Sunteți pe pagina 1din 4

CĂTRE,

TRIBUNALUL IAȘI
- DOMNULUI PREȘEDINTE -

Subsemnatul____________________________,domiciliat______________
________________________________________________________ CNP
____________________________, în calitate de pârât, în dosarul civil nr.
7176/245/2017, aflat pe rolul Judecătoriei Iași, având ca obiect obligația de a
face evacuare, în contradictorul cu numitul Condriuc Romeo, în calitate de
reclamant, în conformitate cu art. 205, Cod Procedură civilă, în termen legal,
formulez următoarea

ÎNTÂMPINARE

Împotriva cererii de apel, pe care vă rugăm să o respingeți

I. Motivele de fapt și de drept pe care ne întemeiem întâmpinarea

A.

În primul rând, arătăm că ne însuşim hotărârea civilă atacată de către


reclamantul-apelant întru totul şi suntem de acord cu motivele avute în vedere de
către prima instanţă de judecată la respingerea acţiunii civile, când a menţionat

“Astfel, câtă vreme instanţele au constat, pe baza probelor administrate că


titlul executoriu pe care îl deţine reclamantul împotriva pârâţilor nu cuprinde şi
obligaţia acestora de a desfiinţa gardul împrejmuitor existent pe terenul
actualmente proprietate exclusivă, ci doar obligaţia de evacuare a imobilului, în
temeiul dispoziţiilor cu caracter de noutate din CPC, art. 888 (2), reclamantul
nu mai poate formula încă o solicitare de executare silită, în baza temeiurilor
juridice invocate în susţinerea cererii.”
Apelantul arată în cererea sa că “cum nici până la data părţii-intimaţi nu
au accceptat soluţia irevocabilă a instanţei şi refuză a-mi elibera terenul, atât
benevol, cât şi în faţa organismului execuţional al legii în cadrul dosarului de
executare silită 1397 din 2013 al BEJ Lupu-Nicolăiţă Gheorghe-Cristian şi
pentru că şi-au edificat fără drept şi fără autorizaţie de construcţie un gard,
care îngrădeşte şi terenul proprietate privată a subsemnatului, acest demers.”

Contrar acestor afirmaţii, precizăm că, aşa cum am menţionat în


întâmpinarea depusă la Judecătoria Iaşi, reclamantul nu poate afirma că nu îi
este lăsat în deplină liniște și liniștită posesie terenul, întrucât nu îi este
restricționat accesul și uzul, ci noi respectăm în mod strict ce a fost stabilit de
către Tribunalul Iaşi în data de 23.04.2008 prin hotărârea civilă care a rămas
definitivă.

Mai mult, aceste aspecte sunt întărite şi de neluarea măsurilor legale de


către executorul judecătoresc, de care aminteşte apelantul, tocmai pentru că
acesta din urmă nu ar fi putut să dea curs solicitărilor reclamantului pentru care
nu a fost autorizat de către instanţa de judecată prin hotărârea civilă.

Totodată, apelantul susţine că noi ne-am edificat fără drept şi fără


autorizaţie de construcţie un gard, care îngrădeşte şi terenul proprietate privată
a subsemnatului, acest demers. Vizavi de aceste susţineri, arătăm că gardul
despre care face vorbire numitul Condriuc a fost edificat cu mult înainte ca
părinţii reclamantului să ne acţioneze în judecată, deci când exista prezumţia
legală de proprietate asupra terenului în cauză. Aspecte care pot fi probate cu
înscrisuri şi martori la cererea instanţei de judecată.

Astfel, în situaţia în care gardul exista înaintea acţionării în judecată,


reclamanţii de la acel moment ar fi trebuit să ceară prin acţiunea lor, pe lângă
revendicarea imobilului şi desfiinţarea gardului împrejmuitor ca un capăt de
cerere diferit, or dacă au cerut şi instanţa nu s-a pronunţat ori a respins,
hotărârea a rămas definitivă cu dispozitivul ei prin neatacarea acesteia în
termenul legal.

Condriuc afirmă că “apreciem că obligaţia de a face, de a demola


construcţia şi gardul şi de a repune terenul în situaţia anterioară poate fi
dispusă, întrucât prin aceasta se tinde la încetarea unor acte abuzive”, însă
arătăm că nu poate fi vorba de un abuz din partea noastră, atât timp cât nici
prima instanţă de judecată, în calitate de autoritate a statului care poate oferi o
interpretare formală a dispoziţiilor legale, a înţeles să nu dea curs solicitărilor
acestuia.

Totodată, acesta arată că cererea sa ar putea fi interpretată ca acţiunea


posesorie în complângere, arătăm că nu reclamantul nu poate face noi cereri
în apelul său care să schimbe obiectul acţiunii, întrucât apelul este o cale de
atac devolutivă, deci prin care se transmite fondul. În acest sens, în apel nu poate
fi judecat încă o dată decât ceea ce s-a cerut prin acţiunea depusă la prima
instanţă de judecată.

În acelaşi timp, apelantul face trimitere la dispoziţiile art. 888 (2) din CPC
care arată că obligaţia de predare a unui imobil implică şi obligaţia de evacuare a
imobilului, însă nu şi pe cea de a desfiinţa gardul împrejmuitor, în primul rând.
În al doilea rând, numitul Condriuc se află într-o mare eroare când face trimitere
la dispoziţiile prevăzute în Titlul III privitoare la executarea silită, întrucât
acestea se aplică doar proceselor începute după intrarea în vigoarea a NCPC,
potrivit art. 25(1) din CPC, care arată că procesele în curs de judecată, precum
şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.

Aşa cum arată şi reclamantul, acesta încearcă să obţină o completare


a titlului său executoriu, însă prin această completare se tinde la o
rejudecare a fondului, ipoteză inadmisibilă din moment ce hotărârea civilă
pe care îşi bazează cererile sale a rămas definitivă.

B.

În al doilea rând, așa cum a stabilit şi Tribunalul Iași ca instanță de control


judiciar prin decizia nr. 124/2016 din data 01 februarie 2016, prin care a respins
apelul numitului Condriuc Romeo împotriva încheierii Judecătoriei Iași din data
de 09 iunie 2015, în dosarul civil nr. 41965/245/2014:

„Titlul executoriu deținut de reclamant nu prevede obligarea pârâților la


desființarea gardului împrejmuitor, a anexelor gospodărești și a altor bunuri
aflate pe suprafața de 280 mp, întrucât reclamanții de la acea dată nu au
solicitat acest lucru, deși expertiza a stabilit situația construcțiilor ridicate
anterior emiterii titlului de proprietate în favoarea acestora. Mai mult, o
asemenea obligație de a desfiinta o lucrare nu poate fi subînțeleasă din art. 888,
alin. 2 invocat de reclamant, față de exprimarea clară a textului legal, aspect
considerat neîntemeiat de instanța de judecată.
Așadar, din moment ce pârâții intimați nu au potrivit titlului executoriu
sau legii, o obligație de a face constând în desființarea gardului împrejmuitor
sau ridicarea altor bunuri aflate pe terenul în legătură cu care se desfășoară
executarea silită, instanța nu poate da efect dispozițiilor art. 904 CPC, adică să
autorizeze creditorul să îndeplinească el însuși sau prin alte persoane, pe
cheltuiala debitorilor, ceea ce aceștia refuză să facă.”

În drept:

Ne întemeiem prezenta cerere pe articolele 22, 205,431,888, 904 din


Codul de Procedură Civilă.

Depunem prezenta întâmpinare în două exemplare, dintre care unul pentru


comunicare.

Cu stimă,

Data: Nume Prenume

Semnătura