Abstract

Influenta emotiilor amintirilor timpurii in posibilitatea aparitiei depresiei

Psiholog clinician Mihaela Gemine

Pentru Alfred Adler, amintirile timpurii sunt producţii expresive şi creative pe care
subiectul si le reaminteste deoarece îşi spune ceva important sieşi, ceva ce merita amintit, poate
un instrument mnemonic pentru descuierea unei întregi serii de instrucţiuni, pentru perceperea
şi răspunsul la faptele existenţei persoanei.
Tot A. Adler a spus: „astfel, amintirile sale reprezintă 'povestea vieţii lui; o poveste pe
care şi-o repetă sieşi pentru a se avertiza sau pentru a se asigura, pentru a se putea concentra
asupra scopului, a se pregăti prin experienţele anterioare, pentru a întâmpina viitorul cu un stil
de acţiune deja testat.”
Se poate spune că emotiile pot furniza combustibil pentru acţiuni, iar în teoria lui Adler
emoţiile servesc întotdeauna unui scop. Emoţiile noastre variate (de exemplu a fi trist, fericit,
nervos sau iubitor) "ne îndreaptă" într-o direcţie, nu doar ne îndepartează de ceva, ci ne
îndreaptă spre un scop O foarte bună ilustrare a scopului emoţiilor este ,,sentimentul de
vinovăţie". Acest gen de emoţie este trăit de multe persoane şi în general implică discomfort,
chiar suferinţă. Caracteristicile remarcabile ale ,,sentimentului de vinovăţie" sunt acelea că se
focalizează asupra trecutului şi persoanele sunt preocupate de statutul personal .
Rudolf Dreikurs a subliniat că deşi sentimentele de vinovăţie conduc spre a demonstra
un înalt simţ moral, ele sunt de fapt un substituent al acţiunilor personale. Bunele intenţii sunt
o perdea de fum pentru a evita ceea ce o persoană ştie că este un comportament responsabil.
Sentimentele de vinovăţie arată ,,o descurajare prezentă care caută dovada în trecut pentru a
justifica un sentiment al non-valorii sau inadecvării" şi se focalizează pe ,,acţiuni prezente sau
din trecutul imaginat, cu scopul de a justifica atitudini prezente greşite" (R.Dreikurs,
,,Sentimentele de vinovăţie ca scuză", J967, p.234).
Adler spunea ca sentimentele nu sunt niciodată în contradicţie cu stilul vieţii . Avem
nevoie să aparţinem unui loc anume în care să simţim că suntem semnificativi . Toate
sentimentele pe care le avem , fie că sunt negative sau pozitive , au legătură cu relaţiile pe care
le avem cu oamenii, care pot apare şi în amintirile timpurii, mai ales cele clasificate traume, de
unde putem deduce partea de implicare a individului în social.
Gândurile sunt capacitatea de a da un sens , funcţie de logica pe care o avem , modul
cum gândim dăm un sens lumii . Lumea funcţionând într-un anume fel, facem predicţii şi
probabil că aşa se întâmplă în sens avantajos sau nu pentru noi, funcţie de tiparul construit în
urma experienţelor prin care am trecut în prima copilărie , dezvoltând un simţ al controlului
neconştientizat .
Tristeţea - este emoţia care arată pierderea şi în timpul căreia reflectăm asupra unor
lucruri importante pentru noi . Adesea este simţită ca un răspuns la constientizarea unei pierderi
implicaţiile acesteia, ne motivează să căutăm un înlocuitor de îngrijire, adesea presupunand
lacrimi.
Depresia – o emoţie care ne trage departe de sentimentele de neputinţă , de la o bătălie
pe care nu o vom câştiga . Include dezamăgire , frustrare , furie şi când se prelungeşte poate cu
greu a fi depasita, necesitand ajutor medical,consiliere psihologica/interventie psihoterapeutica.
Ruşinea – emoţia neacceptării personale. Implică conştientizarea esenţei
responsabilităţii, un eşec, o greşeală care nu se poate schimba , ce poate conduce la respingerea
de către ceilalţi pentru că ei ştiu sau au ştiut .
Înţelegând rolul pe care emoţiile le joacă în viaţa unei persoane, împreună cu
angajamentul de a dezvolta o mare încredere în sine , oamenii pot încerca să identifice şi să
schimbe scopurile emoţiilor proprii .