Limba noastră îi aleasă/ Să ridice slava-n ceruri,/ Să ne spuie-n hram și-acasă/ Veșnicele adevăruri

Guvernul a dat ieri aviz pozitiv inițiativei legislative care prevede ca în fiecare zi de luni, în şcolile primare şi gimnaziale, Imnul de
Stat să fie intonat în mod obligatoriu. Potrivit Executivului, scopul acestei inițiative este de a educa cetățenii în spirit de
patriotism, dragoste de neam și respect deosebit față de simbolurile naționale.
După mine, orice acțiune din partea statului, care vine să cultive în tânăra generație valorile naționale este salutabilă și
lăudabilă. Doar că, abordarea cu care vine Guvernul de această dată mi se pare superficială și nu-mi inspiră încredere că
inițiativa va avea sorți de izbândă.
În primul rând pentru că însăși Guvernul, care a avizat pozitiv noile reguli școlare, nu este un exemplu potrivit în acest sens, dar
nici Parlamentul, de unde a venit inițiativa. Imnul este intonat în aceste instituții, de obicei, la începutul sesiunilor de lucru, și nu
săptămânal cum guvernanții le cer managerilor școlari. Un exemplu elocvent este chiar începutul ședinței Guvernului de ieri.
În al doilea rând, consider această măsură artificială. Doar atunci cînd statul va asigura cetățenilor săi condiții economice
favorabile, așa ca aceștia să nu mai fie nevoiți să-și lase copiii și să plece peste hotare pentru câștigarea unui trai mai decent,
copiii se vor atașa de această țară. Rolul primordial de educare a copiilor îi revine părinților. Dar cum aceștia vor transmite
dragostea de țară odraslelor lor, dacă ei sunt plecați într-o țară străină?
În al treilea rând, sunt de părere că, atâta timp cât politicienii vor continua să semene confuzie în mintea elevilor cu privire la
denumirea limbii pe care o vorbim (în Constituție-limba moldovenească, în manuale școlare - limba română), copiii vor crește cu
o atitudine de dispreț față de limba, despre care Alexei Mateevici a scris în versurile sale că este "o comoră".
Totodată cred că rolul de educator al valorilor naționale îi revine și Bisericii, care are menirea să-i învețe pe oameni dragostea
de Dumnezeu, față de oameni, de țară, responsabilitatea și implicarea civică.
Cu regret trebuie să recunosc că nici eu nu cunosc imnul Republicii Moldova, decât doar prima strofă. Totuși mă consider
patriot, îmi iubesc și mă rog pentru țara în care m-a așezat Dumnezeu.
P.S.Redau mai jos versiunea originală a poemului "Limba noastră", scris de Alexei Mateevici, 5 din 12 strofe ale căruia stau la
baza actualului imn. Îmi place foarte mult strofa a 8-a, care nu se regăsește, cu regret, în textul imnului.
Limba noastră (original)
7.Limba noastră-i vechi izvoade.
1.Limba noastră-i o comoară Povestiri din alte vremuri;
În adîncuri înfundată Și citindu-le 'nșirate, -
Un șirag de piatră rară Te-nfiori adânc și tremuri.
Pe moșie revărsată.
8.Limba noastră îi aleasă
2.Limba noastră-i foc ce arde Să ridice slava-n ceruri,
Într-un neam, ce fără veste Să ne spuie-n hram și-acasă
S-a trezit din somn de moarte Veșnicele adevăruri.
Ca viteazul din poveste.
9.Limba noastra-i limbă sfântă,
3.Limba noastră-i numai cântec, Limba vechilor cazanii,
Doina dorurilor noastre, Care o plâng și care o cântă
Roi de fulgere, ce spintec Pe la vatra lor țăranii.
Nouri negri, zări albastre.
10.Înviați-vă dar graiul,
4.Limba noastră-i graiul pâinii, Ruginit de multă vreme,
Când de vânt se mișcă vara; Stergeți slinul, mucegaiul
In rostirea ei bătrânii Al uitării 'n care geme.
Cu sudori sfințit-au țara.
11.Strângeți piatra lucitoare
5.Limba noastră-i frunză verde, Ce din soare se aprinde -
Zbuciumul din codrii veșnici, Și-ți avea în revărsare
Nistrul lin, ce-n valuri pierde Un potop nou de cuvinte.
Ai luceferilor sfeșnici.
12.Răsări-va o comoară
6.Nu veți plânge-atunci amarnic, În adâncuri înfundată,
Că vi-i limba prea săracă, Un șirag de piatră rară
Și-ți vedea, cât îi de darnic Pe moșie revărsată.
Graiul țării noastre dragă.