MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI TINERETULUI REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA.FACULTATEA RELAȚII INTERNAȚIONALE ȘTIINȚE POLITICE ȘI

ADMINISTRATIVE.DEPARTAMENTUL ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ.

REFERAT
TEMA:CLASELE SOCIALE

A EFECTUAT:Carpov Victoria

A VERIFICAT:Spătaru Tatiana d.hab. în sociologie

 Cuprins:
1.Introducere.

2.Definirea.

3.Metodele de identificare a claselor sociale.

4.Structura claselor sociale.

5.Concluzie.

6.Bibliografie.
 INTRODUCERE

Sociologia cuprinde o arie de probleme de o mare complexitate și

diversitate.Abordează problemele sociale în temeiul unei paradigme,al unui ansamblu
de concepte,propoziții,metode și tehnici de cercetare, instituite ca un model de
investigaţie.Ea studiază realitatea socială dincolo de aspectele ei particulare.
Finalitatea sociologiei constă în cunoaşterea, explicarea şi înţelegerea ştiinţifică a
structurii şi funcţionării societăţii globale și tot odată , sociologia caută răspuns la o
chestiune esenţială şi anume - relaţia dintre individ şi societate sub toate aspectele.

Cercetarea asupra clasificării claselor sociale sunt tot mai mult abordate sub aspectul
cercetărilor comparative în sociologia inegalităților. Analiza dinamicii de stratificare și
inegalitate socială în contextul transformărilor și strategiilor de edificare a societății
contemporane, a bunăstării sociale se prezintă actuală și necesară în stabilirea unei
diagnoze în evoluția unei societăți în proces de globalizare.

Intensificarea inegalităților economice la nivel global, regional, național și local

favorizează apariția de noi etape sociale:

- între regiuni ale globului, țări, minorități etnice, grupe de vârstă, sexe și multe multe
alte categorii ce ne fac a fi diferiți unii de ceilalții.

Toate acestea condiționează acumularea de noi tensiuni sociale. Pe de o parte,

concentrarea resurselor financiare și materiale în cadrul unui cerc tot mai restrâns de
persoane și, pe de altă parte, extinderea fenomenului de sărăcie reprezintă factorul
perturbator al echilibrului social. Incapacitatea instituțiilor guvernamentale și a
regimurilor de bunăstare socială de a face față provocărilor lumii moderne a stimulat
dezvoltarea unor noi dimensiuni a inegalităților în distribuirea resurselor economice și
sociale. Iată de ce aprofundarea cunoștințelor despre dinamica inegalităților sociale,
înțelegerea unei mai bune interacțiuni dintre structurile sociale și transformările
instituționale, determină necesitatea aplicării unor instrumente sociologice de analiză
transversală și longitudinală în clasificarea și împărțirea societății în clase sau grupuri
fiecare dintre noi făcînd parte dintr-un grup sau clasă:

- fie student sau încadrat în cîmpul muncii,copil sau matur și în fine bogat sau faci
parte din clasa lipsită de majoritatea posibilităților.
 Clasele sociale
Clasă socială- grup numeros de oameni, cărora le sînt proprii anumite caracteristici sociale
comune, şi anume:

 acelaşi loc în sistemul producţiei sociale,

 acelaşi raport faţă de mijloacele de producţie;
 acelaşi rol în organizarea socială a muncii;
 acelaşi mod de obţinere a părţii de care dispun din bogăţia societăţii, precum aceeaşi
mărime a acestei părţi;
 conştiinţa apartenenţei la acest grup, anumite trăsături psihosociale proprii.

Noţiunea de clasă socială a fost introdusă de gînditori pre-marxişti în special de reprezentanţii

economiei politice clasice engleze, Karl Marx şi Friedrich Engels au îmbogăţit şi au dezvoltat în chip
esenţial conceptul de clasă şi teoria claselor şi luptei de clasă ca motor al dezvoltării istorice. În
cunoscuta scrisoare către J. Weydemeyer, Marx a sintetizat contribuţia sa la teoria claselor în
următoarele teze:

1) existenţa claselor este legată de anumite faze istorice de dezvoltare a producţiei;

2) lupta de clasă duce în mod necesar la dictatura proletariatului;

3) aceasta constituie trecerea la desfiinţarea tuturor claselor în orînduirea comunistă.

Scindarea societăţii în clase s-a produs pe o anumită treaptă de dezvoltare istorică, în procesul trecerii
de la orînduirea comunei primitive la sclavagism. Baza economică a apariţiei claselor a constituit-o
apariţia diviziunii sociale a muncii şi a proprietăţii private asupra mijloacelor de producţie. Datorită
locului diferit ocupat într-o anumită orînduire economică a societăţii, o clasă socială îşi poate însuşi
munca alteia. În orînduirile sclavagistă, feudală şi capitalistă societatea este scindată în clase sociale
opuse antagonic;

- clase exploatate (sclavii, iobagii, proletariatul)

- clase exploatatoare (stăpînii de sclavi, feudalii, capitaliştii).

În orice orînduire, alături de clasele sociale principale: ex. proletariatul şi burghezia în capitalism există
clase neprincipale ,clase pe cale de apariţie sau de desfiinţare, diverse clase şi pături intermediare,cum
ar fi mica burghezie în capitalism.
Clasele sociale îşi constituie un sistem de organizaţii şi inspiră concepţii, teorii sau doctrine care exprimă
şi apără cu mijloace instituţionale şi pe plan ideologic interesele clasei respective. Din existenţa claselor
cu interese opuse decurge lupta de clasă, forţă motrice a dezvoltării societăţii împărţite în clase
antagonice. În urma revoluţiilor sociale, care constituie forma cea mai înaltă a luptei de clasă, un mod de
producţie este înlocuit cu altul, iar ca urmare a schimbării modului de producţie se modifică treptat şi
structura de clasă a societăţii.
 Categoria de clasă socială deţine în concepţia materialistă a istoriei şi o importantă funcţie
metodologică, avînd o valoare operaţională pentru definirea şi analiza unor fenomene sociale
complexe ca suprastructura,statul sau puterea politică, democraţia, revoluţiile, războaiele, conştiinţa
socială, cultura.

Există diverse modalități în care ne raportăm la clasa socială. De multe ori, atunci când oamenii
vorbesc despre clasă, vorbesc în termeni de etichete culturale/sociologice.

De exemplu:

1.diferențierea claselor după preferințe,placeri,ocupații și multe multe altele;

2.un alt mod de a vorbi despre clasă, se bazează pe pozițiile economice ale claselor. Vorbim despre
clasă astfel, deoarece o vedem esențială pentru înțelegerea modului în care societatea de azi
funcţionează, și prin urmare, cum o putem schimba. Este important de accentuat faptul că definiția
clasei nu este destinată clasificării indivizilor particulari, ci în scopul de a înțelege forțele care
modelează lumea noastră, de ce șefii noștri și politicienii acționează în anumite feluri și modul în care
putem acționa pentru a îmbunătăți condițiile noastre.

Sistemul economic care domină lumea în prezent se numește capitalism. Capitalismul este în esență
un sistem bazat pe auto-extinderea capitalului – mărfuri și bani care produc mai multe mărfuri și bani.
Acest lucru nu se întâmplă prin magie, ci prin munca umană. Pentru munca pe care o facem, suntem
plătiţi pentru numai o fracțiune din ceea ce producem. Diferența dintre valoarea pe care o producem și
suma plătită în salarii este „plusvaloarea” creată tot de noi. Aceasta este păstrată de către șeful nostru
ca profit şi ori este reinvestită pentru a face mai mulţi bani, ori utilizată pentru propriile cheltuieli. Ca
acest lucru să aibă loc, o clasă de oameni trebuie să fi creată, care nu deţine nimic; ei pot folosi pentru
a face bani birourile, fabricile, terenurile agricole sau alte mijloace de producție. Altă clasă trebuie să
vândă capacitatea sa de muncă cu scopul de a achiziționa bunuri și servicii esențiale pentru a
supraviețui. Această clasă este clasa muncitoare. Deci, la un capăt al spectrului este această clasă, cu
nimic să vândă, doar capacitatea de a munci. La celălalt capăt, cei care deţin capitalul propriu pentru a
angaja muncitori să-și extindă capitalul. Indivizii în societate vor cădea la un moment dat între acești
doi poli, dar ceea ce este important din punct de vedere politic, nu sunt pozițiile indivizilor, ci relația
între clasele sociale.
 Metodele de identificare a claselor sociale.
Fiecare știință are metodele sau tehnicile sale de identificare pentru a cunoaște sau pentru a
vedea care sunt obiectivele de evaluare, care sunt caracteristicele și scopurile,cum clasificăm și
cu ce începem.Însăși cuvîntul de:

 metodă reprezintă un mod de cercetare,de cunoaștere și de transformare a realității

obiective, este calea, planul de activitate, ansamblul operatiilor mentale si concrete care
duce la un rezultat cognitiv in legatura cu fenomenele abordate.

În sociologie există două metode de identificare a claselor sociale:

1.Metoda autoaprecierii- fiecare dintre noi își stabilește încadrarea,apartenența la o anumită

clasă socială din societatea din care face parte.

E cunoscut faptul că este foarte important să te apreciezi la justa valoare, de acest factor
depinde în proporție de 99,9% succesul în relațiile cu ceilalți și în viață în general.
De ce este atât de important?

Pentru că tot ceea ce te inconjoară, tot ceea ce ți se intîmplă sunt o reflectare a stării tale
interioare, și activitatea profesională, și relațiile cu ceilalți, și felul în care ți-ai aranjat casa, si
modul de a-ți petrece timpul liber,toate sunt urmare a felului in care te raportezi la propria
persoana.

2.Metoda obiectivă- această metodă reprezintă împarțirea membrilor societății în clase sociale în
funcție de:

 mărimea venitului
 tipul de ocupație
 nivelul de instrucție.
Obiectivitatea caracterizează o relație conceptuală calificată de modalitatea existențială,
a realității reprezentate în subiect. Obiectivitatea privește mecanismele generante de realitate și
tratarea obiectului diferențiat de individ, ca diferit de o entitate obiect, independența de subiect,
ca realitate obiectivă, existența 'în afara subiectului, în afara corpului său fizic, dar și în afara
corpului său spiritual.
Structura claselor sociale

1.clasa de sus

2.clasa
mijlocie

3.clasa de jos
 Este ansamblu de modalităţi de organizare a unui grup social şi de tipuri de relaţii care
există în cadrul şi între diferite domenii ale oricărei societăţi,atît la nivelul înrudirii, cît şi la cel al
organizării economice şi politice.Studiul structurii sociale a unei societăţi încearcă să explice
organizarea şi funcţionarea sa,îmbinarea diferitelor sale părţi grupuri şi instituţii, coerenţa sa
internă, diviziunile şi contradicţiile sale evoluţia şi schimbările.

Structura socială rezultă din procesul interacţiunii oamenilor. Constituirea colectivităţilor

sociale stabile este condiţionată de cristalizarea unei anumite structuri. În societate se întâlnesc
şi „ grupuri” nestructurate, dar existenţa lor este de scurtă durată (mulţimea). Pentru a
supravieţui şi mai ales pentru a acţiona ca entitate, orice clasă umană are nevoie să dezvolte un
minimum de structurare socială . Procesul cristalizării unei structuri specifice constituie deci o
legitate pentru orice colectivitate şi prin urmare şi pentru societate în întregul său.

Pornind de la principalele componente ale sistemului social,clasele sociale se împart în trei

categorii:

1. Clasa de sus sau (clasa bogată)

2. Clasa de mijloc
3. Clasa de jos sau (clasa săracă)

1.Clasa de sus
-este clasa socială compusă din cei mai bogați membri ai societății, care dețin și cea mai mare
putere politică. Conform aceste viziuni, clasa socială superioară se caracterizează printr-o
imensă bogăție care este moștenită din generație în generație. Până în secolul XX, era folosit
mai des termenul de aristocrat”.Din această clasă fac parte cei mai bogați oameni din lume,
reprezintă 1-2% din populația globului sunt puțini în orice societate.

 Au influiență și putere politică

 Sunt moștenitori sau investitori
 Au absolvit colegii sau universități de elită
 Dețin aproximativ 50% din averea globală
 Sunt angajatori,oameni de afaceri sau industriași
 Fac prifit pe seama clasei sărace
 Au propriile norme
 Se bucură de toate placerile vieții.
Membrii clasei de sus
În știință socială clasa de sus sau bogată este grupul de oameni aflați în partea de sus a
unei ierarhii sociale.
Membrii unei clase superioare pot avea o mare putere asupra alocării resurselor și politicii
guvernamentale în zona lor. Clasa de sus reprezintă oamenii care au fost născuți cu avere. În
ciuda faptului că clasa superioară reprezintă un procent mic din totalul populației, aceasta
controlează o cantitate disproporționat de mare din averea mondială.
Caracteristica principală a clasei superioare este capacitatea sa de a obține venituri enorme de
bogăție prin tehnici cum ar fi:
- alocarea activelor, investițiile inclusive întreprinderi, imobiliare, acțiuni,obligațiuni și de
gestionare a banilor, mai degrabă decît pur șisimplu angajarea în munca salariată sau ocuparea
forței de muncă.

Principalele ocupații sunt directori în marile companii, antreprenori,investitori, speculatori,

bancheri de investiții, manageri de bani,manageri de top, celebrități.

2.Clasa de mijloc
Clasa de mijloc este o clasă socială, care cuprinde asa zisele „gulere albe”:

- functionari, lucratori,patroni, industriași,medici, profesori universitari,ingineri,

magistrați, avocați, manageri de nivel inferior și proprietarii de afaceri mici, care constituie
aproximativ o treime din populația ocupată a unei țări. Venitul acestei clase este mai mare
decât cel al clasei muncitoare, dar mai mică decât cea a clasei de mijloc-superioară (medici,
ingineri, avocați, proprietarii de afaceri de mărime mijlocie).

Această clasă, dezvoltîndu-se cu succes, contribuie la constituirea economiei de piaţă,

care este o bază pentru construirea democraţiei şi a societăţii civile în Republica Moldova
modernă, precum şi pentru a depăşi polarizarea societăţii. Fără a se baza pe clasa de mijloc este
practic imposibil să se rezolve fundamental obiectivele de consolidare şi stabilizare a societăţii
moldoveneşti şi de creare a unei baze durabile pentru dezvoltarea proceselor social-politice.
Orientările politice ale clasei de mijloc sînt îndreptate să sprijine puterea şi în virtutea acestui
fapt interesele, dispoziţiile ei încep să fie luate în consideraţie de către partidele politice şi de
businessesul mare, deoarece această clasă are nevoie de garanţii ale stabilităţii.

Relaţia dintre potenţialul inovaţional al societăţii, care este reprezentat de pătura de

mijloc şi de dezvoltarea societăţii civile are un caracter de reciprocitate şi bilateralitate. Cu cît
mai înalt este potenţialul inovaţional al societăţii, care este reprezentată de către diverse
grupuri sociale care alcătuiesc clasa de mijloc, cu atît mai cu succes se dezvoltă structurile
societăţii civile. Absenţa în societatea civilă moldovenească a unei structuri sociale dezvoltate şi
bogate, care să reflecte diversitatea intereselor diverselor grupuri şi pături ale populaţiei,
complică procesul de formare, nu numai a clasei de mijloc, ci şi a societăţii civile în
ansamblu.Procesul de dezvoltare al clasei de mijloc în Republica Moldova este unul pe termen
lung, care depinde în mare măsură de politica statului din acest domeniu. Combinînd eforturile
sale, reprezentanţii clasei de mijloc pot aduce o contribuţie semnificativă la dezvoltarea
societăţii civile, care, prin definiţie, este un sistem de autoorganizare şi de autoadministrare.
Identificarea caracteristicilor clasei de mijloc şi dezvoltarea acestuia în societatea
moldovenească contemporană, precum şi pentru determinarea poziţiei şi rolul său în
dezvoltarea societăţii civile, rămîne o prioritate strategică a tranziţiei spre o democraţie
consolidate.

Clasa de mijloc- este o clasă de oameni situată în mijlocul unei ierarhii sociale.În termenii socio-
economiei weberiene, clasa de mjloc este grupul larg de oameni în societatea contemporană
care cad socio - economic între clasa săracă și clasa bogată.Acțiunile comune a ceea ce
constituie clasa de mijloc variază semnifcativ între culture.

3.Clasa de jos
-Acestă clasă este nesigură din punct de vedere financiar cu scoruri mici pentru economii și
valorea casei,de cele mai dese ori sau aproape întotdeaunaprovin dintr-o familie de
muncitori.este clasa de persoane angajate pentru salarii,mai ales în munca manuală sau
industrial.

Clasa săracă, muncitoare, așa cum este numit uneori, clasa care este nevoită să lucreze pentru
salarii sau primeşte ajutor social, dacă nu poate găsi de lucru sau sunt prea bolnavi sau în vârstă
să muncească pentru a supraviețui. Noi ne vindem timpul și energia unui șef pentru beneficiul
acestuia. Munca noastră este baza acestei societăți. Faptul că această societate se bazează pe
munca pe care o facem, totodată storcând tot din noi pentru a-şi maximiza profitul este cea ce
o face vulnerabilă.

Când suntem la serviciu, timpul nostru și activitatea nu este a noastră. Trebuie să ascultăm
ceasul cu alarmă, timpul, managerii, termenele și obiectivele. Munca preia cea mai mare parte
a vieții noastre. Este posibil să ne vedem managerii mai mult decât ne-am vedea prietenii și
apropiații lucrînd mult dar pe bani puțini.Chiar dacă ne bucurăm de părți ale muncii noastre, o
simţim ca pe ceva străin, asupra căruia avem foarte puţin control. Acest lucru este valabil
indiferent dacă vorbim despre munca în sine sau cantitatea de ore, pauze, timpul liber.

Munca fiind forțată asupra noastră ca și cum această ne obligă să rezistăm. Angajatorii și
șefii doresc să obţină valoarea maximă de muncă de la noi, din cele mai lungi ore, pentru puțină
plată. Noi, pe de altă parte, dorim să fim în măsură să ne bucurăm de viața noastră, nu vrem să
fim suprasolicitati, și vrem mai puține ore și plată mai mare. Acest antagonism se află în centrul
capitalismului. Între aceste două părți este o împingere și tragere: angajatorii taie plata, cresc
numărul orelor, accelerează ritmul muncii. Dar noi încercăm să rezistăm: fie ascuns și individual
prin a lua-o ușor, pauză, discuţii cu colegii, concedii medicale, plecand devreme. Sau putem
rezista deschis și colectiv prin greve, ocupații, etc. Aceasta este lupta de clasă. Conflictul dintre
acei dintre noi care trebuie să lucreze pentru un salariu, şi angajatorii noștri și guvernele, care
sunt adesea denumiti clasa capitalistă, sau „burghezia” în jargonul marxist. Prin rezistența
impunerii muncii, spunem că viețile noastre sunt mult mai importante decât profiturile șefului
nostru. Astfel de atacuri fac parte însăși din natura capitalismului, în care profitul este cel mai
important motiv pentru a face ceva, și subliniază posibilitatea unei lumi fără clase și fără ca
mijloacelor de producție să fie în proprietatea privată. Suntem clasa muncitoare, rezistând prin
propria noastră existență. Suntem clasa muncitoare, luptând împotriva muncii și clasei.

Aceste trei categorii sunt cu totul incompatibile între ele

- idealul celor din clasa bogată este de a rămîne unde sunt sau de a se îmbogăți.

-idealul celor din clasa mijlocie este de a lua locul celor din clasa bogată.
Și în fine:

-Idealul celor din clasa săracă,este atunci cînd se întîmplă ca aceștia să aibă un scop în viață
pentru că este caracteristic celor săraci faptul că sunt în prea mare măsură copleșiți de
greutățile viețiiii pentru a mai fi conștienți și de altceva în afară de existența lor zilnică este
desființarea tuturor diferențelor între oameni și crearea une societăți în care toți să fie egali.

Concluzie:
De-a lungul istoriei între cele trei clase sa desfășurat o luptă continuă, întotdeauna a existat
aristocrați –bogații de azi și sclavi –săracii de azi și sigur cei aflați la mijloc pentru că fiecare își
dorește un trai decent fără neajunsuri,lupta pentru bani și putere a existat de la începuturi
numai că sau schimbat obiectul și valorile,și împotriva voinței acest fenomen nu se va schimba
nici în următorii ani nici în următoarele secole,aceasta nu ar fi posibil pentru că a fi mai superior
decît ceilalți este o boală incurabilă pentru unii și invers unii nu doresc să muncească sau să
depună efort pentru a deveni cineva pentru a se realiza aceștia de cele mai dese ori sunt viitorii
maturi născuți într-o familie social vulnerabilă.

Vorbind despre clasă într-un sens politic nu are legătură pe ce punem accentul, ci cu conflictul
de bază care definește capitalismul – acei dintre noi care trebuie să lucrăm pentru un trăi
versus- cei care profită din munca pe care o facem.
 Bibliografie
-PROCESE DE STRATIFICARE SOCIALĂ ÎN REPUBLICA MOLDOVA: PARTICULARITĂȚI ȘI TENDINȚE
Chişinău: Tipografia Sirius, 2012.

-Enciclopedie Moldovenii (m.moldovenii.md)

-revista de sociologie.ro

-Dicționar politic(Arhiva Marxiștilor pe internet)

-Wikipedia