

50
 Trezoreria neta, reflecta un dezechilibru major, se poate spune chiar riscant, intre
disponibilitatile firmei si datoriile pe termen scurt. Luand in considerare cazul FR < NFR, ambele
pozitive, arata ca cea mai mare parte din necesarul de fond de rulment este finantat din credite de
trezorerie si din credite furnizori, sau alte datorii pe termen scurt, a caror scadenta a fost depasita.
Daca se ia in considerare faptul ca FRP < 0 si NFR < 0, sursele proprii nu acopera activele
imobilizate si tinand cont de situatia in care FRS > 0, se poate spune ca societatea apeleaza la
credite pe termen lung, insuficiente pentru finantarea activelor imobilizate, iar sursele pe termen
scurt, sunt de asemenea insuficiente desfasurarii activitatii in conditii normale. Si in acest caz, dar si
in cazul FR > 0, NFR > 0 se recomanda reconsiderarea politicii de finantare a firmei, intrucat gradul
de dependenta fata de creditori este foarte mare si acesta determina cresterea riscului bancar curent.
Valorile indicatorilor calculati pentru aflarea echilibrului financiar al intreprinderii, arata
ca managementul acesteia a utilizat indatorarea, in primul rand datorita gradului mare de
accesabilitate, dar si datorita situatiei economice precare in care se afla firma. Politica de indatorare
trebuie aplicata cu prudenta, deoarece aceasta limitează independenta financiara a intreprinderii,
reducandu-i posibilitatile suplimentare de indatorare în perioada de criza si ii creste volatilitatea
rezultatelor si a rentabilitatii capitalurilor proprii la variatiile volumului de activitate in raport cu
valorile critice (pragul de rentabilitate).
Metoda ratelor completeaza analiza indicatorilor in marimi absolute si prezinta avantajul ca
permite efectuarea de comparatii pentru a situa mai corect intreprinderea in mediul sau concurential
sau pentru a-i aprecia evolutia. Ratele de structura ale bilantului reflecta structura de finantare a
intreprinderii. Determinarea politicii de finantare pusa in practica de managementul firmei, se poate
realiza pe baza evolutiei ratelor de autonomie financiara, de finantare a imobilizarilor si de
lichiditate si solvabilitate.

Ratele de echilibru financiar

Sold la Sold la Abateri + Indici
Denumire Formula de calcul
31.12.2006 31.12.2007 Δ %
Autonomia financiara
Capitaluri proprii / Pasiv 35,00% 39,00% 4,00% 111,00%
globala
Autonomia financiara Datorii pe termen lung /
Pasiv
4,00% 4,00% 0,00% 100,00%
la termen
Rata de finantare Capitaluri permanente /
Activ imobilizat net
59,84% 110,36% 50,52% 184,00%
stabila a imobilizarilor
Rata de finantare din Capitaluri proprii / Activ
imobilizat net
54,00% 99,00% 45,00% 183,00%
surse proprii
Rata de finantare din Datorii pe termen lung /
Activ imobilizat net
6,00% 11,00% 5,00% 183,00%
surse straine

51
 Rata lichiditatii Activ circulant / Datorii pe
termen scurt
57,00% 107,00% 50,00% 188,00%
generale
(Activ circulant - Stocuri) /
Rata lichiditatii rapide Datorii pe termen scurt 57,00% 107,00% 50,00% 188,00%
Rata lichiditatii Disponibilitati / Datorii pe
termen scurt
3,00% 29,00% 26,00% 967,00%
imediate

Fig. 4.1.8. Tabloul ratelor de echilibru financiar in perioada 31.12.2006 – 31.12.2007

40,00%

30,00%

20,00%

10,00%

0,00%
2005 2006

Autonomia financiara 35,00% 39,00%

Autonomia financiara la 4,00% 4,00%
termen

Fig. 4.1.9. Evolutia Autonomiei financiare in perioada 31.12.2006 – 31.12.2007

Autonomia financiara este direct proportionala cu evolutia capitalurilor proprii. Cresterea

capitalurilor proprii a determinat o crestere neinsemnata a acestui indicator, deoarece a crescut si
pasivul bilantier (datorita evolutiei ascendente a datoriilor pe termen lung, a datoriilor catre
furnizori si catre banci, pe termen scurt dar si datorita profitului net al exercitiului 2007. Cu cat
autonomia financiara a intreprinderii este mai mare cu atat mai mult creste independenta financiara
a acesteia. In situatia data, intreprinderea dispune de capitaluri proprii care reprezinta doar o treime
din capitalul necesar desfasurarii activitatii sale.
Autonomia la termen, sau ponderea capitalului imprumutat pe termen lung in total pasiv s-a
mentiunt constanta, pe fondul cresterii datoriilor pe termen lung in acelasi ritm cu cresterea
pasivului bilantier.

52
 150,00%

100,00%

50,00%

0,00%
2006 2007

Rata de finantare a 59,84% 110,36%

imob ilizarilor
Rata de finantare din surse 54,00% 99,00%
proprii
Rata de finantare din surse 6,00% 11,00%
straine

Fig. 4.1.10. Evolutia Ratei de finantare a imobilizarilor in perioada 31.12.2006 – 31.12.2007

Rata de finantare a imobilizarilor arata ca sursele pe termen lung au fost insuficiente pentru
acoperirea nevoii finantare degajate de activul imobilizat. Aceasta situatie a fost remediata in
perioada 2007, datorita cresterii capitalurilor permanente atat sub forma suplimentarii datoriilor pe
termen lung cat si prin cresterea capitalurilor proprii. In anul 2007, finantarea imobilizarilor s-a
realizat in proportie de 99% din surse proprii.

120,00%

100,00%

80,00%

60,00%

40,00%

20,00%

0,00%
2006 2007

Rata lichiditatii generale 57,00% 107,00%

Rata lichiditatii rapide (reduse) 57,00% 107,00%
Rata lichiditatii imediate 6,00% 29,00%

Fig. 4.1.11. Evolutia Ratei lichiditatii in cele trei forme in perioada 31.12.2006 – 31.12.2007

53
 Din figura alaturata se poate vedea ca lichiditatea generala a intreprinderii a inregistrat un
trend ascendent in anul 2007, fapt care se datoreaza cresterii stocurilor si creantelor. Desi
disponibilitatile firmei au crescut de cca. 15 ori, acest lucru este insuficient pentru asigurarea
necesarului de plata pe termen scurt (furnizori, credite de trezorerie, alti creditori pe termen scurt).

Ratele de finantare - Autonomia financiara

Sold la Sold la Abateri + Indici
Denumire Formula de calcul
31.12.2006 31.12.2007 Δ %
Rata indatorarii globale Datorii totale / Pasiv 65,00% 61,00% -4,00% 94,00%
Datorii totale /
Levierul financiar Capitaluri proprii 184,00% 158,00% -26,00% 86,00%
Rata autonomiei Capitaluri proprii / 54,00% 63,00% 9,00% 117,00%
financiare Datorii totale
Datorii pe termen
Rata indatorarii la
lung / Capitaluri 10,00% 11,00% 1,00% 110,00%
termen proprii
Capacitatea de Capitaluri proprii / 90,74% 89,95% -0,79% 99,00%
indatorare Capital permanent
Capacitatea de
-
autofinantare (CAF) -4.583.525 6.049.688 10.633.213
132,00%
(1+2)  
Capacitatea de
Capacitatea de
autofinantare / -35,00% 32,00% 67,00% -91,00%
rambursare Datorii totale

Fig. 4.1.12. Evolutia Ratelor de finantare in perioada 31.12.2006 – 31.12.2007

200,00%

150,00%

100,00%

50,00%

0,00%
2006 2007

Rata indatorarii glob ale 65,00% 61,00%

Levierul financiar 184,00% 158,00%
Rata indatorarii la termen 10,00% 11,00%
Fig.
4.1.13. Evolutia Ratelor de indatorare in perioada 31.12.2006 – 31.12.2007

54
 Rata indatorarii globale sub in scadere arata reducerea ponderii datoriilor şi creşterea
ponderii capitalurilor proprii in structura finantarii. Aceleasi lucru se poate spune si despre ponderea
datoriilor totale in capitalul proprii. Faptul ca rata levierului financiar este supraunitara arata ca
intreprinderea are un grad de indatorare destul de mare, ceea ce implica si un risc de insolvabilitate.
Rata indatorarii la termen a crescut nesemnificativ, avand o evolutie asemanatoare cu rata de
autonomie financiara la termen.

100,00%
80,00%

60,00%

40,00%

20,00%
0,00%

-20,00%
-40,00%
2006 2007

Capacitatea de indatorare 90,74% 89,95%

Capacitatea de ramb ursare -35,00% 32,00%

Fig. 4.1.14. Evolutia Capacitatii de indatorare si a capacitatii de rambursare in perioada 31.12.2006

– 31.12.2007
Reducerea capacitatii de indatorare, care se menţine superioara valorii de 50% arata tendinta
de reducere a ponderii capitalurilor proprii in capitalul permanent. Cresterea capacitatii de
rambursare a datoriilor din capacitatea de autofinantare este consecinta cresterii mai rapide a
capacitatii de autofinantare comparativ cu datoriile.

4.2. Capacitatea de autofinantare

Capacitatea de autofinantare este un sold rezidual de fluxuri banesti, ce comporta o

importanta deosebita pentru intreprindere, generat de activitatile desfasurate de intreprindere, si care
se poate determina ca diferenta intre intrarile si iesirile de fluxuri. Pentru determinarea valorii
capacitatii de autofinantare se calculeaza, soldurile intermediare de gestiune,pe baza indicatorilor
din Contul de rezultate.

55
Contul de profit si pierderi al S.C. NICAGRO S.A. la data de 31.12.2007

CONTUL DE PROFIT SI PERDERI

La data de 31.12.2007
Realizari in perioada de
Nr. Abateri + Indici
Denumire raportare
rd. Δ %
31.12.2006 31.12.2007
1. Cifra de afaceri neta 1 12.389.469 14.393.964 2.004.495 116,00%
Productia vanduta 2 6.084.675 11.443.676 5.359.001 188,00%
Venituri din vanzarea marfurilor 3 6.304.794 732.574 -5.572.220 12,00%
Venituri din subventii de exploatare
4 0 2.217.714 2.217.714  
aferente cifrei de afaceri
2. Variatia stocurilor de produse finite 5 1.685.459 5.745.695 4.060.236 341,00%
3. Productia realizata de entitate pentru
scopurile sale proprii si capitalizata 6 1.397.732 523.765 -873.967 37,00%
4. Alte venituri de exploatare 7 164.349 240.880 76.531 147,00%
Venituri de exploatare - TOTAL 8 15.637.009 20.904.304 5.267.295 134,00%
5. a)Cheltuieli cu materii prime si
9 4.661.982 5.577.595 915.613 120,00%
materiale consumabile
Alte cheltuieli materiale 10 523.312 178.601 -344.711 34,00%
b) Alte cheltuieli externe cu energia,
11 241.960 256.651 14.691 106,00%
gazele si apa
c) Cheltuieli privind marfurile 12 7.429.358 709.693 -6.719.665 10,00%
6. Cheltuieli cu personalul indemnizatii si
13 1.803.475 2.014.437 210.962 112,00%
salarii
Cheltuieli cu asigurarile si protectia
14 548.770 600.561 51.791 109,00%
sociala
7. a) Ajustari de valoare privind
imobilizarile corporale si necorporale 15 1.954.221 1.777.466 -176.755 91,00%
a.1) Cheltuieli 16 1.954.221 1.777.466 -176.755 91,00%
a.2) Venituri 17 0 0 0  
b) Ajustari de valoare privind activele
18 286.017 0 -286.017 0,00%
circulante
b.1) Cheltuieli 19 333.429 0 -333.429 0,00%
b.2) Venituri 20 47.412 0 -47.412 0,00%
8. Alte cheltuieli de exploatare 21 4.189.650 3.509.933 -679.717 84,00%
8.1. Cheltuieli privind prestatiile externe 22 2.799.057 2.624.731 -174.326 94,00%
8.2. Cheltuieli cu alte impozite, taxe si
23 495.935 720.729 224.794 145,00%
varsaminte asimilate
8.3. Cheltuieli cu despagubiri, donatii si
24 894.658 164.473 -730.185 18,00%
activele cedate
Cheltuieli de exploatare -TOTAL 25 21.638.745 14.624.937 -7.013.808 68,00%
Profitul sau piederea din exploatare -
26 -6.001.736 6.279.367 12.281.103
105,00%
9. Venituri din dobanzi 27 3.456 1.809 -1.647 52,00%
Alte venituri financiare 28 438.860 204.226 -234.634 47,00%
Venituri financiare - TOTAL 29 442.316 206.035 -236.281 47,00%
10. Cheltuieli privind dobanzile 30 655.590 766.440 110.850 117,00%
Alte cheltuieli financiare 31 322.736 899.299 576.563 279,00%
Cheltuieli financiare - TOTAL 32 978.326 1.665.739 687.413 170,00%
Profitul sau piederea financiara 33 -536.010 -1.459.704 -923.694 272,00%
Profitul sau piederea curenta 34 -6.537.746 4.819.663 11.357.409 -74,00%
11. Venituri extraordinare 35 0 266.316 266.316  
12. Cheltuieli extraordinare 36 0 0 0  

56
 Profitul sau piederea extraordinara 37 0 266.316 266.316  
Venituri totale 38 16.079.325 21.376.655 5.297.330 133,00%
Cheltuieli totale 39 22.617.071 16.290.676 -6.326.395 72,00%
Profitul sau pierderea bruta 40 -6.537.746 5.085.979 11.623.725 -78,00%
Impozit pe profit 41 0 0 0  
Profitul sau pierderea neta a
42 -6.537.746 5.085.979 11.623.725 -78,00%
exercitiului
Fig. 4.2.1. Contul de profit si pierderi, conform OMFP 1752/2006, la data 31.12.2007

Capacitatea de autofinantare este un flux de trezorerie efectiva sau potentiala care cuprinde
inexactitati si este eterogena, deoarece include mai multe feluri de resurse: resurse ce raman timp
scurt in intreprindere; resurse disponibile durabile pentru a asigura finantari structurale; operatiuni
(cheltuieli si venituri) extraordinare.

Calculul Capacitatii de Autofinantare si a Autofinantarii

1. Metoda fluxurilor
Realizari in perioada de
Nr. Abateri + Indici
Denumire raportare
rd. Δ %
31.12.2006 31.12.2007
Excedent/ deficit brut de exploatare 1 -3.031.189 7.980.426 11.011.615 -263,00%
+ Alte venituri de exploatare 2 164.349 240.880 76.531 147,00%
- Alte cheltuieli de exploatare 3 1.180.675 164.473 -1.016.202 14,00%
+ Venituri financiare 4 442.316 206.035 -236.281 47,00%
- Cheltuieli financiare 5 978.326 1.665.739 687.413 170,00%
+ Venituri extraordinare 6 0 266.316 266.316  
- Cheltuieli extraordinare 7 0 0 0  
- Impozit pe profit 8 0 813.757 813.757  
Capacitatea de autofinantare (CAF)
9 -4.583.525 6.049.688 10.633.213 -132,00%
(1+2-3+4-5+6-7-8)
- Dividende distribuite 10 0 200.000 200.000  
Autofinantarea (AF) 11 -4.583.525 5.849.688 10.433.213 -128,00%
1. Metoda aditiva
Realizari in perioada de
Nr. Abateri + Indici
Denumire raportare
rd. Δ %
31.12.2006 31.12.2007
Rezultatul net (Rnet) 1 -6.537.746 4.272.222 10.809.968 -65,00%
+ Ajustare imobilizari 2 1.954.221 1.777.466 -176.755 91,00%
Capacitatea de autofinantare (CAF)
3 -4.583.525 6.049.688 10.633.213 -132,00%
(1+2)
- Dividende distribuite 4 0 200000 200.000  
Autofinantarea (AF) 5 -4.583.525 5.849.688 10.433.213 -128,00%

Fig. 4.2.2. Calculul Capacitatii de autofinantare prin metoda fluxurilor si prin metoda aditiva
in perioada 31.12.2006 – 31.12.2007.

57
 10.000.000

5.000.000

-5.000.000
2006 2007

Capacitatea de autofinantare -4.583.525 6.049.688

Autofinantarea -4583525 5849688

Fig. 4.2.3. Contul de profit si pierderi, conform OMFP 1752/2006, la data 31.12.2007

Capacitatea de autofinantare a evoluat pozitiv, datorita cresterii excedentului brut de

exploatare (care a fost negativ la 31.12.2006) si inregistrarii de venituri extraordinare.
Pentru a calcula costul capitalurilor utilizate de societate, este necesar sa se afle valoarea actualizata
cu rata dobanzii de referinta a fiecarui post de capital in parte.
Acest indicator concura la mentinerea si maximizarea valorii intreprinderii, fiind un factor
de crestere a acesteia prin propriile mijloace. Capacitatea de autofinantare serveste atat achitarii
obligatiilor / datoriilor pe termen scurt, dar si realizarii de investitii, in vederea dezvoltarii viitoare a
intreprinderii.
4.3. Costurile capitalurilor pe surse de finantare si determinarea costului
mediu ponderat al capitalului

4.3.1. Costul de finantare al capitalurilor proprii

Calculul valorii actualizate a actiunilor proprii:

Valoarea actualizata a actiunilor proprii = Numar de actiuni * Cursul bursier
Vac1 = 4534980 * 2,4 = 10.883.952 lei
Valoarea capitalului social este de 9.251.359 lei.
Se constata ca valoarea de piata a actiunilor este mai mare decat valoarea contabila, adica valoarea
nominala a actiunilor. Daca rata reala a rentabilitatii cerute este de 15% rezulta ca valoarea costului
capitalului propriu este de 15%.

58
 4.3.2. Costul de finantare al creditului bancar

1. Calculul valorii actualizate a datoriilor pe termen scurt

Valoarea actualizata a datoriilor bancare pe termen scurt este egala cu valoarea nominala a acestora
6994123 lei la care se adauga platile de dobanda exigibile pana la scadenta finala a datoriilor.
Dobanda = (Credit*Rata dobanzii*10) / 12
D = (6994123 * 7/100 * 10)/12 = 407990 lei
Credit
Valoarea actualizata a imprumutului= +
(1  Rata  dobanzii  de refer int a )

Dobanda
=
(1  Rata  dobanzii  de refer int a )
6994123 407990
Vac2 =  = 6917862 lei
(1  0,07) (1  1,07)

2. Datoriile pe termen scurt, de natura comerciala, salariala, fiscala si celelalte datorii se considera
ca nu comporta costuri, rezulta costul de finantare este egal cu zero. Pentru acestea societatea face o
economie de impozit se calculeaza:
Economia de impozit = Rata dobanzii de referinta pe piata * (1-Cota de impozit pe profit)=
Ec imp = 0.07 * (1-16%) = 0,07 * 0,84 = 5,88 %
3. Calculul valorii actualizate a datoriilor pe termen mediu si lung:
Valoarea actualizata a obligatiunilor emise = Valoarea de piata a unei obligatiuni * Numarul de
obligatiuni emise
Cuponul1 Cuponul 2 Valoarea  derascumparare
 
Vac3 = (1  0.07)
1
(1  0.07)
2
(1  0.07)
2 =

2 * 0,12 2 * 0,12 2
 
Vac3 = (1,07)
1
(1,07)
2
(1,07)
2 =

Vac3 = 3,13
Valoarea de piata a unei obligatiuni a fost calculata la valoarea de 3,13 lei / obligatiune
Valoarea de piata a obligatiunilor este de 100.000 * 3,13 lei = 313.000 lei.

4. Valoarea actualizata a contractului de leasing se calculeaza cu ajutorul scadentarului de plati,

pentru un contract de leasing si se multiplica cu numarul de contracte, avand in vedere ca sunt
identice.

59
 Anuitatea anuala t Valoarea  reziduala
Valoarea actualizata a ctr. de leasing =  (1  0.07)
t

(1  0,07)
t

Vac4 = [Anuitatea anualat / (1+ 0,12)t] + Valoarea reziduala / (1+0,12)t =

3357,60 * 12 3357,60 * 12 3357,60 * 12 3357,60 * 12 3357,60 * 12 2100
    
= 1,07
1
1,07
2
1,07
3
1,07
4
1,07
5
1,07
5 =

= 165.201 lei
Valoarea actualizata a contractelor de leasing = 165.201 * 3 = 495.603 lei

5. Valoarea actualizata a creditului pentru investitii se calculeaza, pe baza scadentarului de plati

astfel:
Rata  anuala  t Dobanda t
Valoarea actualizata =  (1  0.07)
t

(1  0,07)
t =

174396 174396 174396 44325 26886 9446

    
Vac5 = 1,07
1
1,07
2
1,07
3
1,07
1
1,07
2
1,07
3 =

Vac5 = 530.289 lei

Valoarea actualizata a imprumutului pentru investitii = 530.289 lei

6. Calculul costului mediu ponderat al capitalului (CMPC) se realizeaza cu urmatoarea formula:

CMPC = Σ (Pc * Cc)/100,
Unde Pc = ponderea fiecarei surse de capital in total capital
Cc = costul, exprimat in procente, al fiecarei surse de capital

Ponderea sursei de
Costul capitalului
Costul finantare in total
Valoare Valoarea sursei de Valori
Indicatori Valori Valori Valori
contabila actualizata finantare actuali-
contabile contabile actuali-
zate
zate

Capital social 9251359 10883952 15% 52,57% 56,64% 7,89% 8,50%

Datorii pe termen mediu
630000 495603 7,75% 3,58% 2,58% 0,28% 0,20%
si lung – leasing
Datorii pe termen mediu
si lung – imprumut 200000 313000 12% 1,14% 1,63% 0,14% 0,20%
obligatar
Datorii pe termen mediu
si lung – credit ptr 523188 530289 10% 2,97% 2,76% 0,30% 0,28%
investitii
Capitaluri proprii 10604547 12222844   60,26% 63,60% 8,60% 9,17%
Datorii pe termen scurt
1329829 1329829 10% 7,56% 6,92% 0,76% 0,69%
– bancare brd

60
 Datorii pe termen scurt
1444080 1444080 11% 8,21% 7,51% 0,86% 0,79%
– bancare brd
Datorii pe termen scurt
1805100 1805100 8% 10,26% 9,39% 0,82% 0,75%
– bancare bitr
Datorii pe termen scurt
1783584 1783584 14% 10,13% 9,28% 1,42% 1,30%
– bancare rbo
Datorii pe termen scurt
631530 631530 10% 3,59% 3,29% 0,36% 0,33%
– bancare rbo
Total 6994123 6994123   39,74% 36,40% 4,22% 3,86%
100,00
Total general 17598670 19216967   100,00% 12,81% 13,03%
%

Costul capitalului la S.C. NICAGRO S.A. este de 13,03%, ceea ce inseamna ca societatea
suporta costuri de capital aproape duble fata de nivelul ratei dobanzii de referinta pe piata.
Plata la termenele stabilite in contractele de credit a dobanzilor si comisioanelor, saraceste
intreprinderea de resurse financiare care pot avea o alta destinatie – capital de lucru, capital necesar
investitiilor in dezvoltarea firmei.

4.4. Contabilitatea surselor de finantare proprii si imprumutate

1. Aportul de capital si operatiuni privind capitalurile proprii

Majorarea capitalului social prin emisiune de noi actiuni contra numerar este o operatiune care
procura societatii noi fonduri banesti, si are ca rezultat cresterea disponibilitatilor (casa si conturi la
banci) corespunzatoarea cresterii capitalului social.
Majorarea capitalului social la o societate comerciala pe actiuni, necotata la Bursa de Valori, se
face prin emisiune de actiuni, la valoarea nominala. Pentru aceasta operatiune este necesara
intrunirea A.G.A. si aprobarea prin hotarare, emisiunea noilor actiuni. Presupunem ca o societate pe
actiuni emite 10.000 actiuni cu valoare nominala de 10 lei/actiune, in urma hotararii A.G.A. de a
aduce in societate un nou actionar, sau in urma aportului in numerar varsat de vechii actionari.
Monografia contabila:

Subscrierea actiunilor conform actului de emisiune de noi actiuni (Hotarare A.G.A.)

456 = 1011 100.000 lei
“Decontari cu “Capital subscris
actionarii/asociatii nevarsat”
privind capitalul”

Eliberarea integrala a aporturilor in numerar

61
 5121 = 456 100.000 lei
“Conturi la banci” “Decontari cu
actionarii/asociatii
privind capitalul”

Transferul capitalului subscris nevarsat la capital subscris varsat

1011 = 1012 100.000 lei
“Capital subscris “Capital subscris
nevarsat varsat

Majorarea capitalului social la o societate comerciala pe actiuni, cotata la Bursa de Valori,

se face prin emisiune de actiuni, la pretul de emisiune care trebuie sa fie cuprins intre valoarea
nominala si valoarea matematica contabila a vechilor actiuni. Pentru aceasta operatiune este
necesara intrunirea A.G.A. si aprobarea prin hotarare, emisiunea noilor actiuni.
Capital  social 100.000
Valoarea nominala = = = 1 leu / actiune
Numar  de actiuni 100.000
Capitaluri  proprii 100.000  8000  7000
Valoarea matematica contabila veche = = =
Numar  de actiuni 100.000
Valoarea matematica contabila veche = 1,15 lei / actiune
In urma emisiunii unui numar de 30.000 actiuni, cu un pret de emisiunde de 33.000 lei in total,
capitalul social va creste cu suma de 30.000 lei si se vor inregistra prime de emisiune pentru
diferenta dintre pretul de emisiune si valoarea nominala a acestora, adica pentru suma de 3000 lei.
Monografia contabila:

Subscrierea actiunilor conform actului de emisiune de noi actiuni (Hotarare A.G.A.)

456 = % 33.000 lei
“Decontari cu 1011 30.000 lei
actionarii/asociatii “Capital subscris
privind capitalul” nevarsat”
1041 3.000 lei
“Prime de emisiune”

Inregistrarea cheltuielilor efectuate pentru lansarea emisiunii de noi actiuni

201 = 5121 3.000 lei
“Cheltuieli de “Conturi la banci”
constituire”
La incheierea emisiunii primele de emisiune se diminueaza cu cheltuielile
1041 = 201 3.000 lei
“Prime de emisiune” “Cheltuieli de
constituire”

Eliberarea integrala a aporturilor in numerar

62
 5121 = 456 33.000 lei
“Conturi la banci” “Decontari cu
actionarii/asociatii
privind capitalul”

Transferul capitalului subscris nevarsat la capital subscris varsat

1011 = 1012 30.000 lei
“Capital subscris “Capital subscris
nevarsat varsat

4.5. Determinarea politicii optime de finantare

Pentru a determina politica de finantare care sa corespunda cerintelor actionarilor – sa aiba

costuri reduse si sa nu dilueze rezultatul pe actiune, sa aduca in intreprindere sursele banesti de care
aceasta are nevoie, la un moment dat pentru punerea in practica a unei oportunitati sau pentru
completarea necesarului de finantare, sa comporte costuri reduse si / au avantaje fiscale, se impune
declansarea unei analize riguroase a mediului economic al firmei, al concurentei existente si
potentiale, a situatiei patrimoniale a firmei, etc.
In incercarea de a raspunde la intrebarea : Care este raportul optim intre sursele financiare
proprii si cele imprumutate?, trebuie sa acordam atentie si altor aspecte tehnico – economice cum
ar fi: Indicatorii rezultati din analiza financiara a situatiei patrimoniale, sunt destul de atractivi
pentru posibilii creditori (banci, institutii financiare nebancare, societati de leasing) pentru a putea
lua in considerare o eventuala accesare de asemenea fonduri ?, Firma are un cash-flow stabil astfel
incat sa-si onoreze platile sub forma de rate de credit, rate de leasing, dobanzi, la termenul stabilit
prin contract? Ce amenintari sunt la adresa firmei din punct de vedere economic – financiar – riscul
valutar, riscul de incapacitate de plata, riscul de activitate, forta majora, evenimente neprevazute?
Cat de mult se poate indatora o firma astfel incat sa evite riscul de nelichiditate sau de insolventa?
Managerii financiari analizeaza toate variabliele implicate in mediul firmei, si in functie de
situatia patrimoniala a firmei si de necesarul de finantare stabilit fac propuneri managementului de
varf cu privire la sursele pe care le au la dispozitie, care sunt costurile pe care le implica, simulari
de strategii de finantare, gradul de accesabilitate al firmei la aceste surse.
Politica de finantare trebuie sa respecte sau sa caute sa stabileasca echilibrul financiar dintre
necesarul de finantare si resursele de finantare, cu acceasi natura si lichiditate, respectiv natura si

63
exigibilitate. Astfel, conducerea firmei, trebuie sa fie preocupata de finantarea activelor imobilizate
prin surse de finantare care stau la dsipozitia firmei o perioada cel putin egala cu durata de utilizare
economica a imobilizarilor.
De asemenea, necesarul de finantare declansat de activitatea curenta a firmei (productie,
comert, etc.) este recomandabil sa se realizeze partial din surse pe termen lung iar diferenta din
surse financiare pe termen scurt (credite de trezorerie, credite furnizori, etc.) . In caz de nerespectare
a acestor principii, firma poate sa-si consume parte din resursele temporare pentru realizarea unor
investitii, insa va intampina greutati in incercarea de a recupera sumele investite intrucat ciclul de
exploatare (ciclul de viata) al unei investitii este mai mare decat un an financiar. Inlocuirea
capitalului de lucru consumat pentru dezvoltarea firmei este o operatiune anevoioasa daca
intreprinderea nu dispune de surse suplimentare cum ar fi: linii de credit accesibile, credite de scont,
etc.

Concluzii si propuneri

Stabilirea unei politici de finantare optime, adecvata conditiilor specifice fiecarei firme,
constituie obiectivul primordial al managerilor financiari. Optiunile de finantare pentru care
opteaza fiecare firma, trebuie sa tina cont de riscurile la care se expune, de costurile pe care le
implica, perioada in care sunt accesibile fondurile, modul de rambursare a fondurilor, avand ca
scop final maximizare a averii firmei.
Finantarea reprezinta procesul de asigurare a unor fonduri banesti necesare desfasurarii
unor activitati ale intreprinderilor.
Finantarea poate fi realizata fie apeland la surse interne (din interiorul firmei, institutiei)
fie accesand surse externe. Sursele externe pot fi impartite in trei categorii: majorarea capitalului
social, credit sau finantare nerambursabila.
Studiul de caz al lucrarii a fost efectuat la S.C. Nicago S.A. Barlad:
Societatea nu are filiale si nu este asociata cu alte societati . Capitalul social al S.C.
NICAGRO S.A., integral subscris si varsat, in valoare totala de 9.251.359,20 RON , se compune
dintr-un numar de 4.534.980 actiuni nominative, cu o valoare nominala de 2,04 lei/actiune.

64
 In prezent, capitalul social al S.C. NICAGRO S.A. este repartizat intre cinci actionari:
Patru sunt persone fizice , dintre care una este actiona majoritar cu peste 93% din actiuni si o
persoana juridica .
In conformitate cu statutul societatii, in cazul excluderii unuia dintre actionari, acesta din
urma nu are dreptul la o parte proportionala din patrimoniul societatii, ci numai la o suma de
bani care sa reprezinte valoarea acesteia.
Aportul la capitalul social nu este purtator de dobanzi .
Conducerea activitatii societatii este asigurata de Consiliul de Administratie si Directorul General.
Activitatea principala a societatii este “Cultivarea cerealelor , a plantelor leguminoase, si a
plantelor producatoare de seminte oleaginoase” cod CAEN _ 0111. S.C. NICAGRO S.A. dispune
de dotari tehnice specifice activitatii de baza dar si activitatilor secundare.
Calculul surselor proprii de finantare
Fondul de rulment
Bilantul este “fotografia” intreprinderii, care, indiferent de forma de prezentare, ofera
raspuns la o serie de intrebari specifice celui care efectuează analiza. Aceste intrebari decurg din
modul în care se realizeaza egalitatea intre activul si pasivul bilantului, egalitate care transpune o
identitate fundamentala intre două reprezentari diferite ale aceleiasi marimi economice, sursele
fondurilor (originea lor), trebuind sa corespunda cu utilizarile (necesitatatile) carora le-au fost
afectate.
Rata de referinta a dobanzii pe piata anuntata de B.N.R. pentru anul 2008 este de 7%.
Cota de impozit pe profit este 16%.
Structura financiara a pasivului societatii, la sfarsitul exercitiului financiar 2007 se
prezinta :
Datoriile pe termen mediu si lung ale societatii se impart astfel:
5. Un numar de 3 contracte de leasing financiar, cu o durata de 5 ani, avand ca scop achizitia
in leasing a 3 combine agricole, cu o dobanda de 7,75% pe an, cu numar total de 60 rate
constante, 12 rate platibile in cursul unui an, valoarea ratelor de 3357,60 lei, valoarea
totala a contractelor 630.000 lei, valoarea reziduala pe fiecare contract: 2100 lei, in total
valoarea reziduala este de 6.300 lei, ultima rata de leasing scadenta la data de 31.12.2009;
6. Credit pentru investitii, cu o durata de 3 ani, avand ca destinatie achizitia a 8 tractoare
agricole marca FENDT 930, cu o dobanda de 10% pe an, si un numar total de 36 rate, 12
rate platibile in cursul unui an, valoarea ratelor este constanta – 14533 lei, valoarea totala
a contractului 523.188 lei, ultima rata scadenta la data 31.12.2009; Creditul este garantat

65
 cu contract de garantie reala mobiliara asupra bunurilor achizitionate din credit, inscrisa
in Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare si act de fidejusiune semnat de
actionarul majoritar al societatii.
7. Imprumut din emisiunea a 100.000 obligatiuni, avand valoarea nominala de 2
lei/obligatiune, rata dobanzii fixa, la valoarea de 12% pe an, cu rambursare integrala la
data de 31.12.2008.
Numarul de actiuni emise de societate este de 4534980, la valoarea nominala de 2,04
lei/actiune, valoarea totala a capitalului social subscris si varsat este de 9.251.359,20 lei. Cursul
bursier al actiunilor este de 2,4 lei/ actiune. Rata de rentabilitate ceruta de investitori este de 15%.
Indicatorii echilibrului financiar, rezulta din confruntarea pasivului pe termen lung
(capitalurile permanente) cu necesarul permanent (activul imobilizat), asa cum rezulta din analiza
partii superioare a bilantului financiar. Pentru calcularea fondului de rulment s-a intocmit
bilantul financiar, pornind de la datele inscrise in bilantul contabil. Acest fapt se datoreaza
reducerii capitalurilor proprii ale societatii, la data de 31.12.2006 cu valoarea rezultatului
financiar negativ – 6.537.746 lei, obtinut la aceasta data. In perioada urmatoare, societatea a
obtinut profit din activitatea de exploatare, si pe total activitate, determinand la data de 31.12.2007
un fond de rulment pozitiv, si în crestere, ceea ce confirma o dinamica favorabila a marjei de
securitate a intreprinderii. Din datele prezentate, se constata ca fondul de rulment (FR) a
inregistrat valori negative in anul de referinta (2006), singura componenta pozitiva fiind fondul de
rulment propriu, care arata valoarea capitalului imprumutat, cu termen de rambursare mai mare
Necesarul de fond de rulment (NFR), a fost de asemenea negativ, in perioada anterioara, semn ca
resursele disponibile pe termen scurt au fost superioare activelor circulante. In cazul S.C.
NICAGRO S.A., necesarul de fond de rulment negativ se datoreaza relaxarii platilor catre furnizori
dar si accelerarii incasarii creantelor de la clienti si alti debitori.
La data de 31.12.2007 NFR devine pozitiv, evidentiind un echilibru curent instabil, care
poate degenera intr-o situatie de dezechilibru la cel mai mic decalaj dintre plata datoriilor pe
termen scurt si incasarea creantelor.
Trezoreria neta, reflecta un dezechilibru major, se poate spune chiar riscant, intre
disponibilitatile firmei si datoriile pe termen scurt. Luand in considerare cazul FR < NFR, ambele
pozitive, arata ca cea mai mare parte din necesarul de fond de rulment este finantat din credite de
trezorerie si din credite furnizori, sau alte datorii pe termen scurt, a caror scadenta a fost depasita.
Daca se ia in considerare faptul ca FRP < 0 si NFR < 0, sursele proprii nu acopera
activele imobilizate si tinand cont de situatia in care FRS > 0, se poate spune ca societatea

66
apeleaza la credite pe termen lung, insuficiente pentru finantarea activelor imobilizate, iar sursele
pe termen scurt, sunt de asemenea insuficiente desfasurarii activitatii in conditii normale. Si in
acest caz, dar si in cazul FR > 0, NFR > 0 se recomanda reconsiderarea politicii de finantare a
firmei, intrucat gradul de dependenta fata de creditori este foarte mare si acesta determina
cresterea riscului bancar curent.
Valorile indicatorilor calculati pentru aflarea echilibrului financiar al intreprinderii,
arata ca managementul acesteia a utilizat indatorarea, in primul rand datorita gradului mare de
accesabilitate, dar si datorita situatiei economice precare in care se afla firma. Politica de
indatorare trebuie aplicata cu prudenta, deoarece aceasta limitează independenta financiara a
intreprinderii, reducandu-i posibilitatile suplimentare de indatorare în perioada de criza si ii
creste volatilitatea rezultatelor si a rentabilitatii capitalurilor proprii la variatiile volumului de
activitate in raport cu valorile critice (pragul de rentabilitate).
Metoda ratelor completeaza analiza indicatorilor in marimi absolute si prezinta avantajul
ca permite efectuarea de comparatii pentru a situa mai corect intreprinderea in mediul sau
concurential sau pentru a-i aprecia evolutia. Ratele de structura ale bilantului reflecta structura
de finantare a intreprinderii. Determinarea politicii de finantare pusa in practica de managementul
firmei, se poate realiza pe baza evolutiei ratelor de autonomie financiara, de finantare a
imobilizarilor si de lichiditate si solvabilitate.
Autonomia financiara este direct proportionala cu evolutia capitalurilor proprii. Cresterea
capitalurilor proprii a determinat o crestere neinsemnata a acestui indicator, deoarece a crescut si
pasivul bilantier (datorita evolutiei ascendente a datoriilor pe termen lung, a datoriilor catre
furnizori si catre banci, pe termen scurt dar si datorita profitului net al exercitiului 2007. Cu cat
autonomia financiara a intreprinderii este mai mare cu atat mai mult creste independenta
financiara a acesteia. In situatia data, intreprinderea dispune de capitaluri proprii care reprezinta
doar o treime din capitalul necesar desfasurarii activitatii sale.
Autonomia la termen, sau ponderea capitalului imprumutat pe termen lung in total pasiv s-a
mentiunt constanta, pe fondul cresterii datoriilor pe termen lung in acelasi ritm cu cresterea
pasivului bilantier.
Rata de finantare a imobilizarilor arata ca sursele pe termen lung au fost insuficiente
pentru acoperirea nevoii finantare degajate de activul imobilizat. Aceasta situatie a fost remediata
in perioada 2007, datorita cresterii capitalurilor permanente atat sub forma suplimentarii
datoriilor pe termen lung cat si prin cresterea capitalurilor proprii. In anul 2007, finantarea
imobilizarilor s-a realizat in proportie de 99% din surse proprii. Se poate vedea ca lichiditatea

67
generala a intreprinderii a inregistrat un trend ascendent in anul 2007, fapt care se datoreaza
cresterii stocurilor si creantelor. Desi disponibilitatile firmei au crescut de cca. 15 ori, acest lucru
este insuficient pentru asigurarea necesarului de plata pe termen scurt (furnizori, credite de
trezorerie, alti creditori pe termen scurt).
Rata indatorarii globale sub in scadere arata reducerea ponderii datoriilor şi creşterea
ponderii capitalurilor proprii in structura finantarii. Aceleasi lucru se poate spune si despre
ponderea datoriilor totale in capitalul proprii. Faptul ca rata levierului financiar este supraunitara
arata ca intreprinderea are un grad de indatorare destul de mare, ceea ce implica si un risc de
insolvabilitate. Rata indatorarii la termen a crescut nesemnificativ, avand o evolutie asemanatoare
cu rata de autonomie financiara la termen. Reducerea capacitatii de indatorare, care se menţine
superioara valorii de 50% arata tendinta de reducere a ponderii capitalurilor proprii in capitalul
permanent. Cresterea capacitatii de rambursare a datoriilor din capacitatea de autofinantare este
consecinta cresterii mai rapide a capacitatii de autofinantare comparativ cu datoriile.

Capacitatea de autofinantare
Capacitatea de autofinantare este un sold rezidual de fluxuri banesti, ce comporta o importanta
deosebita pentru intreprindere, generat de activitatile desfasurate de intreprindere, si care se poate
determina ca diferenta intre intrarile si iesirile de fluxuri. Pentru determinarea valorii capacitatii
de autofinantare se calculeaza, soldurile intermediare de gestiune,pe baza indicatorilor din Contul
de rezultate.
Capacitatea de autofinantare este un flux de trezorerie efectiva sau potentiala care
cuprinde inexactitati si este eterogena, deoarece include mai multe feluri de resurse: resurse ce
raman timp scurt in intreprindere; resurse disponibile durabile pentru a asigura finantari
structurale; operatiuni (cheltuieli si venituri) extraordinare. Contul de profit si pierderi, conform
OMFP 1752/2006, la data 31.12.2007
Capacitatea de autofinantare a evoluat pozitiv, datorita cresterii excedentului brut de
exploatare (care a fost negativ la 31.12.2006) si inregistrarii de venituri extraordinare.
Pentru a calcula costul capitalurilor utilizate de societate, este necesar sa se afle valoarea
actualizata cu rata dobanzii de referinta a fiecarui post de capital in parte.
Acest indicator concura la mentinerea si maximizarea valorii intreprinderii, fiind un factor
de crestere a acesteia prin propriile mijloace. Capacitatea de autofinantare serveste atat achitarii

68
obligatiilor / datoriilor pe termen scurt, dar si realizarii de investitii, in vederea dezvoltarii viitoare
a intreprinderii.
Costurile capitalurilor pe surse de finantare si determinarea costului mediu
ponderat al capitalului
Costul de finantare al capitalurilor proprii
Calculul valorii actualizate a actiunilor proprii:
Valoarea actualizata a actiunilor proprii = Numar de actiuni * Cursul bursier
Vac1 = 4534980 * 2,4 = 10.883.952 lei
Valoarea capitalului social este de 9.251.359 lei.
Se constata ca valoarea de piata a actiunilor este mai mare decat valoarea contabila, adica
valoarea nominala a actiunilor. Daca rata reala a rentabilitatii cerute este de 15% rezulta ca
valoarea costului capitalului propriu este de 15%.

Costul de finantare al creditului bancar

1. Calculul valorii actualizate a datoriilor pe termen scurt
Valoarea actualizata a datoriilor bancare pe termen scurt este egala cu valoarea nominala a
acestora 6994123 lei la care se adauga platile de dobanda exigibile pana la scadenta finala a
datoriilor.
Dobanda = (Credit*Rata dobanzii*10) / 12
D = (6994123 * 7/100 * 10)/12 = 407990 lei
Credit
Valoarea actualizata a imprumutului= +
(1  Rata  dobanzii  de refer int a )

Dobanda
=
(1  Rata  dobanzii  de refer int a )
6994123 407990
Vac2 =  = 6917862 lei
(1  0,07) (1  1,07)

2. Datoriile pe termen scurt, de natura comerciala, salariala, fiscala si celelalte datorii se

considera ca nu comporta costuri, rezulta costul de finantare este egal cu zero. Pentru acestea
societatea face o economie de impozit se calculeaza:
Economia de impozit = Rata dobanzii de referinta pe piata * (1-Cota de impozit pe profit)=

69
Ec imp = 0.07 * (1-16%) = 0,07 * 0,84 = 5,88 %
8. Calculul valorii actualizate a datoriilor pe termen mediu si lung:
Valoarea actualizata a obligatiunilor emise = Valoarea de piata a unei obligatiuni * Numarul de
obligatiuni emise
Cuponul1 Cuponul 2 Valoarea  derascumparare
 
Vac3 = (1  0.07)
1
(1  0.07)
2
(1  0.07)
2 =

2 * 0,12 2 * 0,12 2
 
Vac3 = (1,07)
1
(1,07)
2
(1,07)
2 =

Vac3 = 3,13
79
Valoarea de piata a unei obligatiuni a fost calculata la valoarea de 3,13 lei / obligatiune
Valoarea de piata a obligatiunilor este de 100.000 * 3,13 lei = 313.000 lei.
4. Valoarea actualizata a contractului de leasing se calculeaza cu ajutorul scadentarului
de plati, pentru un contract de leasing si se multiplica cu numarul de contracte, avand in vedere ca
sunt identice.
Anuitatea anuala t Valoarea  reziduala
Valoarea actualizata a ctr. de leasing =  (1  0.07)
t

(1  0,07)
t

Vac4 = [Anuitatea anualat / (1+ 0,12)t] + Valoarea reziduala / (1+0,12)t =

3357,60 * 12 3357,60 * 12 3357,60 * 12 3357,60 * 12 3357,60 * 12 2100
    
= 1,07
1
1,07
2
1,07
3
1,07
4
1,07
5
1,07
5 =

= 165.201 lei
Valoarea actualizata a contractelor de leasing = 165.201 * 3 = 495.603 lei
5. Valoarea actualizata a creditului pentru investitii se calculeaza, pe baza scadentarului
de plati astfel:
Rata  anuala  t Dobanda t
Valoarea actualizata =  (1  0.07)
t

(1  0,07)
t =

174396 174396 174396 44325 26886 9446

    
Vac5 = 1,07
1
1,07
2
1,07
3
1,07
1
1,07
2
1,07
3 =

Vac5 = 530.289 lei

Valoarea actualizata a imprumutului pentru investitii = 530.289 lei
6. Calculul costului mediu ponderat al capitalului (CMPC) se realizeaza cu urmatoarea
formula:
CMPC = Σ (Pc * Cc)/100,
Unde Pc = ponderea fiecarei surse de capital in total capital

70
 Cc = costul, exprimat in procente, al fiecarei surse de capital
Costul capitalului la S.C. NICAGRO S.A. este de 13,03%, ceea ce inseamna ca societatea
suporta costuri de capital aproape duble fata de nivelul ratei dobanzii de referinta pe piata.
Plata la termenele stabilite in contractele de credit a dobanzilor si comisioanelor, saraceste
intreprinderea de resurse financiare care pot avea o alta destinatie – capital de lucru, capital
necesar investitiilor in dezvoltarea firmei.
Contabilitatea surselor de finantare proprii si imprumutate
Aportul de capital si operatiuni privind capitalurile proprii
Majorarea capitalului social prin emisiune de noi actiuni contra numerar este o operatiune
care procura societatii noi fonduri banesti, si are ca rezultat cresterea disponibilitatilor (casa si
conturi la banci) corespunzatoarea cresterii capitalului social.
Majorarea capitalului social la o societate comerciala pe actiuni, necotata la Bursa de
Valori, se face prin emisiune de actiuni, la valoarea nominala. Pentru aceasta operatiune este
necesara intrunirea A.G.A. si aprobarea prin hotarare, emisiunea noilor actiuni. Presupunem ca o
societate pe actiuni emite 10.000 actiuni cu valoare nominala de 10 lei/actiune, in urma hotararii
A.G.A. de a aduce in societate un nou actionar, sau in urma aportului in numerar varsat de vechii
actionari.
Majorarea capitalului social la o societate comerciala pe actiuni, cotata la Bursa de
Valori, se face prin emisiune de actiuni, la pretul de emisiune care trebuie sa fie cuprins intre
valoarea nominala si valoarea matematica contabila a vechilor actiuni. Pentru aceasta operatiune
este necesara intrunirea A.G.A. si aprobarea prin hotarare, emisiunea noilor actiuni.
Determinarea politicii optime de finantare
Pentru a determina politica de finantare care sa corespunda cerintelor actionarilor – sa
aiba costuri reduse si sa nu dilueze rezultatul pe actiune, sa aduca in intreprindere sursele banesti
de care aceasta are nevoie, la un moment dat pentru punerea in practica a unei oportunitati sau
pentru completarea necesarului de finantare, sa comporte costuri reduse si / au avantaje fiscale, se
impune declansarea unei analize riguroase a mediului economic al firmei, al concurentei existente
si potentiale, a situatiei patrimoniale a firmei, etc.
In incercarea de a raspunde la intrebarea : Care este raportul optim intre sursele
financiare proprii si cele imprumutate?, trebuie sa acordam atentie si altor aspecte tehnico –
economice cum ar fi: Indicatorii rezultati din analiza financiara a situatiei patrimoniale, sunt
destul de atractivi pentru posibilii creditori (banci, institutii financiare nebancare, societati de
leasing) pentru a putea lua in considerare o eventuala accesare de asemenea fonduri ?, Firma are

71
un cash-flow stabil astfel incat sa-si onoreze platile sub forma de rate de credit, rate de leasing,
dobanzi, la termenul stabilit prin contract? Ce amenintari sunt la adresa firmei din punct de vedere
economic – financiar – riscul valutar, riscul de incapacitate de plata, riscul de activitate, forta
majora, evenimente neprevazute? Cat de mult se poate indatora o firma astfel incat sa evite riscul
de nelichiditate sau de insolventa?
Managerii financiari analizeaza toate variabliele implicate in mediul firmei, si in functie de
situatia patrimoniala a firmei si de necesarul de finantare stabilit fac propuneri managementului
de varf cu privire la sursele pe care le au la dispozitie, care sunt costurile pe care le implica,
simulari de strategii de finantare, gradul de accesabilitate al firmei la aceste surse.
Politica de finantare trebuie sa respecte sau sa caute sa stabileasca echilibrul financiar
dintre necesarul de finantare si resursele de finantare, cu acceasi natura si lichiditate, respectiv
natura si exigibilitate. Astfel, conducerea firmei, trebuie sa fie preocupata de finantarea activelor
imobilizate prin surse de finantare care stau la dsipozitia firmei o perioada cel putin egala cu
durata de utilizare economica a imobilizarilor.
De asemenea, necesarul de finantare declansat de activitatea curenta a firmei (productie,
comert, etc.) este recomandabil sa se realizeze partial din surse pe termen lung iar diferenta din
surse financiare pe termen scurt (credite de trezorerie, credite furnizori, etc.) . In caz de
nerespectare a acestor principii, firma poate sa-si consume parte din resursele temporare pentru
realizarea unor investitii, insa va intampina greutati in incercarea de a recupera sumele investite
intrucat ciclul de exploatare (ciclul de viata) al unei investitii este mai mare decat un an financiar.
Inlocuirea capitalului de lucru consumat pentru dezvoltarea firmei este o operatiune anevoioasa
daca intreprinderea nu dispune de surse suplimentare cum ar fi: linii de credit accesibile, credite
de scont, etc.
Capital  social 100.000
Valoarea nominala = = = 1 leu / actiune
Numar  de actiuni 100.000
Capitaluri  proprii 100.000  8000  7000
Valoarea matematica contabila veche = = =
Numar  de actiuni 100.000
Valoarea matematica contabila veche = 1,15 lei / actiune
In urma emisiunii unui numar de 30.000 actiuni, cu un pret de emisiunde de 33.000 lei in total,
capitalul social va creste cu suma de 30.000 lei si se vor inregistra prime de emisiune pentru
diferenta dintre pretul de emisiune si valoarea nominala a acestora, adica pentru suma de 3000 lei.

72
Bibiografie

1. Tole, M., Matei, N.C., Iatan, E., Elefterie, E.

Analiza economico – financiara a entitatilor economice. Metode,
tehnici si modele, Editura Pro Universitaria, Bucuresti, 2006
2. Iatan, E., Elefterie, L. Contabilitate aprofundata. Contabilitatea intreprinderilor in
conformitate cu directivele europene O.M.F.P. 1752/2005,
Editura Muntenia, Constanta, 2007
3. Dragota, V., Ciobanu, A., Obreja, L., Dragota, M.,
Management financiar, vol I si II, Editura Economica, Bucuresti
4. Florea, S Contabilitatea societatilor comerciale, Editura Ex Ponto,
Constanta, 2007
5. Stancu, I. Finante. Piete financiare si gestiunea potofoliului. Investitii reale
si finantarea lor. Analiza si gestiunea financiara a intreprinderii,
Editura Economica Bucuresti, 2002
6. Dumitru, M. Finantele intreprinderii, Editura Fundatiei “Romania de Maine”,
Bucuresti, 2006

73
7. Stroe, R. Gestiunea financiara a intreprinderii, Editura ASE, CIEDD,
Bucuresti, 2001
8. Vintila, G, Vuta, M., Gestiunea financiara a intreprinderii, Editura ROLCRIS,
Bucuresti, 2000
9. Vintila, G, Diagnosticul financiar si evaluarea intreprinderii,
Editura Didactica si Pedagocica, Bucuresti, 1998
10. Sirbu , Carmen Gabriela Analiza economico – Financiara
Editura Didactica si Pedagogica Bucuresti 2008

74