G.P.P.

“TOLDI”, SALONTA
STRUCTURA: G.P.N. “FLUIERAȘUL FERMECAT”
PROF. ÎNV. PREȘC. LAZA IOANA – MARIA

An școlar 2018 - 2019

Grupa mijlocie „Ștrumfii isteți”

Prof. înv. preșc.: Laza Ioana - Maria

G.P.P. “TOLDI”, SALONTA
STRUCTURA: G.P.N. “FLUIERAȘUL FERMECAT”
PROF. ÎNV. PREȘC. LAZA IOANA – MARIA

ACTIVITATI DE CONSILIERE A PARINTILOR

Semestrul I

Parintii trebuie sprijiniti sa isi cunoasca copiii, sa le identifice nevoile si sa sprijine

dezvoltarea si cresterea lor armonioasa.
Consilierea parintilor este o activitate care se refera la organizarea acestiu sprijin
pentru familiile copiilor, consilierea familiei presupunand actiuni de informare, de
transmiterea si primirea unor cunostinte, idei si teze importante pentru asigurarea succesului
in comunicarea intrafamiliala si in rezolvarea situatiilor conflictuale.
In educatia parintilor, rolul educatoarei este de a facilita contactul parintelui cu
anumite cunostinte, deprinderi necesare in educatia copilului, precum si asigurarea
parteneriatului in actiunea educativa, ceea ce presupune o comunicare eficienta din partea
acesteia. Orice parinte isi doreste sa fie cat mai aproape de ceea ce inseamna a fi un parinte
bun.

Rezumat saptamanl al activitatilor de consiliere a parintilor:

1. „SA NU UITAM! COPIII SUNT COPII.”

Copilul tau e unic! Invata sa-l cunosti si sa-l intelegi mai bine, insoteste-l in aventura sa de
crestere si dezvoltare. Raportându-ne la copil, putem identifica situaţii care pot interveni ca
bariere în calea dezvoltării sale.

Scopul: Descrierea concretă a unor probleme comportamentale si stabilirea cauzelor

acestora.

Desfăşurarea primei întâlniri.

- vorbim despre aspecte generale;
G.P.P. “TOLDI”, SALONTA
STRUCTURA: G.P.N. “FLUIERAȘUL FERMECAT”
PROF. ÎNV. PREȘC. LAZA IOANA – MARIA

- părinţii vor fi rugaţi să relateze evenimentele ce au avut loc recent (referitor la

probleme comportamentale ale copiilor);
- incercam sa identificam cauzele devierilor comportamentale ale copiilor.

Le spunem părinţilor că în această şedinţă dorim să discutăm despre problemele

comportamentale ale copilului în familie. Dorim să descriem cât mai exact, împreună cu ei,
dificultăţile de comportament pe care dorim să le ameliorăm sau să le reducem prin
intermediul consilierii.
Pornind de la părerile părinţilor cu privire la cauzele comportamentului problematic,
vor fi analizate caracteristicile copilului, ale părinţilor şi problemele familial ce pot influenţa
comportamentul copilului şi interacţiunile familiale. Pentru aceasta este importat să
cunoaştem modul în care părinţii îşi explică problema, pentru ca ulterior să putem lucra cu
aceştia. La această etapă, este necesar să participe, în măsura în care acest lucru este posibil,
amandoi parintii.
Motivăm părinţii să-şi exprime presupunerile. De exemplu, mama este de părere că
tatăl este prea dur în educaţia copilului. Atunci când participă ambii părinţi la şedinţă,
verificăm dacă părerea unui părinte oglindeşte sau nu opinia celuilalt.
Discutăm cu părinţii în ce măsură însuşirile copilului şi cele ale părinţilor, precum şi
problemele din familie ajung să influenţeze comportamentul copilului, felul în care părinţii
percep comportamentul copilului.

Dificultăţile comportamentale Factori de risc

ale copilului (Rutter, apud E. Vrăsmaş, 2002)
G.P.P. “TOLDI”, SALONTA
STRUCTURA: G.P.N. “FLUIERAȘUL FERMECAT”
PROF. ÎNV. PREȘC. LAZA IOANA – MARIA

• e mereu în mişcare; • permanenţa conflictelor parentale;

• nu stă liniştit la masă;
• nu vrea să respecte anumite
reguli.
• are accese de furie;
• îi ciupeşte pe ceilalţi;
• sfidarea parintilor (neascultarea,
obraznicia etc.).
• absenţa mamei sau a tatălui;
• comportament violent al tatălui;
• creşterea temporară a copilului în afara familiei;
• existenţa condiţiilor improprii de viaţă, generate de
lipsuri materiale şi financiare;
• plecarea la muncă a părinţilor în străinătate;
• petrecerea unui timp îndelungat la locul de muncă
al părinţilor.

Constientizarea parintilor referitoare la factorii de risc a comportamentului

necorespunzator al copilului poate duce la cautarea solutiilor pentru rezolvarea problemelor
care influenteaza comportamentul neadecvat al copiilor.

2. „ MODURI DE ADAPTARE”

Scopul: Atenuarea problemelor comportamentale ale copilului în familie este necesară pentru
integrarea eficientă a copilului la grădiniţă.
Desfăşurarea şedinţei
- Ne reamintim problemele de comportament ale copilului discutate la prima sedinta.
Discutăm evenimentele care au avut loc intre prima si a doua sedinta;
- Discutam despre adaptarea copiilor in mediul social specificand faptul că acestea nu
înseamnă transformarea copilului în unul fără probleme ci că este vorba în primul rând
de diminuarea problemelor comportamentale.
Fiecare parinte are asteptarile proprii în privinta copilului. Uneori, aceste asteptari
sunt realiste, alteori nu. Disciplinarea copilului devine dificila atunci când parintii au asteptari
nerealiste, când supraevalueaza sau subestimeaza abilitatile copilului si nu sunt atenti la
nevoile acestuia.
J. Piaget vorbea despre adaptare in termeni de asimilare si acomodare in cadrul
interactiunii om-mediu. Adaptarea este, deci, acordul individului cu mediul (in primul rând cu
G.P.P. “TOLDI”, SALONTA
STRUCTURA: G.P.N. “FLUIERAȘUL FERMECAT”
PROF. ÎNV. PREȘC. LAZA IOANA – MARIA

mediul social social), presupunând acomodarea optima la mediul dat si raspunsul favorabil la
solicitarile si exigentele sale.
Copiii învata ca actiunile si comportamentele lor au efecte si consecinte asupra
actiunilor/ comportamentelor celorlalti. Modul în care adultii reactioneaza la comportamentul
copiilor, le mentine sau nu acestora un anumit comportament. Ignorarea comportamentelor
pozitive, dezirabile ale copilului de catre parinti creste frecventa aparitiei comportamentelor
negative, nedezirabile. Copiii învata observând comportamentul celorlalti din contextul lor de
viata - parinti, bunici, frati sau surori, alti copii, educatori. Multe din comportamentele sociale
si emotionale ale copilului se învata prin imitare si modelare si datorita faptului ca adeseori
adultii nu verbalizeaza regulile de comportament pentru copil.

Comportamentul corect al părinţilor: Comportamentul greşit al părinţilor:

∙ Discută cu copilul deschis, calm, sincer.
∙ Analizează împreună cu copilul starea
acestuia;
∙ Dau dovadă de empatie, obiectivitate;
∙ Se comportă corect, oferă modele
comportamentale pozitive;
∙ Fac referinţă la situaţii concrete, nu judecă
copilul, ci faptele lui;
∙ Arată exact asupra comportamentului care
necesită îmbunătăţire, modificare;
∙ Oferă propuneri concrete
∙ Nu analizează obiectiv situaţia;
∙ Încep a striga, ameninţă, fac reproşuri;
∙ Etichetează copilul, îi aplică pedepse
corporale;
∙ Nu ascultă explicaţiile copilului;
∙ Fac generalizări şi îi amintesc
copilului de toate greşelile comise etc.

Este foarte important ca parintii să cunoască succesele şi insuccesele micuţilor precum

si cum pot folosi intarirea pozitiva pentru a obtine schimbarea comportamentelor nedorite a
copiilor.

3. „REGULI – AVEM NEVOIE DE ELE?”

G.P.P. “TOLDI”, SALONTA
STRUCTURA: G.P.N. “FLUIERAȘUL FERMECAT”
PROF. ÎNV. PREȘC. LAZA IOANA – MARIA

Scopul: Regulile creaza ordine si disciplina atat in activitatile desfasurate cat si in

viata.
O regula buna precizeaza cu claritate comportamentul asteptat. Ar fi util sa scrieti
regulile si sa le afisati intr-un loc accesibil fiecarui membru al familiei (de exemplu pe usa
frigiderului).
Pasi in stabilirea unor reguli eficiente:
 Stabiliti un numar limitat de reguli (5-7 reguli)
Prea multe reguli inseamna control sporit asupra vietii copilului. Regulile eficiente
reglementeaza doar acele situatii cu grad de risc pentru sanatatea, dezvoltarea si siguranta
copilului si familiei tale sau acelea in care sentimentele si drepturile altor persoane ar putea fi
grav afectate.
 Implicati copilul
Toti copiii se bazeaza pe parintii lor pentru stabilirea limitelor si a regulilor, insa vor
dori sa aiba un cuvant de spus in formularea lor. Este important sa ascultati si punctul de
vedere al copilului cu privire la alegerea regulilor, dar si la stabilirea consecintelor ce decurg
din nerespectarea unei reguli. E posibil ca uneori sa nu reusiti sa ajungeti la un acord total
asupra regulilor, ceea ce nu inseamna ca acestea nu vor fi stabilite.
 Stabiliti reguli corecte si clare
O regula este corecta cand reglementeaza in egala masura comportamentul fiecarui
membru al familiei. De pilda, regula "Intotdeauna bati la usa inainte de a intra in camera
parintilor" este nedreapta deoarece se aplica doar copiilor. Regula corecta ar fi formulata
astfel: "Ciocanim la usa inainte de a intra in camera oricaruia dintre membrii familiei
noastre". In acest fel, regulile nu sunt doar pentru copil, ci sunt "regulile casei".
Comportamentul tau ca parinte va fi corect atunci cand chiar tu vei fi primul care respecta
regula. Atunci cand regulile sunt specifice si usor de inteles, cresc si sansele de a fi respectate.
Regula "Trebuie sa ne spalam pe dinti" nu ajuta prea mult deoarece nu precizeaza cand anume
si cu ce frevcenta trebuie sa facem acest lucru. Pe de alta parte, regula "Fiecare membru al
familiei se va spala pe dinti in fiecare dimineata si in fiecare seara, inainte de culcare" este
clara, nu genereaza confuzie si nu lasa loc de discutii.
G.P.P. “TOLDI”, SALONTA
STRUCTURA: G.P.N. “FLUIERAȘUL FERMECAT”
PROF. ÎNV. PREȘC. LAZA IOANA – MARIA

Un aspect foarte important legat de utilizarea regulilor priveste stabilirea de

recompense si consecinte pentru respectarea, respectiv incalcarea acestora. Este foarte
important sa va laudati copilul atunci cand respecta regula.

4. „TIMPUL CU COPILUL MEU – TIMP CASTIGAT”

Scopul: Importanta interacţiunii cu copilul

Timpul este unul dintre cei mai mari dusmani ai parintilor, in relatia cu copilul. Orele
nenumarate petrecute la serviciu, treburile casnice, cumparaturile si alte lucruri de care trebuie
sa aiba grija le rapesc din putinul timp pe care il au la dispozitie pentru a sta cu cel mic.
Indiferent cat timp petreci cu copilul tau (30 de minute sau 3 ore), pentru el inseamna
sa ii dedici atentia si concentrarea ta, nu doar sa fii un martor la cresterea lui.
1. Faceti sport impreuna!
- a merge impreuna la plimbare sau cu bicicleta este si o modalitate prin care te poti apropia
de copil si poti fructifica timpul petrecut cu el pentru a va consolida relatia.

2. Gatiti impreuna!
- Cu fiecare miscare prin bucatarie, ai ocazia de a-l invata lucruri noi legate de gatit si modul
de preparare a alimentelor, dar si de a discuta lucruri importante pentru el. Acesta este timp
castigat petrecut impreuna!
3. Cititi povesti impreuna!
- Lectura este un timp special petrecut in compania copilului. Nu este vorba doar de a-l
adormi, seara, inainte de culcare, cu citirea unei povesti, ci de momente speciale pentru tine si
cel mic, care va ofera ocazia de a vorbi despre lucruri noi,de a va amuza.
4. Jucati-va impreuna!
- Atunci cand te implici in jocuri, vorbesti pe limba copilului. Aveti un canal de comunicare
pe care il intelege si cu care poate jongla.
5. Vorbiti deschis si sincer!
- Incearca sa ai o relatie deschisa si sincera cu copilul. Chiar daca nu aveti foarte mult timp pe
care sa il petreceti impreuna, vorbeste cu el despre lucrurile care il intereseaza, problemele
care il macina sau alte subiecte care nu ii dau pace.
G.P.P. “TOLDI”, SALONTA
STRUCTURA: G.P.N. “FLUIERAȘUL FERMECAT”
PROF. ÎNV. PREȘC. LAZA IOANA – MARIA

6. Mergeti impreuna la pescuit sau picnic!

- Ocazional, cand programul iti permite, ia-ti copilul de manuta si mergi cu el in diverse locuri
distractive. Mergeti la Zoo, sa vizitati un muzeu, la pescuit sau la un picnic. Sunt activitati
amuzante care va ofera ocazia de a va apropia si de a va cunoaste mai bine unul pe celalalt.
7. Mancati impreuna!
- De fiecare data cand luati masa in familie, castigati timp de calitate alaturi de copil. Chiar
daca poate nu vorbiti lucruri foarte serioase sau importante in timp ce pregatiti, puneti masa
sau pur si simplu mancati, simplul fapt ca tineti la aceste traditii valoroase de familie si ca
stati impreuna in astfel de momente va ajuta sa va apropiati si uniti mai mult, ca familie.

5. „RECOMPENSELE”

Recompensele pot fi acordate continuu sau intermitent. Copilul trebuie să ştie care este
comportamentul dezirabil. La începutul fiecărei zile se vor reaminti „regulile casei”.
Recompensa trebuie acordată imediat după producerea comportamentului dezirabil iar
recompensarea comportamentului dezirabil se face ori de câte ori este nevoie. Explicarea clară
a motivului acordării recompensei se face de fiecare dată când aceasta se acordă.
Recompensa nu trebuie asociată cu alte comentarii ca, de pildă, cu menţionarea
modului în care comportamentul poate fi îmbunătăţit în continuare.
Atat folosirea recompenselor cat si utilizarea sancţiunilor sunt necesare dezvoltarii
echilibrate a copilului. Pedeapsa se va folosi doar dacă este neapărat necesar (de exemplu,
dacă a fost încălcată o regulă stabilită de comun acord).
Înainte de aplicare, parintele se va asigura ca micutul lui înţelege de ce anume urmează a fi
pedepsit. Sancțiunea trebuie aplicată de îndată. Pedeapsa trebuie preferată pe cât posibil
în forme uşoare: mustrarea blândă (de preferat individual), atenţia negativă
(ignorarea), privarea de recompense etc. După efectuarea pedepsei trebuie purtată o discuţie
cu copilul pentru a se identifica mai bine rolul pe care aceasta l-a avut, sentimentele
copilului, perspectiva eliminării sau prevenirii conduitei respective în viitor.

6. „NOI, PARINTII”
G.P.P. “TOLDI”, SALONTA
STRUCTURA: G.P.N. “FLUIERAȘUL FERMECAT”
PROF. ÎNV. PREȘC. LAZA IOANA – MARIA

A fi un bun parinte presupune (Pugh, De Ath, Smith, 1994, p.56) sa ai:

1. Cunostinte despre:
-dezvoltarea copilului si aspectele semnificative pentru fiecare varsta;
- unde sa cauti sprijin;
- despre drepturile parintilor si ale copiilor;
- despre conditii bune de trai si o alimentatie corecta;
- principii educative.
Calitati de parinte :
 sa asigure o autoritate optima fara a fi supraprotectivi, excesivi de autoritari sau
permisivi;
 sa ofere dragoste si acceptare si sa fie sensibil la nevoile copiilor;
 sa manifeste incredere in munca si abilitatile copiilor lor;
 sa formuleze asteptari realiste;
 sa gaseasca timp pentru a-si impartasi experienta copiilor (sa manance impreuna,
sa se joace, sa-si petreaca timpul liber) ;
 sa promoveze un mediu sigur, stabil, cu reguli clare, pe care le si pretind a fi
respectate;
 sa incurajeze exprimarea libera, sa indrume actiunile copiilor;
 sa comunice liber cu copiii, cu sinceritate, sa asculte si sa reflecteze la ceea ce
spun acestia;
 sa ia decizii si sa aiba responsabilitati;
 sa poata stapani stresul si sa rezolve conflictele;
 sa nu permita pedepsele dure;
 sa incurajeze intarirea pozitiva a comportamentelor bune.

7. „AUTONOMIA COPILULUI - NECESITATE”

Autonomia presupune ca un copil sa faca independent si din proprie initiativa diverse

activitati specifice varstei lui si este conditionata de varsta copilului, de temperament si de
G.P.P. “TOLDI”, SALONTA
STRUCTURA: G.P.N. “FLUIERAȘUL FERMECAT”
PROF. ÎNV. PREȘC. LAZA IOANA – MARIA

stilul parental. Copilul are nevoie sa fie incurajat si sustinut de parinte pentru a deveni
autonom.
Cand copilul are intre 4 si 7 ani are nevoie mare de apreciere si acceptare. Il sprijinim
daca scoatem in evidenta ceea ce face bine si nu ne concentram pe ce face rau, renuntam la
etichete si critica, il incurajam sa experimenteze cat mai mult in casa si afara.
De ce este autonomia o necesitate pentru copil? Deoarece copilul este autonom atunci
cand:
– isi manifesta intentia de a face lucrurile singur;
–doarme noaptea singur fara sa se trezeasca;
– mananca singur si stie sa ceara singur de mancare atunci cand ii e foame;
– se poate ocupa singur de activitatile legate de igiena personala;
– stie sa spun ace doreste;
– se joaca singur dar se implica si in activitati cu alti copii.
Incurajam autonomia unui copil daca il sustinem cand are initiativa, il ajutam sa isi
creeze anumite deprinderi, ii oferim cat mai des posibilitatea sa aleaga, il indemnam sa invete
din greselile proprii si cel mai important, il incurajam sa faca lucrurile singur, fara sa
intervenim si fara sa il cocolosim.

8. „AUTONOMIA COPILULUI - LIMITE”

„Lasă-ţi copilul liber! Nu-i îngrădi libertatea! Lasă-l pe le să aleagă ce să facă! Ajută-l să
fie independent!” Iată câteva sloganuri repetate aproape obsesiv în parentingul de azi.
Sloganuri pe care cel mai probabil părinţii noştri nu le-au auzit, din moment ce majoritatea au
avut un stil sever şi şi-au impus regulile cu forța, fără să le pese prea mult ce anume vroiam
noi.
Pentru a fi acceptat, orice copil trebuie să găsească un echilibru între a face ce îşi doreşte
şi a face ce i se cere. Unii părinţi însă fac eforturi mari pentru a înclina balanţa în favoarea
libertăţii: ei sunt îngrijoraţi când observă că micuţul lor face ce îi spun ceilalţi: Mă tem să nu
devină o marionetă, spun ei, care face doar ce i se spune. Mă tem că nu va avea iniţiativă. În
realitate însă, ei confundă tendinţa naturală a copilului de a-i asculta pe copiii mai mari cu
G.P.P. “TOLDI”, SALONTA
STRUCTURA: G.P.N. “FLUIERAȘUL FERMECAT”
PROF. ÎNV. PREȘC. LAZA IOANA – MARIA

dependenţa. Aceşti părinţi fac eforturi să nu-l lase pe copil să se ia după ceilalţi, sabotându-i
în acest fel nevoia de a fi acceptat.
În plus, dacă nu este obişnuit să respecte nici o regulă, pentru că a fost lăsat liber, copilului îi
va veni mai greu să se integreze într-un mediu bine structurat, cu reguli clare.
Punerea limitelor şi a regulilor este cel mai dificil pas de realizat de către părinţii care
susţin libertatea. A pune o regulă înseamă a stabili o interdicţie, a-l opri de la a face ceva şi în
ultimă instanţă a-l penaliza dacă nu respectă regulile. Toate acestea sunt îngrădiri ale libertăţii,
şi, dacă le privim din această perspectivă, sunt negative. Însă dacă le privim din perspectiva
nevoii copilului de ordine, lucrurile sunt mult diferite.
Libertatea prea mare în ceea ce priveşte regulile înseamnă în cele din urmă lipsă de
coerență și sens în viața lui. Un mediu extrem de permisiv și de nestructurat îl face pe copil să
se simtă dezorientat, confuz și aceste emoții îl vor face să se simtă nesigur.

9. „DE CE NE MINT COPIII?”

Copiii mint dintr-o serie de motive diferite si in multe cazuri este o parte normala a
procesului de dezvoltare. Toti copiii mint la un moment dat. Totusi, acest comportament,
poate fi foarte suparator pentru parinti. Multi parinti se intreaba cum sau ce ar trebui sa faca
atunci cand copilul lor minte. Cum trebuie sa reactineze parintii la minciunile copiilor depinde
foarte mult de fiecare situatie in parte, de varsta copilului si de regulile stabilite in familie, in
ceea ce priveste minciuna.
La prescolari minciuna este destul de comuna. Copiii din cadrul acestui grup de varsta
deseori nu inteleg ca a minti este gresit si necinstit. Din aceasta cauza, parintii probabil ca nu
ar trebui sa ii pedepseasca pentru minciuna. In schimb, parintii, atunci cand copilul minte, ar
trebui sa profite de ocazie pentru a-l invata ca minciuna nu este buna.
In general, copiii prescolari spun doua tipuri de minciuna. Povestile inventate (sau
exagereaza la maximum intamplari adevarate) care, in general, la aceasta varsta semnifica
lucuri pe care ei si le doresc. In acest caz parintii fie pot sa ii asculte si sa lase lucrurile asa, fie
pot sa strecoare adevaruri in povestile lor.
Desi prescolarii in general nu inteleg ca minciuna nu este buna, acesta este un moment
bun ca parintii sa inceapa sa isi invete copilul ce inseamna sa spui adevarul. Un punct bun de
G.P.P. “TOLDI”, SALONTA
STRUCTURA: G.P.N. “FLUIERAȘUL FERMECAT”
PROF. ÎNV. PREȘC. LAZA IOANA – MARIA

plecare poate fi sa ii spuna copilului cat de fericiti sunt cand acesta spune adevarul si ca atunci
cand mint, este foarte greu ca ei, sa dezvolte incredere in ceea ce il priveste.

10. „COMUNICAREA IN FAMILIE”

Cand comunicam cu un copil de 4-5 ani, este important si sa fim constanti in atitudini.
"Fermitatea este cheia disciplinarii”. Daca un adult ii spune unui copil « nu te vei uita la
desene animate daca vei continua sa vorbesti urat cu mine », iar copilul continua sa vorbeasca
urat, cu siguranta se intampla pentru ca adultul nu se tine niciodata (sau foarte rar) de cuvant,
deci ii pune desene animate, desi a spus ca n-o va face. Orice spuneti unui copil, chiar daca
uneori, dupa ce ati spus, vi se pare prea sever si regretati, trebuie sa respectati. Altfel, nu veti
mai avea nici un fel de autoritate asupra lui.
• vorbiti cu copiii dumneavoastra;
• oferiti-le explicatii pertinente cand ii recompensati sau pedepsiti;
• nu ii plantati in fata televizoarelor/calculatoarelor/tabletelor pentru ca voi sunteti prea
obositi pentru a vorbi sau a va juca cu ei;
• nu lasati educatia doar pe seama educatoarelor si a bonelor;
• nu oferiti recompense materiale si nici pedepse pe care copilul nu le intelege.
De cele mai multe ori, comportamentul neadecvat al unui copil poate fi corectat prin
comunicarea cu el si prin prezentarea constanta a propriului model de comportament, si in
cazuri rare prin pedepse. Parintii uita adesea ca ei sunt modele de comportament pentru copii.
Multi adulti ignora sa respecte propriile lor reguli. Daca ar face-o, s-ar scuti si pe ei, si pe
copii de multe situatii de conflict.

11. „O ACTIVITATE COMUNA PE ZI, NE ADUCE MAI APROAPE!”

Vrei să fii un părinte mai bun? Îți dorești un copil fericit, sănătos, inteligent și
descurcăreț? Îți dorești să ai un copil disciplinat și bine educat? Secretul stă în legătura
strânsă pe care tu o creezi cu copilul tău, de la naştere și pe tot parcursul vieții. O singura
activitate comuna pe zi, in care atat parintii cat si copiii sunt implicate total, este suficienta
pentru a fortifica legatura parinte-copil.
G.P.P. “TOLDI”, SALONTA
STRUCTURA: G.P.N. “FLUIERAȘUL FERMECAT”
PROF. ÎNV. PREȘC. LAZA IOANA – MARIA

Fiecare părinte își iubește copilul și îi spune zi de zi cât de mult îl prețuiește, însă nu
este suficient. Pentru a simți acest lucru, copilul are nevoie de fapte, iar părinții trebuie să își
pună iubirea în acțiune.
Toți părinții sunt ocupați, iar sfatul cel mai des întâlnit pentru părinții care muncesc
mult este: petrece timp de calitate cu copilul tău. Din păcate, acesta este un mit. Imaginează-ți
următoarea situație: lucrezi foarte mult, însă la un moment dat, după 4 luni, te gândești că ar
trebui să petreci timp de calitate cu soțul/soția ta. Cum va reacționa el/ea? Va fi fericit că te
vede și toate sentimentele de tristețe vor dispărea?
În orice relaţie, fară cantitate, nu există calitate. Nu te poți aștepta să ai o relație bună
cu copilul tău dacă tu ești tot timpul ocupat, iar el este nevoit să caute alte persoane sau lucruri
asupra cărora să îşi proiecteze afecţiunea. Așadar, dacă vrem o relație mai bună cu copiii
noștri, este necesar să ne facem timp pentru ei.
Spre exemplu, incercati pe cat posibil sa luati cina impreuna, ca o familie. Acesta
trebuie sa fie timpul vostru sa va reconectati si sa va reincarcati bateriile dupa o zi aglomerata.
Este sansa voastra de a sarbatori victorii, de a va ajutati reciproc, de a rade impreuna, de a va
face cunoscute nemultumirile, de a spune glume, asculta o poveste, si de a va simti ca faceti
parte din familie.
12. „RESPONSABILITATI PENTRU COPII”

Faptul ca cel mic are responsabiliati in casa, il ajuta sa devina responsabil, il invata sa isi
ofere ajutorul si de asemenea, il ajuta sa se simta ca este implicat activ in viata de familie. În
acest interval de vârstă(4-6 ani), copilul continuă să observe și să imite adulții. Are nevoie în
continuare să fie ghidat și manifestă dorința de a-i mulțumi și a-i ajuta pe ceilalți luând
inițiative responsabile. Recomandat este ca adulții să ofere două variante din care copilul să
aleagă. El pot avea responsabilități precum:
 Sa puna masa sub supraveghere: sa aseze farfuriile, tacamurile si servetele
 Sa stranga masa sub supraveghere
 Sa hraneasca animalul de companie
 Sa isi stranga jucariile
 Sa isi aleaga hainutele pentru ziua respectiva
 Sa se imbrace singur
G.P.P. “TOLDI”, SALONTA
STRUCTURA: G.P.N. “FLUIERAȘUL FERMECAT”
PROF. ÎNV. PREȘC. LAZA IOANA – MARIA

 Sa dea cu aspiratorul in camera sa

 Sa impacheteze hanutele sub supraveghere
 Sa ajute la intinderea si strangerea rufelor
 Sa te ajute sa faci mancare
 Sa stearga vasele dupa ce le-ai spalat
Este important ca cei mici să fie învățați să accepte consecințele a ceea ce fac, gândesc
sau decid. Nimeni nu se naște responsabil! Responsabilitatea se dezvoltă prin imitarea
adultului și prin aprobarea socială, care apare ca o recompensă. Copilul simte satisfacție când
acționează responsabil și primește aprobarea celor din jurul lui, iar acest lucru îi crește stima
de sine!
A educa un copil să fie responsabil nu este foarte ușor. Se poate ajunge la acest rezultat
doar prin îmbinarea efortului zilnic al părinților cu cel al educatorilor, dar marea recompensă
a acestui efort să vezi mai târziu nişte adulți responsabili. Nu este ușor să știi ce poți să îi ceri
unui copil sau până unde este capabil să acționeze într-un mod responsabil și adecvat. De
aceea este important să ținem cont de vârsta lui și de etapele de dezvolatre ale copilului!

13. „RESPECTUL RECIPROC”

Trebuie să conştientizăm faptul că la vârsta de 5-6 ani se schimbă structura

comunicării cu copilul. În diferitele activităţi (joc, vorbire) prin colaborare, cooperare se
valorifică relaţiile de egalitate, parteneriat. La început copilul învaţă prin imitaţie, care treptat
este înlocuită cu elemente ale atitudinii critice faţă de acţiunile părinţilor, educatoarei, apar
primele forme de comportament independent.
Astfel, apare necesitatea de a avea o relaţie dintre parinti şi copii bazată pe respect
reciproc. Asta nu înseamnă o inversare de roluri în care copilul este pus pe postura de
autoritate şi părintele răspunde fără respect pentru sine tuturor nevoilor copilului. Înseamnă o
relaţie în care părintele îşi asumă responsabilităţile de părinte şi nu lasă decizii prea
complicate pe umerii copiilor, dar îi lasă libertatea de alegere în cazul în care a ajuns la
nivelul de dezvoltare necesar. Totul se face mult mai uşor dacă reuşim să ne tratăm copilul ca
şi când nu ne-ar fi inferior.
G.P.P. “TOLDI”, SALONTA
STRUCTURA: G.P.N. “FLUIERAȘUL FERMECAT”
PROF. ÎNV. PREȘC. LAZA IOANA – MARIA

Aşa că dacă vrem o relaţie frumoasă cu copiii noştri cinstit ar fi să mărturisim de la

început că, o vreme cel puţin, viaţa o să ne fie mai grea decât a părinţilor care îi tratează cu
autoritate şi superioritate.
Ce putem face, noi, ca părinţi în relaţia cu copiii noştri?
• Să pornim din prima zi încercând să ne raportam la el cu bunătatea, înţelegerea, empatia şi
respectul cu care ne tratăm prietenii;
• Ascultarea grijilor, supărărilor, bucuriilor şi preocupărilor lor sunt pentru ei la fel de
importante şi valabile, cât sunt ale noastre pentru noi. Nu povestesc ca adulţii, dar nevoia lor
de ascultare şi înţelegere este la fel;
• Să ne jucăm cu ei - în jocul lor, în ritmul lor (chiar dacă asta înseamnă să ne luptăm cu
monştri sau să îmbrăcăm păpuşi toată ziua);
• Să ne rezolvăm conflictele luându-ne şi pe noi şi pe ei în considerare.
Respectandu-i dorintele sau preferintele si chiar stimulandu-l sa aiba propiile optiuni.
Cat il vezi de mic, il auzi ca el nu vrea sa se imbrace cu bluzita aceasta si vrea alta. Da, stiu,
tocmai ai calcat-o , dar micuta ta printesa o vrea pe cealalta. Data viitoare mai bine il intreb:
“puiule, vrei cu bluzita roz sau cu cea albastra?” Copilul invata ca parerea lui conteaza si in
relatia parinte-copil se cultiva in felul acesta respectul reciproc.

14. „ECHILIBRU JOC-JOC (CALCULATOR SI IN AER LIBER)”

Filozofii ne învaţă că jocul e serios. Biologii, psihologii, antropologii, pedagogii, toţi

specialiştii consideră jocul, un rezervor de învăţare cu amprente de bucurie şi de seriozitate.
Jocul, oricât de trăsnit arfi, are măcar două, trei reguli clare şi ferme, pe care dacă le încalci
eşti sancţionat. Are o „miză“ pe care dacă n-o iei în serios nu are rost să te implici în joc.
Jucătorii sunt motivaţi şi implicaţi în ceea ce fac, participă la propria dezvoltare.
Jocul este esenţial pentru dezvoltarea globală a copilului. În timpul jocului liber, dar şi
pe parcursul unei activităţi de învăţare bazate pe joc, copiii se dezvoltă fizic, cognitiv,
emoţional, social. De exemplu, achiziţionează cuvinte noi, experimentează emoţii, descoperă
regulile, învaţă despre cooperare, îşi asumă
roluri, devin responsabili şi autonomi.
G.P.P. “TOLDI”, SALONTA
STRUCTURA: G.P.N. “FLUIERAȘUL FERMECAT”
PROF. ÎNV. PREȘC. LAZA IOANA – MARIA

Jocul în aer liber contribuie în mod esențial la dezvoltarea armonioasa a abilitatilor

copiilor inclusiv dezvoltarea fizică, intelectuală și socială. Dacă pentru un adult plimbările la
aer liber, aflarea în natură, jocul reprezintă mijloace de destindere, relaxare, pentru copii
acestea sunt principalele activități pentru cunoaștere, formarea unei atitudini față de natură și
afecțiunea față de semenii săi. Pentru a cunoaște lumea copilul are nevoie să exploreze, să
pipăie, să experimenteze lumea și obiectele din jurul lui.
Cercetările au demonstrat că copiii care se joacă cel puțin 90 minute la aer liber au mai
puține probleme cu inima pe parcursul vieții. Un alt beneficiu pentru sănătatea copiilor este
obținerea vitaminei D pe cale naturală de la soare.
Aflându-se în fața calculatorului, deseori cu acordul părinților copilul uită de jocurile în
aer liber și plimbările în natură. Tot mai mulţi părinţi îşi lasă copiii să folosească computerul
încă de la vârste fragede. "O să aibă nevoie în viitor de aceste cunoştinţe", este justificarea cel
mai des auzită. Este foarte important ca micuţii să aibă un program bine definit. Aşa cum ar
trebui să aibă un program de somn, de mers în parc, de joacă, de desene animate, trebuie să
aibă program şi la calculator. Un program clar este un semn de ordine şi e mai uşor şi
pentru părinte să gestioneze lucrurile.

15. „INFLUENTA ECRANULUI ASUPRA COPILULUI MEU”

Expunerea la tehnologie şi aptitudinile pe care copiii le dobândesc în domeniu sunt

utile, dar în măsura în care nu iau locul unor deprinderi elementare de viaţă.
Atunci cand copilul este mic, parintii nu au foarte mult timp liber pe care sa il petreaca
cu acesta, motiv pentru care ei apeleaza la diverse metode de distragere a atentiei. Una dintre
acestea o reprezinta postarea celui mic in fata televizorului. Astfel, el va fi atat de atras de
sunete si de imagini, incat va ignora tot ceea ce se intampla in jurul sau. Aceeasi greseala o
fac, de foarte multe ori, si bunicii sau bonele. Ei incearca sa se relaxeze in fata televizorului,
iar copilul este, practic, obligat sa se uite la diferitele emisiuni si filme. Problema, in aceasta
situatie, este aceea ca multe dintre programe nu sunt potrivite varstei copilului.
Atunci cand cineva petrece ore intregi privind un ecran, ochii sunt primii care au de
suferit. Chiar si noua, adultilor, incepe sa ni se diminueze calitatea imaginii, dupa ce urmarim,
G.P.P. “TOLDI”, SALONTA
STRUCTURA: G.P.N. “FLUIERAȘUL FERMECAT”
PROF. ÎNV. PREȘC. LAZA IOANA – MARIA

pentru o perioada foarte indelungata, emisiuni la televizor. De aceea, mai ales la cei aflati in
plina dezvoltare, trebuie sa se evite orice efect care ar putea provoca probleme grave pe viitor.
Nivelul de agresivitate al copilului atinge cote foarte ridicate, mai ales atunci cand este
lasat sa se uite la ce doreste, pornind de la desene animate, pana la filmele cu limite de varsta.
O alta urmare ar mai putea fi somnul zbuciumat si aparitia cosmarurilor, din cauza imaginilor
socante care le trec prin fata ochilor. Orice vede cel mic pe ecran il poate influenta, intr-un fel
sau in altul. Pornind de la reclame, pana la stiri si desene animate, copilul percepe absolut
orice informatie si incearca sa o puna in practica.
Pe de alta parte, desenele animate pe care le iubesc toti copiii, dar si adultii, prezinta
activitati minunate, dar foarte periculoase. Desi scopul initial a fost de a realiza un fir narativ
placut, usor si atragator, micile detalii ii pot determina pe cei mici sa intreprinda activitati care
le pot pune in pericol viata. Cu totii ne aducem aminte de faptul ca Peter Pan zboara sau ca
Tom si Jerry se lovesc frecvent, dar nu patesc nimic. Urmarile acestor desene pot fi tragice,
daca parintii omit sa ii explice copilului faptul ca totul este fictiune.
Important este ca televizorul sa nu ocupe cea mai mare parte a timpului, ci sa se
impuna limite, pentru a minimaliza efectele negative care pot sa apara.

Bibliografie:

1. CALINECI M.C. & TIBU S.L., “Ghid de idei practice pentru activitati cu parintii -
campaie Unicef”, Ed. Vanemonde, Bucuresti, 2013;
2. Ministerul educaţiei, cercetării şi tineretului,” Ghid de bune practici pentru educa ţia
timpurie a copiilor între 3-6 / 7 ani”, 2008
3. STANCULEANU D. & Petrea I., “Stimularea comportamentelor pozitive ale copiilor-
ghid de bune practici pentru educatia pozitiva a p arintilor, cadrelor didactice si
elevilor”, Bucuresti, 2011;
4. http://www.copilul.ro/pentru-mama/familia-ta/Cum-petreci-timp-de-calitate-alaturi-
de-copil-a14031.html;
5. http://www.psihologpentrucopii.ro/2014/07/despre-nevoia-de-libertate-si-alte-nevoi/;
6. https://kiddobox.toys/relatia-cu-copilul-tau-un-prim-pas-spre-o-familie-fericita/.