UNIVERSITATEA “ŞTEFAN CEL MARE” DIN SUCEAVA

FACULTATEA DE INGINERIE ALIMENTARĂ

PROIECT FENOMENE DE TRANSFER

-AMESTECAREA-

Cadru didactic:
Prof. dr. ing. Nicolae Solomon

Student:

SUCEAVA, 2016
 Cuprins

Introducere...............................................................................................................3
Considerații teoretice.............................................................................................4
Factorii care influențează amestecarea................................................................5
Descrierea matematică a operației........................................................................7
Utilaje pentru amestecare.....................................................................................10
Studiu de caz – Amestecarea în industria panificației...........................................16
Concluzii.................................................................................................................18
Bibliografie .............................................................................................................19
 INTRODUCERE

Operația unitară, cu transfer de cantitate de mișcare sau impuls, care are drept scop
omogenizarea valorilor parametrilor caracteristici ai sistemului format prin aducerea în contact a
două sau mai multor materiale gazoase, lichide sau solide poartă numele de amestecarea
materialelor. Se reduc astfel gradientul de concentrație, gradientul de temperatură sau ambele.
Amestecarea se utilizează pentru obținerea de amestecuri omogene: soluții de gaze în
lichide, amestecuri neomogene: dispersii, spume, emulsii și amestecuri solide. De asemenea
amestecarea servește la: accelerarea reacțiilor chimice sau/și biochimice; dizolvarea mai activă a
solidelor; separarea fazelor; activarea transferului de căldură etc.
În funcție de rolul operației în desfășurarea unui proces sau altul, amestecarea poate fi:
operație independentă și operație auxiliară.
Ca operație independentă, amestecarea se aplică în următoarele scopuri:
la omogenizarea amestecurilor;
la formarea emulsiilor și dispersiilor.
Ca operație auxiliară este utilizată pentru:
accelerarea reacțiilor chimice;
schimbarea stării fizice (dizolvare);
intensificarea adsorbșiei (la decolorarea uleiurilor vegetale);
spălarea unor solide și înlăturarea impurităților ( în industria zahărului și amidonului;
spălarea cerealelor;
accelerarea operațiilor de transfer de căldură.
Se consideră că în circa 30% din cazuri amestecarea este operație independentă și în
restul cazurilor este operație auxiliară.
Indiferent dacă amestecarea este folosită ca operație auxiliară sau independentă în cursul
acesteia se disting: acțiune de amestecare locală și acțiune de amestecare generală.
Acțiunea de agitare locală și generală coexistă la toate tipurile de amestecătoare și își au
importanța lor în realizarea operației de amestecare.
Importanța uneia sau celeilalte acțiuni variază după tipul de amestecător.
În industria alimentară acțiunea de amestecare are mai multe aplicări și se realizează
pentru materiale în toate stările de agregare. Astfel, sunt amestecări în fază lichidă
(omogenizarea vinului), amestecări în fază gaz-lichid (hidrogenarea uleiului, carbonatarea
zemurilor de extracție), amestecări în fază solidă (înmuierea orzului), amestecări lichid-solid în
cele mai multe și variază situații, amestecarea pentru separare de faze (baterea untului),
amestecări de materiale pulverulente, granulare sau sub formă de bucăți pentru a obține produse
păstoase ( industria panificației și a cărnii) sau amestecuri granulare uniforme.
Sunt multiple posibilități de realizare a amestecării. Cele mai răspândite procedee sunt:
amestecarea pneumatică cu ajutorul aerului comprimat sau a aburului sub presiune;
amestecarea prin curgerea lichidelor;
amestecarea prin recirculare;
amestecarea mecanică cu agitatoare cu palete de diferite forme.
Termenul de amestecare este folosit în special pentru amestecarea solidelor. Pentru
amestecarea fluidelor cu corpuri solide, în vederea dizolvării sau formării de suspensii, uzual se
folosește termenul de agitare, iar pentru corpurile consistente păstoase se folosește termenul de
malaxare sau frământare.
 CONSIDERAȚII TEORETICE
Una din problemele cele mai dificile ale tehnicii amestecării o constituie stabilirea unui
criteriu care să caracterizeze calitatea amestecării într-un sistem dat (eficacitatea amestecării).
Când amestecarea este folosită ca operație auxiliară, se poate aprecia eficacitatea acesteia după
efectul tehnologic din perioada principală. În alte cazuri însă este greu de stabilit acest indice.
Din această cauză s-au propus o serie de metode dintre care enumerăm:
metoda bazată pe măsurarea concentrației în diverse puncte în cazul a două lichide
insolubile reciproc;
metoda bazată pe folosirea substanțelor colorante;
metoda gradientului de temperatură;
metoda conductibilității electrice;
metoda bazată pe măsurarea căldurii de dizolvare;
metoda bazată pe măsurare diferenței de densitate;
metoda atomilor marcați;
metoda elementului indicator.
Cu toate că s-au efectuat un număr mare de cercetări experimentale și studii teoretice, nu
s-a ajuns până acum la rezultate cu ajutorul cărora să se poată alege și dimensiona cu siguranță
amestecătorul cel mai potrivit sau găsi durata de amestecare necesară, pe baza proprietăților
cunoscute ale componentelor și produsului. Dificultatea de a ajunge la rezultate direct aplicabile
în proiectare este mărită, în cazul amestecării, de lipsa unei mărimi care să exprime efectul de
omogenizare al amestecătoarelor. Uneori se poate găsi o astfel de mărime, de ex. : pentru
dizolvare concentrația soluției este o măsură a amestecării, pentru transmiterea căldurii, câmpul
temperaturilor dă o imagine a efectului amestecării. În majoritatea cazurilor nu există criterii
obictive de apreciere.
Deși în toate operațiile de amestecare se caută să se realizeze în toate punctele lichidului
gradienți mari de viteză, se pot distinge două acțiuni necesare pentru a realiza o amestecare
eficace:
acțiune de agitare locală – mai cu seamă prin forfecare, în apropierea dispozitivului care
produce agitarea, constând în crearea de viteze cât mai diferite ca mărime și direcție, în
porțiuni mici ale materialului de amestecat;
acțiune de agitare generală – prin care se primește continuu porțiunea de material supusă
primei acțiuni, prin punerea în mișcare de circulație relativ lentă a întregii șarje de
material din amestecător. Cu totul convențional și aproximativ se evaluează intensitatea
amestecării prin viteza periferică a agitatorului:
- 0-2 m/s – agitare slabă;
- 3-4 m/s – agiatre medie;
- 5-6 m/s – agitare intensă.
 FACTORII CARE INFLUENȚEAZĂ AMESTECAREA
Din categoria factorilor care influențează și caracterizează procesul de amestecare se pot lua în
considerare următorii:
starea materialului de prelucrat;
aparatul în care se efectuează procesul;
cantitatea sau debitul de material;
durata operației.

Starea materialului
Sistemele supuse amestecării sunt fie fluide, fie constituite din particule solide. Sub
aspectul realizării procesului de amestecare fluidele pot fi newtoniene: gaze și lichide, sau
nenewtoniene: unele lichide și pastele.
Proprietățile prin care fluidele newtoniene influențează amestecarea sunt: densitatea,
vâscozitatea, difuziunea, solubilitatea reciprocă.
Proprietățile prin care fluidele nenewtoniene influențează amestecarea sunt: densitatea și
vâscozitatea manifestată de cele mai multe ori ca și consistență și coeziune. În special corpurile
păstoase au consistență și coeziune mare.
Din punct de vedere hidrodinamic, amestecarea constă în realizarea unei mișcări de cele
mai multe ori turbulentă. În sisteme fluide newtoniene, turbulența se obține prin realizarea unei
convecții forțate care la rândul său se realizează printr-o mișcare eficientă a fluidului.
Importanță mare asupra caracterului curgerii o prezintă și configurația geometrică a
spațiului în care are loc aceasta.
Luând în considerare fluctuația de viteză din spațiul de amestecare, se pot distinge două
tipuri de turbulență : izotropă și neizotropă.
În cazul turbulenței izotrope, fluctuațiile de viteză nu sunt nici egal de probabile și nici nu
au o mărime egală în toate direcțiile. Fiecare din aceste viteze are în orice moment același număr
de valori pozitive și negative.
Turbulența neizotropă este o stare în care fluctuațiile de viteză nu sunt nici egal de
probabile și nici nu au o mărime egală în toate direcțiile.

Aparatul în care se efectuează procesul

Influențiază modul de realizare a acesteia prin forma și dimensiunile sale. De asemenea,
forma și poziția dispozitivului de amestecare față de axul aparatului sunt de o deosebită
importanță la amestecare. Organul de amestecare trebuie să inițieze în cât mai multe puncte ale
aparatului amestecări intense locale și să mențină în suspensie straturi limită cât mai subțiri care
să producă o turbulență pronunțată a întregului conținut din vas. Curenții ce se formează în
aparat trebuie să atragă mereu noi cantități de material în zona dispozitivului de agitare, astfel
încat operația să se desfașoare cu eficacitate maximă.
În multe cazuri asperitățile existente pe pereții aparatului în care se execută amestecarea
influențează în mare masură modul de realizare a acesteia, în sens pozitiv, însă cu consum de
energie mai ridicat.
Cantitatea sau debitul de material
Cantitatea de material ce se prelucrează poate să influențeze mai mulți factori ai operației
printre care: durata amestecării, eficacitatea. În cazul în care se prelucrează cantități mari de
materiale, sunt necesare, în mod corespunzator, aparate de dimensiuni mari, dispozitive mari de
amestecare. Pe de alta parte, pentru a obține o eficacitate ridicată a operației se impune ca
materialul să fie prelucrat un timp mai îndelungat. De multe ori este mai rațional să se
construiască mai multe aparate de dimensiuni mai mici decat un aparat mare, îmbunatațindu-se
astfel o serie de indici funcționali.

Durata operației
Durata operației are influență în primul rând asupra consumului de energie. Acest
parametru, de regulă, se stabilește pe cale de experiment pe aparatul original sau prin prelucrarea
datelor obținute pe modele de laborator. Pentru ca operația să decurgă cât mai economic este
necesar ca agitatorul să lucreze în astfel de condiții încât rezultatul necesar al amestecării să se
obțină în timpul cel mai scurt. La aprecierea consumului de energie trebuie să se ia în
considerare consumul total pe durata necesară obținerii rezultatului scontat. Astfel se impune
determinarea duratei minime de amestecare. Acesta depinde în afară de tipul de agitator, de
diametru acestuia, de turație, precum și de proprietățile lichidului, adică de densitate și
vâscozitatea lui. În cazul în care componenții au diferențe mari de densitate, hotărâtoare va fi
influența acestui parametru, adică a lui ∆ρ.
 DESCRIEREA MATEMATICĂ A OPERAȚIEI
În cazul amestecării, ecuațiile diferențiale a curgerii lichidului cu vâscozitate nu pot fi
rezolvate din cauza complexității procesului, care depinde de mulți factori fizici.
De aceea, pentru descrierea acestui proces se folosește metoda analizei dimensionale.
Această metodă dă posibilitatea de a ajunge la dependența criterială:

𝐸𝑢 = 𝑓(𝑅𝑒, 𝐹𝑟, Г1, Г2, Г3)

unde:
∆𝑃 ∆𝑃
𝐸𝑢 = =
𝜌𝜗 𝜌𝑛2 𝑑 2

- Criteriul Euler, care caracterizează consumul de energie pentru depășirea rezistența

mediului;

𝜗𝑑𝜌 𝑛𝑑 2
𝑅𝑒 = =
𝜇 𝜐

- Criteriul Reynolds, care caracterizează regimul curgerii lichidului;

𝜗2 𝑛2 𝑑
𝐹𝑟 = =
𝑔𝑑 𝑔

- Criteriul Froude, care caracterizează efectul forței de gravitație;

𝐷 𝐻 ℎ
Г1 = ; Г2= ; Г3 =
𝑑 𝐷 𝑑

- simplexele similitudinii geometrice,

unde D – diametrul recipientului m;
d – diametrul agitatorului m;
H – înălțimea recipientului m;
h – înălțimea de la fundul recipientului până la agitator;
ρ – densitatea lichidului, kg/m3 ;
μ – vâscozitatea dinamică, Pa·s;
𝞋 – viteza circumferențială, m/s;
n – frecvența de rotire a agitatorului, s -1;
𝜇
𝜐 = 𝜌 – vâscozitatea cinematică, m2/s.

Pentru a preveni formarea pâlniei în amestecătoarele industriale se fac bariere. În cazul

acesta forța de greutate nu se ia în considerație și din ecuație poate fi exclus criteriul Froude.
 Pentru agitatori și aparate geometric similare puterea care se consumă pentru amestecare
depinde numai de criteriul Reynolds și se exprimă conform ecuației:

𝐸𝑢 = 𝑐 𝑅𝑒 𝑚 ,

unde c și m sunt coeficienți, mărimea cărora depinde de tipul și mărimea agitatorului și regimul
curgerii lichidului.
Când curgerea lichidului este stabilă, căderea de presiune între părțile dinainte și din
urmă ale paletei agitatorului este depășită de puterea care este transmisă agitatorului. Mărimea N
este proporțională cu forța P și viteza circumferențială:

𝑁 ̴ 𝑃𝑣 ̴ 𝑃 (𝑛𝑑)

Diferența de presiune poate fi exprimată prin mărimi proporțională:

𝑃 𝑁 𝑁
∆𝑃 = ̴ ̴
𝑆 (𝑛𝑑)𝑆 𝑛𝑑 3

unde S – suprafața pe care acționează P, S ̴ d2.

Fig. 1 a – amestecarea lichidului în recipiente fără și cu bariere;

b – determinarea consumului de energie pentru amestecare.

Criteriul Euler poate fi exprimat astfel:

∆𝑃 𝑃 𝑁
𝐸𝑢 = 2
= ̴ = 𝐾𝑁
𝜌(𝑛𝑑) 𝜌𝑛 𝑑 𝜌𝑛3 𝑑 5
2 2
 Mărimea KN se numește criteriul puterii sau criteriul Euler pentru agitatorul Euagit..
În această lucrare puterea utilă care se consumă pentru amestecare se determină prin
metoda suspendării libere a recipientului. Când agitatorul se rotește în lichid forța P aplicată la
ax formează momentul de rotire

𝑀1 = 𝑃𝑑

care din cauza fricțiunii în lichid se transmite recipientului suspendat liber și îl rotește. Pentru
determinarea momentului de torsiune se crează momentul de echilibrare M2, care întoarce
recipientul în starea inițială. El este adresat recipientului și se execută cu un bloc cu greutăți:

𝐷𝑏 𝐷𝑏
𝑀2 = 𝑄 = 𝑚𝑔 ,
2 2
unde

Q – mărimea greutăților, H;
m – masa greutăților, kg;
g – accelerarea căderii libere, m/s2;
DB – diametrul blocului, m.

Fiindcă M1 = M2 = M, luând în considerație ecuația 𝑀1 = 𝑃𝑑 putem scrie:

𝑃 𝑀
Euagit.= 𝜌𝑛2 𝑑4 = 𝜌𝑛3 𝑑5 .
 UTILAJE PENTRU AMESTECARE
Tipurile de amestecătoare utilizate în industria alimentară sunt numeroase. În funcție de
operațiile pe care le realizează, ele se pot grupa în trei categorii mari luând în considerare starea
materialelor supuse amestecării:
amestecătoare pentru materiale în stare fluidă;
amestecătoare (malaxoare) pentru materiale aduse în stare păstoasă;
amestecătoare pentru material pulverulente.
Numeroșii factori care influențează operația de amestecare și lipsa unei baze tehnice de
corelare, a dus la existența unui număr foarte mare de amestecătoare construite mai mult pe baze
empirice și recomandate prin rutina tehnică. S-a dovedit practic, că aproape întotdeauna tipurile
clasice, simple, sunt mai eficiente.
Din punct de vedere constructiv și după modul de acționare, amestecătoarele pot fi
grupate în:
1. amestecătoare fără elemente mobile;
2. amestecătoare mecanice.

În grupa amestecătoarelor fără elemente mobile se includ:

amestecătoare pneumatice sau prin barbotare;
amestecătoare în formă de injectoare și duze;
amestecarea prin curgerea fluidului;
amestecătoare mixte (barbotare și curgerea fluidelor).
În grupa amestecătoarelor mecanice se include:
amestecătoare cu brațe în formă de ancoră;
amestecătoare cu elice și spirală;
amestecătoare cu construcții diverse.

1. Amestecătoare fără elemente mobile

Amestecătoare pneumatice sau prin barbotare

Amestecarea se realizează făcând să treacă prin produsul de amestecat (de obicei un

lichid sau o suspensie de particule solide în lichid), aer sau un gaz oarecare sau abur sub
presiune. Regimul de curgere și amestecare este generat de gazul care pătrunde în lichid sub
forma unor bule mici, care având densitatea mai mică decât lichidul, se ridică spre suprafața
acestuia antrenând particulele lichide învecinate într-o mișcare ascensională, silind astfel restul
lichidului să circule într-un sens mai mult sau mai puțin dirijat în interiorul vasului. Dispozitivul
prin care se distribuie faza gazoasă se numește barbotor.

Prin barbotoare, bulele de gaz în curs de dilatare transferă energia necesară amestecării
lichidului, prin presiunea cu care pătrunde în masa acestuia.
 Cantitatea de mișcare transmisă se exprimă prin relația :

P2
N = P1 · QV1 · ln în care :
P1

N – puterea transmisă de către gaz, W;

P1 – presiunea gazului la suprafața lichidului, Pa;

P2 – presiunea gazului la barbotare, Pa;

𝑸𝑽𝟏 – debitul volumetric al gazului la suprafața liberă, m3/s.

Presiunea gazului sau aburului necesară operației de barbotare se determină dintr-un

bilanț energetic întocmit între punctul de barbotare și suprafața liberă a lichidului, rezultând
condiția :

W2 1
p2 − p1 ≥ ρ1 gh + ρg (λ + ∑ζ)
2 d
W2 1
p2 ≥ ρ1 gh + p1 + ρg (λ d + ∑ζ) , în care :
2

h – înălțimea coloanei de lichid prin care se realizează barbotarea, m;

ρ1 – masa specifică a lichidului, kg/m3;

ρg – masa specifică a gazului, kg/m3;

w – viteza gazului în orificiile de barbotare, m/s;

ζ – coeficientul de rezistență locală.

Amestecarea prin barbotare este indicată în special în cazul când gazul, cu ajutorul
căruia se face, trebuie să reacționeze chimic (hidrogenarea uleiurilor, carbonatarea zemurilor în
industria zahărului cu bioxid de carbon, etc), când favorizează o anumita acțiune biologică
(aerul-oxigenul pentru înmulțirea drojdiilor). Amestecarea cu abur este întrebuințată în cazurile
când pe lângă operația de amestecare este necesar să se facă și o încălzire.
Barbotarea, de obicei, se realizează cu dispozitive construite din țevi prevăzute cu orificii
amplasate în apropierea fundului vasului. De obicei diametrul orificiilor variază între 3 și 6 mm.
Pentru ca traseul bulelor de gaz să fie cât mai lung, orificiile se dispun de obicei în partea
inferioară a țevii orientate în jos. Viteza gazului la ieșirea din orificiul barbotorului trebuie să
asigure energia cinetică necesară învingerii rezistenței lichidului, pentru evitarea inundării
barbotorului cu lichid.
Țevile cu orificii trebuie montate perfect orizontal pentru ca gazul la ieșirea prin orificii
să aibă de învins aceeași rezistență asigurându-se astfel o repartiție cât mai uniformă a gazului.
 Fig. 2 Tipuri de barbotare
a – barbotor în formă de inel; b – barbotor în formă de clopot;
c – barbotor cu inele concentrice; d – barbotor tip lumânări.

Amestecătoare în formă de injectoare și duze

Se folosesc de obicei pentru amestecarea lichidelor în combinație cu o pompă care

extrage o parte de lichid din rezervor, și-l recirculă prin ajutajul unui injector căruia îi lipsește
camera de amestec, camera de amestec fiind chiar vasul ( fig. 3.)

Fig. 3 Schema ajutajului imersat

 Fluidul care trece prin ajutajul injectorului cu viteză mare antrenează din vas în difuzorul
injectorului o cantitate de lichid pe care îl împinge sub forma unui con, dispersându-l pe măsură
ce crește distanța de ajutaj. Straturile de fluid adiacente conului sunt antrenate într-o mișcare
paralelă cu curgerea, ca urmare a transferului unei cantități de mișcare de la jetul de lichid către
lichidul înconjurător.
În figura 4 se prezintă modul de montare al injectorului în interiorul vasului, astfel încât
să se realizeze o amestecare eficientă.

Fig. 4 Injector pentru amestecare

1 – injector; 2 – vas de amestecare; 3 – pompă.

Distanța până la care jetul are posibilitatea să antreneze fluidul din mediul înconjurător
variază între 60 – 100 ori diametrul ajutajului, depinzând de viteza inițială de ieșire din ajutaj.
Amestecarea cu injector se întrebuințează în special pentru cupajarea vinurilor și în
industria cazeinei.

Amestecarea prin curgerea fluidului

Amestecarea se realizează în modul cel mai simplu prin recircularea conținutului vasului
cu ajutorul unei pompe realizând o turbulență dezvoltată local în pompă, în conductă și cu ocazia
pulverizării lichidului din nou în vas, iar amestecarea generală datorită mișcării întregii cantități
de lichid din vas.
Circulația fluidelor se realizează fie prin exteriorul, fie prin interiorul vasului de
amestecare.
În industria alimentară, amestecarea prin curgerea fluidelor ca operație simplă se
întrebuințează pentru cupajarea vinurilor sau ca operație de amestecare combinată cu barbotarea
la hidrogenarea uleiurilor figura 4 sau la carbonatarea zemurilor din industria zahărului.
 Fig. 5 Instalația pentru hidrogenarea ueiului cu barbotare și recirculare exterioară a uleiului și a
hidrogenului.
1 – vas; 2 – barbotor pentru hidrogen; 3 – distribuitor de ulei; 4 – pompă de recirculare ulei;
5 – circuit pentru ulei; 6 – compresor; 7 – circuit exterior pentru hydrogen; 8 – intrare ulei;
9 – evacuare ulei hidrogenat; 10 – intrare hidrogen; 11 – evacuare hidrogen.

2. Amestecătoare mecanice

Aceste utilaje realizează amestecarea cu elemente de diferite forme aflate în mișcare de

rotație numite: brațe, palete, elice, etc. Materialul supus agitării, malaxării, frământării sau
amestecării poate fi în stare lichidă, cu consistență de aluat sau granular – pulverulentă.

Amestecătoare cu brațe în formă de ancoră

În cazul vaselor cu fund semisferic sau elipsoidal, când este necesară o amestecare în
apropierea pereților vasului se utilizează amestecătoarele tip ancoră. Acesta este utilizat în
principal pentru amestecarea lichidelor vâscoase în vase încălzite, cu manta, în care se urmărește
evitarea prinderii substanței vâscoase de manta. În vederea realizării acestui scop ancora
urmărește cât mai aproape forma peretelui aparatului.
 Fig. 6 Amestecător mecanic cu braț de amestecare tip ancoră.
1 – ax; 2 – braț de amestecare tip ancoră; 3 – teacă termometru; 4 – manta de încălzire-răcire;
5 – angrenaj roți dințate.

La amestecătoarele cu brațe în formă de ancoră, datorită formei speciale a brațului,

calculul puterii necesare pentru braț trebuie adaptat la forma paletei.

Amestecătoare cu elice

Intensificarea procesului de amestecare se obține dacă în locul paletelor drepte se

folosesc elice. Cu ajutorul acestora se realizează curgerea axială care este mai eficientă. Paletele
amestecătoarelor cu elice reprezintă un element al elicei geometrice, suprafața paletei este o parte
a unei suprafețe elicoidale.

Fig. 7 Amestecător cu elice.

1 – arbore; 2 – elice; 3 – butuc; 4 – pană; 5 – cui spintecat; 6 – piuliță înfundată.
 STUDIU DE CAZ – Amestecarea în industria panificației

Există diferite tipuri de malaxoare care sunt utilizate în industria panificaţiei.

Malaxoarele clasice nu pot fi utilizate în tehnologia dezvoltării mecanice a aluatului.
Efectul unui malaxor cu acţiune rapidă nu poate fi obţinut cu ajutorul unui malaxor cu acţiune
lentă, chiar dacă acesta funcţionează un timp suficient de lung pentru ca aluatului să i se
transmită aceeaşi cantitate de energie, deoarece, în afară de cantitatea de energie, este foarte
importantă şi viteza de efectuare a operaţiei.
Unul dintre malaxoarele folosite în panificație este cel cu brațe mobile și cuvă rotativă.

Fig. 8 Malaxor cu brațe mobile și cuvă rotativă

1 – cuvă; 2 – lagăr axial; 3 – platforma malaxorului; 4 – roată melcată;
5 – sistem de antrenare; 6 – melc; 7 – reductor basculant; 8 – brațe mobile și rotative.

Elementele componente ale malaxorului cu brațe mobile și cuvă rotativă

Malaxorul se compune din două părți:
cuvă rotativă 1, sprijinită pe un lagăr axial 2, montat pe platforma 3 a unui cărucior
mobil. Cuva mai dispune în partea inferioară de o roată melcată 4.
un sistem de antrenare 5, care asigură prin melcul 6 rotația lentă a cuvei 1 și prin
intermediul reductorului basculant 7, rotația lentă a brațelor 8.
 Principiul de funcționare
Se realizează încărcarea cuvei 1, căruciorul se împinge manual spre sistemul de antrenare
până când un dispozitiv special îl prinde astfel încât să intre în angrenare melcul 6 cu roata
melcată 4. După aceea, se basculează reductorul 7 împreună cu brațele 8 și se pornește instalația.
Viteza de rotație n1 a brațelor este mai mare decât viteza de rotație n2 a cuvei și de sens contrar
acesteia.
În acest fel se asigură o amestecare foarte bună.

Coacerea – realizată în cuptoare

 CONCLUZII
Pentru alegerea aparatelor de amestecare este necesar să se țină cont de următoarele
elemente :
 organul de amestecare să inițieze forțe de forfecare mai mari și în cât mai multe puncte
din masa materialului supus operației și să mențină în suspensie straturi limită cât mai
subțiri pe care să le rupă;
 să fie stras în mod continuu material în punctele active ale dispozitivului de amestecare și
să se asigure o suprafață de contact cât mai bună;
 amestecarea să fie cât mai uniformă și să se realizeze în timp cât mai scurt pentru a se
reduce la minim cheltuielile de energie.

Se recomandă pentru alegerea amestecătoarelor, încercarea pe modele pentru a stabili

condițiile de similitudine : geometrică (forma vasului și rapoartele geometrice optime dintre
forma vasului și a dimensiunilor respectiv formei agitatoarelor) poziția agitatoarelor și a vasului
și similitudinea hidrodinamică (valoare optimă a turație agitatoarelor).
 Bibliografie

1. Operații și utilaje în industria alimentară - Hidrodinamica și procesele mecanice, SONIA

GUTT, Editua Universității, SUCEAVA

2.http://www.rasfoiesc.com/business/agricultura/AMESTECAREA-MATERIALELOR34.php

3.http://cadredidactice.ub.ro/gavrilalucian/files/2012/10/ou-1-c4-amestecarea.pdf
4.http://library.usmf.md/old/downloads/ebooks/Tehn_medicam_industr/5.Amestecarea_lichidelo
r_si_solidelor.pdf
5.http://www.scrigroup.com/tehnologie/tehnica-mecanica/Factorii-care-influenteaza-si-
74674.php