Sunteți pe pagina 1din 3

Rolul legendei urbane în comunicarea publică

Legenda urbană este o poveste scurtă, considerată a fi adevărată de către


cel care o povesteşte, fiind povestită ca ceva ce i s-a întâmplat “unui prieten unui prieten”.
Fiind asemănătoare folclorului tradiţional, legenda urbană ar putea fi privită ca un
fel de folclor modern.
O legendă urbană are întotdeauna un sâmbure de adevăr, fiind mai mult sau
mai puţin exagerată şi modificată odată cu trecerea timpului, astfel încăt să fie
adaptată vremurilor noi în care trăim şi în care căutăm, mai mult sau mai puţin,
câte ceva senzaţional care să ne scoată din monotonia zilnică.
Când este spusă, povestitorul susţine că întâmplarea este una adevărată, care a
avut loc în realitate, şi care i s-a întâmplat unui prieten unui prieten, astfel că această
expresie a devenit una frecvent folosită când se povestesc şi repovestesc astfel
de întâmplări. Expresia este de asemenea folosită pentru a-i oferi un plus de veridicitate poveştii.
Deşi fenomenul a fost studiat încă din 1969, termenul de “legendă urbană“ a fost
folosit pentru prima dată de către profesorul american Jan Harold Brunvand în 1979. Deşi se
numesc urbane, aceste povestiri nu aparţin exclusiv spaţiului urban.
Legenda urbana are asemenea folclorului tradiţional un subiect şi personaje
însă este plină de mister, frică, groază dar şi umor. Numeroase legende urbane sunt
prezentate ca avertizări sau povestiri care te previn asupra unui aspect (asemenea legende pot fi
citite pe site-ul http://www.warphead.com/urbanlegends/), în timp ce altele caută să
dezinformeze (astfel de legende pot fi citite pe site-ul
http://en.wikipedia.org/wiki/McDonald's_urban_legends). Unele legende urbane chiar tratează
ideea apariţiei fantomelor sau alte fenomene paranormale.
Numeroase legende urbane povestesc crime oribile, mancare otrăvită sau alte
situaţii care dacă ar fi adevărate ar putea afecta numeroase persoane. Toţi cei care cred
astfel de poveşti se simt datori să îi avertizeze pe cei dragi. O astfel de legendă ar
putea fi repovestită şi pentru simplul fapt că persoana care a auzit-o o consideră
interesantă.
Unele legende urbane au fost inventate de către părinţii care vor să îşi sperie
copiii şi astfel aceştia să fie mai ascultători. De obicei aceste legende descriu pe cineva, de
cele mai multe ori un copil, care acţionând gresit şi neascultându-şi părinţii au ajuns să
fie răniţi, morţi sau să aibă probleme. Un exemplu de acest fel de legendă urbană
este următoarea: vrând să îşi înveţe copilul că nu trebuie să vorbească cu străinii,
părintele îi povesteşte celui mic cum un alt copil, deoarece a vorbit cu un străin, a
fost furat de acesta şi dat la ţigani sau la bau-bau şi nu şi-a mai văzut niciodată
părinţii.
Unele persoane ajung să creadă că aceste poveşti sunt adevărate şi aceasta
datorită modului foarte convingător în care sunt povestite. Deoarece se pretinde că
faptele povestite i s-au întâmplat unui prieten unui prieten, povestea este
personalizată şi primeşte o fortă, o credibilitate, mult mai mare decăt daca
povestitorul ar spune că a auzit legenda povestită de către altcineva.
De cele mai multe ori, fiecare povestitor tinde să mai adauge câte un
amănunt legendei pe care o povestesteşte, cu timpul aceasta ajungând să fie una
foarte complexă şi probabil mai credibilă decât povestea iniţială.
Avântul internetului a facilitat dezvoltarea legendei urbane, astăzi acestea
transmiţându-se tot mai des prin e-mail şi prin messanger. În acelaşi timp,
fenomenul a devenit tot mai uşor de cercetat astfel că există chiar unele grupuri
care caută să depisteze astfel de legende şi mai apoi să le discute şi analizeze.
Una dintre cele mai populare legende urbane este aceea care susţine că în canalizarea
oraşului New York trăiesc crocodili, care au ajuns să aibă dimensiuni
impresionante după ce au fost aruncaţi la toaletă de către stăpânii lor care nu îi
mai doreau.
Legende urbane pot fi considerate şi povestirile unor oameni care susţin că au
văzut un extraterestru (unii chiar că ar fi fost răpiţi de către extratereştrii) sau o
fantomă. Atâta timp cât nu se poate dovedi existenţa vieţii în alte galaxii sau existenţa unor
spirite, acest gen de povestiri sunt considerate legende urbane.
Un mit urban recent vehiculat în România, trimis prin messanger, este
următorul: “Începând cu luna august, noaptea, planeta Marte va fi cel mai luminos punct de pe cer.
Chiar şi cu ochiul liber, Marte se va vedea cât o lună plină în această perioadă. Pe
27 August, planeta Marte se va afla la 34,65 milioane de mile de Pământ şi va fi
ziua în care planeta se va vedea cel mai bine. În noaptea de 27 August, la ora
00:30 urmăriţi cerul. Pe cer se va vedea ca şi cu Pământul are două luni.
Următoarea dată în care Marte va trece atăt de aproape de Pământ va fi în anul
2287. Dă mai departe, merită!”1 Acest mesaj a circulat anul trecut prin messenger. Deşi
fenomenul menţionat avusese loc cu doi ani înaintea datei menţionate, nu a avut
o asemenea amploare. Cu toate acestea au existat numeroşi oameni creduli. Un alt
mit urban vehiculat la noi în ţată, tot prin intermediul messengerului, este acela în
care se anunţă că messengerul nu va mai fi gratuit şi daca vrei ca al tău să rămână
gratuit trebuie să trimiţi mesajul primit la toţi cei din lista ta de messenger.
Desigur, nu este nimic adevărat în acest mesaj.
Dacă ar fi să construiesc o legendă urbană aceasta ar avea următoarea formă:
Să vedeţi ce mi-a povestit mama... Cică, când ea avea 17 ani, în timpul propriei
nunţi, o mireasă din satul vecin, Filpişu Mare, moare. Aşa cum este obiceiul, după
trei zile, familia o înmormântează. Ei aleg să o înmormânteze aşa cum murise:
îmbrăcată mireasă şi cu bijuteriile pe care le avea la ea în momnetul în care a
murit. La înmormântare, pe lângă prietenii şi rudele ei au participat şi doi ţigani
care, văzând că tânăra a fost înmormântată cu tot cu bijuterii se hotărăsc să se
întoarcă noaptea, să dezgroape sicriul şi să fure bijuteriile. Zis şi făcut. Noaptea se
întorc la cimitir, dezgroapă sicriul şi încep să îi fure miresei bijuteriile. În timp ce se
chinuiau să îi scoată de pe deget verigheta tânăra se trezeşte. Unul dintre ţigani
fuge în timp ce celălalt moare de spaimă. Tânăra iese din groapă şi merge acasă
unde, când o vede vie, mama sa moare şi ea de spaimă. Soţul său, când aude că soţia
sa nu a murit şi că s-ar fi ridicat din sicriu, se sperie şi fuge din sat. Tânăra, nefericită,
înnebuneşte. Aceasta este povestea. Pentru a o transmite aş povesti-o prietenilor ca pe
un fapt de senzaţie dar aş trimite-o şi prin messenger sau prin mail, bineînţeles cu
menţiunea tipică “Trimite mai departe!!!”.
Dacă o legendă urbană este bine construită ea poate afecta prestigiul şi
reputaţia unui produs sau a unei companii. Astfel ea poate fi o armă putenică în mâinile
concurenţei. Important este să şti să o foloseşti.

1 Mesaj care s-a trimis prin messenger în lunile iunie-iulie anul trecut. Aceasta este forma în care l-am primit şi eu.