Sisteme de operare dedicate

• Un sistem de operare reprezintă o colecţie de programe, un ansamblu

de proceduri ca parte componentă a unui echipament, având drept scop
administrarea resurselor de calcul ale sistemului.
• Sistemul de operare este considerat ca fiind o interfaţă între mediul
hardware şi software.

Sistemul de operare:

• trebuie să ofere posibilităţi de lansare în execuţie a programelor cu

alocarea resurselor necesare executării acestora,
sistemele de operare sunt organizate pe două niveluri :

- nivelul fizic- destinat comunicării speciale între sistemul de

operare si mediul fizic reprezentat de partea hardware a sistemului,
interferând cu acesta printr-un sistem de întreruperi.

-nivelul logic- menit să ofere utilizatorului un mijloc de comunicare,

control şi acces la echipamente, prin diverse aplicaţii special
concepute sub forma unor utilitare, comenzi etc.

-existenţa unui sistem de operare destinat să garanteze

funcţionarea unui echipament specializat a dus la noţiunea de
sisteme de operare încapsulate sau sisteme dedicate, sisteme
embedded.
Un sistem dedicat = un sistem informatic realizat dintr-o
combinaţie de structuri de calcul hard şi soft, din circuite
electronice şi componente electromecanice capabile să realizeze
funcţii specifice(dedicate unor aplicaţii), adesea cu constrângeri
de calcul în timp real.

Un calculator de uz general, cum ar fi un computer personal este

proiectat să fie flexibil şi să îndeplinească o gamă largă de nevoi
ale utilizatorilor.

Sistemele dedicate = sisteme embedded (integrate)

sunt controlate de una sau mai multe nuclee de procesare

principale care sunt de obicei fie microprocesoare,
microcontrolere sau procesoare de semnal digital (DSP)
Clasificarea sistemelor embedded

•operaţiile în timp real pe care le execută, dimensiunile,

• costul,
• fiabilitatea, consumul de energie

• Sisteme integrate la scară mică: În această categorie intrând sisteme

alcătuite dintr-un singur microcontroler de 8 sau 16 bit cu complexitate
hardware şi software scăzută, care pot fi alimentate cu baterii şi a căror
programare se poate face în limbaje de asamblare.
• Sisteme integrate la scară medie: Acestea pot fi formate dintr-un
microcontroler sau mai multe microcontrolere de 16 sau 32 bit, dar şi
utilizarea unor DSP-uri sau a unor procesoare cu set redus de instrucţiuni
RISC, poate fi un mijloc eficient de realizare. Se caracterizează prin
complexitate hardware şi software şi pot fi programabile prin intermediul
unor medii de dezvoltare ca RTOS, IDE ( Integrated Development
Environment ).
• Sisteme integrate la scară mare: Sunt caracterizate de cel mai crescut
grad de complexitate hardware şi software, consum ridicat de energie şi
programarea se face folosind software dedicat.
Caracteristici pentru sisteme de operare dedicate

•Sistemele de operare pentru tehnologiile embedded diferă faţă de

sistemele operare pentru calculatoarele personale prin faptul că sunt
concepute să fie mai compacte şi mai eficiente

•sistemele de operare embedded sunt concepute astfel incat să aibă

dimensiuni mici şi să fie capabile să ruleze pe perioade mari de timp(ani)
fără intervenţia manuală.

• Majoritatea sistemelor de operare dedicate sunt caracterizate de

funcţionarea lor în timp real

•un sistem de operare în timp-real trebuie să ofere un model care să

permită specificarea constrângerilor temporare pentru toate tipurile de
procese, să aibă un limbaj care să permită de asemenea luarea în
considerare a comunicaţiilor asincrone cu exteriorul, să ofere protocoale
speciale pentru gestiunea memoriei cât şi cele de comunicaţie luând în
considerare constrângerile temporare dar şi mecanisme de sincronizare
inter-taskuri şi de sincronizare de ceas.
• Caracteristică sistemelor de operare în timp real este procesarea
mai mult sarcini simultan ( multitasking )cu prioritizarea firelor de
execuţie şi prezentarea mai multor nivele de întrerupere în etapele de
calcul.
•Eficientizarea metodelor de calcul paralel şi de execuţie multiplă a
sarcinilor se poate face prin mecanisme de divizare în timp

Caracteristici Embedded Linux

Embedded Linux este utilizarea Linux în sisteme informatice

integrate, cum ar fi telefoanele mobile , Personal Digital Assistant ,
playerelor multimedia şi alte dispozitive electronice de consum,
reţele de echipamente, masini de control, automatizari industriale ,
echipamente de navigaţie şi instrumente medicale.

Spre deosebire de desktop şi versiunile de Linux server, versiunile

de Linux embedded sunt concepute pentru dispozitive cu resurse
limitate.
Embedde Linux este portat pe o serie de procesoare:
•ARM
•AVR32
•PowerPC
•MIPS
•nu include drepturi de autor sau taxe de acordare a licenţelor

•Dezvoltarea Embedded Linux implică în general trei nivele:

bootloader, kernel-ul Linux, şi interfaţa grafică de utilizator (sau
GUI)

Bootloader:

• initializare hardware,

•încărcarea şi pornirea Kernel-ului din

memoria ROM. Memoria ROM este folosita
pentru că este un memorie non-volatila
Kernel-ul

•este compilat pentru sistemul ţintă,

•apoi este încărcat în memoria de sistem (fie în DRAM sau în Flash),
folosind bootloader-ul (care a fost deja încărcat in flash).
Bootloaderul comunică cu gazda folosind port serial, ESB, sau port
Ethernet pentru a transfera imaginea de kernel în flash sau DRAM.
•După ce kernel-ul este complet încărcată la ţintă, aplicaţia
bootloader paseaza controlul la adresa de unde kernel a fost
încărcat.
•Kernel-ul executabil este format din mai multe fişiere obiect legate
împreună

•Sistemele integrate au de obicei o serie de dispozitive pentru interacţiunea

cu utilizatorul, cum ar fi touchscreen, tastaturi, senzori, interfeţele RS232,
LCD-uri, În plus faţă de acestea, există multe alte dispozitive specializate,
inclusiv flash, USB, GSM.
• Kernel-ul controleaza - şi aplicaţiile de utilizator, inclusiv accesul GUI
Xilinx Design Tools:
���������������������������������������������������������������������������
���������������������������������������������������������������������������������
�����������������������������������������������������