ECHILIBRUL ACIDO-BAZIC

Noţiuni generale despre pH-ul unei soluţii

Deoarece ionii de H+ dintr-o soluţie sunt foarte puţini, Sorensen a propus ca reacţia unei substanţe să fie
exprimată prin simbolul pH (puterea ionilor de hidrogen).
Apa pură, la 25○C disociaza foarte putin, numărul de ioni de H + fiind egal cu cel de OH-, ceea ce corespunde unei
concentratii de 0,000.0001Eq/L; aceasta înseamnă că apa pură este o soluţie neutră, adică are pH =7.
In mod arbitrar se consideră că:
- mediul acid este cel in care concentratia H+ > concentraţia OH- , iar pH este < 7;
- mediul alcalin (bazic) este cel in care concentraţiaOH- > concentraţia H+, iar pH este 7-14.
Un acid este o moleculă sau ion care poate elibera, ceda ioni de H+.
O bază este o moleculă sau ion care poate accepta ioni de H+.
Tăria unui acid sau a unei baze se definesc prin pk a şi pkb, care este pH-ul mediului la care jumatate din acidul
sau baza respectivă sunt disociate. Cu cât pka este mai mare, cu atât acidul este mai puternic. De exemplu, acidul
lactic are pka = 3,8, adica la pH=3,8 jumătate din acid este disociat. La pH-ul organismului, care este 7,4, întrega
cantitate de acid lactic este disociată. Deci, acidul lactic este un acid puternic pentru organism, putând induce o
acidoza metabolică puternică.

În cadrul homeostaziei generale a organismului, menţinerea echilibrului acido-bazic este esenţială, deoarece toate
reactiile organismului se desfasoara in mediu apos fiind foarte mult influenţate de concentraţia H+.
Ionii de H in exces pot accelera sau incetini reactiile biochimice ale organismului prin modificarea încarcăturii electrice
şi a proprietăţilor proteinelor.
În plus, enzimele şi sistemul nervos îşi desfasoara activitatea în mod optim numai între anumite limite de pH.
De aceea, mentinerea in limite normale a concentratiilor ionilor de H din sange si celelalte lichide ale organismului
este indispensabila pentru buna functionare a organismului.
Valori normale:
-sange arterial - 7,40 (valorile sunt determinate in plasma);
-sange venos - 7,35 (mai mult CO2 si cataboliti)
-limite extreme ale pH-ului sanguin 7 - 7,8 (au fost readuse la viata si persoane aflate in coma diabetica care aveau
pH =
- intracelular: 6,9 - 7,3 (6,9 în muşchi).

Variaţii fiziologice - în funcţie de:

→ vârstă: - de obicei la nou născuţi şi copii este mai alcalin (7,42) -favorizeaza procesele anabololice, deci creşterea;
-la varstnici–este mai acid deoarece predomina procesele catabolice, dar şi
prin inrautatirea conditiilor de hematoza pulmonara si de schimb tisular; acidoza de varsta se adauga la
acidoza din somn determinând decese in primele ore ale diminetii, cand organismul este pus in cele
mai proaste conditii metabolice.
→ fazele digestiei: -in timpul digestiei gastrice ,pH-ul este mai alcalin datorita eliminarii H+ sub forma de H
-digestia intestinala –pH-ul usor acid, deoarece se foloseste HCO-3 pentru generarea sucului
intestinal
→ ritmul nictemeral: noaptea si dimineata pH-ul este mai acid, datorita acumularii nocturne de CO2, prin scaderea
excitabilitatii centrilor nervosi in somn;
→ altitudine: pH mai alcalin = alcaloza fiziologică de altitudine. Scăderea pO 2 provoacă hiperventilaţie şi eliminare de
CO2.

MECANISME DE CONTROL ALE CONCENTRATIEI DE H +

I. Sisteme chimice = sistemele tampon
II. Sisteme biologice – organe - plamanii, rinichiul, ficatul, tubul digestiv, tegumentele

Un sistem tampon este un cuplu format din:

- acid slab + sarea lui cu o bază tare (ex. H2CO3/ NaHCO3) – se opune agresiunii acide;
- bază slabă + sarea ei cu un acid tare – se opune agresiunii bazice.

1
În organismul uman, ameninţat permanent de acumularea unor cataboliţi acizi (principalul catabolit acid care se
formează este CO2) se întâlneşte mai ales primul tip de sisteme tampon.
Sistemele tampon pot neutraliza atat substante acide cat si bazice si previn cresterea sau scaderea pH-ului,
deoarece pot accepta sau pot ceda ioni de H.

Tipuri de sisteme tampon:

1. ST plasmatice: H2CO3/ NaHCO3; NaH2PO4/Na2HPO4 (fosfat monosodic/fosfat disodic); proteine libere/proteinat de
Na. Proteinele plasmatice se comporta ca sisteme tampon, deoarece atât grupele carboxilice(acide), cat si cele
aminice (bazice) disociază.

2. ST intracelulare:
-eritrocitare: - HHb/KHb (Hb redusa/hemoglobinat de potasiu);
- HbHO2/KhbO2 (oxiHb/oxihemoglobinat de potasiu);
- KH2PO4/K2HPO4 (fosfat monopotasic/fosfat dipotasic).
- din alte celule:
- proteine libere/proteinat de K
- KH2PO4/K2HPO4 (fosfat monopotasic/fosfat dipotasic).
Puterea de tamponare a unui sistem tampon depinde de:
-concentratia componentilor sai in solutie;
-promptitudinea cu care accepta sau cedeaza H+;
-conexiunile pe care le are cu sistemele biologice.
Dintre sistemele tampon, cele mai importante sunt: H2CO3/ NaHCO3 şi proteinele extra si intraeritrocitare.

Formarea ST bicarbonat - H 2CO 3/ NaHCO 3. Participarea eritrocitului sau fenomenul de membrană

Hamburger
Din arderile celulare rezultă CO2, care difuzează în plasmă, unde:
-o mica parte (8%) trece spontan in H2CO3;
-o mica parte se dizolva;
-ce mai mare parte patrunde in eritrocite (cca 92%).
In eritrocite, cca. 65% din CO2 se hidratează in prezenta anhidrazei carbonice (AC) şi formează H 2CO3, care
disociază rapid si spontan în H+ şi HCO-3. AC accelerează viteza de reacţie de 200 ori.
În acelaşi timp, tot în eritrocit se produce o altă reactie: Hb care se gaseste in sangele arterial sub forma de
oxihemoglobinat de potasiu (KhbO2) cedează O2 ţesuturilor. Fara O2, oxiHb trece in Hb redusa (HbH), acid de 70 de
ori mai slab decat oxiHb.
Hb redusa nu mai poate retine ionul de K pe care il cedeaza si se combina cu Cl -→KCl.
Apoi HbH se combina cu H+ rezultat din disocierea H2CO3 şi se transformă în Hb acidă (deci Hb redusa este acceptor
de ioni de H).
Ionul de bicarbonat (HCO3-) se acumuleaza in interiorul eritrocitelor rezultând un gradient de concentraţie intre
eritrocit si plasma , ceea ce va determina difuziunea HCO3- in plasmă, unde intalneste NaCl disociată (Na+ şi Cl-) si
formeaza NaHCO3.
La schimb cu gruparile bicarbonat care ies din hematie, Cl- migreză din plasma in eritrocit, impreuna cu o molecula
de apa. Se formeaza in hematie KCl. = fenomenul de membrană Hamburger sau migrarea Cl. La nivelul capilarelor
pulmonare fenomenul se inverseasa, adica Cl trece din eritrocit in plasma. De asemenea, CO 2 trece din capilar in
alveole si se elimină. Concentratia NaHCO3 din plasma = 24-28 mEg/l sau 60 voume CO2.
O parte din CO2 ajuns in eritrocit se combină cu Hb şi formează carboHb sau carbamatul de Hb, care, ajuns la
plămâni se elimină (vezi figura).

Rolul aparatului respirator în menţinerea echilibrului acido-bazic.

Ventilatia contribuie esential la mentinerea pH-ului sanguin, ea adaptandu-se permanent la variaţiile pCO2.
Agresiunea acida (creşterea pCO2) va determina prin sistemele tampon o producţie crescuta de acid carbonic, care
disociaza rapid in H2O si CO2. Cresterea presiunii CO2 va determina hiperventilatie prin stimularea centrilor
respiratori, care va realiza corecţia (neutralizarea) pH-ului într-un timp de 1-15 min..

2
Agresiunea alcalina → bicarbonatul sanguin va creste, centrul respirator va fi mai putin excitat→ scade frecventa si
amplitudinea miscarilor respiratorii → se retine CO2, care va genera H2CO3 şi va tampona excesul de baze.

Rolul rinichiului în menţinerea echilibrului acido-bazic.

Rinichiul are un rol fundamental in reglarea concentratiei ionilor de H pentru ca realizeaza eliminarea H + in exces prin
secretie activa a H+ la nivelul celulelor tubulare, în acelasi timp recuperând si refacând bicarbonatul. Corectia este
lenta (in 1- 3 zile), dar completa.
Secretia activa a H+ in celulele tubulare se pare ca are loc prin 2 mecanisme :
- hidratarea CO2:
CO2 din sânge difuzează în celula tubulară, unde se hidratează în prezenţa AC cu formare de H2CO3. Acidul carbonic
disociază rapid şi spontan în HCO3- care se reântoarce în sânge şi H+ care este secretat activ în lumenul tubular,
unde va fi preluat şi tamponat de ST (vezi figura)
- mecanism redox:
În celula tubulară, apa disociază în H+ care va fi secretat activ în lumen şi OH - care se combină cu CO2 venit din
sânge, în prezenţa AC, rezultând HCO3- care este recuperat în sânge (vezi figura)
Neutralizarea şi eliminarea ionilor de H la nivel renal se face prin intervenţia sistemelor tampon urinare, rinichiul
având 3 ST: bicarbonat, fosfat şi sistemul ionilor de amoniu. Primele doua provin din plasma, iar cel de-al treilea este
propriu .
1. ST urinar al bicarbonatului :
Acizii rezultati in urma metabolismului celular se leaga in plasma de bicarbonatul de Na (acid+NaCO 3) rezultând
bicarbonat acid de Na care se filtreza. În mod normal, toata cantitatea de ion bicarbonic filtrata este reabsorbita prin
schimb ionic intre H+ secretat de celulele tubulare si ionii de Na care ajung in urina tubulara.
Bicarbonatul acid de Na care ajunge în lumenul tubular se disociaza in Na + si HCO3-. Anionul bicarbonic se leaga de
H+ secretat de celulele tubulare rezultând H2CO3, care sub influenta AC trece in CO 2 (reabsorbit in celulele tubulare
si apoi in sange) si H 2O care se elimină.
În schimbul ionilor de H secretaţi activ, în celula tubulară intră Na +, reabsorbit apoi în plasmă. De asemenea, anionul
bicarbonic rezultat în celula tubulară este reabsorbit în plassmă.
Prin urmare, pentru fiecare ion de H eliminat se reţine (deci se recuperează) în sânge un ion de Na şi unul de
bicarbonat.
Concentratia bicarbonatului in filtratul renal este de 24mEq/l, debitul fiind de 3 mmoli/min.
Debitul secretiei de H+ = 3,5 mmoli/min., cu 0,5 mmoli mai mare decât cel de bicarbonat. Rezultă un surplus de 0,5
mmoli/min de H+ care rămâne netamponat în TCP, dar care va fi tamponat în TCD şi in tubii colectori de sistemul
fosfat si cel al ionilor de amoniu.
Daca concentratia HCO3 plasmatic creste > 28 mEq/l, atunci debitul de filtrare depaşeşte 3,5mmol/min (deci
depaseste si debitul de secretie al H) ceea ce inseamna ca va exista un exces de bicarbonat netamponat de H, care
se va elimina prin urina şi aceasta va deveni alcalina.
Deci, prezenta sau absenta HCO3- in urina definitiva depinde de concentratia sa plasmatica,dar si de debitul de
secretie a H+ (vezi figura).
2. ST urinar al fosfatului.
Are un rol de tomponare redus in tubul contort proximal, dar este mai intens in tubul contort distal si colector, datorita
reabsorbtiei apei si sarurilor minerale (vezi figura). Pentru fiecare H+ secretat activ se recupereaza in sange un ion de
Na si unul bicarbonic. Fosfatul monosodic reprezintă aciditatea titrabila a urinii, adica concentratia de NaOH care
trebuie adaugata in urina pentru ca pH-ul sa ajunga la 7,4.Cand pH-ul urinar scade foarte mult si fosfatul disodic a
fost complet folosit se excreta in exces creatinina, ceea ce determina cresterea eliminarilor de H+.
3. ST urinar al ionilor de amoniu
Este singurul sistem controlat direct de rinichi.
NH3 este sintetizat in majoritate in tubul contort proximal,dar si in cel distal, colector si ansa Henle din dezaminarea
glutaminei (60%), dar si a altor aminoacizi: alanina, glicina etc.
Sinteza depinde de pH-ul sangelui – in alcaloze secretia de NH 3 scade pana la 0, iar in acidoze creste de 10 ori in 2-4
zile.
NH3 difuzeaza din celula tubulara in lumenul tubular, unde se combina cu H+ liberi formand ionul amoniu, NH4, care se
combina cu anionii (Cl-) acizilor puternici formand saruri amoniacale (figura).

3
NH4 nu apare in urina alcalina, ci numai in cea acida. Daca H + nu ar fi tamponati de NH3 urinar, concentratia lor ar
creste de 1000 de ori.

Celulele parietale tubulare mai secreta activ, in afara de H+ si K+. Intre cei doi ioni exista o competitie pentru
mecanismul de secretie in urina. Pierderile de K din organism fac sa creasca eliminarile urinare de H +, inducându-se
o alcaloza metabolica de origine renala.
Hormonii corticosuprarenali - aldosteronul stimuleaza secretia activa de H+, dar si eliminarea de K+

Rolul ficatului în menţinerea echilibrului acido-bazic.

1. Neutralizeaza produsii de absorbtie intestinala cu reactie acida veniti pe calea venei porte;
2. Transforma aminoacizii in glucoza prin gluconeogeneza;
3. Resintetizeaza glicogenul din acidul lactic;
4. transformă acidul aceto-acetic si beta hidroxibutiric in acetona.
5. Dezaminează aminoacizii si face sinteză de uree.

Rolul tubului digestiv în menţinerea echilibrului acido-bazic.

1. alcalinizează mediul intern prin utilizarea H+ în sinteza HCl;
2. acidifică mediul intern prin producţia de HCO3- de către pancreas;
3. elimina prin fecale substante de catabolism.

Rolul tegumentelor în menţinerea echilibrului acido-bazic.

Participa la eliminarea acidului lactic in cursul efortului fizic, prin secretie sudorala.

INVESTIGAREA ECHILIBRULUI ACIDO-BAZIC

În evaluarea perturbarilor balantei acido-bazice este important sa se cunoasca: pH-ul si concentraţia anionului
bicarbonic.
Concentratia plasmatica a HCO3- nu poate fi masurata direct, dar se poate determina pCO 2 cu ajutorul unui pH-metru
cu electrozi de sticla si apoi din ecuatia Henderson-Hasselbach sa se calculeze concentratia HCO3-
PH = pKa+log HCO3- /H2CO3. În aceasta ecuatie H2CO3. este de fapt pCO2, care in conditii normale are valoarea de
40 mmHg sau in mEq/l - se inmultesc mmHg cu 0,03 (care este coeficientul de difuzibilitate al acestui gaz=1,25mEq/l.
La pH = 7,4 ,aceasta ecuatie este:
24mEq / l
7,4 = 6,1×log 1,25mEq / l = 20/1. Atata timp cat raportul ramane la aceeasi valoare, indiferent de valoarea
absoluta a HCO3 si CO2, pH-ul rămâne normal.

Concentratia HCO3-:- cand se exprima in mEg/l = bicarbonat standard; valoarea normala = 24- 28mEg/l
- cand se exprima in volume de CO2% = rezerva alcalina; valoarea normala=60 volume de
CO2%
Cea mai completa informatie privind echilibrul acido-bazic este furnizata de investigatia Astrup (savant
danez),combinata cu utilizarea monogramei Sigard-Andersen.

Parametrii Astrup:
1. pH-ul actual = pH-ul determinat al sangelui de cercetat; valori normale: 7,38-7,42.
2. pH-ul standard = 7,38-7,42-indica marimea acestui parametru in conditii standard: pCO2 = 40mmHg, temperatură
de 37 grade C, saturaţie in O2 a Hb = 100%
3. Bicarbonatul standard = 24-28mEg/l; se măsoară în aceleaşi condiţii standard.
4. pCO2 = 40mmHg sau 1,25mEq/l;
5. Baze tampon = concentratia tuturor bazelor care intervin in captarea H+, (hemoglobina, proteine, fosfati etc.).
Valoarea normala=46-52mEq/l. Bazele tampon scad în acidoze şi cresc în alcaloze.
6. Baze exces indica deficitul de baze cand valoarea este negativa sau excesul de baze cand valoarea este pozitiva;
valoarea normala = -2 la +2. Au valori pozitive în alcaloze şi negative în acidoze.
7. Bicarbonatul actual = valoarea HCO3- in sangele de cercetat. Valoarea normala = 24-28mEq/l.

4
TULBURARILE ECHILIBRULUI ACIDO-BAZIC
-Acidoze pH <7,38
-Alcaloze pH >7,42
Cauzele pot fi: respiratorii, metabolice sau mixte
În functie de gradul lor de compensare chimico-biologica sunt: necompensate, partial compensate,compensate.
1. Acidoza respiratorie se instalează ca urmare a scaderii ventilatiei pulmonare prin:
-deprimarea centrilor respiratorii in afectiunile neurologice;
-afectiuni pulmonare cu reducerea parenchimului pulmonar;
-scaderea capacitatii de difuziune alveolo-capilara.
Se caracterizeaza prin acumulare de CO2 in sangele sistemic si in tesuturi:
- creşte pCO2 >45mmHg (hipercapnie);
- scade pH-ul < 7,38
- creşte HCO3- > 38mEq/l. Initial acesta creste pentru a tampona excesul de H + (1mEq/l pt fiecare 10mmHg
crestere a pCO2 ; daca hipercapnia persista, HCO3- creste şi mai mult deoarece excesul de H + este
eliminat renal ca saruri de amoniu, eliminare care se realizeaza cu o crestere a absorbtiei de HCO 3- =
acidoza respiratorie cronică.
- raportul HCO3-/H2CO3 este scăzut < 20
Compensarea se face pe cale respiratorie şi renală.
Compensarea respiratorie - cresterea PCO2 in sangele arterial determina stimularea centrilor respiratori şi
hiperventilatie, care va permite eliminarea crescuta de CO2 si H2O la nivelul plămânilor.
Compensarea renala: creste eliminarea de H+ cu ajutorul ST renale = urini acide. Ca urmare a eliminarii de H+ se
reabsoarbe HCO3-, care este deja crescut in plasma. Cresterea reabsorbtiei de HCO3- determina o excretie crescuta
de Cl- in urina rezultând o scădere a Cl in plasma, proportional cu cresterea concentratiei de bicarbonati.

2.Alcaloza respiratorie -se caracterizeaza prin scaderea primara a pCO 2 < 35 mmHg (hipocapnie), care induce o
crestere a pH-ului > 7,42
Poate fi intalnita in conditii:
-fiziologice – altitudine. La 4900m, pCO2 scade la 49 mmHg (normal -100 mmHg), iar presiunea
atmosferică la 410 mmHg, ceea ce determină polipnee, apoi hiperventilaţie cu pierdere de CO2.
-patologice -hiperventilatia cronică datorata hipoxiei din anemii, boli cardio-vasculare, etc.
Paraclinic :
- pH >7,42
- scade pCO2 < 35mmHg
- scade HCO3- < 24mEg/l
- raportul: HCO3-/H2CO3 este crescut > 20
Compensarea respiratorie: Scăderea pCO2 în sângele arterial determină o mai slabă stimulare a centrilor respiratori –
hipoventilaţie şi reţinere CO2.
Compensarea renală: scăderea secreţiei de H+ detrmină şi scăderea reabsorbţiei de HCO 3-, care se elimină urinar =
urini alcaline. In paralel apare o crestere a reabsorbtiei renale de Cl - care trece in plasma pentru a compensa pirderile
de HCO3-. Mecanismul renal determina o scadere a concentratiei HCO 3- in sange, in ciuda faptului ca acesta era deja
sub limitele normale.

3. Acidoza metabolica
Apare ca urmare:
- a producţiei crescute de acizi: uric, sulfuric, fosforic, rezultati din catabolismul proteic; ac lactic si succinic -
din metabolismul glucidic;ac grasi si corpi cetonici - din metabolismul lipidic;in boli ca: - DZ- productie de ac
beta-hidroxibutiric,ac aceto-acetic;stari toxicoseptice, efort fizic exagerat-ac lactic, etc..
- a pierderii de baze: diaree, fistule intestinale sau pancreatice, stare de soc septic. Se pierde HCO 3- ; se
isoteste de hipercloremie.
- a scăderii eliminării de acizi.
Paraclinic:
- pH < 7,38;
- pCO2 > 40mmHg

5
 - bicarbonat < 24mEq/l - deoarece este folosit pentru compensarea rapida; scăderea HCO3- va duce la
scaderea filtrarii renale de bicarbonat, astfel incat numai o parte mica din secretia acida tubulara va fi
tamponata; restul secretiei tubulare acide este tamponata de sistemul fosfat si amoniac→urini acide, cu
aciditate titrabila crescuta; poate avea consecinta grave asupra echilibrului hidroelectrolitic - se pierd
Na,K,Ca,care antreneaza si apa=deshidratare. Acest tip de dezechilibru se întâlneşte frecvent în diabetul
zaharat decompensat.

4. Alcaloza metabolică
Apare datorită acumulării primare de baze sau pierderii de acizi
Paraclinic:
- pH > 7,42;
- pCO2 < 35mmHg
- bicarbonat > 28mEq/l
- urini alcaline
Compensare: - chimică: bazele vor reactiona cu acidul carbonic rezultând H2O şi HCO3- - eliminat renal
- respiratorie: creşterea pH-ului→inhiba centrul respirator – hipoventilatie - acumulare de CO2 in sange
- renala: creste eliminarea de HCO3- prin urina - urina devine alcalina, cu pH maxim alcalin= 8; pt a se
mentine neutralitatea electrica, impreuna cu HCO3 se elimina si H+ si K+, concentratia acestora in sange
scăzând; eliminarea unei urini alcaline are drept efect adaugarea de H+ in sange – pH-ul plasmatic scade
catre 7,4 (deci se corectează)