Manual 2 - Cele Mai Bune Practici

Manual de Proceduri de Mediu şi de
Implementare a unui SMM

în sectorul minier
PARTEA a 2-a : Cele mai Bune Practici

pentru Sectorul Minier
Manual de proceduri de mediu şi de
implementare a unui SMM în sectorul minier
Partea a 2-a
Pag. i
CUPRINS
1. INTRODUCERE ÎN SUBIECT 1
2. CELE MAI BUNE PRACTICI ÎN DIFERITE SECTOARE MINIERE 7
2.1 Rezultatele SEA privind aspectele legate de sectorul minier din România 7
2.2 Cele mai bune practici selectate pentru sectorul minier românesc 9
2.3 Gospodărirea apei 11
2.3.1 Legislaţia europeană în domeniul apei 11
2.3.2 Aspecte şi impacturi de mediu 11
2.3.3 Cele mai bune practici 14
- Plan de gospodărire a apei 14
- Plan de control al eroziunii şi sedimentării 18
- Planul de management al riscului de inundaţii 30
2.3.4 Studii de caz 39
2.4 Scurgeri acide de la mină 45
- Prevenirea scurgerilor acide 46
- Controlul şi epurarea scurgerilor acide 53
2.5 Managementul sterilului 79
- Plan de gestionare a deşeurilor 82
- Rambleierea 86
- Proiectarea / amplasarea haldelor 87
- Reciclarea rocilor sterile 90
2.6 Managementul reziduurilor de procesare 99
- Planul de management al reziduurilor 101
- Evaluarea riscului la amenajările de depozitare a reziduurilor de procesare
104
- Planuri pentru situaţii de urgenţă aferente amenajărilor de depozitare a
sterilului de procesare
108
- Acoperirea cu strat uscat în cadrul procesului de închidere a amenajărilor de
depozitare a reziduurilor de procesare
110
2.7 Gestionarea substanţelor periculoase 130
2.7.2 Tipurile de produse şi materiale utilizate 131
- Un plan de management cuprinzător 133
Partea a 2-a
Pag. ii
- Managementul cianurilor 141

2.8 Managementul aerului şi prafului 162
2.8.1 Aspectele şi impactele de mediu 162
- Planul de management al calităţii aerului 163
- Strategii de monitorizare a gazului înainte sau după închiderea minelor de
cărbune 176
2.8.3 Studii de caz selectate 181
2.9 Managementul subsidenţei 185
2.9.1 Aspectele şi impacturile de mediu 185
- Planul de management al subsidenţei 187
2.10 Implicarea comunităţii 193
2.10.1 Mecanisme şi standarde existente 193
- Participarea publicului 194
- Dialogul cu părţile interesate pe parcursul etapelor de reabilitare şi închidere
203
2.11 Managementul închiderii şi reabilitării 215
- Planul de management al închiderii 216
- Măsuri de remediere şi închidere pentru minele de uraniu 228
- Măsuri specifice pentru închiderea şi remedierea minelor de sare 230
- Reabilitare progresivă 231
- Închidere şi biodiversitate 240
Referinţe şi bibliografie adiţională 255

Partea a 2-a
Pag. 1 din 262
1. INTRODUCERE ÎN SUBIECT
Unul dintre principalele rezultatele ale raportului final al Evaluării Sectoriale de Mediu (SEA,
2001) cu privire la îmbunătăţirea situaţiei mediului a sectorului minier românesc, a fost
îmbunătăţirea managementului de mediu care ar trebuie să necesite o formă de abordare
sistematică a managementului aspectelor de mediu identificate în sectorul minier,
fructificând experienţa internaţională a industriilor miniere din Europa, America de Nord şi
Australia.
La cererea autorităţilor centrale române, un prim pas către atingerea acestui obiectiv a
constat în elaborarea acestui Manual pentru Proceduri de Mediu şi Implementarea unui
Sistem de Management de Mediu în sectorul minier. Manualul ar trebui să stabilească un
cadru în care companiile miniere pot promova sisteme de management de mediu
corespunzătoare pe parcursul întregii durate de viaţă a proiectelor miniere, în timp ce
incorporează cele mai bune practici internaţionale
Standardul ISO 14001 stabileşte bazele unui Sistem de management de Mediu (SMM) şi, cu
toate că certificarea completă sub acest standard poate fi un pas prea mare pentru multe
companii, oferă un cadru bun aplicabil sectorului minier. SMM unei companii ar trebuie să
urmeze acest cadru general ca model.
O componentă esenţială a oricărui SMM este reprezentată de procedurile pentru:
• Organizarea şi responsabilităţile pentru funcţiile de mediu;

• Monitorizarea şi raportarea performanţelor de mediu şi conformarea cu planurile
de acţiune, standardele şi normele;
• Proceduri de mediu operaţionale, precum managementul iazurilor de decantare,
controlul prafului, construcţia haldelor de deşeuri, gospodărirea apei, răspunsul în
situaţii de urgenţă, etc.
Un SMM furnizează o metodă structurată care oferă conducerii o vedere şi un control

îmbunătăţite asupra performanţelor de mediu ale organizaţiei care pot fi aplicate din faza de
planificare şi explorare până la cea de închidere a minei.
Un SMM include principiile de bază ale altor sisteme de management al calităţii. Obiectivele
sunt atinse prin revizuire, restabilirea obiectivelor şi implementare. SMM bine implementat va
permite integrarea managementului de mediu în operaţiile zilnice al companiei, planificarea
pe termen lung şi alte sisteme de management al calităţii.
Ce înţelegem prin cele mai bune practici?
Cele mai bune practici pot fi explicate simplu ca fiind " cel mai bun mod de a face ceva ",
dar în alte cuvinte, termenul de cele mai bune practi‘ci” descrie o abordare de
management care implică un angajament de a obţine rezultate dincolo de cele aşteptate
Partea a 2-a
Pag. 2 din 262
pentru conformarea cu deciziile legale. Pentru a obţine cele mai bune practici, este de
aştepat ca un operator să dezvolte un sistem de management care asigură identificarea
oportunităţilor de îmbunătăţire şi să se asigure că schimbările sunt implementate,
monitorizate şi evaluate. Cele mai bune practici de management de mediu în sectorul minier
necesită aşadar un proces continuu, integrat, de-a lungul tuturor fazelor unui proiect, de la
explorarea iniţială la construcţie, operare şi închidere Pentru a fi pe deplin eficientă, această
abordare trebuie să se bazeze pe un set viabil de principii generale şi specifice pentru
sectorul minier.
Principiile celor mai bune practici includ:
• Dezvoltare durabilă din punct de vedere ecologic;

• Egalitate intra- şi inter- generaţională;
• Răspundere faţă de şi conformare cu drepturile umane şi standardele şi principiile de
mediu internaţionale;
• Principiul Precauţiei;
• Personal bine informat şi instruit;
• Comunicare eficientă şi deschidere;
• Flexibilitate; şi
• Îmbunătăţire continuă.
Cum au fost stabilite cele mai bune practici?
Cele mai bune practici au fost stabilite prin compilarea informaţiilor din numeroase surse, şi
în special din publicaţiile de mediu australiene care reprezintă o sursă valoroasă de informaţii
privind managementul de mediu, prin modulele “Cele mai bune practici de mediu în sectorul
minier”.
Codurile de procedură existente sunt în general orientate pe un anumit sector, cu scopul de

a facilita îmbunătăţirea sectorului industrial prin oferirea de informaţii relevante şi sugerarea
de proceduri şi procese ce pot fi adoptate de companiile individuale.
Ghidul celor mai bune practici demonstrează cele mai bune practici în sector pentru
companii care au în vedere realizarea de îmbunătăţiri, şi de asemenea poate oferi un nivel
de referinţă faţă de care să fie măsurat progresul din industrie. Cele mai bune practici pun
accentul nu numai pe realizarea continuă a îmbunătăţirilor de mediu, dar de asemenea pe
menţinerea costurilor asociate cu protecţia mediului la un nivel cât mai scăzut cu putinţă.
Cât costă cele mai bune practici?
Cele mai bune practici pentru managementul de mediu în sectorul minier pot duce la
creşterea cheltuielilor pentru companiile miniere pe termen scurt. Cheltuielile asociate direct
cu integrarea managementului de mediu în toate aspectele mineritului (precum evaluarea
impactului de mediu, consultarea şi implicarea comunităţii, planificarea activităţilor miniere
Partea a 2-a
Pag. 3 din 262
pentru protecţia mediului, monitorizare) sunt estimate la 5% din costurile de capital şi

operaţionale pentru noile proiecte miniere. Această cifră va varia în funcţie de factori precum
diferenţele caracteristicilor fizice ale perimetrelor miniere şi metodele de exploatare (ex: la zi
/ în carieră sau în subteran) sau tehnicile de preparare folosite. În consecinţă, deciziile
optime sunt luate pe baza unor situaţii specifice, folosind un proces consecvent, şi vor avea
drept rezultat elemente de proiectare care sunt diferite de la un amplasament la altul. De
exemplu, nu va exista niciodată o valoare numerică universală pentru înălţimea de gardă
minimă a barajului pentru iazurile de decantare, dar procesul corect pentru stabilirea înălţimii
de gardă a barajului la un iaz de decantare dat, poate fi aplicat oriunde.
Totuşi, aceste costuri pot fi compensate de către numeroasele beneficii financiare pe care le
aduc cele mai bune practici. Acestea pot include economiile de costuri directe şi imediate
prin evitarea impacturilor de mediu inacceptabile provocate de activitatea minieră. Câştigurile
pe termen lung includ scăderea costurilor viitoare asociate încetării activităţii, şi
îmbunătăţirea şanselor de acceptare a propunerilor de viitoare proiecte din partea unui
operator de succes.
Ignorarea factorilor de mediu la începerea unui proiect minier şi apoi să fie nevoie de
ajustări, reproiectare şi reconstrucţie, sau schimbarea practicilor mai târziu, nu înseamnă
numai o dovadă a unei proiectări şi planificări la nivel scăzut, dar este şi foarte costisitoare.
Evident este mai avantajos din punctul de vedere al costurilor ca factorii de mediu să fie
integraţi de la începutul proiectului decât curăţarea şi refacerea amplasamentului al sfârşitul
ciclului de viaţă când nu mai sunt surse de venituri şi se poate ca materialele şi echipamentul
să fi fost mobilizate de pe amplasament.
Cum sunt prezentate cele mai bune practici în Manual?
Fiecare capitol al părţii 1 a manualului este dedicat unui aspect de mediu selectat identificat
ca fiind un aspect prioritar pentru sectorul minier din România şi include:
• O descriere a aspectului respectiv, cu referire la contextul românesc

• O descriere a celor mai bune practici care include domeniul din rândul sectoarelor
miniere şi ciclul de viaţă al proiectului ( de la faza de explorare la cea de închidere şi
reabilitare)
• O listă de control
• Descrierea unui număr de studii de caz ilustrate din întreaga lume.
Listele de control (elaborate după seria de broşuri "Sustainable Minerals" publicate de

Environment Australia) prezintă pe scurt ce ar trebui făcut pentru ca un perimetru minier să
fie gestionat în conformitate cu principiile celor mai bune practici de mediu. Un operator
poate folosi aceste Liste de control ca un ghid pentru a:
• determina dacă operaţiile curente corespund celor mai bune practici şi principii;
Partea a 2-a
Pag. 4 din 262
• identifica zonele în care principiile, sistemele şi operaţiile de mediu pot fi

îmbunătăţite;
• estima nivelul de risc relativ al activităţilor curente sub aspectul posibilelor pagube de
mediu şi neconformării
O abordare generică, sub formă de matrice este folosită pentru prezentarea Listelor de
control. Fiecare dintre ele are cinci coloane, cuprinzând:
• aspectele relevante prezentate sub forma unor serii de întrebări (de fapt, o listă
simple de sisteme şi comportamente dezirabile);
• rezultatele aşteptate dacă problema respectivă a fost abordată de companie (adică
dovada că sistemele şi comportamentele sunt operaţionale pe amplasamentul aflat în
evaluare);
• măsuri de performanţă sugerate care pot fi folosite pentru a evalua dacă rezultatele
sunt corespunzătoare pentru a aborda cu competenţă aspectul în cauză (adică dacă
sistemele şi comportamentele aplicate sunt în conformitate cu principiile celor mai
bune practici);
• oportunităţi de îmbunătăţire pentru a creşte gradul de asigurare a protecţiei mediului
prin cele mai bune practici cu privire la aspectul avut în vedere;
• comentarii prezentate cu caractere înclinate care, ajută la ilustrarea aspectelor luate
în considerare şi abordări alternative.
Manualul furnizează de asemenea o gamă largă de studii de caz ilustrative care

demonstrează aplicarea unei game largi de cele mai bune practici pentru a aborda diferite
aspecte de mediu în diferite sectoare miniere, condiţii geografice şi de mediu.
Principiile incorporate de cele mai bune practici, enumerate mai sus, şi principiile
fundamentale pentru sectorul minier, având originea în Ghidurile de la Berlin, demonstrează
că cele mai bune practici depind de îmbinarea reglementărilor de înaltă calitate, control
administrativ şi managementul minier. Nu este acceptabil ca un operator minier să se
conformeze pur şi simplu standardelor în vigoare fără să se asigure că standardele
respective oferă o protecţie adecvată factorilor de mediu în perimetrul obiectivului minier.
Partea a 2-a
Pag. 5 din 262
Principiile Fundamentale pentru sectorul minier (Ghidurile pentru sectorul minier de la

Berlin 1991, şi revizuite în 2000)
Guvernele, companiile miniere şi industriile de prelucrare a substanţelor minerale ar
trebui cel puţin:
1. Să recunoască managementul de mediu ca fiind o prioritate înaltă, în special în timpul

procesului de obţinere a autorizaţiei şi pe parcursul elaborării şi implementării sistemelor
de management de mediu. Acestea ar trebui să includă studii cuprinzătoare de evaluare a
impactului asupra mediului încă din fazele incipiente, măsuri de control al poluării şi alte
măsuri de prevenire şi reducere a poluării, activităţi de monitorizare şi auditare, şi
proceduri pentru răspuns în situaţii de urgenţă.
2. Să recunoască importanţa evaluării a impactului socio-economic şi a planificării sociale în
activitatea minieră. Impacturile socio-economice ar trebui luate în considerare de la cele
mai timpurii faze ale dezvoltării unui proiect. Aspectele legate de diferenţele de sex ar
trebui de asemenea luate în considerare la nivel de politică şi de proiect.
3. Să stabilească răspunderile în probleme de mediu la cel mai înalt nivel de management şi
factori în elaborarea politicii în domeniu, în industrie şi în guverne.
4. Să încurajeze angajaţii la toate nivelurile să-şi recunoască răspunderile privind
managementul de mediu şi să asigure disponibilitatea resurselor şi personalului adecvate
şi necesarului de instruire pentru implementarea planurilor de mediu.
5. Să asigure participarea şi dialogul cu comunitatea afectată sau alte părţi direct interesate
cu privire la aspectele de mediu şi sociale corespunzătoare tuturor fazelor activităţilor
miniere, precum şi participarea femeilor şi a altor grupuri marginalizate.
6. Să adopte cele mai bune practici pentru a reduce degradarea mediului, în special în
cazurile în care lipsesc reglementările specifice de protecţia mediului.
7. Să adopte tehnologii viabile din punct de vedere al protecţiei mediului în toate fazele
activităţilor miniere şi să sporească accentul pus pe transferul tehnologiilor
corespunzătoare care reduc impactul asupra mediului, inclusiv pentru obiectivele miniere
la scară mică.
8. Să caute să aloce fonduri suplimentare şi să iniţieze scheme de finanţare inovatoare pentru
îmbunătăţirea performanţelor de mediu ale obiectivelor miniere existente.
9. Să aplice analiza riscului şi managementul riscului în elaborarea reglementărilor în
domeniu şi în proiectarea, operarea şi scoaterea din funcţiune a obiectivelor miniere,
inclusiv manipularea şi depozitarea finală a deşeurilor periculoase şi a altor categorii de
deşeuri rezultate din activitatea minieră.
10. Să întărească infrastructura, serviciul sistemelor informaţionale, instruirea şi aptitudinile de
management de mediu în activităţile miniere.
11. Să evite aplicarea reglementărilor de mediu care acţionează ca bariere în calea comerţului
şi a investiţiilor.
12. Să recunoască legăturile dintre ecologie, condiţiile socio-culturale şi sănătatea şi siguranţa
populaţiei, comunitatea locală şi mediul înconjurător. (Revizuit)
13. Să evalueze şi să folosească, în situaţiile corespunzătoare, instrumente economice şi
administrative precum politici de subvenţionare a taxelor pentru a încuraja reducerea
emisiilor de poluanţi şi introducerea tehnologiilor inovatoare.
14. Să cerceteze fezabilitatea acordurilor mutuale pentru a reduce poluarea transfrontieră.
15. Să încurajeze investiţiile pe termen lung în sectorul minier prin stabilirea unor standarde de
mediu clare, cu criterii şi proceduri de mediu stabile şi previzibile.
Partea a 2-a
Pag. 6 din 262
1.
2. ASOCIAŢIA RESURSELOR MINERALE INDUSTRIALE
3. (THE INDUSTRIAL MINERALS ASSOCIATION – IMA)
Carta Dezvoltării Durabile
Resursele minerale industriale joacă un rol vital şi valoros în bună starea oamenilor, furnizând
produse care întrunesc cerinţele societăţii din ziua de astăzi. Pentru a asigura că cerinţe societăţii
pot fi întrunite şi pe viitor, accesul la şi producţia acestor minerale esenţiale trebuie să se facă într-
un cadru previzibil, legal, competitiv şi de politică pentru folosirea terenului.
Membrii IMA recunosc dezvoltarea durabilă ca fiind un obiectiv vital pentru societate şi
conştientizează cu uşurinţă rolul lor pentru realizarea acesteia.
În încercarea de a îndeplini această misiune şi de a dezvolta industria noastră într-o manieră

durabilă, noi, în calitate de membri a IMA – Europa, suntem de acord să conlucrăm activ pentru
îmbunătăţirea continuă a performanţelor economice, de mediu şi sociale. Vom realiza progresiv
acest lucru prin:
1. Integrarea consideraţiilor privind dezvoltarea durabilă în procesul de luare a deciziilor al

companiilor membre.
2. Implementarea practicilor de afaceri etice şi sistemelor de administraţie viabile.
3. Facilitarea şi încurajarea produselor şi proceselor responsabile pentru proiectarea, folosirea,

refolosirea, reciclarea şi eliminarea produselor noastre.
4. Sprijinirea dezvoltării şi implementării unor abordări viabile, bazate pe dovezi ştiinţifice în

ceea ce priveşte planificarea utilizării terenului şi conservarea biodiversităţii.
5. Încercarea de a îmbunătăţi continuu sănătatea şi siguranţa noastră şi performanţa de mediu.
6. Furnizarea unor rapoarte periodice de monitorizare care verifică progresul privind obiectivele
de mediu, sociale, de sănătate şi siguranţă incluzând indicatorii pentru dezvoltarea durabilă
cuprinşi în proiectul voluntar al CE pentru industria noastră.
7. Lucrul împreună cu părţile noastre interesate inclusiv clienţii, furnizorii, contractorii,

sindicatele, ONG-urile şi guvernele pentru a realiza un echilibru al intereselor.
8. Contribuţia la dezvoltarea socială, economică şi instituţională a comunităţilor în care

operează companiile membre.
www.ima-eu.org
Partea a 2-a
Pag. 8 din 262
2. CELE MAI BUNE PRACTICI ÎN DIFERITE SECTOARE MINIERE
2.1 Rezultatele SEA privind aspectele legate de sectorul minier în România
Unul dintre rezultatele Rapoartelor de Evaluare de Mediu Sectoriale (Sector Environmental

Assessment - SEA, 2001 şi 2003) a fost identificarea aspectelor esenţiale de mediu din
sectorul minier românesc şi determinarea priorităţilor pentru acţiunile de mediu în ceea ce
privesc aspectele tehnice şi cele mai bune practici. Acest rezultat a fost prelucrate prin
procedeul SEA de a asocia colectarea datelor cu analiza (chestionare), rezultatele acestui
proces pentru 265 de obiective miniere fiind folosite la documentarea unei baze de date.
Tabelul de mai jos sintetizează situaţia din România (similară cu cea multor ţări), şi identifică
aspectele prioritare (din SEA, 2001).
Tabel 2.1: Priorităţile tehnice şi cele mai bune practici pentru sectorul minier (SEA,
2001)
Metale Metale Ne- Fier

Topic Cărbune preţioase Sulf metale Uraniu Sare
Iazuri de
μ λλ λλ μ μ λλ μ
decantare
Construcţia
haldelor de λλ λλ λλ μ λ λ μ λ
steril
Rambleierea şi
restaurarea λλ λλ λλ λλ λλ λλ λλ
minelor
Gospodărirea
λλ λλ λλ λ λ λλ λλ λλ
apelor
Materiale
λ λλ λ
periculoase
Închiderea
minelor şi
λλ λλ λλ λλ λλ λλ λ λλ
reabilitarea
ecologică
Emisii, praf şi
λ λλ λλ λ λ λ μ λ
zgomot
Gestiune
λ λ λ λ λ λ λ λ
internă
Răspuns pentru
situaţii de λλ λλ λλ λλ λλ λλ λλ λλ
urgenţă
Legendă: λλ prioritate foarte mare; λ prioritate mare; μ prioritate moderată.
Priorităţile acţiunilor de mediu privind aspectele tehnice şi de management de mediu,

cerinţele de reglementare şi liniile directoare, precum şi aspectele instituţionale (instruire) au
Partea a 2-a
Pag. 9 din 262
fost definite pe baza rezultatelor colectării / analizei şi pe baza rezultatelor evaluării

amplasamentelor. Aşa cum este menţionat şi în raportul SEA, majoritatea principiilor şi
practicilor de mediu sunt aplicabile în toate sectoarele miniere, dar unele dintre ele sunt mai
specifice pentru un sector sau altul.
În ceea ce priveşte managementul de mediu, prioritatea esenţială este legată de

implementarea sistemelor şi procedurilor care permit companiei să aplice cele mai bune
practici propriei situaţii în vederea atingerii tuturor obiectivelor privind protecţia mediului, în
colaborare cu structurile de reglementare sau factorii interesaţi. La momentul în care a fost
elaborat SEA, nu era implementat nici un SMM şi existau doar câteva proceduri operaţionale
privind aspectele de mediu.
Aceste priorităţi se bazează în principal pe obiectivele miniere existente. Pentru noile

obiective miniere, principala prioritate o reprezintă evaluarea corespunzătoare a impactului şi
a riscului ca parte integrantă a procesului de planificare şi proiectare a obiectivului minier. În
mare parte aspectele de mediu vor fi aceleaşi ca pentru obiectivele miniere existente, dar
procesul de Evaluare a Impactului asupra Mediului ar trebui să urmărească ca acestea să nu
devină riscuri sau probleme reale (SEA, 2001).
Partea a 2-a
Pag. 10 din 262
2.2 Cele mai bune practici selectate pentru sectorul minier românesc
În acord cu UMP, Ministerul Economiei şi Comerţului, consultantul a făcut o vizită la 4

obiective miniere reprezentative pentru sectorul minier românesc în timpul etapei iniţiale din
iulie 2006. Obiectivele miniere vizitate au fost Exploatarea Minieră Ocnele Mari aparţinând
companiei SALROM, obiectivul minier Roţi Poieni în apropiere de Târgu Jiu, aparţinând
Societăţii Naţionale a Lignitului “Oltenia”, mina reabilitată Dâlja şi mina Petrila din bazinul
Petroşani, operate de Compania Naţională a Huilei, şi mina de cupru Roşia Poieni din zona
Abrud, operată de SC CUPRUMIN SA. Luând în considerare datele disponibile din SEA,
vizitele consultantului s-au concentrat pe aspectele manualului pentru procedurile de mediu
şi implementarea SMM în sectorul minier, prin:
• Evaluarea noii stări a mediului în perimetrele miniere în 2006 şi evoluţia acesteia atât
în ceea ce priveşte impacturile / aspectele de mediu cât şi managementul de mediu
• Înţelegerea nevoilor exacte legate de managementul minelor privind implementarea
celor mai bune practici şi SMM.
În urma acestor vizite în teren a fost trimis un chestionar la 13 companii miniere pentru a da
posibilitatea consultantului să obţină o mai bună înţelegere a interesului, nevoilor practice şi
priorităţilor percepute de fiecare companie minieră. Analiza răspunsurilor şi rezultatele
acestui sondaj sunt prezentate în Manual, Partea 1.
Managementul deşeurilor inclusiv managementul reziduurilor de procesare, pare a fi

principalul aspect de mediu pe care îl au în comun toate companiile miniere, urmat de
managementul apei, inclusiv controlul scurgerilor acide de mină, managementul
subsidenţei, managementul aerului şi prafului, şi reabilitarea perimetrului minier.
Consultarea şi implicarea comunităţii a fost identificat de către consultant ca fiind un
aspect important, şi astfel a fost incorporat între aspectele de mediu din manual. Acest
aspect, în general neglijat de un număr de companii miniere, se află la baza multor probleme
apărute de-a lungul ciclului de viaţă a unui proiect minier. (ex: aspecte legate de expropriere
şi conflictele cu alţi utilizatori ai terenului).
Tabelul de mai jos include cele mai bune practici care au fost selectate în final pentru
sectoarele miniere din România, şi care sunt descrise în capitolele următoare.
Privire generală asupra celor mai bune practici selectate prezentate în manual corelate
cu aspectele de mediu şi sectoarele miniere
Sectoare minere / Selecţii pentru cele mai Cărbun Metalif Ne-

Sare Uraniu
Aspecte de mediu bune practici e er metalifer
prioritare
Managementul Planul de gospodărire a
9 9 9 9 9
apei apei
Partea a 2-a
Pag. 11 din 262
Controlul eroziunii şi
9 9 9 9
sedimentelor
Managementul riscului de
9 9 9
inundaţii
Scurgerile acide Prevenirea,
9 9 9
din mine managementul
Epurarea scurgerilor
9 9 9
acide din roci
Planul de management la
9 9 9 9
Managementul deşeurilor
rocilor sterile Rambleierea 9 9 9 9
Proiectarea şi locaţia
9 9 9 9
haldelor
Reciclarea rocilor sterile 9 9 9 9
Managementul Managementul reziduurilor
9 9
reziduurilor de de procesare
procesare Evaluarea riscului 9 9
Planificarea situaţiilor de
9 9
urgenţă
Structuri de acoperire
9 9
inovatoare
Substanţe Plan de management
9 9 9 9 9
periculoase cuprinzător
Managementul cianurilor 9
Managementul Plan de management a
9 9 9 9 9
aerului / prafului calităţii aerului
Strategii de monitorizare a
emisiilor de gaz în timpul
activităţii şi după 9
închiderea minelor de
cărbune
Subsidenţa Plan de management al
9 9
subsidenţei
Managementul Participarea publică 9 9 9 9 9
comunităţii Dialogul cu factorii
9 9 9 9 9
interesaţi
Închidere / Planul de management al
9 9 9 9 9
reabilitare închiderii
Închiderea şi măsuri de
remediere pentru minele 9
de uraniu
Măsuri specifice pentru
9
închiderea minelor de sare
Reabilitare progresivă 9 9 9 9 9
Biodiversitate 9 9 9 9 9
Partea a 2-a
Pag. 12 din 262
2.3 Gospodărirea apei
2.3.1 Legislaţia europeană în domeniul apei
Legislaţia europeană în domeniul apei este şi va fi principal acoperită prin prisma Directivei
Cadru a Apei publicată în 2000 şi a viitoarelor Directive fiice, care vor aborda în mod
specific apa subterană. Directiva Cadru a Apei are ca scop protecţia resurselor de apă şi a
mediului acvatic.
Aspectele cheie privind industria minieră care sunt abordate de Directiva Cadru a Apei includ:
Asigurarea faptului că prin activităţile de preluare a apei pentru activităţile de extracţie minieră nu rezultă
o scădere semnificativă a debitului râurilor sau nivelului apei subterane, ceea ce ar putea afecta zonele
umede din aval sau rezervele de apă potabilă.
Scăderea impactului fizic pe care îl au activităţile de extracţie minieră asupra ecosistemelor mediului
acvatic, prin asigurarea faptului că apa uzată deversată nu conţine materii în suspensie.
Reducerea riscului de contaminare chimică a apelor subterane şi de suprafaţă pe termen lung datorată
scurgerii apelor de mină, prin monitorizare atentă şi implementarea măsurilor de diminuare a efectelor
datorate unor revărsărilor neaşteptate, cum ar fi în cazul unor defecţiuni mecanice la barajul unui iaz cu
apă uzată.
2.3.2 Aspecte şi Impacturi de Mediu
Impactul activităţii miniere asupra resurselor de apă, atât de suprafaţă cât şi subterane, are
loc în diferite faze ale ciclului de viaţă al minei şi după închiderea acesteia.
Evacuarea apelor de mină ne-epurate a dus adesea la poluări semnificative ale apelor de
suprafaţă şi subterane. În cele din urmă, scurgerile de ape contaminate din haldele de steril
şi iazurile de decantare reprezintă o cauză semnificativă care stă la baza poluării apelor
subterane în zona multor obiective miniere, contaminarea făcându-se în timpul cât mina este
operaţională şi persistând mult timp după părăsirea acesteia.
Există numeroase exemple de halde de material excavat care nu au foste reabilitate,

acestea prezentând scurgeri de ape acide, care poluează apele de suprafaţă şi subterane.
Alte efecte ale activităţilor miniere asupra mediului acvatic sunt reprezentate de impactul
hidrologic asociat cu perturbări ale sistemului de ape subterane, ar regimului de curgere,
afectarea pânzei freatice, modificarea debitelor/vitezei de curgere, etc.
Poluarea cauzată de apele de mină implică de obicei un impact multiplu asupra mediului,
afectând ecosistemele la scară şi niveluri funcţionale diferite (vezi Figura 2.1). Acestea
includ:
1. Creşterea cantităţii de materii în suspensie şi deoxigenare
2. Efecte ale pH-ului scăzut cauzate de scurgerile de ape acide
Partea a 2-a
Pag. 13 din 262
3. Poluarea cu metale
Deşi primele două efecte sunt mult mai evidente şi pot avea rezultate catastrofice la scară
locală, poluarea cu metale este cel mai semnificativ impact al poluării cauzate de apele de
mină, datorită persistenţei acesteia şi uşurinţei relative cu care trece nedetectată.
Pericolul pe care îl reprezintă diferite metale grele eliberate în mediul acvatic depinde de:
1. Persistenţa lor în diferite compartimente ale mediului (apă, materii în suspensie şi
sedimente prin eroziunea particulelor fine de sol dislocat prin lucrări de excavare în
cariere, depozitare şi haldare a materialului excavat şi depozitarea deşeurilor)
2. Toxicitatea acestora pentru organismele acvatice
3. Bioacumularea de către aceste organisme
4. Bioamplificarea de-a lungul reţelei trofice şi efectele indirecte asupra biotei.
Figura 2.1. - Schema impactului activităţilor miniere asupra apei (după UNEP 1998,
modificat)
În România, gospodărirea apei este unul dintre factorii cruciali ai unui amplasament minier şi
este legat de multe alte arii prioritare, precum iazurile de decantare şi haldele de steril. Există
mai multe categorii de apă:
1. scurgeri din zonele necontaminate sau “verzi” ale minei, similare cu apele de pe
orice alt amplasament;
2. apele de mină şi scurgerile din haldele de steril, zonele de depozitare, zonele de
realimentare cu combustibil şi zonele potenţial contaminate;
Partea a 2-a
Pag. 14 din 262
3. apa din procesul tehnologic, inclusiv apa de la iazul de decantare.
Caracteristicile posibile ale apei asociate cu alte categorii pentru fiecare sector minier sunt
prezentate pe scurt în tabelul următor.
Tabel 2.2: Caracteristicile apei asociate cu sectoarele miniere din România (SEA 2001)
Sector Drenajul apelor de mină, Apa din procesul

scurgerilor de la haldele de steril tehnologic & de la iazurile
etc
de decantare
Cărbune Conţine sedimente; adesea săruri Sedimente & săruri de la
şi de asemenea drenaj minier acid leşiere. Adesea alcaline.
dacă pirita este prezentă.
Pot rezulta cantităţi mari de ape de
mină din minele adânci.
Metale Reziduuri chimice din
procesul tehnologic
Conţine sedimente, metale şi (benigne, cu excepţia
metaloide suspendate şi dizolvate; CBO/CCO); metale
adesea drenaj minier acid. dizolvate; drenaj minier acid
Cantităţi mari de ape de mine din dacă pirita este prezentă în
minele adânci. sterilul de procesare.
Metale La fel ca mai sus, de
preţioase asemenea cianuri.
Sulf Conţine sedimente, metale, La fel ca la metale
caracter acid.
Ne-metale Sedimente. Sedimente de la leşiere.
Uraniu Conţine sedimente, metale – în Reziduuri chimice din

special elemente radioactive. procesul tehnologic; metale
dizolvate.
Sare Soluţie salină.
Metale feroase Conţine sedimente; uneori săruri.

Partea a 2-a
Pag. 15 din 262
Lipsa unor măsuri de control al eroziunii şi sedimentelor în aval de un amplasament minier din
România
2.3.3 Cele mai bune practici
CĂRB METAL URANIU NE SARE

UNE METAL
BP1 Plan de gospodărire a apei
Explorare Dezvoltare Operare Închidere
Un principiu cheie în gospodărirea viabilă a apei este reprezentat de recunoaşterea apei ca

un bun cu valoare socială, culturală, de mediu şi economică. Teoretic, apa este o parte
integrantă pentru toate activităţile miniere şi de obicei este primul mijloc, pe lângă aer, care
poate transporta poluanţii în mediul înconjurător. Ca urmare, procedurile şi gospodărirea
apelor sunt fundamentale pentru majoritatea obiectivelor miniere in atingerea celor mai bune
practici de mediu.
Cerinţa esenţială pentru cele mai bune practici privind gospodărirea apelor de pe
amplasamentul minelor il reprezintă recunoaşterea necesităţii dezvoltării şi implementării
unui plan de gospodărire a apelor de mină (PGAM) cuprinzător şi coordonat. Acesta trebuie
să abordeze impactul avut de:
Partea a 2-a
Pag. 16 din 262
• Activităţile miniere asupra debitului şi calităţii apei în cadrul proceselor ciclului

hidrologic, ex: impacturile de mediu asociate cu “riscul expunerii” proceselor
hidrologice la activităţile miniere. Exemplele includ efectele inundaţiilor şi secetelor
asupra activităţilor miniere, precum productivitate şi profitabilitate scăzute
• Dimensiunea şi complexitatea unui plan de gospodărire a apelor de mină pe

amplasament depinde în mare măsură de natura şi amploarea activităţii miniere,
caracteristicile circuitului hidrologic pe amplasament şi sensibilitatea ecologică a
mediului înconjurător.
Un sistem de gospodărire a apei de mină de pe amplasament cuprinde un număr de

elemente fizice care controlează transportul apei curate şi “murdare” la, pe şi în afara
amplasamentului minier, împreună cu un număr de elemente de proces care controlează la
sursă potenţialele probleme ce pot apare în gospodărirea apei, în acelaşi timp menţinând şi
verificând funcţionarea corespunzătoare a sistemului de gospodărire a apei. Este esenţial să
fie făcute toate eforturile pentru a evita deversările necontrolate. Prin definiţie, deversările
necontrolate sunt evenimente care se produc atunci când capacitatea sistemului este
depăşită (sau datorită unei defecţiuni a sistemului). Cu toate că este important ca proiectul
să includă caracteristici pentru diminuarea efectelor acestora, o deversare necontrolată
reprezintă aproape automat o defecţiune a sistemului de gospodărire a apei, şi ca urmare nu
este o bună practică.
Partea a 2-a
Pag. 17 din 262
Tabel : Principalele cerinţe pentru elaborarea şi operarea unui Sistem de Gospodărire a apelor de
mină (după McQuade & Riley, 1996)
Stadiu Elemente importante ale gospodăririi apei
Explorare • controlul eroziunii datorat căilor de acces temporare şi zonele nivelate pentru foraj
• managementul fluidelor de la foraj
• managementul terenului de depozitare a deşeurilor
• colectarea datelor hidrogeologice
• colectarea mostrelor de rocă pentru analiza geochimică de mediu
Deschiderea minei • controlul eroziunii datorat căilor de acces semi-temporare şi crearea de zone
suplimentare de forare
• managementul terenurilor de depozitare a deşeurilor menajere, permiţând cazarea
unui număr mai mare de personal pentru perioade mai lungi
• demararea activităţilor preliminare de colectare a datelor:
- hidrologice şi hidrogeologice
- climatice
- biologice
- geochimice
Proiectare • prelucrarea continua a datelor colectate
• determinarea cerinţelor de apă în faza de operare – calitate şi cantitate – pe baza
metodelor propuse de minerit şi preparare
• elaborarea unui bilanţ anticipat al apelor de mină
• auditarea activităţii miniere cu privire la potenţialii poluanţi
• cuantificarea căilor de migrare potenţiala a poluanţilor, viteza de migrare şi
transformările chimice din timpul transportului
• determinarea localizării în spaţiu, tipul şi durata potenţialelor impacturi asupra
mediului
• modelare pentru a evalua siguranţa sursei de alimentare cu apă şi potenţialele
impacturi asupra mediului
• efectuarea unei evaluări a riscului
• elaborarea de strategii pentru a reduce riscul contaminării apei
• proiectarea unui sistem preliminar de transfer a apei pentru a acoperi cerinţele
neprevăzute pentru alimentarea cu apă şi protecţia mediului
• elaborarea unui sistem preliminar de drenaj a apelor pluviale pentru gestionarea
situaţiilor în caz de ploi abundente
• elaborarea procedurilor pentru situaţii neprevăzute
• elaborarea unui program de colectare a datelor pentru validarea performanţelor
proiectării
Partea a 2-a
Pag. 18 din 262
Tabel : Principalele cerinţe pentru elaborarea şi operarea unui Sistem de Gospodărire a apelor de
mină (după McQuade & Riley, 1996)
Stadiu Elemente importante ale gospodăririi apei
Operare şi • validarea determinărilor conform proiectului şi colectarea de date pentru a reduce

reabilitare incertitudinile din faza de proiectare, acolo unde este necesar
• monitorizarea performanţelor de mediu şi operaţionale a sistemului de gospodărire
a apei
• elaborarea răspunderilor privind întreţinerea şi operarea componentelor fizice şi
mecanice ale sistemului de gospodărire a apei şi implementarea procedurilor
pentru situaţii neprevăzute
• instruirea operatorilor în aceste domenii
• continuarea investigaţiilor privind sistemul, pentru a lua în considerare noile
tehnologii, a reduce riscul impacturilor asupra mediului şi a păstra flexibilitatea
activităţii miniere
• identificarea şi gestionarea riscurilor
• elaborarea tehnicilor şi implementarea reabilitării progresive
• elaborarea unui program de colectare a datelor privind performanţele reabilitării
post-minerit
Post-minerit • colectarea datelor şi evaluarea performanţelor activităţii de modelare a terenului
post-minerit comparativ cu valorile aprobate privind utilizarea terenului şi de mediu
după încetarea activităţii miniere
• publicarea informaţiilor astfel încât guvernele şi industria minieră să-şi poată
îmbunătăţi performanţele de mediu.
Partea a 2-a
Pag. 19 din 262

UNE METAL
BP2 Plan de control al eroziunii şi sedimentării
Eroziunea solului are loc atunci când energia de transport a apei sau aerului depăşeşte
forţele de legătură a particulelor de sol. Sedimentarea are loc atunci când viteza de
curgere/mişcare a fluidului scade până la punctul în care particulele nu mai pot fi reţinute în
suspensie.
Adâncimea cursului de apă, unghiul şi lungimea pantei şi efectul de frânare sau asperitatea
suprafeţei solului determină viteza de curgere. Coeziunea particulelor de sol este afectată de
tipul de sol (mărimea particulelor şi gradul de agregare) şi de efectul de liant pe care îl au
materia organică şi rădăcinile plantelor asupra solului.
Elaborarea şi implementarea unui plan de control cuprinzător privind eroziunea şi

sedimentarea este o abordare fundamentală a celor mai bune practici pentru gospodărirea
responsabilă a apelor de mină de pe amplasament. Planul trebuie să stabilească o abordare
coordonată cu privire la controlul eroziunii şi sedimentării pe întreaga durată de viaţă a
obiectivului minier, şi să includă tehnici standard de control a riscului de pierdere de
sedimente din zonele afectate de activităţile miniere, ex. împrejmuirea aluviunilor şi
construirea de diguri pentru reţinerea sedimentelor. Planul trebuie de asemenea să prevadă
opţiuni pentru reabilitare şi recultivare biologică cu vegetaţie.
Una dintre cele mai eficiente modalităţi de reducere a riscul de eroziune a haldelor de
material excavat şi a altor zone afectate de activităţile miniere constă în reabilitarea şi
recultivarea acestor zone cu vegetaţie cât mai repede cu putinţă.
Un plan de control al eroziunii şi sedimentării întocmit şi implementat corespunzător reduce

cantitatea şi masa de sedimente în suspensie antrenate de cursurile de apă şi problemele
asociate precum degradarea mediului în văile şi apele receptoare din aval.
A. CONTROLUL EROZIUNII SOLULUI
Acoperirea cu un covor dens de vegetaţie este de departe cea mai bună metodă de protecţie
împotriva tuturor formelor de eroziune. Acesta protejează suprafaţa solului de impactul
Partea a 2-a
Pag. 20 din 262
vântului şi a picăturilor de ploaie, în timp ce covorul de frunze de la suprafaţa solului şi

rădăcinile plantelor ajută la întărirea legăturilor dintre particulele de sol şi ajută la infiltrarea
apei, reducând volumul de apă care se scurge la suprafaţă.
Pentru zonele neafectate de activităţile miniere ale unei exploatări, un control satisfăcător al
eroziunii este obţinut de obicei prin strategii de gestionare şi control a incendiilor astfel încât
să fie menţinut un strat corespunzător de vegetaţie. Acestea pot presupune controlul atent al
păşunatului, îndepărtarea animalelor sălbatice şi limitarea accesului pentru a preveni
formarea unor căi de acces pentru vehicule. Lucrări de control a structurii şi reacoperire cu
vegetaţie ar trebui întreprinse în orice zonă care prezintă eroziune activă.
Cu toate acestea, este inevitabil ca noile suprafeţe formate să nu fie expuse sau susceptibile
la eroziune în fazele incipiente ale lucrărilor de reabilitare. Dacă nu este asigurat un control
corespunzător, nu numai că va creşte gradul de epurare a apei pentru a îndepărta materiile
în suspensie, dar pierderea stratului superior refăcut al suprafeţei solului poate face ca
reacoperirea cu vegetaţie să fie mult mai dificilă şi să provoace întârzieri în readucerea
terenului la o stare auto-sustenabilă, toate acestea adăugându-se la costurile iniţiale.
Pentru a reduce riscul eroziunii grave în timpul fazelor incipiente ale lucrărilor de reabilitare,
există o gamă largă de metode de management şi control a structurii care pot fi aplicate.
B. GOSPODĂRIREA APELOR DE SUPRAFAŢĂ
În practica curentă apele de suprafaţă de pe un amplasament minier sunt împărţite în cinci

categorii, în funcţie de sursa lor, gradul de poluare şi gradul necesar de epurare sau tratare
înainte de deversare sau de utilizare. Cele cinci categorii sunt:
Scurgeri de ape de suprafaţă din zonele neafectate, calitatea acestora fiind puţin
diferită de cea din vecinătate, teren neafectat de activităţile miniere. Acestea ar trebui
deviate pentru a ocoli şi a fi îndepărtate de zonele cu activitate minieră şi infrastructură
specifică mineritului, pentru a reduce volumul apelor poluate care necesită epurare.
Devierea şi colectarea acestor ape în iazuri amplasate strategic poate constitui o sursă
semnificativă de apă pentru activităţile de preparare sau alte procese miniere.
Scurgerile de apă de suprafaţă din zonele afectate de activităţile miniere, inclusiv

haldele de material excavat şi steril, drumurile de acces şi zonele parţial reabilitate, sunt
probabil poluate cu materii în suspensie şi de obicei necesită epurare prin decantare sau
îndepărtarea particulelor fine de aluviuni şi argilă, înainte de deversare sau folosire. Un
sistem de drenaj sau canale de deviere ar trebui să colecteze aceste ape în iazuri de
decantare. După decantare, apa poate constitui o sursă de apă tehnologică sau pentru
reducerea prafului.
Partea a 2-a
Pag. 21 din 262
Apa scursă de la ateliere, instalaţiile de spălare a vehiculelor, etc. este adesea

poluată cu uleiuri şi grăsimi care necesită separare. După epurare printr-un separator de
grăsimi, apa poate fi amestecată cu efluentul epurat de la staţia de epurare de pe
amplasament şi apoi evacuată prin irigare pe terenurile reabilitate din vecinătate sau
poate fi folosită pentru udarea gazonului şi grădinilor din jurul clădirilor administrative.
Apele excedentare şi scurgerile din iazurile de decantare a sterilului de preparare

ar trebui reţinute într-un circuit închis şi separate de celelalte categorii de ape, deoarece
acestea adesea conţin substanţe chimice, metale reziduale şi substanţe potenţial toxice
folosite în uzina de preparare. Apa aceasta ar trebui epurată pentru îndepărtarea
particulelor solide, ajustarea pH-ului, iar apoi reciclată pentru uzina de preparare.
Infiltraţii ale apei subterane saline sau dizolvarea mineralelor solubile pot contamina
scurgerile de apă de suprafaţă şi cele colectate din obiectivul minier. Apa aceasta ar
trebui colectată într-un bazin de puţ pentru colectarea apelor de mină, apoi pompată în
bazine colectoare, separate de celelalte categorii de ape. În cele mai multe cazuri,
această apă poate fi folosită ca apă tehnologică sau pentru reducerea prafului.
Evacuările în afara perimetrului amplasamentului fac obiectul obţinerii unei autorizaţii prin
care pot fi impuse anumite limite privind calitatea, volumul şi/sau perioada de evacuare a
acestor ape. Reducerea cantităţii de apă subterană care este interceptată în mine din
surse nepoluate din vecinătate şi care poate fi poluată prin pătrunderea în mină, este
considerată o bună practică. Pentru acest lucru sunt folosite diverse tehnici, precum
forajele de epuizment şi cimentarea selectivă a golurilor.
C. CONTROLUL EROZIUNII CU AJUTORUL VEGETAŢIEI
După cum a fost menţionat anterior, este evident că cel mai bun mijloc de control a eroziunii
pe termen lung este reprezentat de acoperirea cu un strat dens şi permanent de vegetaţie.
Unul dintre obiectivele lucrărilor de reacoperire cu vegetaţie este de a produce acest strat
dens cât mai repede cu putinţă. Cu toate acestea, există o perioadă de timp între
remodelarea finală şi acoperirea cu un strat de sol şi instaurarea vegetaţiei, perioadă în care
suprafaţa terenului este foarte expusă eroziunii. Este inevitabil ca în această perioadă să nu
aibă loc deloc eroziunea solului, cu toate că zonele învecinate nu ar trebui să fie afectate
atâta timp cât există o schemă corespunzătoare de colectarea a scurgerilor de apă de
suprafaţă şi a sedimentelor. Această perioadă de expunere şi gradul de degradare cauzat de
eroziune poate fi redus prin folosirea unor metode corespunzătoare de management,
precum:
• Amânarea acoperirii cu sol şi a plantării vegetaţiei până cât mai aproape de data
însămânţării.
• Însămânţarea să aibă loc atunci când umiditatea solului şi condiţiile meteorologice
sunt cele mai favorabile pentru germinarea rapidă şi instaurarea vegetaţiei.
Partea a 2-a
Pag. 22 din 262
• Amestecul de seminţe ar trebui să includă cel puţin o specie cu creştere rapidă pentru
a asigura o acoperire timpurie a solului, chiar dacă această specie nu va fi una dintre
componentele stratului de vegetaţie final, permanent
• Cultivarea, indiferent de metodă, ar trebui făcută pe curbele de nivel. Prin utilizarea
unor echipamente precum un plug cu discuri late sau plug scarificator, vor fi create
brazde mici care pot reţine scurgerile de ape de suprafaţă şi favoriza infiltrarea
acestora în sol. Bineînţeles, traficul în zona respectivă, în special sus şi jos sau de-a
lungul pantei, trebuie evitat după cultivare
• Cultivarea ar trebui făcută la o adâncime suficient de mare pentru a penetra până la
straturile de material excavat şi steril de dedesubt, şi ar trebui efectuată într-o singură
etapă. Prin realizarea de răzoare de sămânţă este favorizată infiltrarea apei în sol şi
este prevenită întărirea suprafeţei solului cu formarea unei cruste.
• Acoperirea cu un strat protector de materie organică (de frunze uscate sau paie)
poate reţine umezeala în sol şi preveni eroziunea. Nămolul de la staţiile de epurare
poate constitui un astfel de strat protector acolo unde este disponibil cu uşurinţă şi
poate fi împrăştiat mecanic.
Aspectele privind reacoperirea cu vegetaţie se regăsesc şi în secţiunea despre cele mai

bune practici privind închiderea minelor.
Partea a 2-a
Pag. 23 din 262
Listă de control privind apa de suprafaţă şi reacoperirea cu vegetaţie adaptată după Checklist for Water Management, 2003
Problema Rezultate Măsurarea performanţelor Îmbunătăţiri
Aţi inclus aspecte pentru reducerea Proiectul tehnic de configuraţie a Proiectul tehnic de configuraţie a
eroziunii în proiectul tehnic general? terenului din Planul de Reabilitare terenului include măsuri pentru:
include o secţiune privind controlul Evitarea pierderii stratului
eroziunii superior al solului în timpul
lucrărilor de reabilitare
Reducerea eroziunii pe
termen lung
Stabilirea unei vegetaţii auto-
sustenabile
Aţi ales un proiect de configuraţie a Proiectul tehnic de configuraţie a Proiectul tehnic de configuraţie a ¾ Controlul forţelor de
suprafeţei terenului care va reduce terenului din Planul de Reabilitare terenului include aspecte pentru: eroziune ar trebui să fie intrinsec în
forţele de eroziune datorate include aspecte pentru reducerea Maximizarea infiltraţiilor proiectul tehnic de configuraţie a
scurgerilor de ape de suprafaţă? cantităţii şi vitezei scurgerilor de (numai peste ,materialul inert) terenului, prin selectarea cu atenţie
suprafaţă a dimensiunilor canalelor de
Controlul şi direcţionarea captare a apelor de suprafaţă,
debitelor de apă lungimea, unghiul şi profilul
Dispersarea energiei taluzurilor, şi a profilelor
longitudinale şi transversale a
cursurilor de apă.
¾ Structuri de control
precum bazinele de retenţie, de
avarie şi evacuatoare cu cădere
liberă a apei ar trebui folosite
numai ca ultimă resursă, sau ca şi
măsură de siguranţă
Aţi inclus aspecte pentru reducerea Proiectul tehnic de configuraţie a Proiectul tehnic de configuraţie a Tehnicile celor mai bune practici
poluării în proiectul tehnic? terenului din Planul de Reabilitare terenului cuprinde măsuri pentru: includ:
cuprinde o secţiune referitoare la
controlul poluării. Separarea apei curate de cea ¾ Devierea scurgerilor
poluată de suprafaţă de suprafeţele
afectate de activităţile miniere
Reţinerea, colectarea şi
Partea a 2-a
Pag. 24 din 262

interceptarea apei poluate pentru pentru a păstra calitatea apei
reutilizare sau epurare.
¾ Colectarea
scurgerilor de suprafaţă din
zonele afectate pentru a fi epurate
(ex: decantare) şi refolosire
¾ Colectarea
scurgerilor de ape de suprafaţă
din zona uzinei şi a atelierelor şi
epurarea acestora (ex: separarea
grăsimilor, neutralizarea, etc. )
¾ Reţinerea apelor
rezultate de la decantare şi de la
prepararea concentratelor într-un
circuit închis
¾ Intercepţia şi
recircularea sau epurarea
scurgerilor de la iazurile de
decantare şi a apelor subterane
saline
Programul include prevederi pentru Planul de închidere a minei şi Planul de închidere a minei şi Perioada de susceptibilitate la
aplicarea promptă a măsurilor de reabilitare a mediului afectat prevede de reabilitare a mediului afectat, eroziune şi gradul de degradare produs
stabilizare a terenului în configuraţie cerinţe pentru stabilizarea terenului în prevede cerinţe pentru stabilizarea de aceasta pot fi reduse prin:
finală şi reducerea riscului de configuraţie finală încă din fazele terenului în configuraţie finală şi ca ¾ amânarea acoperirii
eroziune sau alte tipuri de dislocare iniţiale urmare ar trebui să precizeze cu sol şi a plantării vegetaţiei până
a terenului? termenele de timp şi tehnicile care cât mai aproape de data
ar trebui folosite însămânţării
¾ însămânţarea să
aibă loc atunci când umiditatea
solului şi condiţiile meteorologice
sunt cele mai favorabile pentru
germinare şi creştere rapida
¾ amestecul de
seminţe trebuie să includă cel puţin
Partea a 2-a
Pag. 25 din 262

o specie cu creştere rapidă pentru
a asigura o acoperire de timpuriu a
solului (chiar dacă seminţele
acestei specii nu vor fi incluse în
amestecul pentru termen lung)
¾ cultivarea ar trebui
făcută pe curbele de nivel şi traficul
în sus şi jos sau de-a lungul
pantelor ar trebui evitat
¾ cultivarea ar trebui
făcută într-o singură etapă şi la o
adâncime suficient de mare pentru
a penetra până la straturile de
material excavat şi steril de
dedesubt
¾ acoperirea cu un
strat protector de materie organică
(de frunze uscate sau paie) pentru
a reţine umiditatea în sol şi a
preveni eroziunea
Partea a 2-a
Pag. 26 din 262
D. EPURAREA APEI
Apele de pe amplasamentele miniere pot fi epurate prin diferite metode înainte de evacuarea
finală. De obicei sunt folosite 3 metode de epurare pe amplasamentele miniere, şi anume
bazinele de decantare, câmpuri umede de filtrare şi epurare chimică.
• Bazinele de decantare oferă o formă simplă de epurare fizică reducând cantitatea de

materii în suspensie (reziduu filtrabil) în scurgerile de ape de suprafaţă. În mod ideal,
bazinele de decantare ar trebui folosite împreună cu un plan de gestionare a eroziunii,
pentru a limita eroziunea solului la sursă.
• În cazul câmpurilor umede de filtrare, are loc o epurare fizică cât şi biologică a apelor
care trec prin acestea şi calitatea apelor poate fi îmbunătăţită sub diferite aspecte,
inclusiv creşterea pH-ului şi eliminarea nutrienţilor şi a metalelor grele. Câmpurile umede
de filtrare funcţionează ca nişte bazine de decantare şi de obicei “finisează” efluenţii
rezultaţi din alte procese , ex: apele de mină epurate din minele metalifere subterane.
• Epurarea chimică este parte a operaţiilor de preparare a concentratelor de minereuri şi

poate uneori corecta calitatea apelor uzate, ex: neutralizarea apelor acide de mină.
Epurarea chimică este costisitoare comparativ cu celelalte metode de epurare.
Aspectele privind gospodărirea apelor asociate cu aceste trei metode de epurare includ:
• Bazinele de decantare - Timp de reţinere; capacitate; volum mort pentru colectarea

nămolului; eficienţa eliminării nămolului, frecvenţa curăţării nămolului.
• Câmpurile umede de filtrare - Capacitate; timp de reţinere; tipuri de vegetaţie; eficienţa
epurării; frecvenţa de curăţare a nămolului şi replantarea.
• Epurarea chimică - Eficienţa; siguranţa; reţinerea şi curăţarea pierderilor chimice prin
scurgere.
Câmpurile umede de filtrare pentru epurarea apelor de mină reprezintă cea mai
importantă categorie dintr-o gamă mai largă de tehnologii de epurare denumită “tehnologii de
epurare pasivă”. Sistemul de epurare pasivă este definit în cadrul proiectului finanţat de
Uniunea Europeană PIRAMID1 ca fiind: “un sistem de epurare a apei care foloseşte surse
de energie disponibile în mod natural, precum gradientul datorat topografiei, energia
metabolismului microbian, energia de fotosinteză şi chimică şi necesită întreţinere periodică
dar nu frecventă pentru a funcţiona pe perioada de viaţă proiectată".
Sistemele de câmpuri umede de filtrare care au fost deja construite reprezintă metoda de
epurare pasivă a apelor de mină cea mai larg răspândită şi este foarte probabil să fie la fel şi
în viitor. Există câteva raţiuni care susţin această probabilitate, între care:
1. Evidenţele foarte bune privind comportarea câmpurilor umede de filtrare aerobice

construite pentru tratarea apelor de mine net-alcaline în care singurul poluant care
interesează este fierul. Aceste sisteme sunt acum atât de răspândite, şi reprezintă
soluţii de succes întotdeauna dacă sunt proiectate şi construite conform normativelor
Partea a 2-a
Pag. 27 din 262
în vigoare (ex: e.g. Hedin et al., 1994; Younger, 1997; 2000a), astfel încât îşi merită
pe deplin “eticheta” de “tehnologii dovedite”.
2. Sistemele de câmpuri umede de filtrare au în general costuri de operare mai scăzute

în comparaţie cu sistemele de epurare active.
3. Abilitatea intrinsecă a sistemelor mari de câmpuri umede de filtrare de a face faţă la

fluctuaţiile neprevăzute ale condiţiilor de mediu, prin furnizarea de volume de stocare
flexibile, etc.
4. Atractivitatea câmpurilor umede de filtrare din punct de vedere al aspectelor de

mediu, ca habitate pentru păsări şi alte animale, ca soluţii de amenajare a peisajului
pentru a fi plăcut vizitatorilor.
În ciuda numeroaselor cazuri de succes, unele tehnologii care se bazează pe zone umede,
precum câmpurile umede de filtrare, sunt în continuare mai puţin sigure privind aplicabilitatea
lor decât alte metode de epurare; aceste tehnici nu reprezintă un “panaceu”. În particular,
epurarea apelor foarte acide reprezintă o provocare pentru sistemele de câmpuri umede de
filtrare, acestea fiind chiar contraindicate în cazul apelor având concentraţii crescute de
metale precum Hg şi Cd.
Ape de mină
feruginoase care
pătrund într-un
sistem de campuri
umede de filtrare,
aerobice recent dat în
funcţiune, la St Helen
Auckland, County
Durham, Marea
Britanie.
(PIRAMID Design Guidelines 2003)
Sistemul pilot pentru

degradarea pasivă a
cianurii la Mina El
Valle din zona minelor
de aur de la Rio
Narcea, Belmonte
(Asturias, nordul
Spaniei), cu sistemul
Partea a 2-a
Pag. 28 din 262
de aerare în cascade
care duce la două
cursuri de epurare
paralele, fiecare
cuprinzând o celulă
de compostare
reprezentată de o
zonă umedă, urmată
de o celulă aerobică.
(PIRAMID Design Guidelines 2003)
E. CONTROLUL SCURGERILOR DE APE ACIDE ŞI AL EROZIUNII LA MINELE NE-

METALIFERE
Apa care părăseşte perimetrul unei cariere ar trebui epurată pentru a reduce problemele
cauzate de sedimentare şi turbiditate. Un sistem bun de drenaj şi reţinere a sedimentelor
poate avea numeroase beneficii.
Drenajul
Acolo unde este posibil, lucrările de drenare ar trebui să încerce să urmeze tiparele naturale
de drenaj şi să folosească liniile naturale de drenaj cu vegetaţie.
Amenajarea unui şanţ de interceptare a drenajului sau a unor diguri de deviere deasupra
zonei excavate vor ajuta la prevenirea pătrunderii apelor pe amplasament şi astfel
amplificarea problemelor de eroziune. Şanţurile de interceptare a drenajului ar trebui să se
deschidă pentru evacuare în drenurile naturale cu vegetaţie sau printr-o grindă de talpă la
nivel care distribuie scurgerile de ape de suprafaţă pe o zonă stabilă.
Digurile şi drenurile pe curbele de nivel pot fi de asemenea folosite pentru interceptarea şi

reducerea vitezei apei care de altfel ar acumula energie cinetică în curgerea pe pantă.
Zonele de lucru ar trebui păstrate în condiţii cât mai uscate cu putinţă, iar echipamentele de
lucru nu ar trebui conduse/transportate prin apă curgătoare.
Rata scurgerilor de ape de suprafaţă creşte dramatic în urma îndepărtării vegetaţiei; ca

urmare, suprafaţa totală expusă ar trebui să fie cât mai mică cu putinţă.
Partea a 2-a
Pag. 29 din 262
Adesea, căile de acces au impact major asupra calităţii apei. Unghiurile de înclinare ar trebui
controlate, drenurile ar trebui întreţinute corespunzător şi ar trebui instalate drenuri sau rigole
transversale.
Controlul sedimentelor
Toate scurgerile de ape de suprafaţă din zonele de lucru, care conţin sedimente, ar trebui
colectate în iazuri de decantare înainte de a fi evacuate din perimetrul respectiv. Apa de la
instalaţiile de spălare, filtrare şi desprăfuire ar trebui epurată printr-o metodă
corespunzătoare.
Metodele acceptate de eliminare a sedimentelor din scurgerile de ape de suprafaţă includ

iazurile de decantare, filtre din baloturi de fân presat, filtre agregate, câmpuri umede de
filtrare, iazuri cu ape puţin adânci plantate cu vegetaţie caracteristică terenurilor
mlăştinoase).
Pentru carierele aflate în zone cu vegetaţie, scurgerile de suprafaţă are trebui dirijate prin
zonele cu vegetaţie înainte de evacuare în alte cursuri de apă pentru a favoriza filtrarea
avansată a sedimentelor.
Sedimentele ar trebui curăţate din iazurile de decantare periodic, astfel încât un volum de
rezervă să fie disponibil în permanentă în caz de furtuni şi ploi.
Iazurile de decantare ar trebui să evacueze, prin deversoare, anrocamente sau rigole

construite corespunzător, în drenuri naturale care sunt stabile şi acoperite cu vegetaţie.
Calitatea apei
Cantitatea totală de materii în suspensie (sau reziduu fix) din scurgerile de ape de suprafaţă
care sunt evacuate în ape interioare (cursuri de apă, lacuri) nu ar trebui să depăşească
standardele în vigoare. Verificări periodice ar trebui efectuate pentru apele din împrejurimi
pentru a verifica apariţia unei decolorări evidente sau acumulare de sedimente.
Prelevarea de probe ar trebui efectuată pentru a acoperi o gamă largă de situaţii privind
precipitaţiile atmosferice, pentru a obţine o probă exactă pentru calitatea apei.
Apele evacuate trebuie să nu conţină produse petroliere şi grăsimi vizibile. Pot fi necesare
separatoare de grăsimi şi materiale de absorbţie a produselor petroliere pentru reţinerea
acestor substanţe.
Apa evacuată poate fi reciclată pentru stropirea drumurilor, spălat, favoriza creşterea
plantelor, etc.
Partea a 2-a
Pag. 30 din 262
F. CONTROLUL POLUĂRII LA MINELE DE SARE
Poluarea apei poate avea loc prin scurgeri de şlamuri de la procesarea minereurilor sau
saramură din conducte şi prin antrenarea particulelor fine de pe drumuri sau halde de către
apele pluviale
Efectele pierderilor de şlamuri prin scurgere pot fi reduse prin utilizarea tehnicilor de
monitorizare şi reţinere.
Sistemele automate de monitorizare permit avertizarea conducerii din timp în cazul unei
eventuale defecţiuni. Digurile de pământ şi conductele cu dublă izolaţie reţin şi reduc
pierderile prin scurgeri până la luarea măsurilor de remediere.
Poluarea apelor de suprafaţă şi subterane poate avea loc prin deversări sau pierderi prin
scurgere a efluentului de preparare sau a saramurii din iazuri de decantare, iazuri şi stive.
Poluanţii pot cuprinde particule fine de argilă, reactivi chimici, sulfaţi, sare şi clorură de
magneziu. În plus, precipitaţiile pot dizolva sterilul de la exploatarea sării sau pot provoca
eroziuni şi antrena particulele fine.
Pentru a atinge standardele de calitate în vigoare privind calitatea apei, excesul de apă este
epurat printr-un sistem de iazuri şi câmpuri umede de filtrare pentru limpezire şi eliminarea
poluanţilor.
Acolo unde este posibil, apa curată şi cea poluată de pe amplasamentul minier sunt
colectate separat şi gestionate prin sisteme diferite pentru a reduce cantitatea de apă care
trebuie epurată înainte de deversare.
Uneori, specii acvatice sunt folosite ca indicatori a performanţei sistemelor de gestionare a

apelor uzate.
Monitorizarea biodiversităţii speciilor acvatice în aval de punctele de deversare oferă un

indicator privind răspunsul mediului înconjurător.
Pierderile de deşeuri lichide precum saramura din iazurile de colectare şi deversare sunt
controlate în mare măsură prin tehnici de reţinere precum căptuşirea cu plastic sau argilă,
rigolele, drenurile şi bazine de retenţie dotate cu pompe. Particulele fine generate de traficul
intens pe drumurile nefinisate şi cele provenite de la halde pot polua scurgerile de ape de
suprafaţă. Aceste particule pot fi reţinute prin utilizarea unor tehnici precum separatoare
aluvionare şi diguri de retenţie a sedimentelor.
Partea a 2-a
Pag. 31 din 262

UNE METAL
BP3 Planul de management al riscului de inundaţii
Principiile celor mai bune practici pentru managementul riscului de inundaţii şi pericolului de
inundaţii pentru obiectivele miniere includ:
evaluarea comportamentului inundaţiilor, debitele şi nivelurile maxime la inundaţii pe

obiectivul minier pentru o serie de situaţii asociate inundaţiilor (ex: riscul de inundaţii).
Asemenea “studii privind inundaţiile” pot fi o provocare din punct de vedere tehnologic şi
de aceea este recomandat ca acestea să fie lăsate pe seama experţilor hidrologi.
identificarea elementelor obiectivului minier care pot fi afectate de inundaţii.
evaluarea pericolelor asociate cu aceste elemente. “Gravitatea” pericolului poate varia de

la “deranj” (întârzierea accesului în zonă datorită inundării căilor de acces/drumurilor), la
impact economic (producţie pierdută) sau, în cele din urmă, o ameninţare la siguranţa
sau vieţile personalului obiectivului minier.
Elaborarea unui plan de management al riscului pentru pericolele ide inundaţie

corespunzător şi adecvat. Planul poate cuprinde patru grupe de măsuri pentru
managementul inundaţiilor:
- lucrări de rezistenţă, ex: stăvilare, devierea pâraielor.
- proiectarea obiectivului minier cu atenţie, ex: clădirile importante şi elementele de
infrastructură ar trebui amplasate în zonele amplasamentului mai puţin expuse la
inundaţii.
- controlul clădirilor, ex: număr minim de etaje astfel încât clădirile şi infrastructura
care pot fi inundate să fie proiectate corespunzător.
- măsuri pentru situaţii de urgenţă, ex: planuri de avertizare şi evacuare în caz de
inundaţii.
Planurile de management al riscului în caz de inundaţii trebuie să fie specifice pentru

fiecare obiectiv minier şi să integreze cele patru grupe de măsuri mai sus amintite. Durata
de viaţă estimată a activităţilor miniere este un factor cheie pentru elaborarea planului de
management al riscului.
Partea a 2-a
Pag. 32 din 262
Dacă planul de management al riscului de inundaţii include lucrări de rezistenţă, trebuie

luat în considerare impactul acestora asupra habitatelor din aval şi consumatorilor de
apă.
Pentru determinarea nivelului critic de inundaţiile la proiectarea iazurilor de decantare

vezi secţiunea privind iazurile de decantare ţinând cont de faptul că alegerea metodei
pentru determinarea capacităţii proiectate în caz de inundaţii a iazurilor de decantare
depinde în primul rând de datele hidrologice disponibile.
Partea a 2-a
Pag. 33 din 262
Elaborarea unui plan de gospodărire a apei de mină (PGAM) adaptat după Checklist for Water Management, 2003
PGAM descrie atât elementele PGAM descrie toate componentele Elementele fizice sunt: digurile, ¾ Este important ca PGAM să
fizice cât şi cele procedurale ale fizice ale sistemului de gospodărire a forajele, corpurile naturale de apă, cuprindă informaţii pentru fiecare
sistemului de gospodărire a apei şi felul în care acestea vor fi pompele, conductele, canalele, bazinele element cu privire la factorii critici
operate de colectare a apei, exploatările în care pot afecta siguranţa în
apei? carieră, iazurile de decantare a sterilului, exploatare şi eficienţa protecţiei
bazinele de evaporare, evacuările mediului, precum nivelurile maxime
controlate, evacuările necontrolate, pentru siguranţa în exploatare şi
realimentarea pânzei freatice, bazinele înălţimea de gardă, concentraţiile sau
de decantare a sedimentelor, zone încărcătura maxim admisibile pentru
umede (câmpuri umede de filtrare) şi poluanţi, presiunea în conducte şi
instalaţii de epurare chimică. presiunea litostatică
Elementele de proces sunt: ¾ Toate limitele de operare ar trebui

- manualele de operare să includă factori de siguranţă pentru
– planul de control al eroziunii / a reduce riscul defecţiunilor
sedimentelor neprevăzute
– planul de evaluare chimică
– planul de gestiune al materialelor ¾ Acţiunile de reparaţii / urgenţă ar
periculoase trebui descrise în manualele de
– planul de inspecţie şi întreţinere operare şi în notele informative
– planul de monitorizare afişate în locaţii cheie, în cazul în
– cerinţele de raportare care limitele prevăzute sunt depăşite
PGAM adoptă o abordare bazată Abordarea bazată pe colectare reflectă În PGAM accentul se pune pe caracterizarea ¾ Devierea apelor curate pentru a
pe colectare în ceea ce priveşte debitele diferite, volumul şi regimului diferitelor cursuri de apă şi tehnicile reduce volumul de apă poluată care
gospodărirea apei? caracteristicile de calitate a apei pentru de management adaptate pentru fiecare în necesită epurare
diferite zone ale obiectivului minier parte
¾ Sistemele de epurare a apei
trebuie adaptate la caracteristicile
specifice petru acel curs de apă, ex:
epurare chimică, bioacumulare /
absorbţie în zone mlăştinoase, iazuri
Partea a 2-a
Pag. 34 din 262
de decantare a sedimentelor.
PGAM abordează toate fazele PGAM cuprinde secţiuni care abordează PGAM abordează (după caz):
asociate cu deschiderea minei, toate fazele operaţionale ale proiectului Explorarea
operarea, închiderea? Deschiderea minei
Proiectarea minei
Operare
Reabilitare
Post închidere
Este folosită o abordare bazată pe Probabilitatea apariţiei unor defecţiuni PGAM şi sistemul de gospodărire a apei Cele mai bune practici pentru
managementul riscului pentru este redusă prin luarea în considerare a prezintă dovezi că parametrii proiectaţi se managementul riscurilor hidrologice
informarea cu privire la sistemul de riscurilor în faza de planificare a bazează pe evaluarea riscului, în ceea ce necesită:
gospodărire a apei şi PGAM? sistemului de gospodărire a apei. priveşte:
¾ O abordare
Risc hidrologic – probabilitate oficială a managementului riscului
scăzută ca situaţiile climatice extreme să pentru a defini măsuri şi răspunsuri
provoace pagube devastatoare corespunzătoare
Risc operaţional – accidentele, ¾ Evaluarea

avariile ş i defecţiunile pot avea situaţiilor neprevăzute şi pericolelor
consecinţe economice şi de mediu pentru o gamă largă de situaţii grave
majore
Cele mai bune practici privind riscurile în
exploatare solicită ca toate activităţile
care reprezintă un risc pentru gestionarea
apei trebuie identificate şi riscurile trebuie
evaluate.
Rezultatele monitorizării iniţiale Cele mai bune practici pentru

Sunt standardele, ţintele, planurile Rezultate monitorizării în toate fazele de
operare – pentru a stabili nivelurile de calitate şi
Partea a 2-a
Pag. 35 din 262
şi procedurile de operare şi / sau cantitate înainte de minerit. monitorizarea apei solicită:

pentru situaţii neprevăzute privind Monitorizarea în timpul operării –
¾ Un program iniţial
monitorizarea proceselor pentru a măsura eficacitatea PGAM şi a
de monitorizare bine proiectat şi
hidrologice incluse în PGAM? sistemului de gospodărire a apei şi
dispunând de resurse
identificarea ariilor care necesită
corespunzătoare, care să înceapă,
îmbunătăţiri – date privind precipitaţiile,
ideal, cu 3- ani înainte de construcţia
evaporarea, debitul şi calitatea apei
minei pentru a aduna date sigure
Monitorizare post-închidere – privind variabilitatea naturală a
pentru evaluarea eficacităţii scoaterii din condiţiilor climatice şi calităţii apei
funcţiune şi reabilitării şi identificarea
¾ Suport tehnic şi
dacă este necesară şi cum să fie făcută
financiar şi întreţinere
intervenţia pentru a evita impacturile
nedorite asupra calităţii şi debitelor apei ¾ Revizuirea anuală
de suprafaţă şi subterane. a eficacităţii
¾ Echipament sigur
Deşi sunt costisitoare, tehnicile biologice
de monitorizare oferă informaţii directe cu
privire la calitatea apei şi la sănătatea
riveranilor, iar informaţiile oferite sunt
suficient de elocvente pentru a satisface
factorii interesaţi cu privire la nivelul de
protecţie atins.
Sunt standardele, ţintele, planurile Informaţii cu privire la modul în care este Monitorizarea operaţională ar trebui să includă ¾ Sistemul de
operat sistemul de gospodărire a apei, şi observaţii precum: monitorizare ar trebui să aibă
şi procedurile de operare şi / sau
dacă volumele, nivelurile de calitate şi indicatori de performanţă aprobaţi,
pentru situaţii neprevăzute privind Debite în conductele principale ex: nivelul de vârf de apă poluată în
ratele de transfer sunt conforme cu
monitorizarea operaţională incluse Integritatea hidraulică a bazinele de acumulare, să acţioneze
limitele prevăzute de PGAM şi sistemul
în PGAM? de gospodărire a apei conductelor principale ca “declanşator” pentru transferul cu
Nivelul şi calitatea apei în prin pompare sau deschiderea
bazinele principale de acumulare, în jgheaburilor, şi totodată să permită
special în ceea ce priveşte apa poluată evaluarea eficienţei performanţei
operaţionale a sistemelor de
Partea a 2-a
Pag. 36 din 262
Precipitaţii pe amplasamentul gospodărire a apei.

minier ¾ Ar trebui de
Acumularea aluviunilor / asemenea identificate nivelurile de
nămolului în separatoare şi câmpuri acţiune pentru situaţiile de urgenţă
umede de filtrare ¾ Ar trebui compilate
Eroziunea albiei şi a malurilor informaţiile cuprinse în rapoartele
canalelor anuale privind utilizarea apei pentru a
furniza cu acurateţe informaţii privind
cantitatea şi calitatea acestora., dar
şi informaţii pentru îmbunătăţirea
calculelor pentru bilanţul de apă şi a
practicilor operaţionale de
gospodărire a apei.
Sunt standardele, ţintele, planurile PGAM include proceduri care trebuie Informaţii cuprinzătoare pentru situaţii de ¾ Mina ar trebui să
urmate pentru monitorizarea în situaţii de urgenţă, neconforme şi “neplanificate”, care dispună de un plan de monitorizare
şi procedurile de operare şi / sau
pentru situaţii de urgenţă bazat pe
pentru situaţii neprevăzute privind urgenţă să fie suficiente pentru identificarea cantităţilor
analiza riscului pentru sistemul de
monitorizarea în situaţii de urgenţă de apă şi calităţii acesteia în diferitele
componente ale sistemului de gospodărire a gospodărire a apei şi componentele
incluse în PGAM? apei, a magnitudinii impacturilor şi condiţiile în sale individuale. Monitorizarea de
care au avut loc. urgenţă ar trebui să obţină date
privind volumul, capacitatea de
evacuare şi calitatea apei “eliberate”,
şi impactul acesteia asupra corpurilor
de apă din aval.
¾ Planul de
monitorizare pentru situaţii de
urgentă include prevederi pentru
avertizarea proprietarilor şi
consumatorilor de apă din aval cu
privire la situaţiile de urgenţă şi la
impactul potenţial asupra alimentării
cu apă şi calităţii acesteia.
Partea a 2-a
Pag. 37 din 262
Sunt standardele, ţintele, planurile PGAM include caracteristici de proiectare PGAM include: Planul de management al riscului de
şi procedurile de operare şi / sau şi proceduri pentru reducerea riscurilor şi Identificarea elementelor inundaţii oferă o evaluare specifică a
pentru situaţii neprevăzute privind pericolelor în caz de inundaţii obiectivului minier care pot fi afectate de riscului şi pericolelor, şi reacţii de
riscurile şi pericolele în caz de inundaţii răspuns corespunzătoare pentru
diferitele elemente ale infrastructurii
inundaţii incluse în PGAM? minei, ex:
Evaluarea pericolelor asociate
cu aceste elemente ¾ Lucrări de
rezistenţă precum stăvilarele şi
Plan de management al riscului
lucrările de deviere a pâraielor
de inundaţii specific pentru obiectivul
structural
minier
¾ Planificarea
infrastructurii, ex: poziţionarea
uzinei departe de zonele expuse la
inundaţii
¾ Stabilirea unor
mecanisme de control, ex: nivelul
minim al înălţimii podelei, înălţarea
echipamentelor electrice sensibile
¾ Măsuri de urgenţă
ex: de avertizare şi evacuare în caz
de inundaţii
Sunt standardele, ţintele, planurile PGAM abordează aspectele legate de În PGAM sunt descrise sistemele de Cele mai bune practici presupun:
şi procedurile de operare şi / sau alimentarea cu apă alimentare cu apă specifice pentru nevoile ¾ Reciclarea unei
pentru situaţii neprevăzute privind obiectivului minier şi resursele de apă cantităţi de apă cât mai mari cu
alimentarea cu apă incluse în disponibile putinţă pentru a reduce cererea
PGAM? ¾ Luarea în
considerare a fezabilităţii unui proiect
de alimentare cu apă în asociere cu
alţi consumatori importanţi
¾ Evaluarea riscului
Partea a 2-a
Pag. 38 din 262
în caz de resurse insuficiente pentru

alimentare şi elaborarea unor planuri
pentru situaţii neprevăzute
¾ Evaluarea calităţii
apei furnizate şi montarea instalaţiilor
de tratare a apei eventual necesare
¾ Evaluarea
impactului acumulărilor de suprafaţă
asupra regimului hidrologic, a
habitatelor şi a consumatorilor din
aval
¾ Evaluarea riscului
şi consecinţelor în cazul unei
defecţiuni a barajului la iazurile de
acumulare
¾ Evaluarea
potenţialelor utilizări benefice ale
sistemelor de alimentare cu apă şi a
iazurilor de acumulare după
închiderea minei, ex: pentru recreere,
irigaţii, etc.
Sunt standardele, ţintele, planurile PGAM abordează aspectele legate de PGAM cuprinde un sub-plan de management
şi procedurile de operare şi / sau eroziunea solului a eroziunii care:
pentru situaţii neprevăzute privind identifică zonele unde există
eroziunea solului incluse în eroziune sau este posibil ca aceasta să
PGAM? aibă loc şi propune măsuri de control
se concentrează pe controlul
eroziunii la sursă
Sunt standardele, ţintele, planurile PGAM abordează aspecte privind PGAM cuprinde un sub-plan de gospodărire a
Partea a 2-a
Pag. 39 din 262
şi procedurile de operare şi / sau calitatea apei calităţii apei care identifică aspectele şi
pentru situaţii neprevăzute privind mijloacele de control. Caracteristicile esenţiale
calitatea apei incluse în PGAM? sunt:
depunerea sub-planului pentru
aprobarea de către instituţiile de
reglementare înainte de implementare
scurgerile de ape de suprafaţă
din zonele “curate” ar trebui deviate
pentru a nu veni în contact cu zonele şi
apele “murdare”, poluate sau afectate de
activităţile miniere
controlul poluanţilor la sursă
programe de monitorizare pentru
a măsura parametrii de calitate a apei în
condiţii iniţiale, operaţionale şi de
urgenţă
Aţi identificat indicatori de PGAM conţine indicatori de performanţă Indicatori de performanţă pentru: ¾ Indicatorii de
pentru funcţionarea satisfăcătoare a performanţă sunt aprobaţi de către
performanţă corespunzători? gospodărirea apei
sistemului de gospodărire a apei. autorităţile de reglementare
managementul eroziunii ¾ Elaborarea unui raport
anual pentru a reporta cu privire la
managementul calităţii apei
performanţa relativă faţă de
indicatorii stabiliţi / aprobaţi
¾ Revizuirea şi
completarea sistemelor operaţionale
şi a PGAM atunci când nu sunt atinşi
indicatorii de performanţă
Partea a 2-a
Pag. 40 din 262
2.3.4 Studii de caz
STUDIU DE CAZ 1
Protecţia apelor subterane Cariera Hahnstätten (Germany) – Calcar pentru var

Această companie, care extrage 1 milion de tone de calcar anual, are ca principal produse varul nestins
(în mare parte măcinat), lapte de var, carbonat de calciu precipitat şi mortar uscat prefabricat. Materia
primă pentru producţie este furnizată de un depozit de calcar devonian de înaltă puritate (conţinut
carbonat de calciu > 98,5 %.
Lăţimea stratului de calcar este de până la 200 m. Cariera are o suprafaţă de circa 30 ha şi este mărginită
de drumuri publice, o linie de cale ferată şi un râu. Pentru a putea folosi calcarul de înaltă calitate,
extracţia a trebui t să fie făcută la un nivel mai adânc. Calcarul extras este caracterizat de un grad ridicat
de carstificare. Aceasta înseamnă, printre altele, că apa subterană îşi găseşte drum cu uşurinţă prin rocă.
Exact lângă carieră se găseşte un râu care curge prin calcarul carstic pe o distanţă de 1,7 km. Peşterile
carstice oferă o legătură excelentă cu cariera de dedesubt. Media anuală a vitezei de curgere a apei este
de 2 m3/s, care poate creşte de 10-20 ori în timpul inundaţiilor. În perioadele de secetă râul tinde să sece
deoarece apa se scurge în carieră.
Ca urmare a trebuit găsită o soluţie pentru a izola / etanşa albia râului. Calcarul extras din carieră era
acoperit în mod natural de un strat de argilă, care, după extracţie, era folosită pentru izolarea/etanşarea
albiei râului. Cu toate că aceasta este o măsură costisitoare, a împiedicat curgerea râului în carieră şi a
ajutat la menţinerea ecosistemelor specifice apelor curgătoare.
Sursa: EuLa 1998
STUDIU DE CAZ 2
Reciclarea apei tehnologice în industria germană – Piatră de construcţie
În timpul extracţiei şi fasonării pietrei de construcţie, este folosită o mare cantitate de apă pentru răcirea
uneltelor de tăiere şi prelucrare şi pentru a transporta agenţii abrazivi şi particulele de mici dimensiuni
produse prin tăiere şi şlefuire. Chiar dacă în apa circulată nu se găsesc aditivi toxici, este interzisă
prezenţa particulelor fine de piatră sau de metal (de la unelte) în efluent sau apa subterană.
Industria pietrei de construcţie în germania respectă limitele scăzute impuse prin reglementări. Au fost
montate instalaţii costisitoare şi eficiente în cariere pentru recuperarea şi filtrarea particulelor fine.
Rezultatul acestor investiţii constă în faptul că în prezent 90% din necesarul de apă tehnologică este
asigurat prin recircularea şi reciclarea apei.
Source: Euro-Roc 1998
STUDIU DE CAZ 3
Sistem de monitorizare şi control a pompelor şi conductelor în exploatarea prin dizolvare.

Compania extrage carbonat de potasiu (potasă) dintr-o mină subterană obişnuită inundată folosind o
metodă de exploatare prin dizolvare. Metoda de extracţie foloseşte un sistem de injectare şi recuperare a
saramurii, bine conectat prin conducte la un iazuri de răcire şi precipitare aflate lângă uzina de preparare.
Partea a 2-a
Pag. 41 din 262
Sondele sunt împrăştiate pe o zonă întinsă, fiind nevoie de o reţea extinsă de conducte.
Pentru a evita potenţialul risc al unei defecţiuni şi scurgerea saramurii, au fost folosite o serie de
caracteristici la proiectare şi tehnici de control şi monitorizare. Saramura este transportată prin conducte
îngropate de HDPE, cu diametru mare, la presiune scăzută. De-a lungul conductelor se găsesc cămine de
drenaj localizate în puncte joase pentru a detecta pierderile prin scurgeri. Există un sistem de monitorizare
dă pentru detectarea scurgerilor la nivelul sondelor şi a fost construit un sistem de reţinere folosind
stăvilare (diguri de pământ) în zona amplasamentului cu sonde de exploatare.
În timpul fiecărui schimb de lucru este efectuată inspecţia vizuală a sistemului, iar la intervale determinate
de timp are loc controlul electromagnetic pentru de detecta pierderi prin scurgere ascunse din conductele
îngropate sau iazuri. Metoda elaborata permite detectarea schimbărilor de conductivitate a solului cauzate
de prezenţa sării care pot să apară între controale efectuate la anumite intervale de timp.
Sursa: Environmental Aspects of Phosphate and Potash mining – UNEP /IFIA, first edition, Dec 2001
STUDIU DE CAZ 4
Gospodărirea apei de mină la mina metaliferă WAHII
Precipitaţiile în Waihi sunt relativ abundente, cu o medie de 2147 mm/an, şi, spre deosebire de multe
obiective miniere din lume care îşi desfăşoară activitatea în condiţii climatice uscate, mina Waihi îşi
desfăşoară activitatea cu un surplus net de apă. Datorită acestui surplus net de apă, gospodărirea apei
este o parte integrantă a operării minei, şi există o staţie de epurare a surplusului de apă înainte de
descărcarea în râul Ohinemuri.
a) Surse de apă
Sursele de apă în exces care pot fi prezente pe amplasament sunt prezentate mai jos:
b) Apa de mină
Apa de mină rezultă în urma procesului de evacuare a
apelor interceptate în carieră (epuizment) (1 & 2) şi
reprezintă una din sursele principale de apă pe
amplasament. Include atât apele subterane care sunt
interceptate şi pătrund în carieră (1), cât şi apele de
suprafaţă (2) rezultate în urma activităţilor din carieră dar
şi de la amenajările din zonele învecinate. Apa de mină
este caracterizată prin prezenţa sulfaţilor şi metalelor,
predominant fier şi mangan, în soluţie.
Acordurile pentru extinderea proiectului permit pomparea
din carieră a unei cantităţi de maximum 15000 metri cubi
pe zi sau o medie anuală de 10000 metri cubi pe zi de
apă.
c) Apa rezultată din procesele de decantare
Apa de decantare, apa colectată de la suprafaţa iazurilor
Partea a 2-a
Pag. 42 din 262
de decantare a sterilului de procesare (3) este alcătuită

din apă pluvială amestecată cu apa de la steril (4).
Această sursă de apă formează principala cantitate de
apă care necesită epurare pentru eliminarea cianurilor şi
a metalelor, mai ales cupru, care formează compuşi
complecşi cu cianurile din steril.
d) Apa rezultată din drenajul subteran
Sub digul de steril (5) există un sistem de drenaj
subteran extins. Sistemul de drenaj subteran colectează
atât apa subterană de sub iazul de decantare, care urcă
la suprafaţă, cât şi apa drenată din sterilul de procesare
şi dig. Iniţial, apa de drenaj tinde să conţină o cantitate
mare de apă scursă din steril. În timp, pe măsură ce
adâncimea sterilului de procesare creşte şi
permeabilitatea scade, volumul apei scurse din steril
scade. Aceasta este însoţită şi de o scădere a
concentraţiei în cianuri astfel că după o perioadă de timp
apa rezultată din drenajul subteran nu mai are nevoie de
epurare pentru eliminarea cianurilor în staţia de epurare.
e) Scurgerile de ape pluviale

Scurgerile de ape pluviale apar în diverse zone ale obiectivului minier, şi în funcţie de calitatea acestora,
apa colectată în iazuri de acumulare / decantare (6). În Waihi pot fi furtuni puternice şi de scurtă durată. În
aceste condiţii, râurile şi cursurile de apă pot provoca inundaţi cu uşurinţă, şi colectarea întregii cantităţi
de apă pluvială pe amplasament nu este o soluţie practică. Obiectivul constă în a prevedea un număr
suficient de sisteme de colectare pentru a asigura că, în cel mai rău caz, evacuările datorate scurgerilor
de ape pluviale de pe amplasament nu vor avea efecte negative semnificative asupra emisarului.
Bazinele de colectare primesc apa care poate necesita epurare. De exemplu, bazinele de colectare pot
primi apă:
Din zona uzinei de preparare (7) şi zona staţiei de epurare, unde sunt folosite substanţe chimice şi există
riscul pierderilor prin scurgere în afara zonelor delimitate.
De la baza iazului de decantare a sterilului de procesare, unde scurgerile de la materialele cu potenţial de
scurgeri acide (PSA) nu sunt acceptate pentru evacuare directă, dacă, de exemplu, neutralizarea cu var
materialelor PSA nu a fost corespunzătoare.
Apa colectată din sursele mai sus menţionate este testată şi dacă corespunde criteriilor de evacuare, este
evacuată în râul Ohinemuri. Apa care necesită epurare este dirijată către staţia de epurare (8) pentru a se
asigura că corespunde standardelor în vigoare înainte de evacuare (9).
Bazinele de colectare sunt dimensionate astfel încât să poată colecta scurgerile de ape pluviale de la o
furtună de 72 ore, cu o perioadă de revenire de 10 ani, şi există sisteme de pompare adecvate pentru a
transporta apa la staţia de epurare. Scopul este de a asigura că, în cel mai rău caz, apa evacuată din
bazinele colectoare nu va duce la creşterea concentraţiei de metale în apele râului peste concentraţiile
maxim admisibile stabilite de Agenţia de Protecţia Mediului din SUA, şi deci nu va avea efecte de mediu
negative semnificative asupra mediului şi biotei acvatice.
În practică, calitatea apei din bazinele de colectare este îmbunătăţită semnificativ prin adăugare periodică
de var şi închiderea ermetică a zonelor PSA, şi prin reabilitare progresivă. Bazinele de colectare care
conţin apă de calitate acceptabilă pot fi reclasificate ca bazine de decantare a aluviunilor, şi apa poate fi
evacuată direct în râu. Totuşi, aceasta face obiectivul monitorizării continue a calităţii, cu scopul de a
preveni evacuarea apelor care nu se încadrează în limitele de evacuare.
Spre deosebire de bazinele de colectare, bazinele de decantare a aluviunilor colectează de obicei apele
Partea a 2-a
Pag. 43 din 262
de suprafaţă care conţin materii în suspensie, dar în general nu conţin substanţe chimice sau metale.
Adesea, bazinele de decantare a aluviunilor se găsesc în zonele cu lucrări de construcţie, unde apele
captate nu conţin materiale PSA şi bazinele de decantare a aluviunilor sunt asemănătoare cu cele
întâlnite în alte zone cu lucrări de construcţie, ca subdiviziuni ale corpului principal. Materiile în suspensie
pot fi eliminate prin decantare gravitaţională în bazinele de decantare a aluviunilor. Pe baza testelor de
decantare, bazinele de decantare a aluviunilor sunt proiectate să ofere un timp de retenţie de două ore
pentru scurgerile de ape de suprafaţă generate de fenomene climatice cu o perioada de revenire de doi
ani.
În cazul fenomenelor climatice mai mari de doi ani, furtuni de două ore, bazinele de decantare a
aluviunilor se vor revărsa. Totuşi, după cum a fost descris şi în secţiunea referitoare la staţia de epurare,
cantitatea de materii în suspensie din râul Ohinemuri creşte odată cu creşterea debitului râului. Limitele
de conformare stabilite pentru cantitatea de materii în suspensie din bazinele de decantare a aluviunilor
iau în considerare acest lucru.
Sunt făcute monitorizară şi inspecţii periodice pentru a asigura că apa colectată atât în bazinele de
decantare a aluviunilor cât şi în bazinele de colectare este gospodărită corespunzător. Aluviunile se
acumulează atât în bazinele de decantare a aluviunilor cât şi în bazinele de colectare şi de aceea acestea
trebuie curăţate periodic pentru a asigura funcţionarea eficientă a acestora.
f) Sistemul de Gospodărire a Apei
Sistemul de Gospodărire a Apei are rolul de a:
Reduce volumele de apă care necesită epurare
Refolosi şi recicla apa acolo unde este posibil
Oferi un sistem de reţinere corespunzător şi avertizare pentru a reduce riscul evacuărilor care nu se
încadrează în limitele reglementate
Oferi instalaţii tampon de stocare şi instalaţii de pompare pentru a asigura că obiectivul minier poate
face faţă precipitaţiilor abundente.
Gestionarea debitelor către staţia de epurare pentru a asigura atingerea obiectivelor mai sus
menţionate.
Epurarea apei în staţia de epurare şi evacuarea apei epurate în râul Ohinemuri, condiţionată de
respectarea unor prevederi stipulate în autorizaţia de gospodărire a resurselor de apă.
Efectuarea de monitorizări şi inspecţii pentru a asigura atingerea obiectivelor sistemului de
gospodărire a apei şi conformarea cu prevederile relevante din autorizaţia de gospodărire.
g) Reducerea consumului, refolosirea şi reciclarea apei
Reducerea – Pentru a reduce volumele de apă care necesită gestionare şi epurare pe amplasament, cele
mai bune practici cer devierea cursurilor naturale de apă de la zonele active de lucru, acolo unde acest
lucru este practic. De exemplu, drenurile de deviere din amonte se găsesc deasupra iazurilor de
decantare a sterilului de procesare. Aceste drenuri captează scurgerile de apă de suprafaţă curate care în
absenţa acestora ar ajunge în iazul de decantare a sterilului, mărind cantitatea de apă care necesită
gospodărire. Vezi secţiunea referitoare la Depozitarea deşeurilor pentru mai multe informaţii.
Refolosire – Apa este refolosită pe amplasament acolo unde este posibil, adesea pentru controlul prafului
şi pentru irigaţii. De exemplu, apa de mină este distribuită pe carieră pentru a stropi zonele în care se
lucrează. Apa de mină este folosită de asemenea pentru stropirea drumurilor de transport, iar apa epurată
este folosită pentru irigarea plantelor. Apa este refolosită la instalaţiile de spălare a autovehiculelor,
spălarea benzilor transportoare şi pentru spălat în general acolo unde acest lucru este necesar. Apa
curată captată din izvoare sau apele deviate este colectată şi folosită ca apă potabilă.
Reciclarea - Acolo unde este posibil, apa este reciclată pe amplasament. Cel mai evident exemplu în
acest caz este reprezentat de apa de decantare de la iazurile de decantare a sterilului de procesare, care
este reciclată în uzina de preparare. Apa rezultată din drenajul subteran poate fi folosită de asemenea
Partea a 2-a
Pag. 44 din 262
pentru acest scop.

Rezultatul final constă în faptul că sunt minime cantităţile de apă care trebuie obţinute din surse din afara
obiectivului minier. Sursele de apă externe includ:
Apa preluată din râul Ohinemuri pentru folosirea în circuitul de eluţie
Apa preluată din reţeaua municipală de alimentare cu apă, pentru folosirea în blocurile de recreere.
h) Sistemele de reţinere şi avertizare
Conductele transportă:
Şlamul de uzina de preparare la iazul de decantare a sterilului de procesare
Apa care nu este conformă cu reglementările în vigoare, de la staţia de epurare la iazul de decantare
Scurgerile de ape pluviale din zona uzinei de preparare şi a staţiei de epurare la iazul de decantare
Apa de decantare de la iazul de decantare la uzina de preparare şi staţia de epurare
Apa rezultată de la drenajul subteran de la iazul de decantare la staţia de epurare şi uzina de
preparare
Aceste conducte traversează râul Ohinemuri, fiind adiacente la podul Mill. Au fost luate măsuri pentru a
asigura că, în caz de pierderi prin scurgere sau spargere a conductelor, conţinutul transporatt nu se va
vărsa în râu.
Aceste măsuri includ:
Folosirea canalelor de scurgere şi a iazurilor de avarie şi instalaţiilor de pompare. Acestea sunt
dimensionate pentru a reţine scurgerile din întreaga conductă, presupunând că o astfel de scurgere
poate să aibă loc în timpul unui eveniment climatic de 72 ore, cu o perioadă de revenire de 10 ani
Folosirea sistemelor de avertizare pe baza nivelelor de plutire în iazurile de avarie. Acestea
furnizează avertizări cu privire la umplerea iazurilor şi că trebuie luate măsuri pentru a preveni
evacuări care nu sunt conforme cu reglementările în vigoare.
Folosirea avertizărilor pe baza diferenţei de debit în cazul conductelor, pentru a indica situaţiile în
care diferenţa de debit este semnificativă pentru secţiuni diferite ale conductei şi că este posibil să se
producă pierderi prin scurgere.
Inspecţii şi audituri periodice pentru a asigura funcţionarea corespunzătoare a sistemelor descrise mai
sus.
i) Managementul sistemelor tampon de stocare şi al debitului
Asigurarea existenţei unui volum tampon de stocare suficient este o parte importantă a sistemului de
gospodărire a apei, pentru:
Prevenirea supra–încărcării iazurilor de decantare
Prevenirea evacuărilor de ape care nu sunt conforme prevederilor reglementate, din iazurile de
colectare
Prevenirea inundării carierei.
Pentru menţinerea unui volum-tampon suficient, trebuie incorporată o componentă de planificare în
sistemul de gospodărire a apei. Această planificare trebuie să ţină cont de programul obiectivului minier,
care va dicta adâncimea prevăzută pentru activitatea minieră în carieră şi ca urmare rata de evacuare a
pânzelor de apă interceptate în mine. Similar, sistemul de gospodărire a apei trebuie să ia în considerare
programul de construcţie a barajului din material excavat/steril şi rata de producţie estimată a sterilului de
procesare. Astfel va fi asigurată menţinerea unei înălţimi de gardă corespunzătoare a barajului iazului de
decantare. Planificarea trebuie să ia în considerare şi debitul râului. Vara, când debitul este scăzut,
cantitatea de apă care poate fi evacuată de la staţia de epurare scade de asemenea.
Partea a 2-a
Pag. 45 din 262
Vremea în Waihi poate fi imprevizibilă, şi gospodărirea apei pe amplasament trebuie să fie conservativă şi
flexibilă, pentru a permite efectuarea schimbărilor corespunzătoare cerinţelor climatice şi operaţionale.
Similar, trebuie asigurată o capacitate suficientă, mai ales pentru bazinele de colectare, pentru e preveni
deversările de ape care nu sunt conforme cu prevederile reglementate. Din această cauză, instalaţiile de
pompare trebuie dimensionate corespunzător pentru a permite reducerea scăderea rapidă a nivelului în
iazuri, ca reacţie în cazul precipitaţiilor abundente şi debitului râului.
j) Monitorizarea pe amplasament
Monitorizarea calităţii şi debitelor apei pe amplasament se face extensiv, şi include:
Apa de mină de la puţul nr. 7
Scurgerile de ape de pe taluzurile carierei
Apa rezultată de la decantare
Apa din zabinele de colectare
Apa din bazinele de decantare a aluviunilor
Drenările individuale din zona de depozitare a deşeurilor
k) Monitorizarea la staţia de epurare
Datele obţinute pe această cale sunt parte integrantă a managementului zilnic al obiectivului minier. Poate
afecta, de exemplu, deciziile luate cu privire la tipurile de apă care trebuie epurate în staţia de epurare. Cu
toate că majoritatea cerinţelor de monitorizare sunt prevăzute în autorizaţie, monitorizarea periodică este
recunoscută ca fiind o bună practică. Aceasta permite crearea unei baze de date pentru monitorizarea
tendinţelor şi investigarea oricăror rezultate neobişnuite.
Datele de monitorizare pe termen lung pot confirma că studiile privind procesul de amestecare al apelor şi
modelare efectuate pentru iazurile de decantare sunt în continuare exacte. Monitorizarea calităţii şi
debitelor apei de la drenajele subterane de sub iazurile de decantare oferă o bună indicaţie cu privire la
performanţa acestora de-a lungul timpului, permiţând estimarea posibilelor performanţe viitoare . Acesta
este un aspect important pentru închiderea minei.
l) Monitorizarea râurilor şi cursurilor de apă
Monitorizarea cursurilor de apă, în special a râului Ohinemuri, Ruahorehore, Mangatoetoe şi Eastern
reprezintă o parte importantă a operării minei. Pentru mai multe informaţii vezi secţiunea privind epurarea
apei. Monitorizarea nu se face doar pentru conformarea cu prevederile autorizaţiei, dar şi pentru a oferi
indicaţii cu privire la condiţiile iniţiale, anterior activităţii miniere. În cazul râului Mangatoetoe,
monitorizarea condiţiilor iniţiale a fost făcută pentru a efectele revărsării lacului din carieră. Colectarea de
date pe o perioadă lungă de timp oferă o bună imagine asupra schimbărilor sezoniere şi tendinţelor care
pot să apară în sistemul râului.
Sursa: Newmont Corporate
Partea a 2-a
Pag. 46 din 262
2.4 Scurgeri acide de la mină
2.4.1. Aspecte şi Impacturi de Mediu
Oxidarea deşeurilor miniere sulfidice de mină sulfurice şi în consecinţă generarea de

scurgeri acide de la mină (AMD) reprezintă una din principalele probleme strategice cu care
se confruntă industria minieră. AMD pot reprezenta o problemă de mediu majoră pe termen
lung
Generarea de acizi începe atunci când mineralele sulfidice sunt expuse la, şi reacţionează
cu, oxigenul şi apa. Acesta este un proces care are loc în natură, şi există cazuri când au
fost atinse niveluri critice fără nici o intervenţie umană. dar prin expunerea acestor materiale
şi fragmentarea lor, activităţile miniere pot accelera puternic ritmul acestor reacţii. Alţi factori
care influenţează oxidarea mineralelor sulfidice sunt temperatura, nivelul de aciditate (pH),
echilibrul între ionul de fier 3+ şi ionul 2+, activitatea microbiologică, în special sub forma de
Thiobacillus ferrooxidans. Scurgerile acide sunt caracterizate de valori de pH scăzute şi de
concentraţii ridicate de metale grele dizolvate; acidul sulfuric dizolvă uşor metale cum ar fi
fierul, cuprul, aluminiul şi plumbul. Unul din aspectele cele mai grave legate de scurgerile
acide este persistenţa sa în mediu. O mină care produce scurgeri acide are potenţialul de a
genera impacturi grave pe termen lung pentru apa de suprafaţă şi subterană şi pentru viaţa
acvatică. Odată ce procesul de generare a scurgerilor acide a început, este extrem de dificil
de oprit.
Combinaţia de aciditate şi poluanţi dizolvaţi se ştie că distruge majoritatea formelor de viaţă

acvatică, făcând ca râurile să devină aproape sterile şi ca apa să nu mai fie potabilă.
Scurgerile acide nu reprezintă o problemă la toate minele, nici chiar în zonele cu minereuri
sulfidice. În unele condiţii reacţia poate fi inhibată de lipsa apei sau a oxigenului. În alte
cazuri solurile sau rocile din jur (de ex. calcare) pot funcţiona ca un "tampon" care să ajute la
neutralizarea acidului. Totuşi odată început acest proces poate dura timp de sute sau chiar
mii de ani.
În România, Scurgerile Acide de la Mine reprezintă un pericol serios pentru resursele de

apă, generat de numeroasele halde de steril şi iazuri de decantare. Soluţiile investigate de
companiile miniere se referă în special la epurarea apelor. Totuşi în multe cazuri o soluţie
mult mai rentabilă (sau uneori o soluţie parţială) ar putea fi reprezentată de îmbunătăţirile
practicilor de haldare (vezi gestionarea deşeurilor miniere).
Partea a 2-a
Pag. 47 din 262
Impacturile Scurgerilor
Acide de la Mină asupra
unui râu din zona centrală
a României (Foto: BRGM,
2001)
2.4.2. Cele mai bune practici

UNE METAL
BP1 Prevenirea Scurgerilor acide
Prevenirea AMD se poate realiza prin planificarea atentă înainte de începerea exploatării, şi
prin implementarea progresivă a unor măsuri de îmbunătăţiri funciare pe terenurile afectate
de exploatarea minieră şi de haldele de steril. În cazul iazurilor de decantare, depunerea
continuă a reziduurilor sub nivelul apei reduce rata de oxidare a piritelor, şi de aici şi
generarea de acizi.
În general, AMD poate fi prevenită cu ajutorul următoarelor măsuri de control:
• Stocarea reziduurilor sub formă de şlam şi a sterilului în spaţii izolate;

• Devierea apei şi aerului pentru a nu intra în contact cu materialele care generează
acizi;
• Tratare urmată de evacuarea controlată a scurgerilor;
• Tratarea scurgerilor;
• Colectarea şi returul scurgerilor;
• Sigilarea galeriilor de acces în mină şi a puţurilor; şi
• Solidificarea şi stabilizarea materialelor solide cu materiale alcaline.
Partea a 2-a
Pag. 48 din 262
Eficacitatea acestor măsuri de control depinde de condiţiile specifice fiecărui amplasament,

şi de căile de acces şi receptorii potenţiali.
Gestionarea reziduurilor sau sterilului cu potenţial de generare de scurgeri acide urmează în

mod normal o abordare pe bază de riscuri. Pe parcursul evaluării riscurilor este extrem de
importantă caracterizarea cu acurateţe şi înţelegerea materialului. procesul de gestionare
este unul ciclic, care are loc iniţial în etapa de planificare a minei, dar este actualizat şi
reevaluat continuu pe parcursul duratei de viaţă a minei. Procesul de evaluare acoperă
întotdeauna conceptul "din leagăn până în mormânt", adică orice opţiune preferată pentru
gestionarea reziduurilor şi sterilului pe parcursul exploatării ar trebui să includă şi o strategie
acceptabilă pentru închidere. Caracterizarea iniţială a materialului se face în etapa de
planificare a exploatării; totuşi rezultatele acestei caracterizări iniţiale sunt urmărite continuu
şi confirmare de caracterizările ulterioare efectuate pe parcursul exploatării.
OPŢIUNI DE PREVENIRE
(Sursa: Reference Document on Best Available Techniques for Management of tailings and Waste Rocks in
Mining Activities – European Commission, July 2004)
La baza oricăror măsuri de prevenire stă caracterizarea reziduurilor şi sterilului împreună, cu

un plan cuprinzător de management prin care să se identifice şi să se minimizeze volumul de
reziduu şi steril care necesită atenţie specială. Multe din măsurile de prevenire sunt
focalizate pe minimizarea ratei de oxidare a materialelor sulfidice, şi astfel a mobilizării
primare sub efectul intemperiilor. Acest lucru se poate realiza prin minimizarea transportului
oxigenului la mineralele sulfidice prin aplicarea unei bariere pentru oxigen (un strat de
acoperire). Aceste straturi de acoperire sunt de obicei variaţii la două concepte de bază: (1)
"strat de apă" sau "strat umed" (adică inundare), sau (2) "straturi uscate". A fost dezvoltat şi
aplicat şi un al treilea tip, "straturi consumatoare de oxigen". Oxidarea mineralelor sulfidice
poate fi minimizată pe parcursul exploatării de ex. prin depozitarea reziduurilor sub apă.
Metode de prevenire a scurgerilor acide din roci şi principiul pe care se bazează
Metoda de prevenire Principiul utilizat
Strat de apă şi deversări subacvatice Se utilizează un strat de apă liber ca barieră pentru
difuzia oxigenului. Difuzia oxigenului este de 104 ori
mai mică în apă decât în aer.
Strat de acoperire Utilizează un strat de permeabilitate scăzută cu un
conţinut ridicat de apă ca barieră pentru difuzia
oxigenului.
Strat consumator de oxigen Utilizează un strat de permeabilitate redusă cu un
conţinut ridicat de apă ca barieră pentru difuzia
Partea a 2-a
Pag. 49 din 262
oxigenului. În plus stratul de permeabilitate redusă are

un conţinut ridicat de materie organică care prin
degradare consumă oxigen şi prin aceasta reduce şi
mai mult transferul de oxigen către sulfurile din
straturile inferioare.
Câmpuri umede de filtrare Construirea de câmpuri umede ca metodă de
închidere utilizează acelaşi principiu ca şi stratul de
acoperire de apă, dar cu o grosime mai mică a stratului
de apă pe măsură ce stratul de plante stabilizează
baza, astfel putând fi evitată re-suspensia reziduurilor.
Ridicarea nivelului apei subterane Menţinerea în permanenţă a materialelor sulfidice de la
bază sub nivelul apei subterane prin reţinerea apei prin
următoarele metode:
• creşterea infiltraţiei;
• reducerea evaporării;
• creşterea rezistenţei fluxurilor;
• forţe capilare.
Depiritizarea Separarea piritelor din reziduuri şi depozitarea
separată a piritelor (de ex. sub nivelul apei).
Gestionarea selectivă a materialelor Gestionarea selectivă a diferitelor reziduuri sau fracţii
de steril în funcţie de compoziţia şi proprietăţile lor, de
ex. separarea materialului cu potenţial de generare de
ARD pentru manipulare separată.
STRATURI DE APĂ
Stratul de apă, sau "stratul umed", este o metodă de izolare care utilizează apa ca barieră în
calea difuziei oxigenului. Coeficientul de difuzie a oxigenului este de 104 ori mai mic în apă
decât în aer. Aceasta înseamnă că aplicarea unui strat de apă poate duce aproape la
eliminarea oxidării sulfidelor. Condiţiile care trebuie îndeplinite pentru a putea aplica un strat
de apă sunt:
• O balanţă a apei pozitivă, care să poată garanta o adâncime minimă a apei în orice
moment;
• Diguri stabile din punct de vedere fizic, pe termen lung (dacă, în unele cazuri s-a
utilizat un puţ, un lac natural sau o mare pentru depunerea reziduurilor);
• Guri de evacuare stabile pe termen lung, cu o capacitate de deversare suficientă
chiar şi în caz de evenimente meteo deosebite;
• Adâncimea apei din iaz să fie suficient de mare încât să se evite suspensia din nou a
reziduurilor prin acţiunea valurilor (pentru reducerea acestei adâncimi minime
necesare pot fi utilizate diguri de larg);
• Reziduurile să se poată dizolva în apă.
Partea a 2-a
Pag. 50 din 262
STRATURI USCATE
În primul rând ar trebui menţionat faptul că "straturi uscate" nu înseamnă că acestea nu

conţin apă. Acest termen este utilizat doar pentru a le diferenţia de "straturile de apă". Un
strat uscat sau strat de sol este o soluţie de acoperire comună şi pentru alte deşeuri. După
încheierea exploatării miniere şi încetarea depunerii de reziduuri active, apa este evacuată
de la suprafaţa iazului, care este lăsată să se usuce, deşi mare parte din reziduurile de
granulaţie mai fină rămân moi şi saturate cu apă. Apoi se aplică un strat de permeabilitate
redusă peste suprafaţa iazului, cu o pantă care să permită scurgerea, strat care uneori
încorporează straturi permeabile pentru drenare, monitorizare. În principiu un astfel de strat
are două scopuri:
1. restricţionează accesul oxigenului la straturile de reziduu de la suprafaţă şi difuzia
oxigenului în spaţiile goale, reducând astfel viteza de reacţie şi ca urmare şi
generarea de ARD; şi
2. prin aceasta, stratul are rolul de a preveni acumularea de apă şi reduce infiltrarea
apei de suprafaţă, astfel restricţionând transportul produselor de reacţie.
3. Grosimea totală a straturilor de acoperire variază în mod normal între 0,30 - 3 m,
iar permeabilitatea stratului de sigilare variază între 1 x 10-7 – 1 x 10-9 m/s.
STRATURI CONSUMATOARE DE OXIGEN
Un strat consumator de oxigen utilizează un strat de permeabilitate scăzută cu un conţinut

mare de apă care are rolul de barieră pentru difuzia oxigenului. Stratul de permeabilitate
scăzută, şi posibil şi stratul de protecţie, vor avea un conţinut ridicat de materii organice care,
atunci când se degradează, consumă oxigen şi astfel duc la reducerea transportului de
oxigen către mineralele sulfidice de la bază. O cerinţă pentru ca această metodă să fie
viabilă este accesul la cantităţi mari de materie organică corespunzătoare.
GESTIONAREA SELECTIVĂ A MATERIALULUI
Pe parcursul exploatării este mai eficient ca materialele să fie gestionate diferenţiat. Prin
depozitarea reziduurilor sau sterilului reactive separat de cele nereactive, se poate simplifica
semnificativ dezafectarea părţii nereactive. Este chiar posibil să se găsească utilizări
alternative pentru fracţia nereactivă.
Cerinţele legate de funcţionare şi dezafectare pentru rocile sterile depind de potenţialul de

generare a scurgerilor acide. Sterilul care nu are potenţial de generare a scurgerilor acide va
necesita măsuri de dezafectare mult mai simple decât sterilul cu potenţial de a genera ARD.
Dacă sterilul nu a fost depozitat diferenţiat, vor trebui luate măsuri de prevenire a scurgerilor
acide pentru întreaga cantitate de steril.
Partea a 2-a
Pag. 51 din 262
Gestionarea selectivă a sterilului nu necesită tehnologii avansate, ci doar proceduri eficiente

de colectare a informaţiei şi gestionare a materialelor în funcţie de aceste rezultate.
Sterilul cu conţinut redus de sulf poate îndeplini criteriile pentru a fi utilizat ca material de
construcţie şi agregate, care ar permite înlocuirea produselor de carieră.
Gestionarea selectivă presupune costuri suplimentare pe parcursul funcţionării. Totuşi la

momentul închiderii minei, costurile de refacere a mediului vor fi mai reduse.
Aplicabilitatea acestei metode depinde de factori geologici, de metoda de exploatare, şi de

proprietăţile geochimice ale fiecărui tip de steril.
STRATEGII DE MONITORIZARE
Monitorzarea reprezintă o componentă esenţială a gestionării deşeurilor sulfidice. Detectarea

timpurie a procesului de oxidare a mineralelor sulfidice este esenţială pentru implementarea
cu succes a strategiilor de evitare şi control, şi face parte integrantă din abordarea conform
celor mai bune practici a gestionării riscurilor. Componentele esenţiale ale unui program de
monitorizare includ: studii asupra situaţiei de bază pentru a identifica valorile de mediu care
necesită protecţie, inclusiv caracteristicile ecosistemelor şi calitatea apei din bazinele
hidrografice; clasificarea tuturor materialelor pe parcursul dezvoltării şi exploatării miniere
pentru a obţine informaţii utile pentru gestionarea deşeurilor; monitorizarea surselor
punctiforme pentru a localiza punctele de oxidare a sulfului şi de generare a acizilor;
monitorizarea bazinelor hidrografice şi a apei subterane în amonte şi în aval de exploatarea
minieră pentru a determina natura şi amploarea unor eventuale impacturi în afara
amplasamentului, şi pentru a permite recunoaşterea tendinţelor pe termen lung şi scurt; şi
monitorizarea strategiilor de control / prevenire pentru a determina eficacitatea acestora,
proces care poate fi necesar să fie continuat şi după închiderea minei.
Atât datele privind debitele cât şi cele privind încărcătura de poluanţi sunt necesare pentru
caracterizarea corespunzătoare a scurgerilor acide, şi pentru evaluarea potenţialelor
impacturi în afara amplasamentului.
Cel mai des utilizat indicator pentru oxidarea sulfurilor este sulfatul (SO4). Alţi indicatori
posibili sunt fierul, cuprul, zincul, manganul, plumbul şi cadmiul, şi ionii principali cum ar fi
calciu, magneziu, aluminiu, sodiu şi potasiu. O concentraţie ridicată de sulfat în apele de
scurgere şi o reducere a alcalinităţii, chiar şi în cazul unui pH aproximativ neutru, indică
oxidarea sulfurilor. Reducerea pH-ului şi creşterea concentraţiilor de metale pot evolua mai
lent decât creşterea concentraţiilor de sulfat, din cauza unor factori care acţionează ca
tampon şi a proceselor de neutralizare.
Partea a 2-a
Pag. 52 din 262
Variabilele specifice cum ar fi carbonul total dizolvat şi alcalinitatea ar trebui să fie

determinate în apele receptoare pentru a obţine informaţii privind capacitatea lor de a acţiona
ca tampon. Aceste informaţii sunt utile în predicţia atât a impactului potenţial cât şi a celui
real asupra apelor receptoare.
Monitorizarea activităţilor miniere ar trebui să includă o inventariere detaliată a tuturor

tipurilor de deşeuri, a clasificării materialelor şi a nivelurilor de producţie: data din încercări
statice şi kinetice pentru clasificarea deşeurilor şi identificarea cerinţelor de gestionare
selectivă; volumele generate din fiecare tip de steril; şi locul şi data depozitării deşeurilor
miniere identificate.
GESTIONAREA OXIDĂRII SULFULUI / STRATEGII DE CONTROL AL SCURGERILOR

ACIDE
1. înţelegerea factorilor fizici şi chimici din procesul de oxidare a sulfurilor;

2. caracterizarea geochimică a deşeurilor din punctul de vedere al potenţialului de
generare a scurgerilor acide (teste statice şi kinetice);
3. clasificarea şi cuantificarea riscului de generare a scurgerilor acide pentru toate
materialele eliminate pe parcursul exploatării miniere;
4. elaborarea unor planuri corespunzătoare pentru exploatare şi a unor practici de
gestionare şi eliminare selectivă pentru materialele cu grad diferit de risc;
5. angajamentul conducerii pentru implementarea strategiilor de management optime;
6. instruirea personalului pentru identificarea şi gestionarea acestor materiale diferite;
7. monitorizarea pentru evaluarea performanţei strategiilor de remediere;
8. evaluarea eficacităţii monitorizării, şi revizuirea şi evaluarea strategiilor de reducere a
oxidării sulfurilor.
Partea a 2-a
Pag. 53 din 262
Figura 2.2. Evaluarea potenţialului de apariţie a scurgerilor acide de la mină
Discuţii detaliate cu geologul proiectului

pentru a defini unităţile de minereuri şi
steril pe baza litologiei, mineralogiei,
frcutilor şi continuităţii. Inspecţia carotei.
Selectarea probelor folosind baza de date

a forajelor
Luarea în considerare a acidităţii /

bazicităţii
Redefinirea
tipurilor pe baza
DA Evaluarea rezultatelor drejajului minier NU drenajului minier
acid. Au fost probele reprezentative? acid. Prelevarea
mai multor
probe
NU
Există potenţial pentru drenaj minier acid?
Construirea
modelului
pilierilor şi
elaborarea Proiectare şi controlul drenajului minier
programului acid preliminare
pentru de
eurite miniere
Selectarea probelor pentru testele cinetice

pentru a defini rata de producere a
drenajului minier acid
Teste cinetice
Proiect tehnic şi control
Finalizarea planului minei
Autorizare şi exploatare
Monitorizare şi verificare
Partea a 2-a
Pag. 54 din 262

UNE METAL
BP2 Controlul şi epurarea scurgerilor acide
OPŢIUNI DE CONTROL
Când reacţiile generate de intemperii nu pot fi prevenite (cum ar fi cazul de exemplu pe

parcursul etapei de exploatare a minei), migrarea scurgerilor acide din roci trebuie controlată.
Metodele care se focalizează pe minimizarea transportului produselor rezultate din acţiunea
intemperiilor de la depozit în mediul înconjurător includ, de ex., devierea apelor de suprafaţă
neafectate, colectarea apelor de suprafaţă afectate şi controlul curgerii apelor subterane.
reducerea la minimum a infiltrărilor în depozit se realizează deseori prin straturi de acoperire
simple. Alte metode de control, aşa cum sunt prezentate în tabelul de mai jos, sunt
amestecul şi adăugarea de minerale cu rol de tampon.
Metode de control al ARD şi principiile care stau la baza acestora
Metoda de control Principiul pe care se bazează

Amestecarea La materialele cu potenţial de producere a
scurgerilor acide se adaugă reziduu şi steril
care au o capacitate mare de a acţiona ca
tampon, astfel încât pH-ul să fie menţinut la un
nivel neutru.
Adăugarea de minerale cu rol de tampon (var Adaugă capacitate de tampon la materialele
stins) cu potenţial de a genera ARD, astfel încât pH-
ul să fie menţinut la un nivel neutru.
Compactarea şi sigilarea solului Printr-o combinaţie de compactare şi sigilare a
straturilor de jos, este minimizată producerea
de ARD şi sunt evitate scurgerile necontrolate
în sol.
ADĂUGAREA DE MATERIAL CU ROL DE TAMPON
Adăugarea de materiale cu rol de tampon (de ex. calcar) se practică de obicei înainte de
aplicarea unui strat de acoperire uscat. Aceasta ajută la imobilizarea produselor rezultate
prin acţiunea intemperiilor, care sunt uşor disponibile la momentul dezafectării
amplasamentului.
Partea a 2-a
Pag. 55 din 262
De asemenea este posibil, teoretic, să se folosească acest procedeu ca metodă de

dezafectare, deoarece adăugarea unor cantităţi suficiente de material cu rol de tampon ar
întârzia sau chiar ar elimina scăderea pH-ului şi producerea de ARD. Totuşi, pentru a ajunge
la un astfel de efect de tampon pe termen lung într-un depozit cu potenţial de generare a
ARD necesită de obicei cantităţi mari de materiale, care ar trebui aduse pe amplasament,
ceea ce presupune costuri prohibitive.
Această metodă de "amestecare" este fezabilă numai dacă materialul tampon este deja
disponibil pe amplasament, preferabil aflându-se printre deşeurile generate.
OPŢIUNI DE EPURARE
Pe parcursul etapei de exploatare a minei, sau în cazul în care nu este uşor de minimizat
viteza de oxidare a sulfului, poate fi necesară colectarea şi epurarea scurgerilor înainte ca
acestea să ajungă în mediu. Această epurare s-ar putea face fie prin metode pasive (de ex.
pat de nămol sau drenuri anoxice din calcar), sau prin metode active într-o staţie de epurare
a apelor (aplicarea directă a varului nestins, procese cu şlam de mare densitate (HDS) etc.).
La închidere poate fi necesar ca scurgerile să fie epurate chiar şi după aplicarea unui strat
de acoperire, până când impactul evacuării scurgerilor respective în mediu poate fi
considerat acceptabil.
Metodele de epurare pasivă nu sunt conforme cu definiţia standard a Celor mai Bune Practici
de Management (BMP). În general BMP constau din tehnici de reducere, remediere şi/sau
prevenire care sunt aplicate în zona exploatării miniere (la sursă) pe parcursul exploatării
miniere. Epurarea pasivă, prin natura sa, este o soluţie "la capătul conductei" pentru
scurgerile acide din mină. Aceste sisteme sunt frecvent aplicate pentru tratarea scurgerilor
acide după refacerea terenului. Pe de altă parte BMP sunt aplicate pe parcursul exploatării
minei sau în tipul procesului de refacere a terenului, nu după.
Studiul elaborat de Canada Centre for Mineral and Energy Technology (CANMET) şi de
Programul "Mine Environment Neutral Drainage Programme" (MEND) a estimat costurile
indicative de gestionare a acestor deşeuri care generează scurgeri acide printr-o serie de
metode standard de tratare:
Epurarea scurgerilor din steril şi/sau din reziduuri prin metoda convenţională de aplicare
de var sub formă de şlam de densitate mică, timp de 100 de ani sau mai mult;
Aplicarea unui strat de apă peste reziduuri, care se estimează că va necesita epurarea
apelor timp de 10 ani şi întreţinerea continuă a îndiguirilor;
Aplicarea unui strat de acoperire solid, de sol, peste reziduuri, care se estimează că va
necesita epurarea apelor timp de 50 de ani;
Partea a 2-a
Pag. 56 din 262
Transportarea sterilului într-un puţ, adăugarea de materiale alcaline şi acoperirea cu sol,

care se estimează că va necesita epurarea apelor timp de 5 de ani; şi
Aplicarea unui strat de acoperire multiplu peste steril după refacerea pantelor haldei, care
se estimează că va necesita epurarea apelor timp de 100 de ani.
Costul mediu de acoperire a materialului cu potenţial de generare a scurgerilor acide la minele

aflate în faza de exploatare este estimat la 40.000 USD pe hectar.
Epurarea apelor acide
Metodele de epurare a apelor utilizate pentru eliminarea sau reducerea acidităţii şi

precipitarea metalelor grele de la apele afectate pot fi grupate în două categorii: (1) active şi
(2) pasive.
(1) Metodele active de tratare implică neutralizarea apelor poluate cu acizi, cu substanţe
chimice alcaline. Totuşi aceste substanţe pot şi costisitoare, şi instalaţia de tratare
implică de asemenea costuri ridicate de construire şi operare.
(2) Metodele pasive de tratare presupun construirea unui sistem de tratare care să utilizeze
reacţiile chimice şi biologice naturale care ajută la epurarea scurgerilor acide, şi care
necesită acţiuni reduse de întreţinere. Măsurile de control pasiv includ drenajele anoxice,
canalele din rocă de calcar, alimentarea acviferelor cu apă alcalină, şi devierea
scurgerilor prin câmpuri umede de filtrare sau alte structuri de decantare.
Există şi posibilitatea de a combina tehnici de tratare active şi pasive (de ex. aplicarea de var
nestins şi câmpuri umede de filtrare).
Epurarea activă - aplicarea de substanţe chimice
(1) Calcar (carbonat de calciu)
Avantajele utilizării carbonatului de calciu sunt costul său redus, uşurinţa în utilizare, şi
formarea unui şlam dens, uşor de gestionat. Dezavantajele includ timpul lung de reacţie;
pierderea eficienţei sistemului din cauza acoperirii particulelor de calcar cu precipitate de fier;
dificultatea tratării ARD care au un raport mare între ionul 2+ şi ionul 3+; şi ineficacitatea în
îndepărtarea manganului.
(2) Lapte de var (hidroxid de calciu)
Laptele de var este în general agentul de neutralizare preferat la minele de cărbune (când au
loc exfiltraţii acide), deoarece este uşor şi ssigur în utilizare, eficace, şi relativ ieftin.
Dezavantajele majore sunt volumul mare de şlam generat (în comparaţie cu calcarul) şi
costurile iniţiale mari din cauza dimensiunii instalaţiei de tratare.
Partea a 2-a
Pag. 57 din 262
(3) Sodă calcinată (carbonat de sodiu)
Brichetele de sodă calcinată sunt eficace în special pentru tratarea debitelor mici de ARD în
zone mai îndepărtate. Dezavantajele majore sunt costurile mai ridicate cu reactivii (în
comparaţie cu calcarul) şi sedimentarea mai dificilă a şlamului.
(4) Sodă caustică (hidroxid de sodiu)
Soda caustică este eficientă în special pentru tratarea debitelor mici în zone mai îndepărtate,
precum şi pentru tratarea ARD care au un conţinut ridicat de mangan. Dezavantajele majore
sunt costul ridicat, pericolele asociate cu manipularea acestei substanţe, caracteristicile
şlamului, şi problemele cu îngheţul în vreme de iarnă.
Tratarea pasivă
1. Câmpuri umede de filtrare
Câmpurile umede de filtrare utilizează specii microbi care trăiesc în sol sau în apă, asociaţi
cu plantele de mlaştină, pentru îndepărtarea metalelor dizolvate din scurgerile de rocă.
Totuşi, spre deosebire de tratare chimică, câmpurile umede sunt sisteme pasive care nu
necesită deloc, sau doar în mică măsură, acţiuni de întreţinere continuă.
Apele cu concentraţii mari de metale şi cu un pH scăzut se scurg prin zonele aerobe şi prin
cele anaerobe ale ecosistemului câmpului. Metalele sunt îndepărtate prin schimbul de ioni,
adsorbţie, absorbţie şi precipitare, cu oxidare şi reducere geochimică şi microbiană.
Schimbul de ioni are loc atunci când metalele din apă intră în contact cu substanţe humice
sau alte substanţe organice din mlaştină. De multe ori câmpurile umede construite pentru
acest scop au puţin sol sau nu au deloc, având la bază paie, bălegar sau compost. Reacţiile
de oxidare şi reducere catalizate de bacterii, care au loc respectiv în zonele aerobe şi
anaerobe au un rol major în precipitarea metalelor ca hidroxizi şi sulfuri.
Câmpurile umede de filtrare au fost utilizate pentru epurarea scurgerilor acide de la mine
generate de extracţia minereurilor metalifere sau de cărbune. Deşeurile aferente pot avea
concentraţii mari de metale, şi sunt acide. Utilizarea cea mai bună a câmpurilor umede s-a
dovedit a fi pentru epurarea debitelor mici, de ordinul a câtorva zeci de litri pe minut.
Următorii factori pot limita aplicabilitatea şi eficacitatea procesului:
eficacitatea pe termen lung a câmpurilor umede nu este foarte bine cunoscută.

Îmbătrânirea câmpurilor poate fi o problemă care poate contribui în timp la o scădere
a vitezelor de îndepărtare a poluanţilor.
costul construirii unui câmp umed de filtrare variază considerabil de la proiect la altul,
şi în multe cazuri poate să nu fie viabil din punct de vedere financiar.
Partea a 2-a
Pag. 58 din 262
fluctuaţiile de temperatură şi debit afectează funcţionarea câmpului şi pot duce la

fluctuaţii ale vitezelor de îndepărtare a poluanţilor.
condiţiile de temperatură mai scăzute încetinesc viteza de îndepărtare a

contaminanţilor.
un debit mare de apă intrată în mlaştină poate supraîncărca mecanismele de retenţie

a poluanţilor, în timp ce o perioadă cu debite foarte mici poate dăuna plantelor şi
poate limita serios funcţionarea câmpului.
Costurile iniţiale de proiectare şi construcţie pot fi semnificative, de ordinul a câteva zeci de

mii de euro.
2. Canale deschise de calcar / Drenuri anoxice de calcar
Aceasta este metoda de tratare pasivă cel mai simplu de construit, şi constă din şanţuri
deschise umplute cu calcar (drenajele anoxice sunt acoperite). Dizolvarea calcarului creşte
alcalinitatea şi ridică nivelul pHului. Acoperirea calcarului cu precipitate de fier şi aluminiu
afectează performanţa acestei metode de epurare.
De multe ori sistemele pasive de epurare nu sunt foarte avantajoase ca aplicare, din cauza
problemelor legate de capacitate, în special în privinţa debitelor, capacităţii de a prelua ape
cu aciditate mare, variaţiilor sezoniere, variaţiilor de debit etc. Totuşi ele pot reprezenta o
soluţie pe termen lung, după dezafectarea unui amplasament, când sunt utilizate ca o etapă
de rafinare, în combinaţie cu alte măsuri (preventive).
În cazurile în care riscul de apariţie a unui impact semnificativ este mare, necesitatea unor
strategii de remediere ulterioare, cu costuri ridicate, poate fi redusă prin includerea unor
măsuri preventive în sistemul de management de mediu încă din etapa de planificare şi
dezvoltare a minei. Strategia de management cea mai eficientă din punctul de vedere al
costurilor pentru oxidarea sulfurilor este integrarea măsurilor de control al proceselor de
oxidare şi hidrologice la toate etapele exploatării miniere, de la planificare până la închidere,
şi lucrul într-o manieră coordonată pentru minimizarea riscului de apariţie a scurgerilor acide.
Factori care influenţează costurile de remediere la amplasamentele miniere

Categorie Factori
Obiective de remediere Nivelul de remediere cerut / dorit
Prelevarea de probe pentru Tipul şi volumul de materiale / deşeuri
caracterizarea deşeurilor Numărul şi frecvenţa prelevărilor
Metodele selectate / cerute
Calitatea apei Nivelul de contaminare (apă şi sedimente)
Cantitatea încărcăturii de metale
Partea a 2-a
Pag. 59 din 262
Extinderea laterală a contaminării

Probleme legate de Scurgerile Acide din Roci (ARD)
Caracteristicile amplasamentului Dimensiunea exploatării
Accesul la amplasament (îndepărtat etc.)
Clima (temperatură, precipitaţii etc …)
Materialul geologic
Altitudinea
Topografia (pante abrupte etc.)
Straturi de izolaţie Sol, argilă
Sol îmbunătăţit
Materiale sintetice
Proprietăţile solului şi subsolului
Hidrologia amplasamentului Precipitaţii
Debite (apa subterană şi apele de suprafaţă)
Controlul apei (canalizare, devieri etc.)
Epurarea apei Tipul de epurare (pasivă vs. activă, utilizarea de substanţe chimice
etc.)
Volumul care trebuie epurat
Managementul reziduurilor de la epurare
Durata de timp necesară
Activităţile de pe amplasament Efecte asupra producţiei
Timpul necesar pentru atingerea obiectivelor de remediere
Cantităţile totale de minereu şi de steril
Amploarea impacturilor pe amplasament
Cerinţe de lucrări în teren
Forţă de muncă
Materiale de import, dacă este cazul
Consideraţii legate de cerinţele Cerinţele legislative la nivel naţional privind calitatea apei de
legislative suprafaţă şi a apei subterane
Conservarea resurselor şi reglementările naţionale privind
gestionarea deşeurilor
Cerinţele de proiectare, funcţionare şi refacere a terenului
Cerinţe privind siguranţa barajelor
Cerinţe locale, inclusiv cele legate de planificarea teritoriului
Monitorizarea calităţii apei Numărul de indicatori şi de analize
Analize de laborator
Dimensiunea zonei care trebuie monitorizată
Numărul de puncte de prelevare a probelor
Monitorizarea apei subterane
Calitatea apei de suprafaţă
Cerinţe privind refacerea terenului Zona care urmează să fie revegetată
Tipul şi cantitatea de materiale de acoperire
Fezabilitate şi durată
Utilizarea terenului după refacere
Partea a 2-a
Pag. 60 din 262
Listă de control pentru gestionarea deşeurilor miniere cu sulfuri şi a scurgerilor acide
Partea 1 : Informaţie & Planificare, adaptată după Listă de control pentru gestionarea deşeurilor miniere cu sulfuri şi a scurgerilor acide, 2003
Problema Rezultatul Evaluarea performanţei Îmbunătăţiri
Aţi stabilit dacă vreunul din Rezultatele testelor geochimice privind Testele geochimice includ metode de
materialele sau rocile de pe potenţialul de generare a scurgerilor testare statice şi kinetice.
amplasament au potenţialul de a acide, efectuate pe eşantioane de roci
genera scurgeri acide? de pe amplasament.
Aţi prelevat şi analizat probe de roci Set de date privind potenţialul de Set de date bazate pe forajele din faza Rezultate geochimice progresive privind
într-o etapă cât mai timpurie a generare a scurgerilor acide, începând de explorare, pe delimitarea resurselor, potenţialul de generare a scurgerilor
exploatării, pentru a stabili, cât mai de la etapa de explorare, şi în încercări metalurgice şi prelevarea şi acide al probelor de roci de pe
devreme, care sunt strategiile continuare pe parcursul exploatării. analizarea de probe în etapa de amplasament, colectate pe parcursul
corespunzătoare de gestionare. exploatare. explorării, exploatării resurselor,
construcţiei minei şi activităţilor miniere.
Ati efectuat o caracterizare a Set de date privind potenţialul de Datele privind potenţialul de generare a
principalelor tipuri de roci de pe generare a scurgerilor acide pentru scurgerilor acide includ rezultatele
amplasament? toate tipurile importante de roci. analizelor asupra minereurilor,
deşeurilor şi materialelor care urmează
să fie utilizate în construcţii.
Dacă aveţi pe amplasament Informaţii privind: Dovezi privind estimările probabilităţii Accesul la oxigen şi apă este esenţial
materiale cu conţinut de sulfuri, atţi - disponibilitatea apei pentru oxidare şi ca aceşti factori să aibă o influenţă pentru viteza şi gradul de oxidare
evaluat factorii primari care vor transport; importantă asupra vitezei şi gradului de piritelor. Oxidarea poate fi abiotică, dar
influenţa viteza şi gradul de oxidare a materialelor sulfidice. bacteriile accelerează viteza de oxidare
oxidare? - disponibilitatea oxigenului în aproape toate cazurile de scurgeri
- caracteristicile fizice ale materialului acide. Oxidarea este cea mia intensă
- temperatura între valorile pH-ului de 2.4 - 3.6. În
- pH condiţii acide ionul de fier 3+ este un
agent de oxidare puternic, care de
- echilibrul dintre ionul de fier 3+ şi obicei intensifică oxidarea altor
ionul 2+ minerale sulfidice.
- activitatea microbiologică
Partea a 2-a
Pag. 61 din 262
Dacă aveţi materiale sulfidice pe Informaţii privind minerarele prezente Dovezi privind calcularea cantităţii de Volumul de material alcalin poate fi
amplasament, aţi evaluat factorii în minereu, în steril şi în alte roci, care minerale alcaline prezente, cum ar fi suficient pentru a contrabalansa
secundari care influenţează pot reduce volumul de scurgeri acide carbonaţi, silicaţi şi silicaţi de aluminiu. potenţialul de generare a scurgerilor
generarea de scurgeri acide? generate. acide, deşi oxidarea poate avea loc şi
în condiţii non-acidice; testele cinetice
sut necesare pentru evaluarea cu
acurateţe a potenţialului şi a vitezei de
generare a scurgerilor acide.
Dacă exsită material sulfidic pe Informaţii privind precipitaţiile, Dovezi privind luarea în considerare a Oxidarea sulfurilor este semnificativ mai
amplasament, aţi evaluat factorii temperatura, scurgerile de suprafaţă, influenţei acestor factori în estimarea rapidă în aer decât în apă, astfel că
terţiari care influenţează producerea infiltraţii de la apele de ploaie, potenţialului de scurgeri acide pe haldele de deşeuri necompactate, de
de scurgeri acide? proprietăţile fizice ale haldelor de steril amplasament. granulaţie mai mare, permit intrarea
cu conţinut de sulfuri, şi proprietăţile unor fluxuri mai mari de oxigen şi astfel
chimice ale apelor receptoare. oxidarea este mai rapidă. Scurgerile de
suprafaţă transportă acidul în mediu şi
produc degradare, deşi scurgerile de
volum mare pot dilua aciditatea până la
niveluri inofensive. Apele receptoare
alcaline pot reduce nivelul de pH şi să
ducă la precipitarea metalelor în forme
mai puţin toxice. Materiile organice
dizolvate pot favoriza complexarea
metalelor în soluţie.
Pe baza informaţiilor pe care le-aţi Evaluarea riscului pentru scurgerile Evaluarea riscului pentru scurgerile Impacturile potenţiale asupra
colectat, aţi efectuat o evaluare a acide. acide: amplasamentului minier şi asupra
riscului pentru scurgerile acide? mediului, care ar trebui luate în
caracterizarea potenţialului pe considerare în această evaluare, includ:
care îl au materialele de a genera
scurgeri acide; ¾ calitatea apei de
mină (reducerea posibilităţii de a
Partea a 2-a
Pag. 62 din 262
recircula apele de mină şi de
caracterizarea mobilităţii proces, şi apariţia unor probleme de
metalelor, şi a altor constituenţi coroziune);
importanţi din punctul de vedere al
protecţiei mediului, din scurgerile ¾ efectele acidităţii şi
acide; metalelor dizolvate asupra
ecosistemelor acvatice din aval;
estimarea potenţialului de ¾ efectele asupra
migrare a produselor de oxidare în ecosistemelor riverane din aval,
mediu; cum ar fi distrugerea unor arbori
estimarea senzitivităţii sau declinul unor specii importante;
mediului şi a capacităţii de asimilare ¾ posibila degradare a
a mediului receptor. calităţii apei subterane, în special a
acviferelor de mică adâncime;
¾ perturbarea
utilizărilor apei în aval, cum ar fi
alimentarea cu apă, irigaţii,
alimentarea cu apă a fermelor,
utilizarea apei în scopuri recreative,
pentru amenajări piscicole;
¾ dificultăţi cu
revegetarea şi stabilizarea
deşeurilor miniere
¾ costuri de reabilitare
¾ potenţiale răspunderi
pe termen lung pentru titularii
exploatării miniere, autorităţi şi
comunitate.
Aţi respectat procedurile corecte de Probele sunt colectate, ambalate şi Probele sunt: Probele ar trebui să fie:
colectare a probelor pentru depozitate astfel încât să se prevină
Partea a 2-a
Pag. 63 din 262
analizele privind potenţialul de a degradarea lor înainte de efectuarea
genera scurgeri acide. analizelor. reprezentative, bazate pe ¾ depozitate într-un loc
proceduri statistice acceptate, şi răcoros, uscat, pentru a minimiza
includ probe din toate unităţile oxidarea înainte de efectuarea
geologice; analizelor;
suficiente ca număr pentru a ¾ suficiente ca şi
reflecta variabilitatea şi cantitate pentru a asigura atât
complexitatea geologică a tipurilor eterogenitatea probei cât şi
de roci; posibilitatea de a repeta analiza
pentru validarea rezultatelor.
suficiente ca număr astfel
încât să ofere încredere în
capacitatea lor de a sta la baza
unor predicţii.
Aţi inclus şi testele statice Analizele geochimice includ metode Analizele statice geochimice includ: Rezultatele unui singur tip de analiză
geochimice în setul de analize a statice de analiză. pot genera erori. Interpretarea
probelor pentru determinarea analiza pentru bilanţul acizi / rezultatelor ar trebui să se bazeze pe o
potenţialului de a genera scurgeri baze sau potenţialul net de serie de tehnici analitice statice şi
acide? generare a acizilor (NAPP); cinetice, şi pe luarea în considerare a
analiza privind generarea netă întregului set de rezultate.
de acid (NAG); NAPP estimează potenţialul maxim
nivelul pH şi conductivitatea teoretic de producere a acizilor prin
electrică (CE) în substanţa scăderea capacităţii de neutralizare a
saturată; acizilor din aciditatea totală potenţială a
probei.
analiza metalelor totale şi
solubile; NAG este o metodă directă, simplă şi
rapidă de determinare a rezultatului net
al reacţiillor acizi - baze.
Conductivitatea electrică a substanţei
Partea a 2-a
Pag. 64 din 262
saturate oferă o indicaţie preliminară
asupra nivelului pH in situ, precum şi
asupra nivelului compuşilor solubili.
Analiza metalelor totale şi solubile
determină creşterea mobilităţii metalelor
prin aciditatea care ar fi generată de
material.
Aţi inclus teste geochimice cinetice Analizele geochimice includ metode Datele disponibile din testele de La selectarea, proiectarea şi
în setul de analize a probelor pentru cinetice de analiză. coloană şi/ sau celule de umiditate, interpretarea analizelor cinetice ar
determinarea potenţialului de a utilizând material de pe amplasament. trebui solicitată asistenţa unor experţi.
genera scurgeri acide?
Analizele standard durează de obicei 8
- 10 săptămâni pentru material de
minele de cărbune, şi mai mult pentru
material de la exploatările de minereuri
mai dure. Analizele de coloană sunt
considerate mai reprezentative pentru
condiţiile din teren şi permit încercarea
şi compararea opţiunilor de remediere.
Partea 2: Management şi exploatare
Există angajamentul conducerii Angajamentul la nivel înalt al Angajamentul de a controla scurgerile

privind implementarea unor strategii companiei privind investigarea şi acide inclus în Politica de Mediu a
eficiente de control al scurgerilor controlul scurgerilor acide, şi alocarea Companiei şi detaliat în Planul de
Partea a 2-a
Pag. 65 din 262

acide de mină? în acest scop a unei linii de buget Management de Mediu.
corespunzătoare.
Angajamentul privind gestionarea Setul de documente de politică, Manualele de Sistem de Management Documentele includ obiective
scurgerilor acide este transpus în planificare şi operaţionale întăresc de Mediu şi operaţionale cuprind cantitative de protecţia mediului ca
documente operaţionale? angajamentul de a controla scurgerile secţiuni speciale pentru scurgerile limite pentru pH şi metale dizolvate care
acide. acide. nu prezintă nici un risc semnificativ
pentru ecosistemele acvatice şi
riverane din aval.
Angajaţii sunt conştienţi de Angajaţii sunt informaţi de Procedurile sunt disponibile pentru toţi
procedurile corecte de gestionare a responsabilităţile lor prin intermediul angajaţii, şi sunt afişate vizibil în locurile
scurgerilor acide? manualelor operaţionale, instrucţiuni şi importante, cum ar fi la staţiile de
fişe privind sarcinile de lucru. pompare, şi în zonele de depozitare a
deşeurilor pentru materialele cu
conţinut de sulfuri.
Angajaţii sunt instruiţi privind Angajaţii sunt conştienţi de Angajaţii sunt instruiţi, fiind organizate Toţi angajaţii noi ar trebui instruiţi
aspectele operaţionale şi de responsabilităţile individuale şi frecvent cursuri de reîmprospătare a asupra cerinţelor şi procedurilor de
management legate de gestionarea colective privind gestionarea cunoştinţelor. protecţia mediului de pe amplasament,
scurgerilor acide? scurgerilor acide. inclusiv privind gestionarea scurgerilor
acide, în termen de 2 săptămâni de la
data angajării.
Procedurile de gestionare a Integrarea planului, sistemului şi Procedurile şi sistemele privind
scurgerilor acide sunt integrate în protocolului de gestionare a apelor de scurgerile acide formează o parte
planul şi sistemul de gestionare a mină şi a scurgerilor acide. integrantă a sistemului de management
apelor de mină? al apelor în cadrul planului de
management de mediu pentru
amplasament.
Aţi selectat strategii de control al Sistem de management al scurgerilor Sistem de management al scurgerilor Măsurile de prevenire sau reducere a
scurgerilor acide la sursă, care să acide care să fie optim pentru acide, care, ţinând cont de generării de acizi la sursă sunt
fie adaptate la caracteristicile amplasament şi care să minimizeze caracteristicile amplasamentului, să preferate celor de tratare a scurgerilor
amplasamentului? cantitatea de acid care ar putea să ducă la minimizarea: acide neinhibate.
Partea a 2-a
Pag. 66 din 262

necesite epurare sau remediere
ulterioară. accesul oxigenului, apei şi Tehnicile uzuale de limitare a accesului
bacteriilor la materialul sulfidic; oxigenului şi apei la materialul sulfidic
sunt:
transportul acidului de la locul ¾ straturi de sol pentru
oxidării prin limitarea infiltrării în şi acoperire - reduc accesul aerului şi
prin materialul oxidant; apei;
solubilitatea produselor de ¾ straturi de apă -
oxidare şi a altor constituenţi concentraţia maximă de oxigen
solubili prin controlul pH-ului. este de cca 25.000 de ori mai mică
decât în aer;
¾ gestionarea selectivă
şi izolarea deşeurilor cu sulfuri -
izolare sau încapsulare;
¾ compactare - cu
ajutorul unui camion sau cilindru,
reduce infiltrarea şi fluxul de aer;
¾ introducerea de
material alcalin, de ex. oxid de
calciu, cenuşă zburătoare sau
carbonat de calciu;
¾ amestecarea cu
deşeuri alcaline.
Aţi selectat strategiile de tratare a Un sistem de management a Sistem de management al scurgerilor Cele mai bune practici constau în
scurgerilor acide, adaptate la scurgerilor acide optim pentru acide, care, ţinând cont de sisteme de management a apelor de
caracteristicile amplasamentului? amplasament şi care minimizează caracteristicile amplasamentului, să mină cu "zero evacuări", astfel încât să
riscul ca apele acide de mină să fie ducă la minimizarea: nu existe practic nici un risc de impact
evacuate în mediu. de la apele contaminate, inclusiv apele
volumul de apă care necesită acide şi apele cu conţinut ridicat de
epurare; metale.
aciditatea apei evacuată în În cazul în care o politică de "zero
mediu; evacuări" nu este fezabilă din cauza
Partea a 2-a
Pag. 67 din 262

precipitaţiilor abundente / a gradului
concentraţiile metalelor şi ale scăzut de evaporare, ar trebui avut grijă
altor constituenţi care pot să se devieze un volum cât mai mare
reprezenta un risc pentru de ape curate din zonele potenţial
ecosisteme şi pentru utilizatorii şi contaminate, astfel încât să se reducă
utilizările din aval. la minimum volumele de apă care
necesită epurare.
Tehnicile uzuale de epurare a apelor

acide sunt:
¾ neutralizarea cu
reactivi alcalini (de ex. carbonat de
calciu, hidroxid de calciu, var
caustic, sodă caustică sau oxid de
magneziu caustic), urmată de
sedimentare pentru recuperarea
precipitatelor fine de metal
(hidroxizi). Acest şlam necesită
eliminare specială separată.
Această abordare este costisitoare,
necesitând şi costuri de întreţinere
ridicate, ceea ce o face neadecvată
pentru aplicarea pe termen lung.
¾ recuperarea
metalelor, dacă se găsesc în
concentraţii suficient de mari,
metalele dizolvate pot fi recuperate
în mod rentabil prin extracţia cu
solvenţi, lixiviere şi extracţie
electrolitică.
¾ sisteme pasive de
introducere a alcalinităţii prin canale
Partea a 2-a
Pag. 68 din 262

acoperite cu carbonat de calciu sau
prin sistem combinate constând din
carbonat de calciu / materii
organice (adecvate pentru situaţii
de debit redus; necesită anumite
măsuri de întreţinere şi înlocuirea
materialului alcalin);
¾ sisteme de filtrare
prin mlaştini construite, care
combină procese fizice, chimice şi
biologice pentru moderarea pH-ului
şi reducerea concentraţiilor de
metale.
Există un sistem de monitorizare Planul de Management de Mediu a Regimul de monitorizare este Componentele esenţiale ale unui regim
implementat pentru detectarea şi minei include proceduri de monitorizare cuprinzător şi include toate zonele unde de monitorizare a scurgerilor acide
monitorizarea scurgerilor acide? pentru scurgerile acide, bazate pe sunt generate scurgeri acide sau unde conform celor mai bune practici sunt:
documente. acestea pot migra, incluzând toate căile
de transmitere potenţiale către mediu, ¾ studii de fond pentru
în special scurgerile în apa de identificarea valorilor de mediu care
suprafaţă şi apa subterană, şi necesită protecţie, inclusiv
monitorizarea directă a faunei sălbatice caracteristicile ecosistemului şi
şi a animalelor de fermă. calitatea apei din bazinul
hidrografic;
¾ clasificarea tuturor
materialelor pe parcursul dezvoltării
şi exploatării minei;
¾ monitorizarea
surselor punctiforme pentru
localizarea zonelor unde are loc
oxidarea sulfurilor şi producerea de
acizi;
Partea a 2-a
Pag. 69 din 262
¾ monitorizarea
bazinelor hidrografice şi a apei
subterane în amonte şi în aval de
mină, pentru identificarea
eventualelor impacturi şi a
tendinţelor de evoluţie pe termen
lung;
¾ monitorizarea
strategiilor de control pentru a
determina eficacitatea acestora;
¾ continuarea
monitorizării şi după închiderea
minei.
Indicatorul cel mai uzual pentru
oxidarea sulfurilor este SO4. Alţi
indicatori posibili sunt fierul, cuprul,
zincul, manganul, plumbul şi cadmiul, şi
ionii principali de calciu, magneziu,
aluminiu, sodiu şi potasiu.
Concentraţiile ridicate de SO4 şi
alcalinitatea scăzută în apele de
scurgere indică oxidarea sulfurilor chiar
şi în cazul în care nivelul de pH este
aproape neutru. Reducerea pH-ului şi
creşterea concentraţiilor de metale pot
evolua mai lent decât creşterea
concentraţiilor de sulfat, din cauza unor
factori care acţionează ca tampon şi a
proceselor de neutralizare.
Variabilele specifice din apele
Partea a 2-a
Pag. 70 din 262

receptoare (cum ar fi carbonul total şi
alcalinitatea) ar trebui să fie
determinate pentru a obţine informaţii
privind capacitatea lor de a acţiona ca
tampon. Aceste informaţii sunt utile în
predicţia atât a impactului potenţial cât
şi a celui real asupra mediului acvatic.
Programul de monitorizare include Există un astfel de inventar. Toate Programul de monitorizare include: Materialele non-acide şi cele alcaline ar
şi un inventar al tuturor tipurilor de zonele de pe amplasament şi toate trebui inventariate, şi ar trebui evaluată
deşeuri, clasificarea materialelor şi materialele cu potenţial de generare a date de la analizele statice şi posibilitatea de a fi utilizate ca strat de
evaluarea nivelurilor de producţie? scurgerilor acide sunt incluse în cinetice pentru clasificarea acoperire sau încapsulare.
programul de monitorizare. deşeurilor şi identificarea cerinţelor
de gestionare selectivă; Potenţialul acid al tipurilor noi de
materiale întâlnite pe parcursul
cerinţe de producţie privind exploatării miniere poate fi diferit faţă de
tipurile de deşeuri respective; cele caracterizate la începutul
locurile şi datele depozitării exploatării. Prelevarea şi analizarea de
pentru deşeurile miniere probe folosind metode statice şi cinetice
identificate. ar trebui să continue pe parcursul
exploatării miniere. Datele - în special
cele pe termen lung - sunt esenţiale
pentru a putea proiecta eficient
refacerea mediului.
Materialele cu risc mai ridicat sunt Date de monitorizare. Dobândirea unei Date privind condiţiile de pătrundere a
monitorizate îndeaproape? înţelegeri a comportamentului haldei fluxurilor de oxigen şi de apă, şi
de steril în privinţa materialului sulfidic, evaluarea eficacităţii unor strategii de
şi a tendinţelor pe termen lung. control cum ar fi straturile de acoperire
din argilă, temporare sau permanente,
sau amestecarea.
Straturile de acoperire sau Date de monitorizare care să ajute la În cazurile în care strategiile de Monitorizarea pe termen lung este
materialul înconjurător de izolare a planificarea reabilitării. refacere a mediului includ utilizarea importantă deoarece multe forme de
Partea a 2-a
Pag. 71 din 262

materialelor sulfidice sunt straturilor de acoperire şi încapsularea, micro-relief generate de activitatea
monitorizate? monitorizarea ar trebui să includă: minieră pot rămâne ca elemente
permanente de peisaj.
Vitezele de difuzie a
oxigenului intrat (determinat de Factorii majori care determină riscul de
presiunile parţiale ale oxigenului în mediu pe termen lung de la scurgerile
interiorul haldei); acide sunt:
profilurile de temperatură în ¾ caracteristicile şi
haldă; comportamentul materialelor
exploatate;
fluxul de apă prin haldă
(utilizând lizimetre şi piezometre) ¾ caracteristicile
geografice ale amplasamentului,
stabilitatea fizică, adică gradul inclusiv locaţia.
de fisurare şi erodare a
materialului de acoperire. ¾ condiţiile climatice
regionale.
Planul de închidere a minei include Planul de închidere a minei ia în Planul de închidere a minei: Pentru a reduce costurile şi
strategii de minimizare a riscului de considerare riscul pe termen lung de la răspunderile legate de întreţinerea
apariţie a unor impacturi pe termen scurgerile acide şi include măsuri evaluează riscul pe termen continuă, sistemele de epurare ar trebui
lung de la scurgerile acide? pentru minimizarea acestui risc. lung şi zonele cu potenţial mai să fie, pe cât posibil, sisteme pasive cu
mare de generare şi transfer al cerinţe de întreţinere reduse, cum ar fi
scurgerilor acide. sisteme de filtrare prin mlaştini
include măsuri de reducere a construite, sau sisteme de reproducere
scurgerilor acide după închiderea a alcalinităţii în cazul debitelor reduse.
minei, în măsura în care acest
lucru este posibil.
include măsuri de tratare a
scurgerilor acide care pot ajunge
în mediu.
se bazează pe obiective de
Partea a 2-a
Pag. 72 din 262

performanţă pentru protecţia
mediilor acvatice şi riverane din
aval, şi se înscriu în normele
prevăzute pentru utilizările actuale
sau potenţiale din aval.
Partea a 2-a
Pag. 74 din 262
2.4.3 Studii de caz
Mai multe mine din lume practică gestionarea selectivă a sterilului. Mina Boliden’s Aitik oferă
un exemplu de aplicare pe scară largă a acestui principiu.
Un alt exemplu de gestionare selectivă a materialelor îl oferă mina de aur Ridgeway din
Carolina de Sud (SUA), unde materialul nereactiv extras la începutul exploatării a fost
depozitat, şi apoi procesat la sfârşitul exploatării pentru a fi utilizat ca parte a stratului final de
acoperire a iazului de decantare.
STUDIU DE CAZ 1
PLAN OPERAŢIONAL DE REDUCERE A SCURGERILOR ACIDE - EXPLOATAREA DE

CĂRBUNE LA SUPRAFAŢĂ GREGORY
BHP Australia Coal
Mina de cărbune Gregory este o exploatare de suprafaţă amplasată pe un teren concesionat de 6500 ha,
la cca 60 km nord-est de Emerald, în Bazinul Bowen, Central Queensland. Straturile aflate imediat
deasupra filonului principal de cărbune sunt piritice. Piritele generează scurgeri acide dacă nu se iau
măsuri de prevenire în cadrul operaţiilor de exploatare minieră.
Clima zonei este sub-tropicală, semi-aridă, cu aproape 80% din precipitaţiile anuale, în medie de 620 mm,
înregistrându-se în lunile mai calde, octombrie - mai. Evaporarea medie anuală depăşeşte precipitaţiile de
trei ori.
Evaluările făcute în cadrul forajelor de explorare pentru Mina Gregory la sfârşitul anilor 1970 au identificat
potenţialul de generare a scurgerilor acide. Astfel planificarea exploatării, şi în special planificarea
operaţională au inclus măsuri de minimizare a scurgerilor acide. Au fost introduse măsuri operaţionale
încă din prima zi de exploatare.
Măsuri de reducere a scurgerilor acide
În cele ce urmează sunt prezentate succint măsurile operaţionale introduse pentru reducerea scurgerilor
acide.
Reducerea temporară a scurgerilor acide de la steril prin acoperirea cu apă
Sterilul fin şi reziduurile de la procesul de preparaţie a cărbunelui, aflate sub formă de şlam, sunt pompate
în iazuri de decantare sau în foste cavităţi de exploatare. Eliminarea acestor deşeuri prin acoperirea lor cu
apă reduce rata de generare a scurgerilor acid.
Apa supranatantă de la aceste zone de depozitare este recirculată la staţia de preparaţie pentru a fi
reutilizată la spălarea cărbunelui. Deşi această apă recirculată necesită de obicei neutralizare cu oxid de
calciu, eliminarea reziduurilor la adâncime, sub un strat gros de apă, reduce volumul total de ape acide
generate la mină.
De asemenea reutilizarea apei în ciclul de eliminare a reziduurilor reduce cererea totală de apă brută din
resursele locale de apă, pentru utilizările miniere.
Acoperirea permanentă a sterilului cu material neutru
Toate deşeurile legate de cărbune, şi în special sterilul de granulaţie mare de la staţia de preparaţie a
cărbunelui, sunt returnate în cavităţile de exploatare. Astfel se evită construirea unor halde de steril care
au un potenţial foarte mare de generare a scurgerilor acide. Sterilul eliminat este apoi acoperit cu
Partea a 2-a
Pag. 75 din 262
materialul excavat de la următoarea bandă de exploatare. Sterilul este adus înapoi în cavitatea de
exploatare în cadrul procesului de transport al cărbunelui, menţinând în general o rută mai scurtă de şi un
ciclu mai scurt de transport.
Din moment ce nu se construieşte nici o haldă de steril, nu vor fi necesare ulterior măsuri speciale de
reabilitare a haldelor. Acest lucru reduce semnificativ costurile generale de refacere a mediului şi
minimizează riscul viitor de generare a acizilor de la halde de steril de mari dimensiuni.
Gestionarea selectivă
Gestionarea selectivă şi unele măsuri de reluare din haldă a sterilului cu pirite sunt necesare pentru
reducerea scurgerilor acide din steril. Gestionarea selectivă a fost identificată încă înainte de începerea
exploatării, aceasta fiind o practică uzuală la Mina Gregory şi nu o practică specială, cu costuri
suplimentare.
Scopul gestionării selective este de a amplasa sterilul cu pirite la un nivel mai adânc în cadrul materialului
haldat. Acest lucru se realizează de obicei prin dragarea sterilului cu pirite la baza următoarei cavităţi care
urmează a fi umplută. Această reluare face ca sterilul cu pirite să fie amplasat la adâncime şi reduce
necesitatea de corectare a pantelor materialului haldat în cadrul procesului de refacere a mediului.
Amplasarea la adâncime a sterilului cu potenţial de generare a scurgerilor acide asigură de asemenea un
succes mai mare al procesului de revegetare, deoarece sunt folosite materiale ne-toxice ca şi straturi de
suprafaţă.
Dacă rămâne la suprafaţă sterilul cu potenţial acid, sau dacă este expus în timpul operaţiunilor de
corectare a pantelor haldei, atunci pe parcursul acestor operaţiunile se asigură îngroparea materialelor
piritice. de asemenea au fost utilizate echipamente de dimensiuni mai mici pentru a corecta lucrările de
refacere acolo unde scurgerile acide au generat probleme sau unde stratul de sol de suprafaţă este
insuficient.
Strategia de gestionare a apelor
Recunoaşterea potenţialului de apariţie a scurgerilor acide la Mina Gregory încă din etapa de planificare a
dus la elaborarea unei strategii robuste şi cuprinzătoare de management al apei. Scurgerile care nu sunt
afectate de activităţile miniere sunt deviate în afara sau direct prin zona minei (prin canale). Astfel aceste
scurgeri nu sunt contaminate de operaţiile de exploatare.
Scurgerile din mină, şi în special apele de proces din mină şi apele care se acumulează în cavităţile de
exploatare, sunt potenţial contaminate de scurgeri acide. Astfel aceste scurgeri sunt colectate şi
recirculate înapoi la mină pentru a fi utilizate la reducerea emisiilor de praf, şi dacă este necesar, la staţia
de preparaţie a cărbunelui.
Sursă: Managing Sulphidic Mine Wastes and Acid Drainage: Case Studies
STUDIU DE CAZ 2
PROGRAM DE MANAGEMENT AL SCURGERILOR ACIDE - BHP MINERALS,

CANNINGTON
Metale produse
Argint, plumb şi zinc sub formă de concentrate de sulfuri.
Tipul şi istoricul exploatării
Mina produce aproximativ 1.5 mil. tone de minereu pe an, cu o durată de viaţă a minei de aprox. 20 de
ani.
Surse de scurgeri acide
Proiectul va genera atât roci sterile cât şi reziduuri de la concasare. O parte din steril şi reziduuri vor
Partea a 2-a
Pag. 76 din 262
conţine minerale sulfidice reactive în concentraţii care pot genera condiţii acide dacă nu sunt gestionate
corespunzător. Rocile sterile vor fi depozitate la suprafaţă în halde amenajate. Fracţiunea mai grosieră a
reziduurilor va fi adusă înapoi în subteran ca material de rambleiere, şi doar fracţiile mai fine vor fi
depozitate în iazul de decantare.
Planificare pentru minimizarea impactului de mediu
În etapa de explorare au fost efectuate investigaţii geochimice pentru a caracteriza deşeurile miniere.
Solurile şi subsolurile care urmează să fie transportate pentru amenajări la suprafaţă au fost de asemenea
evaluate în cadrul programului. Materialele au fost caracterizate pe baza Potenţialului Net de Generare a
Acizilor (NAPP), determinat ca diferenţă între Potenţialul Maxim de Aciditate (MAP) şi Capacitatea de
Neutralizare a Acizilor (ANC). Rezultatele au fost corelate cu rezultatele analizelor de Producere Netă de
Acizi (NAG). Salinitatea a fost de asemenea inclusă în procesul de planificare ca parametru suplimentar.
Testul NAG s-a dovedit a fi o metodă de măsurare eficientă din punctul de vedere al costurilor pentru
potenţialul de generare a acizilor din deşeurile sulfidice, în condiţii de teren.
Măsuri pentru reducerea impacturilor de mediu
Prin procesul de caracterizare au fost identificate cinci tipuri principale de materiale. Acestea sunt
enumerate mai jos împreună cu instrucţiunile specifice de gestionare pentru fiecare:
Tipul de Caracteristici geochimice Instrucţiuni de gestionare

material
1A Nu generează acizi. Salinitate zero/ Potrivit pentru utilizări generale în construcţii şi ca material
scăzută/ moderată de umplutură. Nu prezintă limitări geochimice specifice.
(NAG pH >4 şi CE 1:5 < 0.8 dS/m) Potrivit pentru lucrări de remediere.
(NAG pH >4 şi CE 1:2 < 1.5 dS/m)
1B Nu generează acizi. Salinitate Potrivit pentru utilizare ca material de umplutură. Nu este
ridicată. recomandabil pentru lucrări de remediere din cauza salinităţii
(NAG pH >4 şi CE 1:5 0.8-1.3 dS/m) ridicate. Trebuie evitată amplasarea acestui material la mai
(NAG pH >4 şi CE 1:2 1.5-2.5 dS/m) puţin de 300 mm de suprafaţă.
1C Nu generează acizi. Salinitate Poate fi utilizat ca material de umplutură cu condiţia să fie
extremă. izolat în centrul oricărei îndiguiri (de ex. pentru stocarea
(NAG pH >4 şi CE 1:5 >1.3 dS/m) apei). Nu trebuie amplasat la mai puţin de 500 mm de
(NAG pH >4 şi CE 1:2 >2.5 dS/m) suprafaţa de reabilitare.
II Potenţial de generare acizi. Risc Nu este potrivit pentru utilizarea în construcţii sau ca material
redus. de umplutură decât în cazul în care este amplasat şi
(3 < NAG pH < 4) compactat în centrul unei îndiguiri şi izolat pentru evitarea
lixivierii. Nu trebuie amplasat la mai puţin de 1 m de
suprafeţele finale sau de marginile laterale ale haldei*.
III Potenţial de generare acizi. Risc Ar trebui îngropat şi izolat împotriva lixivierii. Aceste
mare. materiale de tip III trebuie amplasate şi compactate în
(NAG pH < 3) straturi. Materialul ar trebui amplasat înspre centrul haldei.
Nu trebuie amplasat la mai puţin de 1 m de suprafaţa finală
sau la mai puţin de 5 m de marginea exterioară a haldei.
Peste materialul de tip III ar trebui amplasat material de tip
1C, înainte de a amplasa un strat de sol pentru reabilitare*.
CE - Conductivitatea electrică pentru 1 parte sol la 5 părţi şlam apos (1:5), sau 1 parte sol la 2 părţi şlam apos
(1:2).
NAG - rezultatul analizei privind generarea netă de acid.
* Materialele de tip II şi III pot fi transformate în material de tip I prin amestecarea cu carbonat de calciu sau alte
materiale cu proprietăţi de neutralizare a acizilor.
Materialele generate pe parcursul dezvoltării lucrărilor subterane şi de suprafaţă asociate cu programul de

prelevare a probelor în cantitate mare au fost gestionate conform instrucţiunilor de mai sus. Materialele de
tipul III au fost amplasate într-o haldă adiacentă galeriei de coborâre în mină. Zona a fost iniţial
decopertată de solul de suprafaţă (cu o grosime de 2 m) şi de subsol (3 m), iar straturile de la bază au fost
compactate, cu ajutorul unui cilindru vibrator cu autopropulsie, înainte de amplasarea sterilului.
Partea a 2-a
Pag. 77 din 262
Sterilul a fost amplasat şi compactat în straturi de 500 mm până când s-a ajuns la înălţimea proiectată a
haldei. Materialul compactat a fost apoi acoperit cu un strat de argilă de 500 mm grosime pentru a reduce
infiltraţiile de ape din precipitaţii şi de oxigen. Apoi argila a fost acoperită cu un strat protector (1 m) de
material de tip I.
Analizele efectuate au demonstrat faptul că materialul steril are un conţinut moderat de sulf, de la 1 la
2.5% sulf, care este în generat balansat de capacitatea de neutralizare a acidului, de la medie la ridicată,
pe care o are materialul. Rezultatele indică de asemenea un conţinut de sulfuri reactive suficient de mare
pentru a genera probleme de salinizare în condiţii de evaporare şi uscare. Astfel va fi necesar un strat de
acoperire pentru a evita formarea de mici lacuri sărate şi producerea de praf.
Pe baza lucrărilor efectuate până în prezent se presupune că un strat de acoperire simplu va fi suficient
pentru majoritatea materialului steril. Acest strat va fi proiectat astfel încât să asigure adâncimea adecvată
pentru creşterea plantelor şi pentru a preveni migrarea sării la suprafaţă. Sunt în plan lucrări de testare
suplimentare pentru optimizarea structurii stratului de suprafaţă pentru iazul de decantare. O evaluare a
profilelor de sare în solurile naturale din zonă indică faptul că un strat de suprafaţă de 600 mm, construit
din soluri naturale din zonă, ar fi suficient pentru atingerea obiectivelor de refacere a mediului.
Monitorizare
Stabilitatea geochimică a haldei de steril existente este monitorizată cu ajutorul unor sonde de
temperatură şi al unor sonde de oxigen inserate în materialul de tip III pentru a determina eficacitatea
structurii proiectate. Orice creştere a temperaturii şi reducere corespunzătoare a nivelurilor de oxigen
indică un proces activ de oxidare a mineralelor sulfidice şi potenţialul aferent de generare a scurgerilor
acide. Scurgerile de suprafaţă şi prin lixiviere vor fi monitorizate dacă au loc. De la iniţierea programului
de monitorizare în mai 1995 nivelurile de temperatură şi oxigen au rămas stabile. Halda de steril nu a
generat până în prezent scurgeri prin lixiviere.
După darea în funcţiune a operaţiilor de concasare va fi implementat un program detaliat de monitorizare
geochimică pentru a oferi informaţii necesare pentru finalizarea proiectării stratului final de acoperire
pentru iazul de decantare. Iazul va fi o amenajare cu zero deversări.
Avantaje ale Programului de Management
Dacă nu se identifică şi nu se gestionează adecvat potenţialul de oxidare a sulfurilor şi generare a
scurgerilor acide poate rezulta în impacturi semnificative asupra mediului şi costuri de remediere mult mai
mari pentru operatorii exploatării miniere.
Caracterizarea geochimică a sterilului şi dezvoltarea unor opţiuni de gestionare pe parcursul etapei de
planificare a proiectului Cannington va asigura minimizarea potenţialului de generare a acizilor şi controlul
acestuia într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor.
Valorile de mediu vor fi protejate pe parcursul etapei de exploatare a minei, şi dezafectarea finală va fi
facilitată fără a fi necesare programe costisitoare de remediere după închiderea minei.
STUDIU DE CAZ 3
PREVENIREA SCURGERILOR ACIDE PRIN IMPLEMENTAREA UNUI PLAN DE

MANAGEMENT AL DEŞEURILOR MAIN DE CĂRBUNE KALTIM PRIMA, KALIMANTAN,
INDONESIA
Scurgerile acide sunt inevitabil asociate cu perturbarea solului în Kalimantanul de Est, ca urmare nu doar
a activităţilor miniere ci şi a oricăror lucrări de teren care fac ca materialele piritice să ajungă expuse la
suprafaţă. Gestionarea scurgerilor acide este importantă din cauza efectelor negative asupra compoziţiei
apei, animalelor şi vegetaţiei. În contextul minier probabil cel mai semnificativ impact este faptul că
suprafeţele care generează scurgeri acide nu se pot acoperi cu vegetaţie.
Din experienţa KPC în domeniul scurgerilor acide au fost învăţate o serie de aspecte.
Partea a 2-a
Pag. 78 din 262
Prevenirea scurgerilor acide trebuie să fie integrată în procesul de exploatare minieră. (În mod ideal
programul de control începe în etapa de explorare a minei, când pot fi obţinute informaţii utile privind
situaţia de bază în legătură cu potenţialul de generare a scurgerilor acide, la un cost relativ redus. Analiza
sterilului este esenţială).
Prezenţa, controlată din punct de vedere stratigrafic, în straturile cu înclinare mare a materialelor cu
potenţial de generare a scurgerilor acide, în combinaţie cu o metodă de exploatare în trepte orizontale, a
complicat modelarea cu acurateţe a producerii nete de acid la mină. (Abordarea companiei KPC a oferit
totuşi informaţii adecvate pentru proiectarea manuală a amplasării selective a materialelor în halde.
Strategiile descrise în acest studiu de caz s-au dovedit a fi eficiente din punctul de vedere al costurilor).
Generarea de scurgeri acide ar trebui să fie prevenită mai degrabă decât tratată. (Dacă potenţialul de
generare a scurgerilor acide din steril este înţeles înainte de începerea exploatării miniere, problema
poate fi abordată înainte de a deveni costisitoare. Amplasarea selectivă a sterilului s-a dovedit a fi o
metodă eficientă de control al producerii de acizi de la exploatările miniere de suprafaţă).
Pentru a fi eficiente strategiile de control al scurgerilor acide trebuie implementate complet şi la timp. (Un
program de control al scurgerilor acide implementat parţial nu este eficient - calitatea apei continuă să se
deterioreze şi refacerea mediului nu va avea succes.
STUDIU DE CAZ 4
DEZACIDIFICAREA UNUI LAC DUPĂ EXPLOATAREA ÎN CARIERĂ - Kingslyme Norfolk

Site (Marea Britanie) – Nisipuri de cuarţ
Într-o exploatare de nisip de cuarţ se excavează cantităţi imense de nisip. Cavităţile astfel generate se
întind până sub nivelul apei, astfel că se folosesc pompe pentru a asigura condiţii de lucru în mediu uscat.
Când operaţiile de excavare încetează, aceste cavităţi se umplu cu apă subterană formând lacuri. Nisipul
este exploatat până când are o concentraţie prea mare de fier pentru a mai putea fi utilizat în mod rentabil
în producerea de sticlă. Fierul este combinat cu sulfuri sub formă de pirite de fier care, la expunerea la
aer, se oxidează şi formează acid sulfuric. Apa din aceste lacuri nou formate devine foarte acidă, cu un
pH de 3 sau chiar mai mic. Există interesul ca aceste lacuri să fie utilizate în scopuri de recreere, inclusiv
pentru navigaţie şi pescuit. În formă netratată, lipsa activităţii biologice şi aspectul neatractiv al lacurilor
împiedică aceste utilizări. Tratarea apei din lac cu oxid de calciu ar ameliora situaţia, dar numai temporar,
opţiunea preferată fiind a implementa un sistem cu auto-reglare.
Compania a lansat un proiect de cercetare pentru îmbunătăţirea şi stabilizarea ecosistemului. Principiul

este acela de aplicare a unor metode de tratare combinate, utilizând oxidul de calciu, pentru a ridica pH-
ul, şi materii organice care să formeze un strat uniform la suprafaţa sedimentului.
Descompunerea materiilor organice generează condiţii reducătoare, astfel încât sulfatul este transformat
în sulfură, care se precipită ca sulfură de fier. Această zonă reducătoare, situată la interfaţa dintre
sediment şi apă, acţionează ca un "filtru chimic", îndepărtând sulfatul care intră în lac prin apa subterană.
De asemenea suprafaţa întinsă de sediment cu proprietăţi reducătoare împiedică oxigenul să intre în
contact cu apa subterană, şi astfel încetineşte sau chiar opreşte producerea sulfatului. Materia organică
are şi rolul de nutrient în sistem, şi încurajează productivitatea primară.
Această productivitate duce la acumularea de carbon suplimentar, din CO2 atmosferic, care este adăugat
în mod continuu în lac şi se acumulează sub formă de sedimente bogate în substanţe organice.
Fotosinteza este utilizată pentru combaterea acidificării, şi se stabileşte un nou nivel echilibrat al pH-ului.
Partea a 2-a
Pag. 79 din 262
Acest principiu a fost aplicat la scara reală în lac, şi a avut loc o monitorizare pe termen lung a efectelor.
Până în prezent rezultatele indică o stabilizare a pH-ului, şi nici un efect secundar. Nu s-a stabilit încă cu
certitudine faptul că ecosistemul este independent şi stabil. Cu toate acestea această experienţă a oferit
un laborator la scară reală pentru dezvoltarea unei noi tehnici de inginerie de mediu, al cărei interes se
extinde mult dincolo de acest caz specific.
Sursa: IMA-Europe, 1998
STUDIU DE CAZ 5
CONTROLUL SCURGERILOR ACIDE ÎN ZONA DE DEPOZITARE A STERILULUI LA MINA

MARTA – NEWMONT New Zealand
Este important ca materialele cu potenţial de formare a acizilor (PAF) să fie amplasate în amenajările de
depozitare a sterilului de procesare în aşa fel încât să se asigure controlul scurgerilor acide atât în pe
termen scurt, în perioada construcţiei acestor îndiguiri, cât şi pe termen lung. De asemenea şi materialele
care nu generează acizi (NAF) trebuie gestionate cu atenţie, deoarece este necesar să existe cantităţi
suficiente de astfel de material pentru stratul de acoperire (zonele G, H) şi pentru stratul de izolare de la
bază (zona A).
În cele ce urmează sunt prezentate detalii privind măsurile de control al scurgerilor acide pe termen scurt
şi lung. Strategia de proiectare constă în prevenirea pe cât posibil a generării de scurgeri acide prin
lixiviere, şi include măsuri de retenţie, colectare şi monitorizare a eventualelor scurgeri care s-ar putea
produce.
a. Măsuri de control pe termen scurt
În timpul construcţiei îndiguirii pentru depozitarea sterilului de procesare, aspectul cel mai important este
calitatea apei în scurgerile de la îndiguire. următoarele măsuri de control sunt utilizate pentru prevenirea
deteriorării calităţii apei:
Aplicarea de carbonat de calciu mărunţit la toate rocile PAF pentru a încetini viteza de oxidare a
sulfurilor şi pentru a preveni apariţia unor condiţii acide în timp ce roca este expusă, pe parcusrul
lucrărilor de construcţie a îndiguirii.
amplasarea unor straturi intermediare de izolare de 0.25 m grosime pentru minimizarea contactului cu
apele de precipitaţii şi din scurgerile de suprafaţă, şi pentru a limita pătrunderea oxigenului în roca
PAF de la bază în timpul construcţiei zonelor de îndiguire C, D şi F.
Amplasarea şi compactarea materialului; de exemplu în zona de umplere a materialelor grosiere,
nesortate materialul este amplasat şi compactat în terase de 1m.
Instalarea unor drenuri pentru scurgerile prin lixiviere, care să permită apelor din rocile PAF să fie
colectate şi monitorizate, oferind astfel posibilitatea de a evalua direct performanţa îndiguirii.
limitarea zonelor de expunere a rocilor PAF.
b. Măsuri de control pe termen lung
Controlul ratei de transfer al oxigenului din atmosferă la sulfurile reactive din rocile PAF este un factor
cheie pentru controlul oxidării mineralelor sulfidice. Controlul pe termen lung al oxidării sulfurilor în cadrul
materialelor PAF se realizează prin stratul de acoperire care are o porozitate redusă şi îşi păstrează un
grad ridicat de saturaţie, care limitează transferul oxigenului în înteriorul îndiguirii.
Eficienţa stratului de acoperire (stratul de acoperire din zona G, subsol şi sol de suprafaţă) în limitarea
transferului oxigenului a fost verificată prin testări în teren şi prin modelarea teoretică. Modelul SoilCover a
fost utilizat pentru evaluarea acestei performanţe, prin examinarea transferului de apă şi concentraţiilor de
umiditate în stratul de acoperire. Modelul SoilCover a fost utilizat pentru cazul unui an cu precipitaţii medii
(2183 mm), pentru un an cu precipitaţii scăzute (1424 mm), pentru un an deosebit de secetos (90 mm), şi
Partea a 2-a
Pag. 80 din 262
pentru un an cu precipitaţii abundente (3976 mm).
Construcţia îndiguirii pentru depozitarea reziduuilor necesită utilizarea şi amplasarea selectivă a

materialului steril, şi amplasarea controlată a materialului de umplutură
Principalele concluzii referitoare la performanţa stratului de acoperire în asigurarea unui control pe termen
lung al procesului de oxidare sunt:
solurile utilizate pentru stratul de suprafaţă reţin apa în mod eficient;
într-un an extrem de secetos, deşi zona H se usucă, zona G rămâne peste 90% saturată şi va
continua să acţioneze ca o barieră eficientă pentru oxigen;
Această indică faptul că proiectarea stratului de acoperire este extrem de robustă şi poate rezista la
mai mult de un an fără precipitaţii, fără a afecta performanţa stratului de acoperire ca barieră pentru
oxigen;
modelul demonstrează că modul în care a fost proiectat stratul de acoperire la Waihi asigură un
control pe termen lung al oxidării în condiţii de precipitaţii abundente, medii şi foarte scăzute, ca şi în
condiţii de secetă extremă.
Datele din măsurătorile în teren privind transferul de oxigen în zonele H şi G au fost colectate timp de
câţiva ani. Acestea includ măsurătorile efectuate în februarie 1998, după o perioadă de două luni de
precipitaţii scăzute. Măsurătorile au indicat faptul că vitezele de oxidare sunt foarte scăzute şi confirmă
rezultatele modelării cu SoilCover.
Partea a 2-a
Pag. 81 din 262
2.5 Managementul sterilului
2.5.1. Aspecte şi Impacturi de mediu
Sterilul constă dintr-o mare varietate de roci şi soluri, în funcţie de geologia şi tipul exploatării
miniere, care rămân la suprafaţă în timpul procesului extractiv. Haldele de steril sunt structuri
în afara exploatării propriu-zise folosite pentru depozitarea deşeurilor solide uscate de la
extracţie şi procesare. În general exploatările în carieră produc mai multe deşeuri decât cele
în subteran, deşi deseori aceste deşeuri pot fi folosite direct pentru rambleiere în carieră, şi
astfel nu mai este nevoie să fie depozitate în afara exploatării. [SEA, 2001].
Principalele probleme care trebuie rezolvate includ:
• La o exploatare de suprafaţă, îndepărtarea sterilului /straturilor de copertă este

principala activitate fizică pe amplasament, astfel că manipularea lor fizică este
esenţială pentru viabilitatea economică a întreprinderii, şi în acelaşi timp reprezintă o
problemă de mediu semnificativă. În general majoritatea sterilului generat este
eliminat în grămezi lângă exploatarea minieră, adeseori amplasate pe pantele unor
scurgeri naturale. Încărcăturile potenţial poluante din scurgerile de suprafaţă şi
exfiltraţiile din haldele de steril depind de mineralogia specifică amplasamentului, şi
pot include sedimente fine dar şi metale, sulfaţi şi radionuclizi. Acolo unde există
mineralizaţii de sulf, pot apărea scurgeri acide.
• Instabilitatea geotehnică şi mişcările masive ale acestor deşeuri, eroziunea şi

dizolvarea, pătrunderea elementelor biologice sau acţiunea factorului uman pot duce
la transportul poluanţilor în mediu.
• Locaţia, cantitatea, caracteristicile acestor deşeuri precum şi tipurile de amenajări
pentru depozitare trebuie să fie examinate astfel încât să poată fi gestionate
corespunzător, iar impactul lor asupra mediului şi populaţiei să fie minimizat.
În România, materialul steril aparţine a trei categorii principale (din SEA):
1. stratul de copertă - materiale de suprafaţă, supuse factorilor climatici, şi roci

amplasate peste depozitul principal (îndepărtate ador în cazul exploatărilor de
suprafaţă);
2. steril - roci extrase din exploatările subterane, altele decât minereurile care
trebuie excavat, minereuri de concentraţie foarte scăzută care nu sunt
procesate;
3. deşeuri de la proces - deşeuri uscate de la procesarea iniţială, cum ar fi cele
de granulaţie prea mare sau prea mică, materiale grosiere de la procesarea
umedă, alte reziduuri.
Partea a 2-a
Pag. 82 din 262
Tabelul 2.3 de mai jos prezintă pe scurt principalele deşeuri caracteristice pentru fiecare
sector minier.
Tabel 2.3: Deşeuri caracteristice pentru fiecare sector minier din România (din SEA)
Deşeuri
Sector Strat de copertă (la Roci sterile
uscate de
exploatări în carieră)
proces
Şisturi argiloase, gresii sau argilit.
Cărbune Şisturi argiloase, argilit şi
Uneori conţin pirite şi săruri.
argile, de la suprafaţă; de
obicei acestea nu au
impacturi negative.
Materiale
Metale de Roci dure (depinde de geologie).
de
bază De multe ori prezintă o
granulaţie
contaminare reziduală cu pirite
Metale mai mare
şi/sau metale.
preţioase de la
concasare.
Sulf Diferite tipuri; de obicei conţinut
ridicat de pirite, ceea ce face ca
Roci care au fost supuse ARD să fie o problemă.
efectelor agenţilor atmosferici Nisipuri
Nemetale şi alte materiale de Nisipuri, argile, roci, în funcţie de
grosiere.
suprafaţă, aluviuni, de obicei geologie. De obicei fără efecte
Fără efecte
fără efecte negative, dar pot negative, dar pot conţine săruri
negative.
conţine pirite sau metale. sau pirite.
Uraniu Nisipuri şi roci; de obicei conţin
contaminare reziduală, în special
cu elemente radioactive.
Sare De obicei nu există. Rocile gazdă de la exploatare;
cantităţi mici, fără efecte negative.
Metale Roci şi alte materiale de Nisipuri, gresii, argilit, roci dure,
feroase suprafaţă care au fost de obicei fără efecte negative.
supuse efectelor agenţilor
atmosferici, aluviuni, de
obicei fără efecte negative.
Depozite de steril - predicţii privind integritatea lor pe termen lung
O practică universală pentru industria minieră, general acceptată de companiile miniere,

autorităţi şi instituţiile financiare, constă în evaluarea următoarelor elemente pentru
întreţinerea şi gestionarea pe termen lung, după închidere, a instalaţiilor miniere:
Stabilitatea fizică: amenajările pentru depozitarea sterilului ar trebui să nu se erodeze

şi să nu de deplaseze din locaţia iniţială în caz de evenimente atmosferice extreme
sau sub acţiunea unor forţe de dislocare, şi să nu pună în pericol sănătatea şi
siguranţa populaţiei.
Partea a 2-a
Pag. 83 din 262
Stabilitatea chimică - consecinţele instabilităţii chimice şi lixivierii unor substanţe

chimice în mediu ar trebui să nu pună în pericol sănătatea sau siguranţa publicului.
Utilizarea terenului - să fie compatibilă, pe cât posibil, cu cea a terenurilor din jur.
Practici curente de depozitare a sterilului şi efectele lor asupra mediului, la o mină metaliferă
din partea centrală a României (Foto de la BRGM, 2001)
Partea a 2-a
Pag. 84 din 262

UNE METAL
BP1 Plan de gestionare a deşeurilor

Un plan de gestionare a deşeurilor are rolul de a asigura gestionarea în mod responsabil a

tuturor deşeurilor şi minimizarea riscurilor de mediu. Planul de gestionare a deşeurilor poate
acoperi rocile sterile precum şi alte tipuri de deşeuri.
Un plan de gestionare care abordează gestionarea rocilor sterile ar trebui cel puţin
următoarele elemente:
A. Caracterizarea rocilor de la exploatare - caracteristici fizice şi mineralogice
Obiectivul acestei caracterizări a rocilor de la exploatare este de a defini materialele şi a

determina modul în care acestea se comportă sub acţiunea agenţilor atmosferici. Limitarea
mobilităţii metalelor şi a potenţialului de apariţie a scurgerilor acide din roci sunt principalele
preocupări.
B. Definirea strategiei de gestionare a deşeurilor
Strategia de gestionare a deşeurilor este elaborată pentru:

minimizarea cantităţilor de deşeuri generate;
încercarea de a găsi o utilizare pentru aceste deşeuri, de ex. amenajarea peisagistică
a haldelor de steril în cadrul exploatărilor, ori de câte ori acest lucru este posibil;
utilizarea sterilului în cadrul unui program de refacere progresivă a mediului;
amenajarea peisagistică şi acoperirea cu vegetaţie a haldelor de steril cât se poate de
repede;
amenajarea haldelor de steril de pe amplasament, având în vedere efectele
potenţiale asupra:
- peisajului;
- apei subterane;
- cursurilor de apă de suprafaţă;
Partea a 2-a
Pag. 85 din 262
- regimul inundaţiilor.
asigurarea izolării deşeurilor care conţin poluanţi fizici sau chimici, de ex. prin straturi
de argilă, pentru a preveni eliberarea acestora în atmosferă sau lixivierea lor în
acvifere sau în cursurile de apă de suprafaţă;
depozitarea solului de suprafaţă şi a subsolului, precum şi a straturilor de copertă,
într-un mod care să fie compatibil cu refacerea finală a mediului;
asigurarea unei stabilităţi adecvate pe termen scurt şi lung a haldelor de steril.
Procesele aplicate în gestionarea deşeurilor generate de diferite sectoare miniere sunt

prezentate sintetic în tabelul de mai jos:
Mineralu Caracteristicile Gestionarea sterilului Siguranţa şi Închidere şi

l sterilului prevenirea întreţinere post-
accidentelor închidere
Metale Uneori are Gestionarea selectivă a sterilului cu, Pantă 1:3 Acoperirea cu
de bază potenţial de respectiv fără potenţial de generare vegetaţie, strat de
generare a de ARD; uneori se utilizează pentru acoperire amenajat
scurgerilor acide construcţia de diguri, rambleiere, pentru a reduce
(AMD) colectarea scurgerilor de suprafaţă. generarea de ARD.
Crom Utilizarea întregii
cantităţi de steril
pentru rambleiere în
subteran.
Fier Nu are potenţial În halde, la un loc cu reziduuri Strat vegetal de
net de ARD, grosiere. acoperire utilizând
posibil să apară sol şi seminţe;
scurgeri prin monitorizarea pe
lixiviere de termen lung a
azotat de exfiltraţiilor.
amoniu.
Metale În halde, pentru construcţia de diguri Acoperirea cu sol
preţioase sau pentru rambleiere în carieră. de suprafaţă.
Barită Uneori vândut ca agregat sau
material de rambleiere
Fluorină Material de rambleiere
Caolin Colectarea scurgerilor de suprafaţă.
Calcar Rambleiere în cariera veche.
Fosfat Unele utilizări ca agregat. Planuri de refacere
peisagistică au fost
elaborate împreună
cu autorităţile şi
comunitatea locală.
Talc Factor de Drenarea apelor şi
siguranţă 1:3, acoperirea cu strat
verificări de vegetaţie.
anuale,
inspecţii
lunare,
evaluări de
risc periodice.
Cărbune Depozitat împreună cu reziduurile Proiectul final al
grosiere în halde, halde temporare şi haldei stabilit de
rambleiere ulterioară. comun acord cu
autorităţile şi
comunităţile locale,
în scopul creării
Partea a 2-a
Pag. 86 din 262
unor structuri
peisagistice
integrate.
Sursă: Reference Document on Best Available Techniques for Management of tailings and Waste Rocks in
Mining Activities – European Commission, July 2004
DIRECTIVA PRIVIND DEŞEURILE MINIERE 2006/21/EC (Extras)
Propunerea de Directivă privind gestionarea deşeurilor din industriile extractive cuprinde măsuri, proceduri
şi ghiduri pentru prevenirea sau reducerea, pe cât este posibil, a efectelor negative asupra mediului, şi a
riscurilor aferente pentru sănătatea umană, generate de deşeurile miniere. Acest document are rolul de a
introduce o abordare pentru gestionarea reziduurilor şi sterilului din activităţile miniere.
Această abordare se bazează pe principiul general că titularii de activitate trebuie să ia toate măsurile de
prevenire necesare împotriva poluării, în special prin aplicarea celor mai bune tehnici disponibile, care să
le permită să-şi îmbunătăţească performanţa de mediu, şi prin implementarea Art. 5 din Directivă, legat de
un plan de management al deşeurilor.
Articolul 5: Plan de Management al Deşeurilor
Planul de gestionare a deşeurilor va cuprinde cel puţin următoarele elemente:
a) unde este cazul, clasificarea propusă pentru amenajările de depozitare a deşeurilor în

conformitate cu criteriile enumerate în Anexa III:
în cazul în care este necesară o instalaţie din Categoria A, va fi adoptat un document care să
demonstreze că vor fi implementate o politică de prevenire a accidentelor majore, un sistem de
management al siguranţei pentru implementarea acestei politici, şi un plan intern pentru situaţii de
urgenţă, în conformitate cu Art. 6 (3);
dacă operatorul consideră că nu este necesară o instalaţie din categoria A, existând suficiente
informaţii care să justifice acest lucru, inclusiv identificarea posibilelor riscuri de accidente;
b) caracterizarea deşeurilor în conformitate cu Anexa II şi o declaraţie a cantităţilor totale estimate
de deşeuri extractive care urmează să fie generate pe parcursul etapei operaţionale;
c) o descriere a activităţilor operaţionale care generează astfel de deşeuri, şi a eventualelor operaţii
ulterioare de tratare la care sunt supuse deşeurile;
d) o descriere a modului în care mediul şi sănătatea umană pot fi afectate în mod negativ de
depozitarea acestor deşeuri, şi a măsurilor de prevenire care trebuie luate pentru minimizarea
impactului de mediu pe parcursul funcţionării şi după închidere, inclusiv aspectele la care se face
referire în Art. 11(2) (a), (b), (d) şi (e);
e) procedurile de control şi monitorizare propuse conform Art. 10, dacă este aplicabil, sau Art. 11 (2)
(c).
f) planul de închidere propus, inclusiv reabilitarea, proceduri post-închidere şi monitorizarea, aşa
cum sunt acestea prevăzute în Art. 12;
g) măsuri de prevenire a deteriorării calităţii apei în conformitate cu directiva 2000/60/CE şi pentru
prevenirea sau minimizarea poluării aerului şi solului, în conformitate cu Art. 13;
h) o evaluare a stării terenului care va fi afectat de amenajarea pentru depozitarea deşeurilor.
Partea a 2-a
Pag. 87 din 262

UNE METAL
BP2 Rambleierea
Rambleierea este procesul prin care materialul steril este utilizat pentru umplerea golurilor
create prin exploatarea unui zăcământ de minereu. Aceste materiale sunt în general straturi
de acoperire, steril şi reziduuri, fie singure fie în combinaţie cu alte produse (de ex. ciment).
Tabel 2.4. Costuri şi beneficii ale operaţiei de rambleiere

Beneficii Costuri
ECONOMICE: ECONOMICE:
• Rambleierea permite o proporţie mai mare de • Presupune costuri suplimentare, în special dacă
extracţie; sunt utilizaţi lianţi;
• Reduce necesitatea de a "dilua" sterilul • Aduce după sine întârzieri în ciclul de exploatare
contaminat cu material necontaminat. minieră;
• Ajută la recuperarea pilierilor. • Necesită forţă de muncă şi infrastructură
suplimentare;
• Costuri suplimentare cu asecarea;
• Diluarea din cauza rambleierii.
LEGATE DE SIGURANŢĂ: LEGATE DE SIGURANŢĂ:
• Îmbunătăţeşte stabilitatea zonei • Riscuri legate de cedarea digurilor şi lichefierea
• Poate reduce riscul de rupere bruscă a pachetelor reziduurilor;
de roci. • Risc legat de prăbuşirea pereţilor consolidaţi ai
materialului rambleiat.
DE MEDIU: DE MEDIU:
• Rambleierea oferă o soluţie de eliminare a • Contaminarea apei subterane.
sterilului şi reziduurilor de la procesare,
minimizând astfel perturbaţiile de suprafaţă.
Tabel 2.5. Metode de exploatare care utilizează rambleierea

Metode de exploatare care Metode de exploatare care pot fi Metode de exploatare fără
necesită rambleiere utilizate cu sau fără rambleiere rambleiere
• Metoda convenţională cu • Metoda de abataj folosind găuri • Metoda prin contracţie
debleu şi rambleu lungi la împuşcare • metoda de exploatare cu
• Metoda mecanizată cu • Metoda de exploatare cu front surpare în blocuri
debleu şi rambleu lung • Metodă de exploatare prin
• Metoda captivă cu debleu şi • Metoda de abataj prin camere şi subetaje, cu surpare
rambleu pilieri cu surparea acoperişului • Metoda de exploatare cu
• Metoda cu galerii de săpare • Metoda de exploatare în carieră cadru rectangular de lemn
şi rambleu • Metoda de exploatare de tip
Partea a 2-a
Pag. 88 din 262
• Metoda cu făgaşe inferioare reutilizare

şi rambleu
Motive posibile de aplicare a rambleierii:
• pentru exploatarea în subteran:

- asigurarea unei platforme de lucru pentru exploatarea minereului de deasupra
(la exploatarea cu debleu şi rambleu);
- asigurarea stabilităţii solului;
- reducerea subsidenţei subterane şi de suprafaţă;
- asigurarea unui suport pentru plafon astfel încât să poată fi extrase părţi
suplimentare ale zăcământului, cu un grad sporit de siguranţă;
- asigurarea unei alternative pentru eliminarea sterilului la suprafaţă;
- îmbunătăţirea ventilaţiei.
• pentru exploatarea de suprafaţă:

- dezafectarea / refacerea pesajului
- motive de siguranţă
- minimizarea impactului (de ex. în comparaţie cu amenajarea unor iazuri de
decantare sau halde de steril)
- minimizarea riscului prin rambleierea cavităţilor de exploatare în loc de
construirea unor noi iazuri sau halde de steril.
În exploatările în subteran sterilul este utilizat în mod frecvent ca material de rambleiere

pentru a creşte stabilitatea şi pentru a facilita extracţia mineralelor, ceea ce reduce
necesitatea de aducere la suprafaţă a sterilului.
Rambleierea sterilului în cavităţile de exploatare în carieră este un procedeu des practicat în

industria minieră. Acesta reduce necesitatea de extindere a haldelor de steril, şi astfel
minimizează impactul exploatării, şi poate fi şi o metodă eficientă din punctul de vedere al
costurilor. Această metodă se practică pe parcursul funcţionării atunci când:
• sterilul poate fi amplasat direct în zonele exploatate ale carierelor, fără a fi necesară
depozitarea temporară şi manevrarea de două ori, şi atunci când cariera se află la o
distanţă rezonabilă pentru transport (această metodă este uneori menţionată ca
"exploatare minieră cu transfer").
• înspre finalul duratei de viaţă a exploatării miniere într-o carieră este posibil să există
zone din carieră unde sterilul poate fi depozitat permanent fără să existe riscuri de
siguranţă şi fără obstrucţionarea activităţii extractive. În acest caz sterilul este
depozitat permanent în aceste locuri în loc să fie adus la suprafaţă.
În plus, la închidere, una din opţiuni, dacă acest lucru este fezabil din punct de vedere
economic şi prezintă avantaje de mediu, este de a muta o parte din sterilul generat înapoi în
carieră. Acest lucru se face în mod normal din motive de stabilitate, sau dacă unele părţi din
steril au un potenţial net de ARD; astfel acesta ar putea fi depozitat permanent sub apă în
Partea a 2-a
Pag. 89 din 262
cazul în care cariera se umple cu apă în mod natural. Totuşi, acest lucru nu se realizează în
cazul în care:
• costul de mutare a sterilului înapoi în carieră este mai mare decât cel pentru
aplicarea metodelor de dezafectare adecvate, acolo unde se află deja;
• mutarea sterilului în carieră nu ar aduce nici un beneficiu legat de stabilitate, de
mediu sau economic în comparaţie cu dezafectarea haldelor de steril aflate la
suprafaţă;
• activitatea de extracţie a încetat înainte de epuizarea zăcământului / mineralizării,

deoarece în caz contrar depozitarea sterilului în carieră ar face apoi mult mai dificil şi
costisitor accesul la zăcământ în viitor, dacă va fi nevoie.
Gradul de utilizare a rambleierii carierelor va depinde de:
• disponibilitatea materialului de umplutură, fie steril de la exploatare, fie material

importat;
• metoda trecută de exploatare a carierei, posibilitatea de a depozita sterilul în carieră
fără reluare şi fără a bloca accesul la rezerve.
În general, carierele de mică adâncime cu o rată mare de decopertare (cantităţi mari de steril
raportat la cantităţile de mineral extras) prezintă cel mai mare potenţial pentru rambleiere.

UNE METAL
BP3 Proiectarea / amplasarea haldelor
Haldele de steril sunt de obicei formele de relief cu impactul vizual cel mai mare care rămân
după exploatarea în carieră. De asemenea sunt cele mai expuse la eroziune, împreună cu
amenajările de depozitare a reziduurilor de procesare. Din aceste motive este foarte
important ca printr-o planificare atentă înainte şi pe parcursul construcţiei să se realizeze
refacerea mediului într-un mod eficient, care să aibă ca rezultat o formă de relief sigură,
stabilă, nepoluantă, cu o utilizare post-închidere stabilită de comun acord cu părţile
interesate. Dacă halda va fi acoperită cu vegetaţie, este recomandat să se utilizeze specii
native locale.
Cei mai importanţi parametri de proiectare pentru construcţia haldelor de steril sunt:
Partea a 2-a
Pag. 90 din 262
stabilitatea ridicată a straturilor;

permeabilitatea redusă a straturilor de la bază;
distanţa scurtă de transport de la mină;
posibilităţile de utilizare a materialului în viitor.
Ar trebui acordată o atenţie deosebită scurgerilor din jurul haldei, pentru a preveni infiltrarea
apei subterane în haldă şi acumularea de apă la baza acesteia. Pe terenurile în pantă se
construiesc de obicei canale de drenaj lângă partea din amonte a haldei. Pentru calcularea
capacităţii acestora ar trebui luate în considerare următorii factori:
zona de captare din amonte de canalele de drenare;
prezenţa unor izvoare;
canalele existente pentru agricultură;
cursurile naturale de apă de suprafaţă care vor fi perturbate de haldă.
A. SELECTAREA AMPLASAMENTULUI
La selectarea locaţiei pentru orice haldă de steril se recomandă următoarele:
• luarea în consideraţie a limitelor suprafeţei de teren concesionate şi a oricăror

trăsături naturale ale formelor de relief;
• nu se vor întrerupe canale de drenare importante;
• haldele vor fi integrate printre dealurile naturale, pe cât posibil;
• locaţia va fi aleasă astfel încât să nu stea în drumul unei eventuale redeschideri
viitoare a carierei, sau al oricărei alte dezvoltări viitoare;
• se va asigura ca baza oricărei halde să fie amplasată la o distanţă acceptabilă de
carieră;
• carierele epuizate vor fi rambleiate mai devreme dacă se poate.
B. CARACTERIZAREA STERILULUI
Înainte de începerea construcţiei haldei de steril, este esenţial să se cunoască tipurile de

materiale care vor fi amplasate în haldă, astfel încât să poată fi planificată locaţia lor în
interiorul haldei. Materialele care au:
• potenţial de generare a scurgerilor acide (ARD);

• o salinitate ridicată;
• potenţial de generare a poluării prin lixiviere;
• au un potenţial ridicat de dispersie;
ar trebui încapsulate în mod corespunzător în haldă.
Partea a 2-a
Pag. 91 din 262
C. PROIECTAREA HALDEI
Profilul haldei (înălţimea şi unghiurile pantelor) trebuie astfel proiectat încât să asigure o
structură finală sigură, stabilă şi protejată de fenomene de eroziune puternică. Factorii care
ar trebui luaţi în considerare la proiectare sunt tipul de materiale, stratul de acoperire cu
vegetaţie propus, topografia naturală şi clima.
În general în cazul unor materiale care se dispersează mai uşor, al unui sol de suprafaţă mai
subţire şi al unor halde mai înalte va fi nevoie de pante exterioare mai domoale. Doar
prezenţa unor condiţii optime şi a unor materiale stabile ar justifica pante care să ajungă la
20 de grade.
D. DRENAREA
O cauză principală a eroziunii puternice a formelor de relief nou create este lipsa unui control
adecvat al scurgerilor. De aceea este esenţial să se proiecteze şi să se construiască măsuri
de control al scurgerilor care să poată prelua apa din precipitaţii. Construcţia unor îndiguiri
amenajate corespunzător pe suprafeţele plane şi a unor şanţuri adânci la intervale potrivite
pe suprafeţele în pantă, vor asigura în mod normal controlul necesar. Minimizarea lungimilor
pantelor va ajuta la reducerea vitezei de curgere a apei şi astfel se va reduce potenţialul de
eroziune.
E. REVEGETAREA
Solul de suprafaţă îndepărtat anterior ar trebui să fie împrăştiat pe toată suprafaţa, cu o

grosime de 5-20 cm (în funcţie de natura rocilor sterile de la bază). Suprafeţele ar trebui apoi
brăzdate adânc deep ripped (min. 1 m) pe conturul haldei la o distanţă corespunzătoare.
Este foarte important ca brazdele de pe pantele exterioare să fie controlate şi verificate
pentru a asigura ca acestea să fie orizontale pe întreaga lungime.
Sursă: Environment notes on Mining – Issue number 1 January 2001- Waste rocks dumps, Department of
minerals and energy- Western Australia.
Partea a 2-a
Pag. 92 din 262

UNE METAL
BP4 Reciclarea rocilor sterile
Rocile sterile derivate din roci vulcanice sau metamorfice, precum şi calcarele, gresiile şi
dolomitele consolidate corespunzător, sunt în general potrivite pentru a fi utilizate la îndiguiri
sau ca material de umplutură la diferite construcţii, cu condiţia ca rocile să nu aibă
componente nocive şi să nu fie amestecate cu material din stratul de copertă. Înainte de
utilizare ar trebui luat în considerare potenţialul de lixiviere al sterilului de la zăcămintele pe
bază de sulfuri (cum ar fi plumb, zinc sau argint), sau al sterilului provenit de la operaţia de
lixiviere.
Sterilul constând din cărbune grosier poate fi utilizat la îndiguiri. Compactarea

corespunzătoare a sterilului de cărbune grosier până la densitatea maximă uscată este
necesară pentru asigurarea stabilităţii şi pentru minimizarea potenţialului de apariţie a
combustiilor spontane. Deşeurile de cărbune ars reprezintă de asemenea un material
corespunzător pentru îndiguiri sau ca material de umplutură. Şlamul fin de la cărbune are o
capacitate foarte redusă, sau nu are deloc capacitatea de a suporta sarcini, astfel că nu
poate fi utilizat ca material de construcţie. Problemele posibile de mediu sunt legate de
combustia spontană asociată cu conţinutul carbonifer al sterilului de cărbune, de conţinutul
său de pirite sau sulf, sau de caracterul acid al sterilului.
A. ÎNREGISTRAREA EVOLUŢIILOR
Sterilul provenit din orice sursă poate fi utilizat la îndiguiri cu condiţia să respecte
specificaţiile aplicabile pentru roca de bază. Rocile sterile ar trebui să nu aibă componenţi
nocivi şi să nu fie amestecate cu materiale necorespunzătoare. În prezent New York este
singurul stat din SUA în care se ştie că sterilul este utilizat ca material pentru construcţia
autostrăzilor. Sterilul se utilizează ca rocă de umplutură pentru taluzuri şi ca anrocament
pentru protecţia malurilor şi a canalelor. Pentru fiecare din aceste aplicaţii performanţa
acestor materiale a fost acceptabilă.
B. CERINŢE PRIVIND PROCESAREA MATERIALELOR
Concasarea. Concasarea şi clasarea după mărime sunt singurele operaţiuni de procesare

necesare pentru utilizarea rocilor sterile de dimensiuni prea mari pentru îndiguiri. Rocile
sterile ar trebui să nu conţină şi elemente din stratul de copertă sau vegetaţie înainte de a fi
concasat.
Partea a 2-a
Pag. 93 din 262
Separarea sau curăţarea deşeurilor de cărbune. În instalaţiile de preparaţie a cărbunelui

sunt utilizate diferite tehnici de procesare a mineralelor pentru separarea cărbunelui de
materialele străine. Echipamentul cel mai des utilizat în aceste instalaţii pentru clasificarea
sterilului se bazează pe diferenţele de gravitate specifică între cărbune şi roca gazdă. Poate
fi nevoie de acţiuni suplimentare de separare sau curăţare în teren pentru îndepărtarea şi
recuperarea fracţiei combustibile din sterilul de cărbune grosier, pentru a fi utilizat ca şi
combustibil, înainte de a utiliza sterilul rămas la o îndiguire. Acesta este în special cazul
haldelor de steril mai vechi.
C. PROPRIETĂŢI DE PROIECTARE
Unele din proprietăţile sterilului care sunt de un interes deosebit în cazul utilizării sterilului
pentru îndiguiri sau ca material de umplutură includ: granulaţia, gravitatea specifică, şi
rezistenţa la forfecare.
Granulaţia: Rocile sterile sunt în general materiale grosiere, concasate sau în blocuri, cu
dimensiuni diferite, care variază de la bolovani foarte mari la particule fine de granulaţia
nisipului şi prafului. Sterilul poate fi procesat şi amestecat cu alte agregate pentru a genera
un produs care să poată fi utilizat în construcţia de taluzuri.
Gravitatea specifică: Gravitatea medie specifică a sterilului este de 2,65, variind între 2,4 şi
3,6 în funcţie de natura constituenţilor minerali. Gravitatea specifică poate fi utilizată pentru a
determina alte proprietăţi importante, cum ar fi procentul de goluri sau porozitatea.
Rezistenţa la forfecare: Valorile tipice ale unghiului de fricţiune internă pentru majoritatea
surselor de steril depăşeşte 35 de grade şi contribuie la o capacitate portantă şi o stabilitate
relativ mari.
D. AMPLASAREA ŞI COMPACTAREA
Aceleaşi metode şi echipamente utilizate pentru amplasarea şi compactarea rocilor obişnuite

ca bază pentru taluzuri sau ca material de fundaţie pot fi folosite pentru amplasarea sterilului
de mină. Operaţiile şi metodele de compactare trebuie inspectate vizual, în mod continuu,
pentru a asigura gradul de compactare specificat, sau pentru a se asigura că nu au loc
deplasări sub acţiunea echipamentelor de compactare. Construcţia bazelor de taluz sau a
fundaţiilor care conţin roci sau materiale de dimensiuni mai mari necesită de obicei o
specificaţie de metodă, care să descrie modul de amplasare şi compactare a acestor
materiale, dar nu include metode de testare sau criterii de acceptare.
Partea a 2-a
Pag. 94 din 262
2.5.3. Studii de caz
STUDIU DE CAZ 1
PLAN DE MANAGEMENT AL MATERIALULUI DIN STRATUL DE COPERTĂ LA MINA DE

CĂRBUNE KALTIM PRIMA, KALIMANTAN, INDONESIA
Compania exploatează în prezent 11,5 milioane de tone anual, utilizând camioane şi excavatoare, într-o
exploatare convenţională în carieră. Climatul în zonă este ecuatorial, cu precipitaţii abundente şi viteze
scăzute ale vântului. Volumul mediu anual de precipitaţii este de 2500 mm, precipitaţiile fiind mai ales sub
formă de furtuni tropicale.
În al doilea an de funcţionare au fost observate la mină scurgeri acide. De atunci compania a investit
resurse semnificative pentru înţelegerea naturii problemei şi pentru integrarea controlului scurgerilor acide
în procesul de exploatare minieră.
Strategii pentru controlul scurgerilor acide

Strategia companiei KPC pentru controlul scurgerilor acide se focalizează pe amplasarea selectivă a
materialului cu potenţial de generare a acizilor şi pe împiedicarea accesului oxigenului la sulfurile din
steril, întârziind astfel oxidarea piritelor. Există mai multe situaţii în care trebuie controlate potenţialele
scurgeri acide generate. Acestea includ:
Haldele de steril construite înainte de a fi bine studiată problema scurgerilor acide;
Haldele noi construite în cadrul operaţiilor curente; şi
Cărbunele bogat în materiale piritice expus pe parcursul operaţiilor miniere.
Fiecare din aceste situaţii necesită o abordare diferită.
Controlarea scurgerilor acide de la suprafaţa haldelor vechi

Înainte de identificarea potenţialului de aparaţie a scurgerilor acide la mină, unele din suprafeţele primelor
halde construite au fost acoperite cu material din stratul de copertă, care generează acizi. Au fost
prelevate probe din toate aceste suprafeţe din faza iniţială, pentru a determina compoziţia chimică a
straturilor lor exterioare şi, acolo unde a fost identificat material care generează acizi, suprafaţa a fost
capsulată cu material non-reactiv.
Cercetările efectuate asupra modului de proiectare a stratului de acoperire au indicat faptul că bariera de
oxigen trebuie să asigure o permeabilitate mai mică de 10-8 ms-1, cu mai puţin de 10% goluri de aer. În
condiţiile de la KPC, acest lucru se realizează printr-una din următoarele metode:
Amplasarea unui strat de copertă cu grosimea de 2 m şi a unui strat de 0.5 m de sol de suprafaţă
deasupra materialului piritic; sau
Compactarea a 0.5 m de argilă conform criteriilor de proiectare menţionate mai sus, care să fie apoi
acoperită cu 0.5 - 1 m de sol de suprafaţă care să asigure refacerea vegetaţiei.
Pentru a asigura compactarea corespunzătoare a argilei şi astfel excluderea oxigenului trebuie urmate
proceduri stricte de proiectare şi geotehnice.
Halde noi de steril şi amplasarea selectivă a stratului de suprafaţă

Haldele de steril noi sunt construite în scopul prevenirii scurgerilor acide. Acest lucru se realizează prin
asigurarea îngropării materialului steril cu grad ridicat de reactivitate în interiorul haldei, la distanţă mare
de pânza freatică fluctuantă şi de oxigen.
Partea a 2-a
Pag. 95 din 262
Pe baza cunoştinţelor obţinute din studiile de geochimie a sterilului şi a constrângerilor geotehnice locale,
KPC a elaborat ghiduri pentru construcţia haldelor de steril pe amplasament.
Obiectivele acestor ghiduri sunt următoarele:
Asigurarea stabilităţii geotehnice pe termen lung a haldelor;
Construcţia unor halde care să reziste la eroziune pe parcursul etapelor de construcţie şi reabilitare; şi
Excluderea rocilor cu potenţial de generare a acizilor de la suprafeţele haldelor.
Pentru atingerea acestor obiective este imperativ necesar ca materialul care generează acizi să fie
amplasat selectiv, sub materialul care nu generează acizi. Pentru asigurarea stabilităţii pe termen mediu
şi lung a haldei, toate materialele din stratul exterior cu grosimea de 10 m trebuie să nu aibă potenţial de
generare a acizilor.
O practică importantă constă în efectuarea lucrărilor finale de drenare care să stabilizeze suprafeţele şi să
minimizeze orice expunere în viitor a materialelor care generează acizi.
Halde temporare
Un versant de haldă temporară este un versant expus care va fi apoi acoperit cu steril într-o etapă
ulterioară. În această categorie sunt incluşi orice versanţi care sunt expuşi pe o perioadă de 2 luni sau mai
puţin.
Specificaţiile de gestionare a haldelor de steril temporare sunt următoarele:
Orice material care are un potenţial ridicat de generare a acizilor ar trebui îngropat adânc în haldă;
Astfel de materiale ar trebui amplasate în celule în interiorul haldei, sub nivelul estimat pe termen lung
al pânzei freatice, unde nu va fi afectat de fluctuaţiile nivelului apei;
Sterilul care nu generează acizi ar trebui să fie utilizat pentru stratul exterior de 5 m grosime al
versanţilor temporari ai haldelor;
Suprafeţele exterioare ale versanţilor intermediari ar trebui acoperite cu un strat de minim 1 m
grosime de materiale care nu generează acizi.
Baza zăcământului de cărbune

Materialele piritice de pe amplasamentul KPC sunt asociate în special cu plafonul şi baza zăcământului
de cărbune. În timp ce materialele de pe acoperiş sunt îndepărtate în cadrul procesului de exploatare şi
sunt amplasate în centrul haldei, materialul de la bază poate să rămână expus pentru mult timp. Pentru a
preveni generarea de scurgeri acide, aceste straturi de la bază sunt fie excavate şi amplasate în centrul
haldelor împreună cu plafoanele zăcămintelor, fie acoperite conform specificaţiilor de proiectare de mai
sus.
În unele cazuri izolate acizii sunt generaţi din stratul de la baza zăcământului înainte de a fi luate măsuri
de remediere. În prezent aceste ape acide de la baza zăcămintelor sunt colectate şi tratate cu oxid de
calciu pentru a ajunge la o compoziţie acceptabilă a apei înainte de deversarea finală. În acest scop sunt
utilizate intermitent două instalaţii portabile de neutralizare a acizilor. Aceste instalaţii au fost foarte utile
datorită rentabilităţii şi mobilităţii lor, deoarece pot fi mutate în anumite locuri pentru a trata apele acide pe
termen scurt şi mediu. Pentru anul 1997 era în plan construcţia unui filtru bilogic de tip mlaştină construită
pentru a îndepărta urmele de contaminare rămase în apele deversate.
Refacerea mediului
Pentru orice utilizare a terenului post-închidere este esenţială refacerea vegetaţiei. Controlul eficient al
generării de acizi este critic pentru orice program de reabilitare. Utilizările posibile ale terenului după
închiderea minei avute în vedere de KPC sunt silvicultura, agricultura şi utilizarea în scopuri recreative.
Partea a 2-a
Pag. 96 din 262
Au fost plantaţi peste 450.000 de arbori pe o suprafaţă de 450 ha pe terenul concesionat de KPC de la
începutul exploatării miniere. În 1996 obiectivul era de 206 ha, ceea ce depăşea suprafaţa decopertată
pentru exploatare în acel an. Această tendinţă urma să continue, compania având în plan să acopere cu
vegetaţie 200-400 ha anual.
Pe scurt, experienţa companiei KPC indică faptul că este mult mai rentabil să se ia măsuri de prevenire
decât de remediere. KPC se străduieşte în mod continuu să-şi îmbunătăţească performanţa de mediu prin
aplicarea celor mai bune practici de prevenire a scurgerilor acide.
Sursă: Best Practice Environmental management in Mining – selected case studies – UNEP / Environment Australia –
Department of Environment and Heritage.
STUDIU DE CAZ 2
Utilizarea sterilului pentru rambleiere la mina de cupru Morenci (Phelps Dodge

Arizona, US)
Morenci este cea mai mare mină de cupru din America de Nord, având o contribuţie esenţială la
producţia de cupru a companiei Phelps, care este depăşită doar de cea a companiei Codelco - Chile.
Funcţionând timp de mulţi ani ca o instalaţie integrată de extracţie - concentrare - topire, Morenci a
fost un pionier al metodei de tratare hidrometalurgică pe scară largă a minereului de cupru prin
lixiviere, extracţia prin solvenţi (SX) şi extracţie electrolitică (EW) în anul 1985, în paralel cu metodele
tradiţionale de tratare.
Mina Morenci şi oraşul minier, deţinut în mare parte tot de companie se află la o altitudine de 3100 m
deasupra nivelului mării. Exploatarea numără aprox. 2000 de angajaţi, care lucrează în schimburi de 8
sau 12 ore.
La sfârşitul anului 2004 rezervele erau 203 Mt de minereu pentru concasat, cu un conţinut mediu de
0,46% Cu, 531,5 Mt de minereu concasat pentru lixiviere cu conţinut de 0,55% Cu, şi 2.208,8 Mt de
minereu brut care poate lixivia, cu conţinut de 0.19% Cu.
Phelps a exploatat minereu din subteran până la criza din 1930, transformând exploatarea într-o
exploatare de suprafaţă cu transport pe calea ferată în 1937. Topografia locală nu a permis
dezvoltarea exploatării ca o carieră unică: astăzi exploatarea se întinde pe 2.5 km x 2.2 km, fiind
exploatate trei cariere: Metcalf (în cariera iniţială Morenci), NWX (Extensia spre nord-vest) şi
Coronado.
Sterilul este utilizat în cea mai mare parte ca material de rambleiere pentru cariera Morenci, iar
minereul, care în 2004 avea un conţinut mediu de 0.29% Cu, este transportat la concasoarele primare
de pe amplasament.
Partea a 2-a
Pag. 97 din 262
Transportul sterilului pentru a fi utilizat la rambleierea carierei exploatate

necesită un număr mare de camioane
Sursa: PhelpsDodge.com
Partea a 2-a
Pag. 98 din 262
STUDIU DE CAZ 3
Reciclarea rocilor sterile la minele de aur de la Witwatersrand, Africa de Sud

La zăcămintele aurifere de la Witwatersrand din Africa de Sud cele mai des întâlnite roci sterile sunt rocile
de cuarţit şi arenitele silicice. Acestea sunt îndepărtate din subteran pe parcursul construcţiei puţului
principal, a celorlalte puţuri şi a tunelurilor, care asigură accesul minerilor la zonele bogate în minereuri
conglomerate aurifere.
Aceste roci sterile care conţin minerale sulfurice nedorite sunt utilizate ca:
materie primă pentru produse din roci concasate sau ca materiale structurale (agregate) în construcţii
legate de sol (şosele, baraje, căi ferate …);
materiale de acoperire în special pentru prevenirea contaminării cu praf şi pentru restaurarea haldelor
de reziduuri (stabilizare şi revegetare);
materiale pentru rambleiere.
Instalaţie de concasare care produce agregate

din rocile sterile de la Witwatersrand
Roci sterile cuarţitice utilizate ca material de

acoperire pentru stabilizarea haldelor de
reziduuri
Revegetarea naturală a haldelor de reziduuri

acoperite cu roci sterile
Sursă: BRGM -2005

Partea a 2-a
Pag. 99 din 262
LISTĂ DE CONTROL PENTRU MANAGEMENTUL STERILULUI (SURSA: CHECKLISTS FOR SUSTAINABLE MINERALS - ENVIRONMENT AUSTRALIA,
SUSTAINABLE MINERALS PROGRAM 2003 ISBN 0 642 54623, MODIFIED)

Cunoaşteţi care este compoziţia O bază mai bună pentru estimarea Documentaţii privind toate materialele Integrarea în planurile de management a
tuturor materialelor utilizate, riscurilor de contaminare, inclusiv: utilizate, generate sau depozitate, cu unor proceduri de prevenire şi control al
generate sau depozitate pe • proiectarea structurii minei enumerarea oricăror caracteristici contaminării cu materiale periculoase,
amplasament şi cum ar putea • infrastructura periculoase şi a potenţialului acestor inclusiv:
acestea să contamineze solul?
• procesele materiale de a duce la contaminarea • Plan de gestionare a deşeurilor;
solului. • Plan de gestionare a substanţelor
• sistemele de lucru
chimice;
• planurile de gestionare
pentru reducerea • Cerinţe de raportare pentru
probabilităţii contaminării incidentele, evenimentele şi
condiţiile de mediu.
Instalaţiile şi amenajările pentru Angajamentul demonstrat al Planul de exploatare minieră include
gestionarea deşeurilor sunt incluse conducerii pentru gestionare amenajări speciale pentru gestionarea
în proiectul minei? adecvată a deşeurilor. deşeurilor.
Aţi evitat eliminarea deşeurilor pe • Reducere semnificativă a • Deşeurile sunt sortate şi sunt • La halda de deşeuri de pe
amplasament prin separare, riscului de eliminare a maximizate oportunităţile de amplasament pot fi instalate
transportul cu camionul în afara contaminanţilor în mediu; reutilizare sau reciclare; unităţi de sortare şi reciclare.
amplasamentului, şi reciclarea • Reducerea riscurilor pentru • Materialele periculoase sunt • Explorarea posibilităţior de
deşeurilor? angajaţi; eliminate în amenajări speciale vânzare a uleiurilor uzate la firme
• Reducerea pericolelor şi care pot fi în afara de reciclare certificate, sau
costurilor legate de amplasamentului; reutilizarea în cuptoare.
refacerea amplasamentului. • Există aranjamente contractuale
pentru îndepărtarea în mod
regulat a materialelor mai
periculoase.
Zonele de depozitare a deşeurilor Nu există neînţelegeri privind modul Toate instalaţiile de gestionare a deşeurilor Amplasamentele de depozitare a
sunt descrise în documente? şi locaţiile de gestionare sau sunt descrise în Planul de exploatare deşeurilor ar trebui să fie clar semnalizate,
depozitare a deşeurilor. minieră / Sistemul de Management de cu instrucţiuni privind:
Mediu, iar utilizarea corespunzătoare a • accesul
acestora este descrisă în manuale de • deşeurile permise / nepermise
lucru. pentru depozitare
• proceduri de gestionare de ex.
Partea a 2-a
Pag. 100 din 262
sortarea;
• restricţii de depozitare, de ex.
legate de incendiu, îngropare
periodică, amplasarea în
containere sigilate.
Păstraţi un registru de Cunoaşterea locaţiei, tipului, Registru pe amplasament cu materialele Registrul să fie actualizat anual şi analizat
amplasament cu locaţia concentraţiei, mobilităţii şi periculoase pentru mediu. în cadrul auditului de mediu anual.
substanţelor periculoase (la accesibilităţii contaminanţilor şi
suprafaţă, îngropate, aflate sub zonelor poluate ajută la:
formă de poluare difuză)? • planificarea şi funcţionarea
curentă a minei;
• identificarea riscurilor;
• planificarea pentru
refacerea mediului.
Partea a 2-a
Pag. 102 din 262
2.6 Managementul reziduurilor de procesare
2.6.1. Aspecte şi impacturi de mediu
Reziduurile de procesare sunt materialul steril de granulaţie fină care rămâne după
extracţia metalelor şi mineralelor recuperabile din punct de vedere economic. Compoziţia
fizică şi chimică variază în funcţie de natura materialului procesat şi de procesul în sine
(concasare, lixiviere). Aceste diferenţe, împreună cu locaţia operaţiei, vor determina nivelul
de gestionare necesar pentru reziduurile de procesare şi pentru amenajările de depozitare a
reziduurilor (TSF).
Principalele probleme care trebuie rezolvate includ:

• Reziduurile constând din particule fine sunt depozitate în general în iazuri de
decantare sau alte zone îndiguite cu baraje. Stabilitatea fizică a îndiguirilor iazurilor
este o problemă majoră, deoarece o rupere bruscă şi catastrofică a barajului poate
avea impact asupra calităţii apei, ecosistemelor acvatice şi populaţiei.
• Caracteristicile chimice ale sterilului (în special mobilitatea compuşilor metalici şi a
altor substanţe chimice reactive) reprezintă deseori o problemă.
• Există mulţi factori care influenţează comportamentul iazurilor de decantare; de multe

ori accidentele şi alte incidente sunt rezultatul investigaţiilor de amplasament
neadecvate, al proiectării, construcţiei, funcţionării sau monitorizării iazului, sau al
unei combinaţii a acestor factori.
• Fiecare amplasament şi fiecare amenajare de depozitare a deşeurilor este unică,

ceea ce face ca preluarea directă de la un amplasament la altul să fie doar rareori
posibilă. Totuşi există o serie de principii comune, iar lecţiile învăţate din incidentele
de la un iaz pot fi aplicate în termeni generali şi la alte situaţii.
• Provocarea pentru operatorii minieri şi consultanţii lor în domeniul geotehnic este de
a proiecta, construi şi utiliza iazurile de decantare în aşa fel încât să rămână sigure şi
stabile în viitor, şi să aibă un impact minim asupra mediului.
Amenajările de depozitare a reziduurilor de procesare (TSFs) au ridicat numeroase

probleme în România, în principal din cauza accidentelor intens mediatizate de la Baia
Mare şi Baia Borşa. Este clar că gradul de conştientizare şi expertiză în România (în special
la nivel local) privind TSF este mult mai redus decât ar trebui, iar TSF reprezintă un risc
major pentru mediu, atât pe termen lung cât şi pe termen scurt (din Raportul SEA). În plus
multe iazuri de decantare din România sunt construite din reziduuri mai grosiere prin metode
de construcţie "în amonte", care sunt de obicei nesatisfăcătoare şi care fac ca barajele să
aibă o rezistenţă mai scăzută şi să prezinte un risc mai mare de cedare (SEA, 2001).
Partea a 2-a
Pag. 103 din 262
Toxicitatea reziduurilor solide şi lichide variază considerabil între sectoarele miniere, şi chiar
între minele din acelaşi sector. Diferenţele specifice dintre sectoare sunt prezentate sumar în
tabelul de mai jos:
Tabel 2.6. Diferenţe de compoziţie a reziduurilor în sectoarele miniere din România (din SEA,
2001)
Sector Reziduuri solide Reziduuri lichide (decantare)
Cărbune De obicei materiale inerte, de la instalaţia de Pot conţine substanţe chimice de
spălare sau de la controlul sedimentelor. Uneori la flotaţie, cu un grad redus de
conţine materiale carbonifere. periculozitate.
Deseori cu un conţinut ridicat de
sare (în special SO4, Cl)
Metale de De obicei materiale periculoase care conţin Conţine substanţe chimice
bază metale grele reziduale şi metaloide (Cd, Zn, Pb, reziduale de proces (de obicei
As, Cu, Mo, Fe, etc), în funcţie de tipul nepericuloase), dar şi metale
zăcământului şi de nivelul pH. Poate conţine de solubile dizolvate sau lixiviate din
asemenea sulfuri reziduale, cu risc de generare reziduuri (în funcţie de pH).
a scurgerilor acide.
Metale Ca şi în cazul metalelor de bază, deşi arsenicul Ca şi în cazul de mai sus, plus
preţioase prezintă adesea un risc deosebit (sub forma de cianuri de la procesarea aurului
arseniat de fier). (deşi CN se degradează în iaz
sub acţiunea luminii solare).
Sulf De obicei are un potenţial ridicat de generare a Acizi; de asemenea metale
scurgerilor acide din cauza conţinutului de S, şi dizolvate.
de asemenea metale reziduale.
Ne-metale De obicei materiale inerte, de la instalaţiile de Uneori conţine săruri dizolvate (de
spălare sau de decantare. ex. SO4 sau Cl).
Uraniu Deseori materiale periculoase care conţin Cuprinde substanţe chimice
metale grele reziduale şi metaloide (în special reziduale de la proces (de obicei
elemente radioactive), în funcţie de zăcământ şi nepericuloase), dar şi metale
de pH. solubile dizolvate sau lixiviate de
la reziduuri (în funcţie de pH).
Metale În general materiale inerte, de la instalaţia de Nivelul pH poate fi mare sau mic,
feroase spălare sau controlul sedimentelor. Pot conţine în funcţie de zăcământ.
Fe şi SO4, CO3 etc, sau sulfuri (în consecinţă cu
risc de generare a scurgerilor acide).
Partea a 2-a
Pag. 104 din 262
Practică de depozitare a reziduurilor (prin umplerea văii) utilizată la un amplasament minier din
partea centrală a României (Foto: BRGM, 2001)
CĂRBU METAL URANIU NE SARE

NE METAL
BP1 Planul de management al reziduurilor

Planurile de management al reziduurilor de procesare reprezintă o cerinţă esenţială

pentru practicile de depozitare corespunzătoare, deoarece majoritatea accidentelor la
amenajările de depozitare a reziduurilor, survenite pe diverse amplasamente din întreaga
lume, sunt rezultatul gestionării neadecvate a condiţiilor de depozitare. Implementarea
eficientă a unui plan de gestionare va duce nu doar la creşterea siguranţei amenajărilor de
depozitare, ci şi, în mod frecvent, la reducerea costurilor generale asociate cu funcţionarea şi
închiderea acestor instalaţii.
Sistemul de Management de Mediu ISO 14001 reprezintă cadrul necesar pentru stabilirea
obiectivelor, responsabilităţilor, planurilor şi altor activităţi pentru toate etapele gestionării
reziduurilor, de la proiectare până la închidere, şi pentru multitudinea activităţilor din fiecare
etapă.
Partea a 2-a
Pag. 105 din 262
Un Manual de Operare elaborat corespunzător va face parte dintr-un plan general de

management care cuprinde toate aceste aspecte, şi va avea două obiective principale:
1. Asigurarea unei proceduri bazate pe documente pentru depozitarea în siguranţă şi

eficientă a reziduurilor, în conformitate cu ipotezele şi principiile adoptate de proiectant;
2. Asigurarea unui proces bazat pe documente, în conformitate cu legislaţia aplicabilă şi cu

aşteptările publicului, care să poată fi utilizat ca referinţă pe parcursul unui audit al instalaţiei.
Fiecare TSF este unică, şi astfel fiecare Manual de Operare va fi diferit de altele. Nu este
practic să se prezinte aici un cuprins detaliat al unui Manual de Operare, care să acopere
toate cazurile posibile; astfel în cele ce urmează se prezintă doar o sugestie pentru o listă de
cerinţe minime care ar trebui incluse într-un Manual de Operare.
Conţinutul unui Manual de operare
Următoarele secţiuni din cele mai bune practici prezintă o descriere a cerinţelor minime care
ar trebui incluse într-un Manual de Operare. Aceste cerinţe minime variază în funcţie de
categoria TSF, care se determină cu ajutorul matricii de mai jos:
Factori care determină categoria Categorii de TSF

Evaluarea gradului de pericol Ridicat Semnificativ Redus
Înălţimea > 15 m 1 1 1
maximă a 5 - 15 m 1 2 2
taluzului <5m 1 2 3
Note:
1. Evaluările gradului de pericol sunt acordate pe baza impactului potenţial asupra populaţiei, pierderilor
economice şi asupra mediului.
2. Toate TSF construite pe văi care blochează sau împiedică semnificativ cursul de-a lungul liniilor naturale de
drenare vor fi incluse în Categoria 1, indiferent de înălţimea taluzului.
A. SECŢIUNEA INTRODUCTIVĂ
Secţiunea introductivă a Manualului de Operare ar trebui să cuprindă o descriere generală a
TSF relevante, plus schiţele şi desenele relevante.
În Tabelul 2.7 sunt prezentate cerinţele minime pentru secţiunea introductivă:
Tabel 2.7. Cerinţe minime recomandate pentru secţiunea introductivă
Descrierea modului de depozitare Categorii

Obiectivele Manualului de Operare şi ale planului de Toate
management al depozitărilor
Informaţii de fond despre proiect Toate
Durata de viaţă a minei şi a TSF Toate
Schiţă care să prezinte amplasarea generală a TSF Toate
Evaluarea gradului de pericol Toate
Date cheie (construcţia TSF, data de închidere anticipată) Toate
Descriere generală a modului de procesare a mineralelor Toate
Partea a 2-a
Pag. 106 din 262
şi de depozitare a reziduurilor
Schiţă care să prezinte structura generală a TSF 1 şi 2
B. PLANUL DE OPERARE A AMENAJĂRILOR DE DEPOZITARE A REZIDUURILOR
Planul de operare a TSF este partea cea mai importantă a documentului, fiind extrem
de importantă structura şi conţinutul acestei secţiuni. Cerinţele minime de includere
în Manualul de Operare pentru cele trei categorii de TSF sunt prezentate în Tabelul 2.8 de mai
jos:
Tabel 2.8 Cerinţe minime recomandate pentru planul de operare a TSF
Descriere Categorii de
depozitare
Metodologia de depozitare Toate
Controlul acumulărilor de apă şi managementul apei Toate
Controlul exfiltraţiilor (detalii şi cerinţe privind sistemele Toate
de drenare)
Gestionarea reţelelor de conducte Toate
Geometria TSF (niveluri şi coordonate, geometria 1 şi 2
pantelor versanţilor şi o schiţă care să prezinte evoluţia
haldei) (trecută şi anterioară)
C. CERINŢE DE MONITORIZARE ŞI AUDIT
Fiecare Manual de Operare ar trebui să conţină o descriere completă a cerinţelor de

monitorizare şi audit pentru TSF. Ca o cerinţă minimă, sunt necesare proceduri bazate pe
documente pentru lista de activităţi prezentată în Tabelul 2.9.
Tabel 2.9. Cerinţe de monitorizare şi de audit
Frecvenţa recomandată
Activitate Cat. 1 Cat. 2 Cat. 3
Inspecţii de rutină ale TSF Zilnic Zilnic Săptămânal
Audit operaţional al TSF Anual O dată la 2 ani Odată la 3 ani
Monitorizarea apei subterane Conform specificaţiilor din condiţiile licenţei
Instrumentaţie de monitorizare Conform condiţiilor care vor fi specificate în Manualul de Operare
Aspecte de mediu Conform Celor mai Bune Practici de la EPA şi Ghidurilor relevante
Detaliile referitoare la instrumentaţia de monitorizare (de ex. piezometre) ar trebui să prezinte

metoda şi frecvenţa măsurătorilor. Manualul de Operare ar trebui să prezinte gama de
măsurători pe termen scurt şi lung anticipate pentru toate echipamentele de monitorizare, în
condiţii de curgere prin drenaje subterane sau prin conducte deschise etc., pe întreaga
durată de viaţă a TSF. De asemenea ar trebui trecute în Manual acţiunile ce trebuie luate în
cazul înregistrării unor rezultate de măsurători în afara setului normal de valori.
Partea a 2-a
Pag. 107 din 262
Ar trebui introdus un sistem de gestionare a reziduurilor care să includă şedinţe la intervale

de timp regulate şi să promoveze cultura şi disciplina necesare pentru susţinerea Manualului
de Operare. Minutele inspecţiilor şi şedinţelor ar trebui păstrate pentru arhivare.
D. MĂSURI DE REABILITARE
Toate TSF vor ajunge la un moment dat la sfârşitul fazei operaţionale şi vor necesita măsuri
de dezafectare, monitorizare şi întreţinere. Manualul de Operare ar trebui să prevadă clar
toate măsurile care ar trebui luate pe parcursul etapei operaţionale pentru reducerea
volumului de muncă necesar la dezafectarea instalaţiilor. De asemenea măsurile planificate
corespunzător reduc impacturile de mediu pe parcursul etapei operaţionale (de exemplu prin
reducerea cantităţii de praf antrenat de vânt prin acoperirea cu vegetaţie a versanţilor TSF).
În general măsurile de reabilitare vor reflecta măsurile prevăzute în documentul de intenţie,
iar progresul realizat în această direcţie va fi înregistrat în raportul anual de mediu.
Sursă: Guidelines on the Development of an operating Manual for Tailings Storage, Department of Minerals &
Energy – Western Australia, ISBN 0 7309 7805 2, October 1998.

UNE METAL
BP2 Evaluarea riscului la amenajările de depozitare a

reziduurilor de procesare
În prezent este bine cunoscut faptul că tehnicile aplicate pentru prevenirea accidentelor au la
bază evaluarea riscului. În plus amendamentul Directivei Seveso II şi iniţiativele privind
gestionarea deşeurilor din industria extractivă vor face ca evaluarea riscului să devină în
viitorul apropriat o cerinţă legală pentru unele sau pentru toate amenajările de depozitare a
reziduurilor de procesare.
Managementul general al riscului presupune o examinare a riscurilor individuale ale

activităţilor, în strânsă legătură cu caracteristicile fizice şi chimice ale reziduurilor, şi cu alte
trăsături cheie cum ar fi natura zăcământului şi caracteristicile amplasamentului. Ulterior pot
Partea a 2-a
Pag. 108 din 262
fi selectate metodologiile cele mai eficiente din punctul de vedere al costurilor, pentru
reducerea riscurilor la un nivel acceptabil, în condiţiile specifice date.
Riscurile ar trebui evaluate (şi gestionate) în fiecare etapă a ciclului de viaţă a TSF. Totuşi
intensitatea acestei evaluări va fi diferită la diferite etape ale instalaţiei, în funcţie de
obiectivele analizei, de complexitatea aspectelor relevante şi de volumul de informaţii
disponibile.
În general evaluările de risc includ următoarele consideraţii:
A. SFERA DE CUPRINDERE ŞI SCOPUL EVALUĂRII
În această etapă sunt identificate toate părţile interesate în evaluarea riscului.
B. ECHIPA CARE SE VA OCUPA DE EVALUAREA RISCULUI
Este nevoie de o echipă experimentată, multi-disciplinară care să se ocupe de evaluarea

riscului, pentru determinarea posibilelor modalităţi de apariţie a accidentelor la TSF, precum
şi a probabilităţilor de apariţie şi a consecinţelor unor astfel de accidente. De obicei echipa
include proiectantul amenajărilor de depozitare a reziduurilor/sterilului, constructorul,
operatorii, responsabilii de mediu şi personal din conducere, incluzând, dacă este cazul,
experţi în sănătate şi ingineri specializaţi în evaluarea costurilor. Implicarea angajaţilor cu rol
în operarea TSF este esenţială pentru evaluarea riscului la o amenajare existentă de
depozitare a reziduurilor sau a sterilului, pentru încorporarea cunoştinţelor şi experienţei
acestora privind instalaţia respectivă.
C. CRITERII DE EVALUARE
Trebuie elaborate criterii pentru evaluarea informaţiilor obţinute şi pentru stabilirea nivelurilor
de risc acceptabil sau inacceptabil. Posibilele accidente cu probabilitate mare şi consecinţe
grave sunt reprezintă în mod cert o problemă, dar şi cele cu probabilitate mai redusă dar cu
consecinţe grave trebuie de asemenea luat în considerare. Consecinţele care trebuie avute
în vedere sunt cele pentru sănătatea şi siguranţa populaţiei, impacturile de mediu sau asupra
companiilor (timpi de nefuncţionare, scăderea reputaţiei, distrugeri are activelor).
D. METODOLOGIE
Evaluarea riscului poate fi calitativă (evaluări subiective ale probabilităţii, consecinţe şi riscul
general) sau cantitative (valori numerice ale probabilităţii şi costuri ale consecinţelor). O
evaluare simplă calitativă este suficientă pentru unele amplasamentele ale amenajărilor de
depozitare a reziduurilor/sterilului, în timp ce o evaluare detaliată cantitativă este mai potrivită
pentru o modificare majoră la o instalaţie existentă.
Metodologiile practicate în general pentru evaluarea riscului includ:

Partea a 2-a
Pag. 109 din 262
• liste de control pentru procese / sisteme;

• modele de proiectare a sistemelor;
• evaluări privind siguranţa;
• analize preliminare privind pericolele;
• analize privind scenariile posibile (de tip "ce-ar fi dacă");
• studii privind pericolele şi operabilitatea (HAZOP);
• accidente posibile, efectele acestora şi gravitatea acestora - FMEA, FMECA
• analize de simulare probabilistică;
• analize de tip arbore ale posibilelor avarii;
• analize de tip arbore ale posibilelor evenimente;
• analize de tip cauză-consecinţă şi analize ale erorilor umane.
E. POTENŢIALI FACTORI DECLANŞATORI ŞI TIPURI DE ACCIDENTE
• revărsarea barajelor prin:

- alunecare de teren în iaz care generează un val puternic ce se revarsă peste
baraj;
- acţiunea valurilor care se revarsă peste baraj;
- nefuncţionarea sistemelor de drenare pentru ocolirea perimetrului, care duce la
pătrunderea apei în iaz şi să depăşească astfel capacitatea canalelor de
deversare sau de stocare; sau nefuncţionarea canalelor de deviere a unor cursuri
de apă externe, care face ca apa să ajungă în iaz;
- iazul este lăsat să ajungă la creasta barajului;
- deversări de la capătul superior al iazului pentru a reduce înălţimea necesară a
digului;
- blocarea orificiilor de evacuare;
- precipitaţii abundente care depăşesc capacitatea de stocare;
- dezechilibre în balanţa apei.
• instabilitatea barajelor (în amonte sau în aval), din cauza următorilor factori:
- exfiltraţiile care afectează conductele şi îndepărtează material din baraj
(colmatarea filtrului din corpul barajului);
- exfiltraţiile măresc presiunea în pori şi astfel duc la instabilitatea straturilor de
mică adâncime;
- lichefierea non-seismică a barajului din cauza tensionării sau presiunii mărite în
pori;
Partea a 2-a
Pag. 110 din 262
- activitatea seismică ce generează:

- lichefierea barajelor;
- lichefierea reziduurilor care favorizează eroziunea;
- lichefierea reziduurilor care duce la împingerea pe orizontală a barajului;
- deformarea barajului;
- blocarea exfiltraţiilor măreşte presiunea în pori şi favorizează alunecările de teren;
- presiunea în porii construcţiei creşte, ducând la deplasarea pantelor;
- saturarea materialului de umplutură necompactat, fie de la prima amplasare a
materialului, fie de la acumularea apelor de ploaie sau zăpezii rămase în dig care
apoi se topeşte, digul se tasează şi astfel permite revărsarea materialelor peste
dig;
- eroziunea necontrolată regresivă a bazei barajului;
- erodarea feţei barajului din cauza precipitaţiilor necontrolate sau a topirii
zăpezilor;
• instabilitatea fundaţiilor:
- prăbuşirea elementelor carstice de sub baraj / haldă;
- prăbuşiri din cauza subsidenţei în spaţiile exploatării miniere, care permit
reziduurilor să ajungă în mină sau în golurile create;
- alunecări de teren din cauza solului mai slab sau a interfeţei cu stratul de izolare;
- comprimarea solurilor slabe care duce la crăparea barajului;
- creşterea presiunii în porii construcţiilor, ceea ce duce la deplasarea fundaţiilor;
- exfiltraţiile printr-o membrană slabă sau prin soluri permeabile în apa subterană,
care nu sunt preluate de sistemele de colectare a exfiltraţiilor;
- lichefierea seismică a fundaţiilor; deformarea seismică a fundaţiilor; lichefierea
non-seismică a fundaţiilor.
• deficienţe structurale:
- deficienţe ale reţelei de conducte din jurul unui canal de scurgere sau al unei
conducte de decantare; nefuncţionarea turnului de decantare;
- nefuncţionarea pompelor din cauza alimentării deficiente cu energie electrică;
- deficienţe la reţeaua de conducte şi tuburi;
- blocarea căilor de scurgere din cauza alunecărilor de teren;
- blocarea căilor de scurgere din cauza gheţii.
• întreruperi în alimentarea cu energie electrică.
F. PROBABILITATEA APARIŢIEI ACESTOR AVARII

Partea a 2-a
Pag. 111 din 262
Probabilitatea apariţiei fiecărei din aceste avarii potenţiale se determină pe baza

experienţelor anterioare în legătură cu instalaţia, experienţei la instalaţii similare, analizelor
de proiectare şi a opiniilor profesionale.
G. CONSECINŢELE AVARIILOR
Consecinţele avariilor sunt estimate pentru fiecare tip de avarie posibil, luându-se în
considerare impacturile asupra sănătăţii şi siguranţei angajaţilor, contractorilor şi publicului în
general; impacturile de mediu, ţinând cont şi de capacitatea de asimilare şi senzitivitatea
amplasamentului; şi impacturile de afaceri asupra companiei.
H. RAPORTAREA
Rezultatele evaluării riscului sunt prezentate şi sintetizate într-un mod clar atât pentru
personalul operaţional cât şi pentru cel din conducere. Este esenţial ca aceste informaţii să
fie bine prezentate, astfel încât să fie înţelese bine de toţi angajaţii din poziţii relevante.

UNE METAL
BP3 Planuri pentru situaţii de urgenţă aferente

amenajărilor de depozitare a sterilului de procesare
Conţinutul unui plan de pregătire pentru situaţii de urgenţă
Pregătirea pentru situaţii de urgenţă şi adoptarea unor planuri de pregătire pentru situaţii de
urgenţă şi pentru alte situaţii neprevăzute reprezintă o practică standard. Pregătirea pentru
situaţii de urgenţă include pregătirea atât pentru incidente pe amplasament cât şi pentru
incidente care au efecte în afara amplasamentului, inclusiv rupturi de diguri.
Planurile pentru situaţii neprevăzute şi de urgenţă ar trebui revizuite periodic, verificate şi

distribuite pe scară largă în cadrul organizaţiei, precum şi părţilor interesate in exterior care
ar putea fi afectate de astfel de evenimente.
Partea a 2-a
Pag. 112 din 262
Fiecare instalaţie ar trebui să aibă un plan de pregătire pentru situaţii de urgenţă care să
asigure:
înţelegerea de către toate părţile implicate a posibilelor cauze şi consecinţe ale

avariilor sau incidentelor la amenajările pentru depozitarea reziduurilor de procesare;
introducerea unui sistem de avertizare care să asigure izolarea tuturor persoanelor

afectate de impacturile unei avarii la aceste amenajări.
Răspunsul la situaţii de urgenţă ar trebui să includă de asemenea şi strategii pentru

minimizarea impactului unei avarii, dar astfel de acţiuni ar trebui să fie implementate doar
dacă nu prezintă pericole pentru siguranţa personală.
Procedurile de pregătire pentru situaţii de urgenţă ar trebui să includă şi informări succinte şi

analiza incidentelor, precum şi să asigure efectuarea modificărilor necesare la măsurile de
management al riscului.
De obicei planul de pregătire pentru situaţii de urgenţă de pe amplasament integrează

aspectele legate de amenajările pentru depozitarea reziduurilor în planul general pentru
situaţii de urgenţă aferent întregului amplasament, şi include următoarele elemente, fără a se
limita însă la acestea:
identificarea unui coordonator de planificare, a echipei şi a structurii organizaţionale;
identificarea organizării pentru situaţii de urgenţă, a rolurilor şi responsabilităţilor
aferente;
identificarea cerinţelor legale, codurilor de practică, obligaţiilor de notificare şi
raportare;
identificarea resurselor disponibile;
acorduri de ajutor reciproc;
planul privind relaţiile publice;
liste cu numere de telefon;
stabilirea unui sistem de comunicaţii pentru notificări şi discuţii în urma notificărilor;
analiza riscului pentru efectele pe amplasament şi în afara amplasamentului;
hărţi şi tabele aferente atât eventualelor avarii fizice cât şi eliminărilor de substanţe în
mediu (inclusiv accidente la instalaţii);
elementele care stau la baza activării planului pentru situaţii de urgenţă şi a luării
deciziilor în situaţiile de urgenţă;
instruirea personalului;
investigarea şi evaluarea incidentelor şi accidentelor;
restaurarea condiţiilor de funcţionare în siguranţă.
Partea a 2-a
Pag. 113 din 262
DIRECTIVA SEVESO II
Pentru instalaţiile care intră sub incidenţa Art. 9 din Directiva Seveso II, adică instalaţiile care trebuie să
elaboreze un raport de securitate, titularul activităţii trebuie de asemenea să elaboreze un plan intern de
răspuns la situaţii de urgenţă, care să cuprindă măsurile ce trebuie luate în cadrul instalaţiei în cazul unui
accident major.
Conform Directivei, planurile pentru situaţii de urgenţă trebuie introduse în scopul:

• Limitarea şi controlul incidentelor pentru minimizarea efectelor acestora, şi pentru limitarea
pagubelor pentru populaţie, mediu şi bunuri materiale.
• Implementarea măsurilor necesare pentru protecţia populaţiei şi mediului de efectele accidentelor
majore;
• Comunicarea informaţiilor necesare către public şi companiile de utilităţi sau autorităţilor
interesate din zonă;
• Asigurarea curăţării şi refacerii mediului în urma unui accident major.
Planurile de urgenţă vor conţine informaţiile prevăzute în Anexa IV a Directivei Seveso II.

UNE METAL
BP4 Acoperirea cu strat uscat în cadrul procesului de

închidere a amenajărilor de depozitare a reziduurilor de
procesare
A. TIPURI DE STRATURI USCATE DE ACOPERIRE
Trebuie menţionat faptul că "strat de acoperire uscat" nu înseamnă că nu conţine apă. Acest
termen este utilizat doar pentru a diferenţia aceste straturi de acoperire de "straturile de
apă". Un strat de acoperire uscat sau de sol reprezintă o soluţie de tip "capsulare-şi-
acoperire", comună şi pentru alte deşeuri. După încheierea activităţii miniere şi oprirea
depozitării active a reziduurilor, apa acumulată este îndepărtată de la suprafaţa depozitului,
care este lăsată să se usuce, deşi mare parte din reziduurile de granulaţie fină rămân moi şi
Partea a 2-a
Pag. 114 din 262
saturate. Peste suprafaţa depozitului se construieşte apoi un strat de acoperire de

permeabilitate redusă, căruia i se formează pantele necesare pentru a favoriza scurgerea
apelor de suprafaţă, uneori încorporând straturi permeabile pentru drenaj, monitorizare sau
pentru permiterea infiltraţiilor controlate. În principiu un astfel de strat are două roluri:
restricţionează pătrunderea oxigenului de la suprafaţă şi difuzia acestuia în spaţiile
goale, reducând astfel vitezele de reacţie şi astfel generarea de scurgeri acide;
previne acumularea de apă şi reduce infiltrarea apei de suprafaţă, prin aceasta
limitând transportul produşilor de reacţie.
B. PROIECTAREA STRATULUI DE ACOPERIRE USCAT
O metodă generală de proiectare a unui strat de acoperire uscat constă în amplasarea mai
multor strate din diferite tipuri de sol, cum ar fi argilă, mâl, nisip şi pietriş. Eficacitatea stratului
de acoperire depinde de umiditatea. Grosimea totală a straturilor de acoprire variază în
general între 0,3 - 3 m, iar permeabilitatea stratului de izolare variază între 1 x 10-7 – 1 x 10-
9 m/s.
Înainte ca iazul de decantare să poată fi acoperit, trebuie să fie deshidratat, astfel încât
nisipul să se poată consolida. Procesul de consolidare poate dura un timp îndelungat, în
funcţie de proprietăţile nisipului. Astfel uneori este necesar să se aplice un strat pentru
retenţia pulberilor peste suprafaţa iazului, pentru a preveni emisia de pulberi în timpul
operaţiilor de consolidare. Pentru prevenirea acumulării apei, o practică comună constă în
construcţia de canale de deviaţie şi în refacerea suprafeţei iazului. În mod ideal suprafaţa ar
trebui să aibă o pantă de 0,5-1% către marginile iazului.
Stratul de izolare este protejat de uscare şi de distrugerea mecanică prin aplicarea unui strat
de protecţie, care este acoperit cu vegetaţie.
Eficienţa pe termen scurt a unui strat de acoperire uscat poate scădea pe termen lung ca
urmare a diferitelor procese distructive care pot genera fisuri sau alte discontinuităţi în
straturile de barieră. Aceste procese sunt eroziunea, acţiunea îngheţului, uscarea, tasarea
diferenţiată, pătrunderea rădăcinilor, animalele care sapă galerii subterane şi acţiunea
umană.
Forma cea mai simplă de strat de acoperire constă din sol obişnuit, necompactat, ca în
exemplul A (vezi Figura 2.3 de mai jos). Pentru a îmbunătăţi performanţa stratului pot fi luate
o serie de acţiuni. Dezavantajul unui singur strat de sol obişnuit amplasat la suprafaţa
reziduurilor constă în faptul că astfel se reduce doar puţin volumul de apă infiltrată (cca
10%), şi de asemenea difuzia oxigenului se reduce doar parţial dacă nivelul apei subterane
nu se ridică pentru a ajunge la stratul de acoperire. Dacă materialul de acoperire disponibil
are o conductivitate hidraulică relativ scăzută după compactare, o opţiune de îmbunătăţire a
Partea a 2-a
Pag. 115 din 262
acestui strat simplu (exemplul A) este de a-l amplasa peste reziduuri în 2 sau mai multe
straturi, compactând fiecare strat separat.
Acest lucru reduce conductivitatea hidraulică şi astfel creşte şi gradul de saturaţie, care la
rândul său reduce coeficientul de difuzie efectivă a oxigenului.
Figura 2.3. Patru tipuri diferite de strat de acoperire constând din sol
Legendă:
Unspecified soil cover - Strat de acoperire din sol obişnuit
Tailings - Reziduuri de procesare
Sealing lazer/ Barrier soil - Strat de izolare / Sol cu rolul de barieră
Drainage layer - Strat de drenare
Un strat de acoperire mai avansat include un strat de izolare compactat cu o conductivitate

hidraulică scăzută, cum ar fi argila sau argila eratică (în cazul în care au fost îndepărtate
Partea a 2-a
Pag. 116 din 262
pietrele mai mari), cum ar fi în exemplul B din figură. În Kristineberg din nordul Suediei, s-a
estimat că aplicarea acestui tip de strat de acoperire reduce oxidarea cu peste 99% dacă se
aplică la suprafaţa reziduurilor 0,5 m de argilă compactată şi 1,5 m de argilă eratică de
protecţie (stratul construit pe amplasamentul de la Kristineberg avea de fapt 0,3 m de
morenă argiloasă compactată şi 1,2 m de strat protector constând din morenă nesortată).
Infiltrarea apei s-a redus cu peste 95% şi cantitatea de metale transportate în afara iazului de
decantare prin lixiviere s-a estimat ca s-a redus cu peste 99,8%. Grosimea necesară a
stratului de protecţie depinde de condiţiile climatice locale (îngheţ, uscare, precipitaţii etc.),
de flora şi fauna locală (adâncimea de pătrundere a rădăcinilor în sol, animale care sapă
galerii subterane etc.), precum şi de caracteristicile materialului de acoperire disponibil. În
Europa grosimea acestor straturi protectoare variază între 0,5 m (de ex. în Aznalcóllar,
Spania, determinat de ciclurile uscate) şi 1,5 m (de ex. în Saxberget şi Kristineberg, Suedia,
determinate de adâncimea de pătrundere a gheţii (plus un factor de siguranţă).
Un strat de drenare amplasat deasupra stratului de izolaţie (Exemplul C din Figura 2.3)
reduce şi mai mult infiltraţiile, deoarece gradientul hidraulic este menţinut la un nivel scăzut;
totuşi pe panta din aval acesta tinde să ducă la creşterea transportului de oxigen în interiorul
reziduurilor deoarece se reduce conţinutul de apă în stratul de acoperire, şi astfel această
metodă poate ajunge să fie contra-productivă. Un strat grosier amplasat între stratul de
izolare şi reziduuri (Exemplul D din Figură) poate acţiona ca un strat ce permite infiltraţiile
controlate care previne deshidratarea prin transportul capilar în aval şi posibilul transport
difuz în amonte al elementelor dizolvate. Dacă stratul de conductivitate hidraulică scăzută
este deshidratat, există un risc sporit de apariţie a fisurilor, urmate de creşterea transportului
de oxigen. Pentru a preveni amestecul materialelor mai grosiere cu cele mai fine din jur, de
obicei se amplasează un strat geotextil între cele două. Totuşi acesta are implicaţii asupra
funcţionării pe termen lung, deoarece durabilitatea unui material sintetic pe o perioadă de
ordinul miilor de ani poate fi incertă. Pentru a preveni eroziunea stratului de protecţie din
argilă eratică de la suprafaţa stratului izolant, se aplică un strat de vegetaţie peste stratul
protector. Se pot ridica însă întrebări importante în legătură cu speciile locale de plante, care
probabil se vor instala pe suprafaţa remediată a iazului la un moment dat în viitor, şi anume
dacă rădăcinile acestora vor străpunge stratul de permeabilitate scăzută, şi cât de gros ar
trebui să fie stratul de protecţie pentru a preveni acest lucru.
Adăugarea de material tampon în cazul iazurilor de decantare care generează scurgeri

acide
Adăugarea de material tampon (de ex. carbonat de calciu) se practică în mod normal înainte
de aplicarea unui strat uscat. Aceasta ajută la imobilizarea produşilor rezultaţi din acţiunea
agenţilor atmosferici, care sunt disponibili la momentul dezafectării amplasamentului.
De asemenea este posibil, din punct de vedere teoretic, să se utilizeze această metodă
pentru dezafectare, deoarece prin adăugarea de suficient material tampon se întârzie sau
Partea a 2-a
Pag. 117 din 262
chiar se evită scăderea pH-ului şi generarea de scurgeri acide. Totuşi pentru a ajunge la
acest efect-tampon pe termen lung într-un depozit de reziduuri cu potenţial de generare a
scurgerilor acide, este nevoie în mod normal de cantităţi mari de materiale-tampon, care ar
trebui aduse pe amplasament, ceea ce presupune costuri ridicate, prohibitive.
Această "amestecare" este o soluţie viabilă doar dacă materialul-tampon este deja disponibil
pe amplasament, preferabil ca deşeu generat pe amplasament. Altfel costurile de transport
vor fi prea ridicate.
2.6.3 Studii de caz
STUDIU DE CAZ 1
Plan de gestionare a reziduurilor de procesare la mina de molibden Endako din

Canada
Generalităţi
Mina Endako, deţinută şi operată de compania Thompson Creek Mining Ltd., produce cca 5 000 tone
de concentrat de molibden la Fraser Lake în British Columbia, Canada.
Sistemul de Management de Mediu

Sistemul de Management de Mediu de la Endako include un plan de gestionare a reziduurilor care
acoperă patru elemente de bază şi activităţi conexe:
1. Proiectare, funcţionare şi verificare

Proiectare: factorii care influenţează elementele de proiectare includ: seismicitatea, criterii geotehnice,
senzitivitatea mediului, calitatea apei din iaz, calitatea apei deversate, criterii hidrologice, consideraţii
legislative, controlul exfiltraţiilor, protecţia apei de suprafaţă şi subterane şi sisteme de gestionare a
apei.
Funcţionare: Planul anual de depozitare a reziduurilor include cerinţe privind proiectarea, depozitarea,
gestionarea apei, întreţinerea şi protecţia mediului. Comitetul de gestionare a depozitării reziduurilor
efectuează o analiză lunară a modului de depozitare.
Verificare: Se efectuează în mod regulat audituri şi inspecţii interne şi externe pentru a verifica
integritatea barajului şi pentru a asigura că amenajările pentru depozitare funcţionează în
conformitate cu activităţile planificate.
2. Identificarea componentelor cheie

Structura planului abordează următoarele componente cheie ale sistemului de depozitare a
reziduurilor: linii de reziduuri; proiectarea, construcţia şi stabilitatea barajului; depozitarea reziduurilor;
hidrologia; controlul apei şi gestionarea impactului de mediu.
3. Comitetul de gestionare a depozitării reziduurilor

Comitetul de gestionare constă din reprezentanţi ai departamentelor de proiectare, operare, procesare
şii protecţia mediului. Comitetul are atribuţia de a asigura integritatea structurală a iazurilor de
decantare şi a structurilor aferente şi să verifice ca activităţile zilnice să se desfăşoare în conformitate
Partea a 2-a
Pag. 118 din 262
cu cerinţele de proiectare. Aceste atribuţii includ evaluarea şi inspecţia lunară, iniţierea de acţiuni
corective şi urmărirea acestora pentru a asigura finalizarea la timp a acţiunilor.
4. Evaluarea externă
SMM prevede ca un consultant geotehnic să inspecteze şi să evalueze anual amenajările de
depozitare a reziduurilor de la mina Endako. Rezultatele evaluării sunt integrate în programele de
inspecţie şi monitorizare şi stau la baza îmbunătăţirilor sistemului. Raportul consultantului include:
• planuri şi secţiuni reprezentative;

• fotografii ale amplasamentului;
• analiza factorilor climatici;
• prezentare sumară a construcţiilor din anul anterior şi descrierea eventualelor probleme de
stabilizare;
• analiza balanţei apei;
• capacitatea de depozitare disponibilă şi înălţimea de gardă a barajului;
• apariţia exfiltraţiilor;
• controlul scurgerilor de ape de suprafaţă şi al eroziunii la
suprafaţă;
• analiza, din punctul de vedere al construcţiei şi instrumentaţiei, a
datelor privind pânza freatică, datele de la suprafaţă şi din
piezometre, sedimentarea, şi deplasările laterale;
• analiza stabilităţii;
• recomandări de monitorizare şi îmbunătăţiri.
Concluzii
Când a fost elaborat planul de gestionare a reziduurilor de procesare,
în 1996, acesta a cuprins toate aspectele legate de reziduuri. De
atunci conţinutul planului a fost verificat şi analizat, pe măsură ce s-a
descoperit că unele aspecte erau irelevante pentru stabilitatea
iazurilor, sau trebuiau simplificate.
Un astfel de plan ar trebui considerat ca un document viu, care să fie
revizuit periodic.
Responsabilităţi
Responsabilităţile pentru sistemul de management al reziduurilor sunt alocate după cum urmează:
Directorul minei - Supraveghează problemele operaţionale ale minei şi poartă
responsabilitatea finală pentru amenajările de depozitare a reziduurilor.
Directorul tehnic al minei - Asigură respectarea planului de gestionare a reziduurilor, şi îl revizuieşete
periodic;
- Asigură disponibilitatea resurselor necesare pentru implementarea
planului.
Iniginerul Şef - Asigură colectarea datelor necesare pentru construcţie şi pentru
menţinerea stabilităţii iazurilor;
- Coordonează inspecţia şi evaluarea anuală a stabilităţii de către un expert
extern;
- Monitorizează parametrii apei în iaz.
Directorul tehnic al instalaţiei de - Coordonează activităţile de procesare cu cele de construcţie şi de
procesare funcţionare zilnică a iazurilor;
- Ia măsuri pentru ca orice întrerupere a fluxului de apă de la procesare în
iaz să fie comunicată operatorilor iazului.
Şeful echipei de suprafaţă Elaborează, pe baza unei documentaţii, planul anual de depozitare a
reziduurilor în corelaţie cu personalul din proiectare, de la instalaţia de
Partea a 2-a
Pag. 119 din 262
procesare şi de la departamentul de mediu;

Supraveghează depozitarea reziduurilor;
Planifică întreţinerea, înlocuirea, relocarea şi inspecţiile periodice ale liniilor

de depozitare a reziduurilor;
Întreţine drumurile de acces, canalele de deviaţie, zonele de colectare a
scurgerilor accidentale şi sistemul de colectare a apelor.
Şeful de schimb în subteran Efectuează inspecţii privind siguranţa operaţiilor legate de reziduurile de la
procesare în timpul schimburilor în care nu se lucrează, şi oferă sprijin
când este necesar.
Operatorii de depozitare a Depozitează reziduurile de la procesare conform planului de depozitare;
reziduurilor Inspectează liniile de reziduuri în funcţionare;
Repară scurgerile minore la liniile de reziduuri;
Desfăşoară operaţii de întreţinere de rutină în conformitate cu Manualul
Operatorului de Depozitare a Reziduurilor
Responsabilul de mediu Elaborează şi actualizează planurile de acţiune în caz de scurgeri
accidentale şi planurile de refacere a iazurilor de decantare;
Asigură măsuri de siguranţă care să prevină pagube majore pentru mediu;
Coordonează refacerea iazurilor cu planul anual de depozitare a
reziduurilor;
Furnizează date lunare privind şi anuale privind precipitaţiile, inclusiv stratul
de zăpadă, pentru proiectarea minei;
Coordonează Comitetul de management al reziduurilor de procesare.
Sursă: Case studies on Tailings Management , November 1998 – ISBN-1-8957 20-29-X
STUDIU DE CAZ 2
Evaluarea riscului la o amenajare de depozitare a reziduurilor de procesare de la
minele Osborne, Australia
Generalităţi
Mina de cupru şi aur Osborne, care face parte din Grupul Placer Dome, se află la aproape 195 km
sud-est de Mount Isa în Northern Queensland, Australia. Mina a fost deschisă în iulie 1995 cu o
capacitate de 1,2 mil. tone de minereu pe an. Iazul de decantare a fost proiectat să stocheze 11 mil.
tone de reziduu pe întreaga durată a minei. Reziduurile sunt pompate într-un iaz de formă pătrată, o
structură utilizată în mod obişnuit în această regiune aridă şi relativ plată din Australia. Reziduurile
îngroşate, 55% solide, sunt deversate într-un singur punct de depozitare, care se roteşte în jurul
marginii iazului. Aproape 70% din apă este recuperată şi reciclată, 10% se pierde prin evaporare şi
restul de 20% rămâne în iaz.
Abordare
În 1996, Placer Dome a iniţiat un program de evaluare a riscului privind depozitarea reziduurilor pentru
toate cele 19 mine în funcţiune cu care compania este asociată. Mina Osborne a realizat o evaluare a
riscului asupra sistemului său de gestionare a reziduurilor în noiembrie 1996.
Evaluarea riscului presupune o serie de paşi:
1. Selectarea celei mai bune metode de evaluare a riscului. Osborne a optat pentru abordarea PPA -
analiza problemelor potenţiale - deoarece permite oricui, indiferent de specialitate, să participe la
sesiunile de "brainstorming" şi să contribuie la clasificarea riscurilor.
2. Identificarea aptitudinilor necesare şi invitarea persoanelor cu pregătirea profesională sau practică
necesară, precum şi a unor persoane fără cunoştinţe tehnice dar care au aptitudini de gândire şi de a
face corelaţii între diverse probleme. Cineva care nu este familiar cu problematica îi poate provoca pe
ceilalţi punându-le în faţă nişte scenarii pe care aceştia nu le-ar fi luat în considerare sau la care nu s-
ar fi gândit. De asemenea este important să participe şi persoane din afara companiei.
Partea a 2-a
Pag. 120 din 262
3 .Colectarea datelor pentru a fi analizate, inclusiv schiţe de proiectare şi de construcţie; diagrame de

proces; cantităţile de reziduuri depozitate de-a lungul timpului; circuitele apei şi planurile de gestionare
a apei; auditurile anterioare asupra iazurilor de decantare; programele de întreţinere planificate;
istoricul operaţiilor de întreţinere; raportarea incidentelor, inclusiv a vătămărilor corporale, accidente
care au fost evitate în ultimul moment şi pierderi de producţie; deteriorări ale echipamentelor; şi
incidente de mediu cum ar fi scurgeri accidentale şi impacturi asupra faunei.
4. Efectuarea evaluării riscului.
5. Revizuirea raportului de către echipa responsabilă cu evaluarea riscului pentru asigurarea
corectitudinii datelor
6. Urmărirea în continuare a aspectelor de risc ridicat de către persoane responsabile, care au
cunoştinţele necesare (de ex. au fost contactaţi proiectanţii iniţiali pentru a se confirma faptul că au
fost luaţi în considerare la proiectare toţi factorii necunoscuţi cum ar fi activitatea seismică, stabilitatea
zidurilor, modelarea exfiltraţiilor şi criteriile de selecţie a amplasamentului).
7. Revenirea asupra oricăror probleme care pot apărea, şi clasificare din nou a riscurilor dacă este
necesar.
8. Utilizarea documentaţiei pentru evaluarea riscului ca referinţă pentru cazul în care se propun
modificări sau adăugări de proces.
La Osborne obiectivul a fost de a evalua stabilitatea iazului de decantare a reziduurilor, integritatea pe
termen lung a iazului, şi riscul de poluare a mediului. A fost creată o echipă de evaluare, incluzând
persoane cu pregătire în inginerie geotehnică, inginerie civilă, depozitarea reziduurilor, procese de
evaluare a riscului, management de mediu, relaţii publice şi hidrologie.
Concluzii
Evaluarea riscului pentru sistemul de depozitare a reziduurilor a oferit conducerii companiei i imagine
clară a gradului de risc. Cele mai importante riscuri identificate au fost o posibilă ruptură a conductelor
sau defectarea sistemului de pompare. Acestea ar reduce productivitatea şi ar putea genera pierderi
de până la A$1 mil pe an. Aceste descoperiri au scos în evidenţă nevoia de îmbunătăţire continuă a
programelor de întreţinere în scop de prevenire şi inspecţiile periodice ale pompelor şi conductelor. Nu
au fost identificate riscuri majore pentru mediu.
Sursă: Case studies on Tailings Management, November 1998 – ISBN-1-8957 20-29-X
STUDIU DE CAZ 3
Planificarea pentru situaţii de urgenţă, privind reziduurile de procesare abandonate, la
minele Mitsubishi, Japonia
Informaţii generale
În Japonia au loc frecvent cutremure de pământ şi ploi sezoniere abundente. În plus, majoritatea
iazurilor de decantare din ţară sunt amplasate în zone montane, unde se află surse de apă, atât
potabilă cât şi pentru utilizări agricole sau industriale. Sistemul cel mai des întâlnit de depozitare a
reziduurilor din Japonia este de tipul "de-a curmezişul văii", care utilizează metoda de îndiguire în
amonte şi cuprinde o zonă largă de captare pentru precipitaţii. Câteva din aceste baraje sunt
amplasate în apropierea zonelor urbane. În consecinţă gestionarea corespunzătoare a modului de
depozitare a reziduurilor şi existenţa unor planuri corespunzătoare de răspuns la situaţii de urgenţă
sunt esenţiale pentru prevenirea cedării barajelor şi pentru minimizarea riscurilor de mediu.
Majoritatea iazurilor de decantare din Japonia aparţin unor mine abandonate. Reglementările prevăd
obligaţia titularilor de activitate de a gestiona depozitele de reziduuri şi tratarea apei o perioadă lungă
Partea a 2-a
Pag. 121 din 262
de timp după epuizarea zăcământului. În prezent Mitsubishi gestionează cca 50 de astfel de

amplasamente, fie direct, fie prin filialele sale.
Abordare
Pentru a standardiza şi a facilita gestionarea situaţiilor de urgenţă la depozitele de reziduuri la
întreaga sa reţea de mine abandonate, departamentul de mediu din cadrul companiei Mitsubishi a
elaborat un manual atât pentru directorii de departamente cât şi pentru angajaţii de pe amplasament.
Manualul, intitulat "Manual de gestionare a situaţiilor de urgenţă la depozitele de reziduuri", cuprinde
proceduri care să fie urmate de angajaţii de pe amplasament în caz de apariţie a unei situaţii de
urgenţă. Acesta cuprinde următoarele elemente:
Definiţia situaţiilor de urgenţă
O situaţie de urgenţă se defineşte ca fiind o cantitate de precipitaţii de 30 mm/oră (sau peste) sau un
eveniment seismic de intensitate 3 pe scara japoneză (o scară de la 0 la 10) sau peste. O situaţie de
urgenţă extraordinară se defineşte ca o situaţie în care a fost confirmată apariţia unui dezastru.
Sumar al organizării şi responsabilităţilor privind gestionarea modului de depozitare a
reziduurilorA fost creată o echipă de lucru temporară la care să se poată apela pentru a ajuta pe
parcursul etapei iniţiale a unei situaţii de urgenţă. Lista acestor persoane angajate temporar,
cuprinzând numele lor, adresele şi numerele de telefon, este afişată tot timpul în biroul administrativ
de pe amplasament
Reţea de legături pentru situaţii de urgenţă extraordinare
Toţi angajaţii, companiile şi autorităţile relevante sunt implicaţi în această reţea de comunicare.
Membrii cheie ai reţelei sunt comunităţile locale din apropierea barajului, birourile regionale pentru
minerite din cadrul Ministerului Comerţului Internaţional şi Industriei, brigada locală de pompieri şi
autorităţile municipale.
Liste de control şi rapoarte
Acestea cuprind listele de control pentru inspecţiile lunare de rutină, pentru situaţii de urgenţă şi
pentru situaţii de urgenţă extraordinare. Fiecare listă ar trebui să fie completată corect şi raportată la
timp directorului responsabil de depozitarea reziduurilor din cadrul sediului central al MMC.
Lista echipamentelor
Lista echipamentelor care trebui utilizate în situaţii de urgenţă este afişată şi verificată periodic.
Instrucţiuni pentru actualizarea datelor
Actualizările datelor de la fiecare amplasament de depozitare a reziduurilor sunt înregistrate şi
arhivate. Manualul în sine este revizuit şi actualizat periodic.
Concluzii
Manualul permite directorilor de la sediul central al companiei să dea instrucţiuni de lucru şi
recomandări corespunzătoare directorilor locali de pe amplasamentele de depozitare a reziduurilor, şi
să împărtăşească rezultatele de la o mină cu celelalte. În consecinţă, comunicarea dintre birourile
administrative de la minele abandonate şi sediul central s-a îmbunătăţit, asigurându-se o mai bună
continuitate a activităţii.
Sursă: Case studies on Tailings Management , November 1998 – ISBN-1-8957 20-29-X
STUDIU DE CAZ 4
Strat de acoperire uscat pentru dezafectarea unui iaz de decantare la Apirsa –
Aznalcóllar, Spania
Partea a 2-a
Pag. 122 din 262
După ruptura barajului de la iazul de decantare de la Aznalcóllar, care conţinea încă 96% din
cantitatea de reziduuri care fusese depozitată înainte de accident, a fost aplicat un strat de acoperire
pe suprafaţa de 150 de hectare a iazului. Partea activă a acestui strat consta dintr-un strat de izolare
de 0,5 m de argilă compactată (k=10-10 m/s) şi un strat de protecţie de 0,5 m grosime. În plus faţă de
stratul de acoperire a fost amplasată şi o bermă de stabilizare pentru evitarea eventualelor deplasări
viitoare ale digului, creasta digului a fost lăsată în jos pentru a creşte factorul de siguranţă, pantele
digurilor au fost refăcute cu un raport de 1:3 (V:H), au fost construite canale de drenaj la suprafaţa
stratului de acoperire pentru gestionarea scurgerilor de suprafaţă, în jurul iazului a fost construit un
baraj de pământ, şi a fost instalată o reţea de puţuri în interiorul acestui baraj de pământ pentru
colectarea eventualelor scurgeri de la deshidrataea reziduurilor. Valoarea investiţiei a fost de ordinul a
37 mil. USD (22 EUR/m2). În plus a fost implementat un program cuprinzător de monitorizare pentru a
asigura atingerea rezultatelor scontate pentru măsurile implementate.
Următoarea fotografie prezintă soluţia aplicată la mina Apirsa.
Strat de acoperire uscat şi sistem de drenare instalate la iazul de decantare de la Apirsa

Sursă: Reference Document on Best Available Techniques for Management of Tailings and waste Rocks in
Partea a 2-a
Pag. 123 din 262
Listă de control pentru gestionarea reziduurilor de procesare (Sursă: Checklist for Sustainable Minerals, Environment Australia, 2003 –
Sustainable Minerals Program, ISBN 0 642 546231)
Problema Rezultate Indicatori de performanţă Măsuri de îmbunătăţire
A fost determinată rata de Cum sunt evidenţiate în documente rata Informaţiile relevante sunt incluse în
generare şi cantitatea totală de estimată de generare a reziduurilor şi propunerile de planuri / EIS accesibile
reziduuri de procesare generate? cantitatea totală de reziduuri generate? publicului.
Au fost colectate informaţii care Aveţi: Raport privind oportunitatea selectării unui
să ajute la selectarea celui mai anumit amplasament, elaborat de specialişti
potrivit amplasament pentru • o hartă topografică cu tehnici, care să evalueze oportunitatea
amenajările de depozitare a principalele caracteristici; diferitelor părţi ale zonei miniere, inclusiv:
reziduurilor?
• fotografii din avion şi din teren • opţiuni de depozitare a reziduurilor
care să ajute în procesul de în afara amplasamentului (de ex.
planificare; goluri care nu mai sunt utilizate);
• o evaluare biologică a • evaluarea valorilor biologice;

amplasamentului şi o hartă a
elementelor biologice de • posibile impacturi de mediu şi de
valoare, inclusiv eventuale altă natură în condiţii normale de
specii sau ecosisteme rare sau funcţionare şi în caz de deversări
ameninţate cu dispariţia; accidentale de reziduuri şi ape de
scurgere de la reziduuri.
• un raport tehnic privind
condiţiile pentru realizarea
fundaţiilor şi disponibilitatea
materialelor de construcţii?
Aveţi suficiente informaţii pentru a Raport care să prezinte caracteristicile de Cercetări specifice pentru a determina
determina caracteristicile de • Aţi colectat datele climatice mediu care ar putea fi afectate de riscuri. încărcăturile şi concentraţiile maxime de
mediu ale amplasamentului, curente şi istorice? poluanţi care să nu provoace mortalitatea
inclusiv variaţiile naturale pe sau modificări comportamentale
termen lung? • Aţi evaluat datele istorice semnificative ale florei şi faunei.
privind seismicitatea zonei?
• Aţi colectat date privind

Partea a 2-a
Pag. 124 din 262
calitatea şi variaţiile apei la

nivel local?
• Aţi studiat caracteristicile

locale hidrologice, geochimice
şi de curgere a apei
subterane?
Aţi evaluat natura impactului de Raport de evaluare a riscului de mediu.

mediu al amenajărilor de • Aţi evaluat caracteristicile
depozitare a reziduurilor, în fizice, chimice şi mineralogice
condiţii de funcţionare normală şi ale reziduurilor?
în caz de accident?
• Aţi determinat care sunt
elementele de mediu de
valoare din apele potenţial
receptoare?
• Aţi evaluat potenţialul de

generare a unei poluări pe
termen scurt şi lung a apelor
subterane şi de suprafaţă?
Aţi evaluat natura impactului Factorii de risc social au fost incluşi în Stabilirea unor mecanisme de consultare
Aţi evaluat impacturile probabile asupra
social şi de mediu în condiţii evaluarea riscului. oficială, frecventă, cu comunitatea locală,
zonelor învecinate, legate de pulberi,
normalde funcţionare şi în caz de încă de la începutul procesului de
zgomot, radiaţii, impactul estetic şi
accident? planificare.
valoarea proprietăţilor?
Aţi luat în considerare cerinţele Planificarea iniţială ar trebui să includă Documentaţie care să cuprindă toate actele Stabilirea unor mecanisme de consultare
legislative probabile? cunoştinţe privind valorile limită legislative relevante, reglementările, codurile oficială, frecventă, cu autorităţile relevante,
prevăzute în legislaţie pentru calitatea de practică şi standardele aplicabile pentru încă de la începutul procesului de
apei, pulberi, zgomot, protecţia valorilor industria minieră, protecţia mediului, planificare.
culturale şi de patrimoniu, planurile de planificare, utilizarea terenului la nivel
amenajare a teritoriului, de transport, de naţional, regional şi local.
urbanism şi cele privind reţelele de
utilităţi.
Aţi elaborat o strategie de Planificarea iniţială ar trebui să includă O strategie de management preliminară Consultarea cu principalele părţi interesate
Partea a 2-a
Pag. 125 din 262
management în formă elaborarea unei strategii preliminare de care să încorporeze contribuţii de la pe parcursul etapei de elaborare a strategiei
preliminară? management, care: comunitate şi de la autorităţi, şi care să preliminare de management.
abordeze toate problemele de mediu şi
• să identifice toate riscurile sociale care ar putea apărea în legătură cu
potenţiale; amenajarea de depozitare a reziduurilor
propusă.
• să stabilească obiective pentru
protecţia mediului şi
minimizarea riscurilor;
• să creeze un cadru pentru

evaluarea diferitelor opţiuni şi
pentru selectarea unei variante
de proiect care să reflecte
condiţiile locale ale
amplasamentului şi
senzitivitatea mediului.
Aţi colectat informaţii despre

caracteristicile terenului şi despre • Aţi realizat un studiu detaliat • Date detaliate specifice pentru
cum ar trebui pregătit terenul privind profilul solului? amplasament incluse în proiectul
pentru construirea fundaţiilor? depozitului de reziduuri.
• Aţi studiat pânza freatică pe o
perioadă de 12 luni? • Proporţia solului reciclat de la
decopertare în volumul de sol care
• Aţi determinat caracteristicile va fi utilizat la refacerea mediului.
materialului existent in-situ şi
măsura în care acesta este
potrivit pentru construcţie?
• Aţi luat măsurile necesare

pentru decopertarea solului de
suprafaţă şi depozitarea
acestuia în vederea utilizării
ulterioare la refacerea
mediului?
Partea a 2-a
Pag. 126 din 262
Dispuneţi de expertiza tehnică Dovezi privind angajarea unui inginer Forţa de forfecare suplimentară generată de
suficientă pentru a lua decizii bine • Raport geotehnic care să geomecanic calificat pentru evaluarea posibilele cutremure ar trebui inclusă în
întemeiate privind tipul de evalueze opţiunile de datelor, recomandarea tipului de iaz de toate analizele dinamice pentru iazurile de
structuri de retenţie şi proiectarea proiectare. decantare corespunzător şi proiectarea decantare.
acestora? acestuia.
• Selectarea proiectului optim pe
baza celor mai bune
performanţe de siguranţă şi de
protecţia mediului.
Aţi estimat costurile de capital Analiza costurilor complete pe întreaga

probabile pentru construcţie, • Raport geotehnic care să Raport geotehnic care să evalueze
durată de viaţă a structurii ar trebui să
evalueze opţiunile de opţiunile de proiectare.
întreţinere şi dezafectare? cuprindă şi opţiunile alternative, inclusiv pe
proiectare. Selectarea opţiunii preferate de proiect cele cu costuri de construcţie aparent mai
luând în considerare performanţa iazului ridicate dar cu costuri mai mici de întreţinere
• Selectarea opţiunii preferate de decantare pe întreaga durată de şi dezafectare. De asemenea ar trebui
de proiect luând în considerare viaţă a minei, incluzând costurile de studiate opţiunile posibile de reutilizare a
performanţa iazului de construire şi cele pentru menţinerea reziduurilor, în special în cazul celor de la
decantare pe întreaga durată unei performanţe ridicate de siguranţă şi exploatarea cărbunelui.
de viaţă a minei, incluzând de protecţia mediului în timpul
costurile de construire şi cele funcţionării, precum şi costurile de
pentru menţinerea unei dezafectare.
performanţe ridicate de
siguranţă şi de protecţia
mediului în timpul funcţionării,
precum şi costurile de
dezafectare.
Opţiunea de proiectare a iazului de Dovezi privind o evaluare comparativă Proiectul ar trebui să includă elemente
decantare selectată este cea mai completă a impacturilor de la diferite pentru limitarea oricăror căi de transmitere • Descrierea diferitelor tipuri de
potrivită pentru minimizarea tipuri de iazuri, de ex. în Studiul privind posibile pentru poluarea mediului identificată proiecte.
impactului de mediu? Impacturile de Mediu. în cadrul procesului de Evaluare a
Impacturilor de Mediu, de ex. prin straturi de • Studiile de caz 1,2 & 3 descriu trei
izolare, instalaţii de colectare a exfiltraţiilor, amplasamente diferite şi opţiunea
depozitare în golurile amenajate. de proiectare selectată pentru
fiecare pentru reducerea riscului
impacturilor de mediu.
Partea a 2-a
Pag. 127 din 262
Valorile de proiectare pentru iaz se Specificaţiile privind capacitatea, Titularul de activitate ar trebui să stabilească Planul de Management al Apelor descrie
bazează pe un model hidrologic înălţimea de gardă a digului şi specificaţii corespunzătoare în consultare cu modul în care ar trebui proiectat depozitul
complet care utilizează date parametrii de pompare ar trebui să se autorităţile, luând în considerare rezultatele de reziduuri ca element complet integrat în
meteorologice locale? bazeze pe date locale privind evaluării riscurilor hidrologice şi operaţionale sistemul de management al apelor de mină.
precipitaţiile curente şi istorice. pentru amplasament.
Iazul de decantare a fost construit Construcţia iazului este realizată de o
de constructori cu calificările • Contract de construire cu persoană calificată corespunzător şi
corespunzătoare? ingineri sau companii acceptată de autorităţile relevante.
certificate şi calificate
corespunzător.
• Probabilitate mare ca iazul să

fie construit conform
proiectului.
Aspectele de management de Un Sistem de Management de Mediu Sistemul de Management de Mediu ar trebui Broşura "Environmental Management
mediu legate de iazul de decantare complet integrat pentru amplsamentul să demonstreze existenţa unor inter- Systems Sustainable Minerals" descrie
sunt integrate complet cu alte minier. conexiuni efective între amenajările de componentele unui SMM complet integrat
operaţii de pe amplasamentul depozitare a reziduurilor, sistemul de pentru toate aspectele de mediu ale unui
minier? management al apelor, gestionarea emisiilor amplasament. Multe companii urmăresc să
de pulberi, procedurile pentru situaţii de obţină certificarea la standarde
urgenţă, şi planificarea procesului de internaţionale, cum ar fi ISO 14001, pentru
refacere a mediului, inclusiv refacerea a-şi demonstra astfel angajamentul de
progresivă. mediu către autorităţi şi alte părţi interesate.
Există o documentaţie care să Planul de Management este disponibil Documentaţia relevantă ar trebui să fie uşor
demonstreze că Planul de pentru angajaţi; există instrucţiuni accesibilă pentru angajaţi, autorităţi şi
Management pentru depozitul de pentru angajaţi privind depozitul de auditori.
reziduuri este respectat reziduuri; eficacitatea sistemelor
corespunzător? operaţionale este verificată periodic.
Sunt implementate sisteme şi Densitatea stabilă a depozitului de În general este necesară o expertiză
metode pentru maximizarea reziduuri se situează la nivelul valorii • Planul Minei ar trebui să prevadă o geotehnică specializată.
gradului de consolidarea ţintă stabilite în Planul Minei, sau este valoare ţintă a densităţii stabile
depozitului de reziduuri? conformă cu densitatea cerută pentru care să asigure maximizarea
refacerea corespunzătoare a mediului stabilităţii iazului pe parcursul
(adică valoarea ţintă prevăzută în funcţionării, şi refacerea
Planul de Reabilitare). corespunzătoare a mediului după
Partea a 2-a
Pag. 128 din 262
închidere.
• Monitorizarea continuă este

esenţială.
• Dacă apar dificultăţi, compania

trebuie să se angajeze să
efectueze studii şi să adopte
eventuale modificări semnificative
ale procedurilor operaţionale pentru
evitarea riscurilor semnificative pe
termen lung.
Sunt luate măsuri de prevenire a Evaluările geotehnice ale depozitului ar

acţiunii apei, care poate slăbi trebui să demonstreze un grad ridicat • Apa de decantare din iaz / de la
rezistenţa fizică a depozitului de de încredere în integritatea fizică a reziduuri este gestionată pentru
reziduuri? structurii. minimizarea posibilelor efecte
asupra stabilităţii îndiguirii,
generate de pânza freatică.
• Prevenirea acumulării nămolului pe

diguri sau formării unor straturi de
nămol între reziduurile de
permeabilitate mai mare.
Toate elementele de proiectare ale

depozitului, menite să reducă • Iazul de decantare este • Iazul de decantare este construit
riscul de mediu, sunt utilizate şi construit conform proiectului. conform proiectului.
întreţinute corespunzător?
• Toate componentele de mediu • Toate componentele de mediu ale
ale amenajării sunt amenajării sunt operaţionale şi sunt
operaţionale şi sunt descrise în descrise în manuale de lucru.
manuale de lucru.
• Angajaţii sunt instruiţi
• Angajaţii sunt instruiţi corespunzător.
corespunzător.
Partea a 2-a
Pag. 129 din 262
Sunt introduse măsuri de control Datele de monitorizare demonstrează Pentru monitorizarea corespunzătoare a
al pulberilor? • Umectarea suprafeţei niveluri scăzute ale emisiei de pulberi de la concentraţiilor de pulberi pot fi necesare
reziduurilor sau utilizarea unor suprafaţa depozitului de reziduuri. analizoare de aer de volum mare.
straturi de izolare. Preocuparea legată de efectele particulelor
foarte fine de pulberi asupra sănătăţii au
dus la îmbunătăţirea tehnologiilor de
prelevare a probelor şi la adoptarea unor
standarde mai stricte. Prelevarea probelor
în timp real ar trebui luată în considerare
când mina se află în apropierea unor
aşezări locuite.
Există proceduri pentru situaţii de Plan pentru Situaţii de Urgenţă în cadrul Planul pentru Situaţii de Urgenţă în cadrul
urgenţă? minei, bazat pe documente, sau alte minei include proceduri relevante pentru
documente similare. depozitul de reziduuri: proceduri în caz de
inundaţii, ruptura digului, spărturi în liniile de
şlam.
Planurile şi sistemele de Revizuirea şi actualizarea periodică a Revizuirea anuală şi actualizarea planurilor
gestionare a reziduurile sunt planurilor, sistemelor, procedurilor de şi sistemelor pe baza evaluării datelor de
revizuite şi actualizate în mod gestionare şi a manualelor aferente. monitorizare, incidentelor de non-
regulat? conformitate, şi verificărilor geotehnice.
Există proceduri pentru acţiuni de Proceduri operaţionale documentate O copie a procedurilor operaţionale este
curăţare în caz de deversări pentru acţiuni de curăţare, incluzând depusă la autoritatea relevantă.
accidentale etc.? responsabilităţi, standarde şi cerinţe de
raportare.
Proiectul depozitului de reziduuri Construcţia iazului ar trebui să asigure Proiectarea tuturor aspectelor depozitului de
include elemente care să faciliteze depozitarea şi reutilizarea solului de reziduuri ar trebui să ţină cont de protecţia • Planul de refacere a mediului şi
refacerea mediului? suprafaţă, iar parametrii de proiectare mediului - de ex. amplasarea conductelor de revegetare stabileşte principiile
să fie corelaţi cu rezultatele aşteptate transport al reziduurilor în afara zonelor cheie pentru refacerea minei,
ale procesului de refacere a mediului, sensibile; instalarea unor sisteme de retenţie inclusiv necesitatea existenţei unui
care să ţină cont, la rândul său, de auto-protejate de-a lungul culoarului de plan de refacere a zonei miniere
peisajul natural înconjurător şi de transport al reziduurilor; instalarea unor încă înainte de începerea
opţiunile viabile de utilizare viitoare a bazine de decantare şi bazine de preaplin în exploatării.
terenului. aval de orice puncte posibile de deversare.
• Depozitul de reziduuri este de
obicei unul din elementele
principale care trebuie luate în
Partea a 2-a
Pag. 130 din 262
considerare în cadrul planificării şi

gestionării procesului de refacere a
mediului.
Există un plan de închidere? Plan de închidere documentat. Planul de închidere ia în considerare:

• caracteristicile reziduurilor;
• condiţiile climatice extreme pe

termen lung;
• caracteristicile depozitului de
reziduuri şi proprietăţile fizice
inerente.
Planul de închidere include Planul de închidere, cu proiectul pentru Existenţa unor proiectele privind modul de Proiectele ar trebui să includă:
proiecte pentru forma finală a stratul de acoperire, forma finală a acoperire a depozitului, forma terenului şi
terenului şi pentru revegetare? terenului şi revegetarea este corelat cu revegetarea care să asigure un grad ridicat • sisteme de management pasive şi
Planul Minei şi cu angajamentele luate de stabilitate fizică şi chimică pe termen sisteme auto-protejate împotriva
în etapele de aprobare a planului minei scurt şi lung, şi riscuri minime de apariţie a eliminărilor de poluanţi (de ex.
şi de consultare cu comunitatea locală. unor impacturi în afara amplasamentului. câmpuri umede de filtrare, bazine
de decantare);
• forme de relief "naturale" care să

reducă riscul de eroziune şi
necesitatea măsurilor de
întreţinere;
Există un sistem de monitorizare Planul de monitorizare este cuprinzător şi

implementat, care să acopere • Plan de Monitorizare având rolul de a detecta dintr-o fază
toate zonele şi căile de transmitere documentat pentru apa incipientă eventualele emisii de poluanţi de
posibile pentru impacturile de subterană, cursurile de apă de la depozitul de reziduuri.
mediu identificate în etapa de suprafaţă din apropiere, şi
planificare? scurgerile de suprafaţă;
• Monitorizarea stabilităţii,
inclusiv presiunea hidrostatică
în corpul barajului, înălţimea
Partea a 2-a
Pag. 131 din 262
de gardă a barajului şi
eroziunea; nivelul pulberilor.
Planul de monitorizare include Programul de Monitorizare a Mediului, Programul de monitorizare include În cazurile în care există în apropierea
prevederi pentru monitorizarea susţinut cu documente, abordează zgomotul, emisiile de pulberi, exfiltraţiile, amplasamentului locuinţe, alte obiective ale
impacturilor potenţiale asupra impacturile potenţiale importante pentru scurgerile prin lixiviere şi alte probleme comunităţii sau terenuri utilizate în diverse
comunităţii? comunitate. ridicate de comunitatea locală. Punctele de scopuri, obiectivele de mediu ar trebui să fie
prelevare a probelor au fost alese ţinând foarte stricte, şi să includă nivelurile prag la
cont de aspectele sensibile pentru care trebuie declanşate acţiuni de
comunitate. remediere înainte de apariţia unor impacturi
semnificative.
Au fost stabilite ţinte privind Astfel de ţinte ar trebui să fie prevăzute Ţintele stabilite pe baza testelor de toxicitate
protecţia mediului, iar structura, în Planul de Management de Mediu şi la speciile locale, şi frecvenţa şi distribuţia • Ar trebui acordată o atenţie
metodele, frecvenţa, calitatea şi să fie utilizate ca referinţă în raportul de monitorizării reflectă variaţiile operaţionale şi deosebită monitorizării şi
senzitivitatea monitorizării şi mediu anual. naturale. minimizării exfiltraţiilor şi
prelevării de probe sunt scurgerilor de suprafaţă de la
corespunzătoare pentru aceste depozitul de reziduuri.
ţinte?
• Ţinta conform celor mai bune
practici constă în zero emisii / zero
exfiltraţii.
Datele sunt colectate în Rapoarte lunare şi anuale cu datele de Rapoartele lunare şi anuale cu datele de
conformitate cu cerinţele planului mediu. mediu includ o listă de control a cerinţelor
de monitorizare? relevante.
Datele sunt analizate şi raportate Raportarea la autorităţile relevante.
periodic la autorităţile relevante?
Aspectele de non-conformare sau Menţinerea unui registru privind Registrul privind evenimentele de non- Autorităţile relevante sunt anunţate imediat
anomaliile apărute în cadrul evenimentele de non-conformare şi a conformare şi a celor neprevăzute include în legătură cu orice evenimente de non-
datelor sunt cercetate în mod celor neprevăzute. data şi ora apariţiei evenimentului, data şi conformitate sau evenimente neprevăzute
regulat? ora acţiunilor întreprinse, tipul de acţiune, semnificative.
rezultatele acţiunii, şi interacţiunea cu
autorităţile.
Depozitul de reziduuri este Raport anual de inspecţie elaborat de Raport anual de inspecţie elaborat de un
verificat periodic de către experţi un inginer de specialitate certificat. inginer de specialitate certificat.
geotehnicieni, iar datele de
Partea a 2-a
Pag. 132 din 262
monitorizare sunt analizate?

Partea a 2-a
Pag. 134 din 262
2.7 Gestionarea substanţelor periculoase
2.7.1 Aspecte şi impacturi de mediu
Activităţile miniere utilizează o mare varietate de substanţe chimice pentru extracţie,

procesarea minereului, epurarea apei şi alte activităţi subsidiare. În plus, unele substanţe
chimice sau deşeuri potenţial periculoase sunt generate de procesul minier în sine, cum ar fi
scurgerile acide de la mină şi deşeurile radioactive. Astfel ar trebui ţinut cont şi de capitolul
privind scurgerile acide.
Problemele principale de rezolvat sunt:
• Substanţele periculoase asociate cu activităţile de exploatare şi procesare a

minereurilor includ o serie de substanţe şi compuşi chimici care prezintă ameninţări
serioase pentru sănătatea publică şi pentru mediu dacă nu sunt gestionate
corespunzător.
• Substanţele periculoase pot avea un impact asupra mediului dacă nu sunt eliminate
accidental sau deliberat în concentraţii periculoase, sau dacă sunt eliminate într-o
zonă de unde pot fi eliberate în mediu.
• Procesul de extracţie a aurului cu cianuri ridică probleme deosebite deoarece
utilizează cianura de sodiu, o substanţă chimică extrem de periculoasă, care poate
genera impacturi de mediu considerabile dacă este eliberată în mediu.
Pe amplasamentele miniere din România, există două substanţe chimice care necesită o
atenţie deosebită:
1. Motorina şi lubrifianţii, care prezintă un risc de combustie şi de poluare a apei dacă au loc
scurgeri;
2. Cianurile (în special NaCN) utilizate în mod generalizat în procesarea aurului, care
prezintă un risc semnificativ de poluare a apelor şi care au făcut obiectul unei atenţii
deosebite în România din cauza accidentului de la Baia Mare.
Instalaţii de procesare care utilizează cianuri la un amplasament minier din România

Partea a 2-a
Pag. 135 din 262
2.7.2. Tipurile de produse şi materiale utilizate
A. SUBSTANŢE CHIMICE PENTRU PROCESARE
În afară de depozitarea corectă a substanţelor chimice, trebuie menţinut şi un inventar la zi al

tuturor substanţelor chimice utilizate pe parcursul funcţionării minei, precum şi la închiderea
şi refacerea mediului.
În cele ce urmează vor fi prezentate pe scurt substanţele chimice cel mai frecvent utilizate
într-o exploatare minieră.
Soluţii acide şi caustice
Soluţiile acide şi caustice sunt utilizate pe scară largă pentru procesarea mineralelor,
împreună cu alte materiale potenţial toxice, cum ar fi uleiuri, răşini, vopseluri, şi reactivi de
flotaţie.
Cianuri
Cianurile sunt utilizate în cantităţi mari la majoritatea minelor de aur, şi sunt extrem de
reactive şi de toxice. Cianurile se oxidează rapid în produşi mai stabili, care nu sunt toxici.
Cianurile libere reprezintă forma cea mai toxică de cianuri. Cianurile complexe pot fi toxice
pentru mediul acvatic, astfel că trebuie evitate scurgerile de cianuri în râuri sau lacuri.
La eliminarea cianurilor trebuie avut grijă să nu se îngroape tablete sau pulberi de cianură.
Acestea pot rămâne ca pericol potenţial pe o perioadă de mulţi ani dacă solul este uscat şi
alcalin şi nu există condiţii de oxidare. La închidere reactivii neutilizaţi ar trebui returnaţi la
furnizori sau trimişi la un centru autorizat de eliminare a substanţelor chimice.
Agenţi de flotaţie
Când procesarea se face corespunzător, majoritatea agenţilor de flotaţie sunt absorbiţi la

suprafaţa mineralelor. Totuşi unii pot rămâne în soluţie în reziduurile de la procesare.
Majoritatea substanţelor chimice organice în soluţie din reziduurile sub formă de şlam sunt
oxidate în iazul de decantare şi nu se găsesc în efluentul final.
Bazinele de retenţie şi conductele de transport al substanţelor chimice de la flotare ar trebui

proiectate în aşa fel încât să prevină scurgerile. Deoarece toxicitatea multor agenţi de flotaţie
nu este bine cunoscută, deşi se consideră că este redusă, aceştia ar trebui trataţi cu
precauţie, în special la închiderea minei. La acel moment reactivii neutilizaţi ar trebui
returnaţi la furnizori sau trimişi la un centru autorizat de eliminare a substanţelor chimice.
Partea a 2-a
Pag. 136 din 262
B. Produşi pe bază de hidrocarburi
Principalul impact de mediu al produselor petroliere apare în zonele unde circulă vehicule şi
unde se desfăşoară activităţi de întreţinere a acestora.
Aceste produse se scurg în mod frecvent în sol, şi se pot acumula în sol, iar dacă se găsesc
în concentraţii suficient de mari, creează un mediu toxic pentru floră şi faună.
În trecut s-au utilizat două soluţii principale pentru neutralizarea impactului produselor
petroliere. Primul a fost excavarea solului contaminat - operaţie care presupune costuri
ridicate -, şi eliminarea sa la un depozit de deşeuri periculoase, din care în majoritatea ţărilor
există foarte puţine, dacă există.
Depozitarea acestor soluri contaminate în iazuri de decantare sau halde de deşeuri nu face
decât să complice managementul programului de gestionare. A doua metodă constă în
acoperirea suprafeţei contaminate cu un strat gros de sol care să izoleze hidrocarburile de
suprafaţă. Această metodă totuşi poate reprezenta o problemă pe viitor, deoarece vegetaţia
care se va stabili pe stratul de sol de la suprafaţă va dezvolta o reţea de rădăcini care vor
pătrunde în final prin acest strat de suprafaţă. Acest lucru va spori posibilitatea pătrunderii în
sol a apelor din precipitaţii care va permite hidrocarburilor să se ridice la suprafaţă, şi în
unele cazuri să se scurgă şi să afecteze astfel apele de suprafaţă sau subterane.
C. ALTE DEŞEURI
Pe majoritatea amplasamentelor miniere există multe alte deşeuri, fiecare dintre acestea
necesitând o gestionare corespunzătoare. Cele mai importante sunt azbestul, bifenilii
policloruraţi (PCB), şi acumulatori cu plăci de plumb şi acid sulfuric.
Azbestul a fost utilizat pe scară largă ca material de izolare şi ignifug. Fibrele de azbest
generează afecţiuni pulmonare şi sunt cancerigene. Transformatoarele electrice produse
înainte de 1975 se poate să conţină ulei izolant cu conţinut de PCB. Aceştia sunt toxici, se
acumulează şi sunt persistenţi în mediu. Plumbul are la rândul său o serie de efecte asupra
sănătăţii, şi ar trebui luate măsuri pentru a preveni scurgerea sa din baterii în mediu.
Fiecare din aceste deşeuri reprezintă un pericol doar dacă este eliminat în mediu. Programul
de management de mediu al minei ar trebui să includă şi proceduri de gestionare a acestor
deşeuri.
Partea a 2-a
Pag. 137 din 262

UNE METAL
BP1 Un plan de management cuprinzător
Multe companii includ toate acţiunile legate de gestionarea substanţelor periculoase într-un
plan de management simplu dar cuprinzător. Acesta consolidează toate activităţile, funcţiile,
responsabilităţile şi mecanismele de control pentru gestionarea substanţelor periculoase
pentru mediu într-un singur document care să fie uşor de accesat.
Un plan de management bine structurat va include următoarele secţiuni:

declaraţie de politică sau intenţie;
descriere a sistemelor fizice de prevenire a contaminării mediului;
Referinţe la standardele de proiectare pentru echipamentele de control;
Un plan de acţiune, care să includă verificări şi inspecţii de rutină, precum şi
îmbunătăţiri de sistem propuse;
Grafice de responsabilitate, care să prevadă clar persoanele responsabile pentru
fiecare secţiune, zonă sau procedură etc.;
Formulare standard pentru înregistrarea datelor de la inspecţii, a acţiunilor necesare,
pentru raportarea accidentelor cum ar fi deversările;
Planuri de răspuns la situaţii de urgenţă, acţiuni imediate şi proceduri.
Aceste planuri de management ajută de asemenea la analizele periodice privind performanţa

realizată. Totuşi ele trebuie să fie analizate şi revizuite periodic pentru a asigura
aplicabilitatea continuă a tuturor secţiunilor. Este important ca Planul de Management de
Mediu să includă şi un plan de management al materialelor periculoase.
Partea a 2-a
Pag. 138 din 262
Listă de control pentru gestionarea, depozitarea şi eliminarea materialelor periculoase (Sursă: Checklist for Sustainable Minerals,
Environment Australia, 2003 – Sustainable Minerals program, ISBN 0 642 546231 – Australia Environment)
Problema Rezultate Indicatori de performanţă Îmbunătăţiri
Cunoaşteţi compoziţia tuturor Documentaţie privind toate materialele Integrarea procedurilor de gestionare, depozitare şi
materialelor utilizate, generate sau • O bază mai bună pentru utilizate, generate sau depozitate, care manipulare a tuturor tipurilor de materiale periculoase
depozitate pe amplasament, şi a estimarea riscurilor pentru să cuprindă toate caracteristicile pe amplasament în toate planurile, sistemele şi
modului în care acestea pot fi populaţie şi mediu. periculoase şi impacturile lor potenţiale manualele operaţionale relevante, inclusiv:
periculoase? pentru populaţie şi mediu.
• O mai bună proiectare a • Planul de gestionare a deşeurilor;
amplasamentului minei,
infrastructurii, proceselor, • Planul de gestionare a substanţelor chimice;
sistemelor operaţionale.
• Cerinţe de raportare pentru incidentele,
• Planuri de management evenimentele şi condiţiile de mediu.
pentru reducerea acestor
riscuri.
Aţi identificat riscurile asociate cu Studiul de Impact de Mediu (EIS), Senzitivitatea receptorilor identificaţi şi consecinţele
materialele periculoase • Bazele planificării legate Planul Minei, şi Planul Operaţional / impacturilor materialelor periculoase asupra acestora
identificate? de instalaţiile miniere, de Sistemul de Management de Mediu sunt utilizate pentru a oferi specificaţii de proiectare
sisteme şi proceduri (SMM) includ o listă cu: pentru măsurile de protecţia mediului. Ar trebui
pentru reducerea aplicat un factor de siguranţă care să asigure un
potenţialelor impacturi • receptorii de mediu care ar anumit nivel de securitate împotriva eliminărilor
asupra receptorilor putea fi afectaţi negativ de accidentale sau neprevăzute de substanţe
sensibili. materialele periculoase; periculoase.
• Planificarea unor sisteme • o evaluare a impacturilor la identificarea substanţelor periculoase, a modului în

de rezervă şi a punctelor potenţiale. care sunt utilizate şi a riscurilor asociate, ar putea fi
de monitorizare pentru util ca acestea să fie considerate grupate pe
protecţia receptorilor de categorii, cum ar fi:
mediu sensibili.
• materiale din activitatea de explorare (în
principal combustibili, uleiuri, lubrifianţi şi
noroi de foraj);
• substanţe chimice de proces şi materiale de

service (inclusiv combustibili, lubrifianţi,
reactivi, solvenţi etc. de la instalaţia de
Partea a 2-a
Pag. 139 din 262
procesare, de la atelierul de service pentru

vehicule, spaţii de depozitare, rezervoare);
• deşeuri de proces, de ex. reziduuri care

generează scurgeri acide sau cu conţinut
ridicat de cianuri;
• materiale şi deşeuri radioactive de ex. de la

unele indicatoare de nivel, indicatori
radioactivi, crustă pe de conductele de
produse petroliere, pulberi de la cuptor, şlam
de la rafinarea electrochimică, steril minier
cu minerale grele, gaz radon în minele
subterane;
• alte fluxuri de deşeuri de ex. substanţe

chimice de laborator expirate sau în exces,
PCB din transformatoare.
Aţi colectat informaţii privind O bază solidă pentru dezvoltarea Documentaţie privind tehnicile de Documentaţia este revizuită anual pentru a asigura
modul în care trebuie gestionate sistemelor şi procedurilor pentru gestionare pentru minimizarea includerea informaţiilor noi.
aceste materiale pentru reducerea substanţe periculoase în cadrul riscurilor.
riscurilor? SMM-ului pentru amplasament.
Informaţiile pe care le-aţi colectat Informaţiile colectate permit Sunt colectate informaţii pentru toate
acoperă toate aspectele utilizării planificarea integrată şi asigurarea substanţele periculoase utilizate,
acestor materiale pe parcursul gestionării corespunzătoare a generate sau eliminate pe parcursul
tuturor etapelor de desfăşurare a substanţelor periculoase în toate explorării, construcţiei minei, dării în
proiectului minier? etapele proiectului, inclusiv etapele funcţiune, exploatării, dezafectării şi
de tranziţie. închiderii.
Aspectele legate de utilizarea, Un risc mai redus de apariţie a Substanţele periculoase sunt luate în
depozitarea, manipularea şi impacturilor pe parcursul etapelor considerare în documentele de
eliminarea substanţelor de dezvoltare, funcţionare şi planificare.
periculoase sunt luate în închidere.
considerare în mod detaliat în
Declaraţia privind Impactul de
Mediu sau alte documente de
planificare?
Partea a 2-a
Pag. 140 din 262
Propunerea de proiect (de ex. în Cadru pentru o abordare complet Principiile de Producţie mai Curată sunt Documentul de planificare stabileşte priorităţi pentru
Declaraţia de Impact de Mediu) integrată pentru reducerea incluse în documentul de planificare. minimizarea deşeurilor:
încorporează principii de Producţie riscurilor legate de substanţele • evitarea generării deşeurilor;
mai Curată? periculoase. • reducerea cantităţii de deşeuri generate;
• reutilizarea deşeurilor;
• reciclarea şi recuperarea deşeurilor;
• tratarea deşeurilor;
• eliminarea deşeurilor.
Propunerea de proiect ia în Riscurile şi costurile pe termen Proiectarea iniţială ţine cont de toate Deciziile privind proiectarea iniţială şi a sistemelor ar
considerare avantajele unei lung legate de gestionarea avantajele potenţiale ce rezultă din trebui să ia în considerare atât avantajele tangibile
gestionări a substanţelor necorespunzătoare a substanţelor gestionarea substanţelor periculoase cât şi pe cele intangibile, cele pe termen lung şi scurt,
periculoase conform celor mai periculoase sunt minimizate. conform celor mai bune practici. care rezultă din Producţia mai Curată.
bune practici, şi maximizarea
acestor avantaje?
Aţi planificat proiectul în aşa fel Asigurarea ca abordarea utilizată Documentele de planificare evaluează Sistemele şi elementele de structură şi proiectare a
încât să minimizaţi utilizarea reprezintă cea mai bună practică alternativele privind tipul şi cantitatea minei pot fi revizuite de la zero, de ex. în cazul
substanţelor periculoase? pentru amplasament şi pentru tipul de substanţe periculoase ce urmează a modernizărilor majore ale echipamentelor sau
de operaţie respectiv. fi utilizate. extinderea minei.
Amplasamentul proiectului a fost Probabilitate scăzută de avarii la Dovezi privind faptul că infrastructura şi Se efectuează o modelare specifică pentru
proiectat astfel încât să se reducă sisteme sau de apariţie a unor amplasamentul minei se bazează pe amplasament care să identifice evenimentele cu
riscul de apariţie a scurgerilor sau neconformităţi. specificaţii menite s[ evite riscurile de probabilitate mică de apariţie dar cu risc ridicat, cum
a altor eliminări de substanţe apariţie a scurgerilor, atât în condiţii ar fi precipitaţiile extreme. Toate proiectele includ un
periculoase? normale cât şi anormale de funcţionare. factor de siguranţă, de ex. cuve de retenţie; sisteme
auto-protejate cum ar fi bazinele de decantare
secundare; cuve de retenţie duble/ conducte dublu-
etanşate în zonele cheie sau pentru materialele cu
grad mare de periculozitate.
Sunt implementate controale Probabilitate scăzută de avarii la Raport elaborat de un expert tehnic Intervalul de timp necesar pentru finalizarea unor
tehnice care să asigure construirea sisteme sau de apariţie a unor care să demonstreze că sistemele de procese din cadrul Evaluării Impactului de Mediu
elementelor de proiect referitoare neconformităţi. infrastructură ale minei au fost poate permite companiei să identifice modalităţi mai
la gestionarea substanţelor construite conform planurilor aprobate, bune de gestionare a substanţelor periculoase care,
periculoase în conformitate cu sau chiar la parametri mai buni decât în funcţie de acordul autorităţilor, pot fi introduse în
planurile aprobate? acestea. etapa de construcţie.
Sistemele de control au fost Probabilitate scăzută de avarii la Raport elaborat de experţii tehnici care
verificate în faza de punere în sisteme sau de apariţie a unor să confirme faptul că sistemele au fost
funcţiune înainte de începerea neconformităţi. testate şi funcţionează conform
Partea a 2-a
Pag. 141 din 262
funcţionării propriu-zise? specificaţiilor, înainte de a fi date în

funcţiune.
Aveţi un plan de gestionare a • Planul de Management Plan documentat pentru Managementul Broşura "Environmental Management Systems
substanţelor periculoase? cuprinde ţintele şi Substanţelor Periculoase. Sustainable Minerals" descrie componentele unui
strategiile de gestionare SMM complet integrat pentru toate aspectele de
pentru toate problemele mediu ale unui amplasament. Multe companii
identificate în cadrul urmăresc să obţină certificarea la standarde
evaluării impactului şi al internaţionale, cum ar fi ISO 14001, pentru a-şi
consultării cu demonstra astfel angajamentul de mediu către
comunitatea. autorităţi şi alte părţi interesate.
• Planul de Management
este integrat cu alte
planuri operaţionale într-
un SMM general al
proiectului.
Planul identifică toate substanţele Conducerea companiei este Planul include un inventar al tuturor
periculoase utilizate pe informată despre toate substanţele substanţelor periculoase utilizate,
amplasament? care necesită o grijă şi atenţie generate şi eliminate pe amplasament.
Aţi caracterizat impacturile de deosebite, monitorizare, Planul de Management al Substanţelor
mediu posibile de la aceste elaborarea unor manuale de Periculoase enumerează impacturile
materiale? instrucţiuni şi a unor semnale posibile ale fiecărui tip de material
corespunzătoare. periculos.
Aţi documentat metodele de Planul de Management al Substanţelor
transport, manipulare, utilizare şi Periculoase prevede metodele de
eliminare a tuturor materialelor transport, manipulare şi utilizare pentru
periculoase, precum şi cerinţele de fiecare material periculos, şi descrie
gestionare în condiţii de siguranţă riscurile asociate cu fiecare.
pentru fiecare caz?
Zonele unde se manevrează, se • Reducerea probabilităţii Inspectarea amplasamentului pentru Elementele de infrastructură pot fi marcate printr-un
depozitează sau se utilizează de apariţie a erorilor verificarea semnalizărilor şi etichetelor. cod de culori sau prin alte metode pentru identificarea
substanţe periculoase au semne umane, şi creşterea materialelor periculoase (de ex. utilizarea unui cod de
de avertizare privind potenţialele siguranţei angajaţilor. culori la vopsirea conductelor), şi pentru semnalarea
pericole şi procedurile • Angajaţii sunt conştienţi unor precauţii speciale necesare (de ex. echipamente
corespunzătoare care să fie de riscuri şi sunt capabili de protecţie, numirea unui paznic care să asigure
utilizate pentru reducerea să raporteze incidentele siguranţa celorlalţi lucrători).
riscurilor? de neconformitate.
• Angajaţii înţeleg
Partea a 2-a
Pag. 142 din 262
responsabilităţile şi rolurile
lor în prevenirea poluării
atât în situaţii de rutină cât
şi de urgenţă.
Planul de Management al Probabilitate mai scăzută de avarii Dovezi privind revizuirea periodică şi
Substanţelor Periculoase la sisteme sau de apariţie a unor actualizarea planului de management. • Revizuirea anuală a planului de
încorporează măsuri, sisteme şi non-conformităţi. management.
standarde actualizate din codurile
de practică şi ghidurile curente? • Includerea măsurilor prevăzute în ghidurile
şi codurile de practică internaţionale.
Planul de Management al • Nu există lacune sau Planul de Management al Substanţelor Planul de Management al Substanţelor Periculoase şi
Substanţelor Periculoase este suprapuneri de măsuri Periculoase face referiri multiple la alte alte planuri relevante, în special cele de Răspuns la
integrat cu alte sisteme de sau responsabilităţi în planuri de management pentru Situaţii de Urgenţă şi Gestionarea Deşeurilor, ar
management operaţionale şi de problemele legate direct amplasament, în special Planurile de trebui integrate ca secţiuni distincte în cadrul unui
mediu din cadrul companiei? sau indirect de Management pentru Situaţii de singur Plan de Management de Mediu.
gestionarea substanţelor Urgenţă, pentru Gestionarea Deşeurilor
periculoase. şi pentru Managementul Mediului.
• Nu există inconsistenţă în
instrucţiuni sau obiective.
Responsabilităţile specifice pentru • Dovezi privind Planul de management stabileşte Persoanele nominalizate trebuie să aibă nivelul de
gestionarea substanţelor angajamentul conducerii angajaţii cu responsabilităţi specifice autoritate necesar pentru luarea deciziilor şi iniţierea
periculoase sunt alocate unor pentru gestionarea pentru gestionarea substanţelor de acţiuni în situaţii de urgenţă.
angajaţi corespunzători? substanţelor periculoase; periculoase.
• Linii clare de
responsabilitate şi luare a
deciziilor, în special în
situaţii de urgenţă.
Aveţi un Plan de Răspuns la Proceduri corecte care să fie Planuri documentate de Răspuns la Planul trebuie să numească persoanele responsabile
Situaţii de Urgenţă şi Neprevăzute urmate în caz de situaţii de urgenţă Situaţii de Urgenţă şi Neprevăzute. cu autoritate care să implementeze măsurile din plan.
care să acopere toate substanţele şi neprevăzute. Aceste persoane trebuie să aibă nivelul de autoritate
periculoase identificate în Planul necesar pentru luarea deciziilor şi iniţierea de acţiuni
de Management al Substanţelor în situaţii de urgenţă şi neprevăzute.
Periculoase?
Echipamentele şi instrucţiunile Proceduri corecte care să fie • Se utilizează echipamente Evitarea păstrării echipamentelor de protecţie în
necesare sunt uşor accesibile în urmate în caz de situaţii de urgenţă corespunzătoare (inclusiv locuri încuiate, pentru a asigura permanent accesul
caz de situaţii de urgenţă şi şi neprevăzute. îmbrăcăminte de protecţie). uşor la acestea. Trebuie verificat periodic ca
Partea a 2-a
Pag. 143 din 262
neprevăzute? • Reducerea riscurilor de echipamentele de protecţie şi semnele de informare

impacturi majore de la să fie prezente şi în stare bună.
incidente ieşite din comun.
Eliminarea substanţelor • Practicile de eliminare a • Nu există dovezi privind
periculoase, inclusiv deşeuri, se substanţelor periculoase existenţa unor impacturi de
face astfel încât să se evite sau să sunt conforme cu mediu sau neconformităţi.
se reducă impacturile de mediu? principiile de Producţie • Auditurile de mediu efectuate
mai Curată şi cu nu indică nici un impact, sau
obiectivele Planul de nici un risc semnificativ de
Management al apariţie a unor impacturi
Substanţelor Periculoase. asupra receptorilor de mediu
• Asigurarea unui grad sensibili.
ridicat de protecţie a
mediului.
Compania şi-a exprimat Dovezi privind angajamentul Angajamentul de a asigura instruirea
angajamentul de a asigura companiei de a asigura un nivel angajaţilor în gestionarea substanţelor
instruire în gestionarea corespunzător de conştientizare şi periculoase este documentat în
materialelor periculoase? înţelegere în rândul angajaţilor. declaraţia de politică şi în Planul de
Management al Substanţelor
Periculoase.
Angajaţii sunt instruiţi în Toţi angajaţii sunt conştienţi de Plan de instruire documentat în •
Instruirea ar trebui să fie acordată angajaţilor
gestionarea substanţelor pericolele legate de substanţele legătură cu substanţele periculoase şi cu roluri de conducere, inclusiv cei din
periculoase? periculoase, şi de măsurile gestionarea acestora, care a fost departamentele administrative.
corespunzătoare de gestionare a aplicat tuturor angajaţilor permanenţi. • Cursuri periodice de actualizare.
acestora.
Contractorii sunt instruiţi Plan de instruire documentat în Pot fi elaborate cursuri mai scurte care să se
în gestionarea substaneţlor legătură cu substanţele periculoase şi focalizeze asupra activităţilor specifice desfăşurate de
periculoase? gestionarea acestora, care a fost contractori şi angajaţii temporari.
aplicat tuturor contractorilor şi
angajaţilor temporari.
Există un program de monitorizare Informaţii actualizate despre: Program de monitorizare documentat Programul de monitorizare ar trebui să fie verificat
care să acopere transportul, • nivelul de gestionare a care cuprinde proceduri de printr-un audit de mediu anual pentru a determina în
depozitarea, manipularea şi materialelor periculoase monitorizare şi prelevare de probe ce măsură programul este adecvat, şi pentru a
utilizarea materialelor periculoase? • riscuri probabile pentru reţinerea satisfăcătoare a recomanda eventuale puncte unde sunt necesare
substanţelor periculoase. Programul va îmbunătăţiri.
• gradul de aplicare şi
include:
respectare a instrucţiunilor
pentru angajaţi • calitatea apei subterane
Partea a 2-a
Pag. 144 din 262
• Proceduri operaţionale •
rezervorare de depozitare şi
standard - zone, cuve de retenţie
concentraţii • Emisii de la coş şi alte emisii
• toxicitate atmosferice
• comportamentul chimic • Scurgeri de la reziduuri şi de
• direcţia şi viteza de la haldele de steril
transfer al poluanţilor • Scurgeri de la amenajările
pentru eliminarea deşeurilor.
• Inspecţii periodice pe
amplasament pentru a verifica
integritatea sistemelor, inclusiv
semnalizările.
• analiza periodică a sistemelor
de operare şi a practicilor de
lucru ale angajaţilor.
Păstraţi înregistrări privind Accesul rapid la documente pentru Documentele sunt disponibile pe
sistemele de management al referinţă, de ex. în situaţii de amplasament şi sunt uşor de accesat
substanţelor periculoase, urgenţă, pentru audit, pentru după tipul de substanţă şi după
procedurile şi incidentele, şi copii compararea cu ghidurile noi şi proceduri.
ale instrucţiunilor relevante ale actualizare.
producătorilor, şi ale codurilor,
standardelor şi cerinţelor
legislative?
Efectuaţi audituri periodice privind Asigurarea conformării modului de Dovezi privind verificarea periodică a Audit anual.
transportul, depozitarea, gestionare a substanţelor transportului, depozitării, manipulării şi
manipularea şi utilizarea periculoase cu cele mai bune utilizării substanţelor periculoase,
materialelor periculoase? practici. printr-un proces formal de audit.
Aveţi implementat un sistem care Risc redus de apariţie a unor Dovezi privind implementarea • Analize de rutină şi raportări privind
să încurajeze îmbunătăţirea impacturi de la substanţele recomandărilor de îmbunătăţire a recomandările făcute pentru toate
continuă a modului de gestionare periculoase de-a lungul timpului. modului de gestionare a substanţelor incidentele deosebite care implică
şi eliminare a substanţelor periculoase. substanţele periculoase.
periculoase? • Recomandările de la audituri, investigarea
incidentelor, inspecţii din partea autorităţilor
etc., sunt implementate într-o perioadă dată,
de ex. 3 luni.
Partea a 2-a
Pag. 146 din 262

UNE METAL
BP2 Managementul cianurilor
Cianura reprezintă o substanţă chimică industrială valoroasă, utilizată pe scară largă. Este
probabil cel mai bine cunoscută pentru utilizarea sa în minerit ca lixiviant pentru extracţia
aurului şi argintului din minereu, dar numai cca 13% din cianura produsă în industrie se
utilizează în minerit. Deşi este un compus comun întâlnit şi foarte important pentru natură,
cianura este considerată în general o substanţă foarte periculoasă.
Companiile miniere care adoptă principiile din cele mai bune practici şi care au o abordare
pro-activă a gestionării cianurilor vor avea probabil multe avantaje, inclusiv:
o mai bună protecţie a faunei sălbatice;
relaţii mai bune cu publicul şi autorităţile;
performanţe economice şi de mediu mai bune;
riscuri şi răspunderi mai mici;
acces mai uşor la capital şi posibil costuri de asigurare mai mici.
A. PRINCIPII DE BAZĂ ALE CELOR MAI BUNE PRACTICI DE GESTIONARE A

CIANURILOR
Cele mai bune practici de gestionare a cianurilor necesită elaborarea, implementarea şi

revizuirea continuă a procedurilor organizaţionale şi operaţionale relevante. Scopul acestora
este să asigure că riscul de apariţie a unor impacturi negative pentru mediu şi sănătatea
umană este neglijabil, şi este menţinut la un nivel acceptabil pentru comunitate şi astfel şi
pentru autorităţi. Toate aspectele legate de manipularea şi utilizarea cianurilor ar trebui să
ţină de responsabilitatea titularului activităţii miniere, de la asigurarea unor standarde ridicate
de protecţie a mediului şi a sănătăţii de către producător, la asigurarea condiţiilor de
transport la amplasament, până la manipularea, depozitarea, utilizarea şi tratarea lor pe
amplasament, şi eliminarea finală, care poate presupune impacturi de mediu pe termen scurt
şi lung. Pentru conformarea cu principiile de eco-eficienţă şi producţie mai curată, operatorul
ar trebui de asemenea să depună eforturi pentru reducerea cantităţilor de cianuri aduse şi
utilizate pe amplasament.
Partea a 2-a
Pag. 147 din 262
Nu există un sistem unic de aplicare a celor mai bune practici, care să poate fi utilizat la toate
exploatările miniere, date fiind diferenţele, de la un amplasament la altul, care ţin de
caracteristicile minereurilor, climă, teren, senzitivitatea mediului şi a comunităţii locale.
Acţiunile corespunzătoare care trebuie luate pot depinde de etapa la care se află exploatarea
minieră. De aceea pentru adoptarea celor mai bune practici este necesară o abordare
dinamică, specifică pentru fiecare amplasament. Cele mai Bune Practici reprezintă "modul
optim de a desfăşura activităţile", şi în acest context este esenţial să se respecte cerinţele
legislative aplicabile, şi de asemenea să fie implementate complet principiile şi standardele
de practică ale Codului Internaţional de Management al Cianurilor.
Cele "Zece Principii" prezentate mai jos cuprind un set de principii de management care se
aplică tuturor industriilor unde se utilizează cianuri. Este foarte important să fie alocate
resursele necesare pentru implementarea efectivă a acestor principii.
Zece Principii
Pentru adoptarea celor mai bune practici pentru gestionarea cianurilor trebuie aplicate
următoarele Zece Principii.
1. Implementarea unei proceduri generale de planificare, de la concepţie la închidere şi
reabilitare, pentru toate exploatările miniere care utilizează cianuri, pe baza unei evaluări a
riscurilor care maximizează avantajele şi minimizează răspunderile şi impacturile de mediu.
2. Adoptarea, implementarea şi revizuirea periodică a unei strategii de management al
cianurilor, în cadrul planului de management de mediu al minei pentru implementarea celor
mai bune practici.
3. Introducerea iniţială şi continuă a unui program de instruire în protecţia muncii şi
gestionarea cianurilor pentru toţi angajaţii implicaţi în gestionarea cianurilor, inclusiv
contractanţi, care au responsabilităţi de conducere, operaţionale sau de întreţinere, sau care
manipulează sau sunt expuşi la cianuri. Aceste programe de instruire ar trebui să acopere atât
rolurile de zi cu zi ale angajaţilor, cât şi modalităţile de răspuns la situaţiile de urgenţă legate de
cianuri.
4. Stabilirea unor responsabilităţi bine definite pentru persoanele cu putere de decizie şi cu
linii de comunicaţie eficace în cadrul forţei de muncă.
5. Instituirea unor proceduri sigure pentru manipularea cianurilor, care să cuprindă transportul,
depozitarea, retenţia, utilizarea şi eliminarea.
6. Integrarea planurilor de management al cianurilor şi de management al apei din cadrul
minei.
7. Identificarea şi implementarea unor opţiuni corespunzătoare de minimizare a cererii de
cianuri, şi de reutilizare, reciclare şi eliminare a cianurilor reziduale de la operaţiile de pe
amplasament.
8. Efectuarea periodică a unor audituri privind cianurile şi revizuirea procedurilor de
gestionare a cianurilor, dacă este cazul.
9. Elaborarea unui program de monitorizare de a mediului, pentru locurile de muncă şi
pentru mediu, care să aibă la bază un protocol de prelevare şi păstrare a probelor, analize dşi
raportarea rezultatelor.
10. Stabilirea unei proceduri de răspuns la situaţii de urgenţă, atent elaborată şi exersată în
mod periodic.
Partea a 2-a
Pag. 148 din 262
O provocare majoră constă în asigurarea deschiderii şi transparenţei faţă de public privind

sistemele utilizate în industria minieră, pentru că altfel preocuparea şi rezistenţa comunităţii
faţă de utilizarea cianurilor în industria minieră vor fi foarte greu de schimbat. Angajamentul
de a asigura o bună gestionare şi soluţii tehnice adecvate trebuie să cuprindă şi
angajamentul de comunicare a riscurilor şi performanţei, astfel încât ameninţările reale şi
percepute să poată fi înţelese, iar comunitatea să dezvolte atitudini de încredere mai mare
faţă de industria minieră a aurului.
B. ADOPTAREA CODULUI INTERNAŢIONAL DE GESTIONARE A CIANURILOR
Formularul de solicitare pentru organizaţiile care vor semna codul, şi informaţiile aferente,
inclusiv criteriile pentru semnatari şi taxele de aplicare sunt în curs de elaborare, şi vor fi
disponibile la pagina de internet http://www.cyanidecode.org. Semnatarii Codului vor
proiecta, construi, opera şi dezafecta instalaţiile pe care le deţin în conformitate cu cerinţele
Codului, iar activităţile lor vor fi auditate de o terţă parte independentă, rezultatele auditului
urmând să fie făcute publice. Pentru a obţine certificarea, principiile şi standardele Codului
trebuie să fie implementate în decurs de trei ani de la semnare. O cerinţă preliminară pentru
certificare este efectuarea unui audit independent care să demonstreze conformarea cu
Codul.
Principiile şi standardele sunt prevăzute succint în Cod. O serie de note cuprinzătoare care
oferă sprijin pentru implementarea acestora se pot descărca de la
http://www.cyanidecode.org. Există în curs de elaborare şi un ghid privind sistemele de
management pentru mine de mici dimensiuni.
Cerinţele de implementare sunt diferite de la o mină la alta, în funcţie de calitatea instalaţiilor

existe pentru gestionarea cianurilor, de sisteme, de cunoştinţe, de comportamente, precum
şi de nivelul şi caracterul riscurilor pentru sănătatea umană şi pentru mediu.
Alte surse de informaţii practice includ ghidurile elaborate de o serie de autorităţi de

reglementare, cum ar fi:
Department of Industry and Resources, Western Australia, 1992 - Cyanide

Management Guideline;
Government of Western Australia - Cyanide Information on Handling, Storage and

First Aid
Department of Environment and Heritage, Queensland 1990 - Guidelines on

Prevention of Water Pollution from Cyanide Use in Gold Ore Processing;
National Occupational Health and Safety Commission, Australia

Partea a 2-a
Pag. 149 din 262
British Columbia Technical and Research Committee on Reclamation, 1995 -

Technical Guide for the Environmental Management of Cyanide in Mining.
Codul le solicită organizaţiilor semnatare să se conformeze cu principiile şi standardele

pentru protecţia mediului, a angajaţilor şi a comunităţii în toate etapele utilizării cianurilor,
adică în timpul:
producerii cianurilor;
transportului către amplasamentul minier;
manipulării şi depozitării pe amplasament;
toate aspectele activităţilor miniere; şi
dezafectării minei.
La implementarea acestor măsuri se anticipează acţiuni speciale în legătură cu:

siguranţa angajaţilor;
răspunsul la situaţii de urgenţă;
instruirea forţei de muncă; şi
consultarea comunităţii şi comunicarea cu aceasta.
Un obiectiv cheie pentru Cod constă în certificarea conformării cu principiile şi standardele

Codului, şi publicarea informaţiilor privind operatorii certificaţi pe pagina de internet a
Institutului Internaţional pentru Managementul Cianurilor. Pentru păstrarea certificării, o
instalaţie trebuie să respecte toate condiţiile de mai jos:
conformare totală sau substanţială, demonstrată de auditorul independent;
instalaţiile care se conformează substanţial au depus Planuri de Acţiune pentru
corectarea deficienţelor şi implementarea acestora într-un interval de timp stabilit
(maxim 1 an);
nu trebuie să existe nici un aspect care să demonstreze că instalaţia nu se
conformează cu condiţiile din Cod;
dată la trei ani are loc un audit de verificare; şi
în interval de doi ani de la schimbarea proprietarului instalaţiei se va desfăşura un
audit de verificare.
Principalele impedimente în adoptarea Codului de către companiile miniere sunt în prezent

dificultăţile de conformare, complexitatea ghidurilor de implementare, şi independenţa
modului de administrare a Codului de către Institutul Internaţional de Management al
Cianurilor (Den Dryver 2002). Totuşi aceste probleme sunt contrabalansate de avantajele
unor standarde mai bune de gestionare a cianurilor de către organizaţiile semnatare; în
Partea a 2-a
Pag. 150 din 262
consecinţă o reducere a riscurilor; şi un grad mai mare de încredere a părţilor interesate în

raportarea privind problemele de mediu efectuată de organizaţiile semnatare. Posibilitatea ca
organizaţiile semnatare să fie mai uşor acceptate de autorităţile şi comunitatea locală
reprezintă o motivaţie comercială puternică pentru companii de a implementa Codul (Den
Dryver 2002).
C. INTEGRAREA CELOR MAI BUNE PRACTICI DE UTILIZARE A CIANURILOR ÎN

SISTEMELE DE MANAGEMENT
Managementul cianurilor nu reprezintă o problemă individuală, izolată; este strâns legată de

alte cerinţe importante de aplicare a unui management de mediu conform celor mai bune
practici în industria minieră, în special privind gestionarea apelor, depozitarea şi manipularea
substanţelor periculoase, monitorizarea mediului, refacerea mediului, şi gestionarea
riscurilor. Astfel integrarea gestionării cianurilor în cadrul sistemelor de management
necesită o abordare largă şi cuprinzătoare, prin care să fie identificate şi abordate toate
activităţile legate de cianuri şi riscurile asociate acestora. Această identificare se realizează
în mod normal în etapele de planificare şi evaluare a impactului de mediu, înainte de
începerea exploatării, dar şi modificările şi actualizările sistemelor operaţionale, care implică
cianuri, efectuate pe parcursul duratei de viaţă a minei pot necesita o reevaluare a
aspectelor de mediu pentru a asigura cunoaşterea tuturor riscurilor.
Partea a 2-a
Pag. 151 din 262
Managementul deşeurilor de cianuri

Deşi este de dorit să se recicleze cât se poate de mult din cianuri, este practic inevitabil ca o
parte din acestea să ajungă în fluxurile de deşeuri şi, în special, la amenajările şi iazurile de
decantare a reziduurilor de la procesare. Deşeurile de cianuri trebuie gestionate astfel încât
să se reducă impactul lor de mediu la niveluri acceptabile. Aceasta presupune integrarea şi
aplicarea unor cunoştinţe din diferite domenii, astfel încât reţinerea cianurilor să se realizeze
în mod eficace şi durabil (Ritcey 1989).
Problemele de poluare a mediului, în special cele de contaminare a apei subterane, pot fi
foarte costisitor de remediat. De asemenea ele tind să aibă şanse de succes foarte reduse.
Altfel spus, prevenirea este mai bună decât remedierea.
În multe privinţe importante, cele mai bune practici din domeniul gestionării cianurilor
reprezintă o parte a celor mai bune practici de gestionare a reziduurilor de procesare, astfel
că ar trebui consultate şi alte materiale relevante (Managementul Apelor, Evitarea scurgerilor
de la reziduuri). Unele din cele mai importante aspecte care trebuie avute în vedere în etapele
de planificare, funcţionare şi închidere a unei amenajări de depozitare a reziduurilor, esenţiale
pentru gestionarea cianurilor, sunt:
standarde tehnice ridicate pentru proiectarea, construcţia, întreţinerea şi dezafectarea
amenajărilor de depozitare a reziduurilor;
bariere sigure - ar trebui colectate suficiente date geotehnice, hidraulice şi de proiectare
în etapa de planificare pentru a demonstra că pot fi realizate bariere sigure de retenţie, în
scopul de a ajunge la "zero-deversări";
volumul de efluenţi deversaţi - acesta va afecta dimensiunea optimă a instalaţiei, şi poate
fi evaluat utilizând modele hidrologice în cadrul planului general de management al apelor;
- intrări - ape cu reziduuri, precipitaţii, alte intrări (de ex. scurgerile de suprafaţă din
bazinul de recepţie, apele uzate, efluenţi concentraţi, apa subterană);
- ieşiri - ape recirculate în diverse scopuri, evaporare, apă interstiţială (apa reţinută
în porii reziduurilor), pierderi prin exfiltraţii (nici un baraj sau structură de iaz nu
este complet etanşă);
caracteristicile efluenţilor (compoziţie, concentraţii, proprietăţi fizico-chimice) - în cazul
cianurilor, alţi compuşi din fluxul de deşeuri pot favoriza retenţia, degradarea sau
atenuarea toxicităţii, adică pot avea rolul de bariere chimice;
calitatea estimată a apei de exfiltraţie şi tipurile de cianuri care o pot contamina;
vitezele de exfiltraţie anticipate;
prezenţa unor canale naturale de drenare;
capacitatea naturală a straturilor de dedesubt de a atenua contaminarea din exfiltraţii;
evaluarea calităţii şi stării apei subterane nealterate - volumul şi calitatea apei, adâncimea
acviferului, capacitatea acviferului de transmitere a apei, tipul şi gradul utilizării curente; şi
monitorizarea instalaţiilor de deşeuri, a căilor de transmitere fizice şi a mediului pentru
diferite forme de cianuri.
Sursă: Best Practice Environmental Management in Mining – Cyanide Management – 1998 Commonwealth of
Australia – ISBN 0642 54563 4 of the series 0 642 19418 1
Partea a 2-a
Pag. 152 din 262
LISTĂ DE CONTROL PENTRU GESTIONAREA CIANURILOR (SURSĂ: CHECKLISTS FOR SUSTAINABLE MINERALS- ENVIRONMENT AUSTRALIA,
2003 SUSTAINABLE MINERALS PROGRAM ISBN 0 642 54623)
Problema Rezultate Indicatori de performanţă Îmbunătăţiri

Aveţi o strategie de gestionare a O strategie documentată de Strategia şi planul de management Strategia şi planul de management pentru cianuri
cianurilor pentru instalaţiile pe care management al cianurilor şi un plan pentru cianuri abordează toate ar trebui integrate complet în Sistemul de
le operaţi? de management care: aspectele manipulării şi utilizării Management de Mediu (SMM) al minei.
• să evalueze cianurilor în contextul eliminării riscurilor
comportamentul cianurilor pentru angajaţi şi pentru public, şi
în toate etapele procesului; minimizarea pagubelor potenţiale pentru
• să prezinte toate căile de mediu.
transmitere şi de
complexare posibile
• să definească oportunităţile
de reducere a cantităţilor
de cianuri utilizate;
• să stabilească obiective şi
standarde clare pentru
protecţia mediului şi a
sănătăţii.
Aveţi o bună înţelegere a proceselor Strategia şi planul de management Dovezi în cadrul strategiei şi planului de Procesele chimice pentru amplasament vor fi
unde se utilizează cianuri, aşa cum pentru cianuri descriu: management privind: investigate de un expert relevant (de ex. inginer
se aplică acestea la activităţile Dvs., • procesele chimice care • modelarea chimică specifică chimist), iar potenţialele căi de transmitere şi
şi a reacţiilor chimice şi căilor de implică cianuri, specifice pentru amplasament şi impacturi vor fi evaluate de un specialist în chimia
transmitere care permit formarea pentru amplasament; procesele care vor fi utilizate; mediului sau în toxicologie.
complexelor de cianuri şi ajungerea • modul în care cianurile pot • analiza căilor de transmitere
acestora la populaţie şi mediu? ajunge la angajaţi şi la pentru potenţialele eliminări
populaţie; către populaţie sau mediu.
• potenţialele impacturi de
mediu.
Toţi angajaţii sunt instruiţi în Curs de instruire privind gestionarea Toţi angajaţii şi contractorii relevanţi Cursuri periodice de actualizare ţinute pentru toţi
legătură cu riscurile şi efectele cianurilor pentru toţi angajaţii şi sunt instruiţi în legătură cu următoarele angajaţii, şi instruirea angajaţilor noi şi a
cianurilor şi cu tehnicile de utilizare contractorii. aspecte: contractorilor în decurs de 1 lună de la angajare.
Partea a 2-a
Pag. 153 din 262
în siguranţă şi de reducere a • potenţialul de intoxicare;

riscurilor? • recunoaşterea simptomelor;
• aspecte generale privind
siguranţa;
• impacturi potenţiale asupra
mediului;
• strategii de minimizare a
riscului;
• proceduri de urgenţă.
Responsabilităţile privind Planul de Management al Cianurilor Planul de Management al Cianurilor Planul de Management al Cianurilor este integrat
gestionarea cianurilor sunt definite include defalcarea responsabilităţilor include defalcarea responsabilităţilor şi cu Planul de Răspuns pentru Situaţii de Urgenţă.
clar, iar liniile de autoritate sunt şi autorităţii în mod specific pentru autorităţii în mod specific pentru Există o integrare completă între Planul de
definite şi bine cunoscute? gestionarea cianurilor şi răspunsul gestionarea cianurilor şi răspunsul la Management al Cianurilor, Procedurile
la situaţii de urgenţă. situaţii de urgenţă. Operaţionale şi Procedurile pentru Situaţii de
Urgenţă, inclusiv o definiţie clără a
responsabilităţilor şi atribuţiilor angajaţilor.
Sunt stabilite linii de comunicaţie Planul de Management al Cianurilor Liniile de comunicare acoperă atât Stabilirea unei consultări oficiale şi frecvente cu
clare şi eficace, cu referire specială stabileşte linii de comunicare pentru funcţionarea normală (de ex. rezultatele comunitatea locală încă de la începutul procesului
la gestionarea cianurilor şi schimbul de informaţii privind datelor de monitorizare), cât şi de planificare şi apoi pe parcursul exploatării,
răspunsul la situaţii de urgenţă? funcţionarea normală şi în condiţii funcţionarea anormală şi situaţiile de inclusiv în timpul incidentelor anormale.
anormale a sistemului de urgenţă.
management al cianurilor, inclusiv
comunicarea cu părţile externe.
Sunteţi conştienţi de cerinţele Planificarea iniţială şi obiectivele Documentaţie privind toată legislaţia Stabilirea unei consultări oficiale şi frecvente cu
legislative referitoare la utilizarea, operaţionale ar trebui să includă relevantă, reglementări, coduri şi autorităţile relevante încă de la începutul
manipularea, depozitarea şi cunoştinţe privind: standarde pentru minerit, sănătatea şi procesului de planificare.
eliminarea cianurilor? • limitele legale pentru protecţia muncii, protecţia mediului, la
siguranţa angajaţilor; nivel naţional, regional şi local.
• calitatea apei;
• protecţia mediului - în
special riscurile pentru floră
şi faună şi animalele
domestice.
Sunteţi conştienţi de codul de Conducerea minei deţine o copie a Dovezi privind evaluarea sistemului de Cerinţele Codului sunt incluse în protocolul
Partea a 2-a
Pag. 154 din 262
practică pentru managementul Codului în varianta preliminară. management al cianurilor din cadrul auditului de mediu periodic pentru amplasament.
cianurilor, în variantă preliminară, companiei în conformare cu cerinţele Compania se angajează să respecte Codul
iar activităţile desfăşurate de Dvs. Codului. Internaţional de Management al Cianurilor
se conformează cu acest Cod? elaborat sub auspiciile UNEP şi ale Consiliului
Internaţional pentru Minerit şi Metale (ICMM),
http://www.cyanidecode.org/
Instalaţia încorporează (sau Planul minei sau instalaţiile • Asigurarea de cuve de retenţie Proiectarea sistemului ar trebui să se bazeze pe o
proiectul prevede) măsuri fizice de construite prevăd elemente sau pereţi dubli la rezervoare strategie de zero-eliminări, chiar în condiţii de
minimizare a riscurilor de mediu şi adecvate pentru: sau iazuri care conţin cianuri, precipitaţii extreme.
sănătate şi de maximizare a • bariere sigure pentru sau soluţii de cianuri sau apă
oportunităţilor de gestionare eficace retenţia cianurilor; contaminată cu cianuri.
a cianurilor? • volume suficiente pentru • Dovezi privind calcularea
retenţia poluanţilor; volumelor pe baza datelor
• gestionare activă a locale meteorologice, în
intrărilor şi ieşirilor. special cele legate de
precipitaţii extreme;
• Capacitatea de pompare este
suficientă pentru a face faţă
situaţiilor de urgenţă şi pentru
evitarea eliminărilor
necontrolate.
Circuitul de proces încorporează Proiectul circuitului de proces ia în • Dovezi privind modelarea Informaţii privind:
măsuri de minimizare a riscurilor de considerare următoarele: chimică a apelor de proces,
• impacturile negative asupra eficienţei de
mediu şi sănătate şi de maximizare • caracteristicile efluenţilor care să ţină cont de toate
a oportunităţilor de gestionare procesare;
(compoziţie, concentraţii, intrările şi de reacţiile care
eficace a cianurilor? proprietăţi fizico-chimice) rezultă cu cianurile.
• creşterea toxicităţii sau gradului de
care pot favoriza retenţia, • Evaluarea efectelor disponibilitate a cianurilor pentru
degradarea sau atenuarea complexării cianurilor asupra
toxicităţii; organisme;
disponibilităţii cianurilor şi
• vitezele de scurgere şi eficacităţii procesului de
calitatea anticipată a extracţie a aurului, asupra • contaminarea apelor naturale ar trebui
exfiltraţiilor, şi impacturile toxicităţii, şi asupra capacităţii utilizată pentru identificarea obiectivelor
lor asupra eficienţei cianurilor de a ajunge la de îmbunătăţire a proceselor chimice sau
proceselor chimice, precum populaţie şi la mediu. a măsurilor fizice de retenţie.
şi potenţialele impacturi de • dovezi privind luarea în
Partea a 2-a
Pag. 155 din 262
mediu. consideraţie a pierderilor de

cianuri în apele de suprafaţă şi
subterane.
Există proceduri pentru transportul • Procedurile sunt • Proceduri documentate pentru O abordare posibilă constă în transportul şi
în siguranţă al cianurilor? disponibile pentru toţi transportul în siguranţă al livrarea cianurilor în containere tip cu barbotaj,
angajaţii şi contractorii / cianurilor, stabilite de comun care reduc cerinţele de manipulare şi riscul de
transportatorii, şi sunt acord între furnizor şi client; apariţie a unor scurgeri.
afişate vizibil în locurile • Utilizarea celui mai potrivit tip
cheie, adică în zona de şi mod de ambalare pentru
recepţie. volumul de cianuri necesar pe
• Angajaţii sunt instruiţi, fiind amplasament.
organizate şi cursuri
frecvente de actualizare.
Există proceduri pentru depozitarea Procedurile sunt disponibile pentru • Proceduri documentate pentru
în siguranţă a cianurilor? toţi angajaţii şi contractorii / utilizarea în siguranţă a
transportatorii, şi sunt afişate vizibil cianurilor.
în locurile cheie, adică în zonele de • Utilizarea celui mai potrivit tip
depozitare. Angajaţii sunt instruiţi, şi mod de ambalare pentru
fiind organizate şi cursuri frecvente volumul de cianuri necesar pe
de actualizare amplasament.
• Asigurarea unei ventilaţii
corespunzătoare în zonele de
depozitare pentru evitarea
acumulării gazului de acid
cianhidric.
• Minimizarea riscului de contact
al cianurii de sodiu, în formă
solidă, cu apa, prin asigurarea
unui acoperiş solid, şi a unor
podele ridicate;
• echiparea instalaţiilor de
depozitare cu cuve de retenţie,
şi amplasarea acestor instalaţii
la distanţă de cursurile de apă
pentru evitarea contaminării
Partea a 2-a
Pag. 156 din 262
apei;
• depozitarea cianurilor separat
de materiale corozive, acizi şi
explozivi.
Există proceduri pentru manipularea • Procedurile sunt • Se aplică limitele standard/
în siguranţă a cianurilor? disponibile pentru toţi prag de expunere profesională.
angajaţii şi contractorii / • Angajaţii poartă echipamente
transportatorii, şi sunt de protecţie corespunzătoare
afişate vizibil în locurile ori de câte ori efectuează
cheie, adică în zonele unde operaţii de manipulare a
cianurile sunt cianurilor.
despachetate, amestecate • Angajaţii ar trebui să lucreze
şi transvazate. întotdeauna câte doi când
• Angajaţii sunt instruiţi, fiind efectuează operaţii periculoase
organizate şi cursuri - unul având rolul de gardă,
frecvente de actualizare. care să iniţieze acţiuni de
urgenţă dacă este necesar.
A fost efectuată o analiză a riscurilor Dovezi documentate privind o Evaluările de risc ar trebui să fie O abordare corespunzătoare constă în adoptarea
la locul de muncă pentru evaluarea evaluare cuprinzătoare a riscului întreprinse în etapa de planificare, practicilor HACCP (Analiza Pericolelor în Punctele
riscurilor de expunere a angajaţilor pentru toate etapele şi secţiunile precum şi la intervale de timp regulate Critice de Control).
la cianuri? gestionării cianurilor, incluzând (de ex. mai puţin de 5 ani) pe parcursul
depozitarea, transportul, utilizarea, funcţionării sau ca urmare a modificării
evitarea scurgerilor şi eliminarea. procedurilor de gestionare a cianurilor.
A fost realizat un bilanţ al cianurilor Dovezi documentate privind un Calculul ar trebui să includă: Planurile de management al cianurilor şi al apei
pentru amplasamentul minier? calcul detaliat al bilanţului cianurilor • date privind compoziţia pentru amplasament ar trebui să fie strâns
pe amplasamentul minier. zăcământului şi modul în care integrate, iar calculele de bilanţ al apei şi al
variaţiile pot afecta consumul cianurilor ar trebui efectuate împreună.
de cianuri;
• date meteorologice locale şi
implicaţiile acestora pentru
consumul de cianuri, prin
evaporare şi degradare
fotolitică.
• interacţiuni cu bilanţul apei de
la mină, care generează efecte
Partea a 2-a
Pag. 157 din 262
de diluţie şi concentrare.
Circuitul cianurilor cuprinde Dovezi privind crearea unui buget Bugetul alocat pentru cianuri ar trebui Bugetul pentru cianuri ar trebui să aibă la bază
proceduri pentru minimizarea pentru cianuri, folosit pentru să ia în considerare: concentraţiile minime de cianuri necesare pentru
utilizării de cianuri? monitorizarea utilizării cianurilor şi • adăugările de cianuri; asigurarea eficacităţii procesului de recuperare a
identificarea punctelor de consum / • concentraţiile la diferite etape aurului.
pierdere. ale circuitului de proces;
• consumul;
• diferite pierderi;
• recuperarea prin reutilizare şi
reciclare;
• orice deversări şi cantităţi
reciclate.
Sunt utilizate sisteme de tratare şi Sistemele de tratare şi reciclare a Datele de monitorizare de la sistemele Bugetul alocat pentru cianuri ar trebui să se
reutilizare a cianurilor? cianurilor există şi sunt operaţionale. de tratare şi reciclare sunt utilizate bazeze pe concentraţiile minime de cianuri
pentru controlul şi minimizarea necesare pentru asigurarea eficacităţii procesului
consumului de cianuri noi. de recuperare a aurului.
Sunt introduse măsuri de protecţie a Dovezi privind existenţa unor • Toate cursurile de apă În plus faţă de măsurile de optimizare (adică de
faunei sălbatice şi a animalelor de instalaţii pentru împiedicarea accesibile pentru fauna reducere) a concentraţiilor de cianuri, alte măsuri
fermă? accesului faunei sălbatice. sălbatică concentraţii de includ construirea de garduri, baloane plutitoare,
cianuri de tip WAD (disociabile plase, alte metode care să îndepărteze animalele
-1 (de ex. artificii, lumini, zgomot), minimizarea
la acizi slabi) sub 50 mg/L .
• Sunt implementate măsuri suprafeţelor cu acumulări de apă, reducerea
simple pentru excluderea şi suprafeţelor cu apă de mică adâncime care atrag
împiedicarea accesului păsările de baltă, şi înconjurarea bălţilor cu rigole
animalelor sălbatice. cu apă curată sau câmpuri umede de filtrare cu
apă curată.
Există proceduri de curăţare/ Proceduri operaţionale documentate Procedurile ar trebui să ţină cont de
remediere în cazul unor scurgeri pentru curăţare, care să includă şi următoarele: • Copia procedurilor operaţionale depusă
la autorităţile relevante.
accidentale? responsabilităţi, standarde şi cerinţe • starea fizică şi cantitatea de
de raportare. cianură eliminată, de ex.
scurgeri solide sau lichide, • Ar trebui păstrat un registru al
exfiltraţii din iazul de decantare incidentelor şi al acţiunilor de răspuns
al reziduurilor sau de la întreprinse.
instalaţia de lixiviere, prezenţa
Partea a 2-a
Pag. 158 din 262
gazului HCN.
• dimensiunea zonei afectate de
incident;
• timpul de răspuns (poate
depinde de cât de repede este
observat incidentul după ce
survine);
• accesul la zona afectată, de
ex. dacă este vorba de
scurgeri la suprafaţă sau în
subteran;
• factorii de mediu afectaţi, de
ex. sol, apă.
Procedurile de curăţare/ remediere • Procedurile de curăţare • Procedurile de curăţare prevăd Îndrumările ar trebui să includă prevederi pentru
prevăd standardele care trebuie prevăd îndrumări privind îndrumări privind nivelul de refacerea mediului, unde este cazul sau unde
atinse pentru protecţia mediului, nivelul de remediere remediere necesar. acest lucru este posibil.
inclusiv eliminarea în mod necesar. • Eliminarea corespunzătoare a
responsabil faţă de mediu a • Eliminarea tuturor materialelor
materialelor contaminate? corespunzătoare a tuturor contaminate recuperate.
materialelor contaminate
recuperate.
Planul de închidere a minei Planul de Închidere documentat Planul de Închidere include planuri de
abordează problema eliminării de abordează şi problema potenţialei eliminare sau tratare a zonelor care
cianuri, inclusiv eliminarea poluări cu cianuri. conţin sau care sunt contaminate cu
materialelor contaminate? cianuri la momentul închiderii, şi ia în
considerare comportamentul diferitelor
complexe de cianuri.
Planul de închidere a minei include Planul de Închidere include Planul de Închidere include prevederi
specificaţii şi prevederi pentru prevederi pentru monitorizarea pe pentru monitorizarea pe termen lung a
monitorizarea pe termen lung a termen lung a cianurilor. cianurilor.
nivelurilor de cianuri?
Este implementat un program de Planul de igiena şi protecţia muncii Programul de monitorizare a cianurilor Siguranţa angajaţilor ar trebui să fie asigurată şi
monitorizare a cianurilor la locul de include un program documentat de la locul de muncă se bazează pe o prin monitorizarea şi prelevarea de probe pentru
muncă? monitorizare a cianurilor. evaluare a riscului şi pe o analiză a contaminanţii din aer. Probele ar trebui să fie:
pericolelor, de ex. prin utilizarea
Partea a 2-a
Pag. 159 din 262
HACCP. • reprezentative pentru expunerea

angajaţilor;
• colectate printr-o metodă aprobată;
• asigurate împotriva falsificării.
Este implementat un program de PMM (programul de monitorizare a Programul de monitorizare este detaliat
monitorizare care să abordeze toate mediului) pentru mină include un şi include toate zonele unde se
zonele şi căile posibile de program de monitorizare depozitează şi se utilizează cianuri;
transmitere a impacturilor de mediu documentat pentru cianuri. toate căile de transmitere pentru
date de diferitele forme de cianuri? posibilele eliminări de cianuri în mediu,
cu focalizare asupra scurgerilor de ape
de suprafaţă şi în apa subterană; şi
monitorizarea directă a faunei sălbatice
şi a animalelor de fermă.
Obiectivele stabilite pentru PMM defineşte standardele de Obiectivele stabilite respectă cerinţele • Procesele chimice de pe amplasament
sănătatea angajaţilor şi protecţia monitorizare a cianurilor, care sunt legislative. care implică cianuri sunt investigate de
mediului sunt corespunzătoare consistente cu descrierea un expert relevant (de ex. un inginer
pentru diferitele forme de cianuri? proceselor chimice ale cianurilor din chimist).
strategia şi planul de management • căile de transmitere şi impacturile
al cianurilor din cadrul minei. potenţiale sunt evaluate de un specialist
în ingineria mediului sau de un toxicolog.
Programul de monitorizare prevede Protocoalele de prelevare a probelor Protocoalele de prelevare a probelor
protocoale de prelevare a probelor sunt definite în PMM. reflectă procesele care utilizează
corespunzătoare pentru diferitele cianuri, reacţiile chimice şi căile de
forme de cianuri? transmitere existente, şi tipurile de
complexe de cianuri care sunt probabil
să se formeze (după cum s-a
determinat în planul de management al
cianurilor).
Regimul de monitorizare cuprinde Punctele de prelevare, frecvenţa, PMM ar trebui să includă:
specificaţii privind structura, tehnicile şi calitatea monitorizării • specificaţii privind locurile de
tehnicile, frecvenţa, calitatea şi cianurilor sunt definite în PMM. prelevare, tehnicile şi frecvenţa
sensibilitatea corespunzătoare a de prelevare a probelor,
monitorizării şi prelevării de probe? metodele de analiză,
parametrii care trebuie
măsurată, utilizarea unor
Partea a 2-a
Pag. 160 din 262
materiale de referinţă
certificate, acţiunile necesare
în caz de observare a unor
valori excepţionale sau a unor
non-conformări;
• informaţi privind situaţia de
bază, adică privind calitatea
existentă a apei de suprafaţă şi
subterane;
• monitorizarea nivelurilor şi
calităţii apei de suprafaţă şi
subterane, ale acumulărilor de
apă din procese, ale apei
subterane şi iazurilor de
decantare;
• generarea şi depunerea
pulberilor;
• fauna.
Datele sunt colectate în Rapoarte lunare şi anuale privind Rapoartele lunare şi anuale privind
conformitate cu cerinţele datele de mediu. datele de mediu includ o listă de control
programului de monitorizare? a cerinţelor.
Datele sunt analizate şi raportate în Referire la autorităţile relevante.
mod regulat la autorităţi?
Problemele de non-conformare sau Este ţinut un registru al situaţiilor de Registrul non-conformităţilor şi Autorităţile relevante sunt informate imediat în
datele anormale sunt investigate în non-conformare şi al evenimentelor evenimentelor neprevăzute precizează legătură cu orice situaţie de neconformare şi cu
cadrul procedurilor de rutină? neprevăzute. data şi ora evenimentului, data şi ora evenimentele neprevăzute semnificative.
acţiunilor corective, tipul de acţiuni
întreprinse, rezultatele acestora, şi
interacţiunea cu autorităţile.
Există proceduri pentru situaţii de SMM conţine proceduri de urgenţă Procedurile de urgenţă în care sunt
urgenţă, cu măsuri specifice pentru pentru accidentele, eliminările şi implicate cianuri sunt integrate cu
gestionarea scurgerilor de cianuri şi scurgerile în care sunt implicate procedurile de urgenţă pentru protecţia
a altor incidente în care sunt cianuri. muncii şi alte proceduri operaţionale de
implicate cianuri sub diverse forme? la mină.
Sistemul de management al Dovezi privind auditurile efectuate Sistemul de management al cianurilor
Partea a 2-a
Pag. 161 din 262
cianurilor pentru amplasamentul care includ şi sistemul de este auditat cel puţin o dată la doi ani.
minier este auditat periodic? management al cianurilor.
Rezultatele şi recomandările Dovezi privind analizele periodice Auditurile de mediu ale minei sunt Un ciclu repetat de audituri şi acţiuni de urmărire
auditului sunt utilizate pentru ale sistemului de management al urmate, în decurs de şase luni, de o reprezintă o modalitate eficientă de aplicare a
analiza şi revizuirea periodică a cianurilor? analiză a sistemelor pentru a pune în principiului îmbunătăţirii continue pentru
sistemului de management al practică concluziile şi recomandările amplasamentul minier.
cianurilor? auditului.
Partea a 2-a
Pag 157 din 262
2.7.4. Studii de caz

Partea a 2-a
Pag 158 din 262
2.3.2 STUDIU DE CAZ 1

MANAGEMENTUL INTEGRAT AL DEŞEURILOR PERICULOASE LA UN
AMPLASAMENT COMPLEX – PAZMINCO METALS EZ - AUSTRALIA
Managementul deşeurilor miniere şi de la procesare reprezintă o prioritate majoră pentru compania

Pazminco Limited. Având mai multe amplasamente în Australia şi o serie de fluxuri şi tehnologii de
proces, compania a înfiinţat un Comitet de Analiză a Deşeurilor pentru dezvoltarea unei abordări
coordonate a gestionării deşeurilor pentru toate activităţile companiei. În plus unităţile individuale din
cadrul companiei au fost încurajate să analizeze toate deşeurile generate pe amplasament şi să
elaboreze planuri individuale de gestionare a acestora.
Instalaţia de procesare a zincului Pazminco Metals EZ de la Hobart a răspuns pozitiv la această

preocupare sporită pentru gestionarea deşeurilor. Primul pas în elaborarea unui plan de gestionare a
deşeurilor de pe amplasament a constat în efectuarea unui audit al deşeurilor. Rezultatul acestui
audit a fost un inventar al tuturor deşeurilor generate pe amplasament. Acestea au fost clasificate în
trei categorii, şi au fost stabilite proceduri diferite pentru gestionarea fiecărui tip. Prima categorie,
deşeuri inerte (cum ar fi hârtia şi materialele organice de la stivele de lemn de susţinere) sunt în
prezent preluate şi eliminate la un depozit de deşeuri. A doua categorie de deşeuri, cum ar fi pungile
de substanţe chimice, mănuşile şi măştile de protecţie, şi fierul vechi curat sunt de asemenea
eliminate la un depozit de deşeuri, într-o secţiuen special alocată pentru deşeuri periculoase, în loc
să fie eliminate împreună cu deşeurile comune.
A treia categorie, "deşeuri contaminate", care este definită de Ministerul Tasmanian pentru Mediu şi
Amenajarea Teritoriului ca fiind orice mateiral care nu trece procedura de lixiviere toxică. Aceste
materiale nu pot părăsi amplasamentul ca deşeuri. Procedura include separarea şi depozitarea
acestor materiale în zone speciale, clar marcate, până când sunt identificate opţiuni de tratare sau
reutilizare. De exemplu deşeurile de cherestea contaminată pot fi depozitate temporar doar într-o
anumită zonă desemnată în acest scop. Aceasta reprezintă o măsură temporară, până la
identificarea unot opţiuni de tratare sau reciclare. Alte materiale pot fi transportate la alte
amplasamente ale companiei pentru reciclare. de exemplu cărămizile de cuptor uzate pot fi duse la
cuptorul de topit plumb de la Port Pirie pentru reprocesare, pentru extracţia metalelor.
Toate materialele transportate de pe amplasamentul Pazminco Metals EZ pentru eliminare sunt

verificate printr-un sistem constând într-un "Permis de transport". Permisul include menţiunea că
materialul este fie inert, fie deşeu din categoria a doua care poate fi eliminat, sau a fost aprobat de
către Departamentul pentru Mediu şi Amenajarea Teritoriului pentru re-tratare sau eliminare ca
deşeu periculos
Următorul pas în gestionarea deşeurilor la Pazminco Metals EZ este sub-împărţirea deşeurilor inerte
pe categorii de reciclare cum ar fi hârtie, sticlă, conserve de aluminiu, deşeuri organice şi alte
materiale. Pe cât posibil aceste categorii diferite de deşeuri vor fi colectate pentru reciclare.
Avantajele acestui sistem îmbunătăţit de gestionare a deşeurilor sunt numeroase, incluzând costuri
reduse cu eliminarea deşeurilor, creşterea gradului de reutilizare a materialelor şi conservare a
resurselor, o mai bună gospodărire a amplasamentului, riscuri reduse de poluare a mediului precum
şi o mai bună conştientizare a comunităţii privind activităţile de protecţie a mediului desfăşurate de
companie. Creşterea în continuare a gradului de reciclare a deşeurilor va genera pe mai departe noi
reduceri de costuri şi avantaje de mediu în întreaga industrie, astfel de sisteme fiind implementate şi
la alte mine şi instalaţii de procesare a mineralelor. Acest lucru va sta la baza unei abordări
coordonate a gestionării deşeurilor în întreaga Tasmanie.
Forţa de muncă de la Pazminco Metals EZ este implicată în schimbările care au loc pe amplasament
prin sesiuni de instruire oficiale şi neoficiale ţinute de supraveghetori şi de angajaţii din
Departamentul de Mediu. Aceste cursuri sunt susţinute şi de articole publicate în buletinele de
informare din cadrul companiei şi de afişe. Informaţiile despre planul de gestionare a deşeurilor vor fi
de asemenea înglobate în programul de conştientizare şi instruire a angajaţilor în probleme de
mediu.
Partea a 2-a
Pag 159 din 262
Australia – ISBN 0642 54563 4 of the series 0 642 19418 1
Studiu de caz 2
STANDARDUL ŞI PROCESUL DE AUDIT PENTRU MANAGEMENTUL CIANURILOR -
NEWMONT AUSTRALIA LIMITED
Similar cu majoritatea instalaţiilor de producere a aurului, cianura de sodiu este principalul reactiv
utilizat în procesele de producere a aurului de la Newmont Australia. În 2002 au fost utilizate cca
12.000 tone în cele şapte instalaţii de procesare alew companiei Newmont Australia. Cianura este un
reactiv eficient prin faptul că poate, chiar în concentraţii relativ mici, să asigure recuperarea selectivă
şi la un grad foarte înalt a aurului. În anumite forme este totuşi foarte toxic şi astfel reprezintă un risc
pentru cei care îl utilizează, pentru mediu şi pentru comunitîşile locale. Astfel, ca şi în cazul altor
pericole, cianurile trebuie să fie gestionate cu extrem de multă grijă, altfel vor continua să apară
accidente legate de cianuri în industria minieră care vor avea in impact negativ asupra reputaţiei
companiilor individuale şi asupra industriei miniere în general.
Newmont Australia a fost una din companiile miniere din industria aurului care au participat la
elaborarea conceptului de Standard Internaţional de Management al Cianurilor la întâlnirea
inaugurală organizată de UNEP (Programul pentru Mediu al Naţiunilor Unite) de la Paris şi la
Comitetul de Conducere care a stabilit sarcina de elaborare a Codului. În acelaşi timp compania
Newmont Australia a recunoscut că şi practicile sale proprii de gestionare a cianurilor trebuiau
îmbunătăţite, în special în stabilirea unei abordări standard, documentate pentru toate activităţile
sale. Din acest motiv Newmont Australia a elaborat un standard intern pentru gestionarea sigură şi
reponsabilă a cianurilor.
Elaborarea standardului de management al cianurilor
Newmont Australia a elaborat un standard cuprinzător de gestionare a cianurilor în 2001.
Necesitatea unui astfel de standard a fost evidenţiată de o evalure efectuată cu ajutorul unei liste de
control detaliate, elaborate de Anglogold Limited, pentru analiza practicilor utilizate la toate activităţile
Newmont Australia. Această analiză a demonstrat că existau lipsurib în gestionarea cianurilor şi că
erau necesare un standard cu recomandări şi o listă de control pentru audit. Standardul a fost
elaborat şi testat în comparaţie cu cerinţele legislative, standardele australiene, ghidurile privind cele
mai bune practici, analizele de identificare a pericolelor şi Codul Internaţional de Management al
Cianurilor. Au fost solicitate contribuţii şi analiză şi din partea companiilor producătoare de cianuri din
Australia.
Descrierea standardului de management al cianurilor

Standardul de management al cianurilor de la Newmont Australia cuprinde cele mai bune părţi ale
unor exemple similare din întreaga lume, pe care le reuneşte într-un document specific pentru
managementul cianurilor în Australia. De asemenea este corelat cu sistemele de management al
siguranţei, mediului şi relaţiilor cu comunitatea din cadrul companiei Newmont Australia. Standardul
Newmont Australia este compatibil şi cu Codul Internaţional de Management al Cianurilor, permiţând
activităţilor să respecte cerinţele Codului prin adoptarea acestui standard. Structura Standardului
Newmont Australia o urmează pe cea a Codului, dar cuprinde mult mai multe recomandări, include
cerinţe legislative australiene şi oferă o abordare mult mai riguroasă pentru evaluarea performanţei.
Standardul de management al cianurilor de la Newmont Australia este un document care defineşte şi
stabileşte în totalitate modul în care sunt gestionate cianurile în cadrul grupului. Include standarde
specifice pentru achiziţie, transport, manipulare şi depozitare, precum şi pentru utilizarea cianurilor în
procesul de extracţie a aurului. Cuprinde aspectele legate de protecţia muncii, răspunsul la siutaţii de
urgenţă, instruire, până la dezvăluirea către public a problemelor legate de cianuri şi consultarea
publică. Standardul este revizuit anual şi actualizat periodic pentru a include îmbunătăţiri şi a asigura
că este consistent cu aşteptările în schimbare ale comunităţii.
Responsabilitate şi autoritate
Un aspect cheie din cadrul standardului de management al cianurilor al companiei Newmont
Australia constă în stabilirea responsabilităţile legate de gestionarea cianurilor. În cadrul organizaţiei
Partea a 2-a
Pag 160 din 262
a fost stabilită o persoană tehnică cu experienţă care supervizează toate aspectele gestionării
cianurilor. În cele ce urmează este prezentat un extras din standard, care ilustrează responsabilităţile
tipice din cadrul unei companii de extracţie a aurului.
Definirea responsabilităţilor în cadrul standardului de management al cianurilor

de la Newmont Australia
Responsabilul Acesta este responsabil cu coordonarea, implementarea şi întreţinerea acestui

pentru cianuri standard în cadrul Grupului. El va sprijini activ amplasamentele prin oferirea de
consultanţă tehnică şi îndrumări privind conţinutul acestui standard. Această persoană
semnează toate propunerile de poiectare şi modificări.
Evaluează implementarea standardului prin coordonarea procesului de audit.
Informează în legătură cu practicile sigure de gestionare a cianurilor

Director Achiziţii Responsabil cu asigurarea conformării contractelor de achiziţie cu standardul.
Participă la auditarea furnizorului de cianuri
Director - Responsabil să asigure ca noile instalaţii pentru cianuri să fie proiectate, construite şi
Proiecte puse în funcţiune în conformitate cu standardul
Verificatorul Responsabil cu elaborarea standardului şi a versiunilor actualizate ale acestuia

standardului
Director - Responsabil să asigure conformarea activităţilor de pe amplasament cu standardul.

Operaţii
Asigură ca directorii de pe amplasament să dispună de resurse suficiente pentru a-şi
derula funcţiile descrise în standard, şi că înţeleg responsabilităţile lor legate de
standard.
Analizează evaluările de risc legate de gestionarea cianurilor şi asigură respectarea

recomandărilor
Ingnerul şef al Asigură conformarea practicilor de depozitare, manipulare şi utilizare a cianurilor cu
amplasamentului standardul.
Participă la evaluările de risc.
Asigură ca toţi angajaţii de pe amplasament să fie instruiţi la zi în legătură cu utilizarea

cianurilor şi răspunsul la situaţii de urgenţă.
Este co-semnatar (împreună cu Supraveghetorul pentru Întreţinere) pentru toate

reparaţiile, modificările şi adăugirile la toate zonele de pe amplasament unde sunt
utilizate soluţii concentrate de cianuri
Şeful Asigură ca toţi angajaţii care desfăşoară activităţi de întreţinere să fie instruiţi la zi în
departamentului legătură cu utilizarea cianurilor şi răspunsul la situaţii de urgenţă.
pentru
Întreţinere
Co-semnatar (împreună cu Supraveghetorul Amplasamentului) pentru toate reparaţiile,
modificările şi adăugirile la toate zonele de pe amplasament unde sunt utilizate soluţii
concentrate de cianuri
Directorul pentru Elaborează şi susţine cursuri de instruire privind utilizarea cianurilor şi pregătirea
Sănătatea şi pentru situaţii de urgenţă.
Protecţia Muncii Înregistrează cursurile efectuate şi monitorizează aceste înregistrări pentru a asigura
actualizarea cursurilor la intervale de cel mult 6 luni.
Participă la evaluările de risc.
Participă la auditurile privind managementul cianurilor

Directorul de Participă la evaluările de risc.
Mediu
Participă la auditurile privind managementul cianurilor
Partea a 2-a
Pag 161 din 262
Responsabilul Responsabil să asigure ca orice contractant care furnizează şi/sau transportă cianuri la
pentru furnizori amplasament se conformează cu cerinţele acestui standard
Procesul de audit
Unul din rolurile cheie ale responsabilului pentru cianuri este să coordoneze auditurile pentru a
asigura conformarea activităţilor cu standardul. A fost elaborat un protocol de audit în cadrul
standardului pentru cianuri, pentru a fi utlizat de echipa de audit şi de către conducere.
deoarece standardul pentru cianuri al companiei Newmont are un caracter multidisciplinar, este
esenţial ca membrii echipei de audit să aibă experienţă într-o multitudine de domenii. Din acest motiv
echipa de audit a fost astfel structurată încât să includă un expert în protecţia şi sănătatea muncii, un
specialist în managementul mediului, şi un specialist în procesarea minereurilor. Auditorii sunt
selectaţi din cadrul companiei şi dintre consultanţii externi. Consultanţii care pot efectua în mod
oficial audituri tehnice sunt selectaţi pe baza experienţei, şi de asemenea pentru a putea oferi un
punct de vedere independent.
Toate instalaţiile aparţinând Newmont Australia au fost auditate în 2002. Rapoartele de audit
rezultate au identificat non-conformităţi cu standardul, atât minore cât şi majore. Toate instalaţiile au
elaborat planuri de acţiune pentru remedierea deficienţelor. Zonele identificate în cadrul auditului în
care performanţa a fost sub nivelul standardului au fost:
• Planurile de răspuns la situaţii de urgenţă nu au fost documentate complet şi / sau

actualizate;
• Lipsa unor proceduri standard de funcţionare în unele zone;
• Sisteme de retenţie defecte sau neadecvate;
• Materiale necorespunzătoare pentru conductele care transportă soluţii de cianuri; şi
• Echipament personal de protecţie necorespunzător.
A fost implementat un program activ la fiecare amplasament pentru rezolvarea problemelor restante,
care este sprijinit şi revizuit de Newmont Australia la nivel de grup. Progresul realizat în corectarea
deficienţelor este monitorizat periodic de Responsabilul pentru cianuri, pentru a asigura abordarea
promptă a problemelor. Rapoartele privind excepţiile sunt transmise conducerii superioare.
Viitorul
Newmont Australia a introdus un program activ de îmbunătăţire şi standardizare a mntului cianurilor

la toate activităţile sale. Acesta include:
• Identificarea riscurilor legate de cianuri, inclusiv transportul, manipularea şi eliminarea
acestora, în legătură cu siguranţa angajaţilor, impacturi de mediu şi efecte asupra
comunităţii;
• elaborarea unui standard de management cuprinzător, conform cu Codul Internaţional;
• audituri detaliate care utilizează echipe multi-disciplinare, în scopul identificării oportunităţilor
de îmbunătăţire; şi
• implementarea unor planuri de acţiune care să abordeze eventualele deficienţe şi să
îmbunătăţească performanţa.
Newmont Australia recunoaşte totuşi că încă trebuie întreprinse o serie de acţiuni pentru a se
conforma complet cu Codul Internaţional şi pentru a răspunde la toate problemele ridicate de
comunitatea locală privind cianurile. Compania consideră că sunt necesare acţiuni la nivelul întergii
industrii şi continuă să sprijine activităţile de colaborare în cadrul acestui sector.
Australia – ISBN 0642 54563 4 of the series 0 642 19418 1 Prepared by Newmont Australia Limited
Partea a 2-a
Pag 162 din 262
2.8 Managementul aerului şi prafului
2.8.1 Aspectele şi impactele de mediu
Principalii poluanţi ai aerului rezultaţi din activităţile miniere includ particulele în suspensie de
diferite dimensiuni şi tipuri, gaze precum dioxidul de sulf, de azot, oxizii de carbon rezultaţi
din procesele de ardere (ex: de la motoare diesel), şi gaze mai puţin nocive imediat precum
metanul (ex: din zăcămintele subterane de cărbune). Emisiile de dioxid de sulf şi hidrogen
sulfurat pot constitui de asemenea o problemă acolo unde are loc combustia spontană a
stratelor de cărbune de acoperire.
Aspectele cheie care trebuie rezolvate includ:
• Emisiile de praf sub formă de particule (în special particulele fine de tipul PM10) şi
emisiile gazoase (în principal SO2, NOx, CO şi HF) pot provoca disconfort pe
amplasamentul minier pentru lucrătorii din mină şi pentru populaţia care locuieşte în
vecinătatea minei. Alte impacturi importante sunt legate de depunerea pe plante şi
recolte. Gazele de mină reprezintă de asemenea un pericol deoarece contribuie la
efectul de seră.
• Praful fugitiv, care poate fi inhalat şi respirat are de obicei impactul cel mai intruziv
asupra calităţii aerului şi poate fi produs şi antrenat în procesul de exploatare şi
manipulare a produselor miniere sau poate fi purtat de vânt de pe materialele
exploatate.
• Emisiile non-praf cuprind de la gazele eliberate ca produse secundare ale activităţii
miniere (ex: metanul în cazul exploatării cărbunelui) până la gazele generate în
procesul de procesare şi preparare a mineralelor şi la gazele de combustie de la
echipamente şi vehiculele de transport.
• Riscul intrinsec asociat prafului toxic depinde de vecinătatea receptorilor din mediu,
susceptibilitatea receptorilor, tipul şi forma minereului exploatat. Este de aşteptat ca
cele mai mari riscuri să fie asociate cu nivele ridicate de arsenic, plumb, radionuclizi
sau azbest din praful antrenat de vânt. Expunerea la praful de siliciu este un aspect
important pentru sănătatea personalului care lucrează în exploatarea cărbunelui,
acesta fiind responsabil de apariţia silicozei.
• Factorii de mediu joacă un rol important pentru natura poluării aerului şi emisiile de
praf. Ca urmare ar trebui luate măsuri suplimentare de protecţie atunci când vântul
are viteze mari sau în cazul condiţiilor meteorologice nefavorabile, pentru a minimiza
emisiile de praf. Vitezele scăzute ale vehiculelor, stropirea drumurilor şi a haldelor de
steril şi reducerea cantităţii produselor transportate per încărcătură pot fi măsuri
corespunzătoare în cazul condiţiilor meteorologice nefavorabile.
În România, problema emisiilor în atmosferă se aplică tuturor sectoarelor miniere, cu unele
variaţii sectoriale. Unele sectoare (metale de bază / nepreţioase, metale preţioase, uraniu şi
Partea a 2-a
Pag 163 din 262
metale feroase) au un potenţial mai ridicat de a produce praf care conţin poluanţi. Sectorul
cărbunelui este principalul care contribuie la emisiile de gaze de mină (CO, CO2, CH4,
radon).
Pe baza informaţiilor furnizate de companiile miniere, procentul de conformare cu

standardele privind emisiile de praf este sub 50%. Bunele practici de lucru pentru prevenirea
emisiilor de praf în cariere, de exemplu, sunt bine cunoscute dar rareori aplicate. (din raportul
SEA ).

UNE METAL
BP1 Planul de management al calităţii aerului

A. STRATEGIILE DE MANAGEMENT (după Air pollution control - USEPA – ianuarie 1995)
Strategiile de management specifice perimetrului minier pentru planurile propuse pentru

managementul calităţii aerului ar trebui elaborate:
• Pentru a controla producerea poluanţilor atmosferici pe amplasament, în cel mai
mare grad cu putinţă;
• Pentru a reţine poluanţii produşi pe amplasament;
• Pentru a reduce efectele negative ale exploatării asupra potenţialului recreativ al
zonei;
• Pentru a limita efectele individuale şi cumulate ale poluanţilor atmosferici asupra
calităţii aerului în regiune.
In developing appropriate strategies for implementing an air quality management plan; the
following actions should be carried out.
La elaborarea strategiilor corespunzătoare pentru implementarea unui plan de management

a calităţii aerului, ar trebuie întreprinse următoarele acţiuni:
1. Determinarea calităţii existente a aerului
Deschiderile de mine ar trebui să se conformeze obiectivelor de mediu pentru calitatea

aerului, praf şi particule în suspensie prevăzute de reglementările naţionale. Este de notat că
nivelurile de poluare menţionate în politicile de mediu reprezintă limitele totale din toate
Partea a 2-a
Pag 164 din 262
sursele, fără a ţine seama dacă poluantul se datorează unei anume operaţii sau unei
combinaţii de activităţi independente.
Ca urmare, nivelurile existente ale poluanţilor cheie (de obicei praf) ar trebui monitorizate şi
luate în calcul în faza de proiectare.
Monitorizarea condiţiilor meteorologice ar trebui să facă parte din procesul de planificare şi

proiectare a minei şi de obicei este recomandată pentru scopurile auditării de mediu continue
pe durata de viaţă a obiectivului minier. În locurile în care este prezentă o gamă largă de
surse, prelevarea probelor din mediul ambient trebuie cu grijă şi este recomandată cererea
părerii experţilor înainte de a trece la monitorizarea extensivă.
2. Stabilirea distanţelor de separare adecvate
Menţinerea distanţelor de separare adecvate este recomandată ca fiind ce mai eficientă

strategie de management pentru a reduce disconfortul sau conflictele cu proprietarii de
terenuri. Alocarea unor distanţe de separare mari este de asemenea cea mai puţin
costisitoare măsură atunci când nu este nevoie să fie achiziţionat teren suplimentar pentru a
obţine distanţele necesare. Stabilirea şi întreţinerea distanţelor de separare adecvate depind
de materialul, caracteristicile şi operaţiile minei şi de locaţia obiectivului minier în relaţie cu
zona înconjurătoare.
Proiectarea unor zone de tampon şi alegerea şi/sau construcţia unor coridoare de transport
ar trebui de asemenea să ţină cont de faptul că eficienţa controlului prafului depinde foarte
mult de starea fizică a materialului manipulat.
3. Implementarea controlului emisiilor
natura controlului emisiilor va depinde foarte mult de tipul poluanţilor, natura materialului
exploatat şi metodele de exploatare, şi de distanţele dintre perimetele unde se desfăşoară
aceste activităţi şi graniţele amplasamentului. În continuare, în “Strategiile de implementare”
sunt descrise diferite metode de control. Exploatarea unor materiale precum azbestul, uraniu
sau anumite tipuri de minereuri abrazive (ex: minereul de fier) poate necesita consideraţii
suplimentare.
4. Sprijinirea interceptării poluanţilor şi modificării fluxului de aer
Ar trebui luată în considerare folosirea barierelor (ex: făcute de om, praguri naturale în calea
vântului, caracteristici topografice locale, etc.) pentru a reduce rata emisiilor fugitive de praf.
Zona de influenţă şi porozitatea barierelor ar trebui luate în considerare la determinarea
eficienţei unor astfel de măsuri.
Vegetaţia iar în unele cazuri garduri făcute de om pot fi folositoare pentru a intercepta
emisiile de praf de pe amplasament.
Partea a 2-a
Pag 165 din 262
Consultanţii de mediu şi inginerii pot oferi sfaturi cu privire la caracteristicile relevante ale
mineralelor exploatate, eficienţa distanţelor de separare disponibile, folosirea pragurilor
pentru vânt şi tehnicilor de interceptare şi necesitatea unor măsuri suplimentare de control a
emisiilor.
B. IMPLEMENTAREA STRATEGIILOR PENTRU PLANUL PROPUS DE MANAGEMENT A

CALITĂŢII AERULUI
Măsurile de control prezentate în continuare ar trebui luate în considerare pentru a reduce

efectele poluării atmosferice cauzate de activităţile miniere în cadrul implementării unui plan
de management a calităţii aerului.
1. Defrişarea terenului
În general, defrişarea terenului ar trebui redusă. Acolo unde este practic, resturile de
vegetaţie rezultate în urma defrişării nu ar trebui arse. Ar trebui luate în considerare metode
alternative de depozitare finală şi folosită metoda cea mai corespunzătoare. Între metodele
alternative se numără:
• Tăierea cu drujba de către persoanele private sau juridice care adună lemn;
• Aşchierea sau compostarea pentru a transforma vegetaţia indezirabilă într-un produs
folositor. Aşchiile pot fi folosite pentru producerea plăcilor aglomerate, şi compostul
poate fi folosit la grădinărit, ceea ce înseamnă că există o piaţă pentru aceste resurse
care adesea sunt irosite.
• Depozitarea grămezilor de aşchii şi compost pentru folosirea acestora mai târziu la
stabilizarea şi replantarea cu vegetaţie a zonelor afectate.
• Transportul la un amplasament centralizat (de obicei aparţinând autorităţilor locale) al
compostului şi aşchiilor. Materialul obţinut poate fi folosit la întreţinerea parcurilor şi
grădinilor publice sau pot fi vândute publicului.
2 Decopertarea stratului superior de sol şi a stratului de acoperire
• Acolo unde acest lucru este practicabil, stratul superior de sol ar trebui decopertat
atunci când este umed pentru a reduce producerea prafului. Totuşi, dacă solul este
prelucrat când este prea umed (ex: conţinut umed peste 12%) structura sa se poate
rupe, făcând solul necorespunzător pentru reabilitare.
• Pentru a reduce eroziunea cauzată de vânt, decopertarea stratului superior de sol ar
trebui să fie limitată la cea mai mică suprafaţă de teren practicabilă în faţa frontului de
lucru. Odată decopertarea finalizată, accesul în această zonă ar trebui restricţionat.
• Acolo unde acest lucru este practic, vecinii ar putea fi contactaţi pentru a stabili cel
mai corespunzător orar de lucru şi a apoi finalizarea lucrărilor cât mai curând cu
putinţă.
• Suprafeţe cât mai mari cu putinţă ar trebui stropite fără a face ternul prea mocirlos
pentru echipamente.
• Lucrările ar trebui să se desfăşoare atunci când vântul nu bate cu intensitate şi nu
bate în direcţia vecinilor obiectivului minier.
Partea a 2-a
Pag 166 din 262
• Suprafaţa drumurilor de transport ar trebui stropită periodic, fie cu stropitori fixe fie
mobile. Pentru construcţia acestor drumuri este recomandată folosirea unui tip de
material cu conţinut scăzut de mâl.
• Dacă este posibil, drumurile de transport să fie situate pe pantele aflate pe direcţia
vântului în cazul terenului deluros sau crestelor.
• Grămezile de sol şi material de acoperire excavat care nu vor fi folosite pentru o
anumită perioadă, în special acelea care vor servi ca bariere fonice, ar trebui
acoperite cu un strat de vegetaţie. Acest lucru va reduce emisiile de praf cauzate de
vânt, va controla eroziunea şi poluarea apei pluviale şi poate duce la îmbunătăţirea
peisajului perimetrului minier.
3. Operaţiile de împuşcare / exploziile
• Aspersoare cu apă sau sisteme de colectare uscată ar trebui instalate în sursele

principale de praf. Sursele care necesită control în general sunt concasoarele, benzile
transportoare, filtrele şi punctele de descărcare a produselor.
• Intervalele de stropire ar trebui reglate cu grijă pentru a reduce emisiile de praf dar în
acelaşi timp să evite înfundarea filtrelor din cauza stropirii excesive. Intervalul corect
va depinde de tipul echipamentului folosit şi de natura minereului procesat.
• Sistemele de colectare uscată ar trebui să evacueze în atmosferă prin filtre de pânză
pentru a asigura reţinerea chiar şi celor mai fine particule de praf generate. Praful
colectat ar trebui eliminat într-un mod care împiedică antrenarea acestuia de către
vânt.
• Înălţimea de cădere a prafului sau a altor tipuri de materiale fine din concasoare sau
de pe benzile transportoare ar trebui redusă prin folosirea unor burlane flexibile sau
telescopice. Cutii de oprire amplasate la capătul burlanului vor reduce viteza de ieşire
şi producerea prafului. Încăperi cu presiune negative pot fi corespunzătoare în unele
situaţii pentru a reţine particulele fine de praf.
4. Echipamentul de concasare şi filtrare
• Water sprays or dry collection systems should be installed at major dust sources.
Sources generally needing control are crushers, conveyor belt transfer points,
screens and product discharge points.
• Water application rates should be carefully regulated to minimise dust emissions but
prevent clogging of screens due to over watering. The correct rate will depend on the
type of equipment being used and the nature of the ore being processed.
• Dry collection systems should be discharged to the atmosphere through fabric filters
to ensure that the very fine dust produced is effectively contained. Collected dust
should be disposed of in a way that will prevent it from becoming airborne.
• The drop height for crusher dust and other fine material from the end of conveyor
belts to the stockpiles should be minimised by using flexible or telescopic spouts.
Dead boxes on the ends of the spouts will reduce the exit velocity and further reduce
dust generation. Negative pressure enclosures may be appropriate in some instances
to contain fine dust.
Partea a 2-a
Pag 167 din 262
5. Drumurile de transport şi drumurile de acces
Folosirea materialelor dure, care nu se sfarmă ar trebui luată în considerare ca principala

metodă de reducere a producerii prafului pe drumurile de transport.
• Drumurile de transport şi secţiunile nesigilate ale drumurilor de acces ar trebuie

umezite în timpul programului de lucru pentru a reduce formarea prafului de către
vehicule. Aspersoare fixe cu apă sau cisterne cu apă sunt potrivite pentru această
operaţie.
• Pompele de umplere a cisternelor ar trebui astfel amplasate pentru a reduce mişcările
neproductive ale cisternei şi maximiza eficienţa stropirii.
• Este recomandată folosirea rezervoarelor suspendate sau a pompelor cu presiune la
staţiile de umplere a cisternelor pentru a reduce timpul de umplere.
• Praguri de viteză şi indicatoare de avertizare ar trebui folosite pentru a impune
aplicarea limitelor de viteză. Viteza vehiculelor are un impact major asupra cantităţii
de praf produse.
• Poluarea apelor de suprafaţă sau a apelor subterane ar trebui să fie evitată atunci
când sunt folosite produse brevetate pentru eliminarea prafului.
• Uleiul uzat nu ar trebui folosit pentru eliminarea prafului. Uleiul este toxic pentru multe
organisme şi nu ar trebui să ajungă în mediul înconjurător.
• Încărcătura camioanelor ar trebui acoperită cu o prelată sau stropită cu apă înainte
de a părăsi perimetrul minier pentru a preveni antrenarea prafului de către vânt pe
drumurile publice.
6. Benzile transportoare şi echipamentul de transport
• Benzile transportoare şi echipamentul de transport.
7. Echipamentul de colectare uscată
• Praful din echipamentele de colectare uscată deservind echipamentele de forare,

concasare şi măcinare, este foarte fin şi poate fi uşor antrenat de către vânt,
provocând disconfort vecinilor.
• Măsurile de control ar trebui luat în considerare pentru a preveni problemele de
mediu cauzate de refolosirea sau eliminarea prafului.
• Praful ar trebui depozitat în containere sigilate până la folosirea sau eliminarea
acestuia.
• Praful nefolositor ar trebui eliminat prin îngroparea în straturi subţiri în şanţuri în
stivele de material de acoperire excavat sau zonele rambleiate.
• Şanţurile ar trebui umezite înainte de începerea depozitării şi praful ar trebui
depozitat cu grijă de la o înălţime cât mai mică cu putinţă. La finalizarea depozitării
perimetrul ar trebui umezit şi acoperit repede.
8. Staţiile electrice şi generatoarele auxiliare
• Punctul de evacuare al coşurilor de fum ar trebui să fie la o înălţime de cel puţin 4
metri de la acoperiş sau, în cazul în care nu există un acoperiş, la cel puţin 4 metri de
la nivelul solului.
Partea a 2-a
Pag 168 din 262
• Acolo unde este practic, ar trebui asigurate coşuri de fum care sunt cu cel puţin 4
metri mai înalte decât orice structură de pe o suprafaţă din jurul coşului egală cu de
10 ori înălţimea sau lăţimea structurii (cea care are valoare mai mică). Dacă acest
lucru duce la necesitatea unor coşuri iraţional de înalte datorită structurilor
semnificative de pe terenurile învecinate, coşurile de fum ar trebui să fi cu cel puţin 4
metri mai înalt decât orice structură semnificativă din acelaşi perimetru ca şi
generatorul şi trebuie instala un scruber catalitic pentru gazele de ardere.
• Evacuarea finală ar trebui să fie orientată vertical şi să aibă o viteză de cel puţin 8
m/s (şi de preferat cu un factor de 1,5 ori mai mare decât viteza maximă a vântului la
acea înălţime). Structuri de protecţie împotriva ploii care asigură evacuarea verticală
trebuie să fie disponibile.
C. CONŢINUTUL TIPIC AL UNUI PLAN DE MANAGEMENT A CALITĂŢII AERULUI (sursa:

Environmental management plan, Issue n° 2 February 2006, University Experimental Mine, The
University of Queensland, Australia)
Principala sursă de poluare atmosferică care trebuie gestionată din acest exemplu este
praful produs de echipamentul de laborator operaţionale şi, în mai mică măsură, de pe
drumurile şi parcările neizolate. Planul exclude emisiile vehiculelor şi calitatea aerului din
interiorul construcţiilor.
Obiectivul
(obiectivele) de - Reducerea impactului operaţiilor de pe amplasament asupra calităţii
performanţă aerului.
- Asigurarea îndeplinirii prevederilor relevante din reglementările şi
legislaţia românească, europeană şi internaţională.
Strategia de Obiectivele de performanţă menţionate mai sus vor fi atinse prin următoarele
management strategii de management:
- Folosirea tehnologiilor îmbunătăţite pentru a înlocui echipamentele
mai puţin eficiente, acolo unde este fezabil din punct de vedere
economic, ex: utilizarea gazului în loc de alte tipuri de combustibil.
- Asigurarea existenţei tuturor autorizaţiilor şi licenţelor relevante şi
conformarea cu condiţiile acestora este confirmată prin măsurători.
- Evaluarea efectului emisiilor atmosferice acolo unde este cazul.
- Utilizarea echipamentelor de colectare a prafului pe celelalte
echipamente.
- Arderile să aibă loc numai după obţinerea unei autorizaţii de la
pompieri şi în perioade cu condiţii meteorologice corespunzătoare şi
cu prezenţa unei brigăzi de pompieri pe amplasament.
- Drumurile şi parcările trebuie etanşate acolo unde este posibil.
- Viitoarele deschideri de mine trebuie să ia în considerare
planificarea managementului prafului.
Sarcini Următoarele acţiuni vor fi întreprinse pentru a implementa strategiile de

management mai sus menţionate:
- Desfăşurarea unui curs de instruire de conştientizare cu privire la
Partea a 2-a
Pag 169 din 262
Sistemul de Management de Mediu / Planul de Management de

Mediu ca parte a programului de iniţiere.
Responsabilităţile
- Planul de Management de Mediu este responsabilitatea
departamentului care se ocupă cu aspectele din această arie
Indicatorii de
performanţă - Conformarea cu prevederile relevante din reglementările şi legislaţia
românească, europeană şi internaţională
- Nici o reclamaţie privind managementul calităţii aerului
- Întreţinerea echipamentului de exploatare conform programului de
întreţinere
Frecvenţa
- Repararea echipamentului de extragere şi colectare a prafului atunci
când este necesar
- Inspecţia anuală a echipamentului aflat în raza emisiilor de gaze de
la staţia pilot
Raportarea şi
monitorizarea - Orice reclamaţie privind managementul calităţii aerului pe
amplasament vor fi adresate departamentului responsabil de
acestea pentru acţiuni imediate. Reclamaţiile şi orice acţiuni luate
pe baza acestor reclamaţii vor fi înregistrate într-un registru care va
fi gestionat de conducerea unităţii
Acţiuni corective
- Menţinerea sistemelor de colectare a prafului după reducerea
performanţei.
Partea a 2-a
Pag 170 din 262
Listă de control pentru controlul prafului

(Sursa: Checklists for Sustainable Minerals Environment Australia, 2003 Sustainable Minerals)
Topic Rezultate Măsurarea performanţelor Îmbunătăţiri
Aţi determinat sursele de Sursele potenţiale sunt identificate în Lista cuprinzătoare a surselor individuale, inclusiv Sursele sunt luate în considerare pentru fiecare
praf la mina d-voastră? Declaraţia de impact de mediu sau defrişarea terenurilor, decopertarea stratului etapă a minei ex: explorare, construcţie,
alte rapoarte superior de sol, împuşcarea şi forajele, excavaţia, exploatare, încetarea activităţii, reabilitare şi
procesarea, echipamentul de concasare şi filtrare, închidere.
transferul materialelor, camioanele de transport,
suprafaţa stivelor / haldelor / sterilului de procesare,
drumurile.
Aţi încercat să caracterizaţi • Estimările tipurilor şi Estimările bazate pe nivelurile tipice măsurate Estimarea, inventarul şi determinarea factorilor de
tipurile şi cantităţile de praf nivelurilor de praf potenţiale pentru uzina minieră. Inventarul emisiilor de praf emisie pentru toate sursele potenţiale pentru
care vor fi produse? să fie produse obţinut prin analiza planului minei pentru a stabili fiecare fază a obiectivului minier, ex: explorare,
• Inventarul emisiilor de praf potenţialele surse de praf şi a estima nivelul de construcţie, exploatare, încetarea activităţii,
şi determinarea factorilor producere a prafului prin activităţile asociate reabilitare şi închidere.
emisiilor de praf fiecărei surse. Factorii de emisie obţinuţi prin
evaluarea activităţilor cuantificabile sau a
aspectelor care generează praf, precum
dimensiunea vehiculelor, viteza şi distanţa
străbătută pe drumurile de transport.
Caracterizarea tipurilor şi Toate tipurile şi sursele emisiilor de Estimările cantitative ale ratelor emisiilor de praf din Folosirea modelelor pentru a estima tipurile şi
cantităţilor de praf include praf pot fi clasificate şi controlul activităţile miniere de diferite clase şi tipurile diferite nivelurile de praf pentru o gamă largă de activităţi
sursele difuze de praf? acestora poate fi planificat într-o de suprafeţe de teren, ex: împuşcarea / exploziile, şi condiţii climatice
manieră sistematică. traficul pe drumurile de transport şi suprafaţa
haldelor de steril - inclusiv sursele difuze şi
punctiforme.
Aţi efectuat un studiu de • Identificarea receptorilor Evaluarea identifică nivelurile de praf cu care se pot Riscul potenţial pentru sănătate este corelat cu
impact pentru a identifica sensibili întâlni muncitorii şi în locaţiile cheie ex: reşedinţele mărimea particulelor de praf. Praful de mină are
posibilele impacturi care • Evaluarea nivelurilor din apropiere, ţarcuri cu animale domestice, şi dimensiuni situate între 1-100 microni; <10µ poate
pot să apară? maxime pentru a evita evaluează posibilele impacturi. fi inhalat (ex: PM10); <2.5µ poate fi respirat , ex:
impacturile, îngrijorările poate intra în plămâni (PM2.5).
semnificative sau
disconfortul
Ai elaborat o strategie Strategia preliminară de Planificarea iniţială ar trebui să includă elaborarea Consultarea cu factorii cheie interesaţi în timpul
preliminară de management care incorporează unei strategii preliminare de management care: elaborării strategiei preliminare de management
management pe baza informaţiile primite din partea • Identifică toate sursele şi riscurile potenţiale
Partea a 2-a
Pag 171 din 262

evaluării impactului? comunităţii şi a autorităţilor • Stabileşte obiectivele pentru protecţia
competente şi abordează întreaga mediului şi reducerea riscurilor
gamă de aspecte de mediu şi sociale • Oferă un cadru pentru evaluarea diferitelor
care pot să apară din cauza prafului opţiuni şi selectarea unui proiect tehnic care
de la proiectul propus. reflectă condiţiile de pe amplasament şi
sensibilitatea mediului
Aţi conceput abordări de Strategia include elemente de Strategia cuprinde secţiuni care abordează Declaraţia de impact de mediu şi planul minei
reducere a impacturilor la proiectare “incorporate” pentru a reducerea prafului. stabilesc un cadru pentru proiect pe baza:
nivele acceptabile? reduce generarea prafului la sursă. Proiectării minei pentru a evita generarea
prafului
Proiectării şi gestionării sistemelor pentru
a reduce generarea prafului în timpul operaţiilor
Rezolvarea problemelor cauzate de paf
prin monitorizare şi răspuns active şi refacerea
strategiilor dacă este necesar.
Aţi luat în considerare Nivelul la care ţintele din strategie se Strategia pentru managementul prafului descrie
potenţialele cerinţe conformează standardelor şi standardele şi reglementările relevante.
conform reglementărilor? reglementărilor, luând în considerare
estimările cantităţilor din toate
sursele probabile de praf.
Nivelurile ţintelor sunt Acorduri documentate cu privire la Nivele maxim admise de praf explicate şi aprobate Stabilirea unei consultări oficiale şi frecvente cu
stabilite prin consultarea nivelele maxim admise între de comunitate. comunitatea încă din perioada timpurie a
comunităţii? companie şi grupurile comunitare procesului de planificare
cheie
Prevederile planului Tranziţie lină de la etapa de operare Planurile de încetare a activităţii, reabilitare şi Planurile include prevederi care reflectă activităţile
operaţional de la cea de încetare a activităţii, cu risc închidere include prevederi pentru controlul prafului specifice pe care le implică încetarea activităţii
management al prafului se scăzut de depăşire a ţintelor stabilite miniere
aplică şi la încetarea pentru controlul prafului
activităţii, reabilitării şi
închiderii minei?
Aţi elaborat un plan Planul de management al prafului • Planul de management stabileşte ţintele şi Sistemele de Management de Mediu descriu
operaţional de strategiile de management pentru toate componentele unui sistem complet integrat pentru
management al prafului? aspectele identificate prin evaluarea toate aspectele de mediu ale unui obiectiv minier.
impacturilor şi consultarea comunităţii Numeroase companii încearcă să obţină
• Planul de management este integrat certificarea pentru standarde internaţionale
Partea a 2-a
Pag 172 din 262

împreună cu alte planuri operaţionale în precum ISO 14001 pentru a-şi demonstra
Sistemul de Management de Mediu pentru angajamentul de mediu în faţa structurilor de
întreg proiectul reglementare şi a altor factori interesaţi.
Planul de management Personalul are cunoştinţă de Planul Documentaţia relevantă este uşor accesibilă Planul de management este disponibil pentru
este cunoscut şi înţeles de de management şi conţinutul personalului, structurilor de reglementare şi personal; instruirea personalului privind controlul
întreg personalul, inclusiv acestuia auditorilor prafului; verificări periodice privind eficienţa
operatorii instalaţiilor? sistemelor operaţionale; includerea aspectelor
legate de praf în sesiunile de conştientizare
privind mediul
Aţi selectat opţiuni Câteva aspecte semnificative legate • Dovada unui bun proiect tehnic pentru a Folosirea modelării asistate de computer pentru a
adecvate pentru a reduce de praful pe amplasament reduce generarea prafului prin proiectarea investiga măsurile de control necesare pentru a
generarea prafului? minei, selecţia echipamentului şi practicile de atinge ţintele
lucru
• Consecvenţă privind buna proiectare pentru
toate tipurile de surse de praf, inclusiv
transportul pe drumurile din afara minei.
Aţi incorporat elemente de Câteva aspecte semnificative legate • Dovada efectuării lucrărilor tehnice, Luarea tuturor măsurilor rezonabile de a reduce
proiectare pentru reduce de praful pe amplasament modificărilor de echipamente etc. pentru a praful generat de toate echipamentele
potenţialele impacturi ale reduce cantitatea de praf zgomotoase fixe şi mobile.
prafului generat pe • Orice surse semnificative de praf identificate
amplasamentul d-voastră? prin monitorizare au fost evaluate în mod
obiectiv şi măsurile de remediere au fost
luate
Dispuneţi de sisteme Procedurile descrise în planul minei Sistemul de Management de Mediu şi manualele Proceduri documentate care acoperă:
operaţionale pentru şi declaraţia de impact de mediu asociate stabilesc procedurile pentru managementul • Defrişarea şi decopertarea stratului
controlul prafului în toate implementate corect şi ţintele pentru prafului în toate zonele relevante ale amplasamentului superior de sol
zonele cu potenţial de controlul prafului atinse • Detonarea şi forajul
generare a prafului?
• Transportul
• Procesarea, concasarea şi filtrarea /
trierea
• Manipularea şi depozitarea în grămezi a
materialelor
• Colectarea prafului
• Managementul haldelor de steril
• Managementul iazurilor de decantare
Partea a 2-a
Pag 173 din 262

• Reziduurile
• Încetarea activităţii
• reabilitarea
Îndeplinirea adecvată a Asigurarea managerilor că ţintele Rapoarte periodice (lunare) privind activităţile de Proceduri operaţionale standard pentru personalul
Planului de management al pentru controlul prafului sunt atinse management al prafului şi evaluarea în comparaţie cu care lucrează în zonele prăfuite, desfăşoară
prafului poate fi dovedită ţintele pentru control şi cerinţele planului de activităţi de forare şi detonare, stabilind
cu documente? management responsabilităţi şi metode de limitare şi raportate a
nivelurilor de praf şi incidentelor.
Există un sistem de Îmbunătăţire continuă, reducerea Dovada revizuirii şi actualizării sistemelor şi Evaluarea dacă controlul prafului este adecvat ar
incorporarea a probabilităţii de apariţie a echipamentelor acolo unde au fost înregistrate nivele trebui incorporată în auditurile de mediu anuale
îmbunătăţirilor? evenimentelor nedorite de praf nesatisfăcătoare ale proiectului.
A fost identificat un regim Nivelurile de performanţă ale Regim de monitorizare cuprinzătoare care include Raportarea şi ţinerea registrelor include:
de monitorizare în etapa de controalelor prafului şi potenţialele măsurarea nivelurilor în zonele de lucru şi în zonele • intervalele de înregistrare
planificare care să impacturi asupra muncitorilor, public sensibile pentru comunitate. Regimul de • localizarea instrumentelor de
abordeze toate ariile şi mediu sunt bine cunoscute de monitorizare stabileşte: monitorizare supravegheate şi
posibile de impact de către manageri • parametrii care sunt monitorizaţi nesupravegheate
mediu şi social cauzate de • locaţiile de monitorizare
praf? • compararea rezultatelor monitorizării cu
• intervalul de monitorizare cele obţinute prin modelare
• datele şi analiza datelor cerute pentru
rapoartele de monitorizare
• intervalul de raportare
Sunt stabilite ţintele pentru Probabilitate scăzută ca comunitatea Ţintele de control cu care a fost de acord Instrumentele pentru monitorizarea eficientă a
protecţia mediului şi a să fie îngrijorată cu condiţia ca praful comunitatea sunt stabilite în planul de management prafului includ:
comunităţii şi planul să fie controlat şi menţinut la şi regimul de monitorizare şi sunt folosite ca • prelevarea probelor iniţiale – pentru a
general, tehnicile, nivelurile aprobate de comunitate standarde cheie de referinţă pentru a evalua în permite comparaţia cu condiţiile de
frecvenţa, calitatea şi rapoartele periodice de monitorizare dacă mediu înainte de începerea activităţii
sensibilitatea monitorizării performanţele sunt adecvate miniere
şi prelevării probelor sunt • controlul prelevărilor pe amplasament -
corespunzătoare pentru pentru a permite comparaţia cu zonele
aceste ţinte? care nu au fost afectate de activităţile
miniere
• etalonarea depunerilor de praf – oferă
informaţii de bază, pe termen lung
• instrumente de prelevare cu volum mare
– oferă date cantitative pe perioade de
Partea a 2-a
Pag 174 din 262

24 h dar nu identifică sursa propriu-zisă
de praf
• monitorizarea continuă a particulelor –
oferă date continue relevante pentru
evenimentele pe termen scurt; poate fi
operată on-line
• instrumente de prelevare de dimensiuni
selective – prelevează praful în fracţii
diferite în funcţie de interesul dorit
• instrumente de prelevare cu expunere
personală – sunt purtate de muncitori, în
special cei expuşi riscului asociat cu
operaţiunile generatoare de praf
Monitorizarea se Nivel ridicat de siguranţă a Dovada că tehnicile de monitorizare corespund • Conformarea cu standardele româneşti,
desfăşoară în conformitate rezultatelor monitorizării prafului standardelor naţionale ISO sau internaţionale pentru
cu standardele monitorizarea prafului (ex: determinarea
corespunzătoare? particulelor totale în suspensie)
Monitorizarea include date Managementul proactiv al activităţilor Colectarea de rutină a datelor privind prognoza meteo
meteorologice? de pe amplasament poate fi aplicat (precipitaţii, temperatură, viteza vântului)
pentru a evita impacturile
semnificative ale prafului în
perioadele cu condiţii meteorologice
nefavorabile, ex: evitarea
decopertării stratului superior de sol
în condiţii cu temperaturi ridicate,
uscăciune sau vânt puternic.
Sunt datele colectate în Riscuri scăzute de non-conformare Rapoarte lunare şi anuale cu date privind praful, care
concordanţă cu cerinţele cu reglementările sau de îngrijorare a fac referinţe la cerinţele regimului de monitorizare.
regimului de monitorizare? comunităţii privind praful
Sunt datele analizate şi Asigurarea că toate cerinţele Rapoarte periodice (ex: lunare) furnizate autorităţilor Pe lângă raportarea către autorităţile competente,
raportate periodic reglementărilor sunt îndeplinite competente. performanţele privind controlul prafului sunt de
autorităţilor competente? continuu asemenea prezentate prin comparaţie cu ţintele
aprobate de comunitate, în rapoarte publice,
inclusiv raportul anual de mediu.
Sunt aspectele neconforme • Conducerea are cunoştinţă Înregistrarea neconformărilor şi a evenimentelor Informarea imediată a autorităţilor competente cu
sau anomaliile privind neplanificate, indicarea timpului evenimentului, timpul privire la neconformităţi şi evenimente
Partea a 2-a
Pag 175 din 262

datele înregistrate de zonele cu o performanţă de acţiune, rezultatele şi interacţiunea cu autorităţile. neplanificate semnificative.
periodic” scăzută
• Managementul oferă o
măsură continuă a eficienţei
sistemului curent şi
îmbunătăţirilor anterioare
Există un sistem pentru Risc scăzut ca evenimentele Dovada că evenimentele înregistrate în registrul Termene de finalizare standard stabilite pentru
abordarea aspectelor sau semnificative să se producă din nou evenimentelor neconforme şi neplanificate sunt finalizarea acţiunilor de remediere a impacturilor
evenimentelor investigate corespunzător şi un plan adecvat de prafului. Numărul de evenimente din registru şi
semnificative pentru a remediere este identificat şi implementat cu viteza de acţiune pentru a îmbunătăţi situaţia pot fi
reduce şansele de a se promptitudine. folosite ca şi criterii de raportare către personal,
întâmpla din nou? conducere, structuri de reglementare şi
comunitate.
Este menţinută legătura cu Menţinerea unei bune legături cu Întâlniri periodice cu comunitatea cu privire la Întâlniri cu comunitatea au loc periodic, pe agendă
comunitatea în ceea ce comunitatea aspectele legate de praf fiind incluse şi aspecte legate de praf; întâlniri
priveşte aspectele legate speciale au loc imediat după producerea unui
de praf? eveniment care ar putea îngrijora comunitatea.
Este păstra un registru al • Zonele cu un control slab al Registrul reclamaţiilor conţine informaţii cu privire la • Registrul cuprinde data, ora şi tipul
reclamaţiilor şi sunt prafului sunt abortate rapid detaliile reclamaţiei şi acţiunile întreprinse ca urmare a evenimentului care face obiectul
acestea investigate? astfel încât riscul de a se acesteia reclamaţiei; acţiunile întreprinse şi riscul
petrece din nou să fie redus de a se întâmpla din nou
• Întreţinerea unei bune relaţii • Răspunsul către reclamant.
cu comunitatea.
implementare a unui smm în sectorul minier
Partea a 2-a
Pag 176 din 262

METAL
UNE
BP2 Strategii de monitorizare a gazului înainte

sau după închiderea minelor de cărbune
Strategiile de monitorizare şi control a emisiilor de gaz după închiderea minei pot fi aplicate
satisfăcător numai dacă responsabilităţile pentru fiecare acţiune sunt clar identificate în
cadrul organizaţiilor. Organizaţiile trebuie apoi să aibă suficiente resurse pentru a putea
furniza un răspuns eficient, a susţine programul de monitorizare atâta timp cât este necesar
şi a menţine măsurile de control a emisiilor de gaz.
Pericolele şi riscurile asociate emisiilor de gaz necontrolate care trebuie luate în considerare
sunt prezentate în tabelele următoare.
Tabelul 2.10
Principalele pericole la suprafaţă asociate cu emisiile de gaz care trebuie luate în considerare
la închiderea minelor subterane de cărbune
Pericol Importanţă şi implicaţii
Emisii de metan Orice emisie necontrolată la suprafaţă este inacceptabilă.
Emisii de gaz de mină Sunt necesare emisii mari pentru a produce efecte dăunătoare la
(dioxid de carbon şi suprafaţă. Acest lucru ar implica o cale de propagare la suprafaţă cu
azot) rezistenţă minimă şi o scădere bruscă a presiunii.
Emisii de monoxid de Emisii minore pot fi dăunătoare. Creşterea rapidă a concentraţiilor poate fi
carbon un indicator al unei combustii spontane în minele abandonate.
Emisiile bogate în Emisiile relativ mici pot fi dăunătoare
dioxid de carbon
Încetarea aerajului Atunci când este funcţional, orice efect de aspiraţie transmis abatajelor de
mică adâncime, abandonate, aduce aer în sistem prin orice legătura cu
suprafaţa. Odată aerajul oprit, gazele vor fi libere să migreze către
suprafaţă.
Inundaţiile Gazele sunt împinse atunci când cavernele şi abatajele sunt inundate.
Acestea se pot acumula sub presiune acolo unde aerajul de suprafaţă este
inadecvat ducând la scăpări de gaze la intrările în minele abandonate.
Rutele de migrare ale gazelor pot fi de asemenea modificate semnificativ
pe măsură ce mina se umple cu apă.
Partea a 2-a
Pag 177 din 262
Tabelul 2.11
Rezumatul principalelor riscuri asociate emisiilor necontrolate de gaze după închiderea
minelor subterane
Receptor Problemă potenţială Evaluarea Măsuri de
control al
riscului
(1) Abataje Creşterea fluxurilor de Examinarea planurilor Elaborarea unui
învecinate, gaze din perimetrele minei şi investigaţii studiu privind
interconectate fizic în abandonate. Creşterea subterane aerajul la minele
mine de cărbune gradului de poluare a care pot fi afectate
aerului ventilat de închidere.
Construire a de
structuri de oprire,
modificarea
circuitului de aeraj
şi a disponibilităţii
aerului în funcţie
de cerinţe.
(2) Construcţii Scăpări de gaze de mină Examinarea planurilor Elaborarea şi
existente deasupra la suprafaţă prin căi de minei, a registrelor implementarea
oricărei mine propagare a scăpărilor activităţilor miniere şi măsurilor de
abandonate cu odată ce orice efecte de puţurilor miniere. Acolo corespunzătoare
adâncime mică, aspiraţie ale sistemului unde există abataje de control a
intrări abandonate în de ventilaţie au fost extinse, de mică adâncime gazului înainte de
mine şi ieşiri la eliminate sau abataje mai vechi abandonare.
suprafaţă pentru care interconectate, este Opţiunile include
există posibilitatea necesară monitorizarea aerajul pasiv sau
îndepărtării efectelor presiunii negative în activ şi eliminarea
aerajului transmise forajele de suprafaţă abatajelor de mică
prin conexiuni pentru a confirma gradul adâncime prin
subterane de extindere al influenţei exploatarea în
ventilaţiei înainte de a carieră / la zi.
abandonare
(3) Reconstrucţia Scăpările necontrolate de Investigarea Construirea unui
amplasamentului gaze de la intrările amplasamentului capac
minier abandonate în mină, corespunzător
galeriile de aeraj, şi în pentru puţurile de
legătură cu fostele intrări mină şi zidirea
în mină barajului de
închidere a
galeriilor de
pregătire în teren
stabil. Instalarea
sistemelor de
aerare pentru
gaze prin
capacele puţurilor
sau digurile
galeriilor .
Amenajări
corespunzătoare
în jurul gurii
Partea a 2-a
Pag 178 din 262
puţului pentru
ventilaţie pasivă
prin sol.
(4) Viitoare construcţii Amplasament afectat de Evaluarea riscului specific Decopertarea
în condiţii similare cu emisiile la suprafaţă care amplasamentului şi solului şi
cele de la punctul (2) im piedică sau afectează investigaţii investigarea
de mai sus construcţiile corespunzătoare puţurilor,
amenajarea
intrărilor în mină,
stabilizarea
abatajelor de mică
adâncime prin
metode precum
forajul şi
cimentarea,
integrarea
măsurilor de
precauţie pentru
gaze la
construcţia
clădirilor
Tabelul 2.12
Riscuri cauzate de gazele de mină asociate cu exploatarea în carieră / la zi
Receptor Problemă potenţială Evaluare Controlul riscului
Operatorul carierei Aprinderea gazelor Evaluarea riscului Monitorizarea
inflamabile în sondele de pentru sănătate şi gazelor şi măsuri
explorare. Emisii din siguranţă. de siguranţă.
carierele abandonate şi Examinarea Aderarea la
abataje subterane expuse în rezultatelor ghidurile
taluz. Combustie spontană. monitorizării gazelor. recunoscute pentru
siguranţă şi
sănătate. Instruirea
Evaluarea riscului personalului.
Modificarea
metodei de
exploatare.
Construcţia clădirilor Creşterea migrării gazelor Studiu de birou urmat Aerajul pasiv al
învecinate datorită pompării apei de investigaţii pe abatajelor
subterane interceptate în amplasament, foraje subterane, acolo
timpul lucrărilor de excavare. şi monitorizarea unde este cazul.
Deplasarea gazelor la gazelor dacă este
restabilirea nivelului necesar.
hidrostatic al apei subterane.
Construcţii post- Infiltrări de gaze din abatajele Amenajarea şi
restaurare subterane secţionate în etanşarea lucrărilor
materialul de rambleiere. miniere de legătură
Deplasarea gazelor ca cu suprafaţa înainte
rezultat al restabilirii nivelului de rambleiere.
hidrostatic al apei subterane.
Amânarea
Viitoarele exploatări de activităţilor de
adâncime pot duce la emisii construcţie până
suplimentare de gaze când efectele
Partea a 2-a
Pag 179 din 262
periculoase care să pătrundă temporare se

în abatajele abandonate de diminuează sau
mică adâncime. incorporarea la
fiecare construcţie
a măsurilor de
protecţie împotriva
gazelor.
Monitorizarea gazelor este necesară înainte de începerea, în timpul şi după încetarea

activităţii unei mine. Informaţia colectată în timpul programului de închidere reprezintă baza
pentru elaborarea programului de monitorizare post-închidere şi a planului de răspuns.
Deoarece scopul instalaţiei de aerare este de a controla riscul emisiilor de gaze la suprafaţă,
monitorizarea post-închidere ar trebuie să înregistreze date cu privire la compoziţia gazelor
şi tendinţele presiunii în locaţiile de monitorizarea selectate care sunt relevante pentru zonele
de risc potenţial identificate. Nivelurile de acţiune ar trebui stabilita astfel încât variaţiile
naturale şi schimbările prognozate, dar acceptabile, ale sistemului subteran să poată fi
ignorate în siguranţă, dar în acelaşi timp să fie suficient de sensibile pentru a furniza un timp
de răspuns satisfăcător pentru implementarea măsurilor corespunzătoare. Metoda de
elaborare a unei scheme corespunzătoare este descrisă mai jos.
Criteriile de acţiune
Criteriile de acţiune sunt stabilite pe baza evaluării riscurilor, cadrului specific al

amplasamentului şi cunoaşterea regimului gazelor subterane. Condiţiile corespunzătoare
sunt acelea care indică o schimbare semnificativă a regimului subteran sau că la suprafaţă
se desfăşoară un eveniment cu un grad de periculozitate inacceptabil.
Ca niveluri şi tendinţe critice ale concentraţiilor sunt selectate acelea care pot fi detectate
uşor şi fără ambiguităţi cu ajutorul instrumentelor portabile de monitorizare. Dacă nu există
receptori, şi deci nici un risc, nu este necesar un program de monitorizare detaliat.
Monitorizarea aerajelor până la confirmarea absenţei combustiei spontane este o cerinţă
minimă pentru minele închise.
Programul de monitorizare
Programul de monitorizare defineşte procesul de măsurare necesar pentru furnizarea

informaţiilor cu privire la performanţa sistemului de control al emisiilor de gaze. Astfel,
problemele potenţiale pot fi identificate la un stadiu suficient de timpuriu pentru a putea lua
măsuri de remediere. Locaţiile cheie de monitorizare sunt identificate odată cu parametrii
care trebuie măsuraţi şi frecvenţa de monitorizare.
Parametri şi instrumentele de măsurare

Partea a 2-a
Pag 180 din 262
Monitorizarea de rutină a locaţiilor cheie poate să includă măsurarea concentraţiilor gazelor

inflamabile (metan), oxigenului şi a oxizilor de carbon împreună cu presiunea relativă din
forajele de degazare (sau punctul de prelevare) şi compararea acesteia cu presiunea
atmosferică.
Intervalul de monitorizare poate varia în funcţie de stabilitatea aparentă a regimului gazelor

în abatajele subterane. Atunci când efectul aerajului încetează sau epuizmentul este oprit,
vor exista unele incertitudini cu privire la magnitudinea efectelor diferitelor evenimente care
pot să aibă loc şi la timpul de răspuns al sistemului. Ca urmare, monitorizarea săptămânală
sau chiar monitorizarea continuă de la distanţă pot fi corespunzătoare la început.
Strategia de răspuns
Strategia de răspuns ar trebui să identifice o succesiune de acţiuni care pot fi întreprinse

dacă criteriile de acţiune sunt întrunite sau depăşite în continuare în locaţiile cheie de
monitorizare.
Prima acţiune de răspuns poate consta în verificarea validităţii măsurătorilor prin analiza de
laborator dacă este cazul şi coroborarea rezultatelor monitorizării prin creşterea frecvenţei de
monitorizare în locaţiile cheie sau prin colectarea de date suplimentare de la mai multe staţii
de monitorizare. În cazul în care este identificată o problemă, cum ar fi de exemplu
combustie spontană la o mină abandonată, etapa următoare ar presupune una sau o
combinaţie a următoarelor măsuri:
• închiderea temporara a unei guri de aerisire pana când nivelul de oxigen scade;
• închiderea permanentă a unei guri de aerisire dacă nivelul hidrostatic al apei
subterane este restabilit umplând majoritatea golurilor din mină;
• montarea şi punerea în funcţiune a unei valve automate care se închide pentru a
preveni pătrunderea aerului atunci când presiunea barometrică creşte.
Se sugerează ca orice monitorizare să continue după închiderea completă până când se
obţin condiţii stabile, dar nu ar trebui depăşească 2 ani decât dacă se justifică pe baza
tendinţelor negative. În majoritatea cazurilor, se anticipează că tendinţele negative au fost
identificate şi stabilizate prin adoptarea acţiunilor necesare în această perioadă.
Menţinerea gurilor pasive de aerisire
Acolo unde sunt găsite concentraţii de gaz de mină inflamabil, practica comună prevede
ataşarea unui opritor de flăcări la gura de aerisire. Sistemele de ventilaţie pasivă necesită
atenţie sistematică dacă sunt prevăzute cu opritoare de flăcări la gurile de aerisire. Dacă
opritoare de flăcări nu sunt înlocuite sau curăţate periodic, rezistenţa unei guri de aerisire va
creşte până când devine ineficientă. Dacă concentraţiile de gaze de la o anumită gură de
aerisire nu sunt inflamabile, nemontarea opritorului de flăcări va îmbunătăţi ventilaţia, diluţia
şi caracteristicile performanţei de scădere a presiunii ale gurii de aerisire. În plus, cerinţele
de întreţinere vor fi în mare parte eliminate.
Partea a 2-a
Pag 181 din 262
Acolo unde se construiesc clădiri noi, orice riscuri rămase pot fi reduse prin incorporarea
unor măsuri structurale de protecţie. Totuşi, instalarea retro-activă a unor măsuri de protecţie
împotriva gazelor la clădirile deja existente este mai costisitoare şi nu întotdeauna eficientă.
Gama opţiunilor pentru tratarea abatajelor în minele abandonate pentru a reduce riscul de
migrare a gazelor este prezentată în tabelul 2.13. Nu toate aceste opţiuni sunt practice sau
adecvate pentru implementare la închiderea minei. Orice intervenţie considerată a fi
necesară ar implica în general o schemă de aeraj care presupune fie:
(1) extracţia activă a gazului pentru a crea o presiune negativă în abatajele subterane,
similară cu cea produsă anterior de ventilatorul principal (adică menţinerea situaţiei); fie
(2) aerajul pasiv folosind foraje, puţuri sau galerii de pregătire dotate cu coşuri de aerisire de
dimensiuni corespunzătoare.
Tabelul 2.13
Diferite opţiuni de control a gazelor la închiderea minei
Metodă Sursa de gaz de mină Măsuri preventive
care este tratată
Exploatarea în Toate golurile de mică Soluţie permanentă reprezentată de eliminarea
carieră şi adâncime şi căile de instabilităţii solului şi riscurile de emisie la suprafaţă.
rambleierea migrare
Cimentarea golurilor Abataje de mică Reducerea riscului de migrare a gazului şi
adâncime la mine amenajarea intrărilor în mine abandonate.
abandonate şi intrări
Permiterea inundării Abataje miniere Reduce volumul bazinului şi oportunitatea de
abandonate eliberare, producere şi migrare a gazelor. Posibile
implicaţii privind instabilitatea terenului.
Extracţia activă a Abataje abandonate Presiunea negativă previne scăpările de gaze la
gazului interconectate suprafaţă
Aeraj pasiv Abataje de mică Reduce riscul de migrare a gazelor de la intrările în
adâncime, abandonate minele abandonate şi abatajele de mică adâncime.
Sursa: Extras din Manual de închidere a minelor, Ministerul Industriei şi Resurselor, DCCEP, Guvernul României
- 2001
2.8.3 Studii de caz selectate
STUDIU DE CAZ 1
Realizări obişnuite în managementul prafului la carierele de agregate - GSM Group
(FRANŢA)
Compania GSM producătoare de agregate şi-a planificat anual programul de mediu: 1993 pentru
auditul amplasamentelor, 1994 pentru managementul apei, 1995 pentru zgomot şi 1996 pentru praf.
Pentru emisiile de praf, compania a definit trei măsuri care vor fi aplicate la toate carierele: (i)
stabilirea controlului prafului, cu ajutorul, de exemplu, al uni chestionar săptămânal privind sursa
emisiilor şi cantităţile de praf., (ii) asfaltarea drumurilor interioare şi exterioare (16 km între 1995 şi
jumătatea lui 1996) şi stabilirea unor sisteme cronometrate de stropire / udare a traseelor interne. (iii)
investiţii în plante.
Partea a 2-a
Pag 182 din 262
Între 1994 şi 1996, obiectivele industriale situate la suprafaţă au fost echipate cu sisteme de stropire
cu apă fin reglate. La Roussas, unul dintre cele trei perimetre de exploatare unde se extrage calcar
pur dar foarte sfărâmicios, echipamentul de desprăfuire are un flux de aer de 75,000 m³/h şi permite
recuperarea a 4-5 tone/h de material fin şi praf. Acest material este depozitat într-un siloz ‘închis de 60
m³ şi vândut ca material de umplutură în sectorul construcţiilor şi alte industrii.
Sursa: Good Environmental Practice in the European Extractive Industry: A Reference Guide, a study from
CEMBUREAU, CERAME-UNIE, EULA, EUROGYPSUM, EURO-ROC, IMA-Europe, with the support of the
Enterprise Directorate General of the European Commission
STUDIU DE CAZ 2
Controlul prafului în timpul manipulării minereului de potasă – IMC POTASH
CARSLBAD (SUA)
La mina IMC Potash Carlsbad, localizată în New Mexico (SUA), minereul este extras folosind metoda
exploatării subterane cu pilieri. Echipamentele de exploatare care funcţionează continuu sunt folosite
cu precădere, şi în mai mică măsură forajele şi exploziile. Minereul este transportat la suprafaţă prin
două puţuri, unul pentru langbeinit şi unul pentru silvină, iar apoi dus pe benzi transportoare la
instalaţiile de procesare separate.
Deoarece emisiile de praf au reprezentat o problemă în trecut, de curând au fost instalate

echipamente de control a emisiilor de praf cu filtre cu saci şi filtre umede la toate instalaţiile de
manipulare şi procesare a minereurilor de langbeinit şi silvină. Unul dintre elementele acestor
echipamente este reprezentat de sistemul de extracţie a prafului la puţul de transport al minereului de
langbeinit care este proiectat pentru a reduce cantitatea de praf generată în timpul descărcării din
schip. Sistemul trage aerul prin schip şi buncărul de alimentare în filtrul cu saci unde praful este
reţinut. Pierderile de produs sunt evitate prin depozitarea prafului colectat şi transportarea acestuia pe
bandă la uzină.
Pe lângă beneficiile de mediu oferite de reducerea emisiilor de praf rezultate de la manipularea şi

procesarea minereurilor de langbeinit şi silvină, mediul de lucru pentru personal a fost îmbunătăţit.
În plus, pierderile de produs au fost reduse prin reţinerea prafului şi reintroducerea acestuia în proces,
aducând astfel un mic beneficiu financiar pentru a compensa parţial costurile asociate cu
implementarea sistemelor de control.
Sursa: Environmental Aspects of Phosphate and Potash Mining. First edition. Printed by UNEP and IFA,
Paris,December 2001.
Puţ de langbeinit cu filtru cu saci (în albastru) - IMC Potash, Carlsbad, SUA
Partea a 2-a
Pag 183 din 262
STUDIU DE CAZ 3
Trei paşi în managementul prafului - COMPANIA CĂRBUNELUI BAYSWATER,
HUNTER VALLEY, NEW SOUTH WALES, Australia
Compania Cărbunelui Bayswater Pty Limited operează exploatările la zi Bayswater Nr. 2 şi

Bayswater Nr. 3 la aproximativ 8 km la sud de Muswellbrook în Hunter Valley, NSW. Compania
Cărbunelui Bayswater are un sistem de management de mediu al prafului creat în timpul activităţilor
miniere.
Sursele de praf includ:
• drumurile de transport din mină;
• zonele decopertate de stratul superior de sol înainte de începerea exploatării miniere;
• haldele de material de acoperire excavat;
• exploziile.
Praful generat de traficul pe drumurile de transport din mină este controlat la Bayswater prin
folosirea cisternelor cu apă (vezi poza de mai jos), care au o rată de stropire de 1L/m2/hr.
Minimizarea spaţiilor deschise şi o bună înţelegere a condiţiilor climatice locale ajută la controlul
prafului generat prin decopertarea stratului superior de sol, depozitare şi împuşcare / explozii.
Planificarea eficientă a minei asigură reducerea cantităţii de praf generate în zonele decopertate de
stratul superior de sol prin reducerea suprafeţei de teren decopertate la un moment dat. Haldele de
material de acoperire excavat sunt proiectate pentru a reduce înălţimea de depozitare şi depozitarea
în zone înalte este descurajată în timpul condiţiilor meteorologice nefavorabile când praful poate fi
generat mai uşor. Reabilitarea rapidă a zonelor afectate de activitatea minieră reduce de asemenea
zonele disponibile pentru generarea prafului. Efectele prafului generat în urma exploziilor asupra
reşedinţelor din apropiere sunt reduse prin controlul condiţiilor în care au loc exploziile.
Cisternă operând la Compania Cărbunelui Bayswater.
Compania Bayswater menţine o reţea de monitorizare cu instrumente de prelevare de probe de

depunere şi volume mari de aer în jurul minei. În plus, la Bayswater funcţionează de asemenea un
echipament de monitorizare cu laser a prafului, în timp real, de tipul GRIMM™, localizat între zonele
rezidenţiale şi mină şi redă nivelurile prafului 24 de ore pe zi. Sistemul în timp real furnizează
operatorilor minieri o conexiune inversă rapidă cu privire la nivelurile de praf. Ca urmare permite un
răspuns rapid de management care nu ar fi posibil dacă ar fi utilizate alte metode de monitorizare,
precum echipamentele standard de prelevare a probelor cu volum mare sau manometre pentru
depunerea prafului, cazuri în care pot exista decalaje de o zi sau chiar mai multe zile şi săptămâni
înainte ca datele de monitorizare să devină disponibile pentru examinare.
Monitorizarea în timp real funcţionează în conjuncţie cu o staţie meteorologică. Datele despre praf şi
vreme sunt transmise continuu prin radio către obiectivul minier. Este calculat un “factor de risc “ de
praf general prin evaluarea condiţiilor meteorologice precum viteza şi direcţia vântului, temperatura,
radiaţia solară şi precipitaţiile, şi a nivelurilor de praf existente. Atunci când factorul de risc de praf
Partea a 2-a
Pag 184 din 262
este ridicat, alarma îi anunţă pe responsabilul cu mediu şi inginerul şef al minei, permiţând ajustarea
activităţilor miniere pentru a reduce cantitatea de praf. Acelaşi sistem de monitorizare este utilizat
pentru a furniza avizul de mediu înainte de explozie.
Echipament de monitorizare a prafului “în timp real”

Fotografie: Bayswater Colliery Company Pty Ltd
Compania Cărbunelui Bayswater are de asemenea o linie telefonică pentru reclamaţii disponibilă 24
de h. Linia telefonică oferă un mecanism de răspuns rapid pentru ca comunitatea să raporteze
incidentele legate de praf sau alte aspecte de mediu provocate de activităţile miniere pe care le
consideră problematice.
Pe scurt, Compania Cărbunelui Bayswater abordează aspectele de management al prafului pe trei
niveluri:
• prevenirea prafului prin planificarea strategică a minei şi controale de mediu;
• monitorizare în timp real timp de 24 h;
• folosirea unui “factor de risc” de praf care alertează operatorul minier cu privire la condiţiile
meteorologice nefavorabile;
• un răspuns prompt la incidente provocate de generarea prafului.
2.3.3 Sursa: Best Practice Environmental Management in Mining – Dust Control – Environment Australia –
1998 Commonwealth of Australia, ISBN 0642 54570 7 of the series 0642 19418 1
Partea a 2-a
Pag 185 din 262
2.9. Managementul subsidenţei
2.9.1 Aspectele şi impacturile de mediu
Termenul de “subsidenţă” se referă în mod normal la un punct (sau puncte) la suprafaţa

pământului sau în pământ care se mişcă vertical către un nivel inferior. Pentru a înţelege şi
gestiona orice impacturi potenţiale cauzate de subsidenţă, este important să se acorde
atenţie atât componentelor verticale cât şi celor orizontale ale acestor mişcări.
Aspectele cheie care trebuie rezolvate cuprind:
• Fenomenul de subsidenţă a minei apare a atunci când stratul - acoperiş se

prăbuşeşte în caverne. Potenţialul de subsidenţă există pentru toate formele de
exploatare minieră subterană , dar în România este legată în special de exploatarea
sării şi a cărbunelui.
• Subsidenţa se poate manifesta sub forma pâlniilor de eroziune şi prin aceasta poate
duce la evenimente catastrofale. Subsidenţa unor mari părţi ale cavernelor subterane
formează, de obicei, depresiuni deasupra zonelor în care majoritatea resurselor au
fost exploatate şi produc pagube în ceea ce priveşte rezistenţa clădirilor,
infrastructurii, terenului agricol şi sistemului de drenaj.
• Pericolul şi gradul de extindere a subsidenţei sunt în mare parte legate de metoda de
exploatare folosită. De obicei, metoda tradiţională de exploatare cu pilieri şi abataj -
camere lasă suficient material neexploatat astfel încât să poată fi evitată subsidenţa.
Totuşi, tehnicile prin care sunt exploatate volume mari de resurse, precum retragerea
prin exploatarea pilierilor, pot creşte probabilitatea producerii subsidenţei. În ceea ce
priveşte exploatarea sării, procesul de exploatare prin dizolvare necontrolat poate de
asemenea să ducă la producerea fenomenelor de subsidenţă neaşteptate şi
prăbuşirea bruscă a acoperişului cavernelor umplute cu nămol, saramură şi
motorină.
În România, gradul în care au fost afectate diferite zone de subsidenţă datorită exploatării
cărbunelui sau a sării prin dizolvare poate fi semnificativ, aşa cum este ilustrat de accidentul
petrecut la Ocnele Mari în septembrie 2001 unde acoperişul cavernei s-a prăbuşit producând
revărsarea a peste 2 milioane m3 de soluţie hipersalină amestecată cu motorină şi nămol,
provocând un potop în josul văii (vezi poza).
Partea a 2-a
Pag 186 din 262
Revărsarea soluţiei hipersaline amestecată cu motorină datorită prăbuşirii tavanului cavernei

de la mina de sare Ocnele Mari în septembrie 2001 (imagine de la BRGM, 2001)
La unele mine, roca sterilă şi/sau reziduurile de procesare stabilizate sunt folosite pentru
rambleierea minei pentru a reduce pericolul de subsidenţă. Efectele subsidenţei pot să nu
se reducă doar sau nici măcar să fie vizibile la suprafaţa terenului. Pâlniile de eroziune sau
depresiunile apărute în peisaj întrerup cursurile normale de scurgere a apei; iazurile sau
cursurile de apă pot fi asanate sau redirecţionate. Terenul agricol poate fi afectat până la
situaţia în care echipamentele agricole nu mai pot efectua activităţile specifice. Sistemele de
irigare şi plăcile canalelor de drenaj pot fi afectate. În zonele dezvoltate, subsidenţa poate
afecta fundaţia clădirilor şi zidurile, autostrăzile şi conductele. Curgerea apei subterane poate
fi afectată sau întreruptă odată cu ruperea stratului impermeabil, ceea ce ar putea duce la
inundarea cavernelor minei. Impacturile asupra apei subterane includ schimbarea calităţii
apei şi direcţiei de curgere, inclusiv aprovizionarea cursurilor de suprafaţă.
Suprafaţa originală
Suprafaţă
ţă
Lim
en
ita
sid
de
ub
s
sub
de
sid
ita
en
Lim
Zonă excavată
ţă
STRAT DE CĂRBUNE STRAT DE CĂRBUNE EXPLOATAT STRAT DE CĂRBUNE
Figura 2.4 : Diagrama apariţiei subsidenţei la o mină din cauza exploatării subterane a
cărbunelui
Partea a 2-a
Pag 187 din 262
Figura de mai sus ilustrează:
• Exploatarea cărbunelui poate duce la subsidenţa masei de rocă şi sol de deasupra

zăcământului de cărbune. Aria de influenţă a subsidenţei este prezentată cu galben
deschis în figură.
• Limita, magnitudinea şi natura mişcărilor de subsidenţă depind de numeroşi factori,

precum felul în care a fost proiectată mina, condiţiile geologice, topografia suprafeţei,
şi distanţa dintre zona de exploatare şi suprafaţă (sau punctul de interes).
• Masa de rocă sau sol influenţată de activitatea minieră se poate mişca tridimensional
în orice punct. Cu alte cuvinte, exploatarea cărbunelui poate duce la apariţia
mişcărilor de subsidenţă atât verticale, cât şi orizontale.
Sursă: New South Wales DPI – PRIMEFACT 21, February 2006 www.Dpi.nsw.Gov.au

UNE METAL
BP1 Planul de management al subsidenţei (PMS)
Planul de management al subsidenţei, sau PMS, prezintă soluţiile de management propuse

sau planurile de acţiune elaborate ca rezultat al caracterizării impactului subsidenţei şi al
evaluării riscului. PMS propus ar trebui să fie corespunzător şi relevant pentru natura,
magnitudinea, gradul de extindere şi cauza impacturilor aşteptate ale subsidenţei care va
apare ca urmare a lucrărilor miniere propuse.
Partea a 2-a
Pag 188 din 262
Informaţii despre
Anticiparea subsidenţei Consultarea
amplasament
comunităţii
Impactul subsidenţei Cerinţe statutorii

∧ natura, extinderea şi
magnitudinea
∧ prioritizarea pe baza riscului
Propunere de Plan de management a subsidenţei
∧ o abordare sistemică bazată pe rezultate

∧ Definirea zonelor sau caracteristicilor cu grade diferite de prioritate privind
managementul
∧ Planificarea / proiectarea exploatării să ia în considerare priorităţile de
management definite
∧ Măsurile de remediere şi reducere a efectelor negative şi alte măsuri de
management relevante să fie consecvente cu priorităţile de management definite
∧ Capacitatea sistemului de management de a detecta avertizările timpurii privind
orice abatere de la obiectivele definite şi de a răspunde la aceste abateri
∧ Capacitatea planurilor pentru sitaţii neprevăzute / proceduri pentru situaţii de
urgenţă propuse
∧ Managementul incertitudinilor
Figura 2.5 – Structura dintre diferitele elemente ale aplicării unui PMS (după New South
Wales Department of Mineral Resources – Guideline for Applications for Subsidence
Management Approvals)
A. PROGNOZA SUBSIDENŢEI ŞI MANAGEMENTUL IMPACTURILOR
Prognoza şi managementul subsidenţei miniere au ca scop obţinerea de rezultate care sunt

consecvente cu aşteptările comunităţii şi ale autorităţilor centrale cu privire la mineritul
responsabil. Rezultatele de management solicitate nu pot fi obţinute fără o înţelegere
adecvată şi evaluarea factorilor specifici perimetrului minier care pot afecta evoluţia
subsidenţei, şi răspunsurile sistemelor de mediu sau ale structurilor create de om în discuţie.
Precum multe alte discipline tehnice care implică materiale geologice, incertitudinile sunt o
parte intrinsecă a proiectării tehnice şi managementului subsidenţei. Managementul
subsidenţei trebuie să se bazeze pe evaluarea riscului, să fie flexibil, corespunzător şi
capabil să facă faţă schimbărilor neaşteptate sau incertitudinilor.
Partea a 2-a
Pag 189 din 262
B. CONŢINUTUL UNUI PLAN DE MANAGEMENT AL SUBSIDENŢEI (PMS)
Un plan de management al subsidenţei solicitat operatorului minier trebuie să includă:
• descrierea completă a zonei propuse care va fi afectată de activitatea minieră,

inclusiv zonele sensibile din punct de vedere de mediu, patrimoniu cultural sau
arheologic
• schiţarea lucrărilor miniere existente în zona de aplicaţie, planul minei propus şi un
program al lucrărilor propuse de deschidere a minei pe perioada acoperită de PMS
• prognoze ale gradului estimat de extindere a subsidenţei
• evaluarea completă a impacturilor de mediu, asupra folosirii terenului şi alte impacturi
• evaluarea beneficiilor economice şi sociale şi a impacturilor pe care le va avea
deschiderea minei propuse
• extrase relevante din avizele, autorizaţiile, şi politicile altor agenţii asociate cu lucrările
de deschidere a minei
• descrierea proiecţiilor subsidenţei şi a impacturilor actuale asociate cu orice activităţi
anterioare
• propuneri de a reduce impactul subsidenţei la suprafaţă, în special în zonele cu
sensibile din punct de vedere de mediu, patrimoniu cultural sau arheologic sau în
care se găsesc construcţii importante
• propuneri de management a apei subterane şi a apei de suprafaţă
• propuneri de reabilitare a impacturilor subsidenţei
• rezultatele consultării cu proprietarii terenurilor afectate, agenţiile naţionale şi locale,
şi comunitatea în general
• detaliile propunerilor pentru consultarea continuă cu comunitatea.
Gradul de detaliere a PMS trebuie să fie corespunzător sensibilităţii caracteristicilor
suprafeţei, şi magnitudinii, gradului de extindere şi natura lucrărilor miniere anticipate.
Scopul esenţial al PMS este de a asigura protecţia caracteristicilor naturale şi construite

importante.
Protecţia poate implica evitarea degradării în special a caracteristicilor semnificative,

reducerea degradării sau reabilitarea acolo unde aceasta s-a produs. Aceste măsuri de
protecţie sunt special concepute pentru fiecare abataj frontal şi mediul său unic, şi sunt o
componentă cheie a PMS.
C. PROGRAMUL DE MONITORIZARE ŞI RAPORTARE A SUBSIDENŢEI
Monitorizarea iniţială anterioară începerii activităţii miniere este o parte obligatorie a PMS.
Dacă un PMS este aprobat, compania minieră trebuie să efectueze o monitorizare detaliată
şi continuă a subsidenţei şi să pregătească un program de raportare care să satisfacă
cerinţele autorităţilor competente, structurilor de reglementare şi alte agenţii
Partea a 2-a
Pag 190 din 262
Cerinţele de monitorizare include compararea impacturilor de subsidenţă anticipate cu

impacturile propriu-zise pentru a evalua dacă subsidenţa observată este consecventă cu
prognozele. Toate incidentele semnificative sau variaţii ale subsidenţei prognozate trebuie
raportate autorităţilor competente în timpul corespunzător de la identificarea lor. Prin
consultare cu comitetul PMS, autorităţile competente pot solicita companiei miniere să
intensifice monitorizarea, să facă schimbări în planul minei sau să înceteze imediat
activitatea minieră.
Rezumatul rezultatelor şi analiza monitorizării trebuie de asemenea raportate către

autorităţile competente periodic şi furnizat tuturor agenţiilor interesate.
Revizuirea rezultatelor monitorizării sau rapoartelor privind incidentele de către autorităţi

poate duce la revizuirea PMS, amendarea condiţiilor sale, sau solicitarea de a executa
lucrări de reabilitare. Poate fi solicitată folosirea grupurilor de experţi sau efectuarea de
audituri în cazul în care activitatea minieră are impact asupra zonelor sensibile, sau dacă
monitorizarea sau rapoartele privind incidentele indică performanţe nesatisfăcătoare sau
impacturi neanticipate.
D. CONSULTAREA COMUNITĂŢII
Companiile miniere trebuie să desfăşoare un program intensiv de consultare cu factorii

interesaţi în timpul elaborării PMS. Compania trebuie de asemenea să-şi promoveze intenţia
de a elabora un PMS prin publicitate atât în ziarele locale cât şi naţionale. Anunţul trebuie să
cuprindă o hartă a zonei afectate şi să furnizeze detaliile de contact ale companiei.
Sursa: New South Wales Department of Mineral Resources – Guideline for Applications for Subsidence
Management Approvals, 2005.
Partea a 2-a
Pag 191 din 262
STUDIU DE CAZ
Un nou proces pentru managementul subsidenţei în exploatarea cărbunelui –
BAZINUL CARBONIFER LLAWARRA - BHP Billiton (Australia)
Districtul Illawarra din New South Wales Australia are o lungă şi interesantă istorie a exploatării
cărbunelui. Încă de la prima atestare a descoperirii zăcămintelor carbonifere lângă Coalcliff, la sud de
Sydney, acum peste 200 ani, regiunea a fost destinată să se dezvolte într-un district minier înfloritor.
Astăzi zona este bogată în diversitate şi industria şi mediul înconjurător co-există, oraşul se
învecinează cu tufişul şi activitatea minieră încă joacă un rol important în economia şi sensul
comunităţii din regiune. În vederea prevenirii efectelor negative ale subsidenţei la scară largă datorită
exploatării subterane, a fost dezvoltat un nou proces care implică elaborarea, aprobarea şi
implementarea unui Plan de management a Subsidenţei (PMS), de către BHP Billiton, una dintre
companiile care operează în district, conform politicilor şi reglementărilor din New South Wales
UN PMS trebuie să includă o evaluare detaliată a efectelor prognozate ale subsidenţei minei şi să
precizeze măsuri de management ale acestor efecte. De asemenea, în procesul de elaborare a unui
PMS este necesară consultarea cu factorii interesaţi, inclusiv rezidenţii şi proprietarii terenurilor care
pot fi afectate de subsidenţă. PMS trebuie aprobat de Departamentul Resurselor Minerale (DRM)
înainte de începerea exploatării subterane care poate provoca subsidenţa. Un PMS poate acoperi o
perioadă de până la 7 ani.
Noul proces se aplică tuturor viitoarelor autorizaţii emise de DRM pentru de cărbune în subteran.
Noul proces nu schimbă drepturile proprietarilor care intră sub incidenţa Actului privind compensările
în cazul subsidenţei miniere şi Actul privind mineritul în legătură cu reducerea, remedierea şi
compensarea efectelor subsidenţe.
Ce este inclus într-un PMS?

Un PMS trebuie să includă următoarele:
• Planul minei indicând întinderea exploatării miniere tratată în PMS
• Descrierea condiţiilor de mediu şi formelor de utilizare a terenului existente care pot fi
afectate de subsidenţă
• Identificarea caracteristicilor naturale, îmbunătăţirilor făcute de om şi formele de utilizare a
terenului semnificative
• Prognozele privind subsidenţa minei
• Evaluarea impacturilor subsidenţei minei
• Precizarea măsurilor propuse de reducere a efectelor negative, de remediere şi
management a impacturilor subsidenţei
• Detalii ale consultării cu factorii interesaţi în timpul elaborării PMS
Ce fel de consultare este necesară în timpul elaborării PMS?

Consultarea factorilor interesaţi trebuie să se facă în timpul evaluării impacturilor subsidenţei
şi elaborării unor strategii de management a PMS. Această consultare va include:
• Comunicarea publică a intenţiei de a elabora un PMS preliminar
• Consultarea cu toate persoanele rezidente direct afectate, proprietarii terenurilor şi
infrastructurii în legătură cu efectele subsidenţei şi măsurile de management
• Consultarea cu personalul de conducere responsabil de subsidenţa minei în legătură cu rolul
său în managementul efectelor subsidenţei
• Consultarea cu autorităţile locale şi agenţiile şi autorităţile competente
• Consultarea cu alte grupuri relevante de factori interesaţi
• Comunicarea publică a cererii de aprobare a PMS
Implementarea PMS va fi monitorizată?

Pentru ca PMS să fie aprobat, trebuie desfăşurat un program detaliat de monitorizare şi
Partea a 2-a
Pag 192 din 262
raportare privind subsidenţa, care să satisfacă cerinţele DRM. Programele de monitorizare

trebuie să abordeze:
• Gradul de subsidenţă la suprafaţă;
• Efectele subsidenţei asupra caracteristicilor naturale, îmbunătăţirilor făcute de om şi formele
de utilizare a terenului;
• Eficienţa măsurilor de reducere şi management precizate în PMS. Rezultatele monitorizării
PMS trebuie raportate periodic către DRM. Rezultatele şi analiza detaliate ale monitorizării vor
trebui incluse de asemenea în Raportul anual de management de mediu, care poate fi făcut
public. Rapoartele de monitorizare PMS trebuie să furnizeze o comparaţie între nivelurile
actuale de subsidenţă şi efectele subsidenţei cu prognozele PMS.
Sursa: Longwall mining and subsidence – Llawara Coal – Community Care – Community Aware BHP Billiton
Partea a 2-a
Pag 193 din 262
2.10. Implicarea comunităţii
2.10.1 Mecanisme şi standarde existente
Părţile interesate în domeniul resurselor minerale, inclusiv metale, au nevoie de informaţii pe

parcursul diferitelor etape ale unui proiect minier. Nevoia de informaţie variază în funcţie de
amploarea operaţiilor.
Un număr foarte mare de iniţiative recente în domeniul accesului la informaţie au implicaţii şi

în domeniul minier. Dintre acestea cea mai cuprinzătoare este Convenţia de la Aarhus a
Comisiei Economice pentru Europa a ONU. Articolul 7 al acestei Convenţii stipulează
următoarele: Fiecare parte va lua măsurile corespunzătoare, practice sau de altă natură,
pentru a asigura participarea publicului la elaborarea planurilor şi programelor legate de
mediu, într-un cadru transparent şi echitabil, informaţiile necesare fiind puse la dispoziţia
publicului. Convenţia de la Aarhus privind accesul la informaţie, participarea publicului în
procesul de luare a deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu a fost ratificată de
România prin Legea 86/2000, fiind ratificată de toate ţările membre CE.
Convenţia încurajează părţile să realizeze un inventar la nivel naţional al cantităţilor intrate,

eliberate în mediu şi transferate pentru o serie de substanţe, produse şi procese, inclusiv
resurse, energie şi utilizarea apei, împreună cu impacturile instalaţiilor de tratare şi eliminare
pe amplasament şi în afara amplasamentului. Convenţia de la Aarhus se focalizează în mod
special asupra populaţiei afectate de impacturile de mediu ale dezvoltărilor,şi asupra
drepturilor lor la informaţie, care le vor ajuta să reducă aceste impacturi.
În cadrul Uniunii Europene (UE), Directiva Consiliului 313/90/EEC se focalizează asupra

informaţiilor de mediu. Directiva Consiliului 61/96/EC privind Prevenirea şi Controlul Integrat
al Poluării prevede, ca normă specifică pentru autorizarea de mediu, accesul la informaţia de
mediu pe parcusrul procesului de autorizare precum şi în timpul funcţionării. În plus Directiva
Consiliului 337/85/EEC cu modificările ulterioare, privind Evaluarea Impactului de Mediu
(EIA), se referă la drepturile de participare în procesul de luare a deciziei, cu precizări privind
procedurile administrative individuale referitoare la aprobările pentru dezvoltări noi din cadrul
unui grup de activităţi listate.
2.10.2 Aspectele şi impacturile de mediu
Având în vedere faptul că proiectele miniere au impacturi de mediu semnificative atât

imediate cât şi pe termen lung, colaborarea cu comunităţile locale ar trebui să fie iniţiată cât
mai devreme posibil şi să fie cât mai cuprinzătoare.
Colaborarea eficientă cu comunităţile şi alte părţi interesate este esenţială pentru orice
întreprindere de succes. De asemenea acestea pot duce la o utilizare mai eficientă a
resurselor financiare prin:
Partea a 2-a
Pag 194 din 262
• un risc mai redus de apariţie a unor conflicte sociale şi a pierderilor de timp şi

costurior asociate cu acestea;
• asigurarea conformării cu cadrul legislativ relevant;
• facilitarea unor procese de autorizare şi de obţinere a aprobărilor mai rapide şi mai
uşoare;
• reducerea riscului de apariţie a unor critici şi rezistenţă din partea unor terţe părţi.
În România, utilizarea terenurilor, cu sensul de exproprieri pentru exploatări miniere, este
menţionată în Raportul SEA pentru unele activităţi miniere consumatoare de teren, în special
pentru amplasarea amenajărilor de depozitare a deşeurilor şi pentru exploatările în carieră
de mari dimensiuni. În acelaşi raport sunt menţionate măsuri de compensare în această
privinţă. Exproprierea şi strămutarea populaţiei reprezintă o problemă, la fel ca şi perturbaţiile
şi răspândirea poluării.

UNE METAL
BP1 Participarea publicului
Dezvoltarea comunităţii ar trebui să fie o componentă integrantă a activităţilor de minerit şi

procesare a minereurilor, de la etapa de explorare până la închidere şi după.
Acest proces ar trebui să fie aliniat cu alte procese şi strategii organizaţionale - inclusiv
evaluarea riscului şi a impactului, comunicare şi consultare, angajarea forţei de muncă, şi
dezvoltarea întreprinderilor locale -, şi să aibă ca scop minimizarea impacturilor negative şi
maximizarea oportunităţilor asociate cu dezvoltarea respectivă. Planificarea strategică este
procesul prin care compania înţelege de ce vrea să contribuie la dezvoltarea comunităţii, se
definesc obiectivele de dezvoltare, modul în care se are în vedere să fie atinse aceste
obiective, şi cum se recunoaşte faptul că au fost atinse. Iniţial trebuie ca planificarea
strategică să fie realizată intern în cadrul organizaţiei.
Pe măsură ce se stabilesc relaţii de lucru mai strânse cu părţile interesate la nivel local şi
regional, şi se fac progrese în sensul planificării mai detaliate a activităţilor, va fi necesar ca
planurile strategice să fie făcute cunoscute şi să fie revizuite în consultare cu partenerii
regionali, pentru a asigura consistenţa cu planurile regionale.
Partea a 2-a
Pag 195 din 262
Angajarea comunităţii este un proces complex şi care poate constitui o provocare.

Companiile trebuie să admită că există anumite tensiuni şi să acţioneze pentru a le reduce.
Angajarea comunităţii necesită ca firma să acţioneze în afara cadrului său, în sfera

comunităţii, de exemplu prin vizite în cadrul comunităţii, întâlniri şi alte activităţi. Aceste
activităţi externe sunt esenţiale pentru înţelegerea punctului de vedere al comunităţii şi
pentru construirea încrederii. Companiile trebuie de asemenea să acţioneze şi intern cu
angajaţii şi sistemele interne, pentru a asigura ca programul de angajare face parte din
activităţile de zi cu zi din cadrul firmei.
A. PRINCIPII DE BUNĂ PRACTICĂ PENTRU DEZVOLTAREA DURABILĂ A

COMUNITĂŢII
Activităţile cele mai eficiente şi durabile de dezvoltare a comunităţii reflectă câteva principii
de bază:
• Adoptarea unei Abordări Strategice: activităţile de dezvoltare la nivelul operaţional
sunt legate de obiectivele strategice pe termen lung pentru companie, şi sunt aliniate
cu planurile de dezvoltare ale comunităţii şi/sau regionale, existente şi viitoare.
• Asigurarea Consultării şi Participării: comunităţile locale sunt implicate activ în toate
etapele proiectului - concepere, proiectare şi implementare, inclusiv închidere şi post-
închidere.
• Lucrul în Parteneriat: organizaţiile private, guvernamentale, ONG-uri şi organizaţii ale
comunităţii locale, care vin cu diferite capabilităţi şi resurse, dar împart aceleaşi
interese şi obiective, pot realiza mai mult acţionând împreună decât individual. de
asemenea prin parteneriatele oficiale sau neoficiale se pot reduce costurile, se poate
evita duplicarea iniţiativelor existente şi se poate reduce dependenţa comunităţii de
exploatarea minieră.
• Întărirea Capacităţii: Programele care pun accentul pe întărirea capacităţii comunităţii
locale, ONG-urilor, autorităţilor, sunt mai durabile pe termen lung decât furnizarea de
resurse financiare, materiale sau infrastructură fără existenţa unui cadru participativ
care să privească în perspectivă, creat în mod corespunzător.
După the ICMM Community Development Toolkit
De obicei procesele de luare a deciziei în mod participativ durează mult mai mult decât
luarea deciziei unilateral de către managerul amplasamentului. Totuşi, după cum se vede în
figura de mai jos, acest lucru este de obicei mai mult decât compensat de timpul câştigat
ulterior la faza de implementare.
Partea a 2-a
Pag 196 din 262
Proces de luare a deciziilor unilateral

Luarea deciziei
Identificarea problemei si Implementare

planificare
Începerea Finalizarea
proiectului proiectului
Proces de luare a deciziilor în mod participativ

Luarea deciziei
Identificarea problemei si
planificare Implementare
Începerea Finalizarea
proiectului proiectului
Procesul de luare a deciziilor unilateral fata de cel în mod participativ
Figura 2.6. Procesul participativ de luare a deciziilor
B. PROCESELE DE CONSULTARE PE DURATA DE VIAŢĂ A UNUI PROIECT MINIER
Este important să fie menţinută implicarea comunităţii locale în legătură cu aspectele de

reabilitare pe parcursul tuturor etapelor procesul de exploatare minieră. O abordare utilizată
în mod obişnuit pentru menţinerea implicării continue este crearea unui comitet de consultare
a comunităţii, care să se întrunească periodic pentru a asigura un forum permanent pentru
discutarea problemelor importante.
Toate nivelurile de implicare a comunităţii presupun existenţa angajamentului companiei şi a

unor aşteptări din partea comunităţii:
Stadiile explorării şi exploatării Strategiile de angajament
• Începere (pre-planificare)
• Explorare
• Aprobarea proiectului
• Deschiderea minei
• Exploatare / operare Colaborare
• Închiderea minei Implicare
Consultare
Informare
Partea a 2-a
Pag 197 din 262
INFORMARE CONSULTARE IMPLICARE COLABORARE

Aşteptările Să obţină Să li se ceară Să fie implicaţi în Să se creeze un
comunităţii informaţii părearea şi să li se procesul de luare a parteneriat cu
echilibrate şi permită să transmită deciziei şi în studierea comunicatea, prin care
obiective despre feed-back-ul lor către alternativelor legate de aceasta să aibă
aspectele companie în legătură acele probleme care încredere că problemele
proiectului care cu problemele care preocupă comunitatea. şi ideile sale sunt
au impacturi preocupă integrate în procesul de
asupra sa. comunitatea. luare a deciziei.
Obligaţiile Vom asigura Vom asculta şi vom Vom colabora cu Vom cere comunităţii să
companiei permanent o înregistra problemele comunitatea pentru a contribuie cu sfaturi şi
bună informare ridicate de asigura ca problemele inovaţii în rezolvarea
a comunităţii. comunitate şi vom ridicate de aceasta să problemelor pe care le-
oferi dovezi privind fie reflectate direct în au ridicat, şi vom
luarea în considerare alternativele elaborate. încorpora aceste sfaturi
a acestor probleme în Vom oferi feed-back în procesul de luare a
cadrul procesului de comunităţii privind deciziei cât mai mult
luare a deciziei. modul în care posibil.
contribuţia lor a
influenţat rezultatele
finale.
DUPĂ COMMUNITY CONSULTATION TOOLKIT MCA VICTORIA 2006

After community consultation toolkit MCA Victoria 2006
C. PLANIFICAREA
Procesul de consultare ar trebui să ofere o cale de transmitere a informaţiei de la companie

la comunitate şi invers.
Toate formele de consultare ar trebui să contiue şi în etapa de exploatare a proiectului,

precum şi la finalizarea proiectuluishould continue throughout the operation stage of the
project and on project completion.
Metode de consultare:
Buletine de ştiri, întâlniri etc.
Descrierea amplasamentului
proiectului:
Operaţii, angajarea forţei de muncă, Contribuţia
implicaţii de mediu, controlul din partea comunităţii
Managementul proiectului:
Verificări de mediu, caracteristici
sociale şi economice
Modificări ale propunerii sau planului:

Notificarea condiţiilor care s-au modificat
- economice, de management, de mediu,
legislative.
Partea a 2-a
Pag 198 din 262
Următoarea ar putea fi baza pentru un plan de acţiune:
LISTA DE CONTROL PENTRU PLANIFICARE

COMENTARIU/PROGRAM FINALIZAT
Obiective de consultare clar definite
Un buget adecvat pentru consultare
Numirea unor persoane responsabile pentru
consultare
Stabilirea unor modalităţi eficiente de consultare
Identificarea grupurilor de interes
Identificarea rolulrilor părţilor interesate
Planul de consultare este bidirecţional
Identificarea formelor de consultare care urmează să
fie utilizate
Politica sau planul de consultare.
Obiective de consultare clar definite
După community consultation toolkit MCA Victoria 2006
D. IDENTIFICAREA PĂRŢILOR INTERESATE DIN CADRUL COMUNITĂŢII
Grupuri diferite de interes din cadrul comunităţii au nevoie de modalităţi diferite de consultare
la diferite etape ale proiectului.
Identificarea Părţilor Interesate reprezintă descoperirea părţilor interesate de un proiect,

adică a interesaelor acestora şi a modalităţilor în care aceste interese afectează viabilitatea
proiectului. Identificarea Părţilor Interesate contribuie la realizarea proiectului prin aflarea
ţintelor şi rolurilor diferitelor grupuri, indicând forme corespunzătoare de implicare pentru
aceste grupuri.
Părţile interesate reprezintă persoane sau grupuri care sunt afectate de sau care pot afecta
rezultatele unui proiect. Părţile interesate pot fi persoane fizice, grupuri de interes, agenţii
guvernamentale sau companii. Ele pot include politicieni, întreprinderi comerciale sau
industriale, sindicate, organizaţii universitare, grupuri religioase, grupuri sociale sau de mediu
la nivel naţional, agenţii din sectorul public şi mass-media.
Analiza Părţilor Interesate este o tehnică de cunoaştere a oamenilor, grupurilor şi

organizaţiilor care pot influenţa succesul unui proiect sau pot fi afectate de acesta. Întrebările
cheie la care trebuie să răspundă o analiză a părţilor interesate sunt:
• Care sunt principalele părţi interesate?
• Care sunt relaţiile dintre ele?
• Există vreun conflict?
• Cum văd ei problema (aşa cum este acest lucru identificat iniţial de titularul
proiectului)?
• Care sunt principalele lor îngrijorări şi cum pot fi aceştia motivaţi să participe?
Partea a 2-a
Pag 199 din 262
• Pot aceştia să contribuie la procesul de luare a deciziei?

• Este nevoie de aceştia pentru implementare?
• Pot aceştia să blocheze procesul de luare a deciziei sau implementarea proiectului?
• Sunt aceştia afectaţi de, sau au vreun interes în problemele respective?
F. METODE DE COMUNICARE
Consultarea a fost utilizată în sectorul minier timp de mulţi ani, şi există o serie de metode
verificate şi reale de consultare a comunităţii, care s-au dovedit a avea succes.
Metodele de implicare variază, şi pot oricând să includă vizite din partea reprezentanţilor
comunităţii la amplasamente similare; evaluări ale atitudinii; stabilirea legăturilor cu
comunitatea, sectorul de afaceri şi instituţiile de învăţământ; puncte de contact şi de
informare; corespondenţă directă; afişe;solicitarea de comentarii; grupuri de legătură;
informări în presă; şedinţe publice; grupuri de reabilitare a amplasamentului; proiecte
demonstrative pentru comunitate; transfer de tehnologie şi crearea capacităţilor; materiale de
informare cum ar fi filme şi materiale tipărite; şi seminarii.
Listă de verificare pentru această metodă :

LISTĂ DE CONTROL PRIVIND METODELE
COMENTARIU/PROGRAM FINALIZAT
Revizuirea acţiunilor întreprinse de ceilalţi
Definirea clară a părţilor cu care se va comunica
Stabilirea obiectului comunicării
Stabilirea momentelor când va avea loc comunicarea
Numirea persoanelor responsabile / Stabilirea liniilor
de comunicaţie
Selectarea metodelor specifice de diseminare a
informaţiilor
Identificarea contribuţiilor comunităţii
Determinarea canalelor de informaţie principale în
cadrul comunităţii
Crearea unor legături tranparente pentru luarea
deciziei / consultare
Introducerea unui mecanism de monitorizare
G. PUNEREA ÎN APLICARE A PLANULUI
Trebuie să existe un plan bine pus la punct şi să fie respectat. Consultarea eficientă este un
proces complex care necesită aptitudini / cunoştinţe speciale. Este important ca persoana
responsabilă cu programul de consultare să aibă bune calităţi interpersonale, să poată
comunica eficient şi să fie sincer angajat în procesul de consultare.
Partea a 2-a
Pag 200 din 262
Dezvăluire Folosirea
timpurie informaţiei în
iji l
Patru principii de
management pentru
dezvăluirea
informaţiei despre
proiect
Asigurarea Furnizarea de
accesibilităţii informaţii
informaţiei semnificative
Figura 2.7. Cum să faci afaceri mai bune prin consultare publică eficientă
H. INSTRUMENTE DE CONSULTARE
Lucruri care pot fi realizate:
• Elaborarea unui plan / unei strategii de consultare a comunităţii, în cadrul etapei

iniţiale de planificare şi explorare;
• Realizarea unei liste cu toate părţile interesate şi identificarea principalelor părţi
interesate;
• Elaborarea unui studiu de Evaluare a Impactului Social privind situaţia de bază - în
special dacă este probabil ca proiectul să se dezvolte semnificativ;
• Elaborarea unei liste cu grupuri sau organizaţii din zonă / regiune (incluzând atât
grupurile cu opinii pozitive cât şi pe cele cu opinii negative;
• Comunicarea cu părţile interesate cât se poate mai devreme în cadrul proiectului;
• Vizite directe personale - acestea pot necesita timp dar sunt esenţiale pentru
construirea unor relaţii bune;
• Sesiuni de informare - acestea pot fi mai productive decât şedinţele publice,
deoarece oferă posibilitatea de a punde la dipoziţia publicului o varietate mai mare de
informaţii şi o serie de experţi care pot răspunde la întrebările şi problemele ridicate
de public;
• Prezentări ţinute pentru comunitate şi pentru anumite grupuri de interes;
• Întâlniri focalizate cu anumite grupuri de interes;
• Elaborarea unor fişe de prezentare a proiectului clare şi concise;
• Implicarea tuturor angajaţilor şi contractorilor în programul de relaţii cu comunitatea;
• Înfiinţarea unui număr telefonic special, cu acces 24 de ore din 24;
• Înfiinţarea unui Sistem de Management al Sesizărilor şi al Relaţiilor cu Comunitatea -
care să asigure preluarea şi procesarea promptă a tuturor sesizărilor, şi existenţa
unui mecanism de feed-back;
Partea a 2-a
Pag 201 din 262
• Distribuirea periodică de buletine informative în cadrul comunităţii locale;

• Elaborarea unor informări speciale pentru a evidenţia eventualele schimbări survenite
sau activităţile noi;
• Luarea în considerare a unei politici de preferinţă a forţei de muncă / furnizorilor
locali;
• Încurajarea implicării angajaţilor în comunitatea locală / activităţi sportive;
• Ajustarea politicii de sponzorizare a companiei (dacă există) pentru a corespunde cu
programul de consultare a comunităţii;
• Luarea în considerare a înfiinţării unui comitet consultativ la nivelul comunităţii, care
să ofere un feed-back constructiv din partea comunităţii;
• Comitetul de Analiză de Mediu - acesta va fi probabil solicitat de către autorităţi, dar
este important să se lucreze împreună cu reprezentanţii comunităţii şi ca aceştia să
fie bine informaţi despre dezvoltarea proiectului;
• Menţinerea unor relaţii strânse cu mass-media şi furnizarea de informări periodice;
• Organizarea periodică de vizite pe amplasament şi anual de zile deschise pentru
vecini şi pentru comunitatea mai largă;
• Pagina de internet - actualizarea ei la zi.
După Victoria MCA 2006 etc.
Ca o concluzie, tabelul de mai jos prezintă exemple ale tipurilor de activităţi care pot fi
considerate ca angajare şi/sau dezvoltare a comunităţii. Tabelul cuprinde exemple pentru
fiecare etapă a ciclului de viaţă al minei, pentru a evidenţia faptul că aceste activităţi pot şi
trebuie să fie derulate pe întreaga durată de viaţă a unui proiect.
Se va observa că unele activităţi pot fi relevante pentru mai multe etape, şi sunt prezentate
exemple de la furnizarea de informaţii ("capătul de jos") până la angajare ("capătul de sus").
Etapa Exemple de activităţi de angajare a Exemple de activităţi de dezvoltare a

proiectului comunităţii comunităţii
Explorare Discuţii şi dialog în scopul: Facilitarea oportunităţilor pentru populaţia

- obţinerea autorizaţiilor de acces la teren locală de a găsi locuri de muncă în cadrul
- negocierea autorizaţiilor de utilizare a exploatării miniere, sau de a furniza produse /
terenului şi a altor autorizaţii servicii către întreprinderea minieră.
- identificarea şi abordarea problemelor Sprijinirea grupurilor tradiţionale de proprietari
de moştenire culturală în construirea capacităţii de a negocia.
- informarea populaţiei în legătură cu Sprijinirea iniţiativelor de sănătate publică în
activităţile de explorare şi programul zonele unde are loc explorarea minieră (de
acestora ex. aplicarea de soluţii pulverizate împotriva
malariei, îmbunătăţirea sistemelor de
Abordarea aşteptărilor şi problemelor ridicate alimentare cu apă în cadrul comunităţii).
de comunitate în legătură cu:
- impacturile activităţii de explorare
- potenţialul de dezvoltări viitoare
- oportunităţile pentru comunitate în cazul
dezvoltării resursei
Partea a 2-a
Pag 202 din 262

Dezvoltarea Pe baza interacţiunii iniţiate în faza de Efectuarea unor analize ale nevoilor
proiectului explorare, discuţii şi negocieri ulterioare în comunităţii, inclusiv înţelegerea capacităţii
următoarele scopuri: comunităţii de a face faţă schimbărilor, forţa
- obţinerea în continuare a reţelelor şi structurilor comunităţii etc.
autorizaţiilor de acces la teren;
- îndeplinirea obligaţiilor privind Elaborarea de către companie a programelor
utilizarea terenului şi a celor de dezvoltare a comunităţii, care pot include:
prevăzute în alte autorizaţii; - înfiinţarea unor trusturi şi fundaţii
- identificarea aspectelor culturale care să gestioneze redevenţele,
care se pot extinde dincolo de contribuţiile companiei pentru nevoile
explorare, de ex. precizarea pe hartă comunităţii etc.
a zonelor de excludere, protecţia - planuri de îmbunătăţire a
activă a unor zone. infrastructurii din cadrul comunităţii
(de ex. şcoli, locuinţe);
Furnizarea continuă de informaţii referitoare - programe de implicare a grupurilor
la dezvoltarea proiectului, în special când marginalizate;
această dezvoltare este incertă. - construirea capacităţii întreprinderilor
Evaluări mai detaliate ale impacturilor de locale de a furniza produse / servicii
mediu şi sociale pentru înţelegerea şi către exploatarea minieră;
abordarea problemelor ridicate de comunitate - construirea capcităţii populaţiei
în legătură cu proiectul. locale pentru a putea obţine locuri de
Implicarea comunităţii în monitorizarea stăii muncă directe în cadrul exploatării
de bază a mediului. miniere.
Stabilirea unor forumuri şi structuri de
consultare (de ex. comitete de legătură cu
comunitatea)
Angajamentul de respectare a cerinţelor
legislative.
Construcţie Înţelegerea şi abordarea probelemelor Implementarea unor programe de sprijinire a
ridicate de comunitate în legătură cu integrării angajaţilor şi a familiilor acestora în
impacturile de mediu şi sociale ale activităţilor cadrul comunităţii. Construirea unui
de construcţie de mare amploare. Luarea în partenerait cu guvernul şi organizaţiile private
considerare a aşteptărilor comunităţii în pentru furnizarea unor servicii de calitate mia
legătură cu locurile de muncă şi oportunităţile bună către comunităţile afectate de activităţile
economice în etapa de construcţie şi dincolo de construcţie (de ex. îngrijirea copiilor,
de aceasta. educaţie, locuinţe).
Menţinerea legăturilor cu vecinii apropiaţi
pentru rezolvarea problemelor de acces şi de Asigurare de locuri de muncă, instruire şi
utilizare a terenului pentru recreere. oportunităţi de afaceri pentru populaţia locală
în etapa de construcţie şi după.
Funcţionare Abordarea problemelor de mediu şi de Obţinerea contribuţiilor din partea comunităţii
utilizare a terenului în alte scopuri, de ex. în legătură cu modul în care compania ar
entru recreere, care apar, şi a altor probleme trebui să utilizeze fondurile alocate pentru
ridicate de comunitate. comunitate.
Stabilirea unor sisteme care să asigure Implementarea şi/sau sprijinirea unor iniţiative
răspunsul companiei la problemele ridicate de care abordează nevoile comunităţii
comunitate, şi respectarea înţelegerilor identificate.
încheiate. Construirea capacităţii organizaţiilor locale (de
Informarea continuă a populaţiei în legătură ex. alocarea de foncuri sau ajutoare în natură
cu evoluţiile de la mină (de ex. prin Zile pentru organizaţii de voluntariat şi non-profit.
deschise, buletine informative, o linie de Asigurarea de instruire, locuri de muncă şi
telefon dedicatp etc.). oportunităţi de dezvoltare a afacerilor pentru
Participarea la grupuri consultative şi forumuri populaţia locală.
şi menţinerea implicării şi focalizării acestor Construirea de parteneriate cu alte organizaţii
grupuri. pentru oferirea unor servicii mai bune pentru
comunitate.
Finanţarea unui exerciţiu de "propunere a unei
viziuni" pentru viitorul comunităţii.
Partea a 2-a
Pag 203 din 262

Planificarea Implicarea părţilor interesate externe în luarea Colaborarea cu comunităţile locale pentru a le
pentru deciziilor privind utilizarea terenurilor după ajuta să-şi definească un viitor după
închidere închiderea minei, preferabil dintr-o etapă închiderea minei.
timpurie a ciclului de viaţă al minei. Identiifcarea unor alternative viabile de
Asigurarea informării continue a comunităţii în utilizare a terenului şi infrastructurii miniere.
legătură cu evoluţiile importante, şi a Sprijinirea construirii capacităţii populaţiei
înţelegerii de către comunitate a programului locale de a utiliza oportunităţile oferite de
de închidere. închiderea minei.
Menţinerea legăturii cu instituţiile relevante Asigurarea de locuri de muncă şi oportunităţi
(autorităţile locale, autorităţile pentru de afaceri legate de închiderea minei (de ex.
locuinţe), pentru minimizarea perturbaţiilor în procesul de refacere a mediului).
aduse serviciilor şi reducerea impacturilor Detalierea programelor care au avut ca scop
negative asupra comunităţii. înfiinţarea unor întreprinderi şi activităţi
Luarea în considerare a nesiguranţei şi idependente faţă de minerit (de ex. proiecte
neliniştii în rândul comunităţii şi forţei de de turism, agricultură).
muncă în legătură cu închiderea minei. Analizarea structurilor cum ar fi trusturile şi
fundaţiile, pentru a asigura ajungerea în
continuare a avantajelor economice la
comunitatea locală, şi după închiderea minei.
Închidere şi Răspunsul la orice probleme de mediu sau Mneţinerea trusturilor şi fundaţiilor care pot
post- legate de utilizarea terenurilor pentru recreere oferi un sprijin pe termen mai lung pentru
închidere care pot apărea. comunitate.
Asigurarea implicării comunităţii în Asigurarea sustenabilităţii programelor de
monitorizarea post-închidere a terenurilor dezvoltare a comunităţii şi implementarea
minei şi a altor terennuri afectate de unor strategii de retragere a implicării
exploatarea minieră. industriei în aceste programe.
Exemple de angajare şi dezvoltare a comunităţii pe parcursul ciclului de viaţă al unui proiect minier (după the
booklet 2006)

UNE METAL
BP2 Dialogul cu părţile interesate pe parcursul etapelor de

reabilitare şi închidere
A. CONSULTAREA PE PARCURSUL ETAPEI DE ÎNCHIDERE A MINEI
În cadrul procesului de pregătire a închiderii minei este necesar să se stabilească criterii de

închidere care să demonstreze succesul reabilitării. Atât autorităţile cât şi comunitatea locală
pot juca un rol important în stabilirea acestor criterii, şi în selectarea metodelor de
monitorizare pentru evaluarea performanţei. Acest lucru este important în mod special dacă
amplasamentul minei închise urmează să fie utilizat de către comunitatea locală.
Partea a 2-a
Pag 204 din 262
De asemenea comunitatea locală poate fi implicată în monitorizarea pe termen lung a

succesului procesului de reabilitare. Unele ecosisteme pot avea nevoie de zeci de ani pentru
a se restabili, şi avertizarea timpurie privind problemele potenţiale poate preveni necesitatea
unor programe de întreţinere mai costisitoare.
B. OPINIA PUBLICĂ ŞI AŞTEPTĂRILE PUBLICULUI
Opinia publică poate influenţa obiectivele de închidere pentru anumite amplasamente

miniere. De exemplu refacerea totală poate fi considerată ca obiectiv corespunzător, fără a
se lua în considerare fezabilitatea unui asemenea obiectiv sau alte posibile utilizări finale
avantajoase. Rolul opiniei publice ar trebui să fie esenţial în elaborarea planurilor de
închidere a minei. În cazul comunităţilor care depind de industria minieră respectivă,
planurile de închidere ar trebui să fie preocuparea tuturor.
O abordare mai cuprinzătoare pentru elaborarea planului de închidere a minei, care

presupune implicarea mai intensă a părţilor interesate, va avea ca rezultat planuri de
închidere care vor fi acceptate în mai mare măsură. Percepţiile publicului în legătură cu
închiderea unei mine vor fi incluenţate de gradul de transparenţă al companiei prin
informarea din timp în legătură cu închiderea prevăzută a minei şi cu modul în care
compania îşi propune să deruleze procesul de închidere, cu referire în mod special la politica
privind impacturile asupra comunităţilor locale.
Aşteptările socio-economice includ cel puţin următoarele:

• utilizarea ulterioară a amplasamentului este avantajoasă şi sustenabilă pe termen
lung;
• impacturile socio-economice negative sunt reduse la minimum;
• avantajele socio-economice sunt maximizate.
C. IDENTIFICAREA PĂRŢILOR ÎNTERESATE ŞI PROCESUL DE ÎNCHIDERE
Părţile interesate sunt acele părţi care pot fi afectate de procesul de închidere a minei.
Acestea sunt diferite de Părţile Implicate, care au un interes în procesul sau rezultatele
închiderii minei. Identificarea părţilor interesate şi a părţilor implicate, şi stabilirea unor relaţii
bune cu acestea sunt fundamentale pentru succesul procesului de închidere.
Impacturile închiderii asupra comunităţii vor varia în funcţie de gradul de dependenţă sau de
implicare a comunităţii în proiectul minier. În unele cazuri comunitatea nu va supravieţui
dispariţiei minei. La nivelul comunităţii consultarea este importantă şi pentru a evita apariţia
unor false aşteptări privind rezultatele închiderii. Principalele părţi interesate din cadrul
comunităţii includ:
Partea a 2-a
Pag 205 din 262
• Întreprinderile şi furnizorii de servicii locali: efectele economice ale închiderii minei

asupra acestora pot fi grave, şi aceste părţi interesate sunt îndreptăţiţi să fie implicaţi
în procesul de consultare pentru a-şi putea face propriile planuri de tranziţie.
• Proprietarii de terenuri, vecinii şi locuitorii din apropiere: acest grup poate fi afectat
fizic de închidere, şi poate avea nevoi şi dorinţe speciale care pot fi încorporate în
planurile de reabilitare.
• Autorităţile locale: în plus faţă de implicarea lor directă în exploatarea minieră,
autorităţile locale reprezintă o legătură vitală cu comunitatea. Consultarea şi
planificarea timpurii sunt esenţiale pentru minimizarea disfuncţionalităţilor serviciilor
comunitare.
D. STRATEGIE DE COMUNICARE FOCALIZATĂ
O strategie de comunicare focalizată ar trebui să reflecte nevoile grupurilor de interes şi ale

părţillor interesate. Acest lucru este deosebit de important atunci când infrastructura se
păstrează pentru a fi utilizată de către comunitatea locală, când utilizarea terenului post-
închidere necesită implicarea comunităţii, sau când utilizarea terenului post-închidere este
diferită de utilizarea anterioară.
E. ADEQUATE RESOURCES
Pentru a fi eficient, procesul de consultare presupune angajarea companiei, şi trebuie luat în

serios de toţi reprezentanţii companiei care sunt implicaţi. Obiectivul ar trebui să fie
asigurarea informaţiilor şi resurselor necesare pentru toţi angajaţii, care să le permită să aibă
un aport semnificativ la procesul de închidere.
F. ESTABLISHMENT OF A CLOSURE COMMITTEE
Înfiinţarea unui comitet consultativ pentru închiderea minei, în cadrul strategiei generale de
implicare a comunităţii, poate reprezenta un forum util pentru discutarea obiectivelor pe
termen lung cu o serie de părţi interesate şi reprezentanţi ai comunităţii. Prin implicarea
acestor reprezentanţi, care au un interes deosebit în aspectele legate de închidere, încă din
etapele iniţiale de planificare, contribuţia utilă a acestora poate fi discutată şi, dacă este
cazul, încorporată în planurile generale privind amplasamentul. Acest gen de forum s-a
dovedit a fi un instrument puternic de angajare a părţilor interesate şi demonstrare pentru
autorităţi că există sprijinul şi implicarea comunităţii în planul general. Comitetul de închidere
poate avea şi un rol oficial în procesul de închidere. Poate fi util ca acest Comitet să fie în
legătură cu alte procese derulate de părţile interesate din cadrul comunităţii.
G. DEMONSTRATING SUSTAINABLE MINE CLOSURE
Pentru succesul procesului de închidere a minei este necesară atingerea unor standarde de
refacere corespunzătoare, şi de asemenea acest lucru trebuie să fie demonstrat autorităţilor
şi altor părţi interesate. Astfel monitorizarea şi cercetarea sunt elemente esenţiale ale celor
mai bune practici pentru programele de management de mediu şi de dezvoltare durabilă. De
exemplu, acestea sunt necesare în următoarele scopuri:
Partea a 2-a
Pag 206 din 262
• Au rolul de listă de control al calităţii care să confirme faptul că au fost implementate

efectiv procedurile de management şi operaţiile de reabilitare;
• Pentru identificarea oricăror probleme de mediu şi găsirea de soluţii pentru acestea;
• Furnizarea de date necesare pentru asigurarea îmbunătăţirii continue a practicilor de
management de mediu;
• Verificarea realizării obiectivelor de management de mediu, inclusiv obiectivele de
reabilitare (sau stabilirea dacă se vor realiza într-un interval de timp acceptabil);
• Evaluarea sustenabilităţii pe termen lung a terenului după închiderea minei, în
regimul de management propus.
Programele de monitorizare a mediului trebuie să ia în considerare şi aspectele practice
legate de costurile şi siguranţa monitorizării. Un program bun va căuta oportunităţile de
implicare a comunităţii locale în procesul de monitorizare. Acest lucru va genera locuri de
muncă şi va ajuta la acumularea unor cunoştinţe uneori substanţiale în domenii cum ar fi
mediul local şi biodiversitatea.
Monitorizarea în scopul închiderii cu succes a minei este necesară după cum urmează:
• Monitorizarea de bază; Monitorizarea tuturor impacturilor potenţiale în etapa de

exploatare a minei; Monitorizarea iniţială pentru închidere derulată timp de 1-2 ani
după refacerea amplasamentului, pentru evaluarea succesului iniţial;
• Monitorizarea pe termn lung, care începe de obicei la 2-3 ani după refacere, pentru a
evalua progresul realizat în procesul de refacere în vederea atingerii obiectivelor de
utilizare a terenului pe termen lung, şi a stabili dacă ecosistemul reabilitat este
probabil să fie sustenabil pe termen lung;
• Monitorizarea după abandonarea amplasamentului, pentru a confirma
sustenabilitatea modului de utilizare a terenului post - închidere, în regimul de
gestionare aplicat. Persoanele responsabile de această monitorizare şi nivelul de
monitorizare necesar vor depinde de angajamentele şi obligaţiile companiei, precum
şi de nevoia de informaţie a părţilor interesate. Responsabilitatea pentru monitoizarea
după abandonarea amplasamentului va trebui să fie definită în cadrul planului de
închidere a minei.
• Programele trebuie să fie monitorizate pentru a identifica problemele şi a elabora
soluţii pe parcursul reabilitării progresive a amplasamentului. Ar trebui efectuate
investigaţii şi analize în teren pentru a determina care din tehnicile noi funcţionează şi
care nu. Această abordare este o parte importantă a principiului îmbunătăţirii
continue, care la rândul său reprezintă o componentă esenţială a oricărui Sistem de
Management de Mediu conform cu ISO 14001.
În paralel cu necesitatea monitorizării continue la închiderea minelor, este la fel de important
să se măsoare şi să se monitorizeze implicarea părţilor interesate şi dezvoltarea comunităţii.
Importanţa implicării comunităţii ca instrument de bază pentru dezvoltarea comunităţii nu
poate fi subestimată. Planurile de mediu pentru închidere sunt relevante numai pentru
comunitatea şi contextul pentru care au fost elaborate şi unde au fost comunicate. Prin
Partea a 2-a
Pag 207 din 262
evaluarea gradului de implicare şi dezvoltare a comunităţii îninate de, în timpul şi după

închiderea minei, companiile vor avea posibilitatea:
• Să obţină feedback de la toate părţile interesate în legătură cu opţiunile şi

alternativele posibile;
• Să construiască relaţii bazate pe încredere, şi/sau să repare eventualele relaţiile mai
dificile.
• Să ajute la reducerea dependenţei comunităţii de funcţionarea minei.
• Să evalueze eficacitatea planului de închidere / de relaţii cu comunitatea.
• Să sporească potenţialul de realizare în mod durabil a procesului de închidere a
minelor
Dacă monitorizarea şi evaluarea alocării răspunderilor de mediu, a gradului de implicare a
părţilor interesate şi a dezvoltării comunităţii sunt realizate interdependent în cadrul închiderii
minei, procesul de abandonare se va derula mai uşor.
Implementare a unui SMM în sectorul minier
Partea a 2-a
Pag 208 din 262
Mine closure and community checklist adaptat după Checklist for Mine Decommissioning, 2003
Topic Rezultate Măsurarea performanţei Îmbunătăţiri
Aţi implicat comunitatea în Dovezi privind cunoştinţele comunităţii Dovezi privind satisfacţia comunităţii în Consultarea în legătură cu planurile de închidere
planificarea procesului de închidere despre, şi implicarea acesteia în legătură cu gradul său de implicare, şi şi reafacere ar trebui să înceapă încă din faza de
şi refacere a amplasamentului. planificarea procesului de închidere şi că planul de închdiere şi programul de funcţionare a minei. Discuţiile la masa rotundă cu
refacere a amplasamentului. refacere iau în considerare problemele reprezentanţi ai autorităţilor din domeniul minier,
şi dorinţele comunităţii. de mediu şi de amenajare a teriroriului, la nivel
local şi guvernamental şi cu comunitatea vor
optimiza perspectiva unor rezultate pozitive
privind utilizarea terenului, şi vor minimiza
potenţialul de apariţie a unor impacturi sociale sau
de mediu post-închidere.
Aţi studiat oportunităţile de transfer Dovezi privind discuţiile purtate pe Exemple de oportunităţi identificate Exemplele includ pepiniere pentru producerea de
de tehnologie sau de crearea unor această temă de către comitetul de pentru transferul capabilităţilor către plante native, tehnici de refacere a solului, şi
întreprinderi comerciale pentru legătură. comunitatea locală, care să poată oferi utilizarea echipamentelor rămase după închiderea
comunitate? locuri de muncă pentru comunitate şi minei, cum ar fi folosirea utilajelor grele sau
după închiderea minei. aquacultura în puţurile sau iazurile inundate.
Compania ar putea furniza seminţele sau
răsadurile şi ar putea realiza lucrări gratuite cu
utilajele grele. Compania ar putea contacta
companiile locale pentru realizarea lucrărilor de
refacere a mediului, de exemplu furnizarea de
servicii de pepiniere plantare de răsaduri şi
întreţinerea plantaţiei (îndepărtarea buruienilor
etc.).
Aţi studiat opţiunile de implicare a Dovezi privind activităţi de colaborare Dovezi privind implicarea continuă pe Exemplele includ înfiinţarea, în cadrul comunităţii
comunităţii şi companiilor locale în pentru refacerea mediului. întreaga durată de viaţă a minei. locale, a unei reţele pentru refacerea mediului,
refacerea mediului? care poate să includă şi şcolile. Compania poate
include setting up a community-based
rehabilitation network, often involving schools.
Organizaţi periodic întâlniri cu Dovezi privind organizarea de întâlniri, Întâlniri organizate cel puţin o dată la 6 Întâlnirile să fie intens mediatizate, iar punctele de
părţile interesate din cadrul la intervale de timp regulate, pe luni. pe agendă să fie cunoscute publicului.
comunităţii? întreaga durată de viaţă a proiectului.
Aţi studiat atitudinea comunităţii? Dovezi privind atitudinea curentă a Apelurile la linia deschisă pentru O evaluare a atitudinilor ar trebui realizată cel
comunităţii faţă de proiect sesizări şi opiniile exprimate în cadrul puţin o dată la 5 ani, de către un organism
Partea a 2-a
Pag 209 din 262
Mine closure and community checklist adaptat după Checklist for Mine Decommissioning, 2003
Topic Rezultate Măsurarea performanţei Îmbunătăţiri

comitetului de legătură şi al întâlnirilor independent.
publice ar trebui colaţionate pentru a
oferi un barometru de opinie.
Luaţi măsuri speciale în cazul Dovezi privind măsurile speciale luate Oportunitate specială pentru schimbul Ar trebui numit un responsabil cu experienţă ca
problemelor critice care pot apărea, pentru a adresa problemele ridicate de de informaţii în interval de o persoană de contact şi purtător de cuvânt î n
de exemplu după o deversare comunitate, în cazurile în care săptămână după un incident major de cazul unui incident major - preferabil chiar
majoră? sistemele normale de comunicare sunt mediu sau de muncă la mină, de directorul minei. Această persoană ar trebui să
insuficiente. exemplu organizarea de întâlniri participe la toate întâlnirile şi să facă toate
speciale cu publicul / vizite pe declaraţiile referitoare la incident.
amplasament / comunicări din partea
unor specialişti externi. E posibil să fie necesare mai multe comunicate şi
/ sau întâlniri până când sunt tratate toate
impacturile incidentului. Incidentele grave pot
necesita comunicate sau întâlniri zilnice. În orice
caz, ar trebui organizată o vizită pe amplasament
pentru public în cazul în care nu există nici un
pericol pentru siguranţa publicului. De asemenea
ar trebui organizată o vizită de inspecţie pe
amplasament la finalizarea lucrărilor de refacere a
mediului.
Compania urmăreşte evoluţia Dovezi privind nevoile curente ale Apelurile la linia deschisă pentru Nevoile comunităţii şi preferinţele acesteia privind
cerinţelor comunităţii? comunităţii care pot interacţiona cu sesizări şi opiniile exprimate în cadrul utilizarea terenului post-închidere, aspectele
politicile sau funcţionarea companiei. comitetului de legătură şi al întâlnirilor legate de ocuparea forţei de muncă etc. evaluate
publice ar trebui colaţionate pentru a pe parcursul etapei de planificare este probabil să
oferi un barometru privind nevoile se modifice în cazul în care minele au o durată de
comunităţii. viaţă de 10 ani sau mai mult.
Compania monitorizează Rapoarte periodice către conducere şi Rapoarte periodice elaborate de Rapoartele se bazează pe o evaluare a feedback-
eficacitatea programului de consiliul de administraţie privind grupul de legătură cu comunitatea ului de la rapoartele din mass-media, de la
consutlare? relaţiile cu comunitatea. pentru conducere şi consiliul de comitetul de legătură şi întâlnirile publice, analize,
administraţie în legătură cu relaţiile cu feedback de la relaţiile directe cu clienţii şi de la
comunitatea. şedinţele cu angajaţii.
Partea a 2-a
Pag 210 din 262
STUDIU DE CAZ 1
IMPLICAREA COMUNITĂŢII – CERINŢE DE POLITICĂ – BHP BILLITON
Compania BHP Billiton a prevăzut, în cadrul politicilor şi standardelor sale extinse de protecţia
muncii, siguranţă şi protecţia mediului (HSE), cerinţe de comunicare, consultare şi participare a
comunităţilor locale; cerinţe legate de conduita în afaceri, drepturile omului şi problemele
comunităţilor locale; raportarea şi investigarea incidentelor; şi gestionarea situaţiilor de criză şi de
urgenţă. În cele ce urmează sunt reproduse secţiunile relevante care fac parte din planificarea
pentru situaţii de urgenţă.
Comunicare, consultare şi participare

Compania menţine o comunicare şi consultare efectivă cu părţile interesate de activitţile
desfăşurate de BHP Billiton, şi aceştia sunt încurajaţi să participe şi să se implice în iniţiativele de
îmbunătăţire a performanţelor de protecţia muncii, siguranţă, mediu şi relaţii cu comunitatea
(HSEC).
Există implementate sisteme de identificare şi de lucru cu părţile interesate, şi de elaborare a
strategiilor de abordare a problemelor ridicate de aceştia şi a aşteptărilor lor. Se acordă atenţia
cuvenită contextului local şi factorilor sociali şi culturali, pentru a facilita înţelegerea şi desfăşurarea
unor discuţii informate. Politica HSEC, Standardele şi informaţiile relevante despre problemele,
riscurile, planurile şi performanţa legate de HSEC sunt comunicate periodic angajaţilor,
contractorilor şi altor părţi interesate externe. Sistemele prevăd consultare şi feedback, precum şi
urmărirea acţiunilor de răspuns.
Angajaţii şi contractanţii participă la elaborarea, implementarea, revizuirea şi îmbunătăţirea

iniţiativelor şi programelor de HSEC, la stabilirea ţintelor şi obiectivelor legate de HSEC, şi la
urmărirea şi verificarea performanţei HSEC. Părţile externe interesate sunt de asemenea încurajate
să participe la activităţile relevante.
Consultarea şi comunicarea deschisă cu instituţiile guvernamentale, autorităţile şi alte organizaţii

sunt menţinute pentru a contribui la dezvoltarea politicilor publice, a legidlaţiei relevante şi a
iniţiativelor educaţionale.
Informaţiile şi experienţa legate de HSEC sunt diseminate în cadrul diferitelor amplasamente şi

operaţii aparţinând companiei BHP Billiton, şi, când este cazul, şi părţilor externe interesate.
Problemele ridicate, plângerile şi comunicările externe relevante legate de aspecte de HSEC ale
oepraţiilor companiei BHP Billiton sunt trecute într-un registru, luate la cunoştinţă şi investigate ca
incidente, iar rezultatele sunt comunicate ca răspuns părţilor interesate relevante. Există
mecanisme de rezolvare a conflictelor când apar, prin consultare şi participare directă cu părţile
interesate sau cu intermediarii acestora.
Eficacitatea proceselor de comunicare, consultare şi participare este analizată periodic cu părţile

interesate.
Conduita de afaceri, drepturile omului şi relaţiile cu comunităţile locale

Activităţile şi operaţiile companiei sunt derulate în mod etic, respectându-se drepturile fundamentale
ale omului, dreptutile tradiţionale ale populaţiilor locale, şi punând în valoare moştenirea culturală a
acestora.
Paragraful 8.4 al Standardului cere să fie implementate sisteme de lucru cu comunităţile locale pe
parcursul etapelor de dezvoltare a proiectului, funcţionare şi închidere, pentru a identifica cerinţele
acestora şi a stabili priorităţile pentru sprijinirea iniţiativelor sustenabile de dezvoltare a comunităţii.
Raportarea şi investigarea incidentelor

Partea a 2-a
Pag 211 din 262
Incidentele sunt raportate, investigate şi analizate, şi sunt întreprinse acţiuni corective şi preventive.
Paragraful 13.5 din Standard solicită ca informaţiile colectate din investigarea incidentelor să fie
analizate pentru identificarea lecţiilor de învăţat şi monitorizarea tendinţelor, şi sunt raportate
conducerii pentru îmbunătăţirea standardelor, sistemelor şi practicilor. Experienţa acumulată este
împărtăşită în cadrul organizaţiei şi cu alte părţi interesate, după caz.
Gestionarea situaţiilor de criză şi de urgenţă

Există proceduri şi resurse pentru a răspunde eficient la situaţiile de criză şi de urgenţă. Există
implementate sisteme pentru identificarea potenţialelor situaţii de urgenţă şi a impacturilor acestora,
inclusiv cele legate de activităţile desfăşurate în vecinătate.
Planurile care definesc acţiunile de răspuns (inclusiv de reducere a impacturilor de HSEC) la

potenţiale scenarii de situaţii de urgenţă sunt documentate, accesibile şi comunicate. Planurile
definesc rolurile şi responsabilităţile pentru contractori precum şi pentru angajaţi.
Planurile de răspuns la situaţii de urgenţă sunt corelate cu structura de Gestionare a Situaţiilor de

Criză din cadrul companiei BHP Billiton precum şi cu organizaţiile externe care pot răspunde la
astfel de situaţii, în funcţie de capabilităţile lor de răspuns. Resursele necesare pentru răspunsul la
situaţii de urgenţă sunt identificate, întreţinute, verificate şi păstrate disponibile.
Angajaţii, contractorii şi vizitatorii sunt instruiţi şi înţeleg planurile de răspuns la situaţii de urgenţă,
rolurile şi responsabilităţile lor şi modul de utilizare a resurselor aferente. Periodic sunt organizate
exerciţii şi antrenamente de răspuns la situaţii de urgenţă, care includ şi relaţionarea şi implicarea
organizaţiilor externe de răspuns.
Lecţiile învăţate de la exerciţiile, antrenamentele şi incidentele de răspuns la situaţii de urgenţă sunt

consemnate în documente, încorporate în toate revizuirile de planuri şi resurse, şi împărtăşite altor
părţi, după caz.
Analiza
Cerinţa de colaborare a comunităţilor locale cu echipele de răspuns la situaţii de urgenţă este
integrată cel mai bine în planurile şi politicile companiei pentru protecţia şi siguranţa muncii şi
protecţia mediului. Astfel se creează premizele pentru ca şi operaţiile secundare ale companiei să
colaboreze cu comunităţile locale în tot ceea ce întreprind. În acest fel sunt asigurate prosperitatea
şi reputaţia atât a comunităţilor locale cât şi a companiei.
STUDIU DE CAZ 2
IMPLICAREA COMUNITĂŢILOR ÎN PLANIFICAREA PENTRU ÎNTREAGA DURATĂ DE
VIAŢĂ A MINEI – MINA DE CĂRBUNE GREGORY CRINUM , AUSTRALIA
Gregory Crinum cuprinde două mine de cărbune operate de BHP Billiton Mitsubishi Alliance (BMA).
Cărbunele extras de la aceste exploatări de suprafaţă şi în subteran este dirijat la o singură staţie de
spălare şi la o platformă de încărcare pe calea ferată. Minele se află într-o zonă care a fost defrişată
în mare măsură pentru păşunat şi agricultură, dar care mai cuprinde încă suprafeţe cu vegetaţie
originală, din care unele au o valoare de conservare prin raritatea lor. Metodele de consultare a
comunităţii utilizate de BMA pentru a elabora Planul de Viaţă al Minei sunt un exemplu despre modul
în care companiile miniere pot implica părţile interesate să contribuie la luarea deciziilor cheie privind
aspectele de utilizare a terenului pe termen lung.
Procesul a început printr-o întâlnire publică în Septembrie 2002. A fost creat un Grup de Lucru cu
Comunitatea, format din părţile interesate la nivel local. Acest grup includea reprezentanţi ai
grupurilor de interes pentru amenajarea terenurilor, mediu, planificare regională şi agricultură,
precum şi ai autorităţilor locale, ai Agenţiei pentru Protecţia Mediului din Queensland şi ai conducerii
minei Gregory Crinum, şi angajaţi responsabili cu protecţia mediului şi relaţiile cu comunitatea. Au
fost contractate şi serviciile unui intermediar independent care să faciliteze derularea mai uşoară a
Partea a 2-a
Pag 212 din 262
procesului. Contribuţia de la acest grup a fost folosit pentru a ajuta la definirea celor mai bune opţiuni
de utlizare viitoare a diferitelor suprafeţe de teren (sau domenii) din cadrul întregii zone concesionate
de mină, astfel încât mina să poată efectua lucrările de teren necesare, sa stabilească vegetaţia
corespunzătoare (copaci, tufişuri şi ierburi), şi orice alte cerinţe pentru transpunerea planului în
realitate. Grupul a ajutat de asemenea la elaborarea criteriilor de evaluare a succesului eforturilor de
refacere a minelor în direcţia utilizărilor terenului stabilite. De asemenea a fost elaborat un proces de
revizuire care să asigure evoluţia în timp a planului, care să reflecte modificarea valorilor comunităţii
locale şi progresul ştiinţific înregistrat.
Grupul de Lucru cu Comunitatea s-a întrunit de 16 ori în decurs de opt luni. Membrii grupului au
ajuns în curând la un consens privind posibilele utilizări ale terenului pe diferitele suprafeţe. Acestea
au inclus: conservarea vegetaţiei native, păşunatul, agricultura şi silvicultura, utilizări legate de
activităţi recreative, recolte şi zone industriale. Au fost elaborate diferite măsuri de succes pentru
utilizările terenului post-închidere. Criteriile au intrat în diferite categorii, inclusiv definirea parametrilor
pentru vegetaţie (densitate, compoziţie, varietatea speciilor şi sustenabilitate); gestionarea prafului,
riscului de incendii, buruienilor şi animalelor sălbatice; funcţionarea ecosistemelor; conectivitatea
(legarea zonelor cu importanţă de mediu); gestionarea terenurilor după închiderea minei; şi
sustenabilitatea utilizărilor terenului propuse după închiderea minei. Protecţia rămăşiţelor de Brigalow
(şi speciile de Acacia) a fost recunoscută ca fiind importantă pentru procesul de conservare a
ecosistemelor aflate în pericol, care fac parte din habitatul speciei rare de cangur "Bridled Nail-
tail Wallaby".
Procesul continuu de analiză va presupune ca administraţia minei să transmită informaţii despre

orice dezvoltare care ar putea afecta planul minier. Membrii Grupului de Lucru cu Comunitatea şi
membrii şi grupurile invitate ddin partea comunităţii se întâlnescu anual pentru a revizui Planul de
Viaţă al Minei, a evalua progresul realizat pe linia refacerii mediului în comparaţie cu criteriile de
evaluare a succesului stabilite, şi, dacă este necesar, pentru a aduce modificări Planului. BMA
utilizează acum o abordare similară pentru a elabora strategii de refacere a mediului şi închidere a
minelor la celelalte mine de cărbune deţinute de companie.
STUDIU DE CAZ 3
PROIECTUL DE EXPLOATARE A AURULUI MCCLURE GOLD
Proiectului de Exploatare a Aurului de la Mt McClure a debutat ca exploatare minieră în 1991, fiind

deţinut şi operat de patru companii miniere diferite înainte ca Mt McClure şi mina Bronzewing din
apropiere să intre sub controlul companiei Newmont Australia în 2002. Operaţiile de exploatare
minieră constau dintr-o instalaţie de preparare standard "Carbon in Leach" (CIL) cu mai multe
cavităţi de exploatare deschise şi două iazuri de decantare care preiau cca 1,2 mil. tone pe an de
minereu.
Scopul principal al acestui studiu de caz este de a sublinia importanţa parteneriatului cooperativ
utilizat de echipa de conducere a Newmont - Mt McClure pe parcursul procesului de închdere.
Proiectul a fost recompensat cu Premiul Golden Gecko pentru excelenţă în domeniul protecţiei
mediului în 2004.
Înainte de începerea procesului de consultare a părţilor interesate a fost realizată o evaluare a

riscului de către echipa responsabilă cu închiderea împreună cu consultanţă externi; aceasta a
reprezentat o bază importantă pentru focalizarea echipei asupra problemelor importante. O altă
trăsătură esenţială a planului de închidere a fost elaborarea unei hărţi a procesului care cuprindea
în detaliu etapele şi paşii planificării.
Consultarea părţilor interesate de exploatarea Mt McClure a cuprins un număr mare de persoane,

inclusivreprezentanţi ai autorităţilor, populaţiei locale, populaţiei care se ocupă cu creşterea
animalelor, diferiţi utilizatori ai terenurilor şi alte părţi interesate.
Partea a 2-a
Pag 213 din 262
Evaluarea performanţelor
Una din cele mai importante inovaţii pe parcursul proiectului au fost vizitele pentru stabilirea unor
repere în evaluarea performanţelor; acestea au constat în vizite la minele închise pe o rază de 500
km în jurul amplasamentului, efectuate de echipa responsabilă cu închiderea, şi anume de
persoanele implicate în elaborarea proiectului şi supervizarea lucrărilor, inclusiv şoferi de buldozer,
contractori pentru lucrările de teren şi consultanţi. Au fost vizitate zeci de mine închise şi
abandonate, şi au fost dobândite un volum imens de cunoştinţe.
Collaboration in mine site closure

Partea legată de "personal" a procesului de închidere a minei poate implica o varietate surprinzător
de mare de grupuri de persoane. Un program de succes de închidere a minelor poate avea loc cu
adevărat numai când toate aceste persoane au fost implicate efectiv şi li s-a dat posibilitatea să
participe la procesul de închidere. Acest studiu de caz prezintă doar puţine detalii privind procesul
de angajare, participare şi consultare.
Relaţiile din cadrul procesului de închidere se împart în mai multe categorii mari, şi pot include:
• Populaţia locală: Există o serie de activităţi pe care le poate iniţia o companie minieră pentru a
asigura implicarea directăa populaţiei locale în procesul de închidere.
• Utilizatorii terenurilor după închiderea minei - utilizarea terenurilor după închiderea minei este
un aspect uşor de conceput la începutul funcţionării minei, care care de multe ori se dovedeşte
a fi mai complex când utilizarea terenului post-închidere devine o realitate.
• Autorităţile - din experienţa echipei de conducere de la Newmont - Mt McClure, autorităţile sunt
dispuse să intre în parteneriat pentru a determina care sunt cele mai bune rezultate posibile
pentru un amplasament aflat în cadrul procesului de închidere.
• Autorităţile se vor strădui să aibă o contribuţie pozitivă colaborând la procesul de planificare
(totuşi trebuie avut în vedere faptul că autorităţile nu sunt consultanţi). În cazul în care
angajamentele sau aşteptările nu sunt aplicabile în practică, în general a existat ideea, în
cadrul procesului de închidere de la McClure, că poate fi modificat cadrul general pentru a se
potrivi contextului.
• Companii industriale similare - uneori responsabilii de mediu din cadrul companiei vor lua ca
reper pentru evaluare doar organizaţia în sine; totuşi este util să se studieze şi alte situaţii din
afara organizaţiei. Timpul petrecut cu vizitele de stabilire a unor repere externe poate părea
pierdut, şi totuşi cunoştinţele astfel dobândite se pot dovedi extrem de valoroase.
• Selectarea şi gestionarea contractorilor - este esenţial să fie implementate procese eficiente de
selectare şi gestionare a contractorilor. Aceasta este o oportunitate de implicare a populaţiei
locale şi a altor părţi interesate în avantajele comerciale ale procesului de închidere, şi de
selectare a unor contractori de bună calitate. Contractorii buni pot ajuta la economii
semnificative de energie şi costuri, datorită experienţei şi cunoştinţelor lor. Cei care elaborează
planurile şi proiectele trebuie să ţină cont de elementele pe care le-ar putea adăuga personalul
din cadrul contractorilor.
• Consultanţii - Relaţiile cu consultanţii ar trebui să fie uneori puţin mai încordate. Un consultant
care îţi spune ce vrei să auzi nu este un consultant bun. Un reprezentant al companiei care
acceptă fără întrebări propunerile consultantului nu îşi îndeplineşte atribuţiile. Nu există o
soluţie definitivă şi corectă unică pentru refacerea mediului. Ar trebui să aibă loc dezbateri
active şi dezacorduri, altfel ceva nu e în regulă.
• Universităţile - Universităţile pot avea un rol în studiile strategice pe care grupurile de
colaborare le pot realiza pentru a rezolva problemele importante locale, regionale şi de sistem
din cadrul procesului de închidere. Totuşi trebuie bine înţelese limitările şi capacităţile
acestora.
• Proprietarii (compania) - Reconcilierea politicii exprimate de companie cu practica poate fi
extrem de dificilă atunci când trebuie avansate sume de zeci de milioane de dolari pentru
închidere.
Partea a 2-a
Pag 214 din 262
• Personalul de la nivel operaţional - aceşti angajaţi, inclusiv cei din conducere, care au trecut în
multe cazuri printr-o perioadă de activitate mai redusă, sau prin perioade în care au avut loc
întreruperi neaşteptate ale producţiei, nu sut cei mai în măsură să implementeze procesele de
închidere propuse. Lucrările efecutate fără respectarea planului (în încercarea de a face
economii în perioadele de activitate mai redusă), poate fi exponenţial mai costisitoare pe
termen lung.
• Echipa responsabilă cu proiectul de închidere - această echipă este similară într-un fel cu o
echipă de construcţie. Este implicată pe o perioadă relativ scurtă de timp, trebuie să se
focalizeze asupra siguranţei, calităţii şi costurilor, şi lucrează într-o perioadă în care unele din
elementele uzuale ele unui amplasament minier s-au redus sau au dispărut.
Concluzii
Închiderea corespunzătoare a unei mine nu poate avea loc fără angajarea şi participarea unui
număr mare de organizaţii, comunităţi, discipline şi elemente ale societăţii. Pentru facilitarea acestei
implicări este nevoie de un bun management. Procesele vor dura probabil mai mult şi vor fi mai
dificile cu această implicare, dar diversitatea opiniilor, nevoilor şi aşteptărilor va genera în final un
rezultat mult mai solid, bine înrădăcinat în realităţile specifice proiectului, deciziile şi strategiile
elaborate având şanse mai mari să anticipeze şi să satisfacă cerinţele actuale şi viitoare.
Pentru a facilita derularea acestui proces în viitor, industria minieră trebuie să investească în
personal de calitate care să construiască relaţii solide cu toate părţile interesate cu mult timp înainte
de derularea efectivă a procesului de închidere. Acest lucru poate fi costisitor, dar şi avantajele sunt
mari.
Secretul succesului în închiderea minei de la Mt McClure au fost parteneriatele directe şi dinamice,

care au fost construite şi menţinute în special de echupa de conducere a companiei Newmont - Mt
McClure, în scopul de a ajunge la cela mai bune rezultate posibile pentru procesul de închidere ("cu
adevărat o închidere de succes").
Partea a 2-a
Pag 215 din 262
2.11. Managementul închiderii şi reabilitării
Încetarea activităţii şi închiderea minei este procesul de oprire a activităţii miniere având ca
obiectiv general de a lăsa terenul în condiţii sigure şi stabile, consecvente cu mediul
înconjurător fizic şi social, şi care nu necesită mentenanţă continuă. (Environment Australia,
2002a).
Un principiu fundamental pentru managementul de mediu în minerit este că compania ar

trebui să aibă o politică clară cu privire la eventuala folosinţă a terenului aferent obiectivului
minier, chiar înainte de începerea activităţii miniere. Activitatea minieră reprezintă doar o
folosire temporară a terenului, dat fiind că până şi cele mai mari şi mai îndelungate exploatări
îşi vor epuiza resursele în cele din urmă. Planul de închidere defineşte viziunea asupra
rezultatului final al procesului şi stabileşte obiective concrete pentru implementarea viziunii
respective.
Recent au fost publicate o serie de ghiduri şi cititorul ar trebui să facă trimitere la aceste
documente pentru o descriere completă a aspectelor legale şi tehnice privind închiderea
minelor de sare, uraniu şi alte sectoare miniere. (vezi referinţele)
2.11.1. Aspectele şi impactele de mediu
Reabilitarea şi refacerea vegetaţiei sunt doar unele dintre aspectele planului de închidere.
Planul de închidere ar trebui de asemenea să includă aspecte precum consiliere pentru
personalul minei privind opţiunile de reangajare în perioada care precede încetarea
activităţilor. Intenţia este de a ajuta personalul minei de a se transfera în alte industrii sau de
a-şi dezvolta propriile afaceri.
Un aspect critic pentru acest obiectiv constă a asigura că beneficiile proiectului, inclusiv
veniturile şi expertiza, sunt folosite pentru dezvoltarea regiunii într-un mod durabil după
închiderea minei.
Pentru a realiza acest lucru, un plan de închidere a minei care incorporează aspecte privind
atât reabilitarea fizică cât şi stabilitatea socio-economică, ar trebui să fir o parte integrantă a
ciclului de viaţă a proiectului şi să asigure că:
• Siguranţa şi sănătatea publică nu sunt compromise pentru viitor,
• Resursele de mediu nu sunt supuse deteriorării fizice şi chimice,
• Folosirea terenului după închiderea minei este benefică şi durabilă pe termen lung,
• Orice impacturi socio-economice cu efect negativ sunt reduse, şi
• Toate beneficiile socio-economice sunt maximizate.
În România, închiderea minelor şi reabilitarea reprezintă aspecte cheie abordate în toate
sectoarele miniere. A fost elaborat un Manual de proceduri pentru conservarea şi închiderea
minelor mine prin Direcţia Conversie Capacităţi Programe Ecologice pentru Industria Minieră
(DCCPEIM) din Ministerul Economiei şi Comerţului (MEC, fostul MIR – Ministerul Industriei şi
Partea a 2-a
Pag 216 din 262
Resurselor) şi, mai recent, au fost elaborate două Manuale pentru închiderea minelor de
uraniu şi sare de către WISUTEC - MonTec – ICPMRR. Numeroase acţiuni de încetare a
activităţii şi reabilitare sunt în desfăşurare în sectorul cărbunelui.
Exemplu de reabilitare a unor halde de cărbune în România

UNE METAL
BP1 Planul de management a închiderii
Intenţia finală este de a crea condiţii după încetarea activităţii miniere care prezintă doar un
risc neglijabil pentru populaţia locală şi mediul înconjurător, atât pe termen scurt cât şi lung.
Ar trebui stabilit un plan de închidere provizoriu la începerea activităţii care ar trebui revizuit
şi finalizat în timpul operării minei.
Pentru a asigura implementarea practicilor viabile în timpul şi după activitatea minieră,

devine o practică tot mai comună ca în procesul de emitere a licenţei pentru operatorul
minier să fie solicitate, alături de alte condiţii, garanţii financiare pe baza costurilor de
reabilitare şi scoatere din funcţiune estimate.
Partea a 2-a
Pag 217 din 262
Ghidurile elaborate de UNDP (1994) include următoarele principii:
• Costul reabilitării terenului afectat de lucrările miniere (în special pentru operaţiunile la
scară largă) va fi suportat de către operatorul minier sau titularul licenţei care de
explorare şi/sau exploatare minieră. Reabilitarea ar trebui:
o Să revitalizeze terenul folosit în timpul activităţilor miniere pentru alte folosinţe
benefice;
o Să asigure siguranţa utilizatorilor subsecvenţi ai terenului;
o Să protejeze mediul şi să fie stabilă; şi
o Să fie auto-sustenabilă.
• Planul de reabilitare a minei ar trebui să fie parte integrantă a fazei de planificare a
proiectului şi are trebui de asemenea să fie parte a procesului de revizuire şi
aprobare.
• Costurile de reabilitare ar trebui incluse în costurile de operare ale proiectului.
• Reabilitarea progresivă continuă ar trebui încurajată.
• Riscul de a suporta cheltuieli din fonduri publice ca urmare a închiderii premature sau
neîndeplinirea planului de reabilitare acceptat, ar trebui reduse prin garanţii financiare
pentru reabilitare.
A. CONŢINUTUL PLANULUI DE ÎNCHIDERE A MINEI
Planificarea închiderii trebuie să integreze toate aspectele legate de dezvoltarea durabilă, ex:
aspectele de mediu, economice şi sociale trebuie abordate în planurile integrate de
închidere. Gândirea / abordarea integrată trebuie să devină procedură operaţională standard
pe parcursul întregului ciclu de viaţă a minei.
În acelaşi timpe, o abordare cuprinzătoare reprezintă un ideal teoretic către care se tinde şi
este nevoie de multă muncă pentru implementarea universală.
Planificarea integrată a închiderii include un număr de elemente:
• O declaraţie privind obiectivele închiderii, care reprezintă angajamentul companiei

cu privire la rezultatele procesului de închidere şi ale activităţilor sale. Poate fi
elaborată prin studierea opţiunilor, dar alţi factori, precum cerinţele reglementărilor,
preferinţele comunităţii, principiul precauţiei şi cultura corporaţiei, pot influenţa
alegerile făcute. Reprezintă declaraţia companiei, după incorporarea tuturor
informaţiilor furnizate, sau ceea ce încearcă aceasta să facă.
• Un studiu privind opţiunile de închidere, aceasta fiind adesea o sarcină încredinţată

consultanţilor, care cuprinde fezabilitatea tuturor aspectelor legate de posibilele
rezultate, şi care nu duce neapărat la recomandarea unei opţiuni preferate;
Partea a 2-a
Pag 218 din 262
• Un proces consultativ cu implicarea comunităţilor locale, a structurilor de

reglementare şi alţi factori pentru a determina opţiunea preferată pe termen lung de
folosire a terenului perimetrului minier; estimarea costurilor de închidere,
reprezentând costurile pentru atingerea obiectivelor declarate rezultate din aspectele
de mai sus.
• Un program de studii şi lucrări de testare pentru a confirma orice presupuneri

intrinsece în declaraţia obiectivelor de închidere, pentru a reduce neclarităţile/dubiile
legate de unele opţiuni de închidere, şi pentru a investiga noile tehnologii sau
modelele socio-economice. Prima trecere prin acest ciclu are loc în timpul evaluării
impactului asupra mediului, dar o revizuire periodică a procesului de închidere duce
teoretic la revizuirea sau confirmarea obiectivelor închiderii, a costurilor şi necesarului
de cercetare.
Tabelul 2.14. Criterii pentru închiderea iazurilor de decantare a sterilului de procesare

şi a amplasamentelor şi instalaţiilor de depozitare a deşeurilor rezultate din activitatea
minieră
Aspect Obiectivele închiderii

Stabilitatea fizică Toate structurile antropogene care au rămas sunt stabile din punct de
vedere fizic
Stabilitatea chimică Structurile fizice care au rămas după închidere sunt stabile din punct
de vedere chimic
Stabilitatea biologică Mediul biologic este restabilit la un ecosistem natural, echilibrat, tipic
pentru zona respectivă, sau este lăsat într-o stare care încurajează şi
permite reabilitarea naturală şi/sau reinstaurarea unui mediu divers şi
stabil din punct de vedere biologic
Mediul hidrologic şi Prin închidere se urmăreşte evitarea pătrunderii poluanţilor fizici şi
hidrogeologic chimici în mediul din aval, şi ca urmare degradarea acestuia, inclusiv a
apelor de suprafaţă şi a celor subterane.
Influenţe geografice şi Închiderea corespunde cerinţelor şi specificităţii locaţiei perimetrului
climatice minier în ceea ce priveşte factorii climatici (ex. precipitaţiile, valorile
extreme corespunzătoare fiecărui anotimp) şi geografici (ex.
aproprierea de aşezările umane, topografie, gradul de acces în
perimetrul minier)
Sensibilitatea şi Închiderea optimizează oportunităţile pentru restaurarea terenului şi
oportunităţile mediului local îmbunătăţirea folosirii terenului este luată în considerare atunci când
este cazul şi /sau este fezabilă din punct de vedere economic
Folosirea terenului Reabilitarea trebuie să fie făcută astfel încât forma finală de utilizare a
terenului este optimizată şi compatibilă cu zona înconjurătoare şi
cerinţele comunităţii locale
Fonduri pentru închidere Fonduri adecvate şi corespunzătoare trebuie să fie disponibile pentru
a asigura implementarea planului de închidere
Consideraţii socio- Trebuie luate în considerare oportunităţile pentru comunitatea locală
economice ale cărei mijloace de trai depind locurile de muncă din activitatea
minieră şi de căderea economică post-închidere. Trebuie luate măsuri
adecvate pentru a reduce implicaţiile socio-economice
Partea a 2-a
Pag 219 din 262
Forma planului de închidere a minei depinde de obicei de faza de operare a minei la

momentul elaborării planului. În cazul unei noi exploatări, un plan conceptual de închidere
care să stabilească obiectivele generale şi costurile indicative este cel mai adecvat. Pe de
altă parte, elaborarea unui plan de închidere pentru un obiectiv minier activ trebuie să fie
mult mai detaliată şi să includă costuri de închidere calculate pe baza experienţei de
exploatare. De asemenea, există oportunităţi pentru operatorii actuali şi viitori de rectificare a
problemelor şi efectelor cauzate de obiectivele abandonate prin integrarea acestor zone în
planurile de închidere.
Procesul de planificare ar trebui să acopere următoarele aspecte:
• Integrarea;
• Estimarea costurilor şi prevederile financiare;
• Abordare bazată pe risc;
• Planuri de închidere;
• Fezabilitatea închiderii;
• Revizuire periodică şi critică
Conţinutul tipic al unui Plan de închidere
Elaborarea unui Plan de închidere trebuie să ia în considerare atât reglementările legale, cât
şi caracteristicile de mediu, economice şi sociale unice ale activităţii miniere. În continuare
este prezentat conţinutul tipic la unui Plan de închidere, care poate varia în funcţie de
circumstanţele individuale. Următoarele 4 obiective cheie ar trebui luate în considerare la
elaborarea Planului de închidere:
– protejarea mediului şi asigurarea siguranţei şi sănătăţii publice prin utilizarea

practicilor de închidere sigure şi responsabile;
– reducerea sau eliminarea efectelor asupra mediului odată ce obiectivul minier

îşi încetează activitatea;
– stabilirea condiţiilor care sunt consecvente cu obiectivele pre-determinate

pentru folosirea terenului;
– reducerea necesarului de monitorizare şi întreţinere pe termen lung prin

asigurarea stabilităţii fizice şi chimice a zonelor afectate de activităţile miniere;
Planul de închidere: conţinutul tipic al unui Plan de închidere (nu reprezintă o cerinţă
minimă sau un şablon):
• Introducere şi Descrierea proiectului • Planul de Acţiune pentru închidere

o Proprietatea terenului o Resurse umane / responsabilităţi
• Obiectivele închiderii o Reabilitare progresivă
• Date de mediu iniţiale o Încetarea activităţii / Scoaterea
Partea a 2-a
Pag 220 din 262
• Obligaţii legale şi alte obligaţii din funcţiune

o Statut şi reglementări cheie o Remediere
o Autoritatea responsabilă o Evaluare geotehnică
o Instrumente de reglementare o Stabilirea configuraţiei terenului
• Implicarea factorilor interesaţi o Replantarea vegetaţiei
o Identificarea factorilor interesaţi o Aspectul estetic
o Consultarea comunităţii o Patrimoniu
• Evaluarea riscului o Sănătate şi siguranţă
o Riscuri “moştenite” o Întreţinere şi monitorizare post-
o Riscuri viitoare închidere
o Analiza cost / beneficiu o Supraveghere ( a structurilor
• Criteriile închiderii rămase şi a zonelor de poluare)
• Costurile închiderii o Documentare / raportare /
o Prevederi înregistrare
o Garanţii • Părăsirea spaţiilor închiriate
Planurile de închidere
Planul conceptual de închidere

Planul conceptual de închidere identifică obiectivele cheie pentru închiderea minei pentru a ghida
elaborarea proiectului şi proiectarea. Ar trebui să includă obiective generale privind folosirea terenului
şi costuri de închidere indicative. (Aceasta nu împiedică diversificarea obiectivelor pe parcursul ciclului
de viaţă al minei pentru reflecta schimbările apărute atât în cunoştinţe, cât şi tehnologie).
Planul de închidere
Planificarea închiderii include un angajament pentru reabilitarea progresivă şi elaborarea şl
implementarea unui plan detaliat. Pe măsură ce Planul de închidere este dezvoltat, vor trebui
elaborate un număr de planuri subsidiare. Acestea de obicei includ: un plan de reabilitare, un plan de
încetare a activităţii şi un plan de monitorizare şi întreţinere.
• Planul de reabilitare: O componentă cheie a Planului de Închidere o reprezintă angajamentul privind

reabilitarea progresivă. În asociere cu o cercetare activă şi programe de încercare, aceasta poate
ajuta reducerea poluării continue şi a costurilor finale prin confirmarea sau modificarea criteriilor de
finalizare şi prin demonstrarea faptului că acestea pot fi atinse. Reabilitarea progresivă permite
folosirea cât mai bună a personalului şi echipamentului disponibil şi ar trebui să contribuie la
reducerea numărului necesar de depozite controlate.
• Planul de încetare a activităţii: Fiind o componentă detaliată a Planului de închidere, un plan de

încetare a activităţii ar trebui elaborat în fazele finale ale activităţii miniere. (Dat fiind faptul că data
exactă a încetării activităţii nu se cunoaşte de obicei, se recomandă ca planul de încetare a activităţii
să fie elaborat cu 2-4 ani înainte de data estimată pentru încetarea activităţii). Odată elaborat, ar trebui
actualizat în fiecare an. Planul de încetare a activităţii include elemente precum: detaliile demolării şi
îndepărtarea sau îngroparea tuturor structurilor care nu mai au altă utilizare; decontaminarea, sau
izolarea materialelor contaminate; proceduri pentru închiderea legăturilor cu suprafaţa în cazul
lucrărilor subterane.
• Plan de întreţinere şi monitorizare: Ultimul aspect în Planul de închidere îl reprezintă monitorizarea

performanţei, care ar trebui să demonstreze că criteriile de finalizare au fost atinse. În această
perioadă ar trebui de asemenea planificate acţiunile de remediere, pe baza rezultatelor monitorizării
care arată că este puţin probabil ca criteriile finale să fie atinse. Dacă reabilitarea progresivă a avut
succes, şi stabilitatea terenului şi replantarea vegetaţiei întrunesc criteriile de finalizare, această ultimă
fază a închiderii poate redusă. Cu toate acestea, este puţin probabil să dureze mai puţin de 5 ani.
După ANZMEC, strategy framework for mine closure, 2000
Partea a 2-a
Pag 221 din 262
Dacă planificarea integrată începe prea târziu în ciclul de viată al minei, atunci poate fi dificil
de asigurat durabilitatea economică şi socială pe termen lung a comunităţii. Cu toate că
procesul de închidere poate avea succes din punct de vedere la aspectelor de mediu, poate
eşua din punctul de vedere a dezvoltării durabile.
Transparenţa companiei cu privire la planurile sale pentru obiectul minier trebuie să fie parte
a procesului de planificare integrată a închiderii. Închiderea bruscă a minei poate fi
devastatoare pentru comunităţile locale. Preavize privind închiderea pot ajuta autorităţile
centrale şi comunităţile locale să se pregătească mai bine. Deşi anunţurile din timp privind
închiderea planificată pot fi o contribuţie de folos în procesul de planificare al autorităţilor
locale şi centrale, cât şi al persoanelor individuale, acestea afectează capacitatea companiei
de a menţine forţă de muncă productivă până la încetarea activităţii.
Abordări specifice privind închiderea minei
Aplicarea măsurilor specifice de închidere a minei depind de locaţia obiectivului minier şi de

tipul de exploatare şi de metoda folosită pentru depozitarea finală a deşeurilor. Experienţa
acumulată cu privire la aspectele de mediu legate de închiderea minei este mai vastă decât
cea privind aspectele socio-economice şi acest lucru este posibil să se reflecte în această
secţiune.
În planificarea aspectelor de mediu asociate închiderii minei trebuie dată o atenţie deosebită
caracteristicilor de proiectare pentru diverse condiţii extreme. Pentru mine cu o durată de
exploatare relativ scurtă, de obicei se foloseşte o perioadă de revenire de 100 de ani pentru
precipitaţii (ex: o furtună cu perioadă de revenire de 100 ani).
Aceasta implică un risc relativ scăzut de a depăşi limitele în timpul unui proiect cu durată
scurtă, ceea ce poate să nu reflecte adevăratele condiţii sau să ia în considerare schimbările
climatice. Caracteristicile de proiectare corespunzătoare pentru încărcătura seismică sunt
selectate în mod asemănător. Proiectul tehnic de închidere a minei prevede ca structurile să
fie stabile pentru o perioadă foarte lungă de timp şi ca urmare caracteristicile de proiectare
trebuie revizuite, de exemplu, pentru proiectarea lucrărilor de deviere a apelor de suprafaţă
poate fi considerată adecvată o perioadă de revenire de 10 000 ani (sau mai lungă).
B. CONSIDERAŢII FINANCIARE
Furnizarea fondurilor corespunzătoare pentru închiderea minei reprezintă o componentă

vitală a procesului de planificare. Estimarea costurilor de închidere este utilizată de companii
pentru furnizarea fondurilor pentru închidere, iar de către structurile de reglementare pentru
stabilirea siguranţei financiare care poate fi sub forma fondurilor de garantare, obligaţiunilor,
asigurărilor, etc. Metoda calculării costurilor de închidere este un aspect important.
Partea a 2-a
Pag 222 din 262
În mod similar, trebuie abordat modul în care aceste costuri sunt utilizate în evaluarea
proiectelor şi prevederile luate de companii pentru furnizarea acestor fonduri la momentul
închiderii minei.
Trebuie asigurate resursele financiare pentru fazele de închidere şi post închidere pentru
reabilitarea perimetrului minier şi pentru a acoperi răspunderile şi obligaţiilor de mediu
asigurând suficiente resurse financiare pentru remedierea oricăror daune de mediu sau
pentru orice sarcină pe termen lung. Acest lucru este stipulat atât de către Legea minelor din
România cât şi de Directiva Europeană privind Deşeurile miniere. Articolul 7-2 (d) stipulează
ca iniţiatorul proiectului să dispună de măsuri corespunzătoare, fie sub formă de garanţii
financiare sau echivalent, conform Articolului 14, astfel încât “toate obligaţiile cuprinse în
avizul emis conform acestei Directive, inclusiv prevederile pentru faza de post-închidere, să
fie achitate”.
Există numeroase instrumente financiare pentru a asigura disponibilitatea resurselor când

sunt necesare. Consiliul Internaţional pentru Minerit şi Metale (International Council on
Mining and Metals - ICMM) a elaborat un rezumat al progreselor recente.
Trebuie elaborat un proiect tehnic complet de închidere a minei pentru a estima costurile de
închidere şi trebuie să se bazeze pe ipoteze reale privind tehnologiile disponibile şi
implementarea închiderii, inclusiv timpul necesar pentru finalizarea lucrărilor în perimetrul
minier. Aceste costuri ar trebui să se bazeze pe considerentul efectuării lucrărilor de către o
terţă parte. Estimarea costurilor de închidere a minei va fi prelucrată în timpul perioadei de
operare a minei pe măsură ce deciziile finale privind implementarea închiderii, aspectele
legate de folosirea terenului etc. devin mai clare.
Costurile de închidere trebuie estimate cu acurateţe pentru a stabili siguranţă financiară adecvată:
• Costurile trebuie estimate astfel încât să acopere nu numai redarea în folosinţă şi reabilitarea
perimetrului minier, ci toate lucrările de închidere;
• Costurile trebuie estimate pe baza unui plan real de închidere luând în considerare cele mai
bune informaţii privind obiectivul minier şi climatul socio-economic. De exemplu, dacă este de
aşteptat apariţia apelor acide de mină atunci ar trebuie prevăzute măsuri corespunzătoare de
închidere în proiectul tehnic (precum învelişurile de acoperire).
• Estimările costurilor de închidere pot reprezenta una dintre cerinţele de raportare financiară a
companiilor publice; poate exista de asemenea tendinţa de a subestima costurile de închidere.
• Actualizarea periodică a planurilor de închidere şi a estimărilor costurilor este o cerinţă
obligatorie. Planurile de închidere trebuie să se bazeze pe tehnologii de închidere adecvate.
• ‘Primeşti cât plăteşti’. Este puţin probabil ca planurile de închidere “ieftine” să aibă rezultate de
succes pe termen lung. De exemplu: haldele de steril care nu sunt acoperite în întregime cu un
strat de sol deoarece acesta a fost insuficient, pot favoriza formarea apelor acide de mine şi ca
urmare haldele trebuie acoperite cu un nou strat de sol, cu costuri mai mari.
Partea a 2-a
Pag 223 din 262
Modelul financiar folosit pentru evaluarea proiectului nu permite calculul total al necesarului
de lichidităţi pentru viitoarea închidere:
Evaluarea proiectului se face pe baza valorii nete actuale. Orice cost care apare mai târziu în
ciclul de viaţă al unui proiect (de obicei după 20 de ani) nu va avea un impact asupra valorii
nete actuale şi ca urmare nici asupra deciziei privind investiţiile. Ca urmare, compania
minieră ar putea să se angajeze la costuri de închidere foarte ridicate fără ca acest lucru să
aibă un impact asupra deciziei de investiţii. Totuşi, fluxul de numerar necesar pentru
implementarea planului de închidere poate fi atât de crescut încât să aibă un impact asupra
viabilităţii companiei la momentul respectiv.
Planurile de încetare a activităţii şi de închidere a minei sunt adesea elaborate ca parte

componentă a procesului iniţial de planificare financiară şi apoi actualizate periodic de-a
lungul duratei activităţii miniere. Tabelul de mai jos prezintă un exemplu de program de
planificare:
Programul de Planificare a Închiderii Minei

Tipul de Plan / Estimarea
Stadiul proiectului Estimarea s-a făcut pe baza
Estimare bonităţii
Planificarea iniţială Gradul Experienţă Variabilă
(proforma) magnitudinii
Înainte de construcţie Obligaţiuni Cerinţelor de autorizare Variabilă
Un an de la începerea Preliminar Proiectare preliminară şi teste Plus sau minus

activităţii pilot şi experienţă 30%
Zece ani înainte de data Buget Proiect tehnic şi teste complete Plus sau minus
planificată a închiderii 25%
Cinci ani înainte de data Control Menţionarea costurilor pentru Plus sau minus
planificată a închiderii elementele principale şi proiect 15%
tehnic şi teste ciomplete
Annual după etapa Actualizări Variabile Plus sau minus
preliminară 30% până 15%
După Mine decommissioning, 2005
Prevederi pentru situaţii de urgenţă
Pe lângă estimările costurilor directe pentru lucrările de excavare, replantare a vegetaţiei şi

pentru scoaterea din funcţiune a instalaţiilor, trebuie de asemenea prevăzută o rezervă
pentru situaţii de urgenţă pentru curăţarea generală a diverselor perimetre, îndepărtarea
structurilor minore de infrastructură care nu au fost luate în considerare, etc. Includerea
costurilor pentru situaţii de urgenţă ca procent din totalul costurilor este o practică utilizată în
majoritatea cazurilor de estimare a costurilor de închidere în industria minieră. Valoarea
procentului poate varia de la 10% la 25% în funcţie de natura perturbărilor cauzate de
activitatea minieră şi de incertitudinea asociată cu estimarea gradul de lucrări necesar.
Costurile de management şi monitorizare

Partea a 2-a
Pag 224 din 262
De asemenea, trebuie prevăzute resurse financiare pentru a acoperi costurile de

management şi monitorizare, peste salariile obişnuite ale personalului cheie în perioada de
activitate a obiectivului minier. Acestea vor acoperi costurile de management ale personalului
după încetarea activităţii şi costurile asociate personalului specializat şi/sau consultanţilor
necesari pentru a supraveghea dezafectarea / reabilitarea infrastructurii şi pentru
monitorizare. Costurile pentru situaţii neprevăzute ar include de asemenea costurile pentru
audituri pentru transferul de proprietate a zonelor închise.
În mod similar cu prevederile pentru situaţii de urgenţă, unii operatori prevăd rezerve pentru
management şi monitorizare ca procent din totalul costurilor. Valoarea procentului poate
varia de la 10% la 25% în funcţie de variaţia factorilor specifici obiectivului minier.
Gestionarea riscului asociat închiderii
Tendinţele curente pentru planificarea închiderii implică revizuirea din punct de vedere tehnic
şi analiza riscului şi cost / beneficiu atât sub aspect tehnic cât şi de mediu. Planificarea
strategică pentru încetarea activităţii şi închiderea minei trebuie să ia în considerare toate
opţiunile disponibile în contextul creat de constrângerile operaţionale şi financiare şi luând în
considerare cerinţele guvernamentale statutorii şi aşteptările comunităţii. Uneori, soluţia
evidentă pe termen scurt poate duce la răspunderi şi obligaţii semnificative pe termen lung.
O abordare sistematică, bazată pe analiza riscului, poate fi aplicată pentru a defini obiective
corespunzătoare şi a elabora strategii de încetare a activităţii eficiente din punct de vedere
al costurilor, în diverse faze ale proiectului. O astfel de abordare ar include iniţial o analiză
calitativă a riscului integrând toate aspectele proiectului: financiare, legale, tehnice, de mediu
şi legate de comunitate. Aspectele mai complexe identificate în urma analizei riscului ar
putea necesita o analiză cantitativă a riscului suplimentară pentru a compara diversele
opţiuni de închidere a minei pe baza costurilor şi beneficiilor relative pe durata de viaţă a
unui proiect.
Nivele de risc diferite sunt asociate cu aspectele diferite legate de închiderea minei atunci
când rezultatele reabilitării sunt incerte. Tabelul 2.15 prezintă un exemplu de matrice pentru
analiza calitativă a riscului în care factorii indicativi de risc sunt prezentaţi ca funcţie de
importanţa potenţială a impacturilor care rezultă şi nivelul de certitudine privind eficienţa
şi/sau acceptarea măsurilor de reabilitare.
Tabelul 2.15. Matrice pentru analiza calitativă a riscului
Importanţa potenţială a impactului care rezultă

Partea a 2-a
Pag 225 din 262
Nivelul de • potenţial de • potenţial • potenţial de • potenţial de

certitudine privind poluare neglijabil scăzut de poluare poluare ridicat
eficienţa şi/sau poluare semnificativ • instabilitate pe
acceptarea • stabilitate pe • oarecare • instabilitate pe termen mediu
măsurilor de termen lung fără instabilitate pe termen scurt până până la lung
reabilitare management termen scurt la mediu • management
continuu uşor de necesitând continuu extensiv
gestionat management
• stabilitate pe continuu
termen lung substanţial
• stabilitate pe
termen lung
Ridicat 1 2 2 3
Mediu 1 2 3 4
Scăzut 2 3 4 5
Scara riscului: 1 – Rsic neglijabil, 2 – Rsic scăzut, 3 – Rsic semnificativ, 4 – Risc ridicat, 5 – Risc
foarte ridicat
Pentru a finaliza elaborarea unui sistem de management al riscului la închidere, este folosit
un proces de monitorizare, audit şi revizuire care să asigure faptul că planul de închidere a
minei este actualizat şi adaptat scopului. Acesta permite de asemenea reevaluarea
planificării închiderii în fiecare etapă a ciclului de viaţă a minei.
Planul de închidere a minei iniţial poate fi conceptual faţă de conceptul proiectului şi poate fi
dezvoltat treptat în detaliu pe parcursul ultimilor cinci ani din durata de viaţă a proiectului.
Planul va fi apoi îmbunătăţit şi va deveni mai detaliat pe măsură ce investiţia ajunge la
termen.
Actualizarea planurilor de închidere la fiecare trei ani este considerată ca fiind adecvată,
pentru a incorpora informaţii noi, a sigura că riscurile au fost evaluate corespunzător şi
estimările costurilor sunt viabile.
Ideal, este necesară elaborarea unui plan de pre-fezabilitate în perioada târzie de activitate
(începând cu cinci ani înainte de închidere) şi a unui plan final cu un an înainte de deciderea
închiderii.
Următoarea diagramă prezintă pe scurt procesul de planificare a închiderii bazat pe analiza

riscului:
Partea a 2-a
Pag 226 din 262
STABILIREA CONTEXTULUI
Contextul strategic, contextul organizatoric, contextul managementului
riscului, elaborarea criteriilor, stabilirea structurii

IDENTIFICAREA RISCURILOR
Ce se poate întâmpla? Cum se poate întâmpla?

ANALIZA RISCURILOR
Comunicare şi consultare
Monitorizare şi revizuire
Stabilirea controalelor existente
Stabilirea probabilităţii Stabilirea consecinţelor
Stabilirea nivelului de risc

EVALUAREA RISCURILOR
Compararea cu criteriile, Stabilirea priorităţilor asociate riscurilor
Acceptarea riscurilor
REZOLVAREA RISCURILOR
Identificarea opţiunilor de rezolvare, evaluarea opţiunilor, Elaborarea
planurilor de rezolvare, Implementarea planurilor
Dupăr the Mine Closure and Decommissioning booklet, draft 2006
Planul de închidere ar trebui modificat ca urmare a oricărei schimbări operaţionale, de

reglementare sau schimbărilor în tehnologie, şi ar trebui să fie revizuit periodic în detaliu la
intervale prestabilite (ex: la fiecare 3 până la 5 ani). Ar trebui să rămână întotdeauna suficient
de flexibil pentru a face faţă situaţiilor neprevăzute.
Abordarea sistemică are cea mai mare eficienţă atunci când porneşte de la cel mai înalt nivel
de conducere, cu implicarea asemănătoare a tuturor nivelelor de conducere. Directorii
companiei au răspunderea finală pentru a asigura respectarea angajamentelor privind
încetarea activităţii minei. Directorul General al companiei ar trebui să-l oblige pe Manager
să iniţieze, sprijine şi să aprobe şi să asigure resursele pentru elaborarea unui Sistem de
Închidere a Minei. Întreg personalul cheie de conducere ar trebui implicat în elaborarea
sistemului şi îndeplinirea treptată a sarcinilor definite. Demarcarea încă de timpuriu asigură
stabilirea clară a graniţelor pentru diferitele zone de operare şi responsabilităţile sunt
evidente pentru manageri.
Partea a 2-a
Pag 227 din 262
Acest fapt este sprijinit prin ghidarea resurselor umane şi financiare după principiul “închide
pe măsură ce avansezi” în timp ce activitatea minieră se desfăşoară încă. Directorii
companiilor miniere trebuie să raporteze, ca parte a îndatoririlor lor fiduciare, cu privire la
existenţa şi funcţionarea anuală a sistemului de management de mediu. Având un Sistem de
Închidere sau Sistem de Reabilitarea Progresivă funcţional se poate demonstra uşor că
factorii interesaţi sunt la adăpost de răspunderile şi obligaţiile adesea neprevăzute şi neluate
în calcul care sunt rezultatul unei închideri neplanificate.
Compania poate oferi asigurări cu privire la luarea măsurilor corespunzătoare pentru

închidere prin revizuiri periodice şi sistematice. Acest lucru poate fi realizat prin auditarea
periodică progresului actual a lucrărilor de reabilitare şi/sau reabilitarea zonelor afectate de
activitatea minieră, comparativ cu planul existent, şi prin revizuirea Sistemului, inclusiv a
costurilor estimate. Acest lucru va duce de asemenea la o mai bună înţelegere dacă
valoarea asigurărilor şi garanţiilor financiare reprezintă sau nu valoarea reală a costurilor de
închidere. De exemplu, principala ţintă a lucrărilor de închidere ar putea fi unităţile satelit ale
obiectivului minier, ducând astfel la lucrări de închidere active timpurii şi răspunderi scăzute.
Implementarea eficientă a unui Sistem de Închidere a Minelor necesită:

• Sprijin din partea conducerii companiei şi a proprietarilor acesteia;
• Angajamentul din partea conducerii, în special conducerea la vârf;
• Un cadru acceptat de sisteme de închidere;
• Implicarea factorilor interesaţi;
• Resurse adecvate (financiare şi umane) pentru implementare;
• Manageri şi personal responsabil de sistem la nivelul perimetrului minier;
• Auditare periodică a sistemului şi rezolvarea elementelor non-conforme;
• Responsabilii de mină să raporteze periodic consiliului de conducere;
• Angajament continuu faţă de finanţarea cercetărilor privind opţiunile de închidere;
• Acceptare din partea structurilor de reglementare;
• Monitorizare pentru a asigura viabilitatea pe termen lung.
Partea a 2-a
Pag 228 din 262
CĂRB METAL URANIU NON SARE

UNE METAL
BP2 Măsuri de remediere şi închidere pentru

minele de uraniu
Explorarare Deschidere Operarare Închidere
A. MĂSURI SUPLIMENTARE DE DIMINUARE A EFECTELOR NEGATIVE LA MINELE DE

URANIU ŞI INSTALAŢIILE DE MĂCINARE
Pentru închiderea şi remedierea minelor de uraniu şi a instalaţiilor de măcinare trebuie luate

măsuri suplimentare de diminuare a efectelor negative datorită prezenţei materialului
radioactiv:
• Respectarea regulilor generale de igienă care reprezintă o procedură standard în

domeniul protecţiei împotriva radiaţiilor. Acestea includ :
o Muncitorii vor fi supuşi continuu consultaţiilor medicale
o Muncitorii vor fi echipaţi cu dozimetre personale, aplicarea acestei prevederi
trebuie să fie pusă în vigoare de către conducere
o Nu se mănâncă, nu se bea şi nu se fumează la locul de muncă
o Furnizarea de cabine de spălat / duş pentru muncitori
o În zonele controlate se va prevedea o demarcare alb-negru astfel încât
hainele, cizmele etc. contaminate să nu aibă acces în zona controlată
o Zonele de lucru vor fi împrejmuite cu gard, astfel încât să fie restricţionat
accesul persoanelor neautorizate (ex: copii care se joacă)
• Umectarea constantă a suprafeţelor depozitelor de deşeuri radioactive (precum
suprafaţa de depozitare a sterilului de procesare fin mărunţit) pentru a preveni
antrenarea prafului de către curenţii de aer
• Folosirea echipamentelor de spălare a cauciucurilor şi a altor echipamente de

curăţare a remorcilor, camioanelor şi a altor vehicule înainte de a părăsi perimetrul
minier unde au loc lucrările de remediere şi a intra pe drumurile publice.
Mai exact, următoarele domenii de activitate necesită o atenţie specială:
EPURAREA APEI ŞI GESTIONAREA DEŞEURILOR
Radonul este eliberata la fiecare agitare a apei, ex: din gurile de captare, vasele de
amestecare şi rezervoare. Vor fi prevăzute măsuri corespunzătoare de ventilare şi muncitorii
vor fi echipaţi cu dozimetre / dispozitive de monitorizare.
Partea a 2-a
Pag 229 din 262
Deşeurile de la staţia de epurare precum nămolul sau răşinile schimbătoare de ioni uzate pot
conţine corpuri radiante cu activitate gamma ridicată şi pot elibera cantităţi semnificative de
radon. Zonele de tratare, manipulare şi depozitare a deşeurilor rezultate de la staţia de
epurare vor fi controlate în mod special. Staţii de monitorizare a radonului vor fi amplasate în
astfel de zone şi muncitorii vor fi echipaţi cu dispozitive personale de dozimetrie.
Transportul deşeurilor radioactive contaminate de la staţia de epurare a apei, a

concentratelor etc. face obiectul cerinţelor legislaţiei şi reglementărilor relevante dacă
activităţile specifice şi/sau totale ale radionuclizilor depăşesc limitele de exceptare.
AER, PRAF, RADON
Praful radioactiv care conţine corpuri radiante alpha cu viaţă lungă, poate deveni o problemă
în timpul închiderii dacă cantităţi mari de rocă explodată sunt aruncate în aer şi/sau mutate
simultan cu lucrările subterane de stabilizare / conservare. Este evacuat prin sistemul de
aerisire. Ca urmare, praful va fi monitorizat în funcţie de necesităţi.
Regimul de aerisire a minelor abandonate (de obicei aerisire naturală) va fi îmbunătăţit

pentru a reduce concentraţia de radon în locuinţe şi alte clădiri şi în aerul liber (în special în
văi şi în zone cu o viteză medie a vântului redusă). Acest lucru necesită cunoaşterea exactă
a sistemului de ventilare, a condiţiilor meteorologice şi micro-climatice ale amplasamentului
şi ale structurilor geologice precum fracturile şi fisurile care pot acţiona ca şi “coşuri”. Pot fi
necesare experimenta la scară largă pentru a investiga diversele scheme de aerisire.
Controlul prafului este de maximă importanţă, incluzând păstrarea suprafeţelor umede cât
mai mult timp cu putinţă (ex: suprafaţa sterilului de procesare trebuie să fie sub apa
superanatantă astfel încât să nu se usuce, decât în cazul în care este acoperit).
Sursa: WISUTEC - MonTec – ICPMRR Uranium Mine Closure Manual

Partea a 2-a
Pag 230 din 262
CĂRB METAL URANIU NON SARE

UNE METAL
BP3 Măsuri specifice pentru închiderea şi

remedierea minelor de sare
Exploration Development Operare Închidere
Obiectivul închiderii minelor de sare este de a asigura că nu vor apare riscuri şi pericole
pentru siguranţa şi sănătatea terţilor în timpul activităţii de exploatare, şi nici pentru alte
companii miniere sau depozite protejate de interese comune, şi că nu vor apare efecte
dăunătoare în general.
Închiderea minei va elimina necesitatea întreţinerii pe termen lung şi lucrările de reparaţie

necesare pentru a asigura accesul în siguranţă pentru inspecţie şi pompare.
Pentru a îndeplini aceste cerinţe, profilul minei la care a încetat activitatea trebuie să fie un
sistem stabil faţă de stimularea dinamică, pentru protecţia suprafeţei.
Exploatarea depozitelor de sare implică o serie de riscuri pentru siguranţa publică, a mediului
şi în primul rând pentru personalul companiei miniere. Conform celor mai bune practici
internaţionale, aceste riscuri pot fi controlate după cum urmează:
• Mina ar trebui să fie într-o stare de stabilitate geo-mecanică în orice condiţii. Trebuie
avuţi în vedere în special tavanul, pilonii de siguranţă şi mărimea şi profilul general al
minei cu privire la standardele internaţionale.
• La exploatarea sării şi în special la exploatarea prin dizolvare, pilonii de siguranţă,
grosimea tavanului şi distanţa până la părţile laterale ale depozitului de sare trebuie
să se conformeze cu standardele internaţionale, pentru a evita deformarea suprafeţei.
• Pentru a evita influxul necontrolat de apă şi saramură în depozitul de sare, trebuie
exercitat un control foarte strict asupra fluxurilor intrate şi ieşite. Documentaţia privind
calitatea şi cantitatea fluxurilor de apă şi saramură intrate şi ieşite trebuie de
asemenea elaborată cu deosebită grijă.
• Exploatarea zăcămintelor de sare poate duce la eliberarea de CO2, CH4 şi altor gaze
care trebuie monitorizate şi controlate continuu.
• Monitorizarea mişcărilor pe verticală trebuie făcută în cadrul unei reţele stabilite, la
suprafaţă şi în principalele galerii subterane. De asemenea este necesară
monitorizarea convergenţei golurilor.
• Monitorizarea va viza calitatea apei subterane, care trebuie să se conformeze cu
limitele de evacuare.
Partea a 2-a
Pag 231 din 262
În situaţiile în care astfel de standarde au fost depăşite pentru anumite perioade, costurile
ulterioare de remediere a acestor situaţii sunt mult mai mari în comparaţie cu situaţia în care
standardele ar fi fost respectate de la început.
Situaţia se poate agrava în special în perioadele când fondurile pentru a evacua populaţia
aflată în pericol din zonele afectate sunt insuficiente. Ulterior, este pusă în vigoare interdicţia
ca vreo persoană să se stabilească în zona afectată.
Cele mai bune practici implică de asemenea prevenirea exploatării depozitelor de sare cu un
potenţial de risc ridicat precum exploatările subterane vechi necunoscute şi nedocumentate
şi zăcămintele de sare pentru care influxul de apă şi saramură în aceeaşi zonă ca a
zăcământului de sare nu poate fin controlat.
Măsurile de închidere nu se limitează la zona subterană a minei. Toate instalaţiile de la

suprafaţă, inclusiv vechile zone industriale, trebuie îndepărtate, în cazul în care nu se
preconizează o altă întrebuinţare pentru acestea.
În plus, trebuie avute în vedere măsuri metodice pentru umplerea cavităţilor corespunzătoare
metodei de exploatare.
Sursa: WISUTEC - MonTec – ICPMRR Salt Mine Closure Manual
CĂRBUNE METAL URANIU NON SARE

METAL
BP4 Reabilitare progresivă
Exploration Development Operare Închidere
Abilitatea de a reabilita progresiv zone diferite ale perimetrului minier pe măsură ce acestea
devin disponibile, este o cale importanţă de a reduce răspunderea de închidere pe termen
lung, şi este încurajată de majoritatea structurilor de reglementare. Prin reabilitarea activă a
zonelor, acest lucru poate fi realizat cu eficienţă din punct de vedere al costurilor. Adesea,
amenajarea terenului poate fi făcută în perioade când echipamentul este disponibil sau când
echipamentul antreprenorului este adus pe amplasament pentru o altă lucrare. Contractul
poate fi adesea extins pentru a executa lucrările de reabilitare, economisind efort depus cu
mobilizarea.
Lucrările de amenajare a terenului pot fi executate cu o eficienţă maximă în ceea ce priveşte

costurile atunci când acestea sunt integrate în planul minei. De exemplu, atunci când roca
Partea a 2-a
Pag 232 din 262
sterilă este scoasă din carieră şi depusă pe o haldă, pentru un mic cost marginal, roca sterilă
ar putea fi transportată pe o haldă adiacentă modelată care necesită acoperire cu un strat
protector de rocă pentru reducerea eroziunii. Decât mutarea de două ori a materialului,
transportarea acestuia pe o distanţă suplimentară pentru un cost marginal redus reprezintă o
abordare eficientă din punct de vedere al costurilor şi înseamnă că reabilitarea progresivă
poate avea loc la timp.
Între beneficiile reabilitării progresive se numără:

• Reducerea suprafeţei totale ne-reabilitată a perimetrului minier;
• Posibilitatea de a testa diverse opţiuni şi de a demonstra rezultatele reabilitării întregii
comunităţi;
• Demonstrarea angajamentului faţă de părţile interesate şi angajaţi că mina are un
program activ de reabilitare;
• Reducerea costurilor totale de închidere;
• Reducerea “garanţiilor de reabilitare” agreate cu autorităţile.
Principiile descrise ar trebui aplicate oricărei suprafeţe de teren afectate de activitatea
minieră. Urmând ordinea etapelor pentru un obiectiv minier, ex: consultare, planificare,
operare şi închidere, fiecare capitol se concentrează pe procesele şi aspectele relevante
pentru obiectivul minier pentru perioada lui de viaţă. Accentul este pus îndeosebi pe
restaurarea ecosistemelor naturale, în special reinstaurarea florei native.
Aspectele acoperite includ reabilitarea obiectivelor, manipularea solului, amenajarea

terenului, replantarea vegetaţiei, nutrienţii din sol, revenirea faunei, întreţinere, criteriile
pentru success şi monitorizare. Managerii responsabili de reabilitare ar trebui să poată
adapta aceste informaţii situaţiilor particulare fiecărui caz atunci când planificăm strategia de
reabilitare.
Reabilitarea este procesul folosit pentru remedierea impacturilor activităţii miniere asupra
mediului. Obiectivele pe termen lung ale reabilitării pot varia de la simpla trecere a unei zone
la condiţii sigure şi stabile, la restaurarea pe cât posibil a condiţiilor anterioare activităţii
miniere pentru a sprijini durabilitatea amplasamentului.
În mod normal, reabilitarea cuprinde următoarele:
• Elaborarea proiectelor tehnice pentru modelarea corespunzătoare a perimetrului

minier;
• Amenajarea terenului astfel încât să se comporte şi să evolueze într-un mod
previzibil, conform principiilor de proiectare stabilite;
• Stabilirea ecosistemelor durabile corespunzătoare.
Implementare a SMM în sectorul minier
Partea a 2-a
Pag 233 din 262
Partea 1: Listă de control pentru Planificare şi Management adaptare după Checklist for Rehabilitation and Revegetation, 2003
Aţi elaborat un plan re Plan de reabilitare Plan de reabilitare elaborat înainte de Plan de reabilitare elaborat prin consultarea părţilor interesate şi a
reabilitare înainte de începerea activităţii miniere comunităţii locale
începerea avtivităţii
miniere?
Planul de reabilitare Plan de reabilitare Planul de reabilitare conţine obiective Obiectivele determinate în urma consultării extensive cu factorii interesaţi,
conţine obiective clar clar stipulate pentru reabilitarea minei inclusiv proprietarii şi utilizatorii locali
stipulate pentru
reabilitarea minei?
Exemple de obiective:
o Remodelarea suprafeţei pentru a obţine stabilitate, drenaj

corespunzător şi pante adecvate pentru utilizarea terenului
o Reducerea impactului vizual pe termen lung prin modelarea terenului în

mod asemănător cu mediul natural înconjurător
o Restaurarea căilor de drenare naturale, acolo unde este posibil
o Folosirea parametrilor de captare pe baza condiţiilor naturale pre-

existente
o Reducerea potenţialului de eroziune cauzată de apă şi vânt în timpul

activităţii miniere şi după încetarea acesteia
o Eliminarea şi controlul materialelor periculoase

o Identificarea şi gestionarea stratelor potenţial toxice
Obiectivele includ o Planul de Reabilitare Obiectivele acoperă: Obiectivele ar trebui revizuite periodic pentru a lua în considerare
utilizare pe termen lung a include obiective care rezultatele cercetării, noile tehnologii şi noile cunoştinţe cu privire la
terenului după încetarea pot fi atinse şi • Utilizarea terenului după încetarea tehnicile de reabilitare şi replantare a vegetaţiei, schimbările făcute la
activităţii, cu care toate corespund cerinţelor activităţii miniere obiectivul minier, dimensiunea, durata de viaţă estimată a minei, etc. şi
părţile sunt de acord? legale şi ale • Stabilitatea terenului orice schimbări apărute în cerinţele dispoziţiilor legale, normativelor,
comunităţii aşteptările şi dorinţele comunităţii.
• Rezistenţa la eroziune
• Tipuri de vegetaţie, diversitatea şi
Partea a 2-a
Pag 234 din 262

densitatea speciilor
• Calitatea apei.
Obiective cu care sunt de acord

structurile de reglementare şi
reprezentanţii cheie ai comunităţii şi
proprietarilor de teren.
Raportare anuală cu privire la ţintele propuse pentru reabilitarea progresivă
V-aţi angajat la lucrări de Planul de reabilitare, • Angajamentul faţă de reabilitarea şi performanţa realizată faţă de ţintele propuse
reabilitare progresivă în Planul de progresivă este exprimat în Planul
timpul activităţii miniere? management de de reabilitare şi Planul de Ţintele pentru reabilitare progresivă pot fi ex: totalul suprafeţelor afectate
mediu al minei management de mediu al minei de activităţile miniere şi care nu au fost reabilitate să nu depăşească o
• Rapoartele anuale privind lucrările anumită mărime; reducerea anuală a suprafeţelor nereabilitate; procentul
de reabilitare progresivă sunt de halde de steril modelate etc. Reducerea eficientă suprafeţelor care
incluse în rapoartele anuale de necesită reabilitare se poate traduce în mai puţine garanţii financiare pentru
mediu ale minei / companiei. reabilitare deţinute de guvern.
Confirmare prin inspecţia
perimetrului minier
Decopertarea noilor suprafeţe înainte de începerea activităţii miniere poate
Reduceţi defrişările? Planul de Planul de management de mediu fi legată direct de reabilitarea progresivă prin mutarea vegetaţiei şi a
management de stabileşte ţintele pentru suprafaţa stratului de sol de la suprafaţă.
mediu maximă afectată
Degradarea minimă este un principiu cheie pentru cele mai bune practici
de reabilitare şi minerit şi de asemenea reduce costurile la încetarea
activităţii.
Cercetarea ar trebui să aibă loc continuu pe durata de viaţă a minei şi să

Aveţi un program de • Planul de cercetare în domeniul se extindă la teste în teren pentru a dovedi viabilitatea tehnicilor înainte de
cercetare a aspectelor Planul de reabilitării prevede aspecte cheie
management de faza lucrărilor de reabilitare după încetarea activităţilor miniere.
legate de reabilitarea şi privind reabilitarea şi obiective
replantarea vegetaţiei? mediu cuprinde pentru cercetare
cerinţe pentru
cercetarea în • Dovezi ale activităţii de cercetare
domeniul reabilitării ex: laborator pe amplasament,
Partea a 2-a
Pag 235 din 262

seră, teste de sol, contracte cu /
sponsorizări din partea structurilor
de cercetare
• Studiu detaliat a florei şi faunei în
faza de planificare
Planul de rabilitare şi Rapoarte privind Proceduri de revizuire şi rezultate Revizuirea include consultarea cu factorii interesaţi ai comunităţii,
replantare a vegetaţiei revizuirile documentate persoanele care folosesc terenul şi structurile de reglementare.
este periodic?
Partea a 2-a: Proceduri de reabilitare
Aveţi proceduri Planul de reabilitare • Planul de reabilitare prevede procedurile Stratul superior de sol ar trebui trata ca o resursă valoroasă.
corespunzătoare pentru corespunzătoare Stratul superior de sol ar trebui caracterizat, păstrat pentru a fi
manipularea stratului folosit la reabilitare şi testat pentru a afla dacă este poluat,
superior de sol privind: • Inspecţia perimetrului minier pentru a conţine patogeni sau seminţe de buruieni.
- recuperarea stratului determina dacă procedurile sunt implementate
superior de sol?
Aveţi proceduri Planul de reabilitare • Planule de reabilitare prevede procedurile Dacă solul trebuie depozitat, depozitele ar trebui:
corespunzătoare pentru corespunzătoare. ¾ Să aibă o durată de viaţă cât mai mică
manipularea stratului ¾ Să nu fie mai groase de 2 m şi să aibă o suprafaţă mare
superior de sol privind: • Inspecţia perimetrului minier pentru a
¾ Să fie plantate cu vegetaţie pentru a reduce eroziunea, a
- planificarea în timp a determina dacă procedurile sunt implementate
împiedica dezvoltarea buruienilor şi a menţine activitatea
decopertării stratului microorganismelor
superior de sol? ¾ Să fie amplasate într-o zonă cu probabilitate scăzută de a fi
afectate de alte activităţi până când vor fi folosite pentru
reabilitare (manipularea excesivă distruge structura solului).
Aveţi proceduri Planul de reabilitare • Planule de reabilitare prevede procedurile

corespunzătoare pentru corespunzătoare
Partea a 2-a
Pag 236 din 262

manipularea stratului
superior de sol privind:
- patogenii plantelor? • Inspecţia perimetrului minier pentru a
determina dacă procedurile sunt
implementate.
Aveţi strategii alternative Planul de reabilitare • Planule de reabilitare prevede procedurile Subsolul, straturile de acoperire, rocile sterile sau materialul
în cazul în care cantitatea corespunzătoare asemănător pot fi pregătite cu condiţia de a le investiga
de sol este insuficientă • Inspecţia perimetrului minier pentru a proprietăţile fizice şi chimice în amănunt. Metodele de
sau calitatea acestui nu determina dacă procedurile sunt îmbunătăţire includ:
este corespunzătoare? implementate. ¾ Adăugarea de materie organică ex: gunoi de grajd
¾ Adăugarea de gips pentru a reduce pH-ul şi a îmbunătăţi
structura
¾ Adăugarea de var pentru a creşte pH-ul
¾ Adăugarea de fertilizatori anorganici
¾ Folosirea amelioratorilor de sol
¾ Cultivarea solului şi incorporarea materialului vegetal
nefolosit ca îngrăşământ
¾ Instaurarea speciilor fixatoare de N prin acoperirea cu un
strat protector de materie organică.
Planul de reabilitare cuprinde normative specifice
Aţi elaborat un plan Planul de reabilitare pentru proiectul tehnic de modelare a terenului şi Proiectul tehnic de modelare a terenului se bazează pe
detaliat pentru modelarea reconstrucţie, cu scopul de a maximiza: realizarea unor caracteristici mai bune decât cele anterioare
terenului şi reconstrucţie? activităţii miniere, precum unghiul pantelor, lungimea şi forma,
drenajul şi densitatea drenurilor.
• Stabilitatea
• Compatibilitatea hidrologică Remodelarea şi nivelarea sunt componente obligatorii ale
programului de reabilitare. O bună planificare şi un bun
management pot reduce costurile şi cerinţele de remodelare.
Aţi încorporat în proiectul • Planul de reabilitare cuprinde normative
tehnic de modelare a Planul de reabilitare Covorul de vegetaţie reprezintă un element cheie în strategia de
specifice pentru reducerea eroziunii
terenului caracteristici protecţie pe termen lung. Alte metode includ:
• Inspecţia perimetrului minier pentru dovezilor
pentru controlul eroziunii? privind implementarea lucrărilor de reabilitare
¾ Eroziunea cauzată de vânt: acoperirea cu un strat protector
de materie organică, menţinerea suprafeţelor umede şi
progresivă.
compacte, paravane împotriva vântului
¾ Eroziunea cauzată de apă: devierea cursurilor de apă din
amonte, structuri de reducere a puterii debitelor, acoperire
cu strat protector de materie organică sau paie pentru
Partea a 2-a
Pag 237 din 262

favorizarea infiltraţiilor şi protecţia împotriva stropilor de
ploaie, etc. .
Partea a 3-a: Proceduri de replantare a vegetaţiei
Topic Rezulzaze Măsurarea performanţelor Îmbunătăţiri
Aţi ales o gamă adecvată de specii pentru Lista speciilor selectate, Lista speciilor selectate care corespunde obiectivelor pentru
replantare, care să se potrivească rezultatele cercetării utilizarea terenului post-minerit, pe baza studiilor iniţiale făcute
caracteristicilor specifice ale habitatului pentru alte amplasamente cu utilizare similară, şi/sau pe baza
natural şi cu obiectivele pentru folosirea cercetărilor de pe amplasament şi testelor în teren.
terenului post-minerit?
Studiul florei şi faunei după replantare şi corelarea acestuia cu
studiul făcut înainte de începerea activităţii miniere
Dacă obiectivele include reinstaurarea Planul de reabilitare Planul de reabilitare stabileşte sursa de provenienţă a
speciilor native, aţi luat în considerare seminţelor speciilor native
provenienţa corespunzătoare a seminţelor
speciilor native? Dovada culegerii / achiziţionării seminţelor conform planului
Dacă obiectivele include redarea terenului Lista speciilor selectate, Lista speciilor selectate care se potrivesc obiectivelor pentru
în circuitul agricol după încetarea activităţii rezultatele cercetării folosinţă agricolă a terenului după încetarea activităţii miniere, pe
miniere, selecţia speciilor ia în considerare baza studiilor privind caracteristicile post-minerit ale solului şi/sau
caracteristicile solului şi fertilitatea post- pe baza cercetării pe amplasament şi a testelor din teren
minerit ale acestuia?
Aţi luat în considerare beneficiile Planul de reabilitare, Rezultatele cercetării sau testele din teren privind stabilitatea
introducerii unor specii cu acoperire rapidă rezultatele cercetării solului, caracteristicile eroziunii şi eficienţa plantării vegetaţiei sau
pentru a reduce riscurile eroziunii? a altor tehnici de control a eroziunii
Aţi stabilit cea mai potrivită tehnică sau Planul de reabilitare, Rezultatele testelor în teren privind tehnicile de instaurare a
combinaţii de tehnici pentru stabilirea rezultatele cercetărilor vegetaţiei
vegetaţiei compatibile cu ecosistemul
endemic?
Partea a 2-a
Pag 238 din 262
Partea a 3-a: Proceduri de replantare a vegetaţiei
Topic Rezulzaze Măsurarea performanţelor Îmbunătăţiri
Dacă colectarea seminţelor este făcută de Ghidurile procedurale Planul de reabilitare stabileşte normative pentru tehnicile de
către dvs., sunteţi conştienţi de cerinţele de din Planul de reabilitare depozitare şi păstrare a seminţelor
îngrijire privind:
- depozitarea seminţelor?
Întreţinere şi monitorizare
Topic Rezultate Măsurarea Performanţelor Îmbunătăţiri
Aţi stabilit un program de Planul de reabilitare şi planul de Planul de reabilitare şi planul de management Tehnicile sunt elaborate pentru a reflecta
întreţinere a zonelor management după încetarea după încetarea activităţii miniere stabilesc caracteristicile speciale ale ecosistemului ale
reabilitate şi replantate cu activităţii miniere include ghiduri ghiduri procedurale şi programe de întreţinere zonei: ex: măsuri de precauţie pentru a reduce
vegetaţie? procedurale şi programe de elaborate pentru a reduce deteriorarea în pagubele produse de incendii în zonele nou
întreţinere timpul lucrărilor de reabilitare şi pentru a replantate.
sprijini progresul către o stare stabilă a florei şi
faunei, în conformitate cu obiectivele pentru
reabilitare şi folosirea terenului post-minerit
Aţi elaborat indicatori Planul de reabilitare şi planul de Indicatorii sunt specifici amplasamentului, şi se Principalii indicatori cheie pentru măsurarea
adecvaţi pentru a măsura management după încetarea bazează pe: succesului lucrărilor constau în faptul că zonele
performanţa lucrărilor de activităţii miniere includ indicatori reabilitate nu necesită întreţinere pentru folosirea
reabilitare şi replantare a pentru evaluarea reuşitei Cercetare şi încercări în teren proiectată mai mult decât zonele adiacente, şi au
vegetaţie? reabilitării rezistenţă la incendii şi inundaţii.
Date privind condiţiile naturale ale mediului
înconjurător în zonele similare neafectate
de activitatea minieră
Cuantificarea obiectivelor stabilite de
cerinţele dispoziţiilor legale şi aşteptările
factorilor interesaţi
Cerinţele necesare obţinerii rezultatelor
conforme cu utilizarea terenului propusă
după încetarea activităţii miniere
Partea a 2-a
Pag 239 din 262
Întreţinere şi monitorizare
Topic Rezultate Măsurarea Performanţelor Îmbunătăţiri
Aţi consultat principalii factori Planul de reabilitare şi planul de Indicatorii sunt formulaţi prin consultarea şi
interesaţi cu privire la criteriile management după încetarea cu acordul principalilor factori interesaţi.
de determinare a succesului activităţii miniere include indicatori
lucrărilor de reabilitare şi la pentru evaluarea succesului
nevoile de întreţinere sau lucrărilor de reabilitare.
intervenţie?
Aveţi un plan de monitorizare Planul de reabilitare şi planul de Planul de monitorizare cuprinde tehnicile de Ar trebui luate prevederi pentru continuarea
a reabilitării? management după încetarea evaluare a condiţiilor perimetrelor reabilitate în monitorizării până când sunt întrunite criteriile de
activităţii miniere includ planul de comparaţie cu criteriile de reuşită aprobate şi reuşită. Acestea ar trebui să includă prevederi
monitorizare a zonelor reabilitate cu programul sarcinilor şi graficul de bugetare pentru resursele de monitorizare şi orice
monitorizare în timpul şi după încetarea alte cerinţe de întreţinere.
activităţii minei.
Partea a 2-a
Pag 240 din 262
CĂRBUNE METAL URANIU NON SARE

METAL
BP5 Închiderea şi biodiversitate
Explorare Deschidere Operare Închidere
Activitatea minieră poate afecta biodiversitatea pe parcursul ciclului de viaţă a unui proiect,
atât direct cât şi indirect. Impacturile directe sau primare ale activităţii miniere pot rezulta din
orice activitate care implică defrişarea (precum construcţia drumurilor de acces, forajele de
explorare, decopertarea stratului de acoperire sau construcţia barajelor la iazurile de
decantare) sau evacuările directe în corpurile de apă (evacuarea sterilului de procesare în
râuri, de exemplu, sau evacuarea iazurilor de decantare) sau în aer (precum emisiile de praf
sau gaze de topitorie). De obicei, impacturile directe sunt uşor de identificat. Impacturile
indirecte sau secundare pot rezulta din schimbările de mediu sau sociale induse de
activităţile miniere şi adesea sunt mai greu de identificat imediat. Impacturile cumulate apar
în situaţiile în care activităţile miniere se desfăşoară în medii care sunt influenţate şi de alte
activităţi, miniere şi non-miniere.
Activitatea minieră reprezintă o formă temporară de utilizare a terenului şi ţelul ar trebui

întotdeauna să fie restaurarea terenului afectat de activitatea minieră la o formă “productivă”
de utilizare. În termeni largi, reabilitarea se referă la măsurile luate pentru a reda terenul
afectat de activitatea minieră în folosire conform formelor de utilizare post-minerit agreate.
Implicit, aceasta necesită ca măsurile de reabilitare să nu fie subminate pe termen lung de
poluarea reziduală (precum prezenţa toxinelor în solurile folosite pentru replantarea
vegetaţiei sau apele de mină acide).
Restaurarea poate uneori să necesite costuri semnificative. În opoziţie, opţiunile alternative

de reabilitare pot fi realizate cu costuri mult mai scăzute dar cu beneficii potenţiale mult mai
mari pentru biodiversitate.
Acest fapt angajează compania faţă de implementarea bunelor practici de reabilitare menite
să restabilească valorile de conservare pre-existente, dar în acelaşi timp conştientizează
faptul că unele aspecte care nu pot fi evitate (precum solul alterat, caracteristicile topografice
şi hidrografice) pot limita nivelul de reuşită.
Este important să nu se creeze false aşteptări din partea factorilor interesaţi. Companiile ar
trebui să verifice ce au reuşit să realizeze alte companii miniere care îşi desfăşoară
activitatea în regiune şi ce este posibil conform ultimelor cercetări în domeniu.
Partea a 2-a
Pag 241 din 262
Deşi multe companii miniere au obţinut rezultate remarcabile în restabilirea ecosistemelor

native, acolo unde costurile sau alţi factori limitanţi fac acest lucru să fie impracticabil, ar
trebui luate în considerare alte obiective care asigură de asemenea valorile de biodiversitate.
Exemplele includ:
• Replantarea vegetaţiei folosind specii importante din punct de vedere funcţional
(pentru controlul eroziunii, de exemplu s, sau pentru fixarea azotului), specii cu
valoare estetică, şi orice alte specii care sunt importante pentru conservarea
biodiversităţii, fiind practică instaurarea acesteia dar în acelaşi timp asigurând
protecţie împotriva introducerii speciilor exotice / non-native care ar putea prolifera în
lipsa unui control adecvat;
• Situaţiile în care folosirea terenului pentru producerea hranei, plantelor medicinale
sau valorile culturale au prioritate – în aceste cazuri, restabilirea valorilor
biodiversităţii poate fi un obiectiv de importanţă secundară, dar compatibil;
• Restabilirea speciilor cheie, precum speciile de plante rare sau ameninţate, sau
dezvoltarea unor habitate adecvate pentru recolonizarea speciilor de faună rare sau
ameninţate;
• Reabilitarea să fie stabilă, durabilă şi să fie făcută cu folosirea speciilor native, acolo
unde acest lucru este posibil.
Ultimele exemple pot include suprafaţa iazurilor de decantare, unde structura şi chimismul
solului sunt foarte diferite de cele ale suprafeţelor învecinate care nu au fost afectate de
activitatea minieră. Totuşi, ar trebui făcute toate eforturile pentru a construi un profil al solului
adecvat pentru creşterea plantelor şi pentru instaurarea speciilor native de plante care vor
înlocui o parte a biodiversităţii dar în acelaşi timp îndeplinind funcţii critice precum protecţia
împotriva eroziunii şi reţinerea apei.
Las stabilirea obiectivelor de reabilitare a biodiversităţii, companiile miniere ar trebui să ia în

considerare întotdeauna cerinţele de management necesar pentru sprijinirea valorilor de
conservare pe termen lung, responsabilităţile privind implementarea şi modul în care vor fi
acoperite costurile legate de management.
Lista de control N°. 2.1 Obiectiv: Realizarea unei evaluări iniţiale pentru a obţine
o estimare generală a importanţei biodiversităţii pentru
Protejarea biodiversităţii în timpul zona respectivă şi pentru a asigura că impacturile asupra
explorării biodiversităţii sunt minimizate.
Lista de control N°. 2.2 Obiectiv: Obţinerea unei mai bune înţelegeri cu privire la
importanţa biodiversităţii în zonă atât pentru a îndeplini
Protejarea biodiversităţii în timpul cerinţele dispoziţiilor legale cât şi pentru a asigura că
studiilor de pre-fezabilitate şi fezabilitate impacturile asupra biodiversităţii sunt minimizate.
Lista de control N°. 2.3 Obiectiv: Furnizarea unui instrument practic pentru a
sprijini cartarea iniţială a interfeţelor dintre biodiversitate şi
Cartarea posibilelor interfeţe dintre activităţile miniere în diferitele stadii de operare.
perimetrul minier şi biodiversitate în
diferitele stadii de operare
Lista de control N°. 2.4 Obiectiv: Asigurarea minimizării impacturilor asupra
Partea a 2-a
Pag 242 din 262
biodiversităţii în timpul fazei de construcţie.

Protecţia biodiversităţii în timpul fazei de
construcţie
Lista de control N°. 3.1 Obiectiv: Asigurarea gestionării impacturilor asupra
biodiversităţii legate de extracţia şi procesarea
Protecţia biodiversităţii în faza de minereurilor, depozitarea finală a deşeurilor şi transportul
exploatare produselor pe tot parcursul fazei de exploatare.
Lista de control N°. 4.1 Obiectiv: Asigurarea existenţei oportunităţilor de

Asigurarea luării în considerare a restabilire a biodiversităţii sau creşterea gradului de
protecţiei şi creşterii biodiversităţii în conservare în timpul planificării şi implementării închiderii
faza de închidere minei.
După Good Practice Guidance for Mining and Biodiversity ICMM 2006
Factorii interesaţi ar trebui implicaţi extensiv în procesul de planificare a închiderii pentru

stabilirea obiectivelor şi aspiraţiilor post-minerit şi în această etapă ar trebuie să se realizeze
reconcilierea între diferitele perspective opuse (precum utilizarea terenului cu scop economic
faţă de conservarea biodiversităţii). Procesul de planificare trebuie să aibă o perspectivă
holistică asupra ciclului de viaţă al minei şi să abordeze toate aspectele legate de închidere,
nu doar cele legate de conservarea biodiversităţii şi reabilitare.
Stabilirea obiectivelor şi ţintelor: Obiective şi ţinte tangibile pentru restabilirea

biodiversităţii sunt esenţiale pentru a furniza companiei un cadru pe care să-şi bazeze
programul de reabilitare şi standarde măsurabile în comparaţie cu care structurile de
reglementare şi alţi factori interesaţi pot determina dacă compania întruneşte toate cerinţele
înainte de închiderea şi trecerea minei în conservare. Aceste ţinte şi obiective legate de
biodiversitate ar trebui integrate în sistemul de management de mediu al minei (toate
aspectele sunt enumerate în lista de control de mai jos).
Consultarea eficientă cu factorii interesaţi: Consultarea cu factorii interesaţi în privinţa

aspectelor legate de închidere ar trebui să înceapă de timpuriu şi să se concentreze iniţial
asupra aspectelor mai generale privind formele de folosire a terenului după încetarea
activităţii miniere. Totuşi, pe măsură ce unele informaţii suplimentare privind biodiversitatea
devin disponibile prin monitorizare şi studiu continuu, scenariile de reabilitare pot fi elaborate,
ideal cu implicarea factorilor interesaţi.
Interesele concurente trebui înţelese şi reconciliate: În legătură cu punctul anterior

privind consultarea, este probabil să existe presiuni şi perspective concurente privind formele
dorite de utilizare a terenului după încetarea activităţii miniere. De exemplu, fermierii vor dori
ca terenul să fie redat în circuitul agricol sau silvic, structurile pentru amenajarea teritoriului
pot vedea terenul ca având potenţial pentru satisfacerea cererii de locuinţe în creştere, în
timp ce conservatorii pot vedea în formele de utilizare a terenului după încetarea activităţii
miniere o modalitate de a promova creşterea biodiversităţii. Înţelegerea şi reconcilierea
acestor interese concurente este o componentă esenţială a procesului de planificare a
închiderii.
Limitări tehnice: Activitatea minieră poate duce la schimbări semnificative ale

caracteristicilor solului, microclimatului, topografiei şi hidrologiei. Metodele de răspândire ale
Partea a 2-a
Pag 243 din 262
unor specii de plante prezente iniţial pe amplasament pot fi necunoscute. În plus,

caracteristicile înnăscute ale amplasamentului – în ceea ce priveşte situaţia nutrienţilor,
pantele, disponibilitatea resurselor de apă, şi aşa mai departe – pot fi profund influenţate de
tipurile comunităţilor de plante şi animale care vor fi susţinute în final. Acestea, împreună cu
alte limitări tehnice, trebuie luate în considerare astfel încât obiectivele privind biodiversitatea
să fie tangibile.
Aşadar planificarea închiderii oferă o oportunitate de restaurare, cel puţin într-o oarecare
măsură, a biodiversităţii afectată în timpul fazelor de explorare şi exploatare. Ar trebui să ia
în considerare rezultatele studiilor şi monitorizării iniţiale şi în desfăşurare. Un aspect asupra
căruia ar trebui să se concentreze planificarea închiderii îl reprezintă durabilitatea închiderii,
a măsurilor de reducere a efectelor negative şi reabilitare şi a oricăror cerinţe de
monitorizare.
Lista de control de mai jos este dată ca exemplu după Good Practice Guidance for Mining
and Biodiversity 2006.
Listă de control
Asigurarea privind luarea în considerare a biodiversităţii, protejarea şi creşterea sa, la

stabilirea obiectivelor închiderii: Pentru a asigura că oportunităţile de a restabili biodiversitatea
sau creşterea conservării sunt realizate în timpul planificării şi implementării închiderii
Aspecte de luat în considerare la stabilirea obiectivelor şi ţintelor de închidere: Au fost

abordate următoarele.
Au fost luate în considerare toate cerinţele reglementărilor, inclusiv prevederile pentru implementarea
Convenţiei privind diversitatea Biologică? (CBD1)?
A avut loc consultarea eficientă a factorilor interesaţi?
În procesul de consultare şi angajamente continue, au fost înţelese şi reconciliate interesele

concurente?
A fost luată în considerare informaţia disponibilă privind biodiversitatea din perspectiva ecosistemului?
Au fost luate în considerare constrângerile tehnice (precum abilitatea de a răspândi speciile de plante
prezente iniţial) la stabilirea obiectivelor privind biodiversitatea?
Au fost luate în considerare constrângerile tehnice (precum abilitatea de a răspândi speciile de plante
prezente iniţial) la stabilirea obiectivelor privind biodiversitatea?
Sunt obiectivele şi ţintele clare cu privire la intenţia de a readuce biodiversitatea la condiţiile anterioare
începerii activităţii miniere sau creşterea biodiversităţii?
Au fost luate în considerare constrângerile impuse de proprietatea terenului înainte şi după minerit?
A fost luat în considerare în mod explicit controlul impacturilor secundare?

Partea a 2-a
Pag 244 din 262
Au fost identificate oportunităţi complementare pentru îmbunătăţirea biodiversităţii, în care compania

poate influenţa angajamentul şi resursele altor factori interesaţi de biodiversitate astfel încât să obţină
un beneficiu mai mare pentru biodiversitate?
Reabilitarea şi prevenirea poluării în timpul implementării închiderii

Au fost luate în considerare în mod explicit potenţialele beneficii pentru biodiversitate ale formelor de
utilizare a terenului după închidere?
Au fost identificate opţiuni de reabilitare reale care să nu creeze false aşteptări în rândul factorilor
interesaţi?
Acolo unde restabilirea ecosistemelor native nu este practică prin reabilitare, este luat în considerare
în mod explicit în formele de utilizare a terenului după închidere potenţialul măsurilor compatibile de
sporire a biodiversităţii?
Au fost luate în considerare în mod corespunzător următoarele: cerinţele de management pentru a

susţine valorile de conservare pe termen lung; responsabilităţile pentru implementare; şi modalităţile
de finanţare?
2.11.3. Studii de caz selectate
STUDIU DE CAZ 1
MINA DE AUR GRANNY SMITH - DEPOZITUL DETRITIC SUPERFICIAL GRANNY
SMITH – ÎNCHIDEREA PROGRESIVĂ A MINEI – ABORDARE SISTEMICĂ
În anul 2000, pentru mina Granny Smith a fost finalizat un plan de închidere cuprinzător, incluzând
uzina de preparare, perimetrul minier, toată infrastructura asociată şi facilităţile de cazare. Acest
plan, cunoscut sub numele de Sistemul de Încetare Progresivă a Activităţii la Mina Granny Smith
(Granny Smith Progressive Decommissioning System – GSPDS), adoptă o abordare sistemică
menită să înlesnească reabilitarea progresivă a minei de-a lungul activităţii minei şi să transforme
terenurile amenajate şi reabilitate în ecosisteme funcţionale în cel mai scurt timp cu putinţă.
GSPDS este menit să furnizeze următoarele:

• Un cadru pentru planificare şi management continue în diverse etape a le proiectului;
• Un instrument de referinţă pentru a ajuta la evaluarea costurilor asociate atât activităţilor
aflate în desfăşurare cât şi opţiunilor conceptuale de dezvoltare;
• Un instrument de referinţă pentru activităţile zilnice la planificarea reabilitării;
• O bază de documentare pentru a îndeplini obligaţiile statutorii privind încetarea activităţii şi
închiderea;
• Un sistem de recuperare a garanţiilor pentru performanţă pe măsură ce zonele sunt
reabilitate progresiv.
Primul pas în procesul de elaborare a GSPDS a constat în stabilirea unui număr de obiective primare
care să fie îndeplinite în planificarea reabilitării pe termen lung a perimetrelor miniere existente şi
viitoare. Aceste obiective pot fi rezumate după cum urmează:
• Configuraţia finală a terenurilor după încetarea activităţii miniere să fie sigură, stabilă,
durabilă şi să nu polueze;
• Terenurile amenajate şi zonele degradate de activitatea minieră trebuie prevăzute în
proiectul tehnic pentru a fi integrate în ecosistemul înconjurător la închidere;
• Configuraţia terenurilor după minerit trebuie să fie compatibilă cu ecosistemele locale şi pe
cât posibil să fie flexibilă la impacturile, formele de utilizare şi efectele ce pot apare în
Partea a 2-a
Pag 245 din 262
ecosistemele locale;
• Politica de reabilitare progresivă trebuie menţinută şi trebuie să asigure că doar o mică parte
a perimetrului minier va mai necesita reabilitare atunci când activitatea minieră va înceta;
• Scopul planificării, proiectării, exploatării şi închiderii zonelor respective ale proiectului este
de a se alinia cu obiectivele respectivelor Politici de Mediu şi Durabilitate ale companiilor şi
partenerilor lor;
• Aşteptările factorilor interesaţi vor fi luate în considerarea la stabilirea priorităţilor privind
rezultatele reabilitării minei;
• GSPDS trebuie să aibă obiective clare şi acestea să fie integrate în procesul general de
planificare a reabilitării şi resurselor minei;
• GSPDS vas fi implementat în mod activ şi revizuit şi actualizat periodic.
Pasul următor în procesul de elaborare a GSPDS a implicat compilarea unui registru detaliat privind
conformarea, angajamentul şi condiţiile pentru a obţine un punct iniţial faţă de care să fie determinat
minimul de cerinţe la finalizare şi care să permită variaţii strategice ale angajamentelor şi condiţiilor
pentru a reflecta mai bine situaţia din teren.
Odată definite cerinţele pentru finalizare, a fost făcut un audit cuprinzător al amplasamentului pentru
identifica sarcinile specifice ce trebuie îndeplinite pentru a obţine rezultatele cerute.
GSPDS cuprinde o serie de module individuale pentru fiecare perimetru minier. Modulele au fost
stabilite după cum urmează:
• Scurtă privire generală a perimetrului proiectului – descrierea activităţilor operaţionale

recente şi istorice, locaţia, inventarul infrastructurii şi aspectele identificate în urma
consultării cu factorii interesaţi;
• Obiectivele şi Standardele de reabilitare – rezumatul angajamentelor statutorii, standardelor
şi ghidurilor aplicabile diferitelor perimetre ale proiectelor;
• Planul de încetare a activităţii şi reabilitare – pentru fiecare perimetru al proiectului sunt
prezentate o serie de tabele cu sarcini de reabilitare şi încetare a activităţii – aceste tabele
oferă un inventar al amplasamentelor şi identifică sarcinile specifice ce trebuie realizate
pentru a îndeplini criteriile de reabilitare, şi sunt incluse şi fotografii de referinţă ale fiecărui
perimetru al proiectului făcute din aer pentru a identifica caracteristicile specifice asociate
fiecărei sarcini;
• Estimarea costurilor de închidere – tabele de costuri pentru fiecare unitate a proiectului, pe
baza costurilor de reabilitare şi amenajare a trenului cunoscute, inclusiv costurile unitare
pentru echipamente, monitorizarea post-minerit şi cheltuielile neprevăzute pentru
remediere;
• Strategia de recuperare a garanţiilor – stabileşte abordarea pentru recuperarea progresivă
a garanţiilor de performanţă;
• Angajamentele şi condiţiile statutorii – o serie de tabele rezumând condiţiile şi
angajamentele statutorii relevante care se aplică obiectivelor concesionate şi care acoperă
fiecare perimetru a proiectului respectiv.
GSPDS este un sistem dinamic şi este conceput să fie actualizat periodic pentru a lua în
considerare schimbările sarcinilor de operare şi finalizare identificate în sistem. Alţi factori care
sunt luaţi în considerare când GSPDS este actualizat includ: proiectele viitoare, opţiunile curente
(post-minerit) de utilizare a terenului; succesul reabilitării după cum este determinat prin
monitorizarea zonelor reabilitate şi unde activitatea a încetat, practicile industriale şi tehnologia
disponibilă; şi costurile şi beneficiile asociate unei game largi de opţiuni de încetare a activităţii /
închidere.
Partea a 2-a
Pag 246 din 262
Elaborarea şi implementarea GSPDS a adus o serie de beneficii minei de aur Granny Smith:
• Reducerea răspunderilor asociate cu procesul de închidere a minei;

• Realizarea unei baze pentru recuperarea progresivă a garanţiilor de performanţă;
• Identificarea ariilor cu risc ridicat ca fiind prioritare pentru activităţile de cercetare şi/sau
remediere desfăşurate;
• Maximizarea reabilitării realizate în timpul fazei productive a minei;

• Facilitarea implicării personalului minei pentru a obţine rezultatele dorite privind reabilitarea;
• Facilitarea implicării factorilor interesaţi în stabilirea priorităţilor pentru reabilitarea minei.
Sursa: Mine decommissioning booklet 2005
SUDIU DE CAZ 2
PLANIFICAREA ÎNCETĂRII ACTIVITĂŢII PENTRU APROBAREA PROIECTULUI – MINA
DE MINEREU DE FIER MARILLANA - BHP BILLITON, AUSTRALIA
Activitatea minieră a început la mina Marillana Creek în 1991, în urma unui studiu de evaluarea a
impactului de mediu realizat de Agenţia de Protecţia Mediului (APM) pentru Australia de Vest şi
emiterea acordului pentru exploatarea minereului de fier (Marillana Creek), 1991. Această formă
originală de autorizare s-a limitat la cariera estică nr. 2, la o rată de ecploatare de 5 milioane tone
de substanţă uscată pe an (mtsu/an). Propunerile subsecvente de creştere a productivităţii şi
dechiderea unor noi cariere au fost depuse şi aporbate de Guvernul Australiei de Vest ca răspuns
la cererea pentru minereul de la mina Maillana Creek şi deschiderea instalaţiei de brichetare la cald
la Port Hedland. Limita de producţie pentru aceste trei cariere este de 30 milioane de tone pe an.
În 1995 Billiton a depus o propunere de a deschide carierele centrale 1 şi 2 şi de a stabili

infrastructura necesară pentru a deservi totalul resurselor concesionate pe o perioadă de viaţă a
minei de 30-50 ani. Deschiderea progresivă a viitoarelor depozite a fost de asemenea prevăzută în
această propunere. Aspectele de mediu din propunere au făcut obiectul viitoarelor studii oficiale de
evaluare a impactului de mediu elaborate de către APM şi aprobarea a fost obţinută în februarie
1996. Una dintre condiţiile acordului cerea elaborarea unui Plan de încetare a activităţii pentru cele
deja desfăşurate sub o formă care să poată fi actualizată pentru a include viitoarele exploatări.
Ca urmare a fost elaborat Planul de încetare a activităţii în spijinul propunerii de a deschide cariera
centrală nr. 5, în 1998. Acest plan cuprindea deschiderea noului obiectiv propus şi toate obiectivele
miniere active şi infrastructura aferentă, inclusiv:
• Carierele Estică 2, Centrale 1 şi 2, Centrală 5 şi zonele asociate de depozitare a stratului de

acoperire;
• Două instalaţii de manipulare şi încărcare a minereului pe calea ferată;
• Drumuri de transport aferente tuturor carierelor;
• Foraje de epuizment şi conductele asociate;
• Linii ferate terminus asociate cu cele două instalaţii de manipulare a minereului;
• Generatoare de energie electrică;
• Cătun de cazare a personalului.
Deşi Planul de încetare a activităţii acoperă toate aspectele de mediu legate de deschiderea minei,
aspectele cheie pe termen lung sunt legate de impacturile potenţiale asupra sistemului acvifer la de
Marillana Creek. Depozitele de minereu de fier sunt o parte a unui depozit continuu cu profil U, cu o
lungime de peste 80 km. Concesiunea Marillana Creek acoperă aproximativ 27 km din acest
depozit, atât în aval cât şi amonte faţă de exploatarea curentă. Corpul depozitului de minereu
Partea a 2-a
Pag 247 din 262
pătrunde în depozitele paleogene cu profil U de vârstă terţiară de la Marillana Creek. Principalul

strat acvifer se găseşte în depozitul continuu cu profil U şi aproximativ 60% din corpul depozitului se
găseşte sub nivelul apei subterane freatice. Ca urmare, este nevoie de pomparea extensivă a
pânzelor de apă interceptate în mină pentru a scădea nivelul pânzei freatice şi astfel exploata
minereul de fier.
Epuizmentul va sista la încetarea activităţii miniere şi influxul apelor acviferului va permite

restabilirea parţială a echilibrului hidrologic în carieră. Ca urmare a fost evaluat un număr de
alternative pentru încetarea activităţii în cariere. Principalele obiective ale acestor evaluări au fost:
• Amenajarea terenului astfel încât configuraţie finală să menţină stabilitatea pe termen lung;
• Reducerea efectelor regionale ale activităţii miniere şi ale pompării acviferului;
• Elaborarea unor planuri de management practice, pe termen lung, pentru celelalte aspecte
corelate cu procesul de închidere;
• Maximizarea eficienţei operaţionale şi a costurilor.
A fost evaluat un număr de opţiuni pentru închidere, variind în jurul a trei scenarii de bază:
• Umplerea completă a carierelor până la nivelul acviferului;
• Nici un fel de umplere a carierelor;
• Umplerea parţială a carierelor.
S-a considerat că opţiunea de umplere completă a carierelor nu poate fi realizată, deoarece raportul
strat total acoperire : minereu este 0,5:1. Ca urmare, nu este suficient material de acoperire pentru
a umple carierele până la nivelul apei freatice înainte de începerea activităţii miniere. În plus, la
deschiderea acestor cariere a fost necesară depozitarea stratului de acoperire în afara perimetrului
de exploatare, ceea ce face ca materialul pentru umplere să fie şi mai greu disponibil. Dubla
manipulare a materialului de umplere ar avea implicaţii semnificative asupra costurilor.
A doua opţiune – de a nu umple carierele, a fost de asemenea eliminată deoarece presupune un

nivel ridicat de degradare a terenului, mari probleme de mediu, necesită spaţiu suplimentar de
depozitare a stratului de acoperire excavat şi economii mai puţin avantajoase.
Cea de-a trei opţiune - umplerea parţială a carierelor, a fost selectată deoarece presupune
depozitarea unei cantităţi mai mici de material din stratul de acoperire în afara perimetrului carierei,
reducând astfel degradarea terenului, şi oferă beneficii economice prin eficienţă operaţională. Prin
proiectarea şi planificarea atentă a etapelor de desfăşurare a viitoarelor activităţi miniere, prin
umplerea directă, reducerea efectelor negative asupra mediului pe măsură ce noi cariere sunt
deschise poate fi un fapt fezabil.
A fost elaborat un model al apei subterane care cuprinde caracteristici de ultimă oră privind
interacţiunea suprafaţă – apă subterană, pentru a simula impactul hidrogeologic al carierelor
dezafectate. Modelul a fost folosit pentru planificarea epuizmentelor, cât şi pentru a evalua opţiunile
de închidere şi va continua să fie folosit pentru a evalua impacturile asociate cu viitoarele deschideri
de cariere. Modelul va fi de asemenea folosit pentru a evalua opţiunile alternative de depozitare a
materialului de umplere pentru a educe impacturile asupra mediului.
Sursa : Mine decommissioning booklet 2005
STUDIU DE CAZ 3
MINA DE NICHEL FORESTANIA - ECHIPA DE MANAGEMENT A ÎNCHIDERII MINEI -
OUTOKUMPU MINING AUSTRALIA
Acest scurt studiu de caz vizează funcţiile de management necesare pentru a închide o serie de
exploatări în carieră şi subterane de nichel, care sunt proprietate a Outokumpu Mining Australia
Partea a 2-a
Pag 248 din 262
(OMA). Obiectivul minier Forrestania este localizat în câmpul minier Yilgarn din vestul Australiei.
(Boisvert and McKinney, 2000).
Planificarea închiderii a început în 1998, când a devenit aparent faptul că resursele nu mai sunt
viabile. Au fost însărcinaţi consultanţi pentru a ajuta la planificarea închiderii şi a identifica aspectele
importante care necesită a fi cercetate. Vizitele pe amplasament ale consultanţilor încă din fazele
incipiente au ajutat OMA la conturarea aspectelor principale legate de închidere care trebuie să fie
abordate astfel încât închiderea să fie durabilă.
De asemenea, decaparea pentru explorare şi reabilitarea au început tot în această perioadă. Au

fost iniţiate întâlniri lunare privind planificarea închiderii şi la care au participat reprezentanţi cu
funcţii de conducere din toate departamentele obiectivului minier. Au fost păstrate minute oficiale
ale acestor întâlniri. Obiectivele au fost formulate, aspectele discutate şi sarcinile delegate încă din
fazele timpurii ale procesului de închidere. Deciziile luate în timpul întâlnirilor legate de procesul de
închidere au fost retransmise la sediul central din Finlanda, pentru a asigura congruenţa deciziilor
luate cu politica companiei şi cele mai bune practici. Acest proces a avansat la stadiul întâlnirilor
bisăptămânale, apoi săptămânale. În timpul etapei de planificare, informaţii actualizate privind
principalele aspecte de mediu au fost trimise structurilor de reglementare.
În timpul întâlnirilor iniţiale de planificare a fost selectată o echipă pentru închidere, din rândul
angajaţilor, care să răspundă de îndeplinirea lucrărilor de încetare a activităţii şi reabilitare. Aceasta
cuprindea managerul obiectivului minier, supraveghetorul instalaţiei de măcinare, managerii
unităţilor subterane, şeful de echipă al minei, şeful echipei de întreţinere, administratorul, personalul
responsabil de aspectele de mediu şi consultantul de mediu. Personalul a fost selectat pe baza
competenţelor necesare gestionării planului de reabilitare, operării echipamentului, furnizarea
serviciilor, furnizarea expertizei pentru închidere şi conducerea şantierului.
Scopurile şi ţintele echipei de reabilitare s-u bazat pe tabelele de informaţie specifică pentru
concesiunea minieră, care se concentrează în principal pe finalizarea sarcinilor individuale.
Obiectivele specifice pentru închidere au fost elaborate în Rapoartul de încetare a activităţii şi
închidere. Acest raport a fost elaborat pentru a fi depus iniţial la sediul central al Outokumpu, iar
apoi depus pentru aprobare din partea autorităţilor competente.
Cheia succesului închiderii a constat în iniţierea de timpuriu a întâlnirilor pentru planificarea

închiderii cu reprezentanţii tuturor departamentelor, intensificarea frecvenţei şi ratei de întâlnire a
grupului şi accelerarea procesului de luare a deciziilor pe măsură ce ultimele rezerve minerale erau
exploatate. La momentul în care concasoarele au încetat să mai producă nichel, mare parte din
lucrările de închidere erau deja în desfăşurare, şi în anii următori 1999-2000 echipa numită pentru
etapa de închidere a finalizat toate lucrările la standarde înalte.
Sursa : Mine decommissioning booklet 2005
STUDIU DE CAZ 4
MINA DE ZINC / PLUMB LISHEEN DIN IRLANDA
Înainte de a începe lucrările de construcţie la mina Lisheen, compania trebuia să obţină certificatul de
urbanism, acordul integrat pentru controlul prevenirii poluării (IPPC) şi licenţa de concesionare a
minei. De asemenea trebuiau să convingă comunitatea şi autorităţile competente că deschiderea
unei mine la Lisheen ar aduce beneficii considerabile în regiune şi nu va provoca pagube mediului
înconjurător. Mina este localizată în zona centrală rurală a Irlandei.
Principalele arii de interes erau depozitarea reziduului de procesare şi poluarea potenţială a apei
subterane.
S-a căzut de acord ca 51% din cantitatea reziduurilor de procesare să fie amestecată cu ciment şi
Partea a 2-a
Pag 249 din 262
folosit ca material pentru rambleiere, iar restul de 49% să fie depozitat pe o suprafaţă amenajată
complet căptuşită / izolată localizată într-o turbărie. De asemenea compania s-a angajat să
adâncească forajele pentru fermieri. Înainte de a primi acordul integrat de mediu, autorităţile au cerut
companiei să depună o garanţie în valoare de peste 16 milioane US$ pentru a acoperi costurile de
reabilitare şi închidere.
Compania a decis să adopte o politică de transparenţă, şi a ţinut întâlniri şi s-a consultat cu circa 20
grupuri locale. Ca urmare, compania a primit sprijin pozitiv din partea comunităţii locale şi acordurile
şi autorizaţiile au fost emisa fără a mai fi necesară consultarea publică.
Sursa: MEM (1998); Stokes and Derham (2000).
STUDIU DE CAZ 5
REFACEREA ECOLOGICĂ CARE MAXIMIZEAZĂ CÂŞTIGURILE PENTRU
BIODIVERSITATE, ANGLO AMERICAN PLC
Cadru general
Impacturile directe ale activităţii miniere asupra suprafeţelor de teren sunt de obicei grave, cu
probabilitatea distrugerii biodiversităţii în ecosistemele naturale prin îndepărtarea solurilor naturale, a
plantelor şi animalelor. Dar exploatarea minieră este o formă temporară de utilizare a terenului:
depozitele minerale sunt finite şi în cele din urmă se vor epuiza. Ca urmare, obiectivul principal al
reabilitării durabile constă în păstrarea opţiunilor utilizarea terenului pentru generaţiile viitoare.
Închiderea şi reabilitarea minei trebuie de asemenea să ia în considerare efectele pe termen lung ale
drenajului minier acid (acid mine drainage – AMD) şi necesitatea ca reabilitarea să se facă într-un
mod care reduce producerea de scurgeri de ape acide de mină la un nivel acceptabil. În condiţiile în
care riscurile de producere a AMD sunt semnificative pe termen lung, proiectarea profilelor reabilitate
va trebui probabil modificată pentru a reduce pătrunderea apei sau aerului.
Factorii sociali ar trebui de asemenea luaţi în considerare în procesul de planificare a restaurării

atunci când mina nu este izolată de comunităţile înconjurătoare sau se găseşte într-o zonă relativ
dens populată. În astfel de cazuri, obiectivele reabilitării trebuie definită prin consultare strânsă cu
comunităţile locale, deoarece acestea sunt cele care vor folosi trenul reabilitat atunci când compania
nu va mai fi.
În multe zone ale lumii, contextul social şi legal pentru activităţile miniere cere acum ca la închiderea
minei obiectivele de reabilitare a terenului să fie stabilite într-o anumită formă, iar acestea sunt
adesea determinate înainte de a emite certificat de urbanism şi licenţa de operare pentru un nou
obiectiv minier. Problemele reabilitării sunt acum încorporate în procesul de planificare a minei şi au
devin un factor principal care guvernează desfăşurarea activităţii miniere, depozitarea deşeurilor şi
închiderea obiectivului minier. Cu toate acestea, moştenirea practicilor de refacere a mediului este
săracă, şi acestea, în cele mai bun caz, nu au ajutat la o dezvoltare de succes a ecosistemelor – şi
cu siguranţă nu iau în considerare pierderile sau câştigurile pentru biodiversitate.
Având biodiversitatea în minte
Restaurarea ecologică se referă la o gamă largă de activităţi - creşterea, repararea sau

reconstruirea ecosistemelor degradate – şi la optimizarea câştigurilor pentru biodiversitate. În esenţă,
restaurarea unui teren afectat de activitatea minieră se bazează pe reconstrucţie ecologică. De
obicei se pune problema dacă se restabileşte capacitatea terenului de a capta şi reţine resurse
fundamentale – energie, apă, nutrienţi şi specii.
Restaurarea ecologică realizată având în minte obţinerea de beneficii pentru biodiversitate, trebuie
să implice un set de judecăţi ordonate care promovează procedurile şi practicile de succes. Adesea
aceste practici, cu toate că se bazează pe judecăţi generale similare, trebui inovate datorită
circumstanţelor unice pentru fiecare zonă şi ecosistem. Obiectivele de restaurare trebuie formulate
Partea a 2-a
Pag 250 din 262
pe baza unei cunoaşteri în detaliu a caracteristicilor structurale şi funcţionale de bază ale

ecosistemelor naturale. Cu toate că însuşi conceptul de restaurare poate însemna chiar
reinstaurarea ecosistemului anterior activităţii miniere, contextul practic al oricărui amplasament cere
luarea în considerare a următoarelor: viteza de obţinere, analiza economică ( sau cost-beneficiu),
gradul de realizare şi stabilitatea pe termen lung cu managementul curent şi cu costuri rezonabile.
Terminologia reabilitării terenului afectat de activitatea minieră
Refacere: procesul general prin care suprafaţa terenului este readusă la o formă de utilizare
benefică
Restaurare: refacere ghidată de principiile ecologice şi care promovează recuperarea integrităţii

ecologice; reinstaurarea ecosistemului original (anterior activităţii miniere) sub toate aspectele sale
structurale şi funcţionale
Reabilitare: progresul către reinstaurarea ecosistemului original
Înlocuire: crearea unui ecosistem ca alternativă la varianta originală
Stratul superior de sol: o resursă strategică
Modelele de planificare a restaurării recunosc faptul că pentru majoritatea programelor de refacere a

mediului din ultimii 30 de ani o preocupare majoră a fost dacă solul a fost recuperat sau pierdut.
Probabil, aceasta va determina rapiditatea cu care poate fi restaurat un ecosistem la condiţiile
anterioare începerii activităţii miniere, cu recuperarea biodiversităţii, şi dacă un astfel de obiectiv
pentru restaurare este real şi durabil. Stratul superior al solului este o resursă strategică care ar
trebui conservată pe cât posibil. Astfel, îndepărtarea, depozitarea şi înlocuirea acestuia au făcut
obiectul a numeroase studii de cercetare în ultimul timp în încercarea de a proteja proprietăţile fizice
şi chimice şi procesele biologice ale acestei valoroase resurse naturale. Practicile de restaurare
acolo unde stratul superior de sol a fost păstrat se concentrează în special pe factorii spaţiali şi
temporali care afectează colonizarea şi instaurarea speciilor; criteriile de monitorizare şi evaluare a
succesului, în special pe termen lung; şi pe restaurarea ecosistemelor şi valorilor biodiversităţii
locale.
La restaurarea perimetrelor la care stratul superior de sol s-a pierdut, principalele provocări ecologice
sunt tot legate de interacţiunile dintre speciile de plante şi substrat – cu alte cuvinte, replantarea
vegetaţiei. Cu toate acestea, restaurarea certă a ecosistemelor originale este rară. Substraturile
exploatate variază foarte mult din punctul de vedere al proprietăţilor fizice şi chimice, dar acestea tind
să inhibe colonizarea naturală şi succesiunea speciilor poate fi limitată datorită metalelor toxice,
infertilitate sau aciditate. Succesiunea naturală făcută încet a fost uneori promovată ca o opţiune de
refacere a mediului, dar acest lucru este de obicei inacceptabil din punct de vedere politic într-o
perioadă în care planificarea închiderii devine o aşteptare de zi cu zi. Principalele opţiuni de
restaurare în absenţa stratului superior a solului constau în abordarea îmbunătăţirii funciare
(îmbunătăţirea proprietăţilor fizice şi chimice ale perimetrului) şi abordarea adaptativă (selectarea cu
grijă a speciilor, plantelor de cultură sau a ecotipurilor).
Evaluarea succesului
Elaborarea criteriilor măsurabile pentru a evalua succesul restaurării s-a dovedit o sarcină dificilă, dar
standardele de obicei sunt derivate din caracteristicile particulare ale comunităţii şi ecosistemelor
dorite ca obiective ale restaurării. Au fost propuse trei normative generale pentru evaluarea
succesului unui ecosistem restaurat:
• Auto-reglementarea pentru o perioadă de timp prestabilită, ceea ce necesită persistenţa

atributelor funcţionale şi structurale în absenţa oricăror ajutoare, precum fertilizarea sau
însămânţarea, care au fost necesare în timpul implementării iniţiale;
Partea a 2-a
Pag 251 din 262
• Realizarea criteriilor de proiectare – cu alte cuvinte, restaurarea ţintelor scopurilor şi

obiectivelor – stabilite înainte de restaurare;
• Absenţa oricăror efecte negative vizibile în peisajul ecologic general.
După aceste criterii, este uşor de observat că este necesar ca obiectivele restaurării trebuie să aibă
definiţii care sunt lipsite de ambiguitate şi fezabile din punct de vedere tehnic, viabile din punct de
vedre ecologic, valide din punct de vedere ştiinţific şi relevante pentru societate, şi receptive la
măsurare şi anticipare. Caracteristicile ecosistemului care sunt măsurate sunt de obicei cele legate
de compoziţia, structura şi dispersia vegetaţiei , în calitate de componentă cheie a biodiversităţii.
Este important de notat faptul că unele caracteristici ale biodiversităţii importante de măsurat sunt de
obicei omise. În particular, comunitatea biotică a solului şi numărul speciilor de animale nu sunt
măsurate de obicei, chiar dacă pot oferi indicaţii importante cu privire la căile productivităţii şi
succesiunii pe termen lung.
Sursa: ICMM, 2005
STUDIU DE CAZ 6
INDUSTRIA MINIERĂ ÎN GERMANIA DE EST
Lecţiile învăţate din refacerea mediului afectata de activităţile miniere în Germania de Est (prezentare
UNEP)
1. În lipsa formelor corespunzătoare de control problemele care apar în timpul închiderii minei
pot deveni uşor de nestăpânit .
2. Zonele afectate de activitatea minieră care nu au fost refăcute pot fi tentaţii pentru alţii pentru
depozitarea deşeurilor (toxice).
3. Aspectele legate de închiderea minei trebuie abordate cât mai de timpuriu posibil!
4. Costurile de refacere şi remediere sunt mai mari cu cel puţin 200% dacă lucrările nu sunt
integrate în procesul de producţie. Teren arabil cca 2,720 €/ha, teren silvic cca 6,310 €/ha,
alte zone cca 9,560 €/ha.
5. Deficitele în lucrările de refacere a mediului sunt o mare povară atunci când se ăncearcă
vânzarea unei companii miniere.
6. Imaginea publică şi reputaţia companiei miniere are de suferit din cauza comportamentului
de mediu necorespunzător.
1. Doar verde nu este suficient când vine vorba de refacerea mediului!
STUDIU DE CAZ 7
REZERVAŢII NATURALE PENTRU PĂSĂRI Nisip şi pietriş aluvionar – Carierele
Taupes şi Barbey (Franţa)
Carierele Taupes and Barbey, separate una de alat doar de câteva sute de metri, au fost reabilitate
având în minte aspectele ecologice. Două campuri umede de filtrare noi (de 25 ha şi 35 ha) au
permis influxul unei populaţii bogate de păsări de apă migratoare. Bogăţia perimetrelor şi interesul
ornitologica pentru acestea au permis înregistrarea acestora ca ZNIEFF (Zone Naturale de Interes
Ecologic, Florisitc şi Faunistic).
În bazinul principal al carierei Taupes au fost create diferite habitate: 12 insule mici de nisip ca zone
pentru cuibărit (cu o suprafaţă de 5700m²), zone cu apă puţin adâncă (bacuri de nisip şi mâl) ca
perimetru de hrănire pentru păsările de apă sau păsările care se hrănesc cu organisme acvatice,
bancuri netede cu trestie şi stuf, centuri cu vegetaţţie diversă, etc. În 1994, la un an de la închiderea
minei, au fost inventariate 113 specii de păsări: chira comună şi chira pitică, pescăruşi, piciorong cu
aripi negre, raţe moţate, fluierari, pitulici, etc. Creşterea a 5 specii foarte rare de păsări în Ile-de-
France a fost una dintre reuşitele proiectului.
În cariera Barbez, un lac de 35 ha cuprinde de asemenea o suprafaţă de 3 ha cu ape puţin adânci şi
3-4 ha de bancuri netede şi 5 insule mari (două din ele au fost replantate cu vegetaţie pentru a
Partea a 2-a
Pag 252 din 262
asigura calitatea peisajului şi trei au fost amenajate cu substrat pentru a permite chirelor să
cuibărească). Noile maluri ale lacului au de fapt o lungime de 4 km, reprezentând o creştere cu 60%
faţă de marginile originale ale carierei.
Au fost luate măsuri pentru a asigura influxul şi afluxul apei subterane şi pentru a păstra calitatea
apei prin folosirea malurilor abrupte fără acoperire cu un strat superior de sol.
Între 1991 şi 1994 au fost înregistrate 118 specii, dinte care 17 specii de lebede, gâşte şi raţe şi 15
specii de păsări care se hrănesc cu organisme acvatice (pietroşei, becaţe, fluierari), pescăruşi şi
chire. În noiembrie 1994, au fost numărate 1500 de păsări. Pentru îndeplinirea celor trei obiective ale
proiectului (calitatea peisajului, calitatea apei şi creşterea potenţialului ecologic al perimetrului)
compania a primit locul doi la “Premiul pentru peisaj şi mediu”, oferit de Consiliul general al
Departamentului Seine-et-Marne Department, în 1993.
Sursa: M&C et Béranger, Chr. 1998.
STUDIU DE CAZ 8
CARIERA ROASHIA (ITALIA) – CALCAR PENTRU CIMENT
Calcarul, din cariera Roashia (activă încă din 1965), este exploatat prin aruncarea în aer a
depozitelor, folosind o serie de terase orizontale descendente. Terasele au înălţimea de 15 m şi
distanţa de la perete al marginea carierei este de 8-8,5 m, oferind un gradient mediu al frontului de
lucru în carieră de 55 grade.
Cu colaborarea autorităţilor, restaurarea a fost realizată cu rezultate satisfăcătoare. Proiectul a
constat din adunarea, pe fiecare terasă sau pervaz, a materialului împrăştiat, până la o înălţime de 3-
4 m faţă de perete. La partea superioară a materialului terasat a fost amenajată o parte netedă
pentru a oferi o cale de acces şi pentru a opri eventualele pietre care cad de deasupra.
Regularizarea cursurilor de apă a fost făcută prin construirea unor canale de suprafaţă. Acumularea
apei pentru beneficiul vegetaţiei este favorizată prin creşterea uşoară a gradientului către perete.
Terasamentul este forma dintr-o bază din material grosier folosind calcarul rămas pe amplasament,
un strat de fundaţie format din agregate silicioase fine pentru a umple neregularităţile şi netezi
suprafaţa şi în final un strat de sol fertil adecvat pentru gazonul de iarbă de deasupra. Substratul
astfel format permite acumularea umezelii pentru stabilirea vegetaţiei chiar şi în perioadele
secetoase de vară, cu un transfer continuu prin capilaritate a umezelii către straturile superioare.
Planul de operare este următorul: consolidarea porţiunii superioare a peretelui pentru evita
desprinderea rocilor, nivelarea terasei, stabilirea pantei materialului adunat pentru a crea un gradient
stabil de 30 de grade şi în final însămânţarea cu un amestec de seminţe de specii de plante ierboase
locale şi perene (ex: 40 g/m2) folosind metoda hidro-însămânţării. Însămânţarea este efectuată la un
interval de 1 – 2 anotimpuri.
Amestecul de seminţe este îmbogăţit prin adăugarea de îngrăşăminte organice / minerale şi prin
adăugarea unui liant / agent de întărire de natură organică.
Terasamentele de material sunt făcute de obicei neregulat, cu variaţii întâmplătoare ale înălţimii şi
gradientului pentru a crea un aspect neregulat al suprafeţelor restaurate. După hidro – însămânţare
şi după unul sau două anotimpuri, are loc plantarea unor specii de plante precum alun sălbatic,
Cytisus, Sorbus etc, pentru a pregăti terenul pentru stabilirea arboretului. Această operaţie permite
suprafeţei ierbii şi arboretului să fie expusă vederii într-o mai mare măsură, obţinând astfel o
continuitate apeissajului între zona restaurată şi panta naturală de pe margine, şi astfel recreeând un
peisaj natural şi plăcut..
Sursa: Associazione Italiana Tecnico Economica del Cemento 1998

Partea a 2-a
Pag 253 din 262
STUDIU DE CAZ 9
O CARIERĂ RESTAURATĂ INTEGRATĂ ÎN MEDIUL ÎNCONJURĂTOR – Materii prime
pentru ciment, Cariera Sarche (Italia)
Cariera originală a foste deschisă în anii 1960 şi a ocupat o suprafaţă de circa 40 ha. Ca parte a
programului de fabricare a cimentului, cariera a avut ca scop exploatarea a 10-11 milioane m3 pe an
de material , cu circa 12 perimetre de exploatare localizate una lângă alta cu o diferenţă de înălţime
de 10 m.
Totuşi, geologia particulară a obiectivului, prezentând straturi de argilă, a dus la producerea
alunecărilor de teren şi ca urmare nevoia de a asigura condiţii de lucru mai sigure. Ca urmare,
lucrările de excavare au fost mutate la niveluri mai înalte la sfârşitul anilor 1970 şi, la acel moment,
au fost făcute eforturi pentru a reduce impacturile de mediu semnificative pe care le aveau lucrările
desfăşurate în carieră într-o zonă cu o mare importanţă turistică.
Acest lucru a fost posibil deoarece:

• Vechile fronturi de lucru au fost temporar restaurate în timpul lucrărilor de excavare la
nivelurile superioare,
• Fronturile de lucru epuizate au fost prelucrate prin împuşcare, taluzul având aproximativ 35°,
şi materialul rezidual a fost nivelat,
• Stratul superior de sol a fost aşezat pe aceste taluzuri şi însămânţat cu iarbă şi arbuşti.
Odată ce solul a fost consolidat, a urmat plantarea copacilor.

Integrarea carierei reabilitate a fost sporită ulterior prin crearea unei noi infrastructuri de drumuri pe
terenurile abandonate, înlocuind vechile drumuri necorespunzătoare care legau satele de pe
dealurile înconjurătoare între ele.
Lucrările de refacere a mediului continuă, şi nu ar trebui să creeze probleme pentru exploatarea celor
5 milioane m3 rămaşi.
Sursa: Associazione Italiana Tecnico Economica del Cemento 1998
STUDIU DE CAZ 10
ÎNOT ŞI WINDSURFING ÎNTR-O FOSTĂ CARIERĂ DE NISIP – Cariera de nisip Wesel
(Germania)
În vecinătatea oraşului Wesel (Ruhr) a fost exploatată o carieră de nisip de mari dimensiuni (215 ha)
până în 1993.
Datorită situării în vecinătatea oraşului şi disponibilităţii spaţiilor de parcare, vechea carieră de nisip a
fost restaurată şi transformată într-un parc de agrement, cu zone interzise rezervate pentru
conservarea naturii.
Suprafaţa de 215 ha a fost împărţită în lacuri (178 ha pentru înot, scufundări, windsurfing, regatta,
etc.) şi ţărmuri sau insule (37 ha plantate cu 100000 de tufişuri sau iarbă de-a lungul ţărmului).
Această zonă de agrement foarte populară atrage aproape 30000 vizitatori în timpul verii.
De cealaltă parte a lacului ţărmurile au fost astfel amenajate încât să determine turiştii să ocolească
rezervaţiile naturale: poteci care te îndepărtează de lac, separarea este asigurată prin numeroase
zone mlăştinoase sau cu arbuşti, etc. Mici insule care au fost lăsate să se dezvolte în ritm natural au
devenit rezervaţii naturale pentru păsări şi locuri de cuibărit au fost amenajate pentru anumite specii
precum chire pentru care cuibăritul devine din ce în ce mai dificil de-a lungul Rinului.
Observaţiile ornitologice au arătat că din cele 62 de specii locale de păsări recunoscute, 11 se clasau
printre speciile ameninţate cu dispariţia din ţară. Situaţia este valabilă şi pentru cele 28 specii de
păsări migratoare din care 21 sunt excepţionale. Din acest motiv, foştii operatori ai carierei au alocat
Partea a 2-a
Pag 254 din 262
fonduri pentru construirea unui post de observaţie care adună şi îndepărtează vizitatorii cât mai
departe posibil de zonele ecologice. De asemenea au fost ridicate diguri de pământ pentru a preveni
inundaţiile provocate de Rin în această nouă zonă de agrement.
Sursa: EuLa 1996

Partea a 2-a
Pag 255 din 262
REFERINŢE ŞI BIBLIOGRAFIE ADIŢIONALĂ PER ASPECTELE DE MEDIU

SELECTATE
Managementul apei
European Commission (2003): Integrated Pollution Prevention and Control (IPPC) - Reference
Document on the General principles of Monitoring, July 2003
European Union: Best Practices on Flood Prevention, Protection and Mitigation, September 25, 2003.
http://ec.europa.eu/environment/water/flood_risk/pdf/flooding_bestpractice.pdf
Water Management - Environment Australia, Best Practice Environmental Management in Mining

series, 1999, http://www.ea.gov.au/industry/sustainable/mining/
Groundwater Management in Mining Areas Proceedings of the 2nd IMAGE-TRAIN Advanced Study
Course EC and Federal Environment Agency, 2004ISBN 3-85457-716-8
Younger, P.L. (Editor), (1997): Minewater Treatment Using Wetlands. Proceedings of a National
Conference held 5th September 1997, at the University of Newcastle, UK. Chartered Institution of
Water and Environmental Management, London. 189pp.
Younger, P.L. (2000b): The adoption and adaptation of passive treatment technologies for mine
waters in the United Kingdom. Mine Water and the Environment, 19, pp 84 -97
McQuade, CV, & Riley, SJ, 1996, Mine Water Management in Australia - its Coming of Age, in the
Fourth International Conference on Environmental Issues and Waste Management in Energy and
Mineral Production (SWEMP), 1996, Cagliari, Italy, October 7 - 11, (ed. R Ciccu), pp. 469 - 474.
Euro-Roc 1998. Good environmental practices in the German industry of dimensional stone. Reply to
CTP's survey, 9pp.
EuLa 1998. Three case studies on good environmental practice in noise, water and traffic
management. Reply to CTP's survey.
Managementul scurgerilor acide de mină
PIRAMID Consortium, 2003. Engineering Guidelines for the Passive Remediation of Acidic and/or
Metalliferous Mine Drainage and Similar Wastewaters. European Commission 5th Framework
Programme, 151 p.
Managing Sulphidic Mine Wastes and Acid Drainage - Environment Australia, Best Practice
Environmental Management in Mining series, 1997.
Acid drainage paper (PDF) - K Lapakko. Paper prepared for the MMSD Project.
U.S. Environmental Protection Agency. A Handbook of Constructed Wetlands: Volume 4 Coal Mine
Drainage. 843F00003. [Search for document title or number at
http://www.epa.gov/clariton/clhtml/pubtitleOW.html]
U.S. Environmental Protection Agency. (1993b). Emerging Technology Summary: Handbook for
Constructed Wetlands Receiving Acid Mine Drainage. EPA/540/SR-93/523.
U.S. Environmental Protection Agency (1999). Review of Passive Systems for Treatment of Acid Mine
Drainage: MEND (Mine Environment Neutral Drainage Program) Report 3.14.1. May 1996: revised
1999. Available at: http://www.epa.gov/NE/superfund/sites/elizmine/43547mend.pdf
Partea a 2-a
Pag 256 din 262
U.S. Department of the Interior (2002b) : Office of Surface Mining. Acid Mine Drainage Treatment
Techniques and Costs. Available at : http://www.osmre.gov/amdtcst.htm
Managementul rocilor sterile
Reference Document on Best Available Techniques for Management of tailings and Waste Rocks in
Environment notes on Mining – Issue number 1, January 2001- Waste rocks dumps, Department of
minerals and energy- Western Australia
Best Practice Environmental management in Mining – selected case studies – UNEP / Environment
Australia –Department of Environment and Heritage
Checklists for Sustainable Minerals - Environment Australia, Sustainable Minerals Program 2003 ISBN
0 642 54623
Managementul reziduurilor de procesare

APELL for Mining Guidance for the Mining Industry in Raising Awareness and Preparedness for
Emergencies at Local Level (PDF) - UNEP, 2001.
Best Available Techniques for Management of Tailings and Waste-Rock in Mining Activities. European
Commission, Directorate General JRC Joint Research Center, Institute for Prospective Technological
Studies, Technologies for Sustainable Development, European IPPC Bureau, Final Report, July 2004
Guidelines on the Development of an operating Manual for Tailings Storage, Department of Minerals &
Energy – Western Australia, ISBN 0 7309 7805 2, October 1998
UNEP and International Council on Metals and the Environment (1998) Case Studies on Tailings
Management. ISBN-1-8957 20-29-X Available at: www.uneptie.org/pc/mining/library/library.htm
International Commission on Large Dams (ICOLD) and United National Environment Programme
(UNEP) (1996) A Guide to Tailings Dams and Impoundments—Design, Construction, Use and
Rehabilitation. Bulletin 106
International Commission on Large Dams (ICOLD) and United National Environment Programme
(UNEP) (2001) Tailings Dams: Risk of Dangerous Occurrences. Lessons Learnt from Practical
Experiences. Bulletin 121
Checklist for Sustainable Minerals, Environment Australia, 2003 – Sustainable Minerals Program,
ISBN 0 642 546231
Management of mining, quarrying and ore processing waste in the European Union. Study prepared
for DG Environment, European Commission. BRGM, December 2001
Case Studies on Tailings Management (PDF) - UNEP/International Council on Metals and the
Environment (ICME), 1998.
Large Volume Waste: Summary and Recommendations (PDF) 15-17 July 2001, Vancouver, Canada.
MMSD Workshop report.
Mining for the Future: Large Volume Waste (PDF) 15-17 July 2001, Vancouver, Canada. MMSD
Workshop report.
Stewardship of Tailing Facilities for Sustainable Development (PDF) - TE Martin, MP Davies, S Rice, T
Higgs and PC Lighthall. Paper prepared for the MMSD Project.
Partea a 2-a
Pag 257 din 262
A Guide to Tailings Dams and Impoundments - design, construction, use and rehabilitation - ICOLD
Bulletin 106, UNEP/ International Committee on Large Dams, ICOLD) , 1996. Hardcopy only - Order
Form (PDF).
Case Studies on Tailings Management (PDF) - UNEP/International Council on Metals and the
Environment (ICME), 1998.
Tailings Containment - Environment Protection Agency, Best Practice Environmental Management in

Mining series, 1995.
Tailings Dams: Risk of Dangerous Occurrences - Lessons learnt from practical experiences (PDF) -
ICOLD Bulletin 121, UNEP/ICOLD, 2001.
Coal Case Study (PDF) - McCloskey Group. Prepared for the MMSD Project.
Environmental and Safety Incidents concerning Tailings Dams at Mines - UNEP/ DHA, 1996.
Hardcopy only - Order Form (PDF).
A Guide to Tailings Dams and Impoundments - design, construction, use and rehabilitation - ICOLD
Bulletin 106, UNEP/ International Committee on Large Dams, ICOLD) , 1996. Hardcopy only - Order
Form (PDF)
IAEA (1992): Current Practices for the Management and Confinement of Uranium Mill Tailings.
Technical Report Series N. 335., IAEA, Vienna.
Managementul deşeurilor periculoase, inclusive cianurile

Best Practice Environmental Management in Mining – Hazardous Materials Management, Storage and
Disposal – 1997 Commonwealth of Australia – ISBN 0642 19448 3 of the series 0 642 19418 1
Best Practice Environmental Management in Mining – Cyanide Management – 1998 Commonwealth

of Australia – ISBN 0642 54563 4 of the series 0 642 19418
UNEP and International Council on Minerals and the Environment (2001) International Cyanide
Management Code for the Manufacture, Transport and Use of Cyanide in the Production of Gold
(Draft 8, September 2001). http://www.cyanidecode.org
APPEA code of environmental practice
Checklist for Sustainable Minerals, Hazardous materials management, storage and disposal-
Environment Australia, 2003 – Sustainable Minerals program, ISBN 0 642 546231
Checklists for Sustainable Minerals- Cyanide management Environment Australia, 2003 Sustainable
Minerals Program ISBN 0 642 54623
Managementul aerului / prafului
Air Pollution Control , USEPA – January 1995

Department of Mineral Resources 1996, Dust Control Strategy pp126—133, in Guidelines for Safe
Mining — for the metalliferous mining, quarrying and extractive industries, New South Wales
Department of Mineral Resources, 29—57 Christie Street, St Leonards NSW 2065. ISBN 0 7310 8889
1. [Phone: 61 2 9901 8888; Fax: 61 2 9901 8777; Internet address:
www.slnsw.gov.au/mineral_resources]
Department of Minerals and Energy, Queensland 1995, Part B — Mine Planning Guidelines, Air
Pollution Control (focuses on dust ed.), in Technical Guidelines for the Environmental Management of
Exploration and Mining in Queensland, Department of Minerals and Energy, Qld. Minerals and Energy
Centre, 61 Mary Street, Brisbane QLD 4001. ISBN 0 7242 5260 6.
Partea a 2-a
Pag 258 din 262
Environmental Aspects of Phosphate and Potash Mining. First edition. Printed by UNEP and IFA,
Paris, December 2001. Copyright 2001 UNEP.
World Bank 1997, Pollution Prevention and Abatement Handbook, Section 3 Project Guidelines,
Pollutants, Airborne Particulate Matter [Internet address: http://www.esd.worldbank.org/pph/toc.htm]
Mine dust and you (2006) – Environmental Health, New South Wales Minerals Council Ltd, SHPN
(EHB) 050177, www.health.nsw.gov.au
NSW Coal Association and SPCC 1989, Air Pollution from Surface Coal Mining: Measurement,
Modelling, and Community Perception. Volume 3 — Validation of Dispersion Model. Email:
<library@epa.nsw.gov.au>]
Environmental Aspects of Phosphate and Potash Mining. First edition. Printed by UNEP and IFA,
Paris, December 2001. Copyright 2001 UNEP.
Best Practice Environmental Management in Mining – Dust Control – Environment Australia – 1998
Commonwealth of Australia, ISBN 0642 54570 7 of the series 0642 19418 1
Environmental management plan, Issue n° 2 February 2006, University Experimental Mine, The
University of Queensland, Australia)
Managementul subsidenţei
New South Wales Department of Mineral Resources – Guideline for Applications for Subsidence
Management Approvals (2005)
Longwall mining and subsidence – Llawara Coal – Community Care – Community Aware bhpbilliton
New South Wales DPI – PRIMEFACT 21, February 2006 WWW.Dpi.nsw.Gov.au
Managementul relaţiei cu comunitatea

Community Consultation and Involvement - Environment Protection Agency, Best Practice
Environmental Management in Mining series, Commonwealth of Australia, series 0 642 19418 1, ISBN
0 642 19421 1, 1995
Public consultation and information disclosure plan for risk reduction measures at the waste facilities
of the mines of Baia Borsa and Rosia Poieni in Romania, National Agency for Mineral Resources in
Romania 2004
Community Development Toolkit, Pioneering New Approaches in Support of Sustainable Development

in the Extractive Sector, ICMM, the World Bank and ESMAP, 2005
Community Consultation Toolkit M.C.A., Victorian Division, 2006
MMSD BREAKING NEW GROUND, LOCAL COMMUNITIES AND MINES, CHAPTER 9, 2002
MMSD BREAKING NEW GROUND, ACCESS TO INFORMATION CHAPTER 12, 2002
Checklists for Sustainable Minerals, Checklist for Community Consultation Environment Australia,
2003 Sustainable Minerals Program ISBN 0 642 546231
Doing Better Business through Effective Public Consultation and Disclosure, A Good Practice Manual,
IFC Environment Division, 1998, ISBN 0-8213-4342-4
Partea a 2-a
Pag 259 din 262
Managementul închiderii / reabilitării
Mining for closure, policies and guidelines for sustainable mining practice and closure of mines –
UNEP, NATO, 2005
Mine closure Manual for salt mines – Wisutec-Montec-ICPMRR, 2006
Mine closure Manual for Uranium mines - Wisutec-Montec-ICPMRR, 2006
Mine Closure and Social Mitigation Project: Mining Sector Environmental Management - Management
Procedures Guide. Prepared by UK Coal, URS and Agraro Consult Romania, 2002, available at
www.minind.ro
Mine Rehabilitation for Environment and Health Protection - a trainers manual - UNEP and the World
Health Organisation (WHO), 1998.
Mine Decommissioning - Environment Australia, Best Practice Environmental Management in Mining

series, 2002.
Landform Design for Rehabilitation - Environment Australia, Best Practice Environmental Management
in Mining series, 1998.
Rehabilitation and Revegetation - Environment Protection Agency, Best Practice Environmental

Management in Mining series, 1995
Biodiversity Issues: The Enabling Environment and Mining (PDF) - Roger Blench, Overseas
Development Institute. Paper prepared for the MMSD Project.
An Exploratory Paper on Economic and Financial Mechanisms to Build Synergies and Reduce
Conflicts Between Mining and Biodiversity - Frank Vorhies and Nick Bertrand, IUCN. Paper prepared
for the MMSD Project.
Managing the Impacts of the Australian Minerals Industry on Biodiversity - M.V. Lloyd, G. Barnett,
M.D. Doherty, R.A. Jeffree, J. John, J.D. Majer, J.M. Osborne, O.G. Nichols, April 2002.
Mining and Biodiversity Workshop Report (PDF) 11-12 June 2001, London, UK. Hosted by MMSD.
MMSD Workshop report.
Mining and Biodiversity Second Workshop Report (PDF) 25-26 October 2001, London, UK. Hosted by
MMSD. MMSD Workshop report.
Extract of the Mine Closure manual, Ministry of Industry and Resources, DCCEP, Government of
Romania – 2001
The World Conservation Union and International Council on Mining and Metals (2003). Mining and
Biodiversity; towards best practice. Summary and discussion of the results of an IUCN-ICMM
workshop on Mining,
Protected Areas and Biodiversity Conservation: Searching and Pursuing Best Practice and Reporting
in the Mining Industry 7-9 July 2003.
Koziell I and Omosa E (2003). Room to Manoeuvre? Mining biodiversity and protected areas. IIED
London, UK, ISBN 1 84369 468 9
Best Practice Environmental Management in Mining. Rehabilitation and Revegetation. (Environmental

Protection Agency, Commonwealth of Australia, June 1995)
Partea a 2-a
Pag 260 din 262
International Council on Mining and Metals, Good Practice Guidance for Mining and Biodiversity,
Environmental Resources Management Australia, 2005
U.S. Environmental Protection Agency: Solid Waste and Emergency Response. (2001). Abandoned
Mine Site Characterization and Cleanup Handbook. EPA530-R-01-002.
Environment Australia (2002) Mine Decommissioning. Best Practice Environmental Management in

Mining Booklet, Environment Australia: Canberra.
EuLa 1996. EuLa survey on employment in the European Lime industry. Reply to CTP's survey.
Associazione Italiana Tecnico Economica del Cemento 1998. Case studies on good environmental
practice and examples of emission limits. Reply to CTP's survey.
M&C et Béranger, Chr. 1998. La situation des granulats marins en France et à l'étranger. Mines et
carrières (Bulletin de la Société de l'Industrie Minérale, France), Avril 1998 vol. 80, 16-18.
IMA-Europe 1998. Seven case studies on good environmental practice inrestoration, traffic, solid
wastes and water management, etc. Reply to CTP's survey.
România
Manualul de proceduri pentru conservarea şi închiderea minelor – Direcţia Conversie Capacităţi

Programe Ecologice pentru Industria Minieră (Ministerul Industriilor şi Resurselor) (2001)
Evaluarea sectorială de mediu, sectorul minier – WARDELL ARMSTRONG & IWACO BV, raport final
(2001)
Evaluare sectorială de mediu, sectorul minier – Extensie – WARDELL ARMSTRONG & Royal
Haskonning, ANMR România, raport final (2003)
Environmental Management Framework for Unidentified mine sites –The Ministry of Economy and
Commerce of Romania, October 2004, 31 p.
Public consultation and information disclosure plan for risk reduction measures at the waste facilities of
the mines of Baia Borsa and Rosia Poieni in Romania, National Agency for Mineral Resources in
Romania 2004
Legislaţia europeană
The texts of EU environmental legislation in force, are available free of charge in Section 15 of the
EUR-Lex database.
http://europa.eu.int/eur-lex/en/lif/ind/en_analytical_index_15.html
http://www.mappm.ro/
http://www.gov.mb.ca/itm/mrd/busdev/exp-guide/environment.html
EC (1996a). Council Directive 96/61/EC of 24 September 1996 concerning Integrated pollution

Prevention and Control.
EC (1996b). Council Directive 96/82/EC of 9 December 1996, on the control on major-accidents

hazards involving dangerous substances.
EC (1997). Council Directive 97/11/EC of 3 March 1997 amending Directive 85/337/EEC on the
assessment of the effects of certain public and private projects on the environment.
Partea a 2-a
Pag 261 din 262
Directive 2004/35/CE of the European Parliament and of the Council of 21 April 2004 on
environmental liability with regard to the prevention and remedying of environmental damage, Official
Journal L 143 , 30/04/2004 P. 0056 – 0075
EC (2006) Council Directive 2006/21/EC of 15 March 2006 and published the 11 April 2006 - on the
management of waste from extractive industries and amending Directive 2004/35/EC, Official Journal
of the European Union
Sistem de Management de Mediu
Mining Sector Environmental Management – Management procedures guide - Harworth Mining

Consultancy Limited In association with URS Corporation and Agaro Consult SRL, Mine Closure &
Social Mitigation loan, Romania, September 2002
Mining Environmental management Manual – Management Procedures guide & Codes of practice -
Harworth Mining Consultancy Limited In association with URS Corporation and Agaro Consult SRL,
Mine Closure & Social Mitigation loan, Romania, September 2002
UNEP and Central Mining Research Institute (1997) Training Manual on Environmental Management
of Mine Sites. Oxford & IBH Publishing, New Delhi
Environmental Assessment of Mining Projects - DRAFT (PDF) - Environmental Assessment

Sourcebook UPDATE, Environment Department, World Bank, February 1997.
Environmental Auditing - Environment Australia, Best Practice Environmental Management in Mining

series, 1996.
Environmental Impact Assessment - Environment Protection Agency, Best Practice Environmental

Management in Mining series, 1995.
Environmental Management Systems - Environment Protection Agency, Best Practice Environmental

Environmental Monitoring and Performance - Environment Protection Agency, Best Practice

Industry and Environment – Environmental Management Tools - United Nations Environment

Programme (UNEP), Vol. 8, No 2-3, 1995. Hardcopy only - Order Form (PDF).
Technical Workbook on Environmental Management Tools for Decision Analysis - United Nations
Environment Programme (UNEP), IETC Technical Publication Series 14, 2000. The Workbook can be
viewed on the IETC website at:
[http://www.unep.or.jp/ietc/Publications/TechPublications/TechPub-14/index.asp]
Planning a Workforce Environmental Awareness Training Program - Environment Protection Agency,

Best Practice Environmental Management in Mining series, 1995.
Cleaner Production: A Training Resource Package - UNEP, 1996. Hardcopy only - Order Form (PDF).
Cleaner Production - Environment Australia, Best Practice Environmental Management in Mining

series, 2000.
Energy Efficiency and Greenhouse Gas Reduction - Environment Australia, Best Practice
Industry Environmental Compliance: Training Manual - UNEP, 1996.

Partea a 2-a
Pag 262 din 262
Mine Planning for Environmental Performance - Environment Protection Agency, Best Practice
Environmental Risk Management - Environment Australia, Best Practice Environmental Management

in Mining series, 1999.
Management of Industrial Accidents Prevention and Preparedness - UNEP, 1996.
An Asset for Competitiveness: Sound Environmental Management in Mining Countries (PDF) - Monika
Weber-Fahr, Craig Andrews, Leo Maraboli, and John Strongman. World Bank and International
Finance Corporation, 2002.
Audit and Reduction Manual for Industrial Emissions and Waters – UNEP, TR 7, 1991. Available in
English, French and Spanish. Hardcopy only - Order Form (PDF).
Case Studies Illustrating Environmental Practices in Mining and Metallurgical Processes -

UNEP/International Council on Metals and the Environment (ICME), 1996. Hardcopies are available
from UNEP - Order Form (PDF) - while a CD-Rom may be obtained from the International Council on
Mining and Metals (ICMM) [http://www.icmm.com/html/pubs_pubs.php].
Environmental Aspects of Selected Nonferrous Metals (Cu, Ni, Pb, Zn, Au) Ore Mining - UNEP/ILO,
TR 5, 1992. Hardcopy only - Order Form (PDF).
Environmental Impact Assessment: Issues, Trends and Practice - UNEP, 2001.
Environmental Impact Assessment Training Resource Manual - Ed. by Barry Sadler and Mary
McCabe. The Institute of Environmental Management and Assessment: Centre for Environmental
Assessment and Management, and Environment Australia. UNEP-DTIE Economic and Trade Branch,
2nd Edition, 2002. Available as Hardcopy document - Order Form (PDF) -
General
Noise, Vibration and Airblast Control - Environment Australia, Best Practice Environmental
Good Environmental Practice in the European Extractive Industry : a Reference Guide A STUDY FOR
CEMBUREAU, CERAME-UNIE, EULA, EUROGYPSUM, EURO-ROC, IMA-EUROPE, UEPG, WITH
THE SUPPORT OF THE ENTERPRISE DIRECTORATE GENERAL OF THE EUROPEAN
COMMISSION
Case Studies Illustrating Environmental Practices in Mining and Metallurgical Processes -

UNEP/International Council on Metals and the Environment (ICME), 1996. Hardcopy only - Order
Form (PDF).
Industrial Clays Case Study (PDF) - Haydn Murray. Prepared for the MMSD Project.
UNEP (2001) APELL for Mining: Guidance for the Mining Industry in Raising Awareness and
Preparedness for Emergencies at Local Level (Technical Report No 41). Available at:
http://www.uneptie.org/pc/apell/index.html
Quarry Code of Practice, Tasmania DEPARTMENT of PRIMARY INDUSTRIES, WATER and

ENVIRONMENT 1999, ISBN 0 124 662294
Global Reporting Initiative (2002). Sustainability Reporting Guidelines,
http://www.globalreporting.org/guidelines/2002/gri_2002_guidelines.pdf Corporate reporting, GRI
21/09/2004

Manual 2 - Cele Mai Bune Practici

Încărcat de

Informații document

Descriere:

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Descriere:

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Manual 2 - Cele Mai Bune Practici

Încărcat de

Descriere:

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Manual de Proceduri de Mediu şi de

Implementare a unui SMM

PARTEA a 2-a : Cele mai Bune Practici

- Managementul cianurilor 141

Referinţe şi bibliografie adiţională 255

O componentă esenţială a oricărui SMM este reprezentată de procedurile pentru:

• Organizarea şi responsabilităţile pentru funcţiile de mediu;

Un SMM furnizează o metodă structurată care oferă conducerii o vedere şi un control

Ce înţelegem prin cele mai bune practici?

Principiile celor mai bune practici includ:

• Dezvoltare durabilă din punct de vedere ecologic;

Cum au fost stabilite cele mai bune practici?

Codurile de procedură existente sunt în general orientate pe un anumit sector, cu scopul de

Cât costă cele mai bune practici?

pentru protecţia mediului, monitorizare) sunt estimate la 5% din costurile de capital şi

Cum sunt prezentate cele mai bune practici în Manual?

• O descriere a aspectului respectiv, cu referire la contextul românesc

Listele de control (elaborate după seria de broşuri "Sustainable Minerals" publicate de

• identifica zonele în care principiile, sistemele şi operaţiile de mediu pot fi

Manualul furnizează de asemenea o gamă largă de studii de caz ilustrative care

Principiile Fundamentale pentru sectorul minier (Ghidurile pentru sectorul minier de la

1. Să recunoască managementul de mediu ca fiind o prioritate înaltă, în special în timpul

În încercarea de a îndeplini această misiune şi de a dezvolta industria noastră într-o manieră

1. Integrarea consideraţiilor privind dezvoltarea durabilă în procesul de luare a deciziilor al

2. Implementarea practicilor de afaceri etice şi sistemelor de administraţie viabile.

3. Facilitarea şi încurajarea produselor şi proceselor responsabile pentru proiectarea, folosirea,

4. Sprijinirea dezvoltării şi implementării unor abordări viabile, bazate pe dovezi ştiinţifice în

5. Încercarea de a îmbunătăţi continuu sănătatea şi siguranţa noastră şi performanţa de mediu.

7. Lucrul împreună cu părţile noastre interesate inclusiv clienţii, furnizorii, contractorii,

8. Contribuţia la dezvoltarea socială, economică şi instituţională a comunităţilor în care

2. CELE MAI BUNE PRACTICI ÎN DIFERITE SECTOARE MINIERE

2.1 Rezultatele SEA privind aspectele legate de sectorul minier în România

Unul dintre rezultatele Rapoartelor de Evaluare de Mediu Sectoriale (Sector Environmental

Metale Metale Ne- Fier

Priorităţile acţiunilor de mediu privind aspectele tehnice şi de management de mediu,

fost definite pe baza rezultatelor colectării / analizei şi pe baza rezultatelor evaluării

În ceea ce priveşte managementul de mediu, prioritatea esenţială este legată de

Aceste priorităţi se bazează în principal pe obiectivele miniere existente. Pentru noile

În acord cu UMP, Ministerul Economiei şi Comerţului, consultantul a făcut o vizită la 4

Managementul deşeurilor inclusiv managementul reziduurilor de procesare, pare a fi

Sectoare minere / Selecţii pentru cele mai Cărbun Metalif Ne-

2.3 Gospodărirea apei

2.3.1 Legislaţia europeană în domeniul apei

2.3.2 Aspecte şi Impacturi de Mediu

Există numeroase exemple de halde de material excavat care nu au foste reabilitate,

3. apa din procesul tehnologic, inclusiv apa de la iazul de decantare.

Sector Drenajul apelor de mină, Apa din procesul

Uraniu Conţine sedimente, metale – în Reziduuri chimice din

Metale feroase Conţine sedimente; uneori săruri.

2.3.3 Cele mai bune practici

CĂRB METAL URANIU NE SARE

BP1 Plan de gospodărire a apei

Explorare Dezvoltare Operare Închidere

Un principiu cheie în gospodărirea viabilă a apei este reprezentat de recunoaşterea apei ca

• Activităţile miniere asupra debitului şi calităţii apei în cadrul proceselor ciclului

• Dimensiunea şi complexitatea unui plan de gospodărire a apelor de mină pe

Un sistem de gospodărire a apei de mină de pe amplasament cuprinde un număr de

Stadiu Elemente importante ale gospodăririi apei

Stadiu Elemente importante ale gospodăririi apei

Operare şi • validarea determinărilor conform proiectului şi colectarea de date pentru a reduce

CĂRB METAL URANIU NE SARE

Scurgerile de apă de suprafaţă din zonele afectate de activităţile miniere, inclusiv

Apa scursă de la ateliere, instalaţiile de spălare a vehiculelor, etc. este adesea

Apele excedentare şi scurgerile din iazurile de decantare a sterilului de preparare

evaluarea comportamentului inundaţiilor, debitele şi nivelurile maxime la inundaţii pe

identificarea elementelor obiectivului minier care pot fi afectate de inundaţii.

evaluarea pericolelor asociate cu aceste elemente. “Gravitatea” pericolului poate varia de

Elaborarea unui plan de management al riscului pentru pericolele ide inundaţie

Planurile de management al riscului în caz de inundaţii trebuie să fie specifice pentru

Dacă planul de management al riscului de inundaţii include lucrări de rezistenţă, trebuie

Elementele de proces sunt: ¾ Toate limitele de operare ar trebui

Risc operaţional – accidentele, ¾ Evaluarea

Rezultatele monitorizării iniţiale Cele mai bune practici pentru

Precipitaţii pe amplasamentul gospodărire a apei.