Dovezi istorice ale existenţei lui Iisus Hristos

15 Aprilie 2011 publicat in www.ortodoxiatinerilor.ro

A fost Iisus Hristos un personaj real care a trăit printr oameni în Iudeea, regiune a
Imperiului Roman? E oarecum comic să ţi se pună o altfel de întrebare, nu în sensul
de batjocură pentru persoana care întreabă ci în sensul de evidenţă extraordinară a
dovezilor în lumea care ne încojoară.

Ce dovezi istorice mai vrem decât miliardele de creştini din toată lumea care au
crezut şi cred şi astăzi în Hristos, sau de milioanele de creştini care şi-au dat viaţa
pentru El suferind batjocuri şi bătăi numai ca să dobândească împărăţia cerurilor şi
viaţa cea adevărată alături de Dumnezeu.

Ce dovezi mai puternice decât sutele de mii de biserici şi mănăstiri din întrega lume
care îl au pictat pe Hristos răstignit şi înviat din morţi? Ce vom spune de toţi oamenii
din istoria ultimilor 2000 de ani care şi-au dorit din tot sufletul să-i slujească lui
Hristos ca diaconi, preoţi, episcopi sau monahi? De undeva vine toată aceast râvnă a
lor? Dintr-o minciună? Dintr-un basm? Dintr-un personaj de poveste?

Ce dovezi mai frumoase decât toate operele de artă străpunse de duhul

creştinismului: picturi, sculpturi, poezie, literatură, muzică, etc.? Eliminaţi din
capodoperele lumii tot ce înseamnă artă creştină şi veţi vedea ce va rămâne....

Care este cel mai faimos şi mai copiat semn (simbol) din întreaga lume? Crucea. De
ce oare? Pentru că Hristos a transformat în mod real un mijloc de tortură într-un
instrument de luptă împotriva răului din noi, pentru că Hristos i-a dat putere
răstignindu-se pe ea.

1
Biserica de lângă casa ta şi oamenii adunaţi duminica trecută la Sfânta Liturghie în
ea sunt cea mai palpabilă dovadă că Hristos există, că El face minuni şi ajută oameni
astăzi precum a făcut-o şi când era pe pământ. Bucuria din noaptea învierii în fiecare
an în întrega lume, unde oamenii stau bucuroşi cu lumânări în mână aşteptând să
zică din suflet: Hristos a înviat! este o dovadă deplină a credinţei în cuvintele Lui:

„Să nu se tulbure inima voastră; credeţi în Dumnezeu, credeţi şi în Mine. În casa

Tatălui Meu multe locaşuri sunt. Iar de nu, v-aş fi spus. Mă duc să vă gătesc loc. Şi
dacă Mă voi duce şi vă voi găti loc, iarăşi voi veni şi vă voi lua la Mine, ca să fiţi şi
voi unde sunt Eu.” (Ioan 14, 2-3)

Hristos a schimbat cursul omenirii de când S-a făcut Om şi a venit ca Dumnezeu pe

pământ. Chiar şi timpul s-a resetat la venirea lui. Astăzi chiar şi necreştinii şi atei
calculează istoric datele înainte de Hristos şi după Hristos. Anul 2011 arată exact
2011 ani de la naşterea minunată a lui Hristos dintr-o Fecioară, Maria – Născătoarea
de Dumnezeu. Fiul lui Dumnezeu a împărţit istoria lumii în două. Nu e şi asta o
dovadă istorică de netăgăduit?

A existat Iisus în realitate? Cei care pun o astfel de întrebare consideră Biblia ca fiind
o colecţie de poveşti pentru copii, basme ca şi cele cu Harap-Alb, unde toate
personajele şi relatările sunt inventate. Aceşti oameni refuză ca dovadă istorică
pentru existenţa lui Iisus relatări din Noul Testament, şi cer doar mărturii istorice ale
necreştinilor despre existenţa reală a Omului şi Dumnezeului Iisus Hristos.

Biblia în forma pe care o avem astăzi este o adunare de cărţi din Vechiul şi Noul
Testament, având autori diferiţi şi fiind scrise chiar şi la câteva sute de ani distanţă
una de alta. Sfânta Scriptură este o carte a cărţilor, care în forma pe care o avem
astăzi cuprinde 80 de cărţi, dintre care 69 considerate de Biserica Ortodoxă ca fiind
canonice, adică inspirate de Duhul Sfânt, restul de 11 sunt tratate ca folositoare si
ziditoare de suflet.

Textul acestor cărţi a fost păstrat sub forma de codici (CÓDICE, codice, s. n.
1.Reunire de table cerate, reprezentând cea mai veche formă de carte la romani. 2.
Culegere (manuscrisă) de legi, de documente medievale sau, p. Ext. de orice texte
vechi (medievale), de obicei cu conținut variat)

Aceste manuscrise pot fi găsite astăzi în muzee, fiind datate istoric şi considerate
dovezi autentice ale vieţii din perioada Mântuitorului Hristos.

Care este numarul de codice în baza caruia sunt păstrate cărţile Sfintei Scripturi ?

 2.500 codice conţin întreaga Sfântă Scriptură, Vechiul şi Noul Testament.

 25.000 codice conţin părţi mari din Sfânta Scriptură. (De obicei doar Noul
Testament).

Codicele de mai sus provin din întreaga lume crestina.

2
În comparatie cu alti scriitori antici, avem:

 50 doar exemplarele lui Eschil

 100 ale lui Sofocle

 8 ale lui Tucidide

 200 ale lui Plinius

 500 ale lui Horatius

Prin urmare, dupa numarul de codice păstrate, Sfânta Scriptură este textul cel mai
de încredere pe care îl avem astăzi. În ceea ce priveste vechimea acestor codice:

Istoria lui Tucidide, relateaza evenimentele din perioada 460-400 î.Hr. Nu s-a
pastrat originalul. Cele 8 manuscrise care au supravietuit sunt toate scrise dupa anul
900 d.Hr., adica 1300 ani mai târziu! Poetica lui Aristotel a fost scrisa în 343 î.Hr.
Cel mai vechi codice al ei, provine din anul 1100 d.Hr., adica cu 1400 ani mai târziu!
Razboiul galic al lui Iulius Cezar, a fost scris în anul 50 d.Hr. Se pastreaza în câteva
codice, toate scrise dupa anul 1000 d.Hr. Contesta cineva aceste carti? Nimeni!

În schimb, Noul Testament a fost scris între anii 50 – 98 d.Hr. (în functie de fiecare
carte). Este pastrat în 25.000 de codice. Cele mai vechi
(Sinaiticus, Alexandria, Vatican) au fost scrise în jurul anului 250 d.Hr., adica mai
putin de 200 ani dupa original. Cu alte cuvinte: În ceea ce priveste vechimea
codicelor, Noul Testament este cea mai veche carte de încredere din lume.

Dupa Sfânta Scriptura, a doua ca veridicitate, în ceea ce priveste controlul

bibliografic al cartii antice, este Iliada lui Homer. Sunt pastrate 643 de codice. Toate
scrise dupa anul 1200 d.Hr. Adica distanta dintre scrierea Iliadei si copia codicelor
pastrate, depaseste 1800 ani!

Cu alte cuvinte, codicele Noului Testament sunt cu mult mai aproape de perioada
când au fost scrise manuscrisele originale. Dupa toate aceste date, cineva trebuie sa
fie sau complet subiectiv ca sa conteste Sfânta Scriptura sau sa nu aiba încredere în
nimic în lume.

3
Iată unele dintre cele mai importante dovezi istorice necreştine ale existenţei lui
Iisus:

 Tacitus, scriitor roman din primul secol, considerat unul dintre cei mai exacţi
istorici ai lumii antice, a făcut menţiuni legate de creştini “superstiţioşi” ("numiţi
după Christus", care este numele latin al lui Hristos), care au avut de suferit în
timpul regimului lui Pontius Pilat sub domnia lui Tiberius. Suetonius, secretarul şef
al împăratului Hadrian, a scris că a existat un om numit Chrestus (sau Hristos)
care a trăit în timpul primului secol (Analele 15.44 ).

 Flavius Iosefus este unul dintre cei mai renumiţi istorici evrei. În lucrările sale
intitulate Antichităţile, el face referire la Iacov ca “fratele lui Iisus, care era numit
Hristos”. Există un pasaj controversat în lucrarea sa (18:3) care spune: "În acea
vreme exista Iisus, un om înţelept, dacă am putea să îl numim om. Pentru că el a
fost unul care a făcut lucruri neobişnuite, suprinzătoare. . . . El a fost
Hristosul . . . El s-a arătat viu din nou a treia zi, după cum au prevestit profeţii
sfinţi şi după cum zece mii de alte lucruri mărturisesc despre El". O altă traducere
a acestui pasaj este: "A existat în acea vreme un om înţelept numit Iisus.
Comportamentul Său a fost bun şi a fost vestit prin virtuţile Sale. Şi mulţi oameni
dintre evrei şi dintre alte naţiuni au devenit discipolii Săi. Pilat L-a condamnat să
fie omorât prin crucificare. Însă cei care au devenit discipolii Săi nu au abandonat
învăţăurile Sale. Au spus că El s-a arătat acestora a treia zi după crucificarea Sa
şi că El era viu; astfel, probabil că El era Mesia, despre care profeţii au povestit
înainte deja minunile Sale."

 Iulius Africanus îl citează pe istoricul Tallus într-o discuţie legată de

întunericul care a urmat crucificării lui Hristos (Scrierile Extant, 18)

 Plinius cel Tânăr, în Scrisorile 10:96, a surprins practicile de închinare ale

primilor creştini, inclusiv faptul că ei se închinau lui Iisus ca Dumnezeu şi erau
persoane cu o etică înaltă, încluzând de asemenea şi referinţe legate de Cina
Domnului.

 Talmudul babilonian (Sanhedrinul 43a) face referire la crucificarea lui Iisus în

ajunul Paştelui, ca şi la acuzaţiile formulate lui Hristos în ceea priveşte practicarea
vrăjitoriei şi încurajarea apostaziei evreilor.

 Lucian din Samosata a fost un scriitor grec din secolul al doilea care a admis
că lui Iisus I se închinau creştinii, ca El a introdus noi învăţături religioase şi ca El
a fost crucificat pentru ei. El spunea că învăţăturile lui Iisus includ frăţietatea
credincioşilor, importanţa convertirii şi a respingerii celorlalţi zei. Creştinii au trăit
conform legilor lui Iisus, s-au considerat mântuiţi şi au fost caracterizaţi printr-o

4
 atitudine de indiferenţă privind moartea, dedicare voluntară şi renunţarea la
bunurile materiale în favoarea celorlalţi.

 Mara Bar-Serapion confirmă faptul că Iisus a fost considerat un om înţelept şi

plin de virtuţi, considerat de mulţi ca rege al Israelului însă dat la moarte de evrei
şi sursă a învăţăturilor urmate de discipolii Săi.

 Apoi avem toate scrierile gnosticilor (Evanghelia adevărului, Apocrifa lui Ioan,
Evanghelia lui Toma, Tratat asupra Învierii etc.), toate acestea avându-L în
centrul atenţiei pe Iisus.

În fapt, am putea chiar să reconstruim evanghelia numai din sursele non-creştine

timpurii: Iisus a fost numit Hristosul (Iosefus), a făcut “minuni”, a condus Israelul în
noi învăţături, a fost omorât înaintea Paştelui pentru ei (Talmudul babilonian) în
Iudeea (Tacitus), însă a pretins a fi Dumnezeu şi că se va întoarce (Eliazar), lucru în
care au crezut cei care L-au urmat – închinându-se Lui ca Dumnezeu (Plinius cel
Tânăr).

Ne ne-ar ajunge o viaţă înteagă să analizăm dovezile istorice ale existenţei lui
Hristos. Totuşi El cere de la noi altceva. Toma cerând dovezi palpabile pentru
Învierea Lui şi punând degetul său în rana Lui exclamă:"Domnul meu şi Dumnezeul
meu!" iar Iisus Hristos răspunde: "Pentru că M-ai văzut ai crezut. Fericiţi cei ce n-au
văzut şi au crezut!" (Ioan 20, 28-29)

http://www.calauzaortodoxa.ro/calauza/credibilitatea-sfintei-scripturi/
http://www.gotquestions.org/Romana/existat-Iisus.html
http://en.wikipedia.org/wiki/Historicity_of_Jesus
http://en.wikipedia.org/wiki/Christian_biblical_canons
http://www.allaboutjesuschrist.org/historical-and-scientific-proof-of-jesus-faq.htm
http://www.ccel.org/j/josephus/works/ant-18.htm
http://www.bibletruths.net/archives/btar217.htm
http://en.wikisource.org/wiki/The_Annals_(Tacitus)/Book_15#44