UNIVERSITATEA DE ŞTIINTE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ

VETERINARĂ A BANATULUI “REGELE MIHAI I AL ROMÂNIEI”

TIMIŞOARA

CABALINE

Disciplina: Creşterea Animalelor

An II, Sem I, MV, 2018-2019

Student, An II, MV:

Nume: Ciobotaru Ionela Livia
Grupa: 2.2.07

Coordonator:
Prof. Dr. Matiuti Marcel
 Cuprins

1. Importanta creşterii cabalinelor

2. Rasele de cabaline

3. Evaluarea aptitudinilor

4. Îngrijirea cailor - de la vârsta de un an la cea de dresaj

5. Dresaj şi antrenament
1.Importanta creşterii cabalinelor
Munca sau forţa de tracţiune este principala producţie de economica realizata de cabaline in
condiţii de eficienta, cu consum redus de energie.
Avantajele folosirii cabalinelor fata de mijloacele mecanizate sunt:
 Pentru producerea de energie valorica eficienţa, resursele furajere din fermă, spre deosebire de
mijloacele mecanizate
 Îşi dozează efortul in funcţie de greutatea tracţională, in timp ce mijloacele mecanizate realizează
consum foarte mare de carburanţi
 Prin folosirea raţionala se autoreglează si nu se degradează, decât după o perioada mare de timp
 Nu se degradează in timpul perioadelor de nefolosire
 Produc gunoi de grajd tot timpul anului
Dezavantajele in folosirea cailor de munca sunt:
 Productivitatea scăzuta in raport cu mijloacele mecanizate
 Puterea si viteza reduse si limitate
 Hrănirea si îngrijirea permanenta inclusiv in perioada de nefolosire
 Consumul sporit de energie dinamica pentru autodeplasare si activitatea celorlalte funcţii interne
In românia ,carnea de cal era inclusa la categoria „carne si alte specii” si se folosea in cantităţi
reduse pentru prepararea diferitelor mezeluri. La noi, laptele de iapa nu se foloseşte in alimentaţia umana.
Pielea de cal este folosita ca materie prima pentru industria încălţăminte, marochinăriei si pentru confecţia
harnaşamentelor. Parul din coama si din coada se foloseşte, in funcţie de lungime, pentru confecţionarea
perilor, arcuşurilor, sitelor de morărit, saltelelor, pernelor de scaun
Gunoiul de cal se foloseşte ca ingrăsământ natural, mai ales in legumicultura si ca principal
component al compostului folosit ca suport de creste in ciupercării

2.Rasele de cabaline

A. Rase culturale
Uşoare

Rasa Arab. Conformaţia generala, eleganta si sobritatea ţinutei.

Constituţia este fina, iar temperamentul vioi. Se remarca prin calităţi excepţionala in ceea ce priveşte
viteaza si rezistenta ,la care se adaugă pretenţiile scăzute fata de condiţiile de mediu.

Varietate gidran se caracterizează prin exteriorul armonios, elegant,

graţios si util proporţionat. Calul Ghidran s-a format în herghelia Imperiului Austro-Ungar. La baza
formării calului Ghidran a stat armăsarul arab ''Syglavy-Gidran''. Prima linie a fost creată în 1863 de
armăsarul Ghidran XXI din care au derivat subliniile Ghidran XXIII (n.1878) şi Ghidran XXIV (n.1880)
create la Rădăuţi. Înălţime 155 - 170 cm Culoare obişnuit roib cu numeroase pintenogeli Caracteristicile
rasei. Cap mic şi cu aspect uscăţiv, fruntea largă, privire vioaie. Gîtul este lung, împodobit cu o coamă
mătăsoasă. Spinare şi şale largi, scurte şi drepte.
 Intermediare

Rasa Lipiţan se foloseşte pentru tracţiune uşoară. Lipiţanul este frumos,

bine proporţionat , mobil si expresiv. Calul lipiţan are capacitatea productive ridicata si este capabil sa
realizeze o producţie energetica economică ,îmbinând in mod armonios forţa cu viteza, putând greutăţi
mari, pe distanţe lungi. Calul lipiţan are capacitatea productiva ridicata si este capabil sa realizeze o
productie energetica economica, îmbinând mod armonios forta cu viteza, putand tractiona greutati mari pe
distante lungi, in unitatea de timp.
Rasa Trăpaşul Romanescse pot deplasa, in alura de trap, pe distante mari, pe drumuri de tara,
neasfaltate, dezvoltând o apreciabila forţa si rezistenta de fond specifica. Este bun ameliator al raselor
locale de cabaline din zona colinara din Câmpia Olteniei, Munteniei, Dobrogei. Metişii cu iepele locale
prezintă avantajul ca sunt mai puţin prietenoşi la condiţiile de hranire si îngrijirea si au capacitatea
energetică superioară părinţilor.
Grele
Rasa Ardenez este reprezentantul tipic pentru transporturi grele, pe distante scurte. Este o masa
masiva, cu talia de 155+162 cm si cu greutatea corporala cuprinsa intre 700 si 1000Kg.Constitutia
robusta, temperamentul vioi si caracterul docil , animalul exprimând multa forţă si posibilitatea de
deplasare uşoara. Poate tracta de pana la cinci ori propria greutate corporala, uneori si in alură de trap.

Rasa Semigreu romanesc a fost omologata in anul 1985 si s-a

dovedit a fi utila pentru lucrările di agricultura si pentru transporturile grele, datorita forţei remarcabile,
dezvoltata atât in alura de pas, cat si in alura de trap. Este destul de precoce, la vârsta de 3 ani tineretul
realizând 96+98% din dezvoltarea adultului. Capacitatea de tracţiune este remarcabila putând tracteze de
3+4 ori propria greutate corporala.

B. Rase naturale

Rasa Huţu este cea mai veche rasa autohtona, formata in condiţiile
pedo-climatice specifice zonei muntoase a Carpaţilor din nordul tarii. Este un cal de talie mica , de numai
137 cm, cu o greutate corporala medie de 400Kg. Puţin pretenţios la condiţiile de hrana si îngrijire,
dovedeşte mare longevitate, putând desfăşura activităţi de munca si de reproducţie pana la vârsta de 25
de ani.
C. Rase de tranzacţie
Sunt caii amelioraţi cum sunt calul de Banat, calul Ardelenesc, calul de Fagăras, calul
Ialomiţean , calul Dobrogean, calul ameliorat de munte. Sunt caii de constituţie robusta ,temperament
vioi, caracter bun si cu pretenţii modeste la hrana. Sunt rezistenţi la boli, la intemperii si la efort prelungit.
 3.Evaluarea aptitudinilor

Studiul si aprecierea exteriorului , a proporţionalităţii corporale pot constitui pentru fermierul-

crescător de cai unul din mijloacele folosite pentru stabilirea aptitudinilor zoo-economice si a valorii
biologice a fiecărui individ , in procesul de selecţie si de amelionare a cabalinelor de munca din
ferma.Aprecierea aplomburilor. Amplomburile membrelor anterioare sunt considerate corecte atunci când
lina verticala ,coborâta din punctul spetei si privita din fata, împarte regiunile piciorului in jumătăţi egale
si cade pe pământ puţin înaintea de vârful copitei.

i.

Formarea corporala poate fi apreciata privind animalul din profil, dinaintea sau dinapoi, precum si din
plan orizontal, Din profil, in funcţie de raporturile dintre talie si lungimea trunchiului, deosebim: formatul
corporal pătrat, formatul înalt si formatul dreptunghiular, forme ce variază in funcţie de tipul
morfologic ,rasa, sex, vârsta, condiţiile de creştere si îngrijire.
Sunt cunoscute patru tipuri de constituţie, si anume: fina, robusta sau compacta rasele Lipiţan,
Nonius, Semigreu, afânata si grosolana rasele Ardenez, Pinzgau.
Pentru caii de munca se caracterizează prin corpolenta bine proporţionată si armonioasa, constituţie
robusta, musculatura bine dezvoltata si ferma, membre relativ scurte, dar bine conturate ,antebraţ lung si
musculos, fluier scurt si compact copita de mărime mijlocie.
La cai se întâlnesc patru tipuri de temperament si sistem nervos
 Tipul puternic, echilibrat, mobil cu temperament vioi se dresează si se antrenează uşor
 Tipul puternic dar neechilibrat cu temperament hipersensibil sunt instabili nervoşi greu de
stăpânit
 Tipul puternic echilibrat inert , cu temperament liniştit manifesta echilibru intre excitaţie si
inhibiţie ,blândeţe sensibilitate si viociune moderate
  Tipul nervos ,pasiv ,cu temperament limfatic manifesta excitaţie si inhibiţie slabe, au reacţii
lente , scurte si trecătoare
La cabaline se pot manifesta doua tipuri de caracter: caracter bun (docilitate, supunere uşoară si blândeţe)
si caracterul rău (nesupunere ,retivitate si agresivitate)

4. Recunoaşterea culorilor la cabaline

Culoarea sau roaba este data de natura pigmentului de repartizare a acesteia in structura fibrei de
par.
 Culoare neagra atât parul de acoperire cat si parul de protecţie sunt de culoare neagra. De obicei
caii negrii au la fătare culoare cenuşie dar după prima năpârlire devin negrii
 Culoarea alba sau blana atât parul de acoperire cat si cel de protecţie sunt de culoare alba
 Culoarea roiba parul de protecţie cat si cel de acoperire au culoarea roşcată de diferite noanţe
 Culoarea izabela parul de protecţie cat si cel de acoperipe au culoare galbena
 Culoarea murga parul de protecţie este negru si cel de acoperire este brun roşcat
 Culoarea şarga parul de protecţie este negru iar cel de acoperire este galben
 Culoarea şoricie parul de protecţie este negru iar cel de acoperire este gri
 Culoarea vânătă este data de amestecul de fire albe si negre in proportii diferite
 Culoarea piersicie este un amestec de fibre albe ,roşii si negre in diferite proporţii
 Culoarea deresa este amestec de fire albe, roşii si negre asociate in diferite proporţii atât in roaba
cat si in coama si coada
 Culoarea bălţată este formata din zone marii clar delimitate, cu parul pigmentat diferit
 Culoarea pestriţă consta in pete de culoare închisă, roşii sau negre de forma circulara cu diametrul
de 2-3 cm desemnate in roba de culoare deschisa ,de obicei alba

4. Îngrijirea cailor - de la vârsta de un an la cea de dresaj

Alimentaţia

pentru cai din rase uşoare şi intermediare

pentru cai din rase de muncă

 Exemplu de raţii :

Îngrijirile corporale

Pansajul se execută zilnic numai în perioada de stabulaţie (iarna), vara acesta fiind lăsat pe seama
factorilor naturali şi se rezumă doar la îndepărtarea impurităţilor ce stânjenesc animalul.
Controlul şi toaletarea copiteor se face obişnuit la 4-6 săptămâni sau ori de câte ori este nevoie în cazul
corectării unor defecte de creştere ale copitei. Copitele albe, cele cu cornul subţire şi puţin rezistent, se
pot proteja prin aplicarea unor potcoave uşoare şi slab bătute, prinse în 2-3 caile mici (în afara liniei albe
a copitei).
Mişcarea

Mişcarea se face în câte două reprize zilnice a câte 45-50 minute la tineretul între 1-2 ani şi a câte o oră la
cel de peste doi ani. Exerciţiile se execută pe categorii de vârstă, dimineaţa intr-un sens şi seara în sens
opus (în culoarul de mişcare), iar efortul creşte progresiv cu vârsta.
După fiecare repriză de mişcare, obligatoriu se execută buşumarea şi înlăturarea impurităţilor care pot
produce jenă.
Exemplu de program de mişcare :

5. Dresaj şi antrenament –

Antrenamentul cailor de tracţiune

Faza I urmăreşte obişnuirea tineretului cu mijloacele de transport şi creşterea stării atletice caracteristice,
prin plimbări zilnice uşoare la pas şi trap mic, în două reprize a cîte 30-60 minute.
În faza a-II-a, antrenamentul se face în primul rând pentru rezistenţă şi forţă. Antrenamentul se face cu
450-500 kg tractate în alură alternantă de pas şi trap după următoarea schemă generală:

Pentru rezistenţă

Săptămâna a-V-a repaus, efectuând zilnic 60' în alură alternantă de pas şi trap mic. La mijlocul săptămînii
se execută o probă de trap liber şi uşor întins pe 10 km.
Săptămâna a-IX-a: repaus cu exerciţii zilnice uşoare alternând mersul de pas şi de trap pe 10 km. La
mijlocul săptămânii o probă preliminară în alură de trap realizând o viteză de 15 km/h, timp de 50 minute.

Antrenamentul pentru forţă

Antrenamentul pentru forţă se face în alură de pas pe distanţa de 4-10 km zilnic, cu o viteză de deplasare
crescândă şi cu greutatea tractată gradat sporită, iar după fiecare 2-3 zile de efort se asigură o zi de repaus,
astfel ( v= viteza exprimată prin timpul realizat/km în minute şi secunde; m= masa tractată) :

În ziua de sâmbătă din a-V-a săptămână se face o probă pe distanţa de 10 km cu 900 kg tractate.

Durata fiecărei perioade de antrenament este de 90 zile

În săptămânile a-X-a şi a-XI-a, la fiecare repriză de trap
mare ultimii 400 m se parcurg cu viteză maximă.

Antrenamentul cailor de tracţiune

 Pentru rezistenţă

Săptămâna a-V-a repaus, efectuând zilnic 60' în alură alternantă de pas şi trap mic. La mijlocul săptămânii
se execută o probă de trap liber şi uşor întins pe 10 km.

Săptămâna a-IX-a: repaus cu exerciţii zilnice uşoare alternând mersul de pas şi de trap pe 10 km. La
mijlocul săptămînii o probă preliminară în alură de trap realizând o viteză de 15 km/h, timp de 50 minute.

În săptămânile a-X-a şi a-XI-a, la fiecare repriză de trap mare ultimii 400 m se parcurg cu viteză maximă.
Antrenamentul pentru forţă

Antrenamentul pentru forţă se face în alură de pas pe distanţa de 4-10 km zilnic, cu o viteză de deplasare
crescîndă şi cu greutatea tractată gradat sporită, iar după fiecare 2-3 zile de efort se asigură o zi de repaus,
astfel ( v=viteza exprimată prin timpul realizat/km în minute şi secunde; m= masa tractată) :

În ziua de sâmbătă din a-V-a săptămână se face o probă pe distanţa de 10 km cu 900 kg tractate.