Sunteți pe pagina 1din 285

PARTEA I DREPTUL DIPLOMATIC

1. NOlIUNI INTRODUCTIVE
1.1. NoNiunea, definirea si caracteristicile dreptului diplomatic
1.2. Izvoarele dreptului diplomatic
1.3. Codificarea dreptului diplomatic
1.4.
InteracNiunea dintre dreptul diplomatic, diplomaNie, politica
externasi
morala internaNionala
1.1. NOlIUNEA, DEFINIREA SI CARACTERISTICILE DREPTULUI
DIPLOMATIC
Dreptul diplomatic cuprinde totalitatea normelor juridice care guverneaza
statutul
organelor diplomatice sau totalitatea regulilor de drept internaNional care se r
efera
la
organizarea, sarcinile, competenNa si statutul organelor pentru relaNiile extern
e.
Dreptul diplomatic este definit în doctrina
ca o ramura
a dreptului internaNional public
care are ca obiect normele si practica ce reglementeaza
relaNiile externe ale statelor si ale altor
subiecNi de drept internaNional sau ca fiind acea parte a dreptului internaNiona
l care stabileste
regulile practicii relaNiilor externe ale statelor între ele, ori ca o ramura
a dreptului
internaNional public care reglementeaza
înfiinNarea, funcNionarea si statutul juridic, precum si
desfiinNarea organelor relaNiilor internaNionale.
Obiectul dreptului diplomatic îl constituie diferitele aspecte ale activitaNii dip
lomatice
desfasurate de organele interne ale statelor, ca si de organele externe ale aces
tora, create în
acest scop misiunile diplomatice permanente si misiunile diplomatice ad-hoc , pre
cum si
anumite laturi ale activitaNii conferinNelor si organizaNiilor internaNionale.
De aici rezulta
ca:
-dreptul diplomatic nu se situeaza
în afara dreptului internaNional, ci constituie o ramura
a acestuia;
-în comparaNie cu celelalte norme ale dreptului internaNional în ansamblu, normele
dreptului diplomatic joaca
un rol instrumental, în sensul ca
el ajuta
la atingerea
obiectivelor de politica
externasi ofera
modalitaNile de stabilire si de ducere a relaNiilor
dintre state si, într-un fel, contribuie direct efectiv la asigurarea aplicarii ce
lorlalte
norme ale dreptului internaNional;
-dreptul diplomatic ocupa
un rol central în cadrul dreptului internaNional pentru ca
se
ocupa
de însusi mecanismul care face sa
existe sisa
se desfasoare relaNiile dintre state;
7
-la baza dreptului diplomatic stau aceleasi principii fundamentale si generale p
e care se
sprijinasi dreptul internaNional contemporan; principiile fundamentale ale drept
ului
internaNional constituie criteriul suprem în aprecierea legalitaNii activitaNii di
plomatice,
ele constituie calauza activitaNii diplomatice si trebuie sa
fie respectate cu stricteNe;
-fundamentul dreptului diplomatic rezida
în imperativul stabilirii si dezvoltarii unor
relaNii normale între state, de menNinere a contactelor si de realizare a unei col
aborari
între ele ceea ce presupune prezenNa si funcNionarea într-un stat strain a organelor
de
reprezentare precum si în dezideratul pe care-l au statele ca relaNiile diplomatic
e sa
funcNioneze pe o baza
stabilasi ordonata.
1.2. IZVOARELE DREPTULUI DIPLOMATIC
Prin izvor al dreptului diplomatic, în sens formal, înNelegem mijloacele juridice pr
in
care statele exprimasi consacra
normele formate prin acordul lor de voinNe cu privire la
domeniul relaNiilor diplomatice.
Caracteristici ale izvoarelor dreptului diplomatic:
-precizarile cu privire la izvoarele dreptului internaNional sunt valabile si în c
e priveste
dreptul diplomatic;
-izvoarele dreptului diplomatic se plaseaza
atât în sectorul dreptului internaNional, cât si
în cel al dreptului intern: normele referitoare la înfiinNarea, funcNionarea si înceta
rea
misiunilor diplomatice sunt, în primul rând, norme care Nin de ordinea juridica
internaNionala; în legislaNia interna
a statelor exista
norme care reglementeaza
un
aspect sau altul în legatura
cu organele diplomatice (numirea lor, statutul juridic etc.).
Sunt, asadar, surse ale dreptului diplomatic: cutuma, tratatul, principiile gene
rale ale
dreptului recunoscute de naNiuni, legile interne, jurisprudenNa si doctrina.
a) Cutuma reprezinta
o repetare constanta
a unor comportamente determinate,
bazate pe convingerea îndeplinirii unei obligaNii juridice, o exprimare tacita
a
consimNamântului statului cu privire la recunoasterea unei reguli ca norma
de conduita
obligatorie.
Dat fiind modul în care s-au format, normele dreptului diplomatic au avut un carac
ter
precumpanitor cutumiar; cutuma constituie sursa cea mai veche a dreptului diplom
atic si
continua
sa
joace înca
un rol important.
Pe plan internaNional, sursele dreptului diplomatic puteau fi gasite, în principal
, în
regulile cutumiare ale dreptului internaNional; numarul convenNiilor multilatera
le era foarte
mic.
8
Toate regulile privind inviolabilitatea agenNilor diplomatici, a sediului misiun
ii
diplomatice si a resedinNei agenNilor diplomatici, exceptarea de la jurisdicNia
statului de
resedinNa
sunt exemple de reguli de drept diplomatic de natura
cutumiara.
Pâna
la codificarea din 1961 a dreptului diplomatic, nu a existat în dreptul
internaNional un tratat general la care statele sa
fi aderat sau vreun alt act formal prin care
acestea sa
fi acceptat regulile care alcatuiesc dreptul diplomatic. ConvenNia de la Viena d
in
1961 privind relaNiile diplomatice afirma
ca
regulile dreptului internaNional cutumiar trebuie sa
continue a guverna materiile care n-au fost reglementate în mod firesc în dispoziNii
le ei,
învederându-se prin aceasta importanNa cutumei internaNionale ca sursa
a dreptului diplomatic.
b)Tratatul internaNional constituie unul dintre izvoarele fundamentale ale drept
ului
internaNional, în general si ale dreptului diplomatic, în mod implicit, având o însemnat
ate
normativa
primordiala.
Primele convenNii de codificare a normelor dreptului diplomatic sunt:
-Regulamentul de la Viena din 1815 privitor la rangurile reprezentanNilor diplom
atici,
completat prin Protocolul de la Aix-la-Chapelle din 21 noiembrie 1818 privind
clasificarea agenNilor diplomatici;
-La 20 februarie 1928, în cursul celei de-a VI-a ConferinNe panamericane, s-a închei
at
la Havana o convenNie multilaterala
cu privire la funcNionarii diplomatici.
InstituNia reprezentarii diplomatice ale în prezent o baza
convenNionala
ca urmare a
adoptarii ConvenNiei de la Viena din 1961; principalul merit al codificarii din
1961 este acela
de a fi plasat definitiv dreptul diplomatic din sfera cutumiara
în cea convenNionala.
Tratatul constituie în prezent principala sursa
a dreptului diplomatic. În afara
acordurilor multilaterale care au ca scop reglementarea relaNiilor diplomatice d
intre state,
norme convenNionale privitoare la acest domeniu pot fi stabilite si în tratate bil
aterale precum
cele relative la acordarea de privilegii si imunitaNi trimisilor statelor respec
tive, angajamente
generale pe care doua
state si le asuma
între ele cu privire la misiunea diplomatica
etc.
c) Principiile generale de drept constituie un alt izvor al dreptului diplomatic
, cu
caracter subsidiar (a se vedea art. 38 alin 1 din Statutul CurNii InternaNionale
de JustiNie), în
aceasta
categorie înscriindu-se reguli cu relevanNa
si aplicabilitate în domeniul dreptului
diplomatic: egalitatea, reciprocitate, obligaNia de despagubire etc.
d)JurisprudenNa sentinNe ale unor instanNe internaNionale, în special cele ale Cur
Nii
InternaNionale de JustiNie si alte sentinNe pronunNate ex aequo et bono; normele
statutare ale
unui organism internaNional, care atribuie deliberarilor în materie de statut al d
elegaNilor
permanenNi ai statelor straine la organizaNia respectiva
etc.
9
e) Doctrina adica
studiile juridice au o valoare subsidiara, ele nefiind o sursa
independenta
de drept; uneori se Nine seama de opiniile specialistilor în dreptul internaNional
la
elaborarea normelor dreptului internaNional.
f) Normele dreptului intern constituie sursa
a dreptului diplomatic în masura în
care reglementeaza
instituNii ale dreptului diplomatic: dispoziNii legislative si statutare prin
care statele reglementeaza
funcNionarea reprezentanNelor lor diplomatice în strainatate,
procedura de numire a sefilor de misiune si a celorlalNi membri ai misiunii, des
fasurarea
activitaNii interne a unei misiuni diplomatice, relaNiile dintre misiunea diplom
aticasi
administraNia interna
etc.
g) Curtoazia internaNionala
nu reprezinta
un izvor propriu-zis al dreptului
diplomatic, nu este o norma
juridica, nerespectarea ei nu constituie un fapt ilicit si nu
angajeaza
raspunderea juridica
a statului, ci, de obicei, un comportament similar din partea
statului afectat. Ea ofera
criterii si reguli care pot favoriza relaNiile diplomatice. Regulile de
curtoazie sunt de natura
sa
releve atitudinea reciproca
de respect faNa
de personalitatea
statelor, a reprezentanNilor acestora, a cetaNenilor lor, ca reflectare a unor r
aporturi între puteri
suverane, ele rezultând însa din acte unilaterale. Pot fi citate ca reguli de curtoa
zie cele
întâlnite în protocol, în ceremonialul diplomatic etc. Unele din regulile de curtoazie a
u devenit
treptat, fie pe cale cutumiara, fie pe cale convenNionala, norme de drept intern
aNional (cum ar
fi, de exemplu, cele referitoare la imunitate si privilegii diplomatice).
1.3. CODIFICAREA DREPTULUI DIPLOMATIC
Codificarea normelor juridice internaNionale destinate reglementarii lor a aparu
t destul
de târziu, desi relaNiile diplomatice au însoNit statele de la apariNia lor, iar rel
aNiile diplomatice
s-au bazat pe uzanNe si cutume internaNionale, cu toate ca
uzanNele internaNionale, care
alcatuiesc asa-numita curtoazie internaNionala, nu au valoare de izvor de drept.
Încercari de
codificare a regulilor referitoare la relaNiile diplomatice exista
din secolul al XIX-lea,
codificari care, dezvoltându-se, au dus la apariNia unei ramuri distincte a dreptu
lui
internaNional public dreptul diplomatic. Astfel, pornindu-se de la un drept cutu
miar, dreptul
diplomatic a evoluat astazi catre un drept preponderent convenNional.
Anexa a XVII-a a Actului final al Congresului de la Viena din 1815 privind anumi
te
reguli de clasificare si de precadere a agenNilor diplomatici a fost primul acor
d multilateral
care a realizat o codificare a dreptului diplomatic. Acest acord a înlocuit vechil
e criterii de
precadere între agenNii diplomatici, bazate pe raNiuni istorice si de prestigiu, p
rintr-un criteriu
10
obiectiv: acela al apartenenNei agentului diplomatic la una din cele patru clase
, iar în cadrul
unei clase, de vechimea agentului în statul respectiv.
Scopul Regulamentului de la Viena, adoptat de Congresul din 1815 si modificat tr
ei
ani mai târziu la Aix-de-Chapelle, era sa
elimine în viitor dificultaNile care generasera
asa de
des conflicte de precadere, tratând în detaliu chestiunea agenNilor diplomatici.
Societatea NaNiunilor a decis în 1924 sa
numeasca
un Comitet de experNi pentru a
studia problema codificarii progresive a dreptului internaNional; printre subiec
tele aflate pe
lista privilegiilor si imunitaNilor diplomatice. Problema a fost examinata
între anii 1924-1928,
dar în afara
de strângerea materialului privind practica statelor, cercetarile întreprinse nu au
depasit nivelul unui comitet de experNi si una din propuneri era aducerea la zi
a
regulamentului din 1815.
Cea de-a VI-a ConferinNa
internaNionala
americana
întrunita
în 1928 la Havana a
adoptat ConvenNia privind agenNii diplomatici, la care au aderat un numar însemnat
de state
latino-americane.
În sesiunea pe care a Ninut-o la Cambridge în 1895, Institutul de drept internaNiona
l s-a
ocupat de elaborarea unui regulament privind imunitaNile diplomatice si a adopta
t un text
format din 17 articole; în sesiunea de la New York din 1929 au fost examinate regu
lile privind
imunitatea diplomatica.
Dupa
cel de-al doilea razboi mondial, primul instrument adoptat în cadrul ONU a fost
ConvenNia cu privire la imunitaNile si privilegiile ONU , care va avea un rol impor
tant în
evoluNia diplomaNiei multilaterale.
EvoluNiile produse în practica diplomatica
dupa
1815 impuneau o nouasi
cuprinzatoare codificare a dreptului si uzanNelor care priveau pe trimisul diplo
matic, fapt ce a
fost realizat la ConferinNa de la Viena din 1961.
ConvenNia de la Viena din 18 aprilie 1961 privind relaNiile diplomatice a fost a
doptata
de ConferinNa plenipotenNiarilor, convocatasi Ninuta
la Viena între 2 martie si 4 aprilie 1961 si
a intrat în vigoare la 24 aprilie 1964.
Pentru reglementarea celorlalte relaNii diplomatice, altele decât cele bilaterale
permanente, au fost adoptate ulterior înca
doua
convenNii. Prima, adoptata
în anul 1969, la
Viena, ConvenNia privind misiunile speciale , vizeaza
diplomaNia ad-hoc, iar cea de-a doua,
adoptata
în anul 1975, tot la Viena, ConvenNia privind reprezentarea statelor în relaNiile lor
cu
organizaNiile cu caracter universal , vizeaza
diplomaNia multilaterala.
Preocupari de codificare a regulilor de drept diplomatic au existat si în plan reg
ional.
De exemplu: Acordul general privind privilegiile si imunitaNile Consiliului Europ
ei , adoptat
la Paris, la 2 septembrie 1949.
11
Desi procesul de codificare nu s-a încheiat, deoarece dreptul diplomatic este asta
zi o
ramura
distincta
a dreptului internaNional public, ramura
care poate fi apreciata
ca una
centrala, pentru ca,fara
dreptul diplomatic celelalte norme internaNionale ar ramâne fara
efect.
Prin intermediul dreptului diplomatic întregul sistem de norme al dreptului intern
aNional
public este viabil ca drept al pacii, al relaNiilor pasnice, de colaborare dintr
e subiectele
dreptului internaNional, dintre state.
Desi dreptul diplomatic este o ramura
a dreptului internaNional public, se întâlnesc
numeroase reguli care aparNin dreptului intern al statelor, care stabileste comp
etenNa, normele
referitoare la multe aspecte ale diplomaNiei (numirea agenNilor diplomatici, a m
isiunilor
diplomatice, structura acestora, organizarea, funcNionarea si statutul organelor
de stat interne
pentru relaNiile internaNionale). Dreptul diplomatic are, însa, un rol determinant
asupra
legislaNiei interne, aceasta trebuind sa
fie în concordanNa
cu angajamentele asumate de state
prin tratatele internaNionale.
1.4. INTERAClIUNEA DINTRE DREPTUL DIPLOMATIC, DIPLOMAlIE,
POLITICA
EXTERNASI MORALA INTERNAlIONALA
a) DiplomaNia si dreptul diplomatic
Etimologic, cuvântul diplomaNie vine din grecescul diploma , folosit în Grecia antica
pentru a desemna tabliNele încredinNate solilor, ca semn al împuternicirii lor.
DiplomaNia a primit mai multe definiNii în literatura de specialitate.
În DicNionarul diplomatic, diplomaNia este prezentata
ca fiind o forma
distincta
a
raporturilor bilaterale si multilaterale dintre state, caracterizata
prin întreNinerea unor raporturi
si activitaNi oficiale sicautarea, prin intermediul negocierilor a intereselor s
tatelor prin
înNelegeri directe, dar si ca arta de asigura, conduce si practica negocierile în nu
mele unui stat
cu alt stat sau state.
Nicolae Titulescu, cunoscut diplomat român, considera ca
diplomaNia sintetizeaza
mai multe stiinNe pe care arta diplomaNilor le pune în opera
în complexele tratative în care
sunt angajaNi .
Morton A. Kaplan, pe care Dumitru Mazilu îl considera
unul dintre cei mai reputaNi
analisti ai relaNiilor internaNionale, la fel ca si Harold Nicolson, numesc dipl
omaNia o
profesiune foarte veche, distincta, de o complexitate deosebita, implicând mânuirea
cu
inteligenNa
a celor mai multe concepte elaborate de stiinNele sociale si, îndeosebi, de stiinN
a
dreptului si relaNiile internaNionale, iar diplomaNii de valoare au fost dintotd
eauna oameni
instruiNi, cunoscatori ai domeniului si ai domeniilor conexe.
12
Henry Kisinger, raportând termenul de diplomaNie la domeniul stiinNific pe care-l
foloseste, aprecia ca
istoricii desemneaza, de regula, prin acest termen relaNiile externe ale
statului; în jurnalistica, termenul se foloseste pentru a desemna ministerul de ex
terne, atunci
când este implicat în promovarea unei poziNii faNa
de un eveniment extern; în vorbirea curenta,
noNiunea desemneaza
o abilitate de a rezolva o situaNie conflictuala.
Termenul diplomaNie este de origine greaca
(diploo) si, iniNial, desemna acNiunea de
redactare a actelor oficiale în doua
exemplare (diplome).
Un exemplar reprezenta actul (scrisoarea) de împuternicire a trimisului oficial si
cel
de-al doilea exemplar era pastrat la arhiva. De aici, numele dat purtatorului du
bletului a fost
acela de diplomat, iar activitatea acestuia s-a numit diplomaNie, desi acesti te
rmeni s-au
utilizat ca atare mult mai târziu, începând cu sec. al XVIII-lea în prezent, expresia di
plomaNie
a dobândit mai multe sensuri, utilizate în funcNie de contextul concret determinat,
mai larg sau
mai restrâns.
DiplomaNia într-un sens mai direcNionat poate desemna si unul sau mai multe organe
ale statului (de exemplu ministerul de externe, misiunile diplomatice ale unui s
tat etc.).
DiplomaNie în limbajul comun poate semnifica politeNea, tactul, rabdarea, o buna
judecata
însoNita
de un interes precis si curtoazie, dar si, întrun sens peiorativ, poate desemna
duplicitatea, manipularea negativa, înselatoria, sens pe care, evident, nu-l vom r
eNine în
contextul analizelor care urmeaza.
DiplomaNia desemneaza
într-un sens foarte larg politica externa
a unui stat (diplomaNia
româneasca), sau a unui grup de state (diplomaNia Uniunii Europene), ori a unei ep
oci
(diplomaNia contemporana) sau a unei regiuni geografice (diplomaNia Orientului M
ijlociu).
DiplomaNia mai poate desemna si funcNiile îndeplinite de un diplomat sau o misiune
diplomaticasi acest sens îl vom avea în vedere în continuare.
DiplomaNia trebuie privitasi definita
în contextul relaNiilor internaNionale, pentru ca,
din perspectiva politicii externe a statului, acestea constituie obiectul diplom
aNiei. Astfel,
diplomaNia se înfaNiseaza
ca o instituNie politico-juridica
importanta, respectiv ca o suma
de
acNiuni si reguli juridice stabilite atât prin legile interne, cât si prin tratate i
nternaNionale,
adoptate cu scopul de a reglementa relaNiile dintre state si organizaNiile inter
naNionale pentru
realizarea politicii lor internaNionale.
DiplomaNia, având în vedere domeniul extrem de important în care acNioneaza
politica externa
poate fi privita
ca o adevarata
arta
a administrarii relaNiilor internaNionale,
dar si ca o stiinNa, într-o dubla
perspectiva: mai întâi, pentru ca
diplomaNia este o activitate
care trebuie sa
fie desfasurata
pe baza unor principii si reguli fundamentate stiinNific si apoi,
pentru ca
ea constituie o disciplina
de studiu care are ca obiect relaNiile dintre state si
13
interesele acestora. De aceea, diplomaNia a devenit o adevarata
profesiune care exclude prin
definiNie amatorismul. DiplomaNia veritabila
este apanajul profesionistilor, adica
a
funcNionarilor publici special pregatiNisa
faca
faNa
sarcinilor deosebit de complexe ale politicii
externe diplomaNii.
O definiNie a DiplomaNiei poate fi data, ca fiind: conducerea raporturilor unui
stat cu alt
stat sau grupuri de state, prin mijloace sau cai oficiale si cuprinde acNiunea p
roprie a agenNilor
diplomatici si activitatea specifica
a organelor interne ale statului (seful statului, ministerul
afacerilor externe etc.) în domeniul politicii externe, reprezentând astfel un instr
ument de baza
al relaNiilor externe ale statului pentru apararea drepturilor si intereselor ac
estuia în raport cu
alte state si cu organizaNiile internaNionale.
Se poate constata ca, în multitudinea relaNiilor dintre state si organizaNii inter
naNionale,
o mare parte si cea mai importanta
este cea a relaNiilor diplomatice, ca forma
superioarasi
stare de normalitate a legaturilor dintre state, pentru ca
nu pot exista decât în condiNii de pace,
ele însele fiind instrumente ale pacii.
Potrivit altor definiNii date diplomaNiei în literatura de specialitate, aceasta c
onsta
în
conducerea raporturilor unui stat cu altul prin mijloace oficiale, urmarindu-se a
comodarea
intereselor lor prin mijloace pasnice si, îndeosebi, prin negocieri .
Putem spune, în concluzie, ca
diplomaNia este un complex de acte si manifestari cu
caracter juridic sau protocolar ale subiectelor de drept internaNional, exprimat
e prin autoritaNile
desemnate de legea interna
sau structurile desemnate de statutele organizaNiilor internaNionale
cu gestionarea politicii externe ale acestora; este mijlocul prin care se nasc,
se modifica
sau se
sting raporturi juridice în cadrul comunitaNii internaNionale.
Activitatea diplomatica
se desfasoara
în temeiul normelor dreptului intern, dar cu
observarea normelor dreptului internaNional, într-un cadru juridic instituNional e
xtern.
Dreptul diplomatic este cel care ofera
cadrul juridic al stabilirii si derularii relaNiilor
dintre state, dintre acestea si organizaNiile internaNionale, fapt ce-l deosebes
te de diplomaNie,
care reprezinta
un instrument de realizare a politicii externe, a intereselor statelor.
În concluzie, dreptul diplomatic reprezinta
ramura dreptului internaNional public
alcatuita
din totalitatea normelor juridice care au ca obiect reglementarea relaNiilor
diplomatice dintre state, respectiv dintre acestea si organizaNiile internaNiona
le.
b) Dreptul diplomatic si politica externa

Dreptul diplomatic, parte a dreptului internaNional public, constituie un mijloc


de
orientare si de influenNare a politicii externe a statelor în direcNia unor obiect
ive si valori
stabilite de acestea prin principiile si normele de drept diplomatic. Politica e
xterna
a statelor
14
trebuie sa
fie formulatasi realizata
în deplina
concordanNa
cu principiile si normele de
dreptului diplomatic.
Politica externa
a statelor, la rândul ei, contribuie la dezvoltarea dreptului
diplomatic, la modificarea sau completarea acestuia, în raport cu nevoile reale al
e raporturilor
interstatale, ale evoluNiei societaNii umane.
DiplomaNia este de cele mai multe ori confundata
cu politica externa sau cu relaNiile
externe , dar termenii nu sunt sinonimi. DiplomaNia este principalul, dar nu singu
rul
instrument al politicii externe (politica
ce este condusa
de liderii politici, prin diplomaNi,
oficiali civili sau militari). Politica externa, pe de alta
parte, stabileste scopuri, prescrie
strategii si impune masurile ce trebuie folosite pentru îndeplinirea lor.
c) Dreptul diplomatic si morala
O mare parte a principiilor si normelor de drept internaNional public îsi au origi
nea în
normele morale, dreptul internaNional fiind în esenNa sa bazat pe regulile moralei
. Dreptul
internaNional, la rândul sau, influenNeaza
regulile morale ale raporturilor interstatale,
contribuind la dezvoltarea acestora în raport cu cerinNele vieNii internaNionale b
azate pe
drept. Dreptul diplomatic, ca parte a dreptului internaNional public, presupune
la rândul sau,
existenNa unor legaturi de influenNare si intercondiNionare reciproca
cu morala.
2. RELAlIILOR DIPLOMATICE
2.1. NoNiunea de relaNii diplomatice
2.2. Stabilirea si încetarea relaNiilor diplomatice
2.3. Misiunile diplomatice categorii, structura, organizare
2.4. ÎnfiinNarea si încetarea unei misiuni diplomatice
2.5. Membrii misiunii diplomatice
2.6. Numirea membrilor misiunii diplomatice
2.1. NOlIUNEA DE RELAlII DIPLOMATICE
RelaNiile diplomatice sunt o parte a relaNiilor internaNionale si alcatuiesc o ca
tegorie
speciala
de raporturi între state, de o calitate superioarasi de o importanNa
deosebita . (Ion M.
Anghel)
15
Michael Hardy aprecia ca
relaNiile diplomatice reprezinta
conducerea, prin
intermediul organelor reprezentative si prin mijloace pasnice, a relaNiilor exte
rne ale unui
anumit subiect al dreptului internaNional cu oricare alt subiect sau alNi subiec
Ni .
RelaNiile diplomatice sunt proprii statelor, care îsi admit reciproc, stabilind re
laNiile
diplomatice, personalitatea juridica
internaNionala. (Ion Mazilu)
DicNionarul diplomatic din 1979 defineste astfel relaNiile diplomatice: raportur
i politice
cu caracter oficial si de continuitate între state, stabilite pe baza acordului de
voinNa
reciproc,
prin misiuni diplomatice permanente pe care statele si le trimit în scopul dezvolt
arii
colaborarii internaNionale si al apararii intereselor fiecarui stat si ale cetaN
enilor sai pe teritoriul
celuilalt stat. RelaNiile diplomatice reprezinta
forma superioara
a legaturilor dintre state; ele
contribuie la largirea si intensificarea raporturilor bilaterale în toate domeniil
e de activitate
(politic, economic, cultural-stiinNifice, consular etc.).
EvoluNia relaNiilor diplomatice din ultimele decenii a dus la apariNia unor noi
raporturi,
nu numai între state, ci si între acestea si organizaNiile internaNionale, realizându-
se nu numai
prin misiuni permanente, ci si prin misiuni diplomatice ad-hoc (misiuni speciale
). Ca urmare a
crearii acestui nou tip de relaNii, diplomaNia cunoaste la ora actuala
mai multe forme de
manifestare:
diplomaNia permanenta, care poate fi bilaterala
sau multilaterala
se realizeaza
prin
intermediul organizaNiilor internaNionale;
diplomaNia ad-hoc (temporara), realizata
prin misiunile speciale;
Pentru stabilirea relaNiilor diplomatice este necesara
îndeplinirea anumitor condiNii
care, deocamdata, scapa
reglementarilor de drept internaNional. Totusi, din practica statelor
rezulta
ca
cel puNin urmatoarele condiNii trebuie îndeplinite:
entitatea care stabileste relaNii diplomatice sa
aiba
calitatea de subiect de drept
internaNional, deoarece principalele subiecte sunt statele;
când doua
state stabilesc relaNii diplomatice, este necesara
recunoasterea lor
reciproca, deoarece relaNiile diplomatice nu se pot stabili în lipsa acestuia, nic
i chiar atunci
când este doar o recunoastere de facto. Uneori, prin actul recunoasterii se exprim
asi intenNia
de a stabili relaNii diplomatice. Cu toate acestea, actul recunoasterii nu impli
casi existenNa
obligatorie a relaNiilor diplomatice între cele doua
state;
stabilirea relaNiilor diplomatice se realizeaza
numai pe baza acordului reciproc, prin
exprimarea libera
a consimNamântului parNilor, acord care poate lua forma unui tratat solemn
sau a unui schimb de note între ministerele afacerilor externe, ori o alta
forma
potrivit
practicii diferite a statelor.
16
Desi relaNiile diplomatice sunt caracterizate prin continuitate ca stare de norm
alitate,
exista
posibilitatea încetarii acestora, aceasta putând fi:
totala
ceea ce presupune ruperea relaNiilor diplomatice;
temporara
ceea ce presupune suspendarea relaNiilor diplomatice.
Ruperea relaNiilor diplomatice poate avea loc din motive diverse, cel mai adesea
aplicata
ca masura
de constrângere fara
folosirea forNei, sau ca rezultat al starii conflictuale
armate. Aceasta
modalitate de încetare a relaNiilor diplomatice reprezinta
un act unilateral al
statelor, care se poate manifesta:
expres (declaraNie oficiala, motivata
sau nu) sau
tacit, caz în care deseori sunt ascunse adevaratele intenNii.
Suspendarea relaNiilor diplomatice este rezultatul unor împrejurari temporare care
fac
imposibila
menNinerea lor pentru perioade determinate, cum ar fi, de exemplu, ocuparea
teritoriului statului (debelatio).
Dreptul internaNional public actual ofera
posibilitatea uzitarii instituNiei puterii
protectoare, adoptata
prin RezoluNia Adunarii Generale a ONU, nr. 22AM, din 13 februarie
1946 ceea ce înseamna
reprezentarea intereselor unui stat chiar în timp de conflict armat.
2.2. STABILIREA SI ÎNCETAREA RELAlIILOR DIPLOMATICE
RelaNiile diplomatice constituie cea mai însemnata
forma
a relaNiilor dintre state si
dezvoltarea lor constituie una dintre cele mai importante cerinNe ale securitaNi
i internaNionale.
a) Stabilirea relaNiilor diplomatice
Stabilirea relaNiilor diplomatice constituie un act internaNional politic si jur
idic în
acelasi timp, pentru stabilirea carora fiind necesar un acord între cele doua
state interesate.
Stabilirea relaNiilor diplomatice necesita
îndeplinirea cumulativa
a urmatoarelor
condiNii:
-entitaNile între care se stabilesc relaNiile diplomatice trebuie sa
aiba
personalitate juridica
internaNionala, adica
sa
aiba
calitatea de subiect de drept internaNional, titular de drepturi
si obligaNii internaNionale;
-cele doua
state sau guvernele celor doua
state trebuie sa
se fi recunoscut; recunoasterea
statelor si a guvernelor reprezinta
punctul de plecare în stabilirea de relaNii diplomatice
si o premisa
a relaNiilor diplomatice; prin stabilirea de relaNii diplomatice se declanseaza
acNiunea prin care statele îsi recunosc în mod reciproc personalitatea juridica
internaNionala, nu se pot stabili relaNii diplomatice decât între doua
state care se
17
recunosc;
-trebuie sa
existe un acord în acest sens între cele doua
state; stabilirea de relaNii
diplomatice are loc pe baza consimNamântului lor mutual, în temeiul unui acord de
voinNe între statele implicate în acest proces. (Ion M. Anghel)
Art. 2 din ConvenNia de la Viena privind relaNiile diplomatice stipuleaza
în mod expres
ca: Stabilirea de relaNii diplomatice între state si trimiterea de misiuni diplomat
ice
permanente se fac prin consimNamânt mutual . Acordurile prin care se stabilesc relaN
ii
diplomatice pot fi tratate, clauze în cuprinsul tratatelor, schimburi de scrisori în
tre ministrii de
externe. RelaNiile diplomatice se stabilesc pe termen nedefinit, întrucât semnifica
permanenNa
conlucrarii permanente. (Traian Chebeleu) Este necesar ca acordul dintre cele do
ua
state sa
se
refere explicit la stabilirea relaNiilor diplomatice.
Stabilirea de relaNii diplomatice si trimiterea de misiuni permanente sunt doua
acte
diferite. Statele pot stabili între ele relaNii diplomatice fara
a trimite reprezentanNi sifara
a
înfiinNa misiuni permanente, ci prin misiuni temporare sau prin intermediul misiun
ilor
diplomatice ale unui stat terN. Acordul prin care se înfiinNeaza
o misiune diplomatica
poate
avea forma unui tratat special sau poate sa
faca
parte dintr-un tratat general; el poate fixa data
în care vor fi înfiinNate misiunile diplomatice sau sa
prevada
numai în general; poate stabili
rangul sefului misiunii diplomatice. De obicei, dupa
stabilirea relaNiilor diplomatice, precum
si dupa
încheierea acordului cu privire la înfiinNarea de misiuni diplomatice permanente,
statele parNi publica
un comunicat.
b) Încetarea relaNiilor diplomatice
Încetarea relaNiilor diplomatice poate fi:
-temporara

-definitiva.
În prima situaNie, relaNiile diplomatice sunt suspendate, în cea de-a doua, relaNiil
e
diplomatice se rup.
Suspendarea si ruperea relaNiilor diplomatice sunt doua
instituNii juridice distincte,
împrejurari specifice conducând fie la suspendarea, fie la ruperea relaNiilor diplom
atice.
Efectele generate de fiecare sunt diferite. În cazul suspendarii, relaNiile diplom
atice se menNin
în forma în care existau la data suspendarii, nefiind necesara
prezentarea unor noi scrisori de
acreditare de catre seful de misiune diplomatica. Prin ruperea relaNiilor diplom
atice,
raporturile oficiale dintre cele doua
state sunt întrerupte, misiunile diplomatice se închid,
agenNii diplomatici si ceilalNi membri ai misiunii diplomatice trebuie sa
paraseasca
teritoriul
statului acreditar. (Ion M. Anghel)
18
Ruperea relaNiilor diplomatice este urmata
de retragerea reciproca
a misiunilor
diplomatice. Ea poate fi cauzata
de o politica
dusmanoasa
a unui stat împotriva celuilalt, de
comiterea unor acNiuni care exclud posibilitatea desfasurarii normale a misiunii
diplomatice
etc. Restabilirea relaNiilor diplomatice care au fost rupte se face printr-un ac
ord între cele doua
state interesate.
19
2.3. MISIUNILE DIPLOMATICE CATEGORII, STRUCTURA, ORGANIZARE
a) Organele de stat interne pentru relaNiile diplomatice
Activitatea de politica
externa
a statului se realizeaza
atât de autoritatea legislativa, cât
si de autoritaNile administraNiei publice centrale, pe baza prevederilor legisla
Niei interne
referitoare la organizarea si funcNionarea acestora.
Parlamentul, ca autoritate legislativa, este cel care adopta
legile de ratificare si aderare
la tratatele internaNionale, precum si alte legi prin care se transpun în plan nor
mativ strategiile
de politica
externa
a statului. El poate stabili chiar relaNii directe, cu pronunNat caracter
diplomatic, sau poate sa-si exprime poziNia faNa
de anumite aspecte internaNionale cu implicaNii
directe în politica externa
a statului. De asemenea, el este cel care desemneaza
reprezentanNii
statului pentru unele organizaNii internaNionale, de exemplu, în Parlamentul Consi
liului
Europei.
Seful statului este reprezentantul statului în raporturile cu alte state si, în virt
utea
acestei calitaNi, poate încheia tratate internaNionale, adreseaza
mesaje Parlamentului cu privire
la problemele politicii naNionale, inclusiv cele de politica
externa, acrediteazasi recheama
reprezentanNii diplomatici, aproba, înfiinNeaza, desfiinNeaza
sau schimba
rangul misiunilor
diplomatice. De asemenea, reprezentanNii diplomatici ai altor state sunt acredit
aNi pe lânga
seful statului. Când se afla
în strainatate, seful statului beneficiaza
de toate imunitaNile si
privilegiile diplomatice. El poate negocia încheierea tratatelor internaNionale fa
ra
a prezenta
deplinele puteri.
Seful guvernului, ca si seful statului, exercita
atribuNii de reprezentare a statului în
relaNiile externe, poate negocia si încheia tratate internaNionale fara
a prezenta deplinele puteri,
numeste negociatorii acordurilor internaNionale care sunt supuse aprobarii lui,
numeste si
recheama
unele categorii de diplomaNi. Ca si seful statului, când se afla
în strainatate, se
bucura
de toate imunitaNile si privilegiile diplomatice.
Ministerul Afacerilor Externe reprezinta
organul central de specialitate al
administraNiei de stat, creat special pentru a organiza si desfasura direct rela
Niile de politica
externa
ale statului. Ministrul afacerilor externe îndeplineste aceste funcNii împreuna
cu
personalul ministerului si cu personalul diplomatic din strainatate, menNinând o l
egatura
strânsa
cu sefii misiunilor diplomatice straine acreditaNi în statul sau. Ministerul Aface
rilor
Externe, ca organ de specialitate în domeniul relaNiilor externe, pregateste proie
ctele tratatelor
care urmeaza
a fi încheiate cu alte state, poate încheia anumite acorduri, notifica
statelor
20
straine numirea sau rechemarea unor agenNi diplomatici si îndeplineste alte atribu
Nii pentru
realizarea generala
a politicii externe a statului.
Ministrul de externe reprezinta
guvernul în strainatate si poate negocia si încheia
acorduri internaNionale fara
a prezenta deplinele puteri. El îndeplineste atribuNii directe cu
privire la toate aspectele politicii externe a statului si are competenNa de a c
ontrola misiunile
diplomatice si consulare ale statului sau, iar când se afla
în strainatate, beneficiaza
de toate
imunitaNile si privilegiile diplomatice.
Si alte autoritaNi ale administraNiei publice centrale de specialitate au atribu
Nii în
realizarea politicii externe a statului, precum ministerele din domeniul comerNu
lui, apararii
naNionale, afacerilor interne, culturii, educaNiei etc.
b) Organele de stat externe pentru relaNiile diplomatice
Misiunea diplomatica
permanenta
este organul specializat al statului sau al unei
entitaNi cu personalitate internaNionala, creat în mod permanent pe lânga
un alt stat sau alta
entitate cu personalitate internaNionala, cu consimNamântul acestora, cu scopul de
a asigura
realizarea si menNinerea relaNiilor diplomatice.
Statul care trimite misiunea diplomatica
se numeste stat acreditant, iar cel care
primeste se numeste stat acreditar.
Practica statelor si a organizaNiilor a dus în timp la apariNia mai multor categor
ii de
misiuni diplomatice permanente, atât în cadrul diplomaNiei bilaterale (mai ales), cât
si în
cadrul diplomaNiei multilaterale.
Misiunile diplomatice pot fi clasificate în mai multe categorii, astfel:
a)
misiunea diplomatica
permanentasi misiunea diplomatica
temporara
prima
categorie nu are existenNa fixata în timp, cea de-a doua fiinNând pentru o anumita
perioada;
b)
misiunea diplomatica
cu sarcini generale si misiunea diplomatica
trimisa
cu
însarcinare precisa
prima este, de regula, o misiune permanenta, cea de-a doua
categorie, o misiune temporara, având sarcini determinate, precum participarea la
anumite solemnitaNi, la negocierea unui tratat etc.;
c)
dupa
rangul misiunii diplomatice, nivelul de reprezentare si al calitaNii pe care o
are subiectul de drept internaNional al carui organ este, în cadrul diplomaNiei
bilaterale, deosebim între:

Ambasada
care constituie misiunea diplomatica
cea mai importanta, cu rangul
cel mai înalt, condusa
de un ambasador;
NunNiatura apostolica
care reprezinta
misiunii a Sfântului Scaun într-un stat,
21
condusa
de nunNiul apostolic;

LegaNie misiune diplomatica


de rang inferior ambasadei, condusa
de un ministru
sau ministru rezident (astazi în numar redus);
InternunNiatura apostolica
reprezinta
Sfântul Scaun în Narile unde nu exista
nunNiatura, corespunde ca rang legaNiei si este condusa
de un internunNiu;
Înaltul Comisariat misiune diplomatica
a unui stat cu care acesta are relaNii si
interese deosebit de strânse statele Commonwealthului britanic (Canada,
Australia, Noua Zeelanda, Ceylon), condusa
de un Înalt Comisar, de acelasi rang
cu ambasada; Comunitatea francofona
prezinta
varianta Înaltelor ReprezentanNe
conduse de un Înalt Reprezentant;
d) o alta
categorie de misiuni diplomatice o constituie aceea a delegaNiilor permanente
ale statelor la organizaNiile internaNionale si misiunilor internaNionale în difer
ite state
sau la diferite organizaNii internaNionale.
În cadrul diplomaNiei multilaterale întâlnim urmatoarele categorii de misiuni
diplomatice:
a) reprezentanNele permanente sau delegaNiile permanente acreditate de un stat p
e
lânga
o organizaNie internaNionala
guvernamentala;
b) misiunile permanente ale organizaNiilor internaNionale pe lânga
state.
Aceste misiuni pot fi conduse de catre reprezentanNi diplomatici din prima clasa
/rang,
respectiv ambasadori (de exemplu Misiunea României la ONU, Misiunea României pe lânga
Uniunea Europeana, Misiunea României la NATO, Misiunea României pe lânga
Consiliul
Europei, Misiunea României la UNESCO s.a.), din cea de-a doua clasa/rang de agenNi
diplomatici (ministri plenipotenNiari, trimisi extraordinari) sau din cea de-a t
reia clasa/rang de
agenNi diplomatici, cea a însarcinaNilor cu afaceri, cei cu titlu permanent (en pi
ed), respectiv,
însarcinaNi cu afaceri ad interim (a.i.).
Structura misiunilor diplomatice difera
de la Nara
la Narasi de la misiune la misiune.
R.G. Feltham considera
ca
structura unei misiuni diplomatice reflecta
funcNiile acesteia si
prezinta
ca valabil urmatorul exemplu:
Seful misiunii
Cancelaria
Departamentul politic
AdministraNia si coordonarea
Secretariatul si arhivele
Securitatea
22
ComunicaNiile si celelalte servicii tehnice
Personalul localnic
Contabilitatea
· Departamentul comercial
· Departamentul consular
· Serviciul militar, naval, aerian si alte servicii specializate
a) Seful misiunii este coordonatorul SecNiei politice a misiunii diplomatice
ConvenNia de la Viena din 1961 cu privire la relaNiile diplomatice prevede casef
ul
misiunii diplomatice este diplomatul însarcinat de statul acreditant pentru a acNio
na în
aceasta
calitate . Sefii misiunilor diplomatice aparNin unor ranguri sau clase diferite. E
i sunt
numiNi si acreditaNi de statul caruia îi aparNine misiunea diplomatica
(statul acreditant) în statul
de resedinNa
(statul acreditar) potrivit unei proceduri speciale.
Seful misiunii este raspunzator pentru toate problemele legate de misiune. El po
ate sa
delege diferite funcNii personalului misiunii, dar este singurul responsabil, atât
faNa
de propriul
guvern, cât si faNa
de guvernul pe lânga
care este acreditat, pentru conducerea misiunii.
Seful misiunii acorda
atenNie deosebita
urmatoarelor aspecte:
îndeplinirea obiectivelor politico-diplomatice care revin misiunii;
transmiterea catre guvernul Narii gazda
a opiniilor propriului guvern asupra
problemelor importante de interes comun sau implicând o politica
comuna; în asemenea
cazuri acNioneaza
drept canal de comunicaNie între cele doua
guverne;
elaborarea pentru propriul guvern de rapoarte asupra evenimentelor politice si
economice s.a. semnificative din Nara de resedinNa;
informarea guvernului si a altor instituNii si organisme din Nara de resedinNa
asupra
unor aspecte ale politicii interne si externe ale Narii sale;
cunoasterea si stabilirea de relaNii cu persoane cu influenNa
în statul în care este
acreditat;
frecventarea unui cerc de relaNii cât mai larg si cât mai variat posibil,
pentru a putea îndeplini sarcinile prezentate mai sus.
b) Cancelaria
În statele care au adoptat acest sistem, seful cancelariei este în mod obisnuit
responsabil pentru doua
funcNii importante:
a) coordonarea activitaNii misiunii
b) supravegherea administrarii misiunii.
În alte state, aceste sarcini revin adjunctului sefului de misiune (primului colab
orator),
sau sunt încredinNate altor membri ai personalului diplomatic al misiunii.
23
Seful cancelariei asigura, totodata, rezolvarea cu promptitudine a corespondenNe
i.
Una dintre cele mai importante sarcini ale sefului Cancelariei este întocmirea uno
r fise
documentare conNinând toate informaNiile locale pe care orice nou sef de misiune s
au membru
al personalului ar trebui sa
le cunoasca
la sosirea la post.
c) SecNia economica

Se ocupa, în mod deosebit, de dezvoltarea relaNiilor economice si a celor comercia


le
dintre cele doua
Nari. Sarcina diplomatului responsabil cu activitatea economica
a misiunii
diplomatice este aceea de a susNine prin toate mijloacele posibile interesele ec
onomice ale
propriului stat; de a-i sprijini pe oamenii de afaceri aflaNi pe teritoriul stat
ului acreditar, de a
raspunde cu
promptitudine la toate întrebarile specifice si, în general, de a furniza toate info
rmaNiile de
baza
care sa
permita
Narii sale sa
elaboreze o strategie si o politica
economicasi comerciala
adecvate, iar oamenii de afaceri sa
poata
evalua avantajele pieNii locale.
d) SecNia cultura-presa

DiplomaNia culturala
a devenit astazi unul dintre mijloacele cele mai eficiente de
cunoastere si apropiere a statelor fapt pentru care diplomaNii responsabili cu p
roblemele de
culturasi presa
trebuie sa
cunoasca
bine situaNia din Nara de resedinNa
în aceste domenii,
pentru a putea sa
fie în masura
sa
identifice canale de comunicare eficiente. De asemenea,
diplomaNii cu sarcini culturale si de presa
trebuie sa
fie experNi în domeniile lor de activitate
din propria Nara.
Diplomatul responsabil cu activitatea culturala
este principalul coordonator al
acNiunilor culturale majore desfasurate de misiunea diplomatica
în statul acreditar (expoziNii
tematice din domeniul istoriei, literaturii, artei s.a).
e) SecNia consulara

Conform prevederilor art. 3 din ConvenNia de la Viena din 1961 privind relaNiile
diplomatice, nici o dispoziNie a prezentei ConvenNii nu poate fi interpretata
ca interzicând
misiunii diplomatice exercitarea funcNiilor consulare. Zona de competenNa
teritoriala
a SecNiei
consulare nu coincide, întotdeauna cu întregul teritoriu al statului acreditar, dato
rita
faptului
ca
în anumite zone statul acreditant are înfiinNate, cu acordul autoritaNilor competent
e,
consulate generale, consulate, viceconsulate sau agenNii consulare. De asemenea,
este posibil
ca pe teritoriul statului acreditar sa
funcNioneze unul sau mai multe consulate onorifice ale
statului acreditant.
DiplomaNilor încadraNi la secNia consulara
îndeplinesc doua
mari categorii de funcNii:
a) ale misiunii diplomatice de reprezentare si ocrotire a intereselor statului s
i
conaNionalilor sai, de promovare a relaNiilor prietenesti si de cooperare între st
atul trimiNator si
24
statul de resedinNa
si de informare prin mijloace licite cu privire la evoluNia vieNii politice,
economice, comerciale, culturale si stiinNifice din statul acreditar;
b) funcNii specifice privind reprezentarea, protecNia si asistenNa acordata
conaNionalilor aflaNi pe teritoriul statului de resedinNa
si în unele domenii cu caracter civil sau
comercial.
f) Birourile atasaNilor militari
În funcNie de importanNa misiunilor diplomatice acestea se pot subdivide în birou
militar propriu-zis, birou naval si al aerului. Birourile militare sunt conduse
de un atasat
militar, care face parte din cadrele Ministerului apararii statului acreditant,
dar care, indiferent
de gradul sau, este subordonat ierarhic sefului misiunii diplomatice. Aceasta
subordonare
ierarhica
nu împiedica
pe atasaNii militari sa
comunice direct cu ministerele în privinNa
problemelor strict militare si în special acelora care se refera
la secrete militare.
AtasaNii militari îndeplinesc funcNii:
a) de observare si informare asupra situaNiei militare din Nara de resedinNa;
b) de cooperare cu autoritaNile militare ale Narii de resedinNa, în cadrul acordur
ilor
stabilite între cele doua
state;
c) de reprezentare a statului acreditant la ceremoniile oficiale care au loc în Na
ra de
resedinNa
(asista
la defilari cu ocazia sarbatorilor naNionale, participa
la exerciNii si manevre
militare la care sunt invitaNi etc.);
d) de consilier tehnic al sefului misiunii diplomatice, în domeniile de specialita
te
tehnico-militara,acaror cunoastere este necesara
pentru o justa
apreciere a situaNiilor care fac
obiectul analizelor politico-diplomatice.
g) Birourile atasaNilor de afaceri interne constituie modalitatea de realizare a
activitaNii de reprezentare externa
a Ministerului Internelor si Reformei Administrative.
Biroul atasatului de afaceri interne constituit în cadrul unei misiuni diplomatice
a
României în strainatate cuprinde ansamblul personalului si mijloacelor afectate post
ului de
atasat de afaceri interne în statul acreditar.
2.4. ÎNFIINlAREA SI ÎNCETAREA UNEI MISIUNI DIPLOMATICE
Misiunea diplomatica
este definita
în doctrina
ca fiind organ al unui subiect de drept
internaNional, instituit în mod permanent pe lânga
un alt subiect de drept internaNional si
însarcinat cu asigurarea relaNiilor diplomatice ale acestui subiect . (Philippe Cahi
er).
Un alt autor considera
misiunea diplomatica
agenNia ori instituNia pe care un stat o
înfiinNeaza
într-un alt stat cu consimNamântul acestuia, în scopul de a menNine cu el relaNiile
25
diplomatice (J. Perez de Cuellar)
Misiunea diplomatica
constituie principalul instrument prin care se stabilesc si se
menNin relaNiile diplomatice, contribuind direct si nemijlocit la realizarea col
aborarii dintre
ele. (Ion M. Anghel)
ÎnfiinNarea unei misiuni diplomatice necesita
existenNa relaNiilor diplomatice între doua
state si acordul lor de voinNa
pentru schimbul de misiuni diplomatice.
Dreptul de a stabili si întreNine relaNii diplomatice, de a primi si trimite misiu
ni
diplomatice aparNine în esenNa
statelor, dar existasi alte subiecte de drept, alte entitaNi, carora
dreptul internaNional le recunoaste aceasta
facultate: Sfântul Scaun si Ordinul Suveran al
cavalerilor de la Malta.
EvoluNia vieNii internaNionale a facut sa
se recunoasca
dreptul de legaNie (adica
de a
primi si trimite misiuni diplomatice) si miscarilor de eliberare naNionala. În doc
trina
se
menNioneaza
ca
miscarile de eliberare naNionala
obisnuiau sa
trimita
reprezentanNe permanente
în anumite capitale, precum si la organizaNii internaNionale, denumite birouri sau
oficii; în
ultimul timp, acestea s-au transformat în adevarate misiuni diplomatice, iar trimi
sii lor se
bucura
de acelasi tratament acordat ambasadorilor statelor suverane.
Au, de asemenea, drept de legaNie, organizaNiile internaNionale cu vocaNie gener
ala

(O.N.U. si instituNiile ei specializate), organizaNiile regionale etc.


CondiNia existenNei consimNamântului celor doua
state pentru înfiinNarea unei misiuni
diplomatice este consfinNita
de art. 2 din ConvenNia de la Viena din 1961 în urmatoarea
formulare: stabilirea unei misiuni diplomatice între state si trimiterea de misiuni
diplomatice permanente se fac prin consimNamânt mutual .
Încheierea acordului pentru înfiinNarea unei misiuni diplomatice permanente este
precedata
de tratative politice pentru discutarea acestui lucru.
Acordul de înfiinNare a misiunii diplomatice poate îmbraca forma juridica
a unui tratat
de-sine-statator sau poate face parte dintr-un tratat cu un conNinut mai larg.
Statul care trimite misiunea diplomatica
poarta
denumirea de stat acreditant.
Statul pe al carui teritoriu se înfiinNeaza
misiunea diplomatica
se numeste stat
acreditar.
Acordul cuprinde clauze referitoare la rangul efectivul, competenNa misiunii
diplomatice, la faptul daca
este vorba de un schimb de misiuni diplomatice sau de înfiinNarea
numai a unei singure misiuni etc.
Cauze de ordin politic, precum dezvoltarea sau intenNia de a dezvolta relaNiile
dintre
state, conduc la schimbarea rangului misiunii diplomatice, de regula, în sens supe
rior.
Transformarea necesita, de asemenea, acordul reciproc si expres al statelor.
26
Atunci când, din diferite motive, misiunea diplomatica
nu mai este în masura
sa
funcNioneze sisa
reprezinte interesele statului acreditant în statul acreditar intervine
suspendarea acestei misiuni, desi relaNiile diplomatice se menNin. În doctrina
sunt menNionate,
ca exemple care ilustreaza
aceasta
situaNie, cazurile statelor care, fiind ocupate de forNele
germane, si-au transferat guvernele lor în alte state (mai ales la Londra).
Încetarea misiunii diplomatice înseamna
întreruperea completa
a funcNiilor misiunii
diplomatice, încetarea automata
a sarcinilor care revin membrilor misiunii diplomatice.
Încetarea misiunii diplomatice poate avea drept cauze:
a) ruperea, din diferite cauze, a relaNiilor diplomatice; statul acreditar este
obligat sa

respecte sisa
asigure protecNia localurilor reprezentanNei împreuna
cu bunurile si
arhiva ei (art. 45 din ConvenNia de la Viena). Se poate apela la un stat terN
agreat de
cele doua
parNi pentru reprezentarea intereselor pe timpul cât relaNiile diplomatice
sunt rupte;
b) dispariNia unuia dintre state (fuziune sau dezmembrare) constituie un alt mod
de
încetare a activitaNii unei misiuni diplomatice;
c) refuzul de recunoastere a guvernelor nou instalate în unul din cele doua
state;
d) suprimarea din motive bugetareetc.
2.5. MEMBRII MISIUNII DIPLOMATICE
ConvenNia de la Viena din 1961 cu privire la relaNiile diplomatice clasifica
membrii
misiunii diplomatice în trei categorii:
-seful misiunii,
-membrii personalului misiunii,
-personalul privat al misiunii.
Membrii personalului misiunii diplomatice sunt, la rândul lor, clasificaNi în teri
categorii:
-membrii personalului diplomatic,
-membrii personalului administrativ si tehnic,
-membrii personalului de serviciu.
ConvenNia de la Viena defineste astfel categoriile menNionate (art.1):
-seful misiunii diplomatice este persoana însarcinata
de catre statul sausa
acNioneze în
aceasta
calitate;
-membrii misiunii diplomatice sunt seful misiunii si membrii personalului misiun
ii
diplomatice;
27
-membrii personalului misiunii diplomatice sunt membrii personalului diplomatic,
carora li
se adauga
personalul administrativ si de deservire;
-membrii personalului diplomatic sunt membrii personalului misiunii diplomatice
care au
rang diplomatic;
-agentul diplomatic este seful misiunii diplomatice sau un membru al personalulu
i diplomatic
al misiunii;
-un membru al personalului administrativ si tehnic este un membru al misiunii di
plomatice
angajat în serviciul administrativ sau tehnic al misiunii diplomatice;
-un membru al personalului de deservire este un membru al misiunii diplomatice d
in
departamentul de servicii interne al misiunii diplomatice,
-un funcNionar particular este o persoana
care se afla
în serviciul particular al unui membru al
misiunii diplomatice si care nu este angajat al statului trimiNator.
La categoriile menNionate este necesar sa
adaugam si categoria membrilor de familie a
membrilor misiunii, carora statul acreditar le acorda
un statut special.
Corpul diplomatic
Este format din totalitatea agenNilor diplomatici, împreuna
cu membrii familiei lor
aflaNi pe teritoriul statului de resedinNa, dar în sens restrâns din corpul diplomat
ic fac parte
numai sefii reprezentanNelor diplomatice.
Decan al corpului diplomatic devine diplomatul cu cea mai mare vechime în post pe
teritoriul statului acreditar, diplomat care aparNine clasei întâi de reprezentare. În
Narile
catolice, nunNiul papal este considerat de drept decan al corpului diplomatic, i
ndiferent daca
îndeplineste sau nu condiNia referitoare la vechime.
2.6. NUMIREA MEMBRILOR MISIUNII DIPLOMATICE
Conform art. 14 din convenNia de la Viena din 1961, sefii misiunilor diplomatice
pot
face parte din una din categoriile urmatoare, în funcNie de acordul mutual stabili
t de guvernele
interesate:
1.
ambasadori, nunNii apostolici si alNi sefi de misiuni având un rang
echivalent (de exemplu, înalNi comisari schimbaNi între Narile membre
ale unei comunitaNi) care sunt acreditaNi pe lângasefii de stat;
2.
trimisi diplomatici, ministri si nunNii papali interimari care sunt
acreditaNi pe lângasefii de stat (aceasta
categorie este acum practic
inexistenta);
28
3. însarcinaNi cu afaceri (en titre, en pied sau titulari) care sunt
acreditaNi pe lânga
Ministerele de Afaceri Externe (si aceasta
categorie este rar întâlnita. Nu se poate face nici o discriminare între
sefii misiunilor diplomatice pe baza categoriei din care fac parte, cu
excepNia chestiunilor de prioritate si de protocol, iar în aceasta
privinNa
dreptul de primire de catre seful statului este rezervat
acelora cu rang de ambasador. (R.G. Feltham)
Fiecare stat are dreptul de a-si alege agenNii diplomatici si pe ceilalNi membri
ai
misiunii diplomatice. Desemnarea si numirea lor se face de statul acreditant pot
rivit normelor
aparNinând dreptului intern, în temeiul atributului de suveranitate.
Seful de misiune este responsabil de toate problemele legate de misiunea sa. El
poate
si chiar însarcineaza
cu diferite funcNii personalul, dar este singur raspunzator faNa
de ambele
guverne (al statului acreditant si al celui acreditar) de modul în care îsi conduce
misiunea.
Seful de misiune este însarcinat sa
reprezinte interesele statului acreditant si trebuie sa
fie recunoscut ca atare de statul acreditar. Potrivit art. 5 pct.2 al ConvenNiei
de la Viena din
1961 Daca
statul acreditant acrediteaza
un sef de misiune în unul sau mai multe state, el
poate înfiinNa o misiune diplomatica
condusa
de un însarcinat cu afaceri ad-interim în fiecare
din statele în care seful de misiune nu-si are resedinNa sa permanenta .
Numirea sefului de misiune se face de catre si în numele sefului de stat, în
conformitate cu prevederile constituNionale din fiecare Nara. (Ion M. Anghel)
Rangul sefului de misiune acreditat constituie o înNelegere între guvernele în cauza.
Desi statul acreditant are prerogativa numirii agentului sau diplomatic, va treb
ui sa
Nina
seama în alegerea lui de punctul de vedere al statului acreditar. În acest sens, art
. 4 din
ConvenNia de la Viena din 1961 prevede ca
nici un stat nu poate fi constrâns sa
primeasca
un
agent diplomatic care i se pare impropriu pentru îndeplinirea misiunii sale.
Procedura prin care un stat se informeaza
daca
persoana aleasa
de el este persona grata
pentru a ocupa postul de sef al misiunii diplomatice pe teritoriul statului acre
ditar, constituie
agrearea, iar procedura acceptarii unui sef de misiune al statului trimiNator po
arta
denumirea
de agrement.
ConvenNia de la Viena din 1961 înscrie în art.4 pct.1 faptul ca
Statul acreditant
trebuie sa
se asigure ca
persoana pe care intenNioneaza
sa
o acrediteze ca sef al misiunii în
statul acreditar a primit agrementul acestui stat .
Numirea unui sef de misiune se perfecteaza
în mod formal prin procedura acreditarii si
nu din momentul acordarii agrementului.
Acreditarea este procedura speciala
prin care dreptul internaNional reglementeaza

29
afirmarea definitiva
a calitaNii de sef de misiune a unei persoane fizice care a primit deja
agrementul. Aceasta
procedura
presupune existenNa a doua
declaraNii de voinNa
distincte:
-voinNa statului acreditant referitoare la numirea agentului diplomatic
-declaraNia expresa
a statului acreditar de acceptare a numirii respective.
Dreptul internaNional atribuie acestor declaraNii unilaterale distincte efectul
juridic de
perfectare a raportului de misiune diplomatica.
DeclaraNia de voinNa
prin care statul acreditant participa
la procedura acreditarii este
cuprinsa
într-un document formal scrisorile de acreditare.
DeclaraNia de voinNa
prin care statul acreditar îsi exprima
consimNamântul la numirea
sefului de misiune este implicita, rezulta
din primirea solemna
a scrisorilor de acreditare
efectuata
de organul destinatar al acestora.
Scrisorile de acreditare constituie instrumentul diplomatic prin care se constat
a
calitatea oficiala
a sefului de misiune, prin care se constata
calitatea oficiala
a sefului de
misiune, prin care se face dovada ca
aceasta
persoana
este abilitata
de catre guvernul sausa
exercite funcNiile încredinNate; sunt semnate de catre seful statului acreditant s
i adresate
sefului statului acreditar.
Prezentarea scrisorilor de acreditare este esenNiala
pentru recunoasterea calitaNii de sef
de misiune si are loc în cadrul unei solemnitaNi speciale.
Odata
cu încheierea ceremoniei prezentarii scrisorilor de acreditare, seful de misiune
dobândeste în mod definitiv funcNia sa de sef de misiune, fiind învestit cu exerciNiul
deplin al
funcNiilor sale.
Se considera
caseful de misiune diplomatica
trebuie sa
considere prioritaNi
fundamentale urmatoarele:
-formularea politicii diplomatice;
-transmiterea catre statul acreditar a punctelor de vedere ale propriului guvern
în probleme importante de interes comun si de politica
comuna, el
constituind un canal de comunicare între cele doua
guverne în astfel de
probleme;
-sa
raporteze ministerului sau evenimentele cu semnificaNii politice sau
economice importante si sa
comenteze punctele de vedere ale unor Nari terNe;
-sa
fie la curent în ce priveste persoanele cu influenNa
si sursele puterii
naNionale în statul în care se afla
în misiune,
-sa
faca
dovada unui comportament oficial, cât si neoficial de o maniera
care
sa
sporeasca
reputaNia Narii sale;
-sa
cultive un cerc de prieteni suficient de larg si variat pentru a fi capabil sa

30
si îndeplineasca
funcNiile.
Spre deosebire de cazul sefului de misiune, nu este necesar, în cazul altor membri
ai
personalului diplomatic, procedura de numire este mult simplificata; consimNamântu
l statului
acreditar nu trebuie exprimat în mod obligatoriu expres. Procedura este constituit
a
dintr-o
nota
oficiala
transmisa
M.A.E. al statului acreditar si nota de raspuns. Diplomatul nu se va
prezenta la post înainte de a avea loc schimbul de note.
Dreptul statului acreditant de a numi membrii personalului diplomatic este limit
at de
statul acreditar de a solicita menNinerea efectivului misiunii diplomatice în ceea
ce el
considera
rezonabil. Statul acreditant poate refuza sa
admita
funcNionari de o anumita
categorie (art.11 ConvenNia de la Viena, 1961).
În ce priveste numirea personalului tehnico-administrativ, precum si a celui de se
rviciu
trebuie sa
avem în vedere urmatoarele: ca structura, personalul tehnic si administrativ este
alcatuit din: secretari tehnici, translatori, dactilografi, arhivari, contabili,
referenNi de
specialitate etc, iar personalul de serviciu cuprinde soferi, curieri, portari,
oameni de serviciu,
gradinari, mecanici, muncitori calificaNi etc. Trebuie sa
se faca
distincNie între oamenii de
serviciul ai misiunii diplomatice si persoanele din serviciu agentului diplomati
c: menajerele,
personalul care a fost angajat la resedinNa diplomatului de catre acesta.
În cazul acestor categorii de personal, se vor îndeplini aceleasi reguli ca în cazul
personalului diplomatic cu urmatoarele diferenNe:
-apartenenNa la cetaNenia statului acreditant nu este o condiNie ce trebuie
îndeplinita;
-nu mai apare nici condiNia ca aceasta
persoana
sa
aiba
calitatea de persona
grata.
31
-

3. FUNClIILE MISIUNILOR DIPLOMATICE


3.1. Precizari preliminare
3.2. FuncNia de reprezentare
3.3. FuncNia de negociere
3.4. FuncNia de observare si informare
3.5. FuncNia de realizare a cooperarii internaNionale
3.6. FuncNia de protejare a intereselor statului acreditant sia
cetaNenilor acestuia
3.1. PRECIZARI PRELIMINARE
Potrivit alin.1 al art.3 al ConvenNiei de la Viena, din anul 1961, funcNiile mis
iunilor
diplomatice constau, în special, în:
-a reprezenta statul acreditant în statul acreditar;
-a ocroti în statul acreditar a intereselor statului acreditant si ale
cetaNenilor sai, în limitele admise de dreptul internaNional;
-a duce tratative cu guvernul statului acreditar;
-a informa prin toate mijloacele licite, despre condiNiile si evoluNia
evenimentelor din statul acreditar si de a raporta cu privire la acestea
statului acreditant;
-promovare a relaNiilor de prietenie si de dezvoltare a relaNiilor
economice, culturale si stiinNifice între statul acreditant si statul
acreditar.
În alineatul 2 al aceluiasi articol se face precizarea potrivit careia nici o disp
oziNie a
ConvenNiei nu poate fi interpretata
ca interzicând misiunii diplomatice exercitarea funcNiilor
consulare.
Enumerarea funcNiilor misiunii diplomatice facuta
în cuprinsul art.3 nu este una
exhaustiva; consimNamântul pe care un stat îl da
pentru înfiinNarea misiunii diplomatice
presupune permisiunea de a îndeplini cel puNin funcNiile enumerat ede ConvenNie.
3.2. FUNClIA DE REPREZENTARE
FuncNia de a reprezenta statul acreditant în statul acreditar este cea mai veche f
uncNie a
misiunilor diplomatice, seful misiunii fiind cel care reprezinta
statul sau în plenitudinea
32
relaNiilor sale diplomatice, prin modalitaNi foarte variate de participare la vi
aNa publica
a
statului acreditar.
Formele prin care se realizeaza
funcNia de reprezentare sunt multiple:
-participarea la viaNa publica
a statului acreditar;
-negocierea în numele statului acreditant;
-promovarea politicii statului acreditant etc.
3.3. FUNClIA DE NEGOCIERE
FuncNia de a duce tratative cu guvernul statului acreditar, denumitasi funcNia d
e
negociere, reprezinta
aspectul esenNial al activitaNii misiunii diplomatice în apararea
intereselor statului acreditar; în rezolvarea diferendelor dintre state.
Negocierea este cel mai la îndemânasi cel mai eficient mijloc diplomatic de
soluNionare a diferendelor; negocierile pot fi oficioase (doar contacte de cunoa
stere a
intenNiilor parNilor, fara
a le angaja) sau oficiale (constituie un început de angajare), directe
(între seful misiunii si seful statului) sau indirecte (între seful misiunii si mini
sterul afacerilor
externe ori alte autoritaNi ale statului acreditar).
Potrivit dreptului tratatelor, seful misiunii diplomatice poate negocia si auten
tifica
textul unui tratat fara
a fi nevoit sa
prezinte deplinele puteri.
FuncNia de negociere nu se limiteaza
doar la soluNionarea diferendelor si încheierea
unor acorduri internaNionale, ci ea presupune o activitate intensa
a sefului misiunii pentru
explicarea politicii guvernului pe care-l reprezinta, pentru consultari în legatur
a
cu diferitele
aspecte ale vieNii internaNionale etc.
3.4. FUNClIA DE OBSERVARE SI INFORMARE
FuncNia de informare prin toate mijloacele licite, despre condiNiile si evoluNia
evenimentelor din statul acreditar si de a raporta cu privire la acestea statulu
i acreditant
presupune urmarirea si studierea aspectelor vieNii politice, sociale, culturale
etc. din statul
acreditar, efectele evenimentelor internaNionale în acest stat, precum si derulare
a relaNiilor
dintre cele doua
state.
FuncNia de informare nu se realizeaza
numai într-un singur sens, înspre statul
acreditant, ci si înspre statul acreditar, pentru o cât mai buna
cunoastere de catre acesta a
realitaNilor din statul reprezentat.
33
3.5. FUNClIA DE REALIZARE A COOPERARII INTERNAlIONALE
FuncNia de promovare a relaNiilor de prietenie si de dezvoltare a relaNiilor eco
nomice,
culturale si stiinNifice între statul acreditant si statul acreditar, denumitasi f
uncNia de
cooperare, poate fi definita
ca scop al întregii activitaNi a misiunii diplomatice.
Misiunea diplomatica
are rolul de a cultiva, promova, extinde si diversifica relaNiile
dintre statul acreditant si statul acreditar, pe diferite planuri: politic, econ
omic, cultural,
juridic etc.
3.6. FUNClIA DE PROTEJARE A INTERESELOR STATULUI ACREDITANT SIA
CETAlENILOR ACESTUIA
FuncNia de ocrotire în statul acreditar a intereselor statului acreditant si ale c
etaNenilor
sai, în limitele admise de dreptul internaNional este o funcNie tradiNionala
a misiunilor
diplomatice, realizata
prin cereri de informare si asistenNa, prin proteste si prin invocarea
raspunderii internaNionale, ori chiar prin îndeplinirea unor funcNii consulare.
Principala instituNie creata
în realizarea acestei funcNii este protecNia diplomatica,
respectiv dreptul statului acreditant de a proteja proprii cetaNeni si dreptul a
cestora, când se
afla
în strainatate, de a cere protecNie, dar în limitele impuse de dreptul internaNional
, adica
fara
ca aceste acte sa
constituie ameninNari la adresa statului acreditar sifara
folosirea forNei
sau a amestecului în treburile interne;
Aceasta se fundamenteaza
printr-o regula
generala
a dreptului internaNional, potrivit
careia, statul are dreptul de a apara interesele cetaNenilor sai aflaNi pe terit
oriul altor state, prin
mijloace diplomatice si juridice adecvate raporturilor internaNionale.
4. IMUNITAlI, PRIVILEGII SI FACILITAlI DIPLOMATICE
4.1. ImunitaNile diplomatice
4.2. Privilegiile diplomatice
4.3. FacilitaNile diplomatice
4.1. IMUNITAlILE DIPLOMATICE
ConvenNia de la Viena din 1961 stabileste o suma
de reguli care acorda
un statut
juridic specific atât misiunii diplomatice, cât si personalului misiunii, cu preciza
rea ca
în
34
practica statelor sunt aplicabile si alte reguli, în funcNie de particularitaNile
concrete ale
acestora.
ImunitaNile diplomatice reprezinta
tratamentul pe care statul acreditar îl acorda
misiunilor diplomatice si personalului acestora, exprimat prin exceptarea de la
jurisdicNia
penalasi civila
a acestui stat.
Sunt prevazute si enumerate în conNinutul articolelor 29-39 din ConvenNia de la Vi
ena.
Aceste imunitaNile si privilegiile recunoscute membrilor misiunilor diplomatice,
care au ca
obiect sa
permita
exercitarea funcNiilor lor fara
ca autoritaNile locale sa
poata
sa
le aduca
îngradiri. Articolul 41 din ConvenNia de la Viena prevede în contrapartida, obligaNi
i faNa
de
statul acreditar.
Membrii misiunilor diplomatice au datoria de a respecta legile si reglementarile
statului acreditar si de a nu se amesteca în treburile sale interne, iar localuril
e misiunilor nu
trebuie utilizate în scopuri incompatibile cu regulile si obligaNiile activitaNii
diplomatice. De
asemenea, în conformitate cu conNinutul articolului 42 al ConvenNiei, agenNii dipl
omatici nu
trebuie sa
exercite profesii sau alte activitaNi remunerate în vederea obNinerii unui câstig
personal pe teritoriul statului acreditar.
De asemenea, statul acreditar are obligaNii precise stabilite de ConvenNia de la
Viena
prin articolele 25-27. Potrivit acestor reglementari el trebuie sa
acorde misiunii toate
facilitaNile pentru îndeplinirea funcNiunilor sale.
El trebuie, în mod special, sa
asigure membrilor misiunii toata
libertatea de deplasare
si de circulaNie. O rezerva
exista
totusi pentru zonele unde accesul este reglementat sau
interzis din raNiuni de securitate naNionala.
Articolul 47 al ConvenNiei prevede interdicNia unor masuri discriminatorii între s
tate.
El admite totusi ca nediscriminatoriu dreptul statului acreditar de a aplica res
trictiv o
dispoziNie determinata, pentru ca
ea este în acelasi mod aplicata
misiunii sale de statul
acreditant, ca si practica urmata
de unele state de a se face beneficiarele, prim cutuma
sau pe
cale de acord, ale unui tratament reciproc mai favorabil decât îl cer dispoziNiile C
onvenNiei. În
fine, statul acreditar trebuie sa
asigure securitatea localurilor misiunii, sa
evite ca linistea
acesteia sa
fie tulburata
sau sa-i fie afectata
demnitatea (art. 22).
Regulile privind privilegiile si imunitaNile sunt precizate în mod detaliat de cat
re
ConvenNia de la Viena, facându-se, o distincNie între diversele categorii de persona
l al
misiunilor diplomatice (diplomaNi, personal tehnicoadministrativ si de serviciu)
. În
conformitate cu art. 17 din convenNie aceste imunitaNi sunt recunoscute diplomaN
ilor si
familiilor lor, dar si personalului administrativ si de serviciu.
35
Personalul organizaNiilor internaNionale beneficiaza, de asemenea, de imunitaNi
acordate prin convenNiile aplicabile acestor organizaNii. (O.N.U., Consiliul Eur
opei,
ComunitaNile europene etc.).
Articolele 29-41 din ConvenNie fac referire la DispoziNiile privind imunitaNile
diplomatice.
ImunitaNile diplomatice sunt concretizate în trei categorii:
a) Imunitatea de jurisdicNie;
b) InviolabilitaNile;
c) Exceptarea de la obligaNia de a depune ca martor
Imunitatea de jurisdicNie, adica
scoaterea de sub acNiunea legii penale sau civile a
statului acreditar a misiunii diplomatice, personalului misiunii si a membrilor
lor de familie.
Misiunea diplomatica
se bucura
de imunitate de jurisdicNie civilasi administrativa, pentru ca
nu se poate pune problema raspunderii penale a unei persoane morale (juridice).
AgenNii
diplomatici se bucura
de imunitate absoluta
de jurisdicNie penalasi de imunitate de jurisdicNie
civila, cu excepNia acNiunilor imobiliare când proprietatea este cu titlu privat,
acNiunilor
referitoare la succesiune, acNiunilor privind activitatea profesionala
sau comerciala
privata
a
agentului si faNa
de nici o cerere reconvenNionala
direct legata
de cererea principala
când
agentul diplomatic însusi înainteaza
o acNiune civila
(pentru a asigura egalitatea parNilor în
proces). De asemenea, agenNii diplomatici se bucura
de imunitate de executare, dar la care se
poate renunNa expres. Imunitatea de jurisdicNie a unui agent diplomatic în statul
acreditar nu
poate scuti pe acest agent de jurisdicNia statului acreditant. Prin urmare, agen
tul diplomatic nu
este scos de sub jurisdicNie totala, ci numai de sub jurisdicNia statului acredi
tar. Totusi, statul
acreditant poate renunNa la imunitatea de jurisdicNie a agenNilor diplomatici, d
ar ea trebuie sa
fie expresa. RenunNarea la imunitatea de jurisdicNie pentru o acNiune civila
sau administrativa
nu determina
automat si înlaturarea imunitaNii privind executarea hotarârilor, pentru aceasta
fiind necesara
o renunNare deosebita.
InviolabilitaNile, care înseamna
imunitatea faNa
de constrângerea prevazuta
de lege.
Este vorba despre:
inviolabilitatea misiunii, respectiv obligaNia statului acreditar de a nu permit
e
funcNionarilor saisa
patrundasisa
îndeplineasca
acte de autoritate în localurile misiunii,
mijloace de transport si terenuri ale acesteia, mai puNin în cazuri excepNionale,
cum ar fi
legitima aparare. De precizat ca
aceasta
inviolabilitate opereaza
chiar si în timp de conflict
armat; localurile misiunii, mobilierul lor si celelalte obiecte care se gasesc a
colo, precum si
mijloacele de transport ale misiunii, nu pot face obiectul nici unei percheziNii
, rechiziNii,
sechestru sau masuri executorii;
36
inviolabilitatea arhivelor, care opereaza
asupra tuturor documentelor diplomatice,
inclusiv corespondenNa, indiferent de locul unde se afla, fiind absoluta;
inviolabilitatea diplomatului, concretizata
în exceptarea acestuia de la orice forma
de
reNinere sau detenNie; statul acreditar trebuie sa-1 trateze cu respectul care i
se cuvine sisa
ia
toate masurile corespunzatoare pentru a împiedica orice atingere adusa
persoanei, libertaNii si
demnitaNii sale;
inviolabilitatea resedinNei diplomatului, care este aceeasi cu inviolabilitatea
localurilor misiunii.
Inviolabilitatea care îi este recunoscuta
unui diplomat are ca obiect sai permita
sa
se
bucure, pe teritoriul unde îsi exercita
misiunea, în orice moment si oriunde s-ar afla, de
libertate fara
restricNie si de intangibilitate personala
în toate ocaziile, iar inviolabilitatea
personala
este garanNia esenNiala
a agenNilor diplomatici, acesta înainte de toate fiind exceptat
de la orice masura
de arestare sau de detenNie.
Articolul 29 al ConvenNiei de la Viena garanteaza
agenNilor diplomatici respectul
statului acreditar, care este dator sa
ia toate masurile adecvate pentru a împiedica orice
atingere ce ar putea fi adusa
persoanei, libertaNii sau demnitaNii lor.
Inviolabilitatea are ca scop sa
permita
diplomatului de a-si exercita, fara
nici un
impediment, sarcina sa de reprezentant al unei Nari straine. Ea acopera, deci, t
oate actele pe
care le îndeplineste pentru reprezentarea statului trimiNator si promovarea intere
selor acestuia.
Acest privilegiu începe în ziua în care diplomatul a intrat pe teritoriul Narii unde a
fost
acreditat, daca
misiunea sa a fost anunNata. El dureaza
pe tot timpul misiunii sale, pâna
când
va parasi teritoriul statului de resedinNa.
Inviolabilitatea persistasi în situaNia ruperii relaNiilor diplomatice si chiar a
starii de
razboi. Daca
diplomatul înlocuit se stabileste în Nara în care si-a exercitat funcNiile, el nu poat
e
continua sa
beneficieze de inviolabilitate dupa
ce si-a încheiat misiunea.
Inviolabilitatea acopera
toate persoanele care fac parte din personalul oficial sau
neoficial al misiunii, sub rezerva articolului 39 paragraful 2 al ConvenNiei de
la Viena.
ConvenNia de la Viena distinge anumite categorii de personal. Seful misiunii si
personalul sau diplomatic, înNelegând si membrii de familie ai agenNilor diplomatici
(art. 371),
beneficiaza
de toate imunitaNile enumerate în articolele 29-36 ale ConvenNiei. Numele
acestor persoane figureaza
pe lista diplomatica
care este stabilita
în fiecare Capitala, de
Serviciul de Protocol pe baza indicaNiilor furnizate de fiecare misiune.
ImunitaNi sunt, de asemenea, recunoscute si altor membri ai misiunii, fie ca
este vorba
de personalul administrativ si tehnic (art. 37-2 si 38-1), de personalul de serv
iciu care nu are
37
naNionalitatea statului de resedinNa
(art.27-3si 38-2) sau de personalul de serviciu particular al
misiunii (art. 37-4 si 38-2).
Aceste imunitaNi se extind asupra bunurilor personale ale diplomaNilor, resedinN
ei,
vehiculelor si documentelor acestora, corespondenNa lor trebuie sa
fie liberasi inviolabila.
Statele acorda, în general, automobilelor diplomaNilor placi speciale care permit
poliNiei sa-i
deosebeasca
de ceilalNi posesori de automobile.
Articolul 27 al ConvenNiei de la Viena garanteaza
comunicarea libera
a misiunilor prin
toate mijloacele adecvate. Ea condiNioneaza
totusi instalarea de posturi emiNatoare de radio de
asentimentul statului acreditar.
Art. 40 al ConvenNiei de la Viena admite ca un agent diplomatic sa
beneficieze de
inviolabilitate când traverseaza
o Nara
terNa
pentru a se prezenta sau pentru a se reîntoarce de la
post este un act de curtoazie din partea statelor al caror teritoriu este traver
sat.
Inviolabilitatea agentului diplomatic îl protejeaza
pe acesta în toate circumstanNele. Ea
este de ordin public si diplomatul nu poate renunNa la ea.
Chiar daca
ar comite acte de natura
sa
lezeze demnitatea sefului de stat pe lânga
care
este acreditat, el nu poate fi supus de acest stat la masuri care ar aduce ating
ere persoanei sale.
Acesta din urma
nu este, de altfel, lipsit de mijloace de aparare. El poate cere rechemarea
diplomatului sau chiar sa-i impuna
plecarea.
Inviolabilitatea protejeaza
pe diplomat împotriva atacurilor oricarei persoane,
indiferent de unde ar proveni ele. Daca
un membru al autoritaNilor publice ale statului de
resedinNa, acNionând în calitate oficiala, a ofensat un agent diplomatic, guvernul s
tatului
acreditar este obligat sa
acorde reparaNii statului ofensat. Daca
sediul misiunii diplomatice sau
drapelul care este arborat fac obiectul unui atentat, guvernul statului acredita
r trebuie, daca
nu
si-a îndeplinit îndatoririle de protecNie, sa
prezinte scuze si, de la caz la caz, sa
acorde
reparaNiile adecvate.
Daca
autorul infracNiunii este o persoana
particulara, statul trebuie sa
dispuna
urmarirea penalasi judecarea acestuia.
ResedinNa diplomatului nu poate constitui obiectul investigaNiilor poliNiei, jus
tiNiei sau
oricarui alt organ administrativ, care nu au dreptul sa
patrunda
în imobil fara
autorizaNia
expresa, dupa
caz, a diplomatului sau a sefului misiunii.
Articolul 22 al ConvenNiei de la Viena garanteaza, de asemenea, inviolabilitatea
localurilor misiunii diplomatice. Se prevede în sarcina statului acreditar obligaN
ia speciala
de a
lua masurile pentru a asigura protecNia acestora.
Se garanteaza
nu numai localurile, ci si mobilierul acestora, precum si mijloacele de
transport ale misiunii împotriva oricaror masuri ale autoritaNilor statului de res
edinNa.
38
Articolul 12 permite misiunii sa
deschida
birouri în afara sediului numai pe baza
consimNamântului expres al statului acreditar.
Articolul 20 permite arborarea drapelului si emblemei statului acreditant pe loc
alurile
misiunii, resedinNei si pe mijloacele de transport ale sefului misiunii.
Articolul 21 prevede obligaNia pentru statul acreditar de a facilita statului ac
reditant
achiziNionarea sau închirierea de localuri necesare deschiderii misiunii si pentru
locuinNele
membrilor sai.
Arhivele diplomatice se bucura, de asemenea, de aceeasi inviolabilitate ca si se
diul
misiunii si resedinNa, chiar în cazul ruperii relaNiilor diplomatice.
De asemenea, corespondenNa diplomatica, este declarata
inviolabila.
Dreptul la libera circulaNie a valizelor diplomatice este recunoscut fara
rezerve.
ImunitaNile curierilor sunt recunoscute si sunt precizate în documentele pe care a
cestia
trebuie sa
le deNina, precum si dreptul statelor si misiunilor diplomatice de a recurge la
curieri
ad-hoc. Statele au dreptul de a încredinNa curierul diplomatic comandanNilor de ae
ronave civile
si de a prelua, direct si liber, de la acestia, valiza diplomatica. Valizele nu
pot conNine decât
documente diplomatice si obiecte destinate uzului oficial.
Imunitatea de jurisdicNie
ConvenNia de la Viena, în articolul 31, defineste imunitatea civilasi penala
a agenNilor
diplomatici. DiplomaNii nu pot fi chemaNi în justiNie decât de guvernul sau de tribu
nalele Narii
lor. Aceasta este o garanNie indispensabila
pentru ca diplomaNii sa
poata
promova în deplina
libertate si independenNa
interesele statului acreditant.
Aceasta
imunitate are ca scop sa
retraga
întreaga competenNa
de la magistraNii locali
pentru a o transfera, daca
este cazul, la cei ai statului trimiNator.
ConvenNia de la Viena, în articolul 38, limiteaza
imunitaNile de jurisdicNie ale
membrilor personalului care au naNionalitatea statului acreditar numai la actele
oficiale
îndeplinite în exercitarea funcNiilor lor.
Diplomatul are dreptul si nu poate renunNa la imunitatea de jurisdicNie penala, în
trucât
nu are dreptul de a lasa sa
se aduca
atingere independenNei statului pe care-l reprezinta. Acest
gen de imunitate este acordata
agentului diplomatic în interesul guvernului Narii sale, numai
acesta din urma
poate sa
renunNe la ea.
Un agent diplomatic trebuie sa
respecte legislaNia Narii unde este acreditat, dar nu poate
fi tras la raspundere decât de autoritaNile din propria Nara. Aceasta
imunitate de jurisdicNie
funcNioneaza
chiar daca
agentul diplomatic este vinovat de o infracNiune contra statului pe
lânga
care este acreditat. Guvernul statului acreditar poate, doar sa
solicite pe cale diplomatica
aplicarea pedepsei prevazute de lege.
39
Atât timp cât agentul diplomatic strain se afla
pe teritoriul statului pe lânga
care este
acreditat, imunitatea de jurisdicNie penala
este totala.
Imunitatea de jurisdicNie faNa
de tribunalele statului acreditar nu înseamna
ca
diplomatul strain este absolvit de raspundere pentru infracNiunile pe care le-ar
putea comite,
dar acest stat nu-l poate aresta si nici judeca prin tribunalele proprii.
Daca
infracNiunile comise de agentul diplomatic sunt de mica
importanNa, este la
latitudinea guvernului statului acreditar sa
faca
plângere pe cale diplomatica.
Exceptarea de la obligaNia de a depune ca martor în faNa instanNelor de judecatasi
în
procedurile administrative. Imunitatea este absoluta, dar diplomatul poate depun
e ca martor
daca
accepta
expres.
Un agent diplomatic nu poate fi obligat sa
compara
ca martor în faNa unei instanNea
statului acreditar. I se poate cere sa-si trimita
marturia în scris, dar daca
refuza, nu exista
mijloc de a-l constrânge în acest sens.
Organul de ancheta
trebuie sa
se deplaseze la sediul misiunii diplomatice pentru a
primi marturiile.
Imunitatea de jurisdicNie penala
se aplicasi personalului administrativ si tehnic al
misiunii si membrilor lui de familie.
ConvenNia de la Viena (art. 32) prevede ca
statul acreditant poate renunNa la imunitatea
de jurisdicNie a membrilor familiilor agenNilor diplomatici, a membrilor persona
lului
administrativ si tehnic al misiunilor, precum si a familiilor lor, a membrilor p
ersonalului de
serviciu, însa, ConvenNia precizeaza
ca
aceasta
renunNare trebuie sa
fie întotdeauna expresa
.
Personalul de serviciu beneficiaza
de imunitaNi numai pentru actele îndeplinite în
exercitarea funcNiilor sale.
În art. 37 al ConvenNiei de la Viena se precizeaza
ca
personalul de serviciu particular al
membrilor misiunii care nu sunt resortisanNi ai statului acreditar, sunt scutiNi
de impozite si
taxe pe salarii, dar nu beneficiaza
de privilegii si imunitaNi decât în masura admisa
de acesta
din urma. Totusi, se prevede ca
acest stat va trebui sa-si exercite jurisdicNia sa de asemenea
maniera, încât sa
nu împiedice în mod excesiv îndeplinirea funcNiilor misiunii.
Daca
misiunea are un agent diplomatic de naNionalitatea statului acreditar sau daca
acesta locuieste permanent în statul respectiv, el nu beneficiaza
decât de imunitatea de
jurisdicNie si de inviolabilitate pentru actele îndeplinite în exercitarea funcNiuni
lor sale. Pentru
ceilalNi membri ai personalului misiunilor si personalul de serviciu particular
care se gasesc în
aceleasi raporturi faNa
de statul acreditar, ei nu beneficiaza
decât de privilegiile si imunitaNile
care le sunt recunoscute de statul respectiv. Însa
se precizeaza
ca
acesta nu va exercita asupra
40
lor jurisdicNia sa, decât de o asemenea maniera
încât sa
nu împiedice în mod excesiv
îndeplinirea funcNiilor misiunii.
În cazul unui accident de automobil, indiferent daca
diplomatul este conducator sau
proprietar al unui autovehicul în urma caruia s-ar putea angaja responsabilitatea
civila, trebuie
avute în vedere urmatoarele:
sa
invoce imunitaNile sale diplomatice la care el nu poate renunNafara
autorizarea
expresa
a statului acreditant;
în timpul anchetei el nu trebuie sa
împiedice mersul justiNiei, punând la dispoziNie
informaNiile cerute în legatura
cu circumstanNele accidentului;
imunitatea de jurisdicNie nu permite eludarea plaNii despagubirilor datorate vic
timelor
accidentului.
Imunitatea de jurisdicNie în materie civila
este recunoscuta
diplomaNilor straini.
Articolul 31 al ConvenNiei de la Viena prevede ca
agenNii diplomatici beneficiaza
de
imunitatea de jurisdicNie în materie civilasi administrativa, cu excepNia cazurilo
r când este
vorba despre:
1) o acNiune reala
care se refera
la un imobil particular situat pe teritoriul statului
acreditar, daca
agentul diplomtic nu-l poseda
în contul statului acreditant pentru realizarea
scopurilor misiunii;
2) o acNiune privind o succesiune în care agentul diplomatic figureaza
cu titlu
particular si nu în numele statului acreditant;
3) o acNiune privind o activitate profesionala
sau comerciala
exercitata
de agentul
diplomatic în statul acreditar si în afara funcNiilor sale oficiale.
În aceste cazuri pot fi luate unele masuri de executare faNa
de diplomat, cu condiNia sa
nu se aduca
atingere inviolabilitaNii persoanei sau locuinNei sale.
Diplomatul care devine reclamant în faNa unei instanNe locale nu mai poate invoca
imunitatea de jurisdicNie în ceea ce priveste orice cerere reconvenNionala
legata
direct de
acNiunea principala. Totusi, renunNarea la imunitatea de jurisdicNie pentru o ac
Niune civila
sau
administrativa
nu este considerata
ca implicând renunNarea la masurile de executare a
hotarârii, care nu poate fi aplicata
nici asupra persoanei, nici asupra bunurilor sale, o renunNare
distincta
din partea sa fiind necesara.
4.2. PRIVILEGIILE DIPLOMATICE
Privilegiile diplomatice reprezinta
tot un tratament acordat de statul acreditar misiunii
diplomatice si personalului acesteia, prin care li se fac unele înlesniri excepNio
nale.
41
Libertatea de comunicare.
Misiunea diplomatica
are dreptul sa
comunice liber cu guvernul sau, cu celelalte
misiuni si consulate ale statului acreditant, putând sa
foloseasca
toate mijloacele de
comunicaNie potrivite.
Aceasta presupune obligaNia statului acreditar de a oferi facilitaNi pentru core
spondenNa
si de a respecta secretul corespondenNei. Pentru comunicare, misiunea diplomatic
a
poate
utiliza numai mijloace legale, fie publice (posta, telefon, fax etc.), fie speci
fice, precum
curierul diplomatic si valiza diplomatica, toate acestea beneficiind de inviolab
ilitate. În ultimii
ani, în cadrul ONU s-au manifestat preocupari pentru codificarea statutului curier
ului
diplomatic si al valizei diplomatice. Astfel, în anul 1991, Adunarea Generala
a hotarât sa
includa
pe ordinea de zi a celei dc-a 47-a sesiuni, Proiectul de articole asupra statutu
lui
curierului diplomatic si valizei diplomatice neînsoNite de un curier diplomatic, p
recum st
protocoalele adiNionale facultative la acest statut, proiect adoptat de Comisia
de Drept
InternaNional la sesiunea sa din anul 1989.
Mijloacele de radio-emisie pot fi utilizate numai cu autorizaNia statului acredi
tar.
Coletele care compun valiza diplomatica
trebuie sa
poarte semne exterioare vizibile ale
caracterului lor si nu pot cuprinde decât documente diplomatice sau obiecte de uz
oficial. De
asemenea, curierul diplomatic trebuie sa
poarte un document oficial care sa-i ateste calitatea si
sa
precizeze numarul de colete care constituie valiza diplomatica, el bucurându-se de
inviolabilitatea persoanei sale, neputând fi arestat sau reNinut. Se pot folosi si
curieri
diplomatici ad-hoc. De asemenea, valiza diplomatica
poate fi încredinNata
comandantului unei
aeronave comerciale, acesta trebuind sa
poarte un document oficial care sa
indice numarul
coletelor care alcatuiesc valiza diplomatica, dar el nu are calitatea de curier
diplomatic.
Libertatea de miscare
Este dreptul agentului diplomatic de a circula liber pe teritoriul statului acre
ditar, cu
posibilitatea acestuia de a declara anumite zone interzise, din motive de securi
tate a agentului
diplomatic sau a statului acreditar;
Privilegii de ordin fiscal
Reprezinta
dreptul misiunii si a diplomaNilor de a fi scutiNi de taxe si impozite, cu
excepNia impozitelor indirecte sau a celor aplicabile bunurilor imobile particul
are, veniturilor
particulare si taxelor corespunzatoare dreptului de succesiune;
Privilegii de ordin vamal
Constau în scutirea de taxele vamale care se percep cu ocazia importurilor de bunu
ri si
vizeaza
bunurile destinate uzului oficial si chiar personal al misiunii, al diplomaNilor
si
membrilor familiilor acestora. Este inclusa
în acest privilegiu si scutirea de la controlul
42
bagajelor, cu excepNia cazului când exista
motive serioase sa
se creada
ca
acestea conNin
obiecte care nu beneficiaza
de scutiri vamale sau al caror import sau export este interzis. Întrun
asemenea caz, controlul se va face numai în prezenNa agentului diplomatic sau a
reprezentantului sau autorizat.
Scutirea de impozite
ConvenNia de la Viena stabileste o serie de reguli codificând practica existenta
în
aceasta
materie. Articolul 23 scuteste de impozite localurile misiunii ai caror propriet
ari sau
locatari sunt reprezentanNii statului acreditant sau seful misiunii, cu excepNia
impozitelor sau
taxelor percepute ca remuneraNie pentru servicii particulare prestate. Aceasta
scutire nu se
aplica
atunci când, potrivit legislaNiei statului acreditar, acestea cad în sarcina persoan
ei care
trateaza
cu statul acreditant sau cu seful misiunii.
Articolul 34 scuteste agentul diplomatic de orice impozite si taxe, personale sa
u reale,
naNionale, regionale si locale, în afara
de: impozitele indirecte care prin natura lor sunt în mod
normal încorporate în preNul marfurilor si al serviciilor; impozitele si taxele asup
ra bunurilor
imobile particulare situate pe teritoriul statului acreditar, cu excepNia cazulu
i în care agentul
diplomatic le poseda
în contul statului acreditant pentru realizarea scopurilor misiunii;
impozitele si taxele pe veniturile particulare, care-si au sursa în statul acredit
ar si impozitele
pe capital prelevate asupra investiNiilor; impozitele si taxele percepute ca rem
uneraNie pentru
servicii particulare prestate; drepturile de înregistrare, grefa, ipotecasi de tim
bru în ceea ce
priveste bunurile imobiliare, sub rezerva dispoziNiilor articolului 23 (localuri
ale misiunilor).
Membrii familiilor diplomaNilor, personalul administrativ si tehnic si personalu
l de
serviciu beneficiaza
de aceleasi privilegii fiscale ca si diplomaNii.
În materie de succesiuni, articolul 39 precizeaza
la paragraful 4 ca, în caz de deces al
unui membru al misiunii sau al unui membru al familiei sale, care nu este cetaNe
an al statului
acreditar sau nu are resedinNa permanenta
în acesta, statul acreditar va permite recuperarea
bunurilor mobile ale defunctului, cu excepNia celor care au fost achiziNionate în
Narasi care fac
obiectul unei interdicNii de export. Nu se vor percepe taxe de succesiune asupra
bunurilor
mobile a caror prezenNa
în statul acreditar nu se datora decât funcNiei defunctului.
În materie vamala, articolul 36 acorda
scutirea de taxe vamale si alte drepturi conexe,
în conformitate cu dispoziNiile legislative si reglementarile statului acreditar,
asupra obiectelor
destinate uzului oficial si obiectelor destinate uzului personal al agentului di
plomatic sau al
membrilor familiei sale, care fac parte din gospodaria sa, inclusiv efectele des
tinate instalarii
sale.
Agentul diplomatic este scutit de controlul bagajului sau personal. Daca
acesta din
urma
trebuie sa
fie examinat deoarece exista
suspiciuni ca
ar putea sa
conNina
obiecte care nu
43
beneficiaza
de scutire de taxe vamale, deschiderea acestuia nu se poate face decât în prezenNa
agentului diplomatic sau a unui reprezentant autorizat.
În termenii articolului 36, familiile agenNilor diplomatici beneficiaza
integral de
scutirile de taxe vamale, în timp ce personalului administrativ si tehnic i se aco
rda
aceste
exonerari numai pentru obiectele importate cu ocazia primei lor instalari.
Articolul 35 al ConvenNiei de la Viena interzice obligarea agenNilor diplomatici
la orice
prestaNie personala, serviciu public de orice natura
ar fi el si la orice sarcina
militara
(rechiziNionari, contribuNii si încartiruiri).
Dreptul de a arbora drapelul naNional si stema naNionala, pe localul misiunii
diplomatice, la resedinNa sefului misiunii si pe mijloacele de transport ale ace
stuia.
FacilitaNi de sedere -sunt concretizate în dreptul agentului diplomatic de a fi sc
utit de
la obligaNiile de a obNine permis de sedere pe teritoriul statului acreditar si
de a anunNa
organele de poliNie locale despre prezenNa sa.
Scutirea de prestaNii personale, precum serviciul militar, rechiziNii militare e
tc.
Scutirea de la obligaNiile privind asigurarile sociale, pentru cazuri de acciden
t, boala,
deces etc., ceea ce nu exclude posibilitatea diplomatului de a participa volunta
r la asemenea
sisteme de protecNie.
4.3. FACILITAlILE DIPLOMATICE
Sunt posibilitaNi ale misiunii diplomatice si ale personalului diplomatic de a l
i se
înlesni de catre statul acreditar desfasurarea activitaNilor lor specifice.
Printre acestea, menNionam obligaNia statului acreditar de a înlesni obNinerea de
localuri
pentru misiunea diplomatica, de a acorda ajutor la obNinerea de locuinNe pentru
membrii
misiunii, de a pune la dispoziNia acestora mijloacele de transport necesare para
sirii teritoriului
statului acreditar.
Persoanele care beneficiaza
de imunitaNile, privilegiile si facilitaNile diplomatice încep
sa
se bucure de acestea la intrarea pe teritoriul statului acreditar pentru a-si lu
a în primire
postul, sau, daca
se afla
deja pe acest teritoriu, de îndata
ce numirea sa a fost comunicata
ministerului afacerilor externe.
Privilegiile si imunitaNile înceteaza
dupa
încetarea funcNiilor diplomatice ale persoanei,
respectiv în momentul în care persoana paraseste teritoriul statului acreditar sau l
a expirarea
unui termen raNional care i-a fost dat în acest scop, chiar si în timp de conflict a
rmat. Totusi,
imunitatea de jurisdicNie continua
în ceea ce priveste actele îndeplinite de catre aceasta
persoana
în exercitarea funcNiilor sale ca membru al misiunii. În caz de deces al unui membru

44
al misiunii, membrii familiei sale continua
sa
se bucure de privilegiile si imunitaNile respective
pâna
la parasirea statului acreditar, într-un termen potrivit care sa
le permita
aceasta.
Trebuie precizat ca
toate persoanele care beneficiaza
de aceste privilegii si imunitaNi
sunt obligate sa
respecte legile si regulamentele statului acreditar sisa
nu se amestece în
treburile interne ale acestui stat. De asemenea, localurile misiunii nu vor fi u
tilizate în alte
scopuri, incompatibile cu funcNiile misiunii
45
PARTEA A II-A -DREPTUL CONSULAR

46
1. NOlIUNI INTRODUCTIVE
1.1. NoNiunea, definirea si caracteristicile dreptului consular
1.2. Izvoarele dreptului consular
1.3. Codificarea dreptului consular
1.1. NOlIUNEA, DEFINIREA SI CARACTERISICILE DREPTULUI CONSULAR
Dreptul consular este acea parte a dreptului internaNional public care reprezint
a
totalitatea normelor si regulilor care reglementeaza
relaNiile consulare dintre state, organizarea
si funcNionarea oficiilor consulare, precum si cele care se refera
la statutul juridic al oficiilor
consulare si a personalului acestora.
Aceasta
definiNie descriptiva
cuprinde, de fapt, trei mari caracteristici :
-normele generale care guverneaza
relaNiile consulare în general;
-regulile si normele care privesc organizarea si funcNionarea oficiilor consular
e;
-normele referitoare la statutul juridic al oficiilor consulare si a personalulu
i lor,
respectiv, imunitaNile si privilegiile consulare.
Din punct de vedere istoric, relaNiile si activitatea consulara
au aparut înainte de
activitatea diplomatica, pentru ca, din momentul în care au început sa
se dezvolte relaNiile
comerciale si oamenii au început sa
calatoreasca
în alte Nari, unii dintre ei stabilindu-si chiar
resedinNe într-o altaNara, au aparut probleme legate de statutul lor, de protecNia
lor si de
promovarea intereselor lor în Narile în care traiau.
Caracteristica principala
a dreptului consular este aceea ca
el stabileste mecanismele
care funcNioneaza
pentru a realiza un obiectiv foarte precis, acela de protejare a cetaNenilor sia
intereselor lor, precum si a intereselor statului trimiNator.
Deosebirea fundamentala
care exista
între activitatea oficiilor diplomatice si a celor
consulare este aceea ca, în timp ce oficiile diplomatice au ca misiune principala,
promovarea
intereselor statului acreditant si a instituNiilor sale în Narile în care sunt acred
itate, oficiile
consulare reprezinta
acea parte a serviciului exterior al unei Nari care se ocupa, pe lânga
aceste
aspecte, si de protejarea si reprezentarea intereselor cetaNenilor din Nara resp
ectiva
în
strainatate.
A doua deosebire importanta
între dreptul consular si cel diplomatic este aceea ca, în
materie de drept diplomatic, regulile fundamentale care reglementeaza
activitatea oficiilor
diplomatice sunt reguli de drept internaNional , în timp ce în cazul dreptului consu
lar, o parte
47
importanta
a normelor aplicabile sunt reglementari de natura
interna
ale statelor care sunt
implicate în deschiderea oficiilor consulare, atât statul trimiNator cât si statul pri
mitor.
1.2. IZVOARELE DREPTULUI CONSULAR
AcNiunea de definire a conceptului de izvor de drept se supune celor doua
mari
orientari din doctrina de specialitate: pozitivista, pura
(Anzilotti s.a.), potrivit careia, acordul
de voinNe constituie singura sursa
a dreptului internaNional (care poate îmbraca forma expresa

tratatul, ori forma tacita


cutuma) si obiectivista
(Scelle, Ch. De Visscher, Bourquin) care
face distincNie între surse creatoare si sursele formale, ultimele necreând dreptul,
ci limitânduse
sa
le formuleze ori sa
le constate. Aceste precizari facute în legatura
cu izvoarele dreptului
internaNional sunt valabile si pentru dreptul consular, ca parte a întregului.
În sens material, sintagma izvor de drept desemneaza
condiNiile sociale, elemente
extrajudiciare, care conduc la apariNia unei norme de drept, iar în sens formal, f
orma de
exprimare a normelor juridice.
În cele ce urmeaza
vom avea în vedere doar cel de-al doilea sens, cel formal.
RelaNiile consulare, fiind parte a relaNiilor internaNionale, sunt dirijate de c
atre normele
de drept internaNional. Consideram, asadar, categoriile de izvoare ale dreptului
internaNional
(care constituie genul) ca aparNinând si dreptului consular (care reprezinta
specia). Prin
izvoare ale dreptului internaNional se înNeleg acele mijloace juridice prin care se
exprima
normele acestui drept .
Statutul CurNii InternaNionale de JustiNie (1945) a definit în art. 38 izvoarele d
reptului
internaNional într-o anumita
ordine în care ar urma sa
fie aplicate de judecatorul internaNional:
1. Curtea, a carei funcNie este sa
soluNioneze, în conformitate cu dreptul
internaNional, diferendele ce-i vor fi supuse, va aplica:
a) convenNiile internaNionale, fie generale, fie speciale, care stabilesc
reguli expres recunoscute de statele în litigiu;
b) cutuma internaNionala, ca dovada
a unei practici generale acceptate ca
reprezentând dreptul;
c) principiile generale de drept recunoscute de naNiunile civilizate;
d) hotarârile judecatoresti si doctrina specialistilor cei mai calificaNi ai
diferitelor state, ca mijloace auxiliare pentru determinarea regulilor de drept.

2. Prezenta dispoziNie nu aduce atingere dreptului CurNii de a soluNiona o


cauza
ex aequo et bono, daca
parNile sunt de acord cu aceasta. .
Constituie, deci, izvoare ale dreptului consular acele mijloace juridice de expr
imare
48
a normelor rezultate din acordul de voinNa
al statelor în cadrul relaNiilor consulare.
Izvoarele principale ale dreptului consular sunt cutuma si tratatul. Izvoare aux
iliare sunt
doctrina si jurisprudenNa. DiferenNa dintre izvoarele principale si cele auxilia
re consta
în
faptul, ca
numai primele au efect juridic obligatoriu, ultimele fiind utilizate doar în calit
ate de
instrumente de clarificare si interpretare a normelor de drept consular. În doctri
na
a fost
exprimata
opnia potrivit careia dreptul consular, ca parte a dreptului internaNional, are
aceleasi
izvoare, mai puNin rezoluNiile organizaNiilor internaNionale
Cutuma a aparut si a jucat rol de prim ordin ca izvor al dreptului internaNional
.
Domenii importante ale dreptului internaNional s-au format, au existat si s-au îmb
ogaNit pe cale
cutumiara, cum sunt dreptul marii, dreptul diplomatic, dreptul consular etc. Con
siderata
ca
fiind cel mai vechi ea continuasi în prezent sa
fie un izvor de norme generale care
reglementeaza
anumite aspecte ale relaNiilor consulare. Asa cum rezulta
din art. 38 alin. 1, pct.
b al Statutului C. I. J. si dupa
cum s-a precizat în doctrina, cutuma este o o dovada
a unei
practici generale , relativ îndelungatasi repetata
a statelor, considerata
de ele ca dând
expresie unei reguli de conduita
cu forNa
juridica
obligatorie, adica
a unei reguli de drept. În
esenNa, cutuma implica
un element material: o practica
generalizata, uniformasi concordanta,
care se întinde pe o anumita
perioada
de timp si un element subiectiv, opinio juris: acceptarea
de catre state a valori juridice a acestei practici. Aceste elemente diferenNiaz
a
cutuma de
curtoazia internaNionala, care nu are caracter obligatoriu, fiind lipsita
de recunoastere juridica
si, deci, neatragând raspunderea internaNionala
a statelor. Dar trebuie sa
precizamca
unele
uzanNe s-au transformat în timp, în reguli cutumiare, cum fi cele din dreptul diplom
atic si
consularar privitoare la imunitaNi si privilegii, dupa
cum unele norme privind ceremonialul
diplomatic si consular au devenit simple uzanNe.
Desi dreptul consular a fost codificat, cutumei i-au ramas înca
importante aspecte de
rezolvat si, ori de câte ori exista
o lacuna
în reglementarea pe care o cuprinde aceasta
convenNie, se va face apel la soluNiile din dreptul cutumiar, dupa
cum se precizeaza
în
Preambulul acesteia regulile dreptului internaNional cutumiar vor continua sa
reglementeze problemele care nu au fost prevazute în mod expres în dispoziNiile prez
entei
ConvenNii .
Altfel spus, cutuma, cel mai vechi izvor de drept, în general, dar si al dreptului
consular, aparut în practica îndepartata.
statelor, reglementeaza
astazi numai anumite aspecte
ale relaNiilor consulare, deoarece majoritatea normelor cutumiare au fost prelua
te de
convenNiile multilaterale si bilaterale prin care s-a codificat dreptul consular
.
Cutuma, de fapt, are un spaNiu larg de aplicare guvernând:

relaNiile dintre statele care nu sunt parNi la ConvenNia de la Viena din 1963;
49
relaNiile dintre statele care nu sunt legate prin acorduri bilaterale;
domeniile nereglementate convenNional;
relaNiile dintre statele care au denunNat ConvenNia de la Viena din 1963 si nu
au reglementari bilaterale în materie.
Tratatul este definit de ConvenNia privind dreptul tratatelor încheiate între state,
semnata
la Viena la 23 mai 1969, ca fiind un acord internaNional încheiat în scris între state
sau alte subiecte de drept internaNional. Mai precis, în formularea articolului 2.
1. din convenNia
pe care am menNionat-o, tratatul reprezinta: un acord internaNional scris între sta
te si
reglementat de dreptul internaNional, încheiat în scopul de a produce efecte juridic
e si
consemnat într-un instrument juridic unic sau în doua
sau mai multe instrumente conexe,
oricare ar fi denumirea sa.
El este considerat cel mai important izvor al dreptului internaNional contempora
n atât
datorita
claritaNii cu care exprima
normele de drept, tehnicii sofisticate si precise folosite, cât
si frecvenNei utilizarii sale . Din punct de vedere formal, poate avea diferite de
numiri: tratat,
convenNie, pact, acord, carta
statut, protocol etc.
Tratatele, atât cele bilaterale cât si cele multilaterale, constituie izvorul princi
pal al
dreptului consular.
Pe lânga
ConvenNia de la Viena din 1963, privind relaNiile consulare, convenNie
fundamentala, care cuprinde reglementarile de baza
în materie consulara, existasi o convenNie
europeana
cu privire la funcNiile consulare, încheiata
în 1967, si care a urmarit sa
adapteze
prevederile generale ale ConvenNiei de la Viena la cutuma, la practica europeana
. ConvenNia
europeana
asupra funcNiilor consulare din 1967, spre deosebire de ConvenNia de la Viena di
n
a1963 este mai limitata, în primul rând pentru faptul ca
parNi la aceasta
convenNie sunt numai
statele europene, si în al doilea rând pentru faptul ca
obiectul sau de reglementare este mai
limitat, în sensul ca
el se refera
doar la funcNiile consulare si nu trateaza
problemele generale,
în ansamblul lor, ale activitaNii consulare.
1.3.CODIFICAREA DREPTULUI CONSULAR
În prezent, exista
o convenNie de codificare a dreptului internaNional, mai multe
convenNii multilaterale cu caracter regional si numeroase acorduri bilaterale într
e statele care
întreNin relaNii consulare.
Trecând în revista
principalele momente ale evoluNiei reglementarilor scrise aparNinând
dreptului consular, consideram necesar sa
amintim tratatul de prietenie si comerN
semnat în
februarie 1535 de FranNa si Imperiul Otoman. În numele acestui tratat, a amendamen
telor si
50
extinderii sale sau a tratatelor similare semnate ulterior între alte puteri europ
ene si Imperiul
Otoman, se recunostea dreptul de stabilire a comercianNilor europeni în principale
le orase ale
imperiului; mai mult, europenii rezidenNi în imperiu erau supusi numai legilor eur
opene,
obNinând un statut privilegiat de extrateritorialitate, tribunalele otomane neputând
judeca un
litigiu între un european si un supus al sultanului.
În anul 1911 a fost încheiat la Caracas de catre Bolivia, Columbia, Ecuador, Peru si
Venezuela primul acord multilateral în domeniul relaNiilor consulare. A urmat apoi
ConvenNia
de la Havana din 1928 cu privire la agenNii consulari, care a fost ratificata
de Brazilia,
Columbia, Cuba, Republica Dominicana, Ecuador, Statele Unite ale Americii, State
le Unite
Mexicane, Nicaragua, Panama, Peru, si Uruguay. ConvenNia reglementeaza
relaNiile consulare
si regimul de drept al agentului consular în cazurile absenNei unui acord special în
tre state.
Procesul de codificare a normelor de drept consular a continuat si dupa
al doilea
razboi mondial, concentrându-se în cadrul OrganizaNiei NaNiunilor Unite. La 18 decem
brie
1961 Adunarea Generala
a O.N.U., îndeplinind sarcina sa "de a încuraja dezvoltarea
progresivasi codificarea dreptului internaNional" prevazuta
de Carta NaNiunilor Unite
(art.13), a hotarât convocarea la Viena, pentru anul 1963, a unei conferinNe a O.N
.U. în scopul
elaborarii unei convenNii privind relaNiile consulare. ConferinNa plenipotenNiar
ilor din 92 de
state a avut loc la palatul Hofburg din Viena între 4 martie si 24 aprilie 1963. L
a ConferinNa
a
fost adoptata
ConvenNia de la Viena cu privire la relaNiile consulare din 24 aprilie 1963.
Aceasta
convenNie a fost adoptata
la Viena la 24 aprilie 1963, iar România a ratificat-o prin
Decretul Consiliului de Stat nr. 481/1972, publicat în Buletinul Oficial nr. 10/28
ianuarie
1972.
Comisia care a lucrat la elaborarea ConvenNiei a Ninut cont de reglementarile pr
ivitoare
la relaNii si imunitaNi diplomatice.
ConvenNia privitoare la relaNiile consulare adoptata
la Viena în 1963 cuprinde 78 de
articole împarNite în cinci capitole, precedate de primul articol ce cuprinde defini
Nii:
· primul capitol este consacrat RelaNiilor consulare în general, care se
împarte la rândul sau în doua
secNiuni denumite Stabilirea si conducerea relaNiilor
consulare (art.2-24) si Încetarea funcNiilor consulare (art.25-27);
· al doilea capitol, denumit Înlesniri, privilegii si imunitaNi privind
posturile consulare, funcNionarii consulari de carierasi alNi membri ai unui pos
t
consular, reuneste articolele privind Înlesniri, privilegii si imunitaNi ale postu
lui
consular, pe de o parte si FacilitaNi, privilegii si imunitaNi privind funcNiona
rii
consulari de carierasi ceilalNi membri ai postului consula, pe de alta
parte, fiind
divizat în secNiuni corespunzatoare celor doua
aspecte (art.28-39, respectiv art.40-57);
51
· al treilea capitol cuprinde dispoziNii care reglementeaza
Regimul
aplicabil funcNionarilor consulari onorifici si posturilor consulare conduse de
ei
(începând cu art.58);
· capitolul IV (de la art.69) cuprinde DispoziNii generale;
· capitolul V, DispoziNii finale (de la art.74)
Toate capitolele, secNiunile si articolele poarta
titluri care corespunzatoare dispoziNiilor
pe care le conNin, facilitând orientarea în text sigasirea rapida
a dispoziNiilor cautate.
Preambulul ConvenNiei de la Viena din 1963, al carui conNinut a fost inspirat du
pa
cel
al ConcenNiei de la Viena din 1961, privind relaNiile diplomatice, a fost adopta
t în urmatoarea
forma:
Statele parNi la prezenta ConvenNie,
Amintind ca, dintr-o epoca
îndepartata, între popoare s-au stabilit relaNii consulare,
Constiente de scopurile si principiile Cartei NaNiunilor Unite privind egalitate
a
suverana
a statelor, menNinerea pacii si a securitaNii internaNionale si dezvoltarea rela
Niilor
amicale între naNiuni,
linînd seama de faptul ca
ConferinNa NaNiunilor Unite asupra relaNiilor si imunitaNilor
diplomatice a adoptat ConvenNia de la Viena cu privire la relaNiile diplomatice
care a fost
deschisa
pentru semnare la 18 aprilie 1961,
Convinse ca
o convenNie internaNionala
asupra relaNiilor, privilegiilor si imunitaNilor
consulare va contribui, de asemenea, la favorizarea relaNiilor de prietenie între
Nari,
indiferent de diversitatea regimurilor lor constituNionale si sociale,
Convinse ca
scopul acestor privilegii si imunitaNi nu este de a avantaja pe indivizi, ci
de a asigura îndeplinirea eficace a funcNiilor lor de catre posturile consulare în n
umele
statelor lor respective,
Afirmând ca
regulile dreptului internaNional cutumiar vor continua sa
reglementeze
problemele care n-au fost prevazute în mod expres în dispoziNiile prezentei ConvenNi
i,
Au convenit asupra celor ce urmeaza:
Acest Preambul ne indica
fundamentele juridice, politice si filosofice pe care se
sprijina
construcNia convenNiei, dar nu are valoare obligatorie.
Amintind ca, dintr-o epoca
îndepartata, între popoare s-au stabilit relaNii consulare si
considerata
a fi principalul document internaNional care reglementeaza
relaNiile consulare,
ConvenNia semnata
la Viena în 1963, menNioneaza
în Preambul ca
obiectul de reglementare al
acesteia îl constituie "relaNiile, privilegiile si imunitaNile consulare celelalte
"probleme care
nu au fost prevazute în mod expres în dispoziNiile prezentei ConvenNii urmând sa
fie
rezolvate prin aplicarea regulilor dreptului cutumiar.
52
ConvenNia din 1963 reprezinta
dreptul comun în materie, dar nu înlatura
posibilitatea
reglementarii activitaNii consulare si prin alte instrumente juridice internaNio
nale, în acest sens
art.73 pct. 1 precizând ca
"DispoziNiile prezentei ConvenNii nu aduc atingere celorlalte
acorduri internaNionale în vigoare în relaNiile dintre statele parNi la aceste acord
uri , iar pct.2
din acelasi articol: "nici .
dispoziNie din prezenta ConvenNie nu poate împiedica statele sa
încheie acorduri internaNionale care sa
confirme, sa
completeze sau sa
extinda
sfera lor de
aplicare ".
Adoptarea unor astfel de acorduri este limitata,asa cum rezulta
din interpretarea per a
contrario a dispoziNiilor menNionate, de imposibilitatea prevederii în acestea a u
nor clauze
care sa
contrazica
principiile fundamentale ale ConvenNiei de la Viena din 1963.
Articolul 1, intitulat DefiniNii a fost introdus pentru a facilita interpretarea s
i
aplicarea convenNiei. Primul paragraf al acestui articol conNine definiNii ale e
xpresiilor utilizate
în cuprinsul ConvenNiei si care nu au fost definite prin articole speciale: post c
onsular,
circumscipNie consulara, sef de post consular, funcNionar consular, angajat cons
ular, membru
al personalului de serviciu, membrii postului consular, membrii personalului con
sular, localuri
consulare, arhive consulare. Paragraful al doilea a fost inclus pentru a indica
existenNa a doua
categorii de funcNionari: funcNionari consulari de carierasi funcNionari consula
ri onorifici,
fiecare din aceste doua
categorii beneficiind de un statut juridic diferit. Paragraful al treilea
semnaleaza
ca
acei membri ai consulatului care sunt cetaNeni sau rezidenNi permanenNi ai
statului de resedinNa
au o situaNie speciala
care este reglementata
de art. 71 al ConvenNiei.
Au fost, de asemenea, adoptate doua
Protocoale adiNionale, care reglementeaza
jurisdicNia obligatorie si, respectiv, cetaNenia membrilor personalului consular
.
ConvenNiile consulare bilaterale reglementeaza
relaNiile consulare dintre statele
respective, prevazând regulile de înfiinNare a posturilor consulare, statutul si con
diNiile de
numire si acceptare a personalului acestora, imunitaNile si privilegiile consula
re, funcNiile
consulare etc. ConvenNiile menNionate creeaza
un regim juridic special pentru aceste state,
dezvoltând prevederile ConvenNiei de la Viena din 1963 si creând norme noi de drept
consular.
În anul 1967 Consiliul Europei a adoptat ConvenNia Europeana
cu privire la funcNiile
consulare, care poate fi calificata
ca o convenNie multilaterala
regionala.
Acordurile si convenNiile internaNionale încheiate în scopul reglementarii unei anum
ite
materii (de exemplu, acordurile de comerNsi navigaNie, convenNiile de asistenNa
juridica
etc.),
pot servi, de asemenea, ca izvor al dreptului consular în cazul în care ele conNin n
orme cu
privire la atribuNiile si prerogativele consulilor. Prin Legea nr.177/1997, Parl
amentul
României a ratificat Tratatul dintre România si Republica Moldova privind asistenNa
juridica

53
în materie civilasi penala
semnat la Chisinau la 6 iulie 1996. Dintre prevederile acestui tratat
menNionam pe cele cuprinse în art.19 ("Fiecare parte contractanta
poate sa
transmita
sau sa
înmâneze acte judiciare si extrajudiciare sisa
ia marturii cetaNenilor proprii care se afla
pe
teritoriul celeilalte parNi contractante prin intermediul misiunilor diplomatice
si al oficiilor
consulare, cu condiNia ca acesti cetaNeni sa
consimtasisa
nu fie supusi unei masuri de
constrângere s.n.) si art.25 ("1.Forma încheierii casatoriei este determinata
de legea parNii
contractante pe al carei teritoriu se încheie casatoria. 2. Pentru casatoria care
se încheie la
misiunea diplomatica
sau la oficiul consular, forma încheierii casatoriei este determinata
de
legea parNii contractante careia îi aparNine misiunea diplomatica
sau oficiul consular" s.n.).
Activitatea consulara
este, incontestabil, obiect de reglementare pentru dreptul
internaNional, dar numeroase si importante aspecte ale acestei activitaNi sunt r
eglementate de
câtre dreptul intern al fiecarui stat. Acest fapt este ilustrat de unul dintre pri
ncipiile care sta
la
baza dreptului consular: "Normele care reglementeaza
relaNiile consulare coexista
cu normele
interne ale statelor . În acest sens, Ion M. Anghel sublinia: dreptul consular reprez
inta
locul
unde normele internaNionale coexista
împreuna
cu cele ale ordinii juridice interne a statelor,
iar sub influenNa primelor, se stabilesc punctele de contact si se produce armon
izarea dintre
acestea din urma .
Analiza reglementarii activitaNii consulare dintr-un anumit stat, în speNa
al României,
trebuie facuta,asadar, luând în considerare atât izvoare aparNinând dreptului internaNio
nal, cât
si izvoarele dreptului intern.
LegislaNia României cuprinde numeroase acte normative care fac referire la activit
atea
consulara. Hotarârea Guvernului României nr. 100/29 ianuarie 2004, privind organizar
ea si
funcNionarea Ministerului Afacerilor Externe, de exemplu, stabileste în chiar prim
ul articol
(pct. 9) ca: apara
în strainatate drepturile si interesele statului român, ale cetaNenilor si ale
persoanelor juridice române, în baza legislaNiei române si în conformitate cu practica
internaNionalasi cu acordurile bilaterale si multilaterale la care România este pa
rte , iar
potrivit art. 11, M.A.E. este încadrat cu personal diplomatic si consular, cu func
Nionari publici,
precum si cu personal contractual; personalul diplomatic si consular are dreptur
ile si
obligaNiile stabilite prin Statutul corpului diplomatic si consular.
Statutul Corpului Diplomatic si Consular instituit prin Legea nr. 269/2003 cupri
nde în
cele noua
capitole reglementari cu privire la admiterea în Corpul Diplomatic si Consular al
României, drepturile si obligaNiile personalului diplomatic si consular, trimitere
a lor în
misiune permanenta
în strainatate, incompatibilitaNi si interdicNii, încetarea calitaNii ne membru
al Corpului Diplomatic si Consular siraspunderea juridica
a personalului diplomatic si
consular.
54
Legatura dintre dreptul intern si dreptul internaNional în materia activitaNii con
sulare se
manifestasi prin aceea ca
în privinNa anumitor funcNii consulare dreptul internaNional face
trimitere la dreptul naNional. Norme aparNinând dreptului românesc pozitiv relative
la
activitatea consulara
în materia încheierii casatoriei cuprinde Legea nr.105/1992, privind
raporturile de drept internaNional privat, Legea nr. 119/1996, cu privire la act
ele de stare civila
etc.
Pe plan intern mai semnalam existenNa unui regulament de organizare .
oficiilor
consulare de carierasi a consulatelor onorifice. Articolul unic al Legii nr.37/1
991, privind
înfiinNarea, desfiinNarea si schimbarea rangului misiunilor diplomatice si oficiil
or consulare,
dispune ca
acestea se fac prin decret al Presedintelui României, la propunerea Guvernului. În
detalierea acestei legi Guvernul României a emis H.G.nr.760/1999, prin care .
aprobat
Regulamentul consular. Potrivit acestuia activitatea consulara
are drept scop acordarea de
asistenNa
si de protecNie pentru apararea în strainatate a drepturilor si intereselor statul
ui
român, ale cetaNenilor români, persoane fizice, si ale persoanelor juridice române, po
trivit
practicii internaNionale si în limitele admise de normele si principiile dreptului
internaNional.
2. RELAlIILE CONSULARE
2.1. NoNiunea de relaNii consulare, stabilirea si încetarea relaNiilor consulare
2.2. Subiectele relaNiilor consulare
2.3. Scurt istoric al evoluNiei instituNiei consulare în România
2.4. Reprezentarea consulara
a cetaNeanului european
2.1. NOlIUNEA DE RELAlII CONSULARE, STABILIREA SI ÎNCETAREA
RELAlIILOR CONSULARE
RelaNiile consulare presupun o sfera
foarte larga
de atribuNiuni ce revin oficiilor
consulare si funcNionarilor consulare, presupunând, practic, vocaNia generala
de a se ocupa de
orice problema
care intereseaza
statul trimiNator si contribuind, în esenNa, la dezvoltarea
multilaterala, diversificata
a relaNiilor dintre statul trimiNator si statul de resedinNa
(comerciala,
economica, culturala, stiinNifica
etc.), potrivit practicii internaNionale si în limitele admise de
normele si principiile dreptului internaNional si, nu în ultimul rând, la realizarea
politicii
externe a statului.
RelaNiilor consulare se caracterizeaza
prin aceea ca
ele se deruleaza, în principal, prin
instituNii specializate: oficiile consulare sau serviciile consulare din cadrul
misiunilor
55
diplomatice. Reprezentarea intereselor consulare ale unui stat poate fi încredinNa
ta
numai
posturilor (oficiilor) consulare proprii acelui stat. Cu caracter de excepNie ea
poate fi exercitata
de consulate ale unor state terNe, pe baza unor înNelegeri tripartite, ConvenNia d
e la Viena din
1963 facând referire la aceasta
situaNie în art. 8: Dupa
notificarea corespunzatoare catre
statul de resedinNa
si afara
de cazul când acesta nu se opune, un post consular al statului
trimiNator poate exercita funcNii consulare în statul de resedinNa
în numele unui stat terN .
Observamca
satisfacerea intereselor consulare ale unui stat nu presupune neaparat si
înfiinNarea de oficii consulare.
Specific relaNiilor consulare este si faptul ca
ele sunt destinate ca finalitate persoanelor
fizice si juridice ca subiecte de drept intern, acest lucru nealterând, însa, caract
erul interstatal
al acestor raporturi, care cad sub incidenNa dreptului internaNional. Necesitate
a unei asemenea
activitaNi rezulta
din diferenNele existente între sistemele juridice naNionale si din interferenNele
care apar între jurisdicNia personala
a unui stat si jurisdicNia teritoriala
a altui stat. Având de-a
face cu doua
ordini juridice diferite, carora le sunt supuse persoanele fizice si juridice,
naNionali ai unui stat si rezidenNi în alt stat, se pune problema realizarii unei
cooperari
internaNionale care sa
echilibreze regimul acestora sisa
înlature, pe cât posibil, concurenNa de
competenNe ale autoritaNilor celor doua
state, care în lipsa relaNiilor consulare ar fi adesea
conflictuala, cu repercusiuni negative asupra drepturilor si libertaNilor persoa
nei.
Consideramca
ar veni în sprijinul mai bunei înNelegeri a noNiunii de relaNii consulare
analiza comparativa
a acestora în raport cu relaNiile diplomatice, evidente fiind interacNiunile
care exista
între activitatea diplomaticasi cea consulara, funcNiile oficiilor consulare
cunoscând numeroase zone de interferenNa
cu cele ale misiunilor diplomatice. Se considera
ca
asemanarile dintre cele doua
categorii de relaNii ar fi urmatoarele:
ambele sunt relaNii interstatale, subiecNii lor fiind state suverane, ceea ce ev
idenNiaza
caracterul lor internaNional;
atât relaNiile diplomatice, cât si cele consulare se stabilesc sub condiNia acordulu
i
mutual din partea celor doua
state;
competenNa realizarii lor aparNine, si într-un caz si în celalalt, unor organe speci
alizate;
misiunile diplomatice pot exercita si funcNii consulare, iar funcNionarul consul
ar poate
îndeplini acte diplomatice, atunci când în statul de resedinNa
nu exista
misiune
diplomaticasi numai cu consimNamântul statului de resedinNa.
Dar, relaNiile consulare au si elemente specifice, iar ceea ce le deosebeste în mo
d
esenNial de relaNiile diplomatice consideramca
ar fi urmatoarele aspecte:
faptul ca
relaNiile consulare urmaresc cu preponderenNa
realizarea unui scop economic,
pe când cele diplomatice sunt relaNii de reprezentare politica
generala;
56
finalitatea activitaNii diplomatice se produce în planul relaNiilor internaNionale
, iar cea a
activitaNii consulare în ordinea juridica
interna
a statelor parNi ale relaNiilor consulare;
subordonarea oficiilor consulare misiunilor diplomatice ale statului carora apar
Nin, în
statul de resedinNa;
reglementarea într-o masura
mai mare a relaNiilor diplomatice de dreptul internaNional;
relaNiile diplomatice se stabilesc între state si guverne care s-au recunoscut rec
iproc,
aceasta
condiNie nefiind necesara
pentru stabilirea relaNiilor consulare;
oficiile consulare se afla
în raporturi directe cu autoritaNile locale ale statului de
resedinNa, misiunile diplomatice fiind acreditate pe lânga
organele centrale ale statului
acreditar (seful statului, ministrul afacerilor externe).
Putem concluziona ca
relaNiile consulare reprezinta
raporturi bilaterale ce se stabilesc
între state prin acord mutual, al caror conNinut este asigurat de exercitarea func
Niilor
consulare de instituNii specializate, oficii consulare sau servicii consulare di
n cadrul
misiunilor diplomatice, care au drept scop reprezentarea intereselor consulare a
le celor
doua
state.
Stabilirea relaNiilor consulare
Potrivit articolului 2 al ConvenNiei de la Viena, stabilirea relaNiilor consular
e între
state se face pe baza consimNamântului mutual al acestora. Acordul se realizeaza
pe baza
notificarii de catre un stat a interesului sau de a deschide un oficiu consular în
cealaltaNara,
notificare acceptata
de celalalt stat, constituind astfel împreuna, acordul pentru stabilirea de
relaNii consulare între cele doua
Nari.
Ca regula
generala, se considera
ca
în cazul în care doua
Nari au decis sa
stabileasca
relaNii diplomatice între ele, în afara
de situaNia în care în înNelegerea respectiva
se specifica
altfel, acordul lor reciproc pentru stabilirea de relaNii diplomatice implicasi
consimNamântul
acestora pentru relaNiile consulare si nu este necesara
încheierea unui acord special pentru
stabilirea de relaNii consulare.
Întreruperea sau încetarea relaNiilor diplomatice între doua
state nu atrage dupa
sine
în mod obligatoriu si ruperea relaNiilor consulare. În numeroase cazuri, chiar daca
statele au
decis sa
rupa
relaNiile lor diplomatice, relaNiile consulare au continuat, pentru ca
ele sunt relaNii
între doua
state concepute sa
serveasca
interesele cetaNenilor acestor Nari. RelaNiile consulare
pot ajunge sa
înceteze în momentul în care dispare unul dintre state sau în cazul în care, pe
baza aceluiasi acord, statele hotarasc sa
nu mai întreNina
asemenea relaNii.
57
2.2. SUBIECTELE RELAlIILOR CONSULARE
RelaNiile consulare constituie, dupa
cum am stabilit în secNiunea anterioara, parte a
relaNiilor care se stabilesc în sânul comunitaNii internaNionale, prin consensul par
Nilor care
participa
la dialogul internaNional. Lato sensu, relaNiile internaNionale sunt relaNii car
e depasesc
limitele unui singur stat, se plaseaza
în cadrul societaNii internaNionale, se desfasoara
între
entitaNi care acNioneaza
în cadrul comunitaNii internaNionale. Într-un sens mai restrâns, relaNiile
internaNionale sunt relaNiile stabilite între subiecte de drept internaNional. NoN
iunea de subiect
de drept este comuna
oricarei ordini juridice, fie ea interna
sau internaNionala, ea desemneaza
entitaNile care au calitatea de a participa la raporturi juridice guvernate de n
ormele specifice
respectivei ordini juridice si de a fi titulare de drepturi si obligaNii în cadrul
acesteia. Subiectul
de drept internaNional este titularul de drepturi si de obligaNii internaNionale,
participant la
relaNiile reglementate de normele dreptului internaNional.
În literatura de specialitate si în practica internaNionala
s-a recunoscut calitatea de
subiect al dreptului internaNional statele si, în anumite condiNii, organizaNiile
internaNionale,
miscarile de eliberare naNionalasi insurgenNii.
RelaNiile consulare se desfasoara
în cadrul ordinii juridice internaNionale, fiind
reglementate de norme aparNinând dreptului consular, ca parte a dreptului internaN
ional public.
Acest fapt impune concluzia ca
subiecNii acestor relaNii pot fi doar subiecNii de drept
internaNional si, mai precis, nu oricare dintre acestia, ci numai statele în temeiu
l
competenNei personale, definita
ca fiind capacitatea lor de a acNiona faNa
de cetaNenii lor,
naNionalii lor, în vederea reglementarii cetaNeniei lor, a protecNiei lor în straina
tate
protecNia diplomatica
-sisa
le dea dispoziNii.
SubiecNi ai relaNiilor consulare pot fi, asadar, numai titularii suveranitaNii p
ersonale
care, pe baza legaturilor de cetaNenie, au dreptul si obligaNia de .
asigura tutela juridica
a
naNionalilor lor.
Potrivit ConvenNiei de la Montevideo din anul 1933, încheiata
între S.U.A. si statele
latino-americane, cu privire la drepturile si obligaNiile statelor, pentru ca un
stat sa
aiba
personalitate internaNionala, sunt necesare urmatoarele condiNii: populaNia, ter
itoriul, un
guvern si capacitatea de a intra în relaNii cu alte state.
PopulaNia reprezinta
o colectivitate permanenta, organizatasi relativ numeroasa,
pentru a putea subzista prin resurse proprii si forma raNiunea si substanNa unui
stat; populaNia,
ca element constitutiv la statului, cuprinde masa indivizilor legaNi de stat pri
n cetaNenie,
asadar, totalitatea cetaNenilor unui stat, din care majoritatea locuiesc pe teri
toriul acelui stat,
58
dar o parte dintre ei se pot afla si în alte state.
Teritoriul determinat asigura
cadrul spaNial de asezare a populaNiei, care cuprinde
teritoriul terestru, râurile, fluviile, canalele, marile interioare si marea terit
oriale, precum si
spaNiul aerian, subsolul terestru, solul si subsolul maritim.
Autoritatea guvernamentala
independenta
în luarea deciziilo, guvernul, trebuie sa
dispuna
de atributele puterii asupra populaNiei si teritoriului, sa
asigure statului integritate
teritorialasi independenNa
politica.
În ce priveste capacitatea de a intra în relaNii cu alte state, aceasta implicasi
suveranitatea ca trasatura
a puterii politice, baza politicasi juridica
a calitaNii statului de
subiect de drept internaNional; ca element al existenNei unui stat presupune si
capacitatea de a
stabili relaNii consulare cu alte state.
În acelasi sens este si avizul nr.1 al Comisiei de arbitraj a ConferinNei de pace
pentru
fosta Iugoslavie din 29 noiembrie 1991, în care statul este definit ca o colectivit
ate care se
compune ddintr-un teritoriu, o populaNie supusa
unei puteri politice organizate .
Statele sunt cele care deNin prerogativele ce le permit, în virtutea legaturilor d
e
cetaNenie, sa
asigure protecNie consulara
naNionalilor lor, persoane fizice sau juridice. CetaNenia
reprezinta
legatura politicasi juridica
permanenta
dintre o persoana
fizica
determinantasi un
anumit stat, în temeiul careia iau nastere drepturi si obligaNii reciproce atât pent
ru persoana
respectiva, cât si pentru statul al carei cetaNean este; aceasta
legatura
est ereflectata
pe plan
extern, pastratasi prelungita
oriunde s-ar afla persoana, în statul sau de origine sau în alt stat,
pe mare, în aer sau în cosmos. Într-o hotarâre a CurNii InternaNionale de JustiNie s-a p
recizat ca
...cetaNenia est legatura juridica
care se bazeaza
pe atasament, solidaritate efectiva
a
existenNei, intereselor, sentimentelor, alaturate drepturilor si obligaNiilor. E
a este expresia
juridica
a faptului ca
individul caruia îi este conferita
(...) este, în fapt, mai strâns atasat de
populaNia statului care i-o acorda
decât de populaNia oricarui stat.
În principiu, statul are competenNa
exclusiva
în edictarea legilor si reglementarilor
privind cetaNenia. Dreptul internaNional poate determina condiNiile opozabilitaN
ii cetaNeniei sale
ale altor state.
În doctrina, cetaNenii sau resortisanNii au fost definiNi ca fiind acea categorie d
e
persoane a caror legatura
cu un stat exprima
apartenenNa persoanei la respectivul stat
caracterizata, pe de o parte, prin plenitudinea drepturilor si obligaNiilor gara
ntate sau impuse
de constituNia si legile acelui stat si, pe de alta
parte, prin caracterul sau de permanenNa , iar
termenul resortisant nu este folosit în tratate sau în alte acte internaNionale în mod
uniform.
Uneori cetaNean sau resortisant au acelasi înNeles. Alteori, cuvântul resortisant are
un sens mai larg cuprinzând si persoane legate de un stat în afara
de cetaNenie si prin alte
59
raporturi juridice.
Am precizat ca
protecNia consulara
priveste si persoanele juridice ale unui stat. Daca
persoanele fizice sunt legate de un anumit stat prin cetaNenie, în cazul persoanel
or juridice
(sau morale) aceasta
legatura
îmbraca
forma naNionalitaNii. Atunci când conducatorii si
acNionarii unei persoane juridice au cetaNenia unui stat, iar sediul persoanei j
uridice respective
se afla
pe teritoriul sau, persoana juridica
va avea naNionalitatea acelui stat,. Probleme se
ridica
atunci când intervin elemente de extraneitate, dar ele au fost rezolvate în practica
statelor fie dupa
criteriul înregistrarii, persoana juridica
dobândind, asadar, naNionalitatea
statului unde s-a facut înregistrarea societaNii, fie dobândind naNionalitatea statu
lui pe teritoriul
caruia îsi are sediul; alteori se au în vedere ambele aceste criterii.
Element sine-qua-non pentru existenNa unui stat în ordinea juridica
internaNionala,
suveranitatea sa este identificata
cu independenNa . Suveranitatea de stat este acea calitate a
puterii de stat de a fi suprema
în raport cu oricare alta
putere sociala
existenta
în limitele
sale teritoriale si independenta
faNa
de puterea oricarui alt stat sau organism internaNional,
calitatea exprimataan dreptul statului de a-si stabili în mod liber, fara
nici o imixtiune din
afara, scopul activitaNilor sale pe plan intern si extern, sarcinile fundamental
e pe care le are
de îndeplinit si mijloacele necesare realizarii lor, respectând suveranitatea altor
state si
normele dreptului internaNional . În literatura de specialitate, cu precadere cea fr
anceza, s-a
aratat ca
noNiunea complexa de suveranitate poate fi privita
din punct de vedere
internaNional, ca si din punct de vedere intern, în termeni politici si juridici,
urmarindu-se
argumentarea necesitaNii limitarii suveranitaNii sau a limitarii competenNelor s
tatale în favoarea
unor organisme internaNionale. Pe plan internaNional are relevanNa
existenNa suveranitaNii
concurente, care are drept consecinNa
egalitatea juridica
a suveranitaNii , conforma
adagiului
libertatea unora se opreste acolo unde începe libertatea altora ; fiecare stat dispun
e de
aceeasi putere suverana
în gestionarea relaNiilor internaNionale.
Din interpretarea dispoziNiilor art.2, alin.2 al ConvenNiei de la Viena din 1963
, privind
relaNiile consulare: ConsimNamântul dat pentru stabilirea relaNiilor diplomatice într
e doua
state implica, daca
nu exista
o indicaNie contrara, consimNamântul pentru stabilirea de relaNii
consulare (s.n.), precum si a altor prevederi din acest instrument juridic interna
Nional care fac
trimitere la statul trimiNator si statul de resedinNa
(art. 4, 5, 10, 23 etc.), consideramca
aceste doua
state reprezinta
titularii dreptului de consulat:
1. Un post consular nu poate fi stabilit pe teritoriul statului de resedinNa
decât cu
consimNamântul acestui stat.
2. Sediul postului consular, rangul si circumscripNia sa sunt fixate de catre st
atul trimiNator
si supuse aprobarii statului de resedinNa.
60
3. Statul trimiNator nu poate aduce modificari ulterioare sediului postului cons
ular,
rangului sau circumscripNiei sale consulare decît cu consimNamântul statului de rese
dinNa.
4. ConsimNamântul statului de resedinNa
se cere, de asemenea, daca
un consulat general
sau un consulat vrea sa
deschida
un viceconsulat sau o agenNie consulara
într-o alta
localitate decât aceea în care este stabilit el însusi.
5. ConsimNamîntul expres si prealabil al statului de resedinNa
se cere, de asemenea, pentru
deschiderea unui birou, facînd parte dintr-un consulat existent, în afara sediului a
cestuia.
Dreptul de consulat constituie pentru relaNiile consulare ceea ce reprezinta
dreptul de
legaNie pentru relaNiile diplomatice, si anume, capacitatea statelor de a numi c
onsuli într-un
alt stat si de a primi, la rândul sau, consulii altui stat. Putem spune ca
dreptul la consulat are
doua
ipostaze: dreptul de consulat activ si drept de consulat pasiv. Prima ipostaza
presupune
aptitudinea juridica
unui stat de a numi si de a trimite proprii sai consuli pe teritoriul altor
state, iar a doua, capacitatea de permite înfiinNarea de oficii consulare aparNinând
unor state
straine pe teritoriul sau. De menNionat ca, spre deosebire de exercitarea dreptu
lui de legaNie,
dreptul de consulat poate fi exercitat si de statele care nu sunt recunoscute in
ternaNional.
Ceea ce trebuie reNinut este faptul ca
atât dreptul de primi, cât si cel de a trimite
consuli nu pot exista decât daca
existasi consimNamântul reciproc al celor doua
state
implicate în raportul consular, asa cum rezulta
din art. 2 alin.2. din convenNia de la Viena din
1963, dar si, de data
mai recenta, din reglementari aparNinând dreptului comunitar, art.8 C din
Tratatul da la Maastricht si art. J 10 din Tratatul de la Amsterdam).
Dreptul de consulat poate fi cedat convenNional (vezi cazul Andorei care a cedat
acest
drept FranNei si al statului Lichtenstein, care l-a cedat ElveNiei).
În doctrina
s-a analizat problema calitaNii de subiect de drept internaNional (deci, si de
drept consular) a Vaticanului, centrul Bisericii catolice, desfiinNat ca stat în a
nul 1870 si inclus
în cadrul Regatul Italiei (cu toate acestea el si-a menNinut consulatele în S.U.A.).
În anul 1929,
prin Tratatul de la Laterano din 11 februarie încheiat de statul italian cu Vatica
nul, s-a
recunoscut jurisdicNia suverana
a Vaticanului asupra unui spaNiu teritorial din orasul Roma,
dreptul de proprietate exclusiva
asupra acestui spaNiu precum si dreptul de reprezentare în
strainatate. Vaticanul exercita
ambele drepturi, de legaNie si de consulat, întreNinând relaNii
diplomatice si consulare cu alte state. România a stabilit relaNii diplomatice cu
Vaticanul la 1
iunie1920; acestea au fost întrerupte în 1950 si reluate în 1990.
Daca
ne referim la cazul insurgenNilo, trebuie sa
spunem ca
acestia au drept de
consulat pasiv în cazul în care acestia exercita
controlul asupra unei parNi din teritoriul unui
stat. Dreptul internaNional garanteaza
personalitatea juridica
internaNionala
naNiunilor care
lupta
pentru eliberare, din momentul în care acestea si-au creat organe proprii.
61
InsurgenNii au dreptul la consulat activ numai în masura în care personalitatea lor
juridica
internaNionala
este recunoscuta.
În privinNa organizaNiilor internaNionale, care au drept de legaNie, dar nu dispun
de
dreptul de consulat, s-a stabilit ca
aceasta se datoreaza
faptului ca
organizaNiile internaNionale,
neavând proprii cetaNeni, nu pot primi si trimite consuli si nici stabili relaNii
consulare.
RelaNiile întreNinute de organizaNiile internaNionale (O.N.U., instituNiile specia
lizate ale O.N.U.
s.a.) nu sunt relaNii consulare, ci relaNii specifice diplomaNiei multilaterale.

2.3. ISTORIA RELAlIILOR CONSULARE ROMANESTI


RelaNiile consulare au aparut ca urmare a dezvoltarii unor relaNii economice act
ive cu
caracter internaNional, a dezvoltarii comerNului, în primul rând, a circulaNiei de p
ersoane.
România a fost una dintre Narile care au intrat imediat în acest sistem internaNiona
l, datoritasi
faptului ca
era cea mai importantaNara
riverana
la Dunare. Pâna
la apariNia cailor ferate,
schimburile economice si circulaNia de persoane, se realizau în mare parte pe Duna
re. Dupa
dezvoltarea sistemului de cai ferate, a soselelor si autostrazilor, rolul transp
ortului fluvial s-a
redus, însa, la începutul secolului al XIX-lea, Dunarea era una dintre cele mai impo
rtante
artere de circulaNie, atât pentru transportul de marfuri, cât si pentru cel de perso
ane.
Un alt argument care a facut ca România sa
se implice foarte rapid în aceste
schimburi internaNionale a fost si faptul ca
în acea perioada
ea reprezenta o Nara
exportatoare
de materii prime (grâu, cherestea, minereu, animale, etc.), interesul faNa
de ea fiind însemnat.
În acelasi timp, pentru un numar semnificativ de Nari, mai ales din Europa Central
a, Dunarea
reprezenta si iesirea la Marea Neagrasi din acest punct de vedere interesul pent
ru circulaNia pe
fluviu era foarte mare.
RelaNiile consulare încep practic sa
aiba
un regim juridic în România odata
cu
semnarea regimului de capitulaNie între Narile occidentale si Imperiul Otoman, car
e au fost
primele acorduri conNinând dispoziNii concrete în materie consulara
referitoare la tratamentul
si regimul strainilor. Regimul capitulaNiilor avea ca obiectiv crearea unui regi
m mai favorabil
pentru straini decât regimul naNionalilor din Imperiul Otoman. Practica cea mai de
mocratica
în
relaNiile cu strainii vine din partea Narilor care accepta
sa
ofere strainilor un regim identic cu
regimul naNionalilor, ei putând astfel sa
se bucure de aceleasi drepturi si obligaNii. În general,
în orice lege privind regimul strainilor, inclusiv în legile românesti, exista
anumite clauze care
restrâng drepturile strainilor faNa
de cetaNenii naNionali. Regimul capitulaNiilor din Imperiul
Otoman stabilea pentru straini drepturi mai mari decât erau cele de care beneficia
u naNionalii
turci, de fapt îi scotea pe straini din jurisdicNia imperiului, consulii care erau
numiNi în
62
Imperiul Otoman aveau drept de jurisdicNie asupra cetaNenilor lor, si în consecinN
a, regimul
stabilit pentru cetaNenii straini din acest imperiu, era unul foarte favorabil p
entru ei. O situaNie
asemanatoare a existat si în China, unde puterile occidentale au încheiat acorduri
asemanatoare, pe anumite zone, cu guvernul chinez si care au pornit de la aceeas
i abordare,
urmarind crearea unui statut privilegiat pentru straini, faNa
de cetaNenii naNionali.
Istoria relaNiilor consulare ale României este strâns legata
de istoria luptei pentru
independenNa
a statelor românesti si ea urmeaza
într-un fel, eforturile care s-au facut pentru
câstigarea independenNei de stat a României.
În prima jumatate a secolului al XIX-lea, dupa
Tratatul de la Adrianopol din 1829,
încep sa
aparasi în România consulatele straine, pe baza prevederilor acestui tratat, care înce
p
sa
deschida
Imperiul Otoman în faNa expansiunii economice a Narilor occidentale într-un
proces înglobat, în care intrasi România.
Primele doua
consulate din România au fost deschise de Rusia în anul 1781 în
capitalele celor doua
Nari românesti, la Bucuresti si la Iasi, dupa
care au fost deschise
consulate la GalaNi si Braila. La momentul respectiv, Rusia a avut un rol însemnat
în apararea
credinNei ortodoxe în provinciile care faceau parte din Imperiul Otoman. Peste num
ai doi ani,
respectiv în 1783, în România s-a deschis consulatul austriac, urmat de o serie de con
sulate
deschise de Prusia în 1785, FranNa în 1798, Anglia în 1803, Belgia si Olanda în 1838 si
respectiv în 1841, ultimele doua
Nari deschizându-si consulatele la GalaNi. Acestea erau de fapt
Narile care s-au implicat în perioada respectiva
în reglementarea raporturilor cu provinciile
crestine din Imperiul Otoman.
România a avut o relaNie speciala
în materie consulara
cu Grecia care si-a deschis
primul consulat în anul 1835 la Iasi, dupa
care au urmat consulatele deschise la GalaNi,
Focsani, Bârlad, Braila, Ploiesti Craiova si Giurgiu. Grecia a fost una dintre Nar
ile cele mai
active în relaNiile cu România în acea perioada, consulatele ei erau deschise pe baza
unor
interese economice concrete, dar, pornind si de la existenNa diasporei grecesti în
diferite zone
ale României. În anul 1859, SUA îsi deschide consulate la Bucuresti, Iasi, GalaNi si B
raila.
Începuturile activitaNilor consulare în România dovedesc interesul mare care a
existat pentru Nara noastra, interesul economic în primul rând, dar si interesul pol
itic al acestor
Nari de a-si proteja si de a promova interesele cetaNenilor straini în România.
România si-a început activitatea de deschidere de consulate în exterior dupa
realizarea Unirii si înainte de Razboiul de IndependenNa, primele consulate le-a d
eschis în
anul 1880 la Patras si Corfu în Grecia de Nord. Dupa
primul razboi mondial România si-a
deschis consulate la New-York, Chicago si Washington, unde funcNioneazasi astazi
. Alte
consulate au mai fost deschise de Nara noastra
în anul 1905 la Cairo, în 1919 la Alexandria si
63
Port-Said (Egipt). Toate aceste consulate reprezinta
de fapt oficii consulare speciale separate
deschise de România; în toate aceste Nari si în multe altele, existau ambasade, oficii
diplomatice, care potrivit prevederilor dreptului diplomatic au posibilitatea sa
îndeplineascasi
activitaNi cu caracter consular.
Sfârsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial înseamnasi împarNirea Europei între doua
blocuri antagonice, unul occidental, sub protecNia si tutela Statelor Unite, cel
alalt oriental
sub cea a U.R.S.S. Semnificativ din punct de vedere al dreptului consular este c
a
în Nara
noastra, care se îndrepta spre comunism, anul 1948 sa
se caracterizeze nu numai prin
abdicarea regelui, ci si prin faptul ca
România adopta o atitudine restrictiva
faNa
de activitatea
consulara, manifestata
prin încetarea activitaNii tuturor consulatelor din România (cu excepNia
celui sovietic si celui turc de la ConstanNa), si prin restrângerea folosirii cons
ulatelor
românesti în strainatate.
EvoluNia relaNiilor internaNionale a facut ca problema consulatelor sa
fie reconsiderata.
Colaborarea internaNionala
a României se realiza, potrivit Decretului nr.589/21.08.1969,
privind organizarea si funcNionarea Ministerului Afacerilor Externe, si prin Con
sulatele
Generale de la Alexandria (Republica Araba
Unita), Sidney (Australia), Istanbul (Turcia) si
ReprezentanNa consularasi comerciala
de la Madrid (Spania). Decretul nr.94/1984, pentru
modificarea unor prevederi din Decretul nr.589/1969, prevedea în art. 2 existenNa în
structura
organizatorica
a AdministraNiei centrale a Ministerului Afacerilor Externe si .
unei direcNii
consulare. Acestea au fost abrogate prin Legea nr. 7/1998.
La 24 februarie 1972 România adera
la ConvenNia cu privire la relaNiile consulare
semnata
la Viena la 24 aprilie 1963. Trebuie precizat ca
România a participat alaturi de alte
91 de state la ConferinNa plenipotenNiarilor de la Viena din 1963 la care a fost
adoptata
aceasta
convenNie precum si doua
protocoale facultative cu privire la dobândirea cetaNeniei si la
reglementarea obligatorie a diferendelor.
Dupa
adoptarea ConvenNiei de la Viena din 1963, care stabilea un cadru de
reglementare foarte precis, România a continuat sa
încheie convenNii consulare bilaterale
Perioada de dupa
1989 poate fi caracterizata
prin intensificarea relaNiilor europene si
extraeuropene generata
de evoluNia proceselor social-economice, comerciale, culturale,
stiinNifice dintre România si alte state, luarea în considerare a noilor mutaNii în pl
an
internaNional au dus la abordare novatoare a activitaNii consulare reflectatasi în
actele
normative adoptate în acest sens, menite sa
asigure un cadru legal modern desfasurarii
relaNiilor consulare. Dintre acestea menNionam numai cu titlu de exemplu:
· H.G. nr. 1070/1990, pentru aprobarea Statutului Corpului Diplomatic si
Consular al României;
64
· Legea nr.37/1991, privind înfiinNarea, desfiinNarea si schimbarea rangului
misiunilor diplomatice si oficiilor consulare;
· Hotarârile Guvernului privind organizarea si funcNionarea Ministerului
Afacerilor Externe;
· Statutul Corpului diplomatic si consular al României;
· legile pentru ratificarea convenNiilor consulare dintre România si alte state-parN
i
(vezi, de exemplu, Legea nr.18/1993, Legea nr. 19/1994, Legea nr.100/1994, Legea
nr.14/1998, Legea nr.56/1998, Legea nr. 177/1997 etc.).
2.4. REPREZENTAREA CONSULARA
A CETAlEANULUI EUROPEAN
Nasterea si formarea ComunitaNii europene, arhitectura instituNionala, sistemul
de drept
ce guverneaza
relaNiile comunitare, politicile practicate constituie subiecte de preocupari
pentru cei interesaNi. Construirea Europei unite si instituirea unei cetaNenii e
uropene fac
pertinenta
întrebarea: care va fi direcNia dezvoltarii instituNiei consulare în spaNiul europea
n?
CetaNenia europeana
a fost instituita
prin Tratatul de la Maastricht, care a introdus în Tratatul
CE art. 8-8E. Articolul 8, paragraful 1 din Tratatul da la Maastricht, prevede c
a
se instituie o
cetaNenie a Uniunii, iar în continuare se precizeaza
ca
cetaNean al Uniunii este orice persoana
având naNionalitatea unui stat membru. Tratatul de la Amsterdam a dat o mai buna
definiNie
cetaNeniei europene, paragraful 9 al articolului 2 (care înlocuieste paragraful 1
al articolului 8
din Tratatul de la Maastricht) prevazând ca
Se instituie o cetaNenie a Uniunii. Este cetaNean
al Uniunii orice persoana
care are naNionalitatea unui stat membru. CetaNenia Uniunii
completeaza, dar nu înlocuieste cetaNenia naNionala . Altfel spus, numai daca
o persoana
are
naNionalitatea unuia dintre statele membre este cetaNean al Uniunii. În temeiul ce
taNeniei
unionale se recunosc în mod expres cetaNenilor Europei patru drepturi specifice:
dreptul de a circula si de sedere în mod liber pe teritoriul statelor membre;
dreptul de vot si de eligibilitate la alegerile locale si la alegerile europene;
dreptul la protecNie diplomaticasi consulara
în terNe Nari;
dreptul la protecNia juridica
dreptul de petiNionare si dreptul de a se adresa
mediatorului.
Potrivit art. 8 C, orice cetaNean al Uniunii beneficiaza, pe teritoriul unei ter
Ne Nari în
care statul membru al carui resortisant este nu este reprezentat, de protecNie d
in partea
autoritaNilor diplomatice si consulare ale oricarui stat membru, în aceleasi condi
Nii ca
naNionalii acelui stat, iar art. J 10 include în alineatul 1 urmatoarele: Misiunile
diplomatice si
consulare ale statelor membre si delegaNiile Comisiei în state terNe si la conferi
nNele
65
internaNionale, precum si reprezentanNele lor pe lânga
organizaNiile internaNionale
coopereaza
pentru a asigura respectarea si implementarea poziNiilor comune si a acNiunilor
comune adoptate de Consiliu . Daca
interpretam aceste prevederi vom constata ca
nu poate fi
vorba de o protecNie diplomatica
sau consulara
europeana
care sa
permita
o substituire sau un
adaos la protecNia exercitata
de fiecare stat membru a protecNiei asigurate de Comunitate sau
de Uniune, chiar daca
s-ar fi vrut, deoarece o protecNie prin Uniune nu este posibila, întrucât
aceasta nu are personalitate internaNionala. În acelasi timp, consideramca
formularea aceasta
nu se refera
nici la o protecNie comuna,acarei exercitare, subsidiara
sau complementara, ar fi
putut fi încredinNata
colectivitaNii statelor membre.
Chiar daca
articolul J 10 din Tratatul de la Amsterdam stipuleaza
cooperarea statelor
în acest domeniu, misiunile diplomatice si consulare ale statelor membre, delegaNi
ile Comisiei
în terNe Nari si la conferinNele internaNionale având obligaNia de a-si concerta acN
iunile,
consideramca
se are în vedere numai ca reprezentanNii ComunitaNii si ai statelor membre sa
contribuie la punerea în aplicare a dispoziNiilor pe care le menNioneaza
articolul 8 din Tratatul
de la Maastricht ( Ele îsi intensifica
cooperarea procedând la schimburi de informaNii, la
realizarea de evaluari comune si contribuind la aplicarea dispoziNiilor articolu
lui 8 C din
Tratatul instituind Comunitatea Europeana Articolul J 10 alineatul 2).
Referindu-se la dreptul la protecNie diplomaticasi consulara
al cetaNeanului Uniunii
Europene, un autor român face trimitere la Decizia nr. 95/553/CE din 19 decembrie
1995
(publicata
în Jurnalul Oficial al ComunitaNilor Europene nr. L 314/73 din 28 decembrie 1995)
a reprezentanNilor guvernelor statelor membre reuniNi în Consiliu, care prevede ca
fiecare
cetaNean al Uniunii Europene beneficiaza
de protecNie consulara
din partea reprezentanNei
diplomatice sau consulare a unui stat membru, daca
pe teritoriul unde se afla
nu exista
nici o
reprezentanNa
permanenta
accesibila, nici consul onorific accesibil si competent din partea
statului membru propriu sau al altui stat care îl reprezinta
în mod permanent. ReprezentanNii
diplomatici si consulari solicitaNi sunt obligaNisa
dea curs cererii de protecNie facute de
persoana interesata, daca
s-a stabilit ca
aceasta poseda
cetaNenia unui stat membru al Uniunii
europene. ReprezentanNa diplomatica
sau consulara
care acorda
protecNie trebuie sa
trateze
solicitantul ca pe un resortisant al statului pe care îl reprezinta. ProtecNia aco
pera
în mod
obligatoriu:
asistenNa în caz de deces;
asistenNa în caz de boala
sau accident grav;
asistenNa în caz de arestare sau detenNie;
asistenNa acordata
victimelor unor violenNe;
ajutorul si repatrierea cetaNenilor Uniunii aflaNi în dificultate.
66
ReprezentanNii diplomatici si consulari ai statelor membre ale Uniunii vor putea
acorda
asistenNa
si în alte cazuri cetaNenilor europeni pentru ca
decizia menNionata
mai sus prevede ca
orice alt tip de ajutor poate fi acordat cetaNenilor care fac cerere în acest sens .
În afara
de caz de extrema
urgenNa, nu poate fi acordat un ajutor pecuniar, un avans sa
acoperirea unei cheltuieli facute de cetaNeanul solicitant fara
autorizarea prealabila
a
autoritaNilor competente ale statului membru a carui cetaNenie o are persoana ca
re solicita
asistenNa. În cazul acordarii unor sume de bani, solicitantul este obligat sa
se angajeze sa
ramburseze integral ajutorul pecuniar precum si cheltuielile facute de reprezent
anNa
diplomatica
sau consulara
respectiva. Guvernul statului membru a carui cetaNenie o are
solicitantul asistenNei este obligat sa
ramburseze toate cheltuielile, la cererea statului membru
care a acordat asistenNa.
ProtecNia diplomaticasi consulara
acordata
cetaNenilor Uniunii Europene consta, de
fapt, numai într-o largire a sferei celei clasice, prin intermediul unui mecanism
interstatal, dar
care menNine, totusi, monopolul statelor membre privite individual în exercitarea
acestei
funcNii pentru ca
CetaNenia Uniunii completeaza, dar nu înlocuieste cetaNenia naNionala .
Aceasta
soluNie presupune, totodata, si acordul statului terN
respectiv.
Putem conchide, deci, ca
instituNia reprezentarii consulare îsi manifesta
necesitatea în
plan european în condiNiile actuale, iar existenNa unui viitor stat federal Europa
nu o exclude,
deoarece interesele consulare ale cetaNenilor europeni vor trebui ocrotite în rapo
rturile Europei
cu celelalte state ale lumii.
3. OFICIILE CONSULARE
3.1. ÎnfiinNarea si încetarea oficiilor consulare
3.2. Rangul, categoria si clasele oficiilor consulare
3.3. Personalul oficiilor consulare
3.4. Numirea si admiterea membrilor oficiului consular
3.5. Patenta consularasi exequaturul consular
3.1. ÎNFIINlAREA SI ÎNCETAREA OFICIILOR CONSULARE
ConvenNia de la Viena din 1963 prevede ca
prin expresia post consular se înNelege
orice consulat general, consulat, viceconsulat sau agenNie consulara art.1 lit.a)
si
reglementeaza
problematica stabilirii unui post consular în art. 4:
1. Un post consular nu poate fi stabilit pe teritoriul statului de resedinNa
decât cu
67
consimNamântul acestui stat.
2. Sediul postului consular, rangul si circumscripNia sa sunt fixate de catre st
atul
trimiNator si supuse aprobarii statului de resedinNa.
3. Statul trimiNator nu poate aduce modificari ulterioare sediului postului cons
ular,
rangului sau circumscripNiei sale consulare decât cu consimNamântul statului de rese
dinNa.
4. ConsimNamântul statului de resedinNa
se cere de asemenea daca
un consulat
general sau un consulat vrea sa
deschida
un viceconsulat sau o agenNie consulara
într-o alta
localitate decât aceea în care este stabilit el însusi.
5. ConsimNamântul expres si prealabil al statului de resedinNa
se cere de asemenea
pentru deschiderea unui birou, facînd parte dintr-un consulat existent, în afara sed
iului
acestuia.
DicNionarul diplomatic menNioneaza
ca
expresia post consular din ConvenNia privind
relaNiile consulare este tradus în limba româna
prin oficiu consular . Oficiul (postul) consular
este organul permanent si de factura
complexa
înfiinNat pentru o perioada
de durata
în vederea
întreNinerii, realizarii si dezvoltarii relaNiilor consulare.
În doctrina de specialitate s-a reNinut ca
instituNia oficiului consular, înNeleasa
ca
organ a relaNiilor consulare, ocupa
o poziNie centrala
în dreptul consular, reprezentând
punctul de gravitate în jurul caruia se grupeazasi din care deriva
majoritatea aspectelor
sistemului relaNiilor consulare , iar funcNiile consulare sunt cele care determina
esenNa
activitaNii proprii si specifice a oficiului consular, iar îndeplinirea lor apare
ca manifestarea
lui fireascasi obligatorie, oficiul consular oferind calea normalasi deplina
de statornicie,
întreNinere si realizare a relaNiilor consulare .
Se considera
ca
oficiul consular, reprezentanNa
oficiala
a unui stat stabilita
într-un oras
sau o regiune din altaNara
pentru a asigura protecNia intereselor consulare ale acestuia, este
independent în ceea ce priveste existenNa sa de prezenNa efectiva
a funcNionarului consular, el
existând deja în momentul în care îsi începe misiunea sa individuala
funcNionarul consular
însarcinat cu conducerea oficiului dupa
cum subzista
independent de încheierea misiunii
acestuia sau a înlocuirii persoanei lui etc.
ÎnfiinNarea oficiilor consulare se poate face numai dupa
stabilirea de relaNii consulare,
ca regula
art. 4, pct. 1 din ConvenNia din 1963: un post consular nu poate fi stabilit pe
teritoriul statului de resedinNa
decât cu consimNamântul acelui stat; obNinerea
consimNamântului presupune ca cele doua
state sa
relaNioneze, sa
încheie un anumit acord; dar
înfiinNarea unui post consular poate determina nasterea relaNiilor consulare. Treb
uie precizat,
însa,ca
stabilirea relaNiilor consulare, nu naste, automat, si dreptul de a înfiinNa ofici
i
consulare. Paragraful 1 al articolului 4 stabileste regula potrivit careia consi
mNamântul statului
68
de resedinNa
este indispensabil pentru crearea unui consulat (indiferent de rangul acestuia:
consulat general, consulat vice-consulat sau agenNie consulara) pe teritoriul sa
u. Aceasta
regula
decurge din puterea suverana
pe care fiecare stat o exercita
asupra teritoriului sau si
vizeaza
atât cazul în care consulatul este creat la momentul stabilirii relaNiilor consulare
, cât si
cazul în care consulatul este creat mai târziu. În primul caz, consimNamântul statului d
e
resedinNa
pentru stabilirea unui consulat va fi dat în reguli generale în acordul privind
stabilirea relaNiilor consulare, dar poate fi conNinut de un acord ulterior care
sa
priveasca
doar
stabilirea consulatelor.
Acordul privind stabilirea unui consulat presupune ca
cele doua
state interesate au
convenit asupra delimitarii circumscripNiei consulare si asupra sediului consula
tului. În
practica, acordul asupra sediului consulatului intervina, de cele mai multe ori,
înaintea celui
referitor la delimitarea circumscripNiei consulare. Acordul privind sediul consu
latului si
circumscripNia consulare poate fi prevazut expres, dar poate fi, de asemenea, co
nvenit în mod
tacit, prin acordarea exequaturului pe patenta consulara
în care sediul consulatului si
circumscripNia consulara
sunt fixate, asa cum prevede articolul 11, presupunându-se ca
statul
de resedinNa
si-a dat consimNamântul nu numai în ce priveste persoana ce urmeaza
a exercita
funcNia de sef de post consular, ci si asupra sediului consulatului si circumscr
ipNiei consulare.
Sediul consulatului va fi cel prevazut în patenta consulara, iar circumscripNia co
nsulara
va fi
cea menNionata
în acest document.
CircumscripNia consulara
determina
limitele teritoriale în care un consulat este
autorizat sa-si exercite funcNiile în statul de resedinNa. ConNinutul acestui arti
col nu priveste si
condiNiile în care acordul privind stabilirea unui consulat poate fi modificat. Se
prevede doar
ca
statul trimiNator nu poate aduce modificari ulterioare sediului postului consular
, rangului
sau circumscripNiei sale consulare decât cu consimNamântul statului de resedinNa .
Consideram, de asemenea, ca
prin aceasta
formulare s-a avut în vedere respectarea
suveranitaNii statului de resedinNa, protejarea intereselor acestuia; aceasta nu
înseamna, însa,
ca
statul de resedinNa
are dreptul de a modifica în mod unilateral circumscripNia consulara
sau
sediul oficiului consular; el poate cere, în circumstanNe excepNionale, statului t
rimiNator sa-si
schimbe sediul consulatului sau circumscripNia consulara. EnunNarea în cuprinsul p
aragrafului
3 al articolului 4 a acestor dispoziNii referitoare la eventualele modificari ul
terioare ce se pot
aduce sediului oficiului consular ori circumscripNiei consulare, nu limiteaza
în nici un fel
dreptul statului timiNator de a închide consulatul cu titlu temporar ori permanent
, daca
aceasta
situaNie corespunde intereselor sale.
Paragraful al patrulea face referire la situaNia în care un consulat deja stabilit
doreste sa
deschida
un vice-consulat sau o agenNie consulara
în limitele circumscripNiei sale. Este, de
69
asemenea, necesar sa
amintim existenNa indispensabila
a consimNamântului statului de
resedinNa
si în aceasta
situaNie; paragraful al patrulea face referire, asadar, la stabilirea unui
post consular nou, vice-consulat sau agenNie cconsulara, impunând respectarea regu
lii
privitoare la existenNa absolut necesara
a consimNamântului statului de reedinNa. Acordul
statului de resedinNa
este cerut si de regula prevazuta
în paragraful al cincilea, referitoare la
cazul în care se doreste deschiderea unui birou, facând parte dintr-un consulat deja
stabilit, dar
în afara acestuia. ConsimNamântul statului de resedinNa
trebuie sa
fie expres si prealabil .
CircumscripNia consulara
determina
limitele teritoriale în care un consulat este autorizat sa-si
exercite funcNiile în statul de resedinNa. ConNinutul acestui articol nu priveste
si condiNiile în
care acordul privind stabilirea unui consulat poate fi modificat. Se prevede doa
r ca
statul
trimiNator nu poate aduce modificari ulterioare sediului postului consular, rang
ului sau
circumscripNiei sale consulare decât cu consimNamântul statului de resedinNa . Conside
ram,
de asemenea, ca
prin aceasta
formulare s-a avut în vedere respectarea suveranitaNii statului de
resedinNa, protejarea intereselor acestuia; aceasta nu înseamna, însa,ca
statul de resedinNa
are
dreptul de a modifica în mod unilateral circumscripNia consulara
sau sediul oficiului consular;
el poate cere, în circumstanNe excepNionale, statului trimiNator sa-si schimbe sed
iul
consulatului sau circumscripNia consulara. EnunNarea în cuprinsul paragrafului 3 a
l articolului
4 a acestor dispoziNii referitoare la eventualele modificari ulterioare ce se po
t aduce sediului
oficiului consular ori circumscripNiei consulare, nu limiteaza
în nici un fel dreptul statului
timiNator de a închide consulatul cu titlu temporar ori permanent, daca
aceasta
situaNie
corespunde intereselor sale.
Paragraful al patrulea face referire la situaNia în care un consulat deja stabilit
doreste sa
deschida
un vice-consulat sau o agenNie consulara
în limitele circumscripNiei sale. Unele
legislaNii naNionale autorizeaza
consulii generali sau consulii sa
numeasca
vice-consulii sau
agenNii consulari. În virtutea acestei autorizari, consulii generali si consulii a
r putea stabili
noile posturi consulare pe teritoriul statului de resedinNa. Este, de asemenea,
necesar sa
amintim existenNa indispensabila
a consimNamântului statului de resedinNa
si în aceasta
situaNie; paragraful al patrulea face referire, asadar, la stabilirea unui post
consular nou, viceconsulat
sau agenNie cconsulara, impunând respectarea regulii privitoare la existenNa absol
ut
necesara
a consimNamântului statului de reedinNa. Acordul statului de resedinNa
este cerut si de
regula prevazuta
în paragraful al cincilea, referitoare la cazul în care se doreste deschiderea
unui birou, facând parte dintr-un consulat deja stabilit, dar în afara acestuia. Con
simNamântul
statului de resedinNa
trebuie sa
fie expres si prealabil .
Faptul ca
oficiul consular este un organ de relaNii externe care mijloceste stabilirea,
menNinerea si dezvoltarea relaNiilor interstatale în anumite domenii precum si împre
jurarea ca

70
oficiul consular, desi aparNine unui stat îsi desfasoara
activitatea pe teritoriul altui stat, fac sa
existe reguli speciale referitoare la modul în care este creat, organizat si funcN
ioneaza, precum
si asupra statutului sau juridic. Oficiul consular este un organ de-sine-statato
r cu o organizare
proprie, cu atribuNii bine delimitate si statut special.
În ce priveste competenNa stabilirii acestor reguli trebuie spus ca
înfiinNarea, modul de
organizare si funcNionare, structura interna
a oficiului consular aparNin în mod exclusiv statului
trimiNator si pe care-l reprezinta. În Nara noastra
înfiinNarea, desfiinNarea si schimbarea rangului
oficiilor consulare de cariera, de exemplu, se fac prin decret al Presedintelui
României, la
propunerea Guvernului, iar Decretul se publica
în Monitorul Oficial al României (art. 2 alin 2
din Regulamentul consular al României).
Dar înfiinNarea unui oficiu consular si exercitarea funcNiilor consulare presupun
o
derogare de la principiul suveranitaNii pe întreg teritoriul al unui stat, oficiul
consular al
statului trimiNator existând si activând în cadrul jurisdicNiei teritoriale a statului
de resedinNa,
ceea ce face necesar acordul de voinNa
a statelor care se afla
în raporturi de consulat. Art. 4
alin.2 al ConvenNiei de la Viena din 1963 stabileste ca
statul trimiNator este cel care fixeaza
sediul postului consular, rangul si circumscripNia sa, dar statul de resedinNa
este cel care decide
în ce priveste aprobarea lor, la fel cum statul trimiNator nu poate aduce modifica
ri ulterioare
sediului postului consular, rangului sau circumscripNiei sale consulare decât cu
consimNamântul statului de resedinNa
(alin.3). ConsimNamântul statului de resedinNa
este, de
asemenea, necesar daca
un consulat general sau un consulat vrea sa
deschida
un viceconsulat
sau o agenNie consulara
într-o alta
localitate decât aceea în care este stabilit el însusi, dupa
cum este obligatoriu sa
existe consimNamântul expres si prealabil pentru deschiderea unui
birou, facând parte dintr-un consulat deja existent, în afara sediului acestuia -(al
in. 4-5).
Normele dreptului cutumiar determina
situaNii, din care reiese ca
statul primitor are
dreptul de a refuza cererea privind deschiderea de consulate straine pe teritori
ul sau, fara
a fi
obligat sa
motiveze decizia sa. Refuzul de a accepta cererea de deschidere a unui post
consular, fiind un drept al statului de resedinNa, În temeiul suveranitaNii sale,
nu atrage nici .
raspundere internaNionala
din partea acestuia. Desigur, un raspuns nejustificat poate avea
urmari negative în ceea ce priveste evoluNia relaNiilor dintre cele doua
state.
ConsimNamântul pentru înfiinNarea de oficii consulare poate fi cuprins într-o convenNi
e
consulara, prin care se detaliaza
toate aspectele referitoare la postul consular; dar poate fi
prevazut si într-o anexa
la .
convenNie consulara, prin care se stabilesc circumscripNia
consulara, rangul postului consular, categoria acestuia sau printr-un protocol a
diNional unei
convenNii consulare ori o nota
a ministerului afacerilor externe al statului primitor. România si
CroaNia, de exemplu, au convenit în cuprinsul convenNiei consulare încheiate între cel
e doua

71
state, în art.2, ca
statul trimiNator poate înfiinNa un oficiu consular pe teritoriul statului de
resedinNa, numai cu consimNamântul acestuia , iar sediul oficiului consular, rangul s
i
circumscripNia sa consulara
sunt stabilite de statul trimiNator si sunt supuse aprobarii statului
de resedinNa; statul trimiNator poate aduce modificari ulterioare sediului ofici
ului consular,
rangului sau ori circumscripNiei consulare numai cu consimNamântul statului de res
edinNa .
S-a stabilit în doctrina
ca
ceea ce caracterizeaza
consimNamântul necesar înfiinNarii
oficiilor consulare sunt urmatoarele:
a) consimNamântul statului de resedinNa
este general, în sensul ca
el este necesar pentru
toate posturile (oficiile) consulare, indiferent de categoria lor, de rangul lor
, de gradul lor de
independenNa;
b) consimNamântul statului de resedinNa
este continuu, deoarece el trebuie sa
fie
solicitat pe toata
durata de funcNionare a unui oficiu consular, chiar când acestuia i se aduc
modificari ulterioare;
c) consimNamântul este cuprinzator, întrucât el trebuie sa
fie acordat pentru toate
componentele de baza
ale unui oficiu consular;
d) consimNamântul statului de resedinNa
nu este revocabil atâta timp cât funcNioneaza
regula rebus sic stantibus (în împrejurari justificate, statul de resedinNa
poate cere închiderea
unui oficiu consular;
e) statul trimiNator, la rândul sau, nu are dreptul discreNionar de .
solicita, unilateral,
modificari ale consimNamântului iniNial, dat de statul de resedinNa, întrucât normele
dreptului
internaNional stabilesc principiul ca
nimeni nu poate abuza de un drept.
Sfera consimNamântului exprimat în vederea înfiinNarii oficiului consular cuprinde:
-natura lui -adica
caracterul de consulat de cariera
(condus de un funcNionar de
cariera) sau de consulat onorific (condus de un funcNionar consular onorific) -a
ceasta
clasificare are la baza
vechea împarNire care se facea între consulii alesi (consules electi) si
consulii trimisi (consules missi) distincNie pastratasi în ConvenNia de la Viena 1
963, cap. II si
III;
-rangul acestuia -oficiile consulare se împart în mai multe clase -consulate
generale, consulate, viceconsulate si agenNii consulare, aceeasi clasificare exi
stasi în practica;
-circumscripNia consulara
reprezinta
parte din teritoriul statului de resedinNa, atribuita
prin înNelegerea dintre doua
state în scopul exercitarii funcNiilor consulare; în acelasi sens este
si definiNia cuprinsa
de ConvenNia din 1963 art.1 lit. b); sediul consulatului va fi stabilit în
localitatea situata
pe teritoriul statului de resedinNa, unde oficiul consular a fost înfiinNat siîsi
desfasoara
activitatea; alegerea unei localitaNi (de obicei în oras) se face în funcNie de
importanNa si interesul, din punct de vedere consular, pe care le prezinta
acea localitate; prin
72
definiNie am stabilit ca
circumscripNia consulara
constituie delimitarea teritoriului pe care
oficiul consular are competenNa de a-si desfasura activitatea de unde rezulta
ca
aceasta are un
caracter de exclusivitate, atât în sensul ca oficiul consular este competent numai în
limitele
entitaNii teritoriale stabilite (deci nu este admis ca oficiul si funcNionarii l
ui sa
desfasoare
activitaNi decât în limitele acesteia), cât si în sensul ca
un alt oficiu din afara circumscripNiei nu
este în drept sa-si extinda
competenNa si asupra acesteia.
În împrejurari speciale si în concordanNa
cu dispoziNiile art. 6 (intitulat Exercitarea
funcNiilor consulare în afara circumscripNiei consulare) din ConvenNia de la Viena
din 1963,
statul de resedinNa
poate admite funcNionarului consular al statului trimiNator sa-si exercite
atribuNiile si în afara circumscripNiei consulare. Este absoluta
nevoie si în acest caz de
consimNamântul statului de resedinNa:
În împrejurari speciale, un funcNionar consular poate, cu consimNamîntul statului de
resedinNa,sa-si exercite funcNiile în afara circumscripNiei sale consulare.
3.2. RANGUL, CATEGORIA SI CLASELE OFICIILOR CONSULARE
Rangul oficiilor consulare este determinat de rangul funcNionarilor consulari ca
re le
conduc. DacaNinem cont ca
potrivit art. 9 al ConvenNiei de la Viena din 1963 (intitulat
Clasele sefilor de post consular), sefii de post consular se împart în patru clase,
si anume:
consulii generali, consulii, viceconsulii, agenNii consulari,
1. Sefii de post consular se împart în patru clase, si anume:
a) consuli generali;
b) consuli;
c) viceconsuli;
d) agenNi consulari.
2. Paragraful 1 al prezentului articol nu limiteaza
cu nimic dreptul oricareia din
parNile contractante de a fixa denumirea funcNionarilor consulari care nu sunt s
efi de post
consular.
Rezulta
ca
oficiile consulare pot fi:
· consulate generale
· consulate
· viceconsulate
· agenNii consulare.
Aceasta
clasificare este datasi de de art.2 pct.3 din Hotarârea Guvernului României
nr.760/1999, pentru aprobarea Regulamentului consular, potrivit caruia oficiilor
consulare li
73
se atribuie urmatoarele clase:
· clasa I -consulatului general;
· clasa II -consulatului;
· clasa III -viceconsulatului;
· clasa IV -agenNiei consulare.
Între aceste categorii de consulate exista
anumite raporturi de egalitate sau de
subordonare pe baza diferenNelor de rang; de regula, consulatele generale si con
sulatele sunt
oficii consulare independente, iar viceconsulatele si agenNiile consulare sunt s
ubdiviziuni
subordonate consulatelor generale sau consulatelor.
Consulatul general se înfiinNeaza, de obicei, într-o regiune importanta
a statului de
resedinNa, unde exista
o comunitate importanta
de naNionali si probleme consulare mai
complexe; consulatul are o sfera
mai restrânsa
de probleme consulare, putând fi înfiinNat într-o
anumita
localitate; viceconsulatele au o circumscripNie consulara
mai redusa, iar agenNiile
consulare funcNioneaza
în centre secundare si au competenNe mai restrânse: în sistemul
elveNian, de exemplu, nu înregistreaza
pe naNionali, nu pot elibera vize sau reînnoi pasapoarte,
nu prelungesc livretele militare si nu pot face acte privind statutul personal a
l cetaNenilor etc.
Articolul unic al Legii nr. 37/1991, privind înfiinNarea, desfiinNarea si schimbar
ea
rangului misiunilor diplomatice si oficiilor consulare, prevede ca
acestea pot avea loc numai
prin decret al Presedintelui României, la propunerea Guvernului; se reitereaza
obNinerea
consimNamântului prealabil al statului de resedinNa. Astfel, Consulatul României la
Sao Paulo
-Brazilia, înfiinNat prin Decretul nr. 29/1994, s-a ridicat la rangul de consulat
general prin
Decretul nr.153/1994 publicat în Monitorul Oficial al României nr.191/1994.
Consulatele se diferenNiazasi prin faptul ca
sunt conduse de un consul de cariera
sau
un consul onorific în: consulate de carierasi consulate onorifice, încadrarea într-o c
ategorie
sau alta categoria influenNând exercitarea funcNiilor consulare, consulatele onori
fice, de regula,
neputând acorda vize sau face autentificari de acte.
Hotarârea Guvernului României nr. 760/1999, pentru aprobarea Regulamentului
consular, reglementeaza
oficiile consulare onorifice si stabileste atribuNiile si condiNiile în
care-si poate exercita funcNiile consulul onorific în Capitolul III, iar Statutul
consular al
Republicii Moldova stabileste în art. 81 ca
recunoaste instituNia funcNionarilor onorifici,
pentru ca în art. 82 sa
precizeze necesitatea obNinerii prealabile a consimNamântului statului de
resedinNa: în cadrul Oficiului Consular onorific al Republicii Moldova, în cazul în ca
re este
recepNionat acordul prealabil al statului de resedinNa, pentru efectuarea atribu
Niilor consulare
poate fi delegat un funcNionar consular din cadrul Ministerului Afacerilor Exter
ne.
Oficiile consulare sunt competente sa-si exercite funcNiile ce-i sunt încredinNate
doar
74
pe teritoriul unei circumscripNii consulare, cadrul spaNial al activitaNii consu
lare, pentru ca
înfiinNarea unui oficiu consular presupune în mod obligatoriu o competenNa
care trebuie
delimitata
în spaNiu. Aceasta este mai întinsa
sau mai restrânsa
în funcNie de rangul oficiului
consular: desigur ca
un consulat general va avea o sfera
de competenNa
asupra unei
circumscripNii consulare mai largi decât celelalte categorii de posturi consulare.
Practica arata
ca
statele cuprind în dispoziNiile referitoare la acordul lor de voinNa
exprimat prin convenNii
consulare (sau un alt document, asa cum am menNionat mai sus) si definiNia expre
siei
circumscripNiei consulara
(vezi, de exemplu, ConvenNiile consulare dintre România si
Macedonia, Ucraina, CroaNia, Belarus, Republica Polona
etc. -art.1 pct.2).
Oficiile consulare, indiferent de rangul lor, stabilesc legaturi directe doar cu
autoritaNile locale si nu cu guvernul si sunt subordonate în activitatea lor seful
ui misiunii
diplomatice din Nara de resedinNa.
3.3. PERSONALUL OFICIILOR CONSULARE
În funcNie de natura sarcinilor lor, de gradul de participare la realizarea scopur
ilor
activitaNii consulare, membrii oficiului consular se împart în mai multe categorii:
personalul
consular, personalul tehnico-administrativ si personalul de serviciu.
Practica statelor, codificata
prin ConvenNia de la Viena din 1963, distinge în cadrul
membrilor postului consular între: funcNionarii consulari -persoanele care îndepline
sc
funcNiile consulare; angajaNii consulari -persoanele care îndeplinesc în cadrul cons
ulatului
funcNii cu caracter tehnico-administrativ; membrii personalului de serviciu -per
soanele care
îndeplinesc sarcini cu caracter gospodaresc (art.1, pct. g).
În ce priveste expresia membrii personalului consular, ConvenNia stabileste ca
aceasta
se refera
la funcNionarii consulari, cu excepNia sefului postului consular, angajaNii cons
ulari si
membrii personalului de serviciu (art.1 pct. h).
Seful de oficiu consular, persoana însarcinata
sa
acNioneze în aceasta
calitate,
desfasoara
o activitate oficialasi o activitate de reprezentare. El are un anumit rang si f
ace
parte dintr-o clasa
consulara. Numirea sefului de oficiu consular se face potrivit unei
proceduri speciale, eliberându-i-se o patenta
consulara.
În privinNa funcNionarilor consulari este de menNionat ca, la fel ca seful de ofic
iu
consular, ei sunt chemaNisa
îndeplineasca
funcNii consulare (art.1 pct. d din ConvenNia din
1963), în sensul restrâns al cuvântului, adica
sa
efectueze acte consulare; ei nu au
responsabilitatea conducerii oficiului consular.
Clasele sefilor de post consular sunt stabilite de dispoziNiile ConvenNiei de la
Viena din
75
1963: consuli generali, consuli, viceconsuli, agenNi consulari (art. 9 pct. 1) s
i determina
categoriile de oficii consulare pe care le conduc:
· consulul general, cel mai înalt funcNionar al serviciului consular,
exercita
o supraveghere generala
asupra tuturor funcNionarilor consulari si conduce
un consulat general sau mai multe circumscripNii consulare;
· consulul conduce numai o circumscripNie consularasi este subordonat
consulului general;
· viceconsulul conduce un viceconsulat si este un funcNionar consular
subordonat consulului general sau consulului;
· agentul consular conduce o agenNie consularasi are atribuNii mai
restrânse fiind, de regula, subordonat consulului.
Pâna
la momentul adoptarii ConvenNiei de la Viena din 1963, clasele consulilor nu
fusesera
codificate, spre deosebire de clasele agenNilor diplomatici care au fost stabili
te prin
Congresul de la Viena, în 1815 si Aix-la-Chapelle, în 1818, înainte de ConvenNia de la
Viena
din 1961 privind relaNiile diplomatice. De-a lungul secolelor, de când instituNia
consulilor a
aparut în cadrul relaNiilor internaNionale, au fost folosite titulaturi foarte var
iate: comisari,
rezidenNi, agenNi comerciali etc. De altfel, sintagma agent comercial a fost aleas
a
pentru a
desemna agentul consular în cadrul ConvenNiei de la Havana din 1928 privind funcNi
onarii
consulari (art. 4, paragraful 2). Unele state foloseau titlul de viceconsul sau
de agent consular
pentru a desemna funcNionarii consulari onorifici.
Enumerarea celor patru clase de sefi de post consular nu semnificasi faptul ca
statele
sunt obligate sa
utilizeze în practica lor toate cele patru clase. Singura obligaNie ar fi sa
numeascasefii de post consular într-una din clasele enumerate în art.9.
Daca
aceasta
reglementare (art.9 alin.1) determina
clar ce denumiri pot purta sefii de
post consular, în alin.2 se lasa
deplina
liberate statelor pentru fixarea denumirii funcNionarilor
consulari care nu cunt sefi de post consular. Statele pot stabili ce denumiri vo
r purta ceilalNi
funcNionari consulari, în afara sefului de post consular, prin reglementari de dre
pt intern: legi,
regulamente etc. Denumirile cel mai frecvent întâlnite în practica statelor pentru a d
esemna
ceilalNi funcNionari consulari sunt: consul adjunct, atasat consular, cancelar,
consul economic,
secretar consular, interpret etc. Doctrina menNioneaza
cancelarul -un secretar al consulului,
care îl asista
în lucrarile curente.
Totalitatea sefilor instituNiilor consulare dintr-o circumscripNia consulara
se numeste
corpul consular. Referitor la sefii de post consular se pune si problema precade
rii, pe care
ConvenNia de la Viena din 1963 o rezolva
în art. 16. Corpul consular este condus de un decan,
care este superior dupa
clasasi primul dupa
data primirii exequaturului; el îndeplineste funcNia
76
de reprezentare a corpului consular în probleme de ordin protocolar.
Totalitatea membrilor oficiului consular, adica
toate persoanele care desfasoara
activitatea la consular -de conducere consulara, tehnico-administrativasi de ser
viciu
reprezinta
efectivul oficiului consular. ConvenNia de la Viena din 1963 statueaza
cu privire la
acesta ca, în lipsa unui acord explicit al statului asupra efectivului personalulu
i postului
consular, statul de resedinNa
poare cere ca acest efectiv sa
fie menNinut în limitele considerate
de el ca fiind rezonabile si normale, având în vedere circumstanNele si condiNiile d
in
circumscripNia consularasi nevoile postului consular în cauza
art.20.
Asadar, dreptul statului trimiNator de încadra oficiul consular cu un numar de per
soane
pe care îl considera
necesar pentru a duce la îndeplinire atribuNiile care îi revin, fie ele
consulare, tehnico-administrative sau de întreNinere a localului ori alte servicii
auxiliare, în
funcNie de volumul de munca, nu trebuie exercitat în mod abuziv, ci potrivit unei
desfasurari
normale a activitaNii consulare, corelativ existând dreptul statului de resedinNa
de a cere
reducerea efectivului oficiului consular .
Trebuie precizat ca
s-au stabilit reguli art.22 din ConvenNia de la Viena din 1963 si
în ce priveste naNionalitatea funcNionarilor consulari. Acestia trebuie sa
aiba, în principiu,
naNionalitatea statului trimiNator, ei neputând fi alesi dintre cetaNenii statului
de resedinNa
decât
cu consimNamântul expres al acelui stat, care poate oricând sa-l retraga. Acelasi dr
ept exista,
în ce priveste statul de resedinNa, referitor la cetaNenii unui stat terN
care nu au si cetaNenia
statului trimiNator.
În Statutul Corpului Diplomatic si Consular al României sunt prevazute si condiNiile
ce
se cer îndeplinite pentru ca .
persoana
sa
aiba
calitatea de membru al Corpului Diplomatic si
consular al României. Art. 17 enumera
în alin(1) condiNiile ce trebuie îndeplinite cumulativ
pentru ca o persoana
sa
aiba
calitatea de membru al Corpului diplomatic si consular al
României:
a) are dreptul sa
ocupe o funcNie publica, conform prevederilor ConstituNiei si legilor
în vigoare;
b) se bucura
de toate drepturile politice si civile prevazute în ConstituNie si în legile
în vigoare;
c) nu face parte din partide politice;
d) a urmat studii superioare de lunga
durata
la o instituNie de învaNamânt superior din
Nara
sau din strainatate, absolvite cu diploma
de licenNa
sau echivalenta, recunoscuta
de
Ministerul EducaNiei si Cercetarii;
e) cunoaste cel puNin o limba
straina;
f) are o stare de sanatate corespunzatoare, atestata
pe baza
de act medical de
77
specialitate, emis de centrul medical care deserveste Ministerul Afacerilor Exte
rne;
g) a absolvit Academia Diplomatica
sau a promovat concursul de admitere în Corpul
diplomatic si consular al României, organizat potrivit regulamentului de organizar
e si
desfasurare a concursului de admitere în Ministerul Afacerilor Externe;1
h) nu a fost condamnata
pentru savârsirea unei infracNiuni.
Acest act normativ asigura
o reglementare unificata, acelasi statut juridic pentru
funcNionarii diplomatici si consulari si asigura
cadrul unei pregatiri de specialitate comune.
Dar, ordinea juridica
internaNionala, practica internaNionala
a statelor demonstreaza
ca
statutul
juridic al misiunii diplomatice este diferit de cel al reprezentanNei consulare,
ceea ce face ca si
activitatea funcNionarilor diplomatici sa
presupuna
atribuNii diferite de cele ale consulilor. În
plan internaNional deja s-au conturat ca ramuri distincte ale dreptului internaN
ional dreptul
diplomatic si dreptul consular, iar ceea ce în doctrina
a fost numit statut mixt ar putea
genera confuzie. Iata
de ce consideram necesara
reglementarea distincta
a celor doua
categorii
într-o viitoare modificare legislativa, oportuna, din punctul nostru de vedere, ca
re ar duce si la
cresterea eficacitaNii pregatirii si desfasurarii activitaNii funcNionarilor con
sulari.
ExigenNele sporite impuse prin acest Statut unui segment profesional de elita
impun nu
numai o înalta
competenNa
profesionala, ci si o conduita
moralasi un atasament corespunzator
faNa
de valorile democratice. Diversitatea funcNiilor consulare pe care le îndeplineste
un
funcNionar consular scoate în evidenNa
multilateralitatea cunostinNelor pe care trebuie sa
le
posede în diferite domenii, pe lânga
cunoasterea pâna
la detaliu a caracteristicilor statelor si
popoarelor în cadrul carora exercita
aceste funcNii.
ConvenNia din 1963 distinge între doua
categorii de funcNionari consulari: funcNionari
consulari de carierasi funcNionari consulari onorifici -art. 1 pct.2. DistincNia
, relevanta
mai
ales din punctul de vedere al beneficiului drepturilor, facilitaNilor, privilegi
ilor si imunitaNilor
care este acordat diferenNiat pentru cele doua
categorii de funcNionari consulari, este reluata
de
state în cuprinsul convenNiilor bilaterale: art. 12 din ConvenNia consulara
dintre România si
Republica Polona
statueaza: fiecare dintre cele doua
parNi contractante poate numi si primi
funcNionari consulari onorifici în cadrul relaNiilor lor bilaterale, aplicând în privi
nNa acestor
funcNionari dispoziNiile cap. III din ConvenNia de la Viena asupra relaNiilor co
nsulare si, atunci
când contextul permite,dispoziNiile prezentei convenNii. FuncNionarii consulari on
orifici pot
avea cetaNenia statului trimiNator, a statului de resedinNa sau a unui stat terN
.
ConvenNiei de la Viena din 1963 trateaza
separat statutul juridic, regulile privind
exercitarea funcNiilor consulare, drepturile, privilegiile si imunitaNile funcNi
onarilor consulari
1 În anul 2005, prin H.G. nr.880 a fost înfiinNat Institutul Diplomtic Român, ca insti
tuNie publica
cu
prsonalitate juridica
aflata
în subordinea Ministerului Afacerilor Externe, prin comasarea prin fuziune a
Academiei Diplomatice si a Institutului de Studii InternaNionale Nicolae Titules
cu, care s-au desfiinNat.
78
de carierasi ale celor onorifici, stabilind de la început regula: dispoziNiile cap
itolului II al
prezentei ConvenNii se aplica
posturilor consulare conduse de funcNionari consulari de cariera;
dispoziNiile capitolului III se aplica
posturilor consulare conduse de funcNionari consulari
onorifici (art.1 pct.2). Structurat în cinci capitole, Regulamentul consular al Ro
mâniei a
rezervat tot prima parte a reglementarilor funcNionarilor consulari de cariera,
pentru ca în
capitolul III sa
se refere la consulii onorifici.
Interpretarea normelor juridice referitoare la cele doua
categorii ne conduce la
concluzia potrivit careia încadrarea într-una dintre acestea are importanNa
mai ales din punctul
de vedere al beneficiului drepturilor, privilegiilor si imunitaNilor ce le sunt
acordate sau, dupa
cum opineaza
Ion M. Anghel într-o lucrare, Consulii de cariera
sunt funcNionari publici ai
statului trimiNator care n-au permisiunea de a se angaja în afaceri private de nic
i un fel si ca
funcNionari publici ei se bucura
de anumite privilegii si imunitaNi prescrise. Consulii
comercianNi sunt alesi de stat dintre proprii sai cetaNeni, angajaNi în afaceri într
-o Nara
straina
sau din naNionalii straini .
R.G. Feltham caracterizeaza
astfel cele doua
categorii:
-funcNionarii consulari de cariera
sunt cei care servesc guvernul propriu si sunt numiNi
de catre seful statutului sau de catre ministrul de extrene;
-funcNionarii consulari onorifici, nu sunt funcNionari de cariera, iar pentru ei
funcNiile
consulare nu constituie o ocupaNie permanenta.
Elementele definitorii desprinse din practica statelor referitoare la consulii o
norifici
sunt:
-consulul onorific poate avea cetaNenia statului de resedinNa
sau cetaNenia unui stat
terN;
-poate fi o persoana
privata;
-poate exercita activitaNi cu caracter lucrativ în statul de resedinNa, în paralel c
u
activitatea consulara;
-poate fi o persoana
privata.
Art. 7 al Regulamentului consular al României statueaza
casefii oficiilor consulare
onorifice sunt numiNi dintre persoanele cu poziNii importante în statul de resedin
Na
-oameni
politici reputaNi, personalitaNi remarcabile în domeniile economiei, finanNelor, b
ancar, cultural,
stiinNific, avocaNi de prestigiu cu independenNa
financiarasi comportament la nivelul funcNiei
ce li se încredinNeaza, apropiaNi de România, care pot sa
contribuie la promovarea intereselor
românesti, la dezvoltarea relaNiilor de prietenie cu statul de resedinNa
si care doresc sa
îNi
asume astfel de însarcinari.
Capitolul III al ConvenNiei de la Viena din 1963 este dedicat în întregime regimului

79
aplicabil funcNionarilor consulari onorifici si posturilor consulare conduse de
ei Astfel, în art.
58 se precizeaza
ca
posturilor consulare conduse de consuli onorifici li se aplica
dispoziNiile
articolelor 28 (înlesniri acordate postului consular), 29 (folosirea drapelului si
a stemei
naNionale), 30 (obNinerea de localuri), 34 (libertatea de deplasare), 35(liberta
tea de
comunicare), 36 (comunicarea cu cetaNenii statului trimiNator), 37 (informaNii în
caz de deces,
tutela
sau curatela, de naufragiu sau accident aerian), 38 (comunicarea cu autoritaNile
statului
de resedinNa), 39 (drepturi si taxe consulare), paragraful 3 din 54 (obligaNiile
statelor terNe),
paragrafele 2 si 3 din 55 (respectarea legilor si regulamentelor statului de res
edinNa). În
articolele 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 66, 67 se prevede protecNia localurilor c
onsulare, scutirea
fiscala
a localurilor consulare, inviolabilitatea arhivelor si documentelor consulare, s
cutirea
vamala, procedura penalasi protecNia funcNionarului consular onorific, scutirea
de
înmatriculare a strainilor si de permise de sedere, scutirea de prestaNii personal
e.
ConvenNia de la Viena din 1963 prevede în art. 68 ca
"fiecare stat este liber sa
hotarasca
daca
va numi sau va primi funcNionari consulari onorifici" de unde rezulta
caracterul facultativ al instituNiei funcNionarilor consulari.
În unele state (spre exemplu în Germania) se considera
ca
exista
o legatura
permanenta
între seful de post consular onorific si instituNia ca atare (postul consular onor
ific),
din care reiese ca
acordul pentru înfiinNarea unui consulat onorific este strâns legat de
acceptarea persoanei concrete în calitate de consul onorific, relevant fiind si fa
ptul ca
în caz
de terminare a misiunii consulului onorific (decedare, renunNare la serviciul sa
u, retragerea
patentei sau exequaturului etc.) nu se admite geranNa interimara, procedura de n
umire a unui
nou consul onorific echivalând cu procedura de înfiinNare a unui nou consulat onorif
ic, pe
când în alte state (Spania, România) se considera
ca
stabilirea posturilor consulare onorifice
este independenta
de procedura numirii si admiterii sefului de post consular sica
la un post
consular onorific, odata
înfiinNat, va putea fi numit un alt sef de post consular, fara
a relua
întreaga procedura
de înfiinNare a postului consular onorific, momentul principal care dirijeaza
acceptul sau neacceptul menNionat fiind legat de determinarea statutului juridic
al posturilor
consulare conduse de consuli onorifici.
Articolul 58 (p.3) al ConvenNiei de la Viena din 1963 dispune ca
"privilegiile si
imunitaNile prevazute în prezenta convenNie nu sunt acordate membrilor familiei un
ui
funcNionar consular onorific sau unui angajat consular care este angajat într-un p
ost
consular condus de un funcNionar consular onorific".
În ce priveste schimbul de valize consulare între doua
posturi consulare situate în Nari
diferite si conduse de funcNionari consulari onorifici este admis numai sub reze
rva
consimNamântului celor doua
state de resedinNa.
80
Atitudinea reticenta
a României faNa
de instituNia consulului onorific, mai ales dupa
1948, a condus chiar la desfiinNarea consulatelor onorifice straine din România si
la
desfiinNarea celor românesti din strainatate pentru o anumita
perioada.
În perioada de dupa
1990 s-a acordat o importanNa
deosebita
activitaNii pe care o
desfasoara
consulii onorifici în domeniile de acNiune ce Nin de reprezentarea intereselor
României în mediile politice, economice si culturale în care activeaza, de stimularea
dezvoltarii relaNiilor si facilitarea contactelor economice si comerciale între co
mpanii
românesti si straine, precum si recomandarea de agenNi economici din circumscripNi
a
consularasi sprijinirea încheierii de contracte comerciale, de oferirea de informa
Nii privind
mediul de afaceri si oportunitaNile din România, de promovarea fenomenului cultura
l
românesc etc.
Instrumente juridice de drept naNional si de drept internaNional prevad condiNii
le cerute
pentru înfiinNarea de oficii consulare onorifice ale României. Temeiul juridic consi
sta
în
reglementarile ConvenNiei de la Viena din 1963, dar si ale convenNiilor bilatera
le în domeniu,
precum si ale Regulamentului consular al României si H.G.nr. 100/2004, privind org
anizarea
si funcNionarea Ministerului Afacerilor Externe, cu modificarile si completarile
ulterioare.
Structurat în cinci capitole, Regulamentul consular al României a rezervat, la fel c
a si
ConvenNia de la Viena din 1963, tot prima parte reglementarilor funcNionarilor c
onsulari de
cariera, pentru ca în capitolul III sa
se refere la consulii onorifici.
Art. 24 pct.7 al Regulamentului consular al României statueaza
casefii oficiilor
consulare onorifice sunt numiNi dintre persoanele cu poziNii importante în statul
de resedinNa
oameni
politici reputaNi, personalitaNi remarcabile în domeniile economiei, finanNelor, b
ancar,
cultural, stiinNific, avocaNi de prestigiu cu independenNa
financiarasi comportament la nivelul
funcNiei ce li se încredinNeaza, apropiaNi de România, care pot sa
contribuie la promovarea
intereselor românesti, la dezvoltarea relaNiilor de prietenie cu statul de resedin
Na
si care doresc
sa
îNi asume astfel de însarcinari. Ei pot fi cetaNeni români cu domiciliul permanent în st
atul de
resedinNa, cetaNeni ai statului de resedinNa
sau cetaNeni ai unui stat terN
cu domiciliul în statul de
resedinNa.
Sefii oficiilor consulare onorifice suporta
din bugetul propriu toate cheltuielile privind
îndeplinirea atribuNiilor oficiale de reprezentare, potrivit pct.4 al art.24 din R
egulamentul
consular al României. Potrivit acelorasi reglementari, ei îsi desfasoara
activitatea în localuri
consulare proprietatea lor sau închiriate pe cheltuiala
proprie. Ei nu sunt salarizaNi de statul
român si nu primesc indemnizaNii sau alte venituri. (art.24 pct.8)
Consulii onorifici ai României beneficiaza
de o serie de facilitaNi, privilegii si
imunitaNi, în conformitate cu reglementarile ConvenNiei de la Viena din 1963, priv
ind relaNiile
81
consulare, ce pot fi restrânse sau largite prin acorduri între statul statul român si
statul de
resedinNa
sau prin aplicarea principiului reciprocitaNii: sprijin din partea autoritaNilor
statului
de resedinNa
pentru obNinerea localului oficiului consular onorific; arborarea drapelului
naNional al României la sediul oficiului consular onorific si pe mijloacele de tra
nsport, atunci
când acestea sunt folosite în interes de serviciu; plasarea pe cladirea în care funcNi
oneaza
oficiul consular onorific stema de stat a României si aplicarea inscripNiei coresp
unzatoare cu
denumirea si rangul oficiului consular, în limba românasi în limba statului de resedin
Na;
libertatea de deplasare si de circulaNie pe teritoriul statului de resedinNa, su
b rezerva legilor sia
regulamentelor referitoare la zonele în care accesul este interzis sau reglementat
din motive de
securitate naNionala; libertatea de comunicare a oficiului consular onorific pen
tru orice scopuri
oficiale îi permite acestuia sa
comunice cu guvernul, cu misiunile diplomatice si cu celelalte
oficii consulare ale României prin folosirea tuturor mijloacelor de comunicaNie, i
nclusiv valiza
diplomatica
sau consulara; libertatea de a comunica cu cetaNenii români aflaNi pe raza
circumscripNiei consulare; libertatea de a comunica cu autoritaNile locale compe
tente din
circumscripNia consulara
etc.
3.4. NUMIREA SI ADMITEREA MEMBRILOR OFICIULUI CONSULAR
Procedura de numire a funcNionari consulari comporta
distincNii, dupa
cum acestia sunt
sefi de oficiu consulari sau fac parte din categoria membrilor personalului cons
ular. Vom face
referire, în cele ce urmeazasi la exercitarea funcNiei de sef de oficiu consular d
e catre un
diplomat.
Am vazut ca
un oficiu consular, în funcNie de clasa pe care .
deNine, este condus de un
consul general, consul, viceconsul, agent consular, împuternicit cu funcNii consul
are, care are
responsabilitaNi de reprezentare si coordoneaza
întreaga activitate a instituNiei pe care .
conduce.
Articolul 10 al ConvenNiei enunNa
un principiu fundamental, dezvoltat în articolele
urmatoare:
1. Sefii de post consular sunt numiNi de statul trimiNator si sunt admisi pentru
exercitarea funcNiilor lor de catre statul de resedinNa.
2. Sub rezerva dispoziNiilor prezentei convenNii, modalitaNile de numire si de
admitere a sefului de post consular sunt fixate prin legile, regulamentele si uz
anNele statului
trimiNator si respectiv ale statului de resedinNa.
În cuprinsul acestuia se indica
faptul ca, pentru a avea statutul de sef de post consular,
o persoana
trebuie sa
îndeplineasca
doua
condiNii: mai întâi trebuie sa
fie numita
de autoritatea
82
competenta
a statutului trimiNator în calitatea de consul general, consul, vice consul sau ag
ent
consular,dintre cetaNenii proprii, apoi trebuie sa
fie admisa
sa
exercite funcNiile ce-i revin de
catre statul de resedinNa. Intra
în competenNa fiecarui stat de a stabili modalitaNile de numire si
de admitere a sefului de post consular, în conformitate cu legile, regulamentele s
i uzanNele
statului trimiNator si, respectiv, ale statului de resedinNa.
Numirea si admiterea unui sef de post consular se realizeaza, deci, prin acte un
ilaterale
ale fiecarui stat (eliberarea si transmiterea patentei consulare si, corelativ,
acceptarea numirii
prin exequaturul); scopul final al procedurii are valenNa
internaNionala, raportul bilateral al
numirii si admiterii consulare purtând numele în doctrina de specialitate de "raport
de
numire consulara".
Structural raportul numirii consulare este constituit din doua
laturi:
a) numirea prin patenta consulara
si transmiterea acesteia în vederea admiterii
persoanei concrete la exerciNiul funcNiilor consulare;
b) hotarârea statului de resedinNa
de a-l admite pe consulul strain la exercitarea
funcNiilor consulare, care poarta
denumirea de exequatur.
Patenta consulara
are caracterul unei scrisori de acreditare (prin care se atesta
calitatea
oficiala
a sefului misiunii diplomatice). Ea este, în fapt, un document special cu care est
e
învestita
persoana desemnata
în cuprinsul acesteia de catre statul trimiNator pentru a îndeplini
funcNia de sef de oficiu consular în statul de resedinNa.
DicNionarul diplomatic defineste pe larg acest document de atestare a sefului de
oficiu
consular, reguli privind patenta consularasi conNinutul ei fiind fixate de chiar
reglementarile
ConvenNiei din 1963(art.11).
Exequaturul reprezinta
autorizaNia pe care statul de resedinNa
o elibereaza
pentru
admiterea sefului de post consular si prin care îi recunoaste aceasta
calitate(art.12 din
ConvenNie de la Viena din 1963) .
Potrivit practicii internaNionale si reglementarilor în domeniu, Ministerul Afacer
ilor
Externe solicita, pe cale diplomatice, acordul prealabil al statului de resedinN
a
privind numirea
sefului oficiului, daca
prin tratatele internaNionale la care România si statul de resedinNa
sunt
parte, nu se prevede altfel (art. 6 pct. 1 al Regulamentului consular al României)
.
Dupa
obNinerea acordului statului de resedinNa, Ministrul Afacerilor Externe semneaza
patenta consulara, prin care atesta
numele si prenumele sefului Oficiului Consular, categoria
si rangul sau, circumscripNia consularasi sediul Oficiului Consular, punând sigili
ul de stat.
Ministerul Afacerilor Externe transmite, prin canale diplomatice, Ministerului A
facerilor
Externe al statului în care a fost numit seful Oficiului Consular patenta consular
a
în vederea
obNinerii exequaturului. Seful Oficiului Consular este admis sa-si exercite func
Niile printr-o
83
autorizaNie numita
exequatur, emisa
de catre autoritaNile statului de resedinNa. Aceasta
procedura
urmata
în practica României, conforma
dispoziNiilor din art. 6 alin. 2, 3 si 4 din
Regulamentul consular al României.
În cazul admiterii unui diplomat la exercitarea de funcNii consulare exista
doua
modalitaNi:
a) pentru admiterea diplomatului în calitate de sef al cancelariei consulare a mis
iunii
diplomatice este necesara
o simpla
notificare, facuta
la ministerul afacerilor externe al
statului de resedinNa;
b) pentru admiterea diplomatului la conducerea temporara
a unui post consular este
necesar de obNinut geranNa consulara, care este eliberata
în baza unei notificari la ministerul
afacerilor externe al statului de resedinNa.
ConvenNia din 1963 cu privire la relaNiile consulare trateaza
geranNa consulara
în art.
15 intitulat Exercitarea cu titlu temporar a funcNiilor sefului de post consular .
Art. 6 pct. 5 din Regulamentul consular al României prevede urmatoarea procedura:
dacaseful oficiului consular de cariera
este împiedicat sa-si exercite funcNiile sau daca
postul
sau a devenit vacant, Ministerului Afacerilor Extern va numi un gerant interimar
care va
acNiona cu titlu provizoriu, în calitate de sef al oficiului consular de cariera.
Ca gerant
interimar poate fi numit un funcNionar consular al oficiului consular respectiv,
un agent
diplomatic de la misiunea diplomatica
româna
din acelasi stat sau de la Ministerului
Afacerilor Externe al României. Ministerului Afacerilor Externe va lua masuri ca n
umele si
prenumele garantului interimar sa
fie notificate Ministerului Afacerilor Externe al statului
unde se afla
oficiul consular de cariera.
În ce priveste consulii onorifici, Regulamentul consular al României cuprinde în art.
24 pct. 3 urmatoarea reglementare: procedura privind înfiinNarea de oficii consula
re onorifice,
numirea si admiterea sefilor de oficii consulare onorifice sunt supuse regulilor
prevazute la
art.2 pct. (1), (3), (4), (5) si la art. 6 alin. (1), (2), (3), si (4) din preze
ntul Regulament
consular. Pct. 5 al aceluiasi articol prevede obligativitatea încheierii unui Prot
ocol între sefii
oficiilor consulare onorifice, dupa
primirea exequaturului sau dupa
admiterea provizorie si
seful misiunii diplomatice române acreditat în acea Nara, împuternicit în acest scop de
Ministerul Afacerilor Externe, care trebuie sa
conNina
atribuNiile consulare pe care acestia le
pot exercita, drepturile de care se bucurasi obligaNiile ce le revin, în timp ce p
ct. 6 face
referire la cetaNenia pe care o pot avea sefii oficiilor consulare onorifice: Sef
ii oficiilor
consulare onorifice pot fi cetaNeni români cu domiciliul permanent în statul de rese
dinNa,
cetaNeni ai statului de resedinNa
sau cetaNeni ai unui stat terN
cu domiciliul în statul de
resedinNa .
84
În ce-i priveste pe funcNionarii consulari trebuie precizat ca
numirea oricarui
funcNionar consular, în afara
de seful de post consular, necesita
doar procedura notificarii
numirii, statul de resedinNa
fiind în drept sa
ceara
statului trimiNator ca notificarea sa
fie
efectuata
cu suficient timp pâna
la numire si prezentarea la post, iar admiterea oricarui
funcNionar consular, în afara
de seful postului consular, este bazata
în declararea
funcNionarului consular numit ca persoana acceptabila
de catre statul de resedinNa.
Daca
statul de resedinNa
declara
explicit sau lasa
de înNeles ca
funcNionarul consular
numit nu este persona grata (expresie latina
cu sensul de persoana
agreata ), ia fiinNa
în
sarcina statului trimiNator obligaNia de a revoca numirea funcNionarului respect
iv. Declararea
funcNionarului consular ca persoana
acceptabila
poate fi efectuata, în unele cazuri, sub forma
de eliberare a vizelor de intrare în Nara de resedinNa.
ConvenNia de la Viena reglementeazasi admiterea angajaNilor consulari si ai
membrilor personalului de serviciu, Ninând cont de sarcinile care le revin, sfera
de acNiune a
criteriilor dupa
care se face fiind mai restrânsa
decât în cazul funcNionarilor consulari.
3.5. PATENTA CONSULARASI EXEQUATURUL CONSULAR
Patenta consulara, documentul pe care îl primeste o persoana
numita
ca sef de oficiu
consular de guvernul sau sau de la un agent autorizat, o legitimeaza
sa
acNioneze în aceasta
calitate la un post consular în strainatate.
Obligativitatea emiterii patentei consulare este consacrata
în art. 11 pct. 1 al
ConvenNiei de la Viena: «Seful de post consular primeste de la statul trimiNator u
n document,
în forma
de patenta
sau de un act similar».
Reglementarea specificata
nu limiteaza
modalitatea de atestare a numirii unui sef de
oficiu consular la patenta consulara, ci prevede posibilitatea existenNei unui ac
t similar ,
care sa
ateste aceasta
calitate. În practica statelor se folosesc denumiri precum lettre patente,
commission consulaire decret, licenNa
etc.
În conformitate cu ConvenNia de la Viena art. 11 alin.3 «daca
statul de resedinNa
este
de acord, statul trimiNator poate înlocui patenta consulara
sau actul similar printr-o
notificare», dar simplificarea procedurii de autorizare a sefului de oficiu consul
ar ramâne cu
totul irelevanta
în ceea ce priveste necesitatea acordarii exequaturului sau autorizaNiei
provizorii, precum si în ceea ce priveste dreptul statului de resedinNa
de a refuza acordarea
acestuia.
Patenta consulara
(sau actul similar) reprezinta
act de stat, ea releva
expresia voinNei
unui titular de suveranitate. Atributul de suveranitate al unui stat îi confera
acestuia dreptul de
85
a-si organiza relaNiile externe, de a fi reprezentat în raport cu alte state. Potr
ivit sistemului
constituNional si formei de organizare a fiecarui stat, se stabileste carui orga
n de stat îi revine
competenNa de a face actul de numire a unui sef de oficiu consular.
Din punct de vedere structural, patenta consulara
trebuie sa
conNina
urmatoarele
elemente:
· numele si prenumele persoanei numite în calitatea de sef de oficiu consular;
· oficiul pe care aceasta
persoana
îl va conduce si pentru care se face numirea;
· categoria funcNionarilor careia aparNine persoana numita
(de cariera
sau
onorific)
· sediul oficiului
· circumscripNia consulara.
România si CroaNia, punând în practica
reglementarile ConvenNiei de la Viena din
1963, au stabilit în articolul 4 pct. 1 din ConvenNia consulara
încheiata
între ale, elementele pe
care trebuie sa
le conNina
patenta consulara
sau notificarea numirii
Statul trimiNator elibereazasefului oficiului consular un document, sub forma de
patenta,
sau un act similar, întocmit pentru fiecare numire, atestând calitatea sa si indicând,
ca regula
generala, numele si prenumele sau, categoria si clasa sa, circumscripNia consula
rasi sediul
oficiului consular . Reglementari similare conNin si celelalte convenNii încheiate d
e România
cu alte state.
Patenta consulara
are caracterul de act strict personal (intuitu persoane), ea priveste o
anumita
persoana
fizica
care este chemata
sa
conduca
un anumit oficiu consular, este emisa
numai pentru persoana numita
în aceasta
calitate si constituie un act dat pentru o durata
nedeterminata. Din acest caracter rezulta
obligativitatea ca în cuprinsul patentei consulare sa
se prevada
elementele de identificare strict necesare ce trebuie aduse la cunostinNa statul
ui de
resedinNa
îndrituit sa
admita
sau nu persoana respectiva. Regulamentul consular al României
stabileste în art. 6 pct.2 ca: dupa
obNinerea acordului statului de resedinNa, ministrul afacerilor
externe semneaza
patenta consulara, prin care atesta
numirea sefului oficiului consular de
cariera, rangul sau, sediul oficiului consular si circumscripNia consulara, purtân
d sigiliul de
stat s.n.
Doctrina si practica au stabilit în privinNa conNinutului patentei trei parNi:
· declaraNia solemnasi menNiunea despre scopul general al numirii, cuprinse în
formula clasica
«în dorinNa de a promova si de a consolida relaNiile de prietenie si comerN
dintre cele doua
state»;
· ordinul catre cetaNeni de al recunoaste pe acel funcNionar consular în calitate de
consul al statului trimiNator;
86
· invitaNia catre guvernul si autoritaNile locale ale statului de resedinNa
de a-i
permite exercitarea funcNiilor si ai acorda prerogativele consulare.
Comunicarea patentei consulare se face pe cale diplomatica, Ministerul de Extern
e a
statului trimiNator, dând dispoziNie misiunii sale diplomatice din statul de resed
inNa
sa
faca
notificarea respectiva
acestuia din urma. De exemplu, ConvenNia consulara
dintre România si
CroaNia prevede în alin. 2 al art. 4: statul trimiNator transmite guvernului statu
lui de resedinNa,
pe cale diplomatica
sau pe orice alta
cale potrivita, patenta consulara
sau actul similar.
Patenta consulara
reprezinta, deci, propunerea pe care statul trimiNator o face statului
de resedinNa
în cadrul raportului de numire consulara, cealalta
latura
a acestui raport fiind
autorizarea prin exequatur a sefului de oficiu consular.
Exequaturul, pe care-l definim ca fiind un act al guvernului care recunoaste car
acterul
oficial al funcNionarului consular si-i acorda
privilegiile si imunitaNile conferite prin tratate,
cutumasi reglementarile naNionale si-i permite sa-si exercite funcNiile sale ofi
ciale, se
elibereaza
în cazul admiterii persoanei numite prin patenta consulara
în aceasta
calitate.
Obligativitatea obNinerii lui este prevazuta
în ConvenNia de la Viena din 1963 si în convenNiile
consulare bilaterale.
ConvenNia consulara
dintre România si CroaNia, de exemplu, face referire la acesta în
art. 5. În convenNia de la Viena din 1963 art.12 se prevede «Seful de post consular
este admis
sa-si exercite funcNiile printr-o autorizaNie a statului de resedinNa, denumit e
xequatur oricare
ar fi forma acestei autorizaNii. Aceasta
reglementare defineste exequaturul ca o autorizaNie
prin care seful de oficiu este admis de catre statul de resedinNa
la exercitarea funcNiilor sale,
dar trebuie precizat ca
nu exista
nici o obligaNie din punct de vedere a dreptului internaNional
care sa
impuna
statului de resedinNa
acest lucru, fiecare stat fiind liber sa
hotarasca
daca
acorda
sau refuza
eliberarea exequaturului, în virtutea suveranitaNii sale. Mai trebuie precizat
ca
admiterea unui consul strain constituie, incontestabil, un atribut suveran al st
atului de
resedinNa, iar libertatea de apreciere este dreptul sau discreNionar.
Statul de resedinNa
are un drept indiscutabil de a refuza un exequatur unui consul
strain, fara
a fi Ninut sa
explice motivele refuzului sau (art. 11 pct.2 din ConvenNia de la Viena,
art. 5 pct. 2 din ConvenNia consulara
dintre România si CroaNia).
Exercitarea acestui drept de refuz este excepNionala
desi refuzul nu poate fi considerat
ca o violare a dreptului internaNional, cu toate ca
prin acest refuz se poate pune în pericol sau
întârzia considerabil dezvoltarea comerciala
normala
cu statul respectiv.
Faptul ca
admiterea consulului este un drept al statului de resedinNa
are drept
consecinNa
sica
forma exequaturului sa
fie reglementata
prin legea sau practica acestui statul,
ConvenNia de la Viena din 1963 lasându-i aceasta
libertate atunci când foloseste în art. 12
87
formula oricare ar fi forma acestei autorizaNii .
În practica, cel mai frecvente forme pe care le îmbraca
exequaturul sunt urmatoarele:
· ordonanNa
a sefului de stat, semnata
de el, contrasemnata
de câtre ministrul
afacerilor externe si eliberata
în original sefului de oficiu consular;
· ordonanNa
semnata
în aceleasi condiNii, dar din care nu mai o copie certificata
de catre ministerul afacerilor externe, este remisasefului de oficiu consular;

transcriere a patentei consulare, care poate la rândul sausa


îmbrace mai multe
forme;
notificare pe calea diplomatica
facuta
statului trimiNator.
Dreptul internaNional nu prevede, însa, care este autoritatea competenta
aparNinând
statului de resedinNa
care sa
elibereze exequaturul, aceasta fiind stabilita
de legislaNia interna
a
fiecarui stat. În practica
aceasta emana
de la seful statului sau de la seful guvernului acelui
stat. Exequaturul eliberat sefului de oficiu îsi extinde efectele si asupra membri
lor oficiului
consular care lucreaza
sub îndrumarea si responsabilitatea sa, nefiind necesar ca acestia sa
prezinte patente consulare sisa
obNina
exequaturul. În cazul lor este suficienta
notificarea
numirii (art. 19 din ConvenNia de la Viena).
În afara cazurilor prevazute în art.13 si 15 (care fac referire la admiterea provizo
rie a
sefilor de post consular, respectiv, exercitarea cu titlu temporar a funcNiilor
sefului de post
consular), seful de post consular nu poate intra în funcNie înainte de a fi primit e
xequaturul
(ConvenNia de la Viena din 1963, art. 12 pct. 3).
Exequaturul poate fi retras în cazul în care consulul depaseste atribuNiunile ce i-a
u fost
conferite, dar în practica
se recurge rar la retragerea exequaturului, dându-se posibilitatea
statului trimiNator sa-si recheme consulul.
88
4. FUNClIILE CONSULARE
4.1. Caracterizarea noNiunii de funcNii consulare
4.2. Trasaturile funcNiilor consulare
4.3. Clasificarea funcNiilor consulare
4.4. ConNinutul funcNiilor consulare
4.1. CARACTERIZAREA NOlIUNII DE FUNClII CONSULARE
FuncNiile consulare reprezinta
totalitatea activitaNilor oficiilor consulare si ale
personalului acestora. Din punct de vedere al conNinutului acestor funcNii, ele
pot fi împarNite
în doua
categorii:
· funcNii care sunt conferite de catre statul trimiNator oficiului consular respec
tiv;
· funcNii care sunt recunoscute de catre statul primitor, cel pe teritoriul caruia
îsi
desfasoara
activitatea.
Asa cum rezulta
din enumerarea facuta
de art. 5 din ConvenNia de la Viena, principale
funcNii ale misiunilor consulare sunt:
-de a proteja în statul de resedinNa
interesele statului acreditat si altor persoane fizice
si juridice ale acestuia;
-de a favoriza dezvoltarea relaNiilor comerciale, economice, stiinNifice si cult
urale între
cele doua
state, în vederea promovarii unor relaNii de prietenie între ele;
-de a informa prin mijloace licite asupra condiNiilor si evoluNiei vieNii comerc
iale,
economice, culturale si stiinNifice din statul acreditar si de a transmite acest
e informaNii
guvernului propriu;
-de a exercita controlul si inspecNia asupra navelor maritime si fluviale, precu
m si
asupra aeronavelor si echipajelor lor, aparNinând statului acreditat;
-de a exercita atribuNii în materia intereselor cetaNenilor statului acreditat (el
iberarea
de pasapoarte si acordarea de vize, acordarea de asistenNa
cetaNenilor statului acreditant, care
au resedinNa
în circumscripNia consulara
respectiva);
-instrumentarea de acte notariale si de acte de stare civila
de reprezentare în justiNie,
în materie succesorala. În doctrina
s-a încercat clasificarea lor în funcNie de mai multe criterii.
Ca regula
generala, conNinutul acestor funcNii consulare este negociat si inclus în
convenNiile bilaterale pe probleme consulare pe care statul le încheie, o parte im
portanta
a
acestor convenNii consulare se concentreaza
tocmai pe funcNiile asupra carora cele doua
state
îsi dau acordul sa
fie îndeplinite de catre oficiile consulare.
89
4.2. TRASATURILE FUNClIILOR CONSULARE
Sunt trasaturi ale funcNiilor consulare urmatoarele:
-funcNiile consulare au caracter de excepNie de la principiul exercitarii
jurisdicNiei exclusive de catre statul de resedinNa
pe teritoriul sau;
-efectele juridice ale actelor realizate de îndeplinirea funcNiilor
consulare se produc, în principal, pe teritoriul statului trimiNator;
-exercitarea funcNiilor consulare este supusa, în practica, condiNiei
reciprocitaNii.
Exercitarea funcNiilor consulare asigura
îndeplinirea mandatului pe care l-a primit
funcNionarul consular la numirea sa în funcNie, îndeplinirea sarcinilor care i-au fo
st
încredinNate de statul al carui cetaNean este.
Cadrul normativ al exercitarii funcNiilor consulare este asigurat de legile stat
elor, în
sensul general al termenului, de ConvenNia de la Viena privind relaNiile consula
re, de
convenNiile consulare bilaterale, de cutuma. Daca
ConvenNia de la Viena din 1963 stabileste
cadrul juridic general al reglementarilor în materie, convenNiile bilaterale reiau
, în general,
aceste reglementari si le adapteaza
la necesitaNile, la interesele celor doua
state; ele pot sa
prevada
exercitarea oricaror alte funcNii încredinNate unui post consular de catre statul
trimiNator, care nu sunt interzise de legile si regulamentele statului de resedi
nNa
sau la care
statul de resedinNa
nu se opune, sau care sunt menNionate în acordurile internaNionale în
vigoare între statul trimiNator si statul de resedinNa
(art. 5. pct. m din ConvenNia de la Viena din
1963)
În plan naNional, Regulamentul consular al României prevede ca
atribuNiile consulare
sunt exercitate de oficiile consulare de cariera
prin:
a) funcNionarii consulari care pot fi consuli generali, consuli, viceconsuli sau
agenNi
consulari;
b) diplomaNi cu atribuNii consulare la misiunile diplomatice, numiNi si notifica
Ni ca atare
la autoritaNile Narii de resedinNa.(art. 8 pct. 1).
Aceste atribuNiile consulare se exercita
în cadrul circumscripNiei consulare. Cu toate
acestea, în împrejurari speciale, un funcNionar consular poate, cu consimNamântul stat
ului de
resedinNa,sa
exercite atribuNiile si în exteriorul circumscripNiei consulare (art. 8 pct.2). Po
trivit
pct.3 din acelasi articol, Statul român, prin Ministerul Afacerilor Externe, poate
, dupa
notificarea catre statele interesate si daca
nici unul dintre ele nu se opune îNi mod expres la
aceasta, sa
însarcineze un oficiu consular de cariera
stabilit într-un stat sa-si asume exercitarea
de atribuNii consulare într-un alt stat.
90
Exercitarea atribuNiilor consulare prin secNiile consulare sau prin diplomaNi de
semnaNi
în acest scop de misiunile diplomatice face obiectul art. 9 al articolului menNion
at mai înainte,
care stabileste urmatoarele reguli:
· în capitalele Narilor unde exista
concomitent .
misiune diplomaticasi un oficiu
consular de cariera
al României, atribuNiile consulare sunt exercitate în exclusivitate de catre
respectivul oficiu consular de cariera, m cadrul circumscripNiei sale;
· secNia consulara
a misiunii diplomatice exercita
atribuNiile consulare pentru cei
din exteriorul circumscripNiei oficiului consular, daca
acesta nu acopera
integral teritoriul
statului de resedinNa;
· oficiile consulare nu vor soluNiona cererile persoanelor domiciliate în alte
circumscripNii consulare decât în cazuri deosebite si urgente.
Exercitarea funcNiile consulare de catre posturile consulare si, de asemenea, de
catre
misiunile diplomatice are drept scop în îndeplinirea, în esenNa, a ceea ce ConvenNia d
e la
Viena din 1963 a prevazut în art.5.
4.3. CLASIFICAREA FUNClIILOR CONSULARE
O clasificare, considerata
a fi cea mai importanta, împarte funcNiile consulare pe baza
criteriului naturii lor intrinseci, a obiectului lor si cuprinde:
-funcNii cu caracter politic;
-funcNii economice;
-funcNii privind relaNiile culturale;
-funcNii de protejare si asistenNa
în favoarea conaNionalului;
-funcNii administrative în sensul strict al cuvântului;
-funcNii de stare civila;
-funcNii notariale;
-funcNii jurisdicNionale;
-funcNii în materie de marina
comerciala;
-funcNii în materie de obligaNii militare.
Clasificarea funcNiilor consulare se mai poate face luând în considerare criterii pr
ecum:
· surselor normale a dreptului internaNional funcNiile consulare (deosebind
funcNii care rezulta
din dreptul convenNional si care pot fi exercitate chiar în lipsa unei
norme convenNionale între statele în cauza
-de exemplu funcNia de protecNie si asistenNa
consulara
pentru cetaNenii statului trimiNator -si funcNii consulare care, dimpotriva, nu
pot
fi îndeplinite decât daca
sunt prevazute de o norma
convenNionala
-celebrarea casatoriei,
91
funcNii notariale);
· localul unde îsi produc efectele actele îndeplinite de funcNionarii consulari în
funcNie de care deosebim funcNii consulare care îsi produc efectele numai pe terit
oriul
statului caruia îi aparNine consulul si funcNii care tind a-si produce efectele nu
mai în
cadrul ordinii juridice a statului de resedinNa
(reprezentarea unui conaNional absent pentru
apararea intereselor acestuia în statul de resedinNa
în cadrul unei proceduri care-l
priveste);
· beneficiarii funcNiilor consulare, în raport cu care exista: funcNii consulare car
e
sunt exercitate numai în favoarea persoanelor ce sunt cetaNeni ai statului trimiNa
tor si
funcNii care pot fi îndeplinite în favoarea cetaNenilor statului de resedinNa
sau ai statelor
terNe.
· modul în care se pun în miscare, se declanseaza
exercitarea lor, funcNiile
consulare putând fi: cele pe care consulul le îndeplineste ex-oficii (informaNii gen
erale,
protecNie consulara) si cele pe care le îndeplineste la cererea conaNionalului sau
(eliberare
de certificate sau de pasapoarte, oficierea unei casatorii);
· modul în care legislaNia statului de resedinNa
intervine în stabilirea unei funcNii
consulare si în determinarea limitelor în care se poate exercita funcNii consulare p
e care
consulul le poate exercita, situaNie în care deosebim între: funcNii consulare pe ca
re consulul le
poate exercita, numai daca
legea statului de resedinNa
nu se opune (funcNia de ofiNer de stare
civilasi de notar) si funcNii consulare care pot fi exercitate în limitele si în con
formitate cu
dispoziNiile legilor din statul de resedinNa
(apararea intereselor cetaNenilor statului trimiNator în
succesiunile pe teritoriul statului de resedinNa).
4.4. CONlINUTUL FUNClIILOR CONSULARE
a) FuncNia de protejare a drepturilor si intereselor cetaNenilor
Atât doctrina, cât si în practica, activitatea consulara
în domeniul apararii intereselor
cetaNenilor a fost tratata
destul de vast si ea se asociaza
cu apararea drepturilor si intereselor
cetaNenilor de catre reprezentanNele diplomatice.
ProtecNia consulara, ca si cea diplomatica, are scopul de restabilire a drepturi
lor
încalcate sau recuperarea pagubei cauzate cetaNeanului statului sau prin înaintarea
pretenNiilor
corespunzatoare faptului dat sau protestului.
FuncNiile consulilor în domeniul apararii drepturilor si intereselor statului repr
ezentat,
al persoanelor sale fizice si juridice, sunt codificate în legislaNia statelor si în
ConvenNia de la
Viena din 1963, în care este indicata
realizarea dreptului statului de eliberare a pasapoartelor
92
si vizelor, îndeplinirea unor acNiuni notariale, înregistrarea actelor starii civile
, apararea
drepturilor cetaNenilor sai în caz de deces, în cazul minorilor sau pierderea parNia
la
a
capacitaNii de exerciNiu, reprezentarea intereselor lor în instanNele judiciare, s
upravegherea si
acordarea ajutorului echipajelor vaselor maritime, vaselor aeriene si altor pers
oane.
Îndeplinind aceste atribuNiuni si alte funcNii, în limitele stabilite în legislaNia st
atului de
resedinNa, consulul acNioneazasi în interesele cetaNenilor statului de resedinNa
sau a statelor
terNe.
Asigurarea si apararea drepturilor si intereselor cetaNenilor reiese din însasi es
enNa
noNiunii de cetaNenie , care este tratata
ca o legatura
juridica
stabila
a persoanei fizice ca
statul si exprima
în întregime drepturile si obligaNiile reciproce a acestor subiecte. Ea
presupune influenNa puterii suverane a statului, dreptul persoanei la tutelasi a
parare indiferent
de locul aflarii ei.
Totodata, intra
în capacitatea oricarui cetaNean de a cere apararea si protecNia statului
sau, acest drept fiind garantat în mod egal alaturi de alte drepturi si libertaNi
de catre actul
fundamental ConstituNia statului, în speNa, ConstituNia României, dar si de document
e
internaNionale precum DeclaraNia Universala
a Drepturilor Omului, ConvenNia privind
drepturile copilului, Pactul internaNional privind drepturile economice, sociale
si culturale,
Pactul internaNional privind drepturile civile si politice etc.
Încalcarea drepturilor si libertaNilor cetaNenilor este prevazut în dreptul internaN
ional ca
un atentat asupra puterii suverane a statului. În practica activitaNii consulare a
pare un numar
foarte mare de situaNii ce necesita
acordarea serviciilor de aparare a intereselor si drepturilor
cetaNenilor de catre organele consulare, si au un caracter destul de divers si d
iferite grade de
dificultate, caracter rezultat din multilateralitatea atribuNiilor ce-i revin co
nsulului, ca
reprezentant oficial al statului sau în statul de resedinNa. Destul de important în
soluNionarea
acestor probleme apar urmatoarele acNiuni:
-determinarea gradului de corespondenNa
între situaNia creata
ce
necesita
rezolvare prin intervenNia consulului cu reglementarile prevazute de
legislaNia interna
referitor la încalcarea drepturilor si intereselor persoanelor
fizice si juridice a statului de resedinNa;
-analiza situaNiei conformitate cu regulile dreptului internaNional
si legislaNiei locale;
-luarea masurilor necesare, adecvate situaNiei formate; totodata

se ia în consideraNie faptul ca
statul de resedinNa, în orice circumstanNa, va
adopta poziNia de aparare a persoanelor sale;
-consolidarea hotarârilor luate prin intermediul diferitor masuri
93
diplomatice neoficiale: întâlniri, discuNii. în cazul rezolvarii pozitive a
situaNiilor formate este de dorit de a se aduce mulNumiri statului de resedinNa,

apreciind totodata
acest fapt ca un pas în dezvoltarea si întarirea relaNiilor
bilaterale.
Exercitarea acestei funcNii îsi manifesta
importanNa cu atât mai pregnant cu cât
deschiderea graniNelor a facilitat unui numar mare de cetaNeni sa
calatoreasca,sa
iniNieze
afaceri în alte state. Aceste persoane se pot afla în situaNia de a necesita protecN
ie consulara.
Drepturile consulului în privinNa protecNiei consulare drepturilor si intereselor
cetaNenilor aparNinând statului sau sunt limitate referitor de aflarea sa în Nara de
resedinNa;
doar ca excepNie un funcNionar consular poate exercita funcNiile în exteriorul cir
cumscripNiei
sale consulare (art. 6 din ConvenNia de la Viena din 1963).
b) FuncNia de reprezentare a cetaNenilor
Reprezentarea consulara
este funcNia specifica
pe care .
exercita
funcNionarul consular
în favoarea cetaNeanului statului trimiNator care, fiind absent în statul de resedin
Na, nu a dat .
împuternicire expresa
pentru a fi reprezentat legal în faNa autoritaNilor acestui stat si nu poate
sa-si apere singur interesele.
Art.5 al ConvenNiei de la Viena din 1963 prevede doua
acNiuni pentru reprezentarea
intereselor cetaNenilor statului trimiNator:
a) acNiunea de reprezentare propriu zisa, directa, a cetaNenilor statului trimiN
ator;
b) luarea masurilor în scopul asigurarii reprezentarii lor adecvate în faNa tribunal
elor
sau în faNa altor autoritaNi ale statului de resedinNa.
Reprezentarea consulara
rezulta
în mod direct din calitatea consulului de trimis oficial
al statului trimiNator, exercitarea ei având la baza
normele de drept public intern, care stabilesc
consulului sarcina de a apara, în strainatate, drepturile cetaNenilor statului tri
miNator.
Este exclus a se considera ca
între consul si cetaNeanul statului trimiNator se naste un
raport de mandat, a carui baza
sa
fie normele dreptului civil. De aici rezulta
ca
reprezentarea
consulara
se realizeaza
ex officio, în sensul ca
beneficiarul nu trebuie sa
exprime, în prealabil,
consimNamântul sau si nici sa
dea .
procura
speciala
pentru consul de a acNiona în numele sau.
Reprezentarea consulara
înceteaza
la data la care cetaNeanul este în masura
sa-si
protejeze singur interesele sisa-si apere drepturile fie direct, fie angajându-si
un mandatar al
sau. În asemenea cazuri, reprezentarea consulara
se poate transforma în asistenNa
consulara
sau, dupa
caz, în protecNie consulara.
Obiectul reprezentarii consulare se limiteaza
la actele de conservare sau de
administrare a bunurilor cetaNenilor statului trimiNator; actele de dispoziNie n
u se pot face fara

94
.
procura
speciala
din partea titularului de drept (pentru o mai buna
înNelegere, amintim ca:
dupa
importanNa lor, actele juridice civile se împart în acte de conservare, de administr
are si
de dispoziNie; actele juridice de conservare sunt actele prin care se urmareste
preîntâmpinarea
pierderii unui drept subiectiv civil; actele juridice de administrare sunt acele
acte prin care se
realizeaza
o normala
punere în valoare a unui bun ori a unui patrimoniu; actele de dispoziNie
sunt acele acte prin care se înstraineaza
bunuri, se constituie drepturi reale principale sau
accesorii asupra bunurilor ori se renunNa
la drepturi).
Ea se exercita
numai în faNa autoritaNii de stat din statul de resedinNa, nu si faNa
de
particulari. În cadrul funcNiei de reprezentare, consulul protejeaza
pe cetaNenii sai în cauze
referitoare la autoritaNile statului de resedinNa, în baza unui drept propriu, con
ferit de normele
dreptului consular.
Serviciile consulare care se presteaza
pentru cetaNenii statului trimiNator de catre oficiul
consular nu intra
în noNiunea de reprezentare consulara. Faptul primirii si transmiterii cererilor
cetaNenilor proprii catre autoritaNile statului trimiNator nu este .
reprezentare consulara
în
adevaratul sens al cuvântului, întrucât funcNionarii consulari nu pot reprezenta cetaN
enii
proprii, pe lânga
autoritaNile statului lor.
De menNionat ca
normele de drept consular prevad si posibilitatea ca funcNionarul
consular sa
recomande un aparator ales de el, fie el avocat, fie .
alta
persoana
calificata, în
scopul asigurarii protecNiei cetaNeanului statului trimiNator în faNa autoritaNilo
r statului de
resedinNa. În acelasi timp vom arata ca
dreptul de aparare este reglementat în majoritatea
statelor în sensul restrângerii acestei activitaNi si limitarii ei doar la instituNi
a avocaNilor si, ca
excepNie, în unele state se permite participarea la aparare persoanelor cu pregati
re speciala
în
domeniu, dar care nu sunt avocaNi.
ConvenNia consulara
încheiata
între România si Belarus stabileste privitor la
reprezentarea intereselor legale ale cetaNenilor în faNa autoritaNilor statului de
resedinNa
ca
funcNionarul consular are dreptul sa
întreprinda
masuri, în conformitate cu legile statului de
resedinNa, pentru asigurarea reprezentarii intereselor legale ale cetaNenilor st
atului trimiNator în
fata instanNelor judecatoresti si a altor autoritaNi ale statului de resedinNa.
El poate, în
conformitate cu legile statului de resedinNa,sa
solicite adoptarea de masuri temporare pentru
apararea drepturilor si intereselor legale ale cetaNenilor statului trimiNator,
daca
acestia
absenteaza
sau, din alte cauze credibile, nu sunt în masura sa-si apere drepturile si interes
ele
lor. FuncNionarul consular are, de asemenea, dreptul sa
solicite instanNelor judecatoresti sau
autoritaNilor amânarea examinarii cauzei, care priveste pe cetaNeanul statului tri
miNator, pâna
când acesta nu va fi informat si va avea posibilitatea de a se apara, singur sau p
rin
reprezentant. Reprezentarea înceteaza
când persoanele reprezentate numesc împuternicitul lor
95
sau preiau, personal, apararea drepturilor si intereselor lor. (art. 36)
În ce priveste tutela si curatela, aceeasi convenNie conNine urmatoarele prevederi
FuncNionarul consular are dreptul sa
solicite autoritaNilor statului de resedinNa instituirea tutelei
sau curatelei pentru cetaNenii statului trimiNator, aflaNi în statul de resedinNa,
sisa
propuna
persoana care sa
fie numita
tutore sau curator. Daca
autoritaNile statului de resedinNa
au
cunostinNa
ca
trebuie instituita
o tutela
sau o curatela
pentru un cetaNean al statului trimiNator,
ele vor informa funcNionarul consular despre aceasta, într-un termen cât mai scurt p
osibil (art.
40).
c) FuncNia economica
a consulului
FuncNia consulara
în materie economico-comerciala
a constituit una din premisele
apariNiei instituNiei consulare. Astfel, în evul mediu este menNionata
existenNa a ceea ce s-a
denumit cu termenul general de consules mercantorum , consul cu atribuNiuni de arbi
tru în
disputele comerciale, care putea sa
aplice în litigiile dintre membrii coloniilor care îl alegeau,
regulile lor cutumiare de drept comercial si maritim.
Stadiul actual al relaNiilor internaNionale stimuleaza
aceasta
funcNie aparNinând
consulului prin dinamica relaNiilor economico-comerciale.
Instrumentul juridic internaNional cadru care face referire expresa
la funcNia economica
a consulului este ConvenNia de la Viena din 1963, care în art. 5 pct. b înscrie favo
rizarea
dezvoltarii relaNiilor comerciale, economice între statul trimiNator si statul de re
sedinNa
Aceasta
reglementare este cuprinsasi în numeroase convenNii consulare bilaterale prin care
statele înNeleg sa
concretizeze aceste relaNii. Astfel, în ConvenNia consulara
încheiata
între
România si Suedia se menNioneaza
ca
funcNionarul consular are dreptul sa
urmareasca
dezvoltarea relaNiilor dintre statul trimiNator si statul de resedinNa
în domeniile comercial,
economic, cultural si stiinNific sisa
promoveze în alt mod relaNii de prietenie între cele doua
state (s.n.) art.13 alin.2 pct. b. În mod asemanator ConvenNia consulara
încheiata
între
România si Austria cuprinde reglementarea potrivit careia prin activitatea lor, fun
cNionarii
consulari contribuie la întarirea relaNiilor de prietenie si favorizeaza
dezvoltarea relaNiilor
comerciale si economice dintre cele doua
parNi contractante art.13. Art. 8 pct. b si c din
ConvenNia consulara
dintre România si FranNa prevede ca
prin exercitarea funcNiilor consulare
se urmareste favorizarea relaNiilor comerciale, economice, culturale si stiinNif
ice între statul de
resedinNa
si statul trimiNator, informarea prin toate mijloacele licite despre condiNiile
si
evoluNia vieNii comerciale, economice, culturale si stiinNifice din statul de re
sedinNa. Ceea ce
este de remarcat este faptul ca
în timp ce ConvenNia de la Viena din 1963 enumara
funcNia
economico-comerciala
printre celelalte funcNii consulare, în convenNiile bilaterale pe care
96
România le-a încheiat cu alte state aceste aspecte au fost concepute ca scop al func
Niilor
consulare, concepNie considerata
superioara
în literatura de specialitate.
Potrivit art.11 din Regulamentul consular al României funcNionarii consulari vor
favoriza dezvoltarea relaNiilor bilaterale în domeniile economic, comercial, cultu
ral, stiinNific,
turistic, vor apara si promova drepturile si interesele statului român si ale ceta
Nenilor români în
statul de resedinNa
(s.n.).
Exercitarea acestei funcNii se concretizeaza
prin mai multe acNiuni precum:
-urmarirea si observarea atenta
a fenomenelor care au legatura
cu relaNiile
economico-comerciale;
-informarea si îndrumarea agenNiilor comerciale, reprezentanNelor si
oamenilor de afaceri din Nara
despre tendinNele de pe piaNa locala;
-consilierea organelor naNionale competente în legatura
cu iniNiativa
intensificarii schimburilor economice;
-înlesnirea publicitaNii si participarii la expoziNii cu produse naNionale etc.
În acest sens, Regulamentul consular al României menNioneaza
în art.13 ca
funcNionarul consular va sprijini comerNul si cooperarea economica
prin acNiuni de
prospectare, propagandasi promovare în mediile de afaceri sau de comunicare în masa
a
intereselor românesti, asigurând condiNii favorabile agenNilor economici români, dezvo
ltarii
ansamblului relaNiilor cu Nara de resedinNa. Îi este interzis, însa,sa
acNioneze ca agent
economic ori sa
desfasoare activitaNi cu caracter lucrativ. De asemenea, în activitatea sa
funcNionarul va sprijini cercurile de afaceri, firmele si companiile straine sa
faca
investiNii de
capital în România, sa
înfiinNeze reprezentanNe, firme sau birouri ale acestora, sa
încurajeze
exporturile de produse românesti, sa
dezvolte cooperarea economicasi tehnico-stiinNifica.
Una dintre sarcinile consulilor români este activitatea de informare prin toate
mijloacele licite asupra condiNiilor economice, comerciale, stiinNifice etc. în sc
opul promovarii
si apararii intereselor si apararea intereselor naNionale, înfaptuirii obiectivelo
r politicii externe
si interne ale statului, precum si promovarea participarii României la viaNa inter
naNionala
(art.12 din Regulament).
De menNionat ca, daca
dreptul de protecNie permite consulului sa
se adreseze numai
autoritaNilor, dreptul de informare îi permite sa
se adreseze, pentru a primi date, si
particularilor. Consulul poate solicita un expert pentru a-i face un raport într-o
problema
economica
a statului de resedinNa, poate cere date despre .
firma
interesata
sa
negocieze cu .
firma
din statul trimiNator. În acelasi timp, subliniem faptul ca
aceste informaNii nu trebuie sa
depaseasca
un interes legitim si, mai ales, procedeele trebuie sa
fie acceptate de legea statului
de resedinNa

97
d) FuncNia de control si de sprijin a navelor maritime, fluviale si a avioanelor

ConvenNia de la Viena din anul 1963 prevede în art. 5, lit. k si l urmatoarele fun
cNii
pentru postul consular:
k) exercita
dreptul de control si de inspecNie, prevazute de legile si regulamentele
statului trimiNator, asupra navelor maritime si a navelor fluviale;
l) acorda
asistenNa
navelor si aeronavelor menNionate la alineatul k din prezentul
articol precum si echipajelor lor, primeste declaraNiile asupra curselor acestor
nave,
examineazasi vizeaza
documentele de bord si, fara.
prejudicia prerogativele autoritaNilor
statului de resedinNa, face anchete privind incidentele survenite în cursul calato
riei si
reglementeaza, în masura în care legile si regulamentele statului trimiNator autoriz
eaza
aceasta, divergenNele de orice natura
între capitan, ofiNeri si marinari .
AtribuNiile funcNionarului consular în probleme de transporturi navale, aeriene, r
utiere
si feroviare sunt prevazute în art. 20 al Regulamentului consular al României. Confo
rm
prevederilor acestui articol, funcNionarii consulari îsi vor exercita funcNiile în c
onformitate cu
legea românasi convenNiile internaNionale la care România este parte. AtribuNiile
funcNionarului consular în materie de navigaNie maritimasi fluviala
se exercita
în legatura
cu
navele comerciale de marfuri si pasageri care navigheaza
sub pavilion românesc, echipajul si
încarcatura de la bordul acestora si pasagerii lor. De asemenea, funcNionarul cons
ular va
exercita atribuNii privind navele de razboi, navele de stat, navele scoala
pentru pregatirea
personalului navigant, navele pentru cercetare stiinNificasi altele.
AtribuNiile funcNionarului consular vor consta si în eliberarea sau prelungirea
valabilitaNii, dupa
caz, în condiNiile legii si reglementarilor în materie, .
documentelor de
navigabilitate a navelor, a carnetelor de marinar, acordarea de asistenNa
si protecNie navelor
sub pavilion românesc, echipajului, încarcaturii sale, precum si pasagerilor cetaNen
i români, în
caz de avarie, esuare sau naufragiu al navei; el va sprijini repatrierea acestor
a, inclusiv a
membrilor echipajului daca
continuarea calatoriei nu mai este posibila. De asemenea,
funcNionarul consular va obNine aprobarile necesare pentru intrarea navelor de s
tat si a navelor
militare în apele teritoriale si în porturile statului de resedinNa.
În materie de navigaNie aeriana, funcNionarul consular va obNine pe cale diplomati
ca, de
la autoritaNile Narii de resedinNa, autorizaNii prealabile pentru survolarea spa
Niului aerian sau
aterizarea pe teritoriul acestuia în cazul aeronavelor române care executa
zboruri
necomerciale -prezidenNiale, parlamentare, guvernamentale, transporturi de trupe
, tehnica
militara, armament si altele asemenea.
De asemenea, funcNionarul consular acorda
asistenNa
si protecNie aeronavelor,
98
echipajului si pasagerilor ori de câte ori împrejurarile .
cer.
FuncNionarii consulari vor sprijini personalul, pasagerii si încarcatura în transpor
turile
internaNionale feroviare si rutiere de marfuri sicalatori în caz de accidente de c
irculaNie si vor
interveni la autoritaNile Narii de resedinNa
pentru a le acorda primul ajutor în funcNie de situaNia
în care se afla.
e) FuncNia de ofiNer al starii civile
FuncNiile consulare prevazute la art. 5 al ConvenNiei de la Viena din anul 1963
stabilesc domeniile în care un oficiu consular îsi poate exercita sarcinile stabilit
e de catre
statul trimiNator. Prevederea menNionata
constituie, totodata, norma juridica
de drept consular
prin care se consacra
obligaNia statului de resedinNa
de a permite, pe baza
de reciprocitate,
îndeplinirea sarcinilor asa cum le stabileste statul trimiNator în domeniul respecti
v, daca
nu are
prevederi legale contrare.
În materia înregistrarii actelor si faptelor de stare civila, statele au interese ma
jore,
care influenNeazasi sarcinile privind îndeplinirea funcNiei de ofiNer al starii ci
vile, încredinNate,
de regula, sefilor oficiilor consulare.
Statul în care se produc actele si faptele de stare civila
poate avea, uneori, principii
juridice fundamental diferite de cele ale statului trimiNator. Statele trimiNato
are au, de aceea,
interesul de a avea un sistem propriu de constatare si înregistrare a actelor si f
aptelor de stare
civila
petrecute în strainatate, întrucât din acestea se nasc situaNii juridice anume pentru
persoanele aflate în statul de resedinNa;
În unele Nari actele de stare civila
sunt încheiate numai de autoritaNile locale, ceea ce
rezulta
ca
funcNionarii consulari straini nu pot îndeplini funcNii în materie de înregistrare a
actelor de stare civila. Regula este imperativa
potrivit principiului locus regit actum (de
exemplu, Anglia, Columbia Argentina ).
Art. 5, lit. f din ConvenNia de la Viena din anul 1963 stipuleaza
funcNionarii consulari
au dreptul de a acNiona în calitate de notar si de ofiNer de stare civilasi a exer
cita funcNii
similare, ca si unele funcNii de ordin administrativ, în masura în care legile si re
glementarile
statului de resedinNa
nu se opun la aceasta.
Statele pot stabili prin acorduri bilaterale conNinutul acestei funcNii, pe care
.
pot limita
sau condiNiona.
f) FuncNia notariala

Activitatea notariala
a consulului este reglementata
de normele dreptului internaNional
si de normele dreptului intern al statului trimiNator.
99
ConvenNiile internaNionale multilaterale, care se refera
la activitatea consulara, lucrarile
doctrinare, atât ale institutelor de cercetari pe probleme internaNionale cât si ope
rele unor
teoreticieni, trateaza
activitatea notariala.
consulului, mai mult sau mai puNin detaliat.
ConvenNia de la Viena din anul 1963 prevede la art. 5, lit. f funcNia notariala
împreuna
cu funcNia administrativasi cu cea de ofiNer de stare civila. FuncNionarul consu
lar are dreptul,
potrivit acestui articol, sa
acNioneze în calitate de notar sub rezerva ca legislaNia si
reglementarile statului de resedinNa
sa
nu se opuna
la aceasta.
Regulile referitoarele la cazurile în care acNioneaza
un consul în calitate de notar sunt:
a) dreptul la întocmirea, legalizarea sau autentificarea de documente pentru cetaN
enii
statului trimiNator este general pentru funcNionarul consular, funcNia notariala
a consulului este
limitata
pentru cetaNenii statului de resedinNa
la activitaNile notariale care confera
putere
actelor ce urmeaza
sa
fie folosite la autoritaNile publice ale statului trimiNator, adica
este
restrânsa
la operaNiunile de legalizare, cu cele trei componente ale ei, cum vom vedea;
b) documentele încheiate sa
nu se refere la bunuri imobile situate pe teritoriul statului
de resedinNa, oricare ar fi finalitatea actelor încheiate: transferarea, restrângere
a sau grevarea
dreptului de proprietate asupra acestora, indiferent de natura actelor ce se înche
ie (acte între
vii sau pentru cauze de moarte);
c) funcNionarul consular nu poate primi si autentifica contracte între cetaNenii s
tatului
de resedinNa
sau între cetaNeni ai unui stat terN, chiar daca
acestea sunt destinate a fi folosite în
statul trimiNator;
d) funcNionarul consular onorific poate primi, înregistra si legaliza acte si copi
i sau
extrase de pe documente, dar nu poate autentifica înscrieri de orice fel.
Conform prevederilor stipulare în art. 16 al Regulamentului consular al României,
activitatea notariala
se va desfasura pe baza legii române sia înNelegerilor internaNionale la
care România este parte, precum si potrivit uzanNelor internaNionale.
Actele notariale se îndeplinesc, dupa
caz, la sediile misiunilor diplomatice sau oficiilor
consulare, precum si la bordul navelor si aeronavelor sub pavilion românesc care s
e afla
staNionate în raza de activitate a acestor organe, precum si la domiciliul cetaNea
nului român ori
în alt loc, daca
acest lucru este prevazut în convenNiile internaNionale la care România si statul
de resedinNa
sunt parte ori legea locala
nu se opune.
Forma si condiNiile în care se îndeplinesc actele notariale sunt prevazute de legea
româna. Art.13 din Legea nr.36/1995, a notarilor publici si activitaNii notariale,
prevede ca
activitatea notariala
a misiunilor diplomatice si consulare ale României se desfasoara
pe baza
legii române si a înNelegerilor internaNionale la care România este parte, precum si p
otrivit
uzanNelor internaNionale. Acelasi articol menNioneaza
în alineatul 2 ca, la cererea persoanelor
100
fizice având cetaNenia româna, precum si a persoanelor juridice române, misiunile dipl
omatice
si oficiile consulare ale României îndeplinesc urmatoarele acte notariale:
-redactarea de înscrieri în vederea autentificarii sau legalizarii semnaturii;
-autentificarea înscrisurilor;
-legalizarea sigiliilor si semnaturilor;
-darea de data
certa
înscrisurilor prezentate de parNi;
-certificarea unor fapte;
-legalizarea de copii de pe înscrisuri;
-efectuarea si legalizarea traducerilor;
-primirea în depozit a înscrisurilor si documentelor prezentate de parNi;
-eliberarea de duplicate de pe actele notariale întocmite de misiunile diplomatice
sau
oficiile consulare.
Unele activitaNi consulare pot fi îndeplinite de catre misiunile diplomatice si of
iciile
consulare ale României si la cererea persoanelor fizice sau juridice straine, în mas
ura în care
legile sau reglementarile statului de resedinNa
nu se opun (art.13, alin.3, Legea nr.36/1995). În
privinNa locului unde se îndeplinesc actele notariale alineatul 4 al aceluiasi art
icol prevede ca:
"Actele notariale se îndeplinesc la sediile misiunilor diplomatice sau oficiilor c
onsulare,
precum si la bordul navelor si aeronavelor sub pavilion românesc care se afla
staNionat în
raza de activitate a acestor organe, precum si la domiciliul cetaNeanului român or
i în alt loc,
daca
acest lucru este prevazut în convenNiile internaNionale la care România si statul de
resedinNa
sunt parNi sau legea locala
nu se opune."
Actul notarial îndeplinit de funcNionarul consular, purtând semnatura sa si sigiliul
oficial, este autoritate publicasi are forNa probanta
prevazuta
de lege.
Actele notariale întocmite de funcNionarul consular pot fi atacate de parNi sau de
orice
persoana
interesata
prin acNiune în anulare la instanNa judecatoreasca, în conformitate cu
prevederile Codului român de procedura
civila.
g) Îndeplinirea de acte diplomatice si politice
Oficiul consular poate îndeplini acte diplomatice, în conformitate cu art.17 din
ConvenNia de la Viena asupra relaNiilor consulare, în urmatoarele condiNii:
-sa
nu existe misiunea diplomatica
a statului trimiNator în statul de resedinNa
sau sa
nu
fie reprezentat printr-un stat terN;
-este necesar ca statul de resedinNa
sa-si fi exprimat consimNamântul în acest sens;
-sa
nu fie afectat statutul consular.
101
Alte funcNii consulare:
-funcNii administrative;
-funcNii consulare în materie jurisdicNionala;
-funcNii consulare în materie de pasapoarte etc.

5. IMUNITAlILE SI PRIVILEGIILE OFICIILOR CONSULARE SI ALE


MEMBRILOR ACESTORA
5.1. Enumerarea imunitaNilor si privilegiilor potrivit ConvenNiei de la Viena di
n
1963
5.2. ConNinutul imunitaNilor si privilegiilor consulare
5.3. Beneficiarii privilegiilor si imunitaNilor consulare
5.4. Începutul si încetarea privilegiilor si imunitaNilor consulare
5.1. ENUMERAREA IMUNITAlILOR SI PRIVILEGIILOR POTRIVIT
CONVENlIEI DE LA VIENA DIN 1963
ImunitaNile si privilegiile consulare sunt acele drepturi, înlesniri si facilitaNi
acordate
unui post consular si membrilor acestuia de catre statul de resedinNa
în scopul asigurarii
îndeplinirii eficiente a funcNiilor lor. Dumitru Mazilu menNioneaza, citându-l pe G.
H.
Hackwort, ca
pentru a-si putea îndeplini atribuNiile, consulii si ceilalNi membri ai Oficiului
consular se bucura
de facilitaNi, privilegii si imunitaNi, care constituie statutul lor consular .
Potrivit prevederilor ConvenNiei de la Viena cu privire la relaNiile consulare d
in 1963,
imunitaNile si privilegiile consulare pot fi clasificate în trei grupuri de norme
juridice si
anume:
a) înlesniri, privilegii si imunitaNi privind postul consular art. 28-39;
b) facilitaNi, privilegii si imunitaNi privind funcNionarii consulari de cariera
si
ceilalNi membri ai postului consular art. 40-57;
c) facilitaNile, privilegiile si imunitaNile aplicabile funcNionarilor consulari
onorifici si posturilor consulare conduse de ei art. 58-68.
În literatura de specialitate este data
clasificarea si specificarea imunitaNilor,
inviolabilitaNilor, privilegiilor, drepturilor si facilitaNilor consulare.
102
Membrii personalului oficiilor consulare au un statut internaNional special, fii
nd exceptaNi
de la jurisdicNia statelor în conformitate cu dispoziNiile ConvenNiei consulare di
n 1963. Desi
beneficiaza
de un statut special recunoscut de state pentru a le facilita exercitarea funcNi
ilor lor,
ei trebuie sa
respecte permanent legile si ordinea de drept din statele respective.
Generic, prin sintagma imunitaNi consulare trebuie sa
înNelegem, potrivit teoriei si
practicii dreptului internaNional tratamentul pe care dreptul internaNional îl prev
ede, pentru a fi
acordat, oficiilor consulare ale statelor straine si personalului lor în scopul ca
acestea sa-si
poata
îndeplini funcNiile ce le revin .
ConvenNia de la Viena din 1963, privind codificarea relaNiilor consulare, izvor
de drept
internaNional ce constituie dreptul comun în materia dreptului consular, a rezerva
t întreg
Capitolul II materiei înlesnirilor, privilegiilor si imunitaNilor privind posturil
e consulare,
funcNionarii consulari de carierasi alNi membri ai unui post consular. Reglement
area acestor
probleme s-a realizat în doua
secNiuni distincte: prima este afectata
înlesnirilor, privilegiilor si
imunitaNilor ce se acorda
postului consular (art. 28.39), cea de-a doua secNiune cuprinde
prevederi referitoare la facilitaNile, privilegiile si imunitaNile privind funcN
ionarii consulari de
carierasi ceilalNi membri ai postului consular (art. 40-57).
5.2. CONlINUTUL IMUNITAlILOR SI PRIVILEGIILOR CONSULARE
Enumerate si reglementate de ConvenNia din 1963, aceste imunitaNi si privilegii
au fost
clasificate si amplu analizate în literatura de specialitate.
În cele ce urmeaza, ne vom referi cu precadere la imunitatea de jurisdicNie încercând
sa
cuprindem urmatoarele aspecte: definiNia si reglementarea imunitaNii consulare,
formele de
imunitate de jurisdicNie, beneficiarii acestei imunitaNi, caracterul si limitele
imunitaNii de
jurisdicNie.
În doctrina
s-au dat mai multe definiNii imunitaNilor consulare. În opinia unui autor român,
imunitaNile consulare sunt acele drepturi acordate unui oficiu consular si membri
lor acestuia de
catre statul de resedinNa, potrivit carora acestia sunt exceptaNi de la jurisdic
Nia autoritaNilor
judiciare sau de la constrângerea exercitata
de autoritaNile administrative ale acestui stat . Alt
autor considera
ca
imunitaNile consulare sunt drepturi acordate unui post consular si membrilor
acestuia de statul de resedinNa, potrivit carora acestia sunt exceptaNi de la ju
risdicNia locala .
ConvenNia de la Viena din 1963 afirma
în art. 43, intitulat Imunitatea de jurisdicNie , ca:
1. FuncNionarii consulari nu pot fi chemaNi în faNa autoritaNilor judiciare si adm
inistrative ale
statului de resedinNa
pentru actele savârsite în exercitarea funcNiilor consulare.
2. Totusi, prevederile paragrafului 1 din prezentul articol nu se aplica
în caz de acNiune civila:
103
a) care rezulta
din încheierea unui contract de catre un funcNionar consular sau un angajat
consular, pe care acesta nu l-a încheiat în mod expres sau implicit în calitatea sa de
mandatar al
statului trimiNator;
b) intentata
de un terN
pentru o paguba
rezultând dintr-un accident cauzat în statul de
resedinNa
de un vehicul, o nava
sau de un avion.
Având în vedere cele menNionate mai sus, putem defini imunitatea de jurisdicNie ca f
iind
beneficiul acordat unor categorii de personal al oficiilor consulare în temeiul re
glementarilor
internaNionale si care consta
în exceptarea acestora de la jurisdicNia statului de resedinNa.
Desi unii autori trateaza
inviolabilitatea ca facând parte din conNinutul imunitaNii, în
privinNa oficiilor consulare, asa cum rezulta
din ConvenNie, se prevede doar inviolabilitatea
localurilor acestora -art. 31( si nu imunitatea lor).
Din interpretarea prevederilor art. 43 din ConvenNia de la Viena din 1963 rezult
a
ca
trei
sunt formele de imunitate de jurisdicNie:
-imunitatea de jurisdicNie penala;
-imunitatea de jurisdicNie civila;
-imunitatea de jurisdicNie administrativa.
Imunitatea de jurisdicNie penala

FuncNionarii si angajaNii consulari nu pot fi chemaNi în faNa autoritaNilor judici


are si
administrative pentru actele savârsite în exercitarea funcNiilor consulare . În legatura
cu
expresia subliniata
se cuvine sa
facem unele precizari, având în vedere ca,asa cum a fost
formulata
în art. 43 din ConvenNie, ar putea crea confuzii. Astfel, pentru ca un act sa
aiba
caracterul de act îndeplinit în exercitarea funcNiilor consulare el trebuie sa
fie legitim si legal, sa
rezulte exclusiv din exercitarea funcNiilor consulare; mai este necesar, apoi, c
a actul sa
fie
calificat ca atare atât de statul trimiNator, cât si de statul de resedinNa.
Imunitatea de jurisdicNie civila

ConvenNia de la Viena din 1963 exclude din categoria actelor îndeplinite în exercita
rea
funcNiilor consulare încheierea unui contract de catre un funcNionar consular sau
un angajat
consular, pe care acesta nu l-a încheiat în mod expres sau implicit în calitatea sa de
mandatar al
statului trimiNator, în caz de acNiune civila; de asemenea, prevederile paragraful
ui 1 al art. 4 3 nu
se vor aplica nici în cazul unei acNiuni civile introduse de un terN
pentru o paguba
rezultând dintrun
accident cauzat în statul de resedinNa
de un vehicul, o nava
sau aeronava.
Asadar, instanNele civile ale statului de resedinNa
nu au competenNa de a judeca acNiunile
civile rezultate din contracte ce au fost încheiate de funcNionarii consulari si d
e angajaNi
consulari, în mod expres sau implicit, în calitatea lor de mandatari ai statului tri
miNator.
Imunitatea de jurisdicNie administrativa

104
FuncNionarii consulari si angajaNii consulari se bucura
în statul de resedinNa
de imunitate
de jurisdicNie administrativa, aceasta însemnând ca
autoritaNile judiciare sau administrative ale
acestui stat nu au competenNa de a constata si sancNiona faptele de natura
contravenNionala. Ei nu
beneficiaza
da aceasta
imunitate într-un stat terN
(art.54).
Imunitatea de jurisdicNie nu este absoluta
în ce-i priveste pe funcNionarii consulari si pe
angajaNii consulari (precum în cazul diplomaNilor), ci are un caracter funcNional,
ea existând
numai cu privire la actele savârsite în exercitarea funcNiilor consulare.
Nu toNi membrii postului consular beneficiaza
de imunitate de jurisdicNie, ci, dupa
cum
prevede art. 43, doar funcNionarii consulari si angajaNii consulari. Rezulta
ca
vor fi exclusi de la
imunitatea de jurisdicNie membrii personalului de serviciu.
Facând parte din ceea ce un autor numea un complex de tratament favorabil ,
imunitaNile consulare, în general, si imunitatea de jurisdicNie, în special, alaturi
de celelalte
privilegii, drepturi si diferite înlesniri, vin sa
contribuie la îndeplinirea în bune condiNiuni de
catre consuli si ceilalNi membri ai oficiilor consulare a atribuNiunilor ce le r
evin. Trebuie sa
menNionam, însa,ca
statutul consular cuprinde, de asemenea, anumite obligaNii ce incumba
consulului si pe care trebuie sa
le îndeplineasca
faNa
de statul de resedinNa
(art.55 din ConvenNia
din 1963).
InviolabilitaNile consulare sunt totalitatea drepturilor acordate unui post cons
ular si
personalului acestuia de normele dreptului internaNional, potrivit carora statul
de resedinNa
trebuie sa
interzica
autoritaNilor sale de a dispune, în situaNii anume determinate, luarea
masurilor de constrângere faNa
de sediul postului consular sau faNa
de personalul consular,
care ar afecta funcNionalitatea postului sau libertatea personala
a funcNionarilor consulari sau
care ar aduce atingere drepturilor personale, necesare îndeplinirii oficiale a fun
cNiilor.
a) Inviolabilitatea personala
a funcNionarului consular consta
în faptul, ca
în cazurile
când nu beneficiaza
de imunitatea de jurisdicNie, el nu poate fi pus în stare de arest sau
detenNiune preventiva, doar decât în caz de crima
grava
si în urma unei hotarâri a autoritaNii
judiciare competente (art. 41). AngajaNii consulari nu beneficiaza
de inviolabilitate, întrucât
ConvenNia de la Viena recunoaste inviolabilitatea doar funcNionarului consular;
b) Inviolabilitatea curierului consular este absoluta. Conform prevederilor Conv
enNiei
de la Viena (art. 35 p.5) el nu poate fi supus nici unei forme de arest sau dete
nNiune chiar în
cazul savârsirii unei "crime grave", sau luarii unei hotarâri definitive a autoritaN
ii judiciare
competente. Curierul consular nu se bucura
de imunitate de jurisdicNie.
c) Inviolabilitatea sediului postului consular. Localurile consulare, noNiune ca
re
include cladirile sau parNile de cladiri si terenul aferent, indiferent în a carui
proprietate se
afla, dar care sunt folosite exclusiv pentru postul consular, sunt inviolabile (
art. 31).
105
Spre deosebire de locuinNa particulara
a agentului diplomatic, care se bucura
de
aceeasi ocrotire si de aceeasi inviolabilitate ca si localurile misiunii diploma
tice, resedinNa
sefului de post consular si locuinNele angajaNilor consulari nu sunt inviolabile
.
d) Inviolabilitatea bunurilor postului consular. Mobilierul, bunurile si mijloac
ele de
transport ale postului consular nu pot fi rechiziNionate.(art. 31, p.4);
e) Inviolabilitatea arhivelor si documentelor consulare este absoluta. Ele sunt
inviolabile în orice moment si în orice loc s-ar gasi. (art. 33). Arhiva cuprinde to
ate hârtiile,
documentele, corespondenNa, carNile, filmele, benzile de magnetofon, registrele
postului
consular, cifrul, fisierele si mobilierul destinat sa
le protejeze sau sa
le pastreze (art. 1).
f) Inviolabilitatea valizei consulare. Valiza consulara
nu trebuie sa
fie nici deschisasi
nici reNinuta
(art. 35, p. 3). Totusi, daca
autoritaNile competente ale statului de resedinNa
au
motive serioase sa
creada
ca
valiza conNine alte obiecte decât corespondenNa, ele pot cere ca
valiza sa
fie deschisa
în prezenta lor de catre un reprezentant autorizat al statului trimiNator.
Daca
autoritaNile statului trimiNator refuza
sa
satisfaca
cererea, valiza este înapoiata
la locul de
origine.
Privilegiile consulare sunt înlesnirile sau avantajele juridice acordate de statul
de
resedinNa
unui post consular sau personalului acestuia si constau în posibilitatea juridica
de a
se bucura de anumite beneficii si de a primi anumite onoruri. În categoria privile
giilor se
încadreaza
scutirea de taxe si impozite, scutirea de taxe vamale, dreptul de a folosi
comunicarea prin cifru, dreptul de a se servi de curieri speciali si de valiza c
onsulara
etc.
a) Privilegiile fiscale sunt exprimate sub forma
de scutiri de impozite si taxe.
Beneficiaza
de aceste privilegii atât localurile consulare, cât si funcNionarii consulari si
angajaNii consulari (art. 32).
b) Privilegiile vamale sunt desemnate sub forma scutirii de control si taxe vama
le. De
aceste privilegii beneficiaza
postul consular si funcNionarii consulari. AngajaNii consulari nu
sunt scutiNi de taxe si control vamal, decât cu ocazia primei instalari (art. 50).

c) Scutirea de înmatriculare a strainilor si de permisul de sedere este un privile


giu de
care se bucura
funcNionarii consulari si angajaNii consulari (art. 46). Scutirea de înmatriculare
nu înseamna
scutirea de obligaNia de a obNine viza, în statele unde exista
aceasta
procedura, si
nici dreptul de a ramâne pe teritoriul statului de resedinNa
fara
a fi notificaNi ministerului
afacerilor externe al statului de resedinNa. FuncNionarilor consulari si angajaN
ilor consulari li se
elibereaza, de regula, carte de identitate care identifica
statutul lor si dau dreptul de sedere în
Nara de resedinNa.
d) Scutirea de permise de munca
este un privilegiu acordat tuturor membrilor postului
consular. Acest privilegiu nu înseamna
altceva decât faptul, ca
nu este necesar de a obNine
106
autorizaNie pentru a desfasura activitate la postul consular.
Unele state elibereaza
permise de munca
membrilor familiei funcNionarilor consulari si
angajaNilor consulari, în caz daca
acestia doresc sa
lucreze pe teritoriul statului de resedinNa. În
aceste cazuri, persoanele care au primit permise de munca
nu beneficiaza
de imunitatea de
jurisdicNie civilasi administrativa.
e) Scutirea de prestaNii personale si de orice serviciu de interes public (art.
52) si de
obligaNia de asigurare sociala
(art. 48).
Drepturile consulare sunt permisiuni juridice acordate de statul de resedinNa
unui post
consular sau personalului consular, care constau în garantarea exercitarii unor ac
Niuni,
prevazute de legea statului trimiNator, dar care produc efecte juridice fie în sta
tul de resedinNa,
fie în statul trimiNator.
a) Dreptul la arborarea drapelului naNional siasezarea scutului cu stema de stat
pe
cladirea ocupata
de catre postul consular si pe mijloacele de transport ale postului consular,
atunci când acestea sunt folosite în interes de serviciu (art. 29);
b) Dreptul de a încasa taxe consulare stabilite de catre statul trimiNator (art. 3
9);
c) Dreptul de a exporta fara
taxe bunurile succesorale, în caz de deces al unui
membru al postului consular (art. 51).
FacilitaNile consulare sunt acele garanNii si obligaNiuni generale pe care le ac
orda
statul de resedinNa
posturilor consulare si personalului consular în scopul susNinerii si
înlesnirii desfasurarii activitaNii care le este proprie în condiNii cât mai bune.
În categoria facilitaNilor se încadreaza
obligaNiunea statului de resedinNa
de a facilita
postului consular dobândirea de terenuri sau cladiri sau procurarea lor în alt mod (
art. 30 al
ConvenNiei de la Viena).
5.3. BENEFICIARII PRIVILEGIILOR SI IMUNITAlILOR CONSULARE
ConvenNia de la Viena cu privire la relaNiile consulare din 1963 determina
beneficiarii
privilegiilor si imunitaNilor consulare.
Postul consular este principalul beneficiar al imunitaNilor si privilegiilor con
sulare,
indiferent de rangul acestuia: consulat general, consulat, viceconsulat, agenNie
consulara.
Seful de post consular nu are imunitaNi si privilegii speciale. El beneficiaza
doar de
doua
privilegii:
a) dreptul de precadere în cadrul corpului consular si
b) dreptul de a arbora drapelul naNional al statului trimiNator pe cladirea rese
dinNei sale
si pe mijloacele de transport cu ocazia folosirii lor oficial.
107
Toate categoriile de personal consular beneficiaza
de urmatoarele imunitaNi si
privilegii:
a) imunitatea de a depune marturie, care este legata
de faptele oficiale;
b) scutirea de permise de munca;
c) scutirea de regimul de securitate sociala;
d) scutirea de prestaNii personale.
FuncNionarii consulari beneficiaza
în plus de inviolabilitate.
FuncNionarii consulari si angajaNii consulari mai beneficiaza
de:
a) imunitaNile de jurisdicNie;
b) scutirea de înmatriculare a strainilor si de permis de sedere;
c) scutiri fiscale;
d) scutirea de taxe vamale si de control vamal.
AngajaNii consulari beneficiaza
în plus de scutirea de taxe vamale si de control vamal
numai cu ocazia primei lor instalari.
Membrii de familie, care locuiesc împreuna
cu funcNionarii consulari beneficiaza
numai de privilegiile urmatoare:
a) scutirea de impozite si taxe fiscale;
b) scutirea de taxe vamale si control vamal;
c) scutirea de regimul de securitate sociala;
d) scutirea de prestaNii sociale;
e) scutirea de înmatriculare a strainilor si de permisele de sedere.
Membrii de familie care exercita
în statul de resedinNa
o activitate particulara
cu
caracter lucrativ, precum si titularii care exercita
ei însasi în statul de resedinNa
o asemenea
activitate, nu vor beneficia de privilegii si imunitaNi.
Persoanele folosite exclusiv în serviciul particular al unui membru al postului
consular, în caz daca
el nu este cetaNean al statului de resedinNa, beneficiaza
de:
a) scutirea de permis de munca;
b) scutirea de obligaNiile privind asigurarea securitaNii sociale.
Membrii misiunilor diplomatice în cazul exercitarii funcNiilor consulare ale misiu
nii îsi
pastreaza
statutul lor, iar privilegiile si imunitaNile continua
sa
fie determinate de regulile
dreptului internaNional privind relaNiile diplomatice.
În cazul când un membru al personalului diplomatic al misiunii diplomatice a statulu
i
trimiNator în statul de resedinNa
este numit gerant interimar, el continua
sa
se bucure de
privilegiile si imunitaNile diplomatice, daca
statul de resedinNa
nu se opune la aceasta.
Gerantului interimar, numit în funcNie dintre funcNionarii consulari, îi sunt aplica
bile
108
dispoziNiile ConvenNiei de la Viena din 1963 cu privire la relaNiile consulare în
aceeasimasura
ca si sefului de post consular în cauza.
Totusi, în ConvenNie se precizeaza:"Statul de resedinNa
nu este obligat sa
acorde unui
gerant interimar înlesnirile, privilegiile si imunitaNile de care seful de post co
nsular se bucura
numai în baza unor condiNii pe care gerantul interimar nu le îndeplineste" (art. 15,
pct. 3).
Postul consular condus de un funcNionar consular onorific beneficiaza
de urmatoarele
înlesniri, privilegii si imunitaNi, de care se bucurasi posturile consulare de car
iera:
a) înlesniri acordate postului consular pentru activitatea sa (art. 28);
b) folosirea drapelului si stemei naNionale (art.29);
c) obNinerea de localuri (art. 30);
d) libertatea de deplasare (art. 34);
e) libertatea de comunicare (art.35);
f) comunicarea cu cetaNenii statului trimiNator (art. 36);
g) accesul la informaNii în caz de deces, tutela
sau curatela, de naufragiu si de accident
aerian (art. 37);
h) comunicarea cu autoritaNile statului de resedinNa
(38);
i) perceperea de drepturi si taxe consulare (art. 39);
k) libertatea mijloacelor de comunicare, inclusiv a curierilor speciali si a cif
rului
(art.54);
Posturile consulare conduse de funcNionari consulari onorifici beneficiaza
în plus de:
a) dreptul la protecNie pentru localurile consulare (art. 59);
b) scutirea fiscala
a localurilor consulare (art. 60);
c) inviolabilitatea arhivelor (art.61);
d) scutiri vamale (art. 62);
FuncNionarii consulari onorifici se bucura
de înlesniri, privilegii si imunitaNi de care
beneficiazasi funcNionarii consulari de cariera:
a) notificarea cazurilor de arestare, detenNiune sau urmarire (art. 42);
b) imunitatea funcNionala
de jurisdicNie (art. 43);
c) imunitatea de a depune ca martor (art. 44);
d) renunNarea la privilegii si imunitaNi (art. 45);
FuncNionarii consulari onorifici beneficiaza
în plus de:
a) protecNia din partea statului de resedinNa
(art. 64);
b) scutirea de înmatriculare a strainilor si de permis de sedere (art. 65);
c) scutiri fiscale (art. 66);
d) scutirea de prestaNii personale (art. 67).
109
FuncNionarii consulari onorifici sunt obligaNisa
respecte legile si regulamentele
statului de resedinNa
(art. 55).
Potrivit prevederilor ConvenNiei de la Viena cu privire la relaNiile consulare d
in 1963,
pentru ca o persoana sa
nu fie exclusa
din beneficiul privilegiilor si imunitaNilor consulare,
trebuie sa
îndeplineasca
urmatoarele condiNii:
1. sa
aiba
calitatea de cetaNean al statului trimiNator;
2. sa
nu aiba
domiciliu pe teritoriul statului de resedinNa;
3. sa
nu exercite o ocupaNie privata
cu caracter lucrativ în statul de resedinNa;
4. sa
nu fie consul onorific.
5.4. ÎNCEPUTUL SI ÎNCETAREA PRIVILEGIILOR SI IMUNITAlILOR
CONSULARE
Conform art. 53 al ConvenNiei de la Viena cu privire la relaNiile consulare din
1963,
orice membru al postului consular beneficiaza
de privilegiile si imunitaNile respective de la
intrarea sa pe teritoriul statului de resedinNa
pentru a ajunge la post sau, daca
se gaseste deja
pe acest teritoriu, din momentul intrarii sale în funcNie la postul consular.
Membrii familiei unui membru al postului consular care locuiesc împreuna
cu el,
precum si membrii personalului sau particular, beneficiaza
de privilegiile si imunitaNile
respective, începând cu una din datele urmatoare:
-aceea de când membrul respectiv al postului consular se bucura
de privilegiile si
imunitaNile prevazute de ConvenNia de la Viena cu privire la relaNiile consulare
;
-aceea a intrarii lor pe teritoriul statului de resedinNa;
-aceea la care ei au devenit membri ai acestei familii sau ai personalului parti
cular
respectiv.
ImunitaNile si privilegiile înceteaza
în momentul în care persoana în cauza
paraseste
teritoriul statului de resedinNa
sau, dupa
caz, din momentul încetarii calitaNii de membru al
familiei.
Actele oficiale,savârsite de un funcNionar consular sau un angajat consular în
exercitarea funcNiilor sale, se bucura
de imunitatea de jurisdicNie fara
limita
de timp.
În cazul declararii unui funcNionar consular persona non grata sau ca persoana
inacceptabila
sau în caz de conflict armat, statul de resedinNa
acorda
un termen rezonabil, la
finele caruia înceteaza
privilegiile si imunitaNile (art. 23 din ConvenNia de la Viena).
În caz de deces al unui membru al postului consular, membrii familiei sale care
locuiau împreuna
cu el continua
sa
se bucure de privilegiile si imunitaNile de care beneficiaza,
110
pâna
la prima din datele urmatoare:
· aceea la care ei parasesc teritoriul statului de resedinNa;
· la expirarea unui termen rezonabil care le va fi fost acordat în acest scop.
Potrivit prevederilor art.53 al ConvenNiei de la Viena din anul 1963, privilegii
le si
imunitaNile membrilor oficiului consular se nasc din momentul intrarii lor pe te
ritoriul statului
de resedinNa; daca
se afla
pe acest teritoriu, din momentul intrarii în funcNie. ImunitaNile si
privilegiile înceteaza
la parasirea teritoriului statului de resedinNa
sau, dupa
caz, la încetarea
calitaNii de membru al familiei.
111
ANEXE
CONVENlIA DE LA VIENA PRIVIND RELAlIILE DIPLOMATICE
Statele parNi la prezenta convenNie,
amintind ca, dintr-o epoca
îndepartata, popoarele tuturor Narilor recunosc statutul
agenNilor diplomatici,
constiente de scopurile si principiile Cartei OrganizaNiei NaNiunilor Unite priv
ind
egalitatea suverana
a statelor, menNinerea pacii si a securitaNii internaNionale si
dezvoltarea de relaNii prietenesti între naNiuni,
convinse ca
o convenNie internaNionala
cu privire la relaNiile, privilegiile si imunitaNile
diplomatice ar contribui la favorizarea relaNiilor de prietenie între Nari, oricar
e ar fi
diversitatea regimurilor lor constituNionale si sociale,
convinse ca
scopul acestor privilegii si imunitaNi este nu de a crea avantaje unor
indivizi, ci de a asigura îndeplinirea eficace a funcNiilor misiunilor diplomatice
ca
organe de reprezentare a statelor,
afirmînd ca
regulile dreptului internaNional cutumiar trebuie sa
continue a guverna
materiile care n-au fost reglementate în mod expres în dispoziNiile prezentei conven
Nii,
au convenit asupra celor ce urmeaza:
ART. 1
În sensul prezentei convenNii, urmatoarele expresii se înNeleg asa cum se precizeaza
mai jos:
a) prin expresia "sef de misiune" se înNelege persoana însarcinata
de statul acreditant sa

acNioneze în aceasta
calitate;
b) prin expresia "membrii misiunii" se înNelege seful misiunii si membrii personal
ului
misiunii;
c) prin expresia "membrii personalului misiunii" se înNelege membrii personalului
diplomatic, ai personalului administrativ si tehnic si ai personalului de servic
iu al misiunii;
d) prin expresia "membrii personalului diplomatic" se înNelege membrii personalulu
i
misiunii care au calitatea de diplomaNi;
e) prin expresia "agent diplomatic" se înNelege seful misiunii sau un membru al pe
rsonalului
diplomatic al misiunii;
f) prin expresia "membrii personalului administrativ si tehnic" se înNelege membri
i
personalului misiunii angajaNi în serviciul tehnico-administrativ al misiunii;
112
g) prin expresia "membrii personalului de serviciu" se înNelege membrii personalul
ui
misiunii angajaNi în serviciul casnic al misiunii;
h) prin expresia "om de serviciu particular" se înNelege persoanele folosite în serv
iciul
casnic al unui membru al misiunii, care nu sînt angajaNi ai statului acreditant;
i) prin expresia "localuri ale misiunii" se înNelege cladirile sau parNile din cla
diri si din
terenul aferent care, indiferent de proprietar, sînt folosite pentru realizarea sc
opurilor misiunii,
inclusiv resedinNa sefului misiunii.
ART. 2
Stabilirea de relaNii diplomatice între state si trimiterea de misiuni diplomatice
permanente
se fac prin consimNamînt mutual.
ART. 3
1. FuncNiile misiunii diplomatice constau în special în:
a) a reprezenta statul acreditant în statul acreditar;
b) a ocroti în statul acreditar interesele statului acreditant si ale cetaNenilor
sai, în limitele
admise de dreptul internaNional;
c) a duce tratative cu guvernul statului acreditar;
d) a se informa prin toate mijloacele licite despre condiNiile si evoluNia eveni
mentelor din
statul acreditar si a raporta cu privire la acestea guvernului statului acredita
nt;
e) a promova relaNii de prietenie si a dezvolta relaNiile economice, culturale s
i stiinNifice
între statul acreditant si statul acreditar.
2. Nici o dispoziNie a prezentei convenNii nu poate fi interpretata
ca interzicînd misiunii
diplomatice exercitarea funcNiilor consulare.
ART. 4
1. Statul acreditant trebuie sa
se asigure ca
persoana pe care intenNioneaza
sa
o acrediteze ca
sef al misiunii în statul acreditar a primit agrementul acestui stat.
2. Statul acreditar nu este obligat sa
comunice statului acreditant motivele refuzului
agrementului.
ART. 5
1. Statul acreditant, dupa
ce a facut notificarea cuvenita
statelor acreditare interesate, poate
acredita un sef de misiune sau afecta un membru al personalului diplomatic, dupa
caz, în mai
multe state, afara
numai daca
unul dintre statele acreditare se opune în mod expres la aceasta.
113
2. Daca
statul acreditant acrediteaza
un sef de misiune în unu sau mai multe alte state, el
poate stabili o misiune diplomatica
condusa
de un însarcinat cu afaceri ad-interim în fiecare
din statele în care seful misiunii nu-si are resedinNa sa permanenta.
3. Seful misiunii sau un membru al personalului diplomatic al misiunii poate rep
rezenta
statul acreditant pe lînga
orice organizaNie internaNionala.
ART. 6
Mai multe state pot acredita aceeasi persoana
în calitate de sef de misiune într-un alt stat,
daca
statul acreditar nu se opune.
ART. 7
Sub rezerva dispoziNiilor articolelor 5, 8, 9 si 11, statul acreditant numeste l
a alegerea sa pe
membrii personalului misiunii. În ceea ce priveste pe atasaNii militari, navali sa
u aerieni, statul
acreditar poate cere ca numele lor sa-i fie supuse mai înainte spre aprobare.
ART. 8
1. Membrii personalului diplomatic al misiunii vor avea, în principiu, naNionalita
tea statului
acreditant.
2. Membrii personalului diplomatic al misiunii nu pot fi alesi dintre cetaNenii
statului
acreditar decît cu consimNamîntul acestui stat, care poate oricînd sasi-l retraga.
3. Statul acreditar poate sa-si rezerve acelasi drept în ce priveste cetaNenii unu
i al treilea stat
care nu sînt si cetaNeni ai statului acreditant.
ART. 9
1. Statul acreditar poate oricînd, sifara
a trebui sa
motiveze hotarîrea, sa
informeze statul
acreditant caseful sau orice alt membru al personalului diplomatic al misiunii e
ste persoana
non grata sau ca
orice alt membru al personalului misiunii nu este acceptabil. În acest caz,
statul acreditant va rechema persoana în cauza
sau va pune capat funcNiilor sale în cadrul
misiunii, dupa
caz. O persoana
poate fi declarata
non grata sau inacceptabila
înainte de a
ajunge pe teritoriul statului acreditar.
2. Daca
statul acreditant refuza
sa
execute sau nu executa
într-un termen rezonabil
obligaNiile care îi incumba
conform paragrafului 1 al prezentului articol, statul acreditar poate
refuza sa
recunoasca
persoanei în cauza
calitatea de membru al misiunii.
ART. 10
1. Se notifica
Ministerului Afacerilor Externe al statului acreditar sau oricarui alt minister
asupra caruia se va fi convenit:
a) numirea membrilor misiunii, sosirea lor si plecarea lor definitiva
sau încetarea funcNiilor
lor la misiune;
114
b) sosirea si plecarea definitiva
a unei persoane aparNinînd familiei unui membru al misiunii
si, daca
este cazul, faptul ca
o persoana
devine sau înceteaza
de a fi membru al familiei unui
membru al misiunii;
c) sosirea si plecarea definitiva
a oamenilor de serviciu particulari aflaNi în serviciul
persoanelor menNionate la alineatul de mai sus si, daca
este cazul, faptul ca
ei parasesc
serviciul acestor persoane;
d) angajarea si concedierea de persoane care îsi au resedinNa în statul acreditar, în
calitate
de membri ai misiunii sau în calitate de oameni de serviciu particulari avînd dreptu
l la
privilegii si imunitaNi.
9. Ori de cîte ori este posibil, sosirea si plecarea definitiva
trebuie sa
faca
de asemenea
obiectul unei notificari prealabile.
ART. 11
1. În lipsa unui acord explicit asupra efectivului misiunii, statul acreditar poat
e cere ca acest
efectiv sa
fie menNinut în limitele a ceea ce el considera
ca rezonabil si normal, avînd în
vedere împrejurarile si condiNiile existente în acest stat si nevoile misiunii în cauz
a.
2. Statul acreditar poate de asemenea, în aceleasi limite sifara
discriminare, sa
refuze a
admite funcNionari de o anumita
categorie.
ART. 12
Statul acreditant nu trebuie sa
stabileasca,fara
a fi obNinut în prealabil consimNamîntul
expres al statului acreditar, birouri facînd parte din misiune în alte localitaNi de
cît cele în care
este stabilita
misiunea însasi.
ART. 13
1. Seful misiunii este considerat casi-a asumat funcNiile în statul acreditar de înd
ata
ce si-a
prezentat scrisorile de acreditare sau de îndata
ce si-a comunicat sosirea si o copie a scrisorilor
sale de acreditare a fost prezentata
Ministerului Afacerilor Externe al statului acreditar sau
oricarui alt minister asupra caruia se va fi convenit conform practicii în vigoare
în statul
acreditar, care trebuie sa
fie aplicata
în mod uniform.
2. Ordinea prezentarii scrisorilor de acreditare sau a unei copii a acestor scri
sori este
determinata
de data si ora sosirii sefului misiunii.
ART. 14
1. Sefii de misiune sînt repartizaNi în trei clase si anume:
a) aceea a ambasadorilor sau nunNilor acreditaNi pe lîngasefii de stat si a celorl
alNi sefi de
misiune avînd rang echivalent;
b) aceea a trimisilor, ministrilor sau internunNilor acreditaNi pe lîngasefii de s
tat;
c) aceea a însarcinaNilor cu afaceri acreditaNi pe lînga
ministerele afacerilor externe.
115
2. În afara
de precadere si eticheta, nu se face nici o deosebire între sefii de misiune în
raport cu clasa lor.
ART. 15
Statele convin asupra clasei careia trebuie sa-i aparNinasefii misiunilor lor.
ART. 16
1. Sefii de misiune primesc rangul în fiecare clasa
dupa
data si ora la care si-au asumat
funcNiile, în conformitate cu articolul 13.
2. Modificarile aduse scrisorilor de acreditare ale unui sef de misiune, care nu
implica
schimbari de clasa, nu afecteaza
rangul sau de precadere.
3. Prezentul articol nu afecteaza
uzanNele care sînt sau ar putea fi acceptate de statul
acreditar în ceea ce priveste precaderea reprezentantului Sfîntului Scaun.
ART. 17
Ordinea de precadere a membrilor personalului diplomatic al misiunii este notifi
cata
de
catre seful misiunii Ministerului Afacerilor Externe sau oricarui alt minister a
supra caruia se
va fi convenit.
ART. 18
În fiecare stat procedura ce trebuie urmata
pentru primirea sefilor de misiune trebuie sa
fie
uniforma
faNa
de fiecare clasa.
ART. 19
1. Daca
postul de sef de misiune este vacant sau dacaseful misiunii este împiedicat sa-si
exercite funcNiile, un însarcinat cu afaceri ad-interim funcNioneaza
cu titlu provizoriu ca sef al
misiunii. Numele însarcinatului cu afaceri ad-interim va fi notificat fie de catre
seful misiunii,
fie, în cazul în care acesta este împiedicat sa
faca
acest lucru, de catre Ministerul Afacerilor
Externe al statului acreditant Ministerului Afacerilor Externe al statului acred
itar sau oricarui
alt minister asupra caruia se va fi convenit.
2. În cazul în care nici un membru al personalului diplomatic al misiunii nu este pr
ezent în
statul acreditar, un membru al personalului administrativ si tehnic poate, cu co
nsimNamîntul
statului acreditar, sa
fie desemnat de catre statul acreditant pentru a gira afacerile
administrative curente ale misiunii.
ART. 20
Misiunea si seful sau au dreptul sa
arboreze drapelul sisa
puna
stema statului acreditant pe
localurile misiunii, inclusiv resedinNa sefului de misiune, si pe mijloacele de
transport ale
acestuia.
ART. 21
116
1. Statul acreditar trebuie fie sa
înlesneasca
achiziNionarea pe teritoriul sau, în cadrul
legislaNiei sale, de catre statul acreditant al localurilor necesare misiunii sa
le, fie sa
ajute statul
acreditant sa-si procure localuri în alt fel.
2. El trebuie, de asemenea, daca
este nevoie, sa
ajute misiunile în obNinerea de locuinNe
convenabile pentru membrii lor.
ART. 22
1. Localurile misiunii sînt inviolabile. Nu este permis agenNilor statului acredit
ar sa
patrunda
în ele decît cu consimNamîntul sefului misiunii.
2. Statul acreditar are obligaNia speciala
de a lua toate masurile potrivite pentru a împiedica
invadarea sau deteriorarea localurilor misiunii, tulburarea linistii misiunii sa
u micsorarea
demnitaNii acesteia.
3. Localurile misiunii, mobilierul lor si celelalte obiecte care se gasesc acolo
, precum si
mijloacele de transport ale misiunii, nu pot face obiectul nici unei percheziNii
, rechiziNii,
sechestru sau masuri executorii.
ART. 23
1. Statul acreditant si seful misiunii sînt scutiNi de orice impozite si taxe naNi
onale, regionale
sau comunale asupra localurilor misiunii ai caror proprietari sau locatari sînt, c
u excepNia
impozitelor sau taxelor percepute ca remuneraNie pentru servicii particulare pre
state.
2. Scutirea fiscala
prevazuta
în prezentul articol nu se aplica
acestor impozite si taxe cînd,
dupa
legislaNia statului acreditar, ele cad în sarcina persoanei care trateaza
cu statul acreditant
sau cu seful misiunii.
ART. 24
Arhivele si documentele misiunii sînt inviolabile în orice moment si în orice loc s-ar
afla.
ART. 25
Statul acreditar acorda
toate înlesnirile pentru îndeplinirea funcNiilor misiunii.
ART. 26
Sub rezerva legilor si regulamentelor sale referitoare la zonele în care accesul e
ste interzis
sau reglementat din motive de securitate naNionala, statul acreditar asigura
libertatea de
deplasare si de circulaNie pe teritoriul sau tuturor membrilor misiunii.
ART. 27
1. Statul acreditar permite si ocroteste comunicarea libera
a misiunii în orice scopuri
oficiale. Pentru a comunica cu guvernul, precum si cu celelalte misiuni si consu
late ale
statului acreditant, oriunde se gasesc acestea, misiunea poate folosi toate mijl
oacele de
comunicare potrivite, inclusiv curierii diplomatici si mesajele în cod sau cifrate
. Totusi,
117
misiunea nu poate instala si utiliza un post de radio-emisie decît cu asentimentul
statului
acreditar.
2. CorespondenNa oficiala
a misiunii este inviolabila. Prin expresia "corespondenNa
oficiala"
se înNelege întreaga corespondenNa
referitoare la misiune si la funcNiile sale.
3. Valiza diplomatica
nu trebuie sa
fie nici deschisa, nici reNinuta.
4. Coletele care compun valiza diplomatica
trebuie sa
poarte semne exterioare vizibile ale
caracterului lor si nu pot cuprinde decît documente diplomatice sau obiecte de uz
oficial.
5. Curierul diplomatic, care trebuie sa
fie purtator al unui document oficial ce atesta
calitatea sa si precizeaza
numarul de colete care constituie valiza diplomatica, este ocrotit în
exercitarea funcNiilor sale de statul acreditar. El se bucura
de inviolabilitatea persoanei sale si
nu poate fi supus nici unei forme de arestare sau de detenNiune.
6. Statul acreditant sau misiunea poate numi curieri diplomatici ad-hoc. În acest
caz,
dispoziNiile paragrafului 5 al prezentului articol vor fi de asemenea aplicabile
, sub rezerva ca
imunitaNile pe care le menNioneaza
vor înceta sa
se aplice de îndata
ce curierul a remis
destinatarului valiza diplomatica
pe care o are în grija.
7. Valiza diplomatica
poate fi încredinNata
comandantului unei aeronave comerciale care
trebuie sa
aterizeze la un punct de intrare autorizat. Acest comandant trebuie sa
fie purtatorul
unui document oficial care sa
indice numarul coletelor ce constituie valiza, dar el nu este
considerat ca un curier diplomatic. Misiunea poate trimite pe unul din membrii s
aisa
ia în
posesie în mod direct si liber valiza diplomatica
din mîinile comandantului aeronavei.
ART. 28
Drepturile si taxele percepute de catre misiune pentru acte oficiale sînt scutite
de orice
impozite si taxe.
ART. 29
Persoana agentului diplomatic este inviolabila. El nu poate fi supus nici unei f
orme de
arestare sau detenNiune. Statul acreditar îl trateaza
cu respectul care i se cuvine si ia toate
masurile corespunzatoare pentru a împiedica orice atingere adusa
persoanei, libertaNii si
demnitaNii sale.
ART. 30
1. LocuinNa particulara
a agentului diplomatic se bucura
de aceeasi inviolabilitate si de
aceeasi ocrotire ca si localurile misiunii.
2. Documentele sale, corespondenNa sa si, sub rezerva paragrafului 3 al articolu
lui 31,
bunurile sale se bucura
de asemenea de inviolabilitate.
ART. 31
118
1. Agentul diplomatic se bucura
de imunitatea de jurisdicNie penala
a statului acreditar. El
se bucura, de asemenea, de imunitatea de jurisdicNie civilasi administrativa
a acestuia, daca
nu este vorba:
a) de o acNiune reala
privind un imobil particular situat pe teritoriul statului acreditar, afara
numai daca
agentul diplomatic nu-l poseda
în contul statului acreditant pentru realizarea
scopurilor misiunii;
b) de o acNiune privind o succesiune, în care agentul diplomatic figureaza
ca executor
testamentar, administrator, mostenitor sau legatar nu în numele statului acreditan
t, ci cu titlu
particular;
c) de o acNiune privind o activitate profesionala
sau comerciala, oricare ar fi ea, exercitata
de agentul diplomatic în statul acreditar în afara funcNiilor sale oficiale.
2. Agentul diplomatic nu este obligat sa
depuna
marturie.
3. Nu poate fi luata
nici o masura
de executare faNa
de agentul diplomatic, în afara
de
cazurile prevazute la alineatele a, b si c de la paragraful 1 din prezentul arti
col, si numai daca
executarea poate avea loc fara
a se aduce o atingere inviolabilitaNii persoanei sale sau a
locuinNei sale.
4. Imunitatea de jurisdicNie a agentului diplomatic în statul acreditar nu poate s
cuti pe acest
agent de jurisdicNia statului acreditant.
ART. 32
1. Statul acreditant poate renunNa la imunitatea de jurisdicNie a agenNilor dipl
omatici sia
persoanelor care beneficiaza
de imunitate în baza articolului 37.
2. RenunNarea trebuie sa
fie întotdeauna expresa.
3. Daca
un agent diplomatic sau o persoana
care beneficiaza
de imunitate de jurisdicNie în
baza articolului 37 intenteaza
o acNiune, el nu mai poate invoca imunitatea de jurisdicNie faNa
de nici o cerere reconvenNionala
direct legata
de cererea principala.
4. RenunNarea la imunitatea de jurisdicNie pentru o acNiune civila
sau administrativa
nu este
considerata
ca implicînd renunNarea la imunitatea privind masurile de executare a hotarîrii,
pentru care este necesara
o renunNare distincta.
ART. 33
1. Sub rezerva dispoziNiilor paragrafului 3 al prezentului articol, agentul dipl
omatic este, în
ce priveste serviciile prestate statului acreditant, scutit de dispoziNiile cu p
rivire la asigurarile
sociale în vigoare în statul acreditar.
2. Scutirea prevazuta
la paragraful 1 al prezentului articol se aplicasi oamenilor de serviciu
particulari care sînt în serviciul exclusiv al agentului diplomatic, cu condiNia;
119
a) ca ei sa
nu fie cetaNeni ai statului acreditar sau sa
nu aiba
în acesta resedinNa lor
permanenta; si
b) ca ei sa
fie supusi dispoziNiilor cu privire la asigurarile sociale în vigoare în statul
acreditant sau într-un al treilea stat.
3. Agentul diplomatic care are în serviciul sau persoane carora nu li se aplica
scutirea
prevazuta
la paragraful 2 din prezentul articol trebuie sa
respecte obligaNiile pe care
dispoziNiile statului acreditar cu privire la asigurarile sociale le impun celui
care angajeaza.
4. Scutirea prevazuta
la paragrafele 1 si 2 din prezentul articol nu exclude participarea
voluntara
la regimul asigurarilor sociale al statului acreditar în masura în care este admisa
de
acest stat.
5. DispoziNiile prezentului articol nu afecteaza
acordurile bilaterale sau multilaterale
referitoare la asigurarile sociale care au fost încheiate anterior si nu împiedica
încheierea
ulterioara
a unor asemenea acorduri.
ART. 34
Agentul diplomatic este scutit de orice impozite si taxe, personale sau reale, n
aNionale,
regionale sau comunale cu excepNia:
a) impozitelor indirecte care prin natura lor sînt în mod normal încorporate în preNuril
e
marfurilor sau ale serviciilor;
b) impozitelor si taxelor asupra bunurilor imobile particulare situate pe terito
riul statului
acreditar, afara
numai daca
agentul diplomatic le poseda
în contul statului acreditant, pentru
realizarea scopurilor misiunii;
c) drepturilor de succesiune percepute de statul acreditar, sub rezerva dispoziN
iilor
paragrafului 4 din articolul 39;
d) impozitelor si taxelor pe veniturile particulare care-si au sursa în statul acr
editar sia
impozitelor pe capital prelevate asupra investiNiilor efectuate în întreprinderi com
erciale
situate în statul acreditar;
e) impozitelor si taxelor percepute ca remuneraNie pentru servicii particulare p
restate;
f) drepturilor de înregistrare, grefa, ipotecasi de timbru în ce priveste bunurile i
mobiliare,
sub rezerva dispoziNiilor articolului 23.
ART. 35
Statul acreditar trebuie sa
scuteasca
pe agenNii diplomatici de orice prestaNie personala, de
orice serviciu public, indiferent de natura sa, si de sarcinile militare ca rech
iziNii, contribuNii si
încartiruiri militare.
120
ART. 36
1. Potrivit dispoziNiilor legale si regulamentare pe care le poate adopta, statu
l acreditar
acorda
intrarea si scutirea de plata drepturilor de vama, taxelor si altor drepturi con
exe, altele
decît cheltuielile de depozitare, de transport si cheltuielile aferente unor servi
cii similare,
pentru:
a) obiectele destinate uzului oficial al misiunii;
b) obiectele destinate uzului personal al agentului diplomatic sau al membrilor
familiei sale,
care fac parte din gospodaria sa, inclusiv efectele destinate instalarii sale.
2. Agentul diplomatic este scutit de controlul bagajului sau personal, afara
de cazul ca
ar
exista motive serioase sa
se creada
ca
acesta conNine obiecte care nu beneficiaza
de scutirile
menNionate la paragraful 1 din prezentul articol, sau obiecte al caror import sa
u export este
interzis de legislaNia sau supus regulamentelor de carantina
ale statului acreditar. În asemenea
caz, controlul nu trebuie sa
se faca
decît în prezenNa agentului diplomatic sau a
reprezentantului sau autorizat.
ART. 37
1. Membrii familiei agentului diplomatic care fac parte din gospodaria sa benefi
ciaza
de
privilegiile si imunitaNile menNionate în articolele 29 -36, cu condiNia sa
nu fie cetaNeni ai
statului acreditar.
2. Membrii personalului administrativ si tehnic al misiunii, precum si membrii f
amiliilor lor
care fac parte din gospodariile lor respective, beneficiaza, daca
nu sînt cetaNeni ai statului
acreditar sau daca
nu au în acest stat resedinNa lor permanenta, de privilegiile si imunitaNile
menNionate în articolele 29 -35, dar imunitatea de jurisdicNie civilasi administra
tiva
a statului
acreditar menNionata
la paragraful 1 al articolului 31 nu se aplica
actelor îndeplinite în afara
exercitarii funcNiilor lor. Ei beneficiaza
de asemenea de privilegiile menNionate la paragraful 1
al articolului 36 în ceea ce priveste obiectele importate cu ocazia primei lor ins
talari.
3. Membrii personalului de serviciu al misiunii care nu sînt cetaNeni ai statului
acreditar sau
nu-si au în acesta resedinNa permanenta
beneficiaza
de imunitate pentru actele îndeplinite în
exerciNiul funcNiilor lor si de scutirea de impozite si taxe pe salariile pe car
e le primesc pentru
serviciile lor, precum si de scutirea prevazuta
la articolul 33.
4. Oamenii de serviciu particulari ai membrilor misiunii, care nu sînt cetaNeni ai
statului
acreditar si nu-si au în acesta resedinNa lor permanenta, sînt scutiNi de impozite s
i taxe pe
salariile pe care le primesc pentru serviciile lor. În toate celelalte privinNe, e
i nu beneficiaza
de
privilegii si imunitaNi decît în masura admisa
de statul acreditar. Totusi, statul acreditar trebuie
sa-si exercite jurisdicNia asupra acestor persoane în asa fel încît sa
nu stînjeneasca
în mod
excesiv îndeplinirea funcNiilor misiunii.
121
ART. 38
1. Exceptînd cazul în care privilegii si imunitaNi suplimentare au fost acordate de
statul
acreditar, agentul diplomatic care are naNionalitatea statului acreditar sau îsi a
re în acesta
resedinNa permanenta
nu beneficiaza
de imunitate de jurisdicNie si de inviolabilitate decît
pentru actele oficiale îndeplinite în exerciNiul funcNiilor sale.
2. CeilalNi membri ai personalului misiunii si oamenii de serviciu particulari c
are sînt
cetaNeni ai statului acreditar sau îsi au în acesta resedinNa lor permanenta
nu beneficiaza
de
privilegii si imunitaNi decît în masura în care le sînt recunoscute de acest stat. Totus
i, statul
acreditar trebuie sa-si exercite jurisdicNia asupra acestor persoane în asa fel încît
sa
nu
stînjeneasca
în mod excesiv îndeplinirea funcNiilor misiunii.
ART. 39
1. Orice persoana
care are drept la privilegii si imunitaNi beneficiaza
de ele de îndata
ce
patrunde pe teritoriul statului acreditar pentru a-si lua în primire postul sau, d
aca
ea se afla
deja pe acest teritoriu, de îndata
ce numirea sa a fost notificata
Ministerului Afacerilor
Externe sau oricarui alt minister asupra caruia se va fi convenit.
2. Cînd funcNiile unei persoane care beneficiaza
de privilegii si imunitaNi iau sfîrsit, aceste
privilegii si imunitaNi înceteaza
în mod normal în momentul în care aceasta
persoana
paraseste
Nara, sau la expirarea unui termen potrivit, care îi va fi acordat în acest scop, da
r ele continua
pîna
în acest moment, chiar în caz de conflict armat. Totusi, imunitatea continua
în ceea ce
priveste actele îndeplinite de catre aceasta
persoana
în exercitarea funcNiilor sale ca membru al
misiunii.
3. În caz de deces al unui membru al misiunii, membrii familiei sale continua
sa
beneficieze
de privilegiile si imunitaNile de care ei beneficiaza, pîna
la expirarea unui termen potrivit, care
sa
le permita
sa
paraseasca
teritoriul statului acreditar.
4. În caz de deces al unui membru al misiunii care nu este cetaNean al statului ac
reditar sau
nu-si are resedinNa permanenta
în acesta sau al unui membru al familiei sale care face parte
din gospodaria sa, statul acreditar permite retragerea bunurilor mobile ale defu
nctului, cu
excepNia acelora care au fost achiziNionate în Narasi care fac obiectul unei inter
ziceri de export
în momentul decesului sau. Nu se vor percepe taxe de succesiune asupra bunurilor m
obile a
caror prezenNa
în statul acreditar se datora în mod exclusiv prezenNei în acest stat a defunctului
în calitate de membru al misiunii sau de membru al familiei unui membru al misiuni
i.
ART. 40
1. Daca
agentul diplomatic traverseaza
teritoriul sau se gaseste pe teritoriul unui al treilea
stat, care i-a acordat o viza
de pasaport, în cazul în care aceasta
viza
este ceruta, pentru a
merge sa-si asume funcNiile sau sa-si ia în primire postul sau pentru a se întoarce în
Nara sa,
122
statul terN
îi va acorda inviolabilitatea si toate celelalte imunitaNi necesare pentru a-i per
mite
trecerea sau întoarcerea. În acelasi fel va proceda si cu membrii familiei agentului
diplomatic
care beneficiaza
de privilegii si imunitaNi si care însoNesc sau care calatoresc separat pentru a-l
întîlni sau pentru a se întoarce în Nara lor.
2. În condiNii similare acelora care sînt prevazute la paragraful 1 al prezentului a
rticol,
statele terNe nu trebuie sa
stînjeneasca
trecerea pe teritoriul lor a membrilor personalului
administrativ si tehnic sau de serviciu al misiunii si a membrilor familiilor lo
r.
3. Statele terNe acorda
corespondenNei si celorlalte comunicari oficiale în tranzit, inclusiv
mesajele în cod sau cifrate, aceeasi libertate si ocrotire ca si statul acreditar.
Ele acorda
curierilor diplomatici, carora li s-a acordat o viza
de pasaport, daca
aceasta
viza
este ceruta, si
valizelor diplomatice în tranzit aceeasi inviolabilitate si aceeasi ocrotire pe ca
re statul
acreditar este obligat sa
le-o acorde.
4. ObligaNiile statelor terNe prevazute la paragrafele 1, 2 si 3 ale prezentului
articol se aplica
de asemenea persoanelor respective menNionate la aceste paragrafe, cît si comunica
rilor
oficiale si valizelor diplomatice, cînd prezenNa lor pe teritoriul statului terN
este datorata
forNei
majore.
ART. 41
1. Fara
prejudiciul privilegiilor si imunitaNilor lor, toate persoanele care beneficiaza
de
aceste privilegii si imunitaNi au datoria de a respecta legile si regulamentele
statului acreditar.
Ele au, de asemenea, datoria de a nu se amesteca în treburile interne ale acestui
stat.
2. Toate problemele oficiale tratate cu statul acreditar, încredinNate misiunii de
catre statul
acreditant, trebuie sa
fie tratate cu Ministerul Afacerilor Externe al statului acreditar sau prin
intermediul sau, sau cu oricare alt minister asupra caruia se va fi convenit.
3. Localurile misiunii nu vor fi utilizate într-un mod incompatibil cu funcNiile m
isiunii asa
cum sînt ele enunNate în prezenta convenNie, sau în alte reguli ale dreptului internaN
ional
general, sau în acordurile speciale în vigoare între statul acreditant si statul acred
itar.
ART. 42
Agentul diplomatic nu va exercita în statul acreditar vreo activitate profesionala
sau
comerciala
în vederea unui cîstig personal.
ART. 43
FuncNiile agentului diplomatic iau sfîrsit în special:
a) prin notificarea statutul acreditant catre statul acreditar ca
funcNiile agentului diplomatic
au luat sfîrsit;
b) prin notificarea statului acreditar catre statul acreditant ca, în conformitate
cu paragraful
2 al articolului 9, acest stat refuza
sa
recunoasca
pe agentul diplomatic ca membru al misiunii.
123
ART. 44
Statul acreditar trebuie, chiar în caz de conflict armat, sa
acorde înlesniri pentru a permite
persoanelor care beneficiaza
de privilegii si imunitaNi, altele decît cetaNenii statului acreditar,
ca si membrilor familiei acestor persoane, indiferent de naNionalitatea lor, sa
paraseasca
teritoriul sau în termenele cele mai potrivite. El trebuie îndeosebi, daca
este nevoie, sa
le puna
la dispoziNie mijloacele de transport necesare pentru ei însisi si pentru bunurile
lor.
ART. 45
În cazul ruperii relaNiilor diplomatice între doua
state, sau daca
o misiune este rechemata
definitiv sau temporar:
a) statul acreditar este obligat, chiar în caz de conflict armat, sa
respecte sisa
ocroteasca
localurile misiunii, precum si bunurile si arhivele sale;
b) statul acreditant poate încredinNa paza localurilor misiunii, cu bunurile care
se gasesc în
acestea, precum si arhivele, unui stat terN
acceptabil pentru statul acreditar;
c) statul acreditant poate încredinNa ocrotirea intereselor sale si ale cetaNenilo
r sai unui stat
terN
acceptabil pentru statul acreditar.
ART. 46
Cu consimNamîntul prealabil al statului acreditar si la cererea unui stat terN
nereprezentat în
acest stat, statul acreditant poate sa
asume ocrotirea temporara
a intereselor statului terNsi ale
cetaNenilor acestuia.
ART. 47
1. În aplicarea dispoziNiilor prezentei convenNii, statul acreditar nu va face dis
criminare între
state.
2. Totusi, nu vor fi considerate ca discriminatorii:
a) faptul ca
statul acreditar aplica
în mod restrictiv una din dispoziNiile prezentei convenNii
pentru motivul ca
aceasta este aplicata
în acest mod misiunii sale din statul acreditant;
b) faptul ca
unele state îsi acorda
în mod reciproc, prin cutuma
sau pe cale de acord, un
tratament mai favorabil decît cel cerut de dispoziNiile prezentei convenNii.
ART. 48
Prezenta convenNie va fi deschisa
semnarii tuturor statelor membre ale OrganizaNiei
NaNiunilor Unite sau ale unei instituNii specializate, precum si oricarui stat p
arte la Statutul
CurNii InternaNionale de JustiNie si oricarui alt stat invitat de Adunarea Gener
ala
a OrganizaNiei
NaNiunilor Unite sa
devina
parte la convenNie, în modul urmator: pîna
la 31 octombrie 1961, la
Ministerul Federal al Afacerilor Straine al Austriei si apoi, pîna
la 31 martie 1962, la Sediul
OrganizaNiei NaNiunilor Unite la New York.
124
ART. 49
Prezenta convenNie va fi ratificata. Instrumentele de ratificare vor fi depuse l
a secretarul
general al OrganizaNiei NaNiunilor Unite.
ART. 50
Prezenta convenNie va ramîne deschisa
aderarii oricarui stat care aparNine uneia din cele
patru categorii menNionate în articolul 48. Instrumentele de aderare vor fi depuse
la secretarul
general al OrganizaNiei NaNiunilor Unite.
ART. 51
1. Prezenta convenNie va intra în vigoare în a treizecea zi de la data depunerii la
secretarul
general al OrganizaNiei NaNiunilor Unite a celui de-al douazeci si doilea instru
ment de
ratificare sau de aderare.
2. Pentru fiecare dintre statele care vor ratifica convenNia sau vor adera la ac
easta dupa
depunerea celui de-al douazeci si doilea instrument de ratificare sau de aderare
, convenNia va
intra în vigoare într-a treizecea zi dupa
depunerea de catre acest stat a instrumentului sau de
ratificare sau de aderare.
ART. 52
Secretarul general al OrganizaNiei NaNiunilor Unite va notifica tuturor statelor
care aparNin
uneia din cele patru categorii menNionate la articolul 48:
a) semnaturile puse pe prezenta convenNie si depunerea instrumentelor de ratific
are sau de
aderare, în conformitate cu articolele 48, 49 si 50;
b) data la care prezenta convenNie va intra în vigoare, în conformitate cu articolul
51.
ART. 53
Originalul prezentei convenNii, ale carei texte englez, chinez, spaniol, francez
si rus au
aceeasi valoare, va fi depus la secretarul general al OrganizaNiei NaNiunilor Un
ite, care va
transmite o copie certificata
conforma
tuturor statelor aparNinînd uneia din cele patru categorii
menNionate la articolul 48.
Drept care plenipotenNiarii mai jos semnaNi, autorizaNi în modul cuvenit de guvern
ele lor
respective, au semnat prezenta convenNie.
Încheiata
la Viena la 18 aprilie 1961.
125
CONVENlIA DE LA VIENA PRIVIND RELAlIILE CONSULARE

Statele parNi la prezenta convenNie,


amintind ca, dintr-o epoca
îndepartata, între popoare s-au stabilit relaNii consulare,
constiente de scopurile si principiile Cartei NaNiunilor Unite privind egalitate
a
suverana
a statelor, menNinerea pacii si a securitaNii internaNionale si dezvoltarea rela
Niilor
amicale între naNiuni,
Ninînd seama de faptul ca
ConferinNa NaNiunilor Unite asupra relaNiilor si imunitaNilor
diplomatice a adoptat ConvenNia de la Viena cu privire la relaNiile diplomatice
care a fost
deschisa
pentru semnare la 18 aprilie 1961,
convinse ca
o convenNie internaNionala
asupra relaNiilor, privilegiilor si imunitaNilor
consulare va contribui, de asemenea, la favorizarea relaNiilor de prietenie între
Nari, indiferent
de diversitatea regimurilor lor constituNionale si sociale,
convinse ca
aceste privilegii si imunitaNi au ca scop nu favorizarea unor persoane, ci
asigurarea îndeplinirii eficiente a funcNiilor lor de catre organele consulare, în n
umele statelor
lor,
afirmînd ca
regulile dreptului internaNional cutumiar vor continua sa
reglementeze
problemele care n-au fost prevazute în mod expres în dispoziNiile prezentei convenNi
i,
au convenit asupra celor ce urmeaza:
ART. 1
DefiniNii
1. În prezenta convenNie, expresiile urmatoare se înNeleg asa cum se precizeaza
mai jos:
a) prin expresia "post consular" se înNelege orice consulat general, consulat, vic
econsulat
sau agenNie consulara;
b) prin expresia "circumscripNie consulara" se înNelege teritoriul atribuit unui p
ost consular
pentru exercitarea funcNiilor consulare;
c) prin expresia "sef de post consular" se înNelege persoana însarcinata
sa
acNioneze în
aceasta
calitate;
d) prin expresia "funcNionar consular" se înNelege orice persoana, inclusiv seful
de post
consular, însarcinat în aceasta
calitate cu exercitarea funcNiilor consulare;
e) prin expresia "angajat consular" se înNelege orice persoana
angajata
în serviciile
administrative sau tehnice ale unui post consular;
126
f) prin expresia "membru al personalului de serviciu" se înNelege orice persoana
afectata
serviciului casnic al unui post consular;
g) prin expresia "membrii postului consular" se înNelege funcNionarii consulari, a
ngajaNii
consulari si membrii personalului de serviciu;
h) prin expresia "membrii personalului consular" se înNelege funcNionarii consular
i, cu
excepNia sefului postului consular, angajaNii consulari si membrii personalului
de serviciu;
i) prin expresia "membru al personalului particular" se înNelege o persoana
folosita
în mod
exclusiv în serviciul particular al unui membru al postului consular;
j) prin expresia "localuri consulare" se înNelege cladirile sau parNile de cladiri
si terenul
aferent care, indiferent în a cui proprietate se afla, sînt folosite exclusiv pentru
postul
consular;
k) expresia "arhive consulare" cuprinde toate hîrtiile documentele, corespondenNa,
carNile,
filmele, benzile de magnetofon si registrele postului consular, precum si materi
alul de cifru,
fisierele si mobilierul destinate sa
le protejeze sisa
le pastreze.
2. Exista
doua
categorii de funcNionari consulari: funcNionari consulari de carierasi
funcNionari consulari onorifici. DispoziNiile capitolului II al prezentei conven
Nii se aplica
posturilor consulare conduse de funcNionari consulari de cariera; dispoziNiile c
apitolului III se
aplica
posturilor consulare conduse de funcNionari consulari onorifici.
3. SituaNia speciala
a membrilor consulatului care sînt cetaNeni sau rezidenNi permanenNi ai
statului de resedinNa
este reglementata
de art. 71 al prezentei convenNii.
CAP. 1
RelaNiile consulare în general
SecNiunea I
Stabilirea si conducerea relaNiilor consulare
ART. 2
Stabilirea relaNiilor consulare
1. Stabilirea relaNiilor consulare între state se face prin consimNamînt reciproc.
2. ConsimNamîntul dat pentru stabilirea de relaNii diplomatice între doua
state implica, daca
nu exista
o indicaNie contrara, consimNamîntul pentru stabilirea de relaNii consulare.
3. Ruperea relaNiilor diplomatice nu atrage dupa
sine ipso facto ruperea relaNiilor consulare.
ART. 3
Exercitarea funcNiilor consulare
127
FuncNiile consulare sînt exercitate de catre posturile consulare. Ele sînt exercitat
e, de
asemenea, de misiunile diplomatice, în conformitate cu prevederile prezentei conve
nNii.
ART. 4
Stabilirea unui post consular
1. Un post consular nu poate fi stabilit pe teritoriul statului de resedinNa
decît cu
consimNamîntul acestui stat.
2. Sediul postului consular, rangul si circumscripNia sa sînt fixate de catre stat
ul trimiNator si
supuse aprobarii statului de resedinNa.
3. Statul trimiNator nu poate aduce modificari ulterioare sediului postului cons
ular, rangului
sau circumscripNiei sale consulare decît cu consimNamîntul statului de resedinNa.
4. ConsimNamîntul statului de resedinNa
se cere, de asemenea, daca
un consulat general sau
un consulat vrea sa
deschida
un viceconsulat sau o agenNie consulara
într-o alta
localitate decît
aceea în care este stabilit el însusi.
5. ConsimNamîntul expres si prealabil al statului de resedinNa
se cere, de asemenea, pentru
deschiderea unui birou, facînd parte dintr-un consulat existent, în afara sediului a
cestuia.
ART. 5
FuncNii consulare
FuncNiile consulare constau în:
a) a proteja în statul de resedinNa
interesele statului trimiNator si ale cetaNenilor sai, persoane
fizice sau juridice, în limitele admise de dreptul internaNional;
b) a favoriza dezvoltarea relaNiilor comerciale, economice, culturale si stiinNi
fice între statul
trimiNator si statul de resedinNa
si a promova în orice alt mod relaNii amicale între ele în cadrul
dispoziNiilor prezentei convenNii;
c) a se informa, prin toate mijloacele licite, despre condiNiile si evoluNia vie
Nii comerciale,
economice, culturale si stiinNifice a statului de resedinNa, a face rapoarte în ac
easta
privinNa
catre guvernul statului trimiNator si a da informaNii persoanelor interesate;
d) a elibera pasapoarte si documente de calatorie cetaNenilor statului trimiNato
r, precum si
vize si alte documente corespunzatoare persoanelor care doresc sa
mearga
în statul trimiNator:
e) a acorda ajutor si asistenNa
cetaNenilor, persoane fizice si juridice, ai statului trimiNator:
f) a acNiona în calitate de notar si de ofiNer de stare civilasi a exercita funcNi
i similare, ca si
unele funcNii de ordin administrativ, în masura în care legile si regulamentele stat
ului de
resedinNa
nu se opun la aceasta;
g) a apara interesele cetaNenilor statului trimiNator, persoane fizice sau jurid
ice, în
succesiunile de pe teritoriul statului de resedinNa, în conformitate cu legile si
regulamentele
statului de resedinNa;
128
h) a apara, în limitele fixate de legile si regulamentele statului de resedinNa, i
nteresele
minorilor si incapabililor, cetaNeni ai statului trimiNator, mai ales atunci cînd
este ceruta
instituirea unei tutele sau curatele cu privire la ei:
i) sub rezerva practicilor si procedurilor în vigoare în statul de resedinNa, a repr
ezenta pe
cetaNenii statului trimiNator sau a lua masuri în scopul asigurarii reprezentarii
lor adecvate în
faNa tribunalelor sau a altor autoritaNi ale statului de resedinNa
pentru a cere, în conformitate cu
legile si regulamentele statului de resedinNa, adoptarea de masuri provizorii în v
ederea apararii
drepturilor si intereselor acestor cetaNeni atunci cînd datorita
absenNei lor sau din orice alta
cauza, ei nu-si pot apara în timp util drepturile si interesele;
j) a transmite acte judiciare si extrajudiciare sau a efectua comisii rogatorii în
conformitate
cu acordurile internaNionale în vigoare sau, în lipsa unor asemenea acorduri în orice
mod
compatibil cu legile si regulamentele statului de resedinNa;
k) a exercita drepturile de control si de inspecNie prevazute de legile si regul
amentele
statului trimiNator asupra navelor maritime si a navelor fluviale avînd naNionalit
atea statului
trimiNator si asupra aeronavelor înmatriculate în acest stat, ca si asupra echipajel
or lor;
l) a acorda asistenNa
navelor si aeronavelor menNionate în alineatul k din prezentul articol,
precum si echipajelor lor, a primi declaraNiile asupra curselor acestor nave, a
examina si a viza
documentele de bord si, fara
a prejudicia prerogativele autoritaNilor statului de resedinNa,a
face anchete privind incidentele survenite în cursul calatoriei si a reglementa, în
masura în
care legile si regulamentele statului trimiNator autoriza
aceasta, divergenNele de orice natura
între capitan, ofiNeri si marinari;
m) a exercita orice alte funcNii încredinNate unui post consular de catre statul t
rimiNator, care
nu sînt interzise de legile si regulamentele statului de resedinNa
sau la care statul de resedinNa
nu se opune, sau care sînt menNionate în acordurile internaNionale în vigoare între stat
ul
trimiNator si statul de resedinNa.
ART. 6
Exercitarea funcNiilor consulare în afara circumscripNiei consulare
În împrejurari speciale, un funcNionar consular poate, cu consimNamîntul statului de
resedinNa,sa-si exercite funcNiile în afara circumscripNiei sale consulare.
ART. 7
Exercitarea funcNiilor consulare într-un stat terN

Statul trimiNator poate, dupa


notificarea catre statele interesate si afara
de cazul cînd unul
dintre ele se opune în mod expres la aceasta, sa
însarcineze un post consular stabilit într-un
stat sa-si asume exercitarea de funcNii consulare într-un alt stat.
129
ART. 8
Exercitarea de funcNii consulare în numele unui stat terN

Dupa
notificarea corespunzatoare catre statul de resedinNa
si afara
de cazul cînd acesta se
opune, un post consular al statului trimiNator poate exercita funcNii consulare în
statul de
resedinNa
în numele unui stat terN.
ART. 9
Clasele sefilor de post consular
1. Sefii de post consular se împart în patru clase, si anume:
a) consuli generali;
b) consuli;
c) viceconsuli;
d) agenNi consulari.
2. Paragraful 1 al prezentului articol nu limiteaza
cu nimic dreptul oricareia din parNile
contractante de a fixa denumirea funcNionarilor consulari care nu sînt sefi de pos
t consular.
ART. 10
Numirea si admiterea sefilor de post consular
1. Sefii de post consular sînt numiNi de statul trimiNator si sînt admisi pentru exe
rcitarea
funcNiilor lor de catre statul de resedinNa.
2. Sub rezerva dispoziNiilor prezentei convenNii, modalitaNile de numire si de a
dmitere a
sefului de post consular sînt fixate prin legile, regulamentele si uzanNele statul
ui trimiNator si
respectiv ale statului de resedinNa.
ART. 11
Patenta consulara
sau notificarea numirii

1. Seful de post consular primeste de la statul trimiNator un document, sub form


a
de patenta
sau un act similar, întocmit pentru fiecare numire, atestînd calitatea sa si indicînd,
ca regula
generala, numele si prenumele sau, categoria si clasa sa, circumscripNia consula
rasi sediul
postului consular.
2. Statul trimiNator transmite patenta sau actul similar, pe cale diplomatica
sau pe orice alta
cale potrivita, guvernului statului pe teritoriul caruia seful de post consular
trebuie sa-si
exercite funcNiile.
3. Daca
statul de resedinNa
este de acord, statul trimiNator poate înlocui patenta sau actul
similar printr-o notificare cuprinzînd indicaNiile prevazute în paragraful 1 din pre
zentul articol.
130
ART. 12
Exequaturul

1. Seful de post consular este admis sa-si exercite funcNiile printr-o autorizaN
ie a statului de
resedinNa
denumita
exequatur, oricare ar fi forma acestei autorizaNii.
2 Statul care refuza
sa
elibereze un exequatur nu este obligat sa
comunice statului trimiNator
motivele refuzului sau.
3 Sub rezerva prevederilor articolelor 13 si 15, seful de post consular nu poate
intra în
funcNie înainte de a fi primit exequaturul.
ART. 13
Admiterea provizorie a sefilor de post consular
În timpul cît asteapta
eliberarea exequaturului, seful de post consular poate fi admis în mod
provizoriu sa
exercite funcNiile sale. În acest caz, dispoziNiile prezentei convenNii sînt
aplicabile.
ART. 14
Notificarea catre autoritaNile circumscripNiei consulare
De îndata
ce seful de post consular a fost admis, chiar cu titlu provizoriu, sa-si exercit
e
funcNiile, statul de resedinNa
este obligat sa
informeze imediat autoritaNile competente ale
circumscripNiei consulare. El este, de asemenea, obligat sa
vegheze ca sa
fie luate masurile
necesare pentru ca seful de post consular sa
poata
sa
se achite de obligaNiile misiunii sale sisa
beneficieze de tratamentul prevazut de dispoziNiile prezentei convenNii.
ART. 15
Exercitarea cu titlu temporar a funcNiilor sefului de post consular

1. Dacaseful de post consular este împiedicat sa-si exercite funcNiile sau daca
postul sau
este vacant, un gerant interimar poate acNiona cu titlu provizoriu ca sef de pos
t consular.
2. Numele si prenumele gerantului interimar sînt notificate fie de catre misiunea
diplomatica
a statului trimiNator, fie, în lipsa unei misiuni diplomatice a acestui stat în stat
ul de
resedinNa, de catre seful de post consular, fie, în cazul cînd acesta este împiedicat
sa
o faca, de
catre autoritatea competenta
a statului trimiNator, ministerului afacerilor externe al statului de
resedinNa
sau autoritaNii desemnate de acest minister. De regula, aceasta
notificare trebuie sa
fie facuta
în prealabil. Statul de resedinNa
poate condiNiona de consimNamîntul sau admiterea
ca gerant interimar a unei persoane care nu este nici agent diplomatic, nici fun
cNionar consular
al statului trimiNator în statul de resedinNa.
3. AutoritaNile competente ale statului de resedinNa
trebuie sa
acorde asistenNa
si protecNie
gerantului interimar. În timpul activitaNii sale, dispoziNiile prezentei convenNii
îi sînt aplicabile
în aceeasimasura
ca si sefului de post consular în cauza. Totusi, statul de resedinNa
nu este
131
obligat sa
acorde unui gerant interimar înlesnirile, privilegiile si imunitaNile de care sefu
l de
post consular se bucura
numai în baza unor condiNii pe care gerantul interimar nu le
îndeplineste.
4. Atunci cînd un membru al personalului diplomatic al reprezentanNei diplomatice
a
statului trimiNator în statul de resedinNa
este numit gerant interimar de catre statul trimiNator în
condiNiile prevazute în paragraful 1 al prezentului articol, el continua
sa
se bucure de
privilegiile si imunitaNile diplomatice, daca
statul de resedinNa
nu se opune la aceasta.
ART. 16
Precaderea între sefii de post consular

1. Ordinea de precadere a sefilor de post consular din fiecare clasa


este determinata
de data
acordarii exequaturului.
2. Totusi, în cazul în care seful de post consular, înainte de a obNine exequaturul, e
ste admis
cu titlu provizoriu sa
exercite funcNiile sale, data acestei admiteri determina
ordinea de
precadere; aceasta
ordine este menNinutasi dupa
acordarea exequaturului.
3. Ordinea de precadere între doi sau mai mulNi sefi de post consular care au obNi
nut
exequaturul sau admiterea provizorie la aceeasi data
este determinata
de data la care patenta
lor sau actul similar a fost prezentat sau la care notificarea prevazuta
la paragraful 3 al art. 11
a fost facuta
statului de resedinNa.
4. GeranNii interimari se situeaza
ca ordine de precadere dupa
toNi sefii de post consular.
Între ei ordinea de precadere este determinata
de datele la care si-au luat funcNiile de geranNi
interimari si care au fost indicate în notificarile facute în conformitate cu paragr
aful 2 al art.
15.
5. FuncNionarii consulari onorifici, sefi de post consular, se situeaza
ca ordine de precadere
în fiecare clasa
dupasefii de post consular de cariera, în ordinea si dupa
regulile stabilite în
paragrafele precedente.
6. Sefii de post consular au precadere asupra funcNionarilor consulari care nu a
u aceasta
calitate.
ART. 17
Îndeplinirea de acte diplomatice de catre funcNionarii consulari
1. Într-un stat în care statul trimiNator nu are misiune diplomaticasi nu este repre
zentat prin
misiunea diplomatica
a unui stat terN, un funcNionar consular poate, cu consimNamîntul statului
de resedinNa
sifara
ca statutul sau consular sa
fie afectat prin aceasta, sa
fie însarcinat sa
îndeplineasca
acte diplomatice. Îndeplinirea acestor acte de catre un funcNionar consular nu-i
confera
nici un drept la privilegiile si imunitaNile diplomatice.
132
2. Un funcNionar consular poate, dupa
notificarea catre statul de resedinNa,sa
fie însarcinat
sa
reprezinte statul trimiNator pe lînga
orice organizaNie interguvernamentala. AcNionînd în
aceasta
calitate, el are dreptul la toate privilegiile si imunitaNile acordate prin drep
tul
internaNional cutumiar sau prin acorduri internaNionale unui reprezentant pe lînga
o organizaNie
interguvernamentala; totusi, în ceea ce priveste orice funcNie consulara
exercitata
de el, nu are
dreptul la o imunitate de jurisdicNie mai larga
decît aceea de care beneficiaza
un funcNionar
consular în baza prezentei convenNii.
ART. 18
Numirea aceleiasi persoane ca funcNionar consular de catre doua
sau mai multe state
Doua
sau mai multe state pot, cu consimNamîntul statului de resedinNa,sa
numeasca
aceeasi
persoana
în calitate de funcNionar consular în acest stat.
ART. 19
Numirea membrilor personalului consular
1. Sub rezerva dispoziNiilor articolelor 20, 22 si 23, statul trimiNator poate n
umi conform
voinNei sale pe membrii personalului consular.
2. Statul trimiNator notifica
cu suficient timp înainte statului de resedinNa
numele si
prenumele, categoria si clasa tuturor funcNionarilor consulari, alNii decît seful
de post consular
pentru ca statul de resedinNa
sa
poata
exercita, daca
doreste, drepturile pe care i le confera
paragraful 3 al art. 23.
3. Statul trimiNator poate, daca
legile si regulamentele sale o cer, sa
solicite statului de
resedinNa
sa
acorde exequatur unui funcNionar consular care nu este sef de post consular.
4. Statul de resedinNa
poate, daca
legile si regulamentele sale o cer, sa
acorde exequatur
unui funcNionar consular care nu este sef de post consular.
ART. 20
Efectivul personalului consular
În lipsa unui acord explicit asupra efectivului personalului postului consular, st
atul de
resedinNa
poate cere ca acest efectiv sa
fie menNinut în limitele considerate de el ca fiind
rezonabile si normale, avînd în vedere circumstanNele si condiNiile din circumscripN
ia
consularasi nevoile postului consular în cauza.
ART. 21
Precaderea între funcNionarii consulari ai unui post consular
Ordinea de precadere între funcNionarii consulari ai unui post consular si orice s
chimbari
care îi sînt aduse sînt notificate de misiunea diplomatica
a statului trimiNator sau, în lipsa unei
asemenea misiuni în statul de resedinNa, de catre seful postului consular minister
ului afacerilor
externe al statului de resedinNa
sau autoritaNii desemnate de acest minister.
133
ART. 22
NaNionalitatea funcNionarilor consulari
1. FuncNionarii consulari trebuie sa
aiba
în principiu naNionalitatea statului trimiNator.
2. FuncNionarii consulari nu pot fi alesi dintre cetaNenii statului de resedinNa
decît cu
consimNamîntul expres al acestui stat care poate oricînd sa-l retraga.
3. Statul de resedinNa
îsi poate rezerva acelasi drept în ceea ce priveste cetaNenii unui stat
terN
care nu sînt totodatasi cetaNeni ai statului trimiNator.
ART. 23
Persoana declarata
non grata
1. Statul de resedinNa
poate în orice moment sa
informeze statul trimiNator ca
un funcNionar
consular este persona non grata sau ca
orice alt membru al personalului consular nu este
acceptabil. În acest caz, statul trimiNator va rechema persoana în cauza
sau va pune capat
funcNiilor sale în cadrul acestui post consular, dupa
caz.
2. Daca
statul trimiNator refuza
sa
îndeplineasca
sau nu îndeplineste într-un termen
rezonabil obligaNiile care îi revin conform paragrafului 1 al prezentului articol,
statul de
resedinNa
poate, dupa
caz, sa
retraga
exequaturul persoanei în cauza
sau sa
înceteze de a o
considera ca membru al personalului consular.
3. O persoana
numita
membru al unui post consular poate fi declarata
inacceptabila
înainte
de a ajunge pe teritoriul statului de resedinNa, sau, daca
se gaseste deja acolo, înainte de a intra
în funcNie la postul consular. Statul trimiNator trebuie, în acest caz, sa
retraga
numirea.
4. În cazurile menNionate la paragrafele 1 si 3 din prezentul articol, statul de r
esedinNa
nu
este obligat sa
comunice statului trimiNator motivele hotarîrii sale.
ART. 24
Notificarea catre statul de resedinNa
a numirilor, sosirilor si plecarilor
1. Sînt notificate ministerului afacerilor externe al statului de resedinNa
sau autoritaNii
desemnate de acest minister:
a) numirea membrilor postului consular, sosirea lor dupa
numire la postul consular,
plecarea lor definitiva
sau încetarea funcNiilor lor, precum si orice alte schimbari referitoare la
statutul lor care pot sa
se produca
în cursul serviciului lor la postul consular;
b) sosirea si plecarea definitiva
a unei persoane din familia unui membru al postului
consular care locuieste împreuna
cu el si, daca
este cazul, faptul ca
o persoana
devine sau
înceteaza
de a mai fi membru al familiei;
c) sosirea si plecarea definitiva
a membrilor personalului particular si, daca
este cazul,
încetarea serviciului lor în aceasta
calitate;
134
d) angajarea si concedierea persoanelor care îsi au resedinNa în statul de resedinNa
ca
membri ai postului consular sau ca membri ai personalului particular care au dre
ptul la
privilegii si imunitaNi.
2. Cînd este posibil, sosirea si plecarea definitiva
trebuie de asemenea sa
faca
obiectul unei
notificari prealabile.
SecNiunea a II-a
Încetarea funcNiilor consulare
ART. 25
Încetarea funcNiilor unui membru al unui post consular
FuncNiile unui membru al unui post consular înceteaza
îndeosebi prin:
a) notificarea de catre statul trimiNator catre statul de resedinNa
despre faptul ca
funcNiile lui
au încetat;
b) retragerea exequaturului;
c) notificarea statului de resedinNa
catre statul trimiNator despre faptul ca
el a încetat sa
mai
considere persoana în cauza
ca membru al personalului consular.
ART. 26
Plecarea de pe teritoriul statului de resedinNa

Statul de resedinNa
trebuie, chiar în caz de conflict armat, sa
acorde membrilor personalului
particular, care nu sînt cetaNeni ai statului de resedinNa, precum si membrilor fa
miliilor lor care
locuiesc cu ei, indiferent de naNionalitatea lor, timpul si înlesnirile necesare p
entru a-si pregati
plecarea si pentru a parasi teritoriul acestui stat într-un termen cît mai scurt pos
ibil dupa
încetarea funcNiilor lor. El trebuie mai ales, daca
este necesar, sa
puna
la dispoziNia lor
mijloacele de transport necesare pentru ei însisi si pentru bunurile lor, cu excep
Nia bunurilor
dobîndite în statul de resedinNa
al caror export este interzis în momentul plecarii.
ART. 27
ProtecNia localurilor si arhivelor consulare si a intereselor statului trimiNato
r în circumstanNe
excepNionale
1. În cazul ruperii relaNiilor consulare între doua
state:
a) statul de resedinNa
este obligat, chiar în caz de conflict armat, sa
respecte sisa
protejeze
localurile consulare, ca si bunurile postului si arhivele consulare;
b) statul trimiNator poate încredinNa paza localurilor consulare, ca si a bunurilo
r care se
gasesc în ele si a arhivelor consulare, unui terN
acceptabil pentru statul de resedinNa;
c) statul trimiNator poate încredinNa protecNia intereselor sale si a celor ale ce
taNenilor sai
unui stat terN
acceptabil pentru statul de resedinNa.
135
2. În caz de închidere temporara
sau definitiva
a unui post consular, sînt aplicabile
prevederile alineatului a din paragraful 1 al prezentului articol. În afara
de aceasta:
a) daca
statul trimiNator nu este reprezentat în statul de resedinNa
printr-o misiune
diplomatica, dar are un alt post consular pe teritoriul statului de resedinNa, a
cest post consular
poate fi însarcinat cu paza localurilor postului consular care a fost închis, a bunu
rilor care se
gasesc acolo si a arhivelor consulare, precum si, cu consimNamîntul statului de re
sedinNa, cu
exercitarea funcNiilor consulare în circumscripNia acestui post consular; sau
b) daca
statul trimiNator nu are în statul de resedinNa
misiune diplomaticasi nici un alt post
consular, sînt aplicabile prevederile alineatelor b si c din paragraful 1 al preze
ntului articol.
CAP. 2
Înlesniri, privilegii si imunitaNi privind posturile consulare, funcNionarii consu
lari de cariera
si alNi membri ai unui post consular
SecNiunea I
Înlesniri, privilegii si imunitaNi privind postul consular
ART. 28
Înlesniri acordate postului consular pentru activitatea sa
Statul de resedinNa
acorda
orice înlesniri pentru îndeplinirea funcNiilor postului consular.
ART. 29
Folosirea drapelului si a stemei naNionale
1. Statul trimiNator are dreptul de a folosi drapelul sau naNional si scutul cu
stema sa de stat
în statul de resedinNa, conform prevederilor prezentului articol.
2. Drapelul naNional al statului trimiNator poate fi arborat, iar scutul cu stem
a de stat poate fi
asezat pe cladirea ocupata
de catre postul consular si pe poarta sa de intrare, precum si pe
resedinNa sefului postului consular si pe mijloacele sale de transport, atunci cîn
d acestea sînt
folosite în interes de serviciu.
3. În exercitarea dreptului acordat prin prezentul articol se va Nine seama de leg
ile,
regulamentele si uzanNele statului de resedinNa.
ART. 30
Localurile
1. Statul de resedinNa
trebuie fie sa
faciliteze dobîndirea pe teritoriul sau, în cadrul legilor si
regulamentelor sale, de catre statul trimiNator, a localurilor necesare postului
consular, fie sa
ajute statul trimiNator sa-si procure localuri în alt mod.
136
2. El trebuie, de asemenea, daca
acest lucru este necesar, sa
ajute postul consular sa
obNina
locuinNe convenabile pentru membrii sai.
ART. 31
Inviolabilitatea localurilor consulare
1. Localurile consulare sînt inviolabile în masura prevazuta
în prezentul articol.
2. AutoritaNile statului de resedinNa
nu pot patrunde în partea localurilor consulare pe care
postul consular o foloseste exclusiv pentru nevoile muncii sale, decît cu consimNa
mîntul
sefului postului consular, al persoanei desemnate de acesta sau al sefului misiu
nii diplomatice
a statului trimiNator. Totusi, consimNamîntul sefului postului consular poate fi c
onsiderat ca
obNinut în caz de incendiu sau de alt sinistru care cere masuri de protecNie imedi
ata.
3. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 din prezentul articol, statul de rese
dinNa
are
obligaNia speciala
de a lua orice masuri necesare pentru a împiedica violarea sau deteriorarea
localurilor consulare si pentru a împiedica tulburarea linistii postului consular
sau atingerea
demnitaNii sale.
4. Localurile consulare, mobilierul lor si bunurile postului consular, ca si mij
loacele sale de
transport, nu pot face obiectul vreunei forme de rechiziNie în scopuri de aparare
naNionala
sau
de utilitate publica. În cazul cînd o expropriere ar fi necesara
în aceste scopuri, vor fi luate
toate masurile corespunzatoare pentru a evita împiedicarea exercitarii funcNiilor
consulare, si
statului trimiNator îi va fivarsata
o indemnizaNie prompta, adecvatasi efectiva.
ART. 32
Scutirea fiscala
a localurilor consulare

1. Localurile consulare si resedinNa sefului postului consular de cariera, asupr


a carora statul
trimiNator sau orice persoana
acNionînd în numele acestui stat este proprietar sau locatar, sînt
scutite de orice impozite si taxe de orice fel, naNionale, regionale sau comunal
e, cu excepNia
taxelor percepute ca remunerare pentru servicii special prestate.
2. Scutirea fiscala
prevazuta
în paragraful 1 al prezentului articol nu se aplica
acestor
impozite si taxe cînd, dupa
legile si regulamentele statului de resedinNa, ele cad în sarcina
persoanei care a contractat cu statul trimiNator sau cu persoane care acNioneaza
în numele
acestui stat.
ART. 33
Inviolabilitatea arhivelor si documentelor consulare
Arhivele si documentele consulare sînt inviolabile în orice moment si în orice loc s-a
r gasi.
137
ART. 34
Libertatea de deplasare
Sub rezerva legilor si a regulamentelor referitoare la zonele în care accesul este
interzis sau
reglementat din motive de securitate naNionala, statul de resedinNa
asigura
tuturor membrilor
postului consular libertatea de deplasare si de circulaNie pe teritoriul sau.
ART. 35
Libertatea de comunicare
1. Statul de resedinNa
permite si protejeaza
libera comunicare a postului consular pentru
orice scopuri oficiale. Comunicînd cu guvernul, cu misiunile diplomatice si cu cel
elalte
posturi consulare ale statului trimiNator, oriunde s-ar gasi ele, postul consula
r poate folosi toate
mijloacele potrivite, inclusiv curierii diplomatici sau consulari, valiza diplom
atica
sau
consularasi mesajele în cod sau cifrate. Totusi, postul consular nu poate instala
si utiliza un
post de radioemisie decît cu asentimentul statului de resedinNa.
2. CorespondenNa oficiala
a postului consular este inviolabila. Prin expresia "corespondenNa
oficiala" se înNelege întreaga corespondenNa
referitoare la postul consular si la funcNiile sale.
3. Valiza consulara
nu trebuie sa
fie nici deschisasi nici reNinuta. Totusi, daca
autoritaNile
competente ale statului de resedinNa
au motive serioase sa
creada
ca
valiza conNine alte obiecte
decît corespondenNa, documentele si obiectele vizate în paragraful 4 din prezentul a
rticol, ele
pot cere ca valiza sa
fie deschisa
în prezenNa lor de catre un reprezentant autorizat al statului
trimiNator. Daca
autoritaNile statului trimiNator refuza
sa
satisfaca
cererea, valiza este înapoiata
la locul de origine.
4. Coletele care constituie valiza consulara
trebuie sa
poarte semne exterioare vizibile ale
caracterului lor si nu pot conNine decît corespondenNa
oficialasi documente sau obiecte
destinate exclusiv pentru folosinNa
oficiala.
5. Curierul consular trebuie sa
poarte un document oficial în care sa
se ateste calitatea sa si
sa
se precizeze numarul de colete care constituie valiza consulara. Afara
de cazul cînd statul
de resedinNa
consimte la aceasta, el nu trebuie sa
fie nici cetaNean al statului de resedinNa, nici,
cu excepNia cînd el este cetaNean al statului trimiNator, o persoana
cu resedinNa permanenta
în
statul de resedinNa. În exercitarea funcNiilor sale, acest curier este protejat de
catre statul de
resedinNa. El se bucura
de inviolabilitatea persoanei sale si nu poate fi supus nici unei forme
de arest sau de detenNiune.
6. Statul trimiNator, misiunile sale diplomatice si posturile sale consulare pot
desemna
curieri consulari ad-hoc. În acest caz, prevederile paragrafului 5 din prezentul a
rticol sînt de
asemenea aplicabile, sub rezerva ca
imunitaNile care sînt menNionate în el vor înceta sa
se
138
aplice din momentul în care curierul va fi remis destinatarului valiza consulara
pe care o are
în grija.
7. Valiza consulara
poate fi încredinNata
comandantului unei nave sau al unui avion
comercial care trebuie sa
soseasca
într-un punct de intrare autorizat. Acest comandant trebuie
sa
poarte un document oficial indicînd numarul de colete care constituie valiza, dar
el nu este
considerat curier consular. Printr-un aranjament cu autoritaNile locale competen
te, postul
consular poate trimite pe unul din membrii saisa
ia valiza, în mod direct si liber, de la
comandantul navei sau al avionului.
ART. 36
Comunicarea cu cetaNenii statului trimiNator

1. Pentru ca exercitarea funcNiilor consulare cu privire la cetaNenii statului t


rimiNator sa
fie
usurata:
a) funcNionarii consulari trebuie sa
aiba
libertatea de a comunica cu cetaNenii statului
trimiNator si de a avea acces la acestia. CetaNenii statului trimiNator trebuie
sa
aiba
aceeasi
libertate de a comunica cu funcNionarii consulari si de a avea acces la ei;
b) autoritaNile competente ale statului de resedinNa
trebuie sa
avertizeze fara
întîrziere postul
consular al statului trimiNator atunci cînd, în circumscripNia sa consulara, un ceta
Nean al acestui
stat este arestat, încarcerat sau pus în stare de detenNiune preventiva
sau reNinut în orice alta
forma
de detenNiune, daca
cetaNeanul în cauza
cere aceasta. Orice comunicare adresata
postului consular de catre persoana arestata, încarcerata
sau pusa
în stare de detenNiune
preventiva
sau reNinuta
în orice alta
forma
de detenNiune, trebuie, de asemenea, transmisa
fara
întîrziere de catre aceste autoritaNi. Acestea trebuie sa
informeze fara
întîrziere persoana în
cauza
despre drepturile care îi revin în baza prezentului alineat;
c) funcNionarii consulari au dreptul de a vizita pe un cetaNean al statului trim
iNator care este
încarcerat, în stare de detenNiune preventiva
sau reNinut în orice alta
forma
de detenNiune, de a
se întreNine si de a purta corespondenNa
cu el, precum si de a lua masuri pentru asigurarea
reprezentarii lui în justiNie. De asemenea, ei au dreptul de a vizita pe un cetaNe
an al statului
trimiNator care se afla
încarcerat sau deNinut în circumscripNia lor în executarea unei hotarîri
judecatoresti. Cu toate acestea, funcNionarii consulari trebuie sa
se abNina
de a interveni în
favoarea unui cetaNean încarcerat sau aflat în stare de detenNiune preventiva
sau reNinut în orice
alta
forma
de detenNiune, daca
cetaNeanul în cauza
se opune în mod expres la aceasta.
2. Drepturile la care se refera
paragraful 1 al prezentului articol trebuie sa
fie exercitate în
conformitate cu legile si regulamentele statului de resedinNa, cu rezerva totusi
ca
aceste legi si
regulamente trebuie sa
permita
deplina realizare a scopurilor pentru care sînt destinate
drepturile acordate în baza prezentului articol.
139
ART. 37
InformaNii în caz de deces, tutela
sau curatela, de naufragiu si accident aerian
Daca
autoritaNile competente ale statului de resedinNa
deNin informaNiile corespunzatoare, ele
sînt obligate:
a) sa
informeze fara
întîrziere, în caz de deces al unui cetaNean al statului trimiNator, postul
consular în circumscripNia caruia a avut loc decesul:
b) sa
notifice fara
întîrziere postului consular competent toate cazurile în care numirea unui
tutore sau curator apare a fi în interesul unui cetaNean minor sau incapabil al st
atului
trimiNator. Totusi, acordarea acestei informaNii nu trebuie sa
prejudicieze aplicarea legilor si
regulamentelor statului de resedinNa
în ce priveste numirea acestui tutore sau curator:
c) daca
o nava
avînd naNionalitatea statului trimiNator naufragiaza
sau esueaza
în marea
teritoriala
sau în apele interioare ale statului de resedinNa
sau daca
un avion înmatriculat în
statul trimiNator sufera
un accident pe teritoriul statului de resedinNa,sa
informeze fara
întîrziere postul consular cel mai apropiat de locul unde s-a produs accidentul.
ART. 38
Comunicarea cu autoritaNile statului de resedinNa

1. În exercitarea funcNiilor lor, funcNionarii consulari pot sa


se adreseze:
a) autoritaNilor locale competente ale circumscripNiei lor consulare;
b) autoritaNilor centrale competente ale statului de resedinNa
dacasi în masura în care acest
lucru este admis de legile, regulamentele si uzanNele statului de resedinNa
sau de acordurile
internaNionale respective.
ART. 39
Drepturi si taxe consulare
1. Postul consular poate percepe pe teritoriul statului de resedinNa
drepturile si taxele pe
care legile si regulamentele statului trimiNator le prevad pentru actele consula
re.
2. Sumele percepute cu titlu de drepturi si taxe prevazute în paragraful 1 al prez
entului
articol si chitanNele aferente lor sînt exonerate de orice impozite si taxe în statu
l de resedinNa.
SecNiunea a II-a
FacilitaNi, privilegii si imunitaNi privind funcNionarii consulari de carierasi
ceilalNi membri
ai postului consular
ART. 40
ProtecNia funcNionarilor consulari
140
Statul de resedinNa
va trata pe funcNionarii consulari cu respectul cuvenit si va lua toate
masurile necesare pentru a împiedica orice atingere adusa
persoanei, libertaNii si demnitaNii
lor.
ART. 41
Inviolabilitatea personala
a funcNionarilor consulari
1. FuncNionarii consulari nu pot fi pusi în stare de arest sau de detenNiune preve
ntiva
decît în
caz de crima
gravasi în urma unei hotarîri a autoritaNilor judiciare competente.
2. Cu excepNia cazului prevazut în paragraful 1 al prezentului articol, funcNionar
ii consulari
nu pot fi încarceraNi sau supusi vreunei alte forme de limitare a libertaNii lor p
ersonale, decît în
executarea unei hotarîri judecatoresti definitive.
3. Cînd o procedura
penala
este angajata
împotriva unui funcNionar consular, acesta este
obligat sa
se prezinte în faNa autoritaNilor competente. Totusi, procedura trebuie sa
fie condusa
cu menajamentele care se cuvin funcNionarului consular în virtutea poziNiei sale o
ficiale si, cu
excepNia cazului prevazut în paragraful 1 al prezentului articol, în asemenea mod încît
ea sa
stînjeneasca
cît mai puNin posibil exercitarea funcNiilor consulare. Atunci cînd, în împrejurarile
menNionate în paragraful 1 din prezentul articol, a devenit necesar ca funcNionaru
l consular sa
fie pus în stare de detenNiune preventiva, procedura îndreptata
împotriva lui trebuie sa
fie
deschisa
în termenul cel mai scurt.
ART. 42
Notificarea cazurilor de arestare, detenNiune sau de urmarire
În caz de arestare, detenNiune preventiva
a unui membru al personalului consular sau de
urmarire penala
angajata
împotriva lui, statul de resedinNa
este obligat sa
previna
neîntîrziat pe
seful de post consular. Daca
acesta din urma
este el însusi vizat de una din aceste masuri,
statul de resedinNa
trebuie sa
informeze despre acest lucru statul trimiNator, pe cale
diplomatica.
ART. 43
Imunitatea de jurisdicNie

1. FuncNionarii consulari si angajaNii consulari nu pot fi chemaNi în faNa autorit


aNilor
judiciare si administrative ale statului de resedinNa
pentru actele savârsite în exercitarea
funcNiilor consulare.
2. Totusi, prevederile paragrafului 1 din prezentul articol nu se aplica
în caz de acNiune
civila:
a) care rezulta
din încheierea unui contract de catre un consular sau un angajat consular, pe
care acesta nu l-a încheiat în mod expres sau implicit în calitatea sa de mandatar al
statului
trimiNator; sau
141
b) intentata
de un terN
pentru o paguba
rezultând dintr-un accident cauzat în statul de
resedinNa
de un vehicul, o nava
sau de o aeronava.
ART. 44
ObligaNia de a depune ca martor
1. Membrii postului consular pot fi chemaNisa
depuna
ca martori în cursul procedurilor
judiciare si administrative. AngajaNii consulari si membrii personalului de serv
iciu nu trebuie
sa
refuze sa
depuna
ca martori, cu excepNia cazurilor menNionate în paragraful 3 al prezentului
articol. Daca
un funcNionar refuza
sa
depuna
ca martor, nici o masura
coercitiva
sau alta
sancNiune nu i se poate aplica.
2. Autoritatea care solicita
marturia trebuie sa
evite a împiedica un funcNionar consular în
îndeplinirea funcNiilor sale. El poate sa
obNina
marturia lui la resedinNa lui sau la postul
consular, sau sa
accepte o declaraNie scrisa
din partea sa ori de cîte ori acest lucru este posibil.
3. Membrii postului consular nu sînt obligaNisa
depuna
marturie asupra faptelor care au
legatura
cu exercitarea funcNiilor lor sisa
prezinte corespondenNa si documentele oficiale
referitoare la acestea. Ei au, de asemenea, dreptul de a refuza sa
depuna
marturie în calitate de
experNi asupra legislaNiei statului trimiNator.
ART. 45
RenunNarea la privilegii si imunitaNi

1. Statul trimiNator poate renunNa la privilegiile si imunitaNile unui membru al


postului
consular, prevazute în articolele 41, 43 si 44.
2. RenunNarea trebuie sa
fie întotdeauna expresa, sub rezerva dispoziNiilor paragrafului 3 din
prezentul articol si trebuie sa
fie comunicata
în scris statului de resedinNa.
3. Daca
un funcNionar consular sau un angajat consular angajeaza
o procedura
într-o
materie în care ar beneficia de imunitatea de jurisdicNie în virtutea art. 43, el nu
poate invoca
imunitatea de jurisdicNie faNa
de nici o cerere reconvenNionala
legata
direct de cererea
principala.
4. RenunNarea la imunitatea de jurisdicNie pentru o acNiune civila
sau administrativa
nu
poate fi socotita
ca
implica
renunNarea la imunitate în ceea ce priveste masurile de executare a
hotarîrii, pentru care este necesara
o renunNare distincta.
ART. 46
Scutirea de înmatriculare a strainilor si de permise de sedere

1. FuncNionarii consulari si angajaNii consulari, precum si membrii familiei lor


care locuiesc
împreuna
cu ei, sînt scutiNi de toate obligaNiile prevazute de legile si regulamentele stat
ului de
resedinNa
în materie de înmatriculare a strainilor si de permise de sedere.
142
2. Totusi, dispoziNiile paragrafului 1 din prezentul articol nu se aplica
nici funcNionarului
consular care nu este angajat permanent al statului trimiNator sau care exercita
o activitate
particulara
cu caracter lucrativ în statul de resedinNa, nici unui membru al familiei sale.
ART. 47
Scutirea de permise de munca

1. Membrii postului consular sînt scutiNi, în ce priveste serviciile aduse statului


trimiNator,
de obligaNiile pe care legile si regulamentele statului de resedinNa
referitoare la folosirea mîinii
de lucru straine le impun în materie de permise de munca.
2. Membrii personalului particular al funcNionarilor consulari si angajaNilor co
nsulari sînt
scutiNi de obligaNiile menNionate la paragraful 1 din prezentul articol, daca
ei nu exercita
nici o
alta
ocupaNie particulara
cu caracter lucrativ în statul de resedinNa.
ART. 48
Scutirea de regimul de securitate sociala

1. Sub rezerva dispoziNiilor paragrafului 3 din prezentul articol membrii postul


ui consular si
membrii familiei lor care locuiesc împreuna
cu ei sînt scutiNi, în ceea ce priveste serviciile
aduse statului trimiNator, de dispoziNiile de securitate sociala
care pot fi în vigoare în statul de
resedinNa.
2. Scutirea prevazuta
la paragraful 1 al prezentului articol se aplicasi membrilor
personalului particular care sînt în serviciul exclusiv al membrilor postului consul
ar, cu
condiNia:
a) ca ei sa
nu fie cetaNeni ai statului de resedinNa
sau sa
nu-si aiba
resedinNa permanenta
în
acest stat; si
b) ca ei sa
fie supusi dispoziNiilor de securitate sociala
care sînt în vigoare în statul
trimiNator sau într-un stat terN.
3. Membrii postului consular care au în serviciul lor persoane carora scutirea pre
vazuta
la
paragraful 2 din prezentul articol nu li se aplica, trebuie sa
respecte obligaNiile pe care
dispoziNiile de securitate sociala
ale statului de resedinNa
le impun celui care angajeaza.
4. Scutirea prevazuta
la paragrafele 1 si 2 din prezentul articol nu exclude participarea
voluntara
la regimul de securitate sociala
al statului de resedinNa,în masura în care ea este
admisa
de acest stat.
ART. 49
Scutirea fiscala

1. FuncNionarii consulari si angajaNii consulari, precum si membrii familiei lor


care locuiesc
împreuna
cu ei, sînt scutiNi de orice impozite si taxe, personale sau reale, naNionale, reg
ionale
si comunale, cu excepNia:
143
a) impozitelor indirecte încorporate în mod normal în preNul marfurilor sau serviciilo
r;
b) impozitelor si taxelor pe bunurile imobile particulare situate pe teritoriul
statului de
resedinNa, sub rezerva dispoziNiilor articolului 32;
c) drepturilor de succesiune si de mutaNie percepute de catre statul de resedinN
a, sub rezerva
prevederilor paragrafului b al articolului 51;
d) impozitelor si taxelor pe veniturile particulare, inclusiv cîstigurile în capital
, care-si au
sursa în statul de resedinNa, si a impozitelor pe capital prelevate asupra investi
Niilor efectuate
în întreprinderi comerciale sau financiare situate în statul de resedinNa;
e) impozitelor si taxelor percepute ca remunerare a serviciilor particulare pres
tate;
f) taxelor de înregistrare, de grefa, de ipotecasi de timbru, sub rezerva dispoziN
iilor
articolului 32.
2. Membrii personalului de serviciu sînt scutiNi de impozite si taxe pe salariile
pe care le
primesc pentru serviciile lor.
3. Membrii postului consular care angajeaza
persoane ale caror retribuNii sau salarii nu sînt
scutite de impozitul pe venit în statul de resedinNa
trebuie sa
respecte obligaNiile pe care legile
si regulamentele acestui stat le impun în materie de percepere a impozitului pe ve
nit celor care
angajeaza.
ART. 50
Scutirea de taxe vamale si de control vamal

1. În conformitate cu dispoziNiile legislative si regulamentare pe care le poate a


dopta, statul
de resedinNa
autoriza
intrarea si acorda
scutirea de orice taxe vamale, impozite si alte
redevenNe conexe, cu excepNia cheltuielilor de depozitare, de transport si a che
ltuielilor pentru
servicii similare, pentru:
a) obiectele destinate folosirii oficiale a postului consular:
b) obiectele de uz personal al funcNionarului consular si al membrilor familiei
sale care
locuiesc împreuna
cu el, inclusiv efectele destinate instalarii sale. Articolele de consum nu
trebuie sa
depaseasca
cantitaNile necesare pentru folosirea lor directa
de catre cei interesaNi.
2. AngajaNii consulari beneficiaza
de privilegiile si scutirile prevazute la paragraful 1 din
prezentul articol în ceea ce priveste obiectele importate cu ocazia primei lor ins
talari.
3. Bagajele personale însoNite de funcNionarii consulari si de membrii familiei lo
r care
locuiesc împreuna
cu ei sînt scutite de control vamal. Ele nu pot fi supuse controlului decît
daca
exista
motive serioase sa
se presupuna
ca
ele conNin alte obiecte decît cele menNionate la
alineatul b al paragrafului 1 din prezentul articol sau obiecte al caror import
sau export este
interzis de catre legile si regulamentele statului de resedinNa
sau supus legilor si
144
regulamentelor sale de carantina. Acest control nu poate avea loc decît în prezenNa
funcNionarului consular sau a membrului familiei sale, interesat.
ART. 51
Succesiunea unui membru al postului consular sau a unui membru al familiei sale
În caz de deces al unui membru al postului consular sau al unui membru al familiei
sale
care locuia împreuna
cu el, statul de resedinNa
este obligat:
a) sa
permita
exportul bunurilor mobile ale defunctului, cu excepNia celor care au fost
dobîndite în statul de resedinNa
si care fac obiectul unei prohibiNii de export în momentul
decesului;
b) sa
nu perceapa
taxe naNionale, regionale sau comunale de succesiune sau de mutaNie
asupra bunurilor mobile a caror prezenNa
în statul de resedinNa
se datora exclusiv prezenNei în
acest stat a defunctului în calitate de membru al postului consular sau de membru
al familiei
unui membru al postului consular.
ART. 52
Scutirea de prestaNii personale
Statul de resedinNa
trebuie sa
scuteasca
pe membrii postului consular si pe membrii familiei
lor care locuiesc împreuna
cu ei de orice prestaNie personalasi de orice serviciu de interes
public, indiferent de caracterul lui, ca si de sarcinile militare, cum ar fi rec
hiziNiile,
contribuNiile si încartiruirile militare.
ART. 53
Începutul si încetarea privilegiilor si imunitaNilor consulare
1. Orice membru al postului consular beneficiaza
de privilegiile si imunitaNile prevazute în
prezenta convenNie de la intrarea sa pe teritoriul statului de resedinNa
pentru a ajunge la post
sau, daca
se gaseste deja pe acest teritoriu, din momentul intrarii sale în funcNie la postu
l
consular.
2. Membrii familiei unui membru al postului consular care locuiesc cu el, precum
si
membrii personalului sau particular, beneficiaza
de privilegiile si imunitaNile prevazute în
prezenta convenNie, începînd cu una din datele urmatoare: aceea de cînd membrul respec
tiv al
postului consular se bucura
de privilegii si imunitaNi conform paragrafului 1 al prezentului
articol; aceea a intrarii lor pe teritoriul statului de resedinNa
sau aceea la care ei au devenit
membrii ai acestei familii sau ai personalului particular respectiv.
3. Cînd funcNiile unui membru al postului consular înceteaza, privilegiile si imunit
aNile sale,
precum si acelea ale membrilor familiei sale care locuiesc împreuna
cu el sau ale membrilor
personalului sau particular înceteaza
în mod normal la prima din datele urmatoare: în
momentul în care persoana în cauza
paraseste teritoriul statului de resedinNa
sau la expirarea
145
unui termen rezonabil care îi va fi fost acordat în acest scop, dar el subzista
pîna
în acest
moment, chiar în caz de conflict armat. În ce priveste persoanele menNionate la para
graful 2
din prezentul articol, privilegiile si imunitaNile lor înceteaza
din momentul cînd ele înceteaza
sa
mai locuiasca
împreuna
sau sa
mai fie în serviciul unui membru al postului consular, cu
rezerva totusica, daca
aceste persoane intenNioneaza
sa
paraseasca
teritoriul statului de
resedinNa
într-un termen rezonabil, privilegiile si imunitaNile lor subzista
pîna
în momentul
plecarii lor.
4. Totusi, în ceea ce priveste actele savîrsite de un funcNionar consular sau de un
angajat
consular în exercitarea funcNiilor sale, imunitatea de jurisdicNie subzista
fara
limita
de durata.
5. În caz de deces al unui membru al postului consular, membrii familiei sale care
locuiau
împreuna
cu el continua
sa
se bucure de privilegiile si imunitaNile de care beneficiaza, pîna
la
prima din datele urmatoare: aceea la care ei parasesc teritoriul statului de res
edinNa
sau la
expirarea unui termen rezonabil care le va fi fost acordat în acest scop.
ART. 54
ObligaNiile statelor terNe

1. Daca
funcNionarul consular traverseaza
teritoriul sau se gaseste pe teritoriul unui stat terN
care i-a acordat o viza, în cazul în care aceasta este necesara, pentru a se duce sa
-si preia
funcNiile sau sa
ajunga
la post, sau pentru a se întoarce în statul trimiNator, statul terN
îi va
acorda imunitaNile prevazute în celelalte articole din prezenta convenNie care pot
fi necesare
pentru a-i permite trecerea sau înapoierea. Statul terN
va proceda la fel pentru membrii familiei
care locuiesc împreunasi care beneficiaza
de privilegii si imunitaNi, cînd acestia însoNesc pe
funcNionarul consular sau calatoresc separat pentru a i se alatura sau pentru a
se înapoia în
statul trimiNator.
2. În condiNiile similare celor prevazute la paragraful 1 din prezentul articol, s
tatele terNe nu
trebuie sa
împiedice trecerea pe teritoriul lor a celorlalNi membri ai postului consular sia
membrilor familiilor lor care locuiesc împreuna
cu ei.
3. Statele terNe vor acorda corespondenNei oficiale si celorlalte comunicari ofi
ciale aflate în
tranzit, inclusiv mesajelor în cod sau cifrate, aceeasi libertate si aceeasi prote
cNie pe care statul
de resedinNa
este obligat sa
le acorde în virtutea prezentei convenNii. Ele vor acorda curierilor
consulari carora le-a fost eliberata
viza, daca
aceasta este necesara, precum si valizelor
consulare aflate în tranzit, aceeasi inviolabilitate si aceeasi protecNie pe care
statul de resedinNa
este obligat sa
le acorde în baza prezentei convenNii.
4. ObligaNiile statelor terNe prevazute în paragrafele 1, 2 si 3 ale prezentului a
rticol se aplica
si persoanelor menNionate în aceste paragrafe, ca si comunicarilor oficiale si val
izelor
consulare, cînd prezenNa lor pe teritoriul statului terN
este datorata
unui caz de forNa
majora.
146
ART. 55
Respectarea legilor si regulamentelor statului de resedinNa

1. Fara
prejudicierea privilegiilor si imunitaNilor lor, toate persoanele care beneficia
za
de
aceste privilegii si imunitaNi au datoria de a respecta legile si regulamentele
statului de
resedinNa. Ele au de asemenea datoria de a nu se amesteca în treburile interne ale
acestui stat.
2. Localurile consulare nu vor fi folosite într-un mod incompatibil cu exercitarea
funcNiilor
consulare.
3. DispoziNiile paragrafului 2 din prezentul articol nu exclud posibilitatea ins
talarii într-o
parte a cladirii în care se gasesc localurile postului consular, a birourilor alto
r organisme sau
agenNii, cu condiNia ca localurile afectate acestor birouri sa
fie separate de acelea care sînt
folosite de catre postul consular. În acest caz, aceste birouri nu sînt considerate,
conform
prezentei convenNii, ca facînd parte din localurile consulare.
ART. 56
Asigurarea contra pagubelor cauzate terNilor
Membrii postului consular trebuie sa
se conformeze tuturor obligaNiilor impuse de legile si
regulamentele statului de resedinNa
în materie de asigurare de raspundere civila
pentru
utilizarea oricarui vehicul, nava
sau aeronava.
ART. 57
DispoziNii speciale referitoare la ocupaNia particulara
cu caracter lucrativ
1. FuncNionarii consulari de cariera
nu vor exercita în statul de resedinNa
nici o activitate
profesionala
sau comerciala
în profitul lor personal.
2. Privilegiile si imunitaNile prevazute în prezentul capitol nu sînt acordate:
a) angajaNilor consulari si membrilor personalului de serviciu care exercita
în statul de
resedinNa
o activitate particulara
cu caracter lucrativ:
b) membrilor familiei unei persoane menNionate la alineatul a din prezentul para
graf si
membrilor personalului sau particular;
c) membrilor familiei unui membru al postului consular care exercita
ei însisi în statul de
resedinNa
o activitate particulara
cu caracter lucrativ.
CAP. 3
Regimul aplicabil funcNionarilor consulari onorifici si posturilor consulare con
duse de ei
ART. 58
DispoziNii generale privind facilitaNile, privilegiile si imunitaNile

147
1. Articolele 28, 29, 30, 34, 35, 36, 37, 38 si 39, paragraful 3 din articolul 5
4 si paragrafele
2 si 3 din articolul 55 se aplicasi posturilor consulare conduse de un funcNiona
r consular
onorific. În afara
de aceasta, facilitaNile, privilegiile si imunitaNile acestor posturi consulare
sînt reglementate de articolele 59, 60, 61 si 62.
2. Articolele 42 si 43, paragraful 3 din articolul 44, articolele 45 si 53 si pa
ragraful 1 din
articolul 55 se aplicasi funcNionarilor consulari onorifici. În afara
de aceasta, facilitaNile,
privilegiile si imunitaNile acestor funcNionari consulari sînt reglementate de art
icolele 63, 64,
65, 66 si 67.
3. Privilegiile si imunitaNile prevazute în prezenta convenNie nu sînt acordate memb
rilor
familiei unui funcNionar consular onorific sau unui angajat consular care este a
ngajat într-un
post consular condus de un funcNionar consular onorific.
4. Schimbul de valize consulare între doua
posturi consulare situate în Nari diferite si
conduse de funcNionari consulari onorifici este admis numai sub rezerva consimNa
mîntului
celor doua
state de resedinNa.
ART. 59
ProtecNia localurilor consulare
Statul de resedinNa
ia masurile necesare pentru a proteja localurile consulare ale unui post
consular condus de un funcNionar consular onorific si pentru a împiedica violarea
sau
deteriorarea lor si tulburarea linistii sau atingerea demnitaNii postului consul
ar.
ART. 60
Scutirea fiscala
a localurilor consulare
1. Localurile consulare ale unui post consular condus de un funcNionar consular
onorific, al
caror proprietar sau locatar este statul trimiNator, sînt scutite de orice impozit
e si taxe de orice
natura, naNionale, regionale sau comunale, cu excepNia taxelor percepute ca remu
neraNie pentru
servicii particulare prestate.
2. Scutirea fiscala
prevazuta
la paragraful 1 din prezentul articol nu se aplica
acestor
impozite si taxe atunci cînd, conform legilor si regulamentelor statului de resedi
nNa, ele cad în
sarcina persoanei care a contractat cu statul trimiNator.
ART. 61
Inviolabilitatea arhivelor si documentelor consulare
Arhivele si documentele consulare ale unui post consular condus de un funcNionar
consular
onorific sînt inviolabile în orice moment si în orice loc s-ar gasi, cu condiNia ca el
e sa
fie
separate de celelalte hîrtii si documente si, în special, de corespondenNa particula
ra
a sefului
de post consular si a oricarei persoane care lucreaza
cu el, ca si de bunurile, carNile sau
documentele care se refera
la profesiunea sau la comerNul lor.
148
ART. 62
Scutirea vamala

În conformitate cu dispoziNiile legislative si regulamentare pe care le poate adop


ta, statul de
resedinNa
acorda
intrarea si scutirea de orice taxe vamale, impozite si de alte redevenNe
conexe, cu excepNia cheltuielilor de depozitare, de transport si a cheltuielilor
pentru servicii
similare, pentru urmatoarele obiecte, cu condiNia ca ele sa
fie destinate exclusiv folosirii
oficiale a unui post consular condus de un funcNionar consular onorific: steme,
drapele, firme,
stampile si sigilii, carNi, imprimate oficiale, mobilierul de birou, materialul
si rechizitele de
birou si obiectele similare furnizate postului consular de catre statul trimiNat
or sau la cererea
sa.
ART. 63
Procedura
penala

Daca
împotriva unui funcNionar consular onorific este angajata
o procedura
penala, acesta
este obligat sa
se prezinte în faNa autoritaNilor competente. Totusi, procedura trebuie sa
fie
condusa
cu menajamentele care se cuvin funcNionarului consular onorific în baza poziNiei s
ale
oficiale si, în afara
de cazul cînd el se afla
în stare de arest sau de detenNiune, în asa fel încît
exercitarea funcNiilor sale consulare sa
fie stingherita
cît mai puNin posibil. Atunci cînd apare
necesitatea ca un funcNionar consular onorific sa
fie pus în stare de detenNiune preventiva,
procedura îndreptata
împotriva lui trebuie sa
fie deschisa
în termenul cel mai scurt.
ART. 64
ProtecNia funcNionarului consular onorific
Statul de resedinNa
este obligat sa
acorde funcNionarului consular onorific protecNia care
poate fi necesara
în baza poziNiei sale oficiale.
ART. 65
Scutirea de înmatriculare a strainilor si de permise de sedere
FuncNionarii consulari onorifici, cu excepNia acelora care exercita
în statul de resedinNa
o
activitate profesionala
sau comerciala
în profitul lor personal, sînt scutiNi de toate obligaNiile
prevazute de legile si regulamentele statului de resedinNa
în materie de înmatriculare a
strainilor si de permise de sedere.
ART. 66
Scutire fiscala

FuncNionarul consular onorific este scutit de orice impozite si taxe asupra inde
mnizaNiilor si
onorariilor pe care le primeste de la statul trimiNator pentru exercitarea funcN
iilor consulare.
ART. 67
Scutirea de prestaNii personale
149
Statul de resedinNa
trebuie sa
scuteasca
pe funcNionarii consulari onorifici de orice prestaNie
personalasi de orice serviciu de interes public, indiferent de natura lui, precu
m si de sarcinile
militare ca rechiziNii, contribuNii si încartiruiri militare.
ART. 68
Caracterul facultativ al instituNiei funcNionarilor consulari onorifici
Fiecare stat este liber sa
hotarasca
daca
va numi sau va primi funcNionari consulari
onorifici.
CAP. 4
DispoziNii generale
ART. 69
AgenNii consulari care nu sînt sefi de post consular
1. Fiecare stat este liber sa
hotarasca
daca
va stabili sau va admite agenNii consulare girate
de catre agenNi consulari care nu au fost desemnaNi ca sefi de post consular de
catre statul
trimiNator.
2. CondiNiile în care agenNiile consulare menNionate în paragraful 1 din prezentul a
rticol pot
sa-si exercite activitatea, precum si privilegiile si imunitaNile de care pot sa
se bucure agenNii
consulari care le gireaza
sînt fixate prin acord între statul trimiNator si statul de resedinNa.
ART. 70
Exercitarea funcNiilor consulare de catre o misiune diplomatica

1. DispoziNiile prezentei convenNii se aplica, de asemenea, în masura în care contex


tul o
permite, si la exercitarea funcNiilor consulare de catre o misiune diplomatica.
2. Numele membrilor misiunii diplomatice atasaNi secNiei consulare sau însarcinaNi
în alt
mod cu exercitarea funcNiilor consulare ale misiunii sînt notificate ministerului
afacerilor
externe al statului de resedinNa
sau autoritaNilor desemnate de acest minister.
3. În exercitarea funcNiilor consulare, misiunea diplomatica
poate sa
se adreseze:
a) autoritaNilor locale din circumscripNia consulara;
b) autoritaNilor centrale ale statului de resedinNa, daca
legile, regulamentele si uzanNele
statului de resedinNa
sau acordurile internaNionale respective permit aceasta.
4. Privilegiile si imunitaNile membrilor misiunii diplomatice, menNionaNi în parag
raful 2 din
prezentul articol, continua
sa
fie determinate de regulile dreptului internaNional privind
relaNiile diplomatice.
ART. 71
CetaNeni ai statului de resedinNa
si persoane care au resedinNa permanenta
în acest stat

150
1. Daca
statul de resedinNa
nu acorda
funcNionarilor consulari, care sînt cetaNeni ai statului
de resedinNa
sau care au resedinNa permanenta
în acest stat, facilitaNi, privilegii si imunitaNi
suplimentare, acestia nu beneficiaza
decît de imunitatea de jurisdicNie si de inviolabilitatea
personala
pentru actele oficiale îndeplinite în exercitarea funcNiilor lor si de privilegiul
prevazut în paragraful 3 al articolului 44. În ceea ce priveste acesti funcNionari c
onsulari,
statul de resedinNa
trebuie, de asemenea, sa
respecte obligaNia prevazuta
în articolul 42. Daca
împotriva unui asemenea funcNionar consular se angajeaza
o acNiune penala, procedura trebuie
sa
fie condusa, în afara
de cazul cînd persoana în cauza
se afla
în stare de arest sau de
detenNiune, în asa fel încît exercitarea funcNiilor consulare sa
fie stingherita
cît mai puNin
posibil.
2. CeilalNi membri ai postului consular care sînt cetaNeni ai statului de resedinN
a
sau care au
resedinNa permanenta
în acest stat, membrii familiei lor, precum si membrii familiilor
funcNionarilor consulari menNionaNi în paragraful 1 al prezentului articol, nu ben
eficiaza
de
facilitaNi, privilegii si imunitaNi decît în masura în care acestea le sînt acordate de
catre statul
de resedinNa. Membrii familiei unui membru al postului consular si membrii perso
nalului
particular care sînt ei însisi cetaNeni ai statului de resedinNa
sau au resedinNa permanenta
în
acest stat nu beneficiaza, de asemenea, de facilitaNi, privilegii si imunitaNi d
ecît în masura în
care acestea le sînt acordate de catre statul de resedinNa. Totusi, statul de rese
dinNa
trebuie sasi
exercite jurisdicNia asupra acestor persoane astfel încît sa
nu împiedice în mod excesiv
exercitarea funcNiilor postului consular.
ART. 72
Nediscriminarea

1. În aplicarea dispoziNiilor prezentei convenNii, statul de resedinNa


nu va face discriminari
între state.
2. Totusi, nu vor fi considerate ca discriminatorii:
a) faptul ca
statul de resedinNa
aplica
restrictiv una din dispoziNiile prezentei convenNii,
întrucît ea este astfel aplicata
posturilor sale consulare în statul trimiNator;
b) faptul ca
statele îsi acorda
reciproc, prin cutuma
sau prin acord, un tratament mai
favorabil decît cel cerut de dispoziNiile prezentei convenNii.
ART. 73
Raportul dintre prezenta convenNie si celelalte acorduri internaNionale
1. DispoziNiile prezentei convenNii nu aduc atingere celorlalte acorduri interna
Nionale în
vigoare în relaNiile dintre statele parNi la aceste acorduri.
151
2. Nici o dispoziNie din prezenta convenNie nu poate împiedica statele sa
încheie acorduri
internaNionale care sa
confirme, sa
completeze sau sa
dezvolte dispoziNiile acesteia, sau care sa
extinda
sfera lor de aplicare.
CAP. 5
DispoziNii finale
ART. 74
Semnarea
Prezenta convenNie va fi deschisa
spre semnare tuturor statelor membre ale OrganizaNiei
NaNiunilor Unite sau ale unei instituNii specializate, precum si oricarui stat p
arte la Statutul
CurNii InternaNionale de JustiNie si oricarui alt stat invitat de catre Adunarea
generala
a
OrganizaNiei NaNiunilor Unite sa
devina
parte la convenNie, dupa
cum urmeaza: pîna
la 31
octombrie 1963, la Ministerul Federal al Afacerilor Externe al Republicii Austri
a, si apoi,
pîna
la 31 martie 1964, la sediul OrganizaNiei NaNiunilor Unite, la New York.
ART. 75
Ratificarea
Prezenta convenNie va fi supusa
ratificarii. Instrumentele de ratificare vor fi depuse la
secretarul general al OrganizaNiei NaNiunilor Unite.
ART. 76
Aderarea
Prezenta convenNie va ramîne deschisa
pentru aderare oricarui stat aparNinînd uneia din cele
patru categorii menNionate în articolul 74. Instrumentele de aderare vor fi remise
secretarului
general al OrganizaNiei NaNiunilor Unite.
ART. 77
Intrarea în vigoare
1. Prezenta convenNie va intra în vigoare dupa
treizeci de zile de la data depunerii pe lînga
secretarul general al OrganizaNiei NaNiunilor Unite a celui de-al 22-lea instrum
ent de ratificare
sau de aderare.
2. Pentru fiecare din statele care vor ratifica convenNia sau vor adera la ea du
pa
depunerea
celui de-al 22-lea instrument de ratificare sau de aderare, convenNia va intra în
vigoare dupa
treizeci de zile de la depunerea de catre acest stat a instrumentului sau de rat
ificare sau de
aderare.
ART. 78
Notificarile secretarului general

152
Secretarul general al OrganizaNiei NaNiunilor Unite va notifica tuturor statelor
aparNinînd
uneia din cele patru categorii menNionate în articolul 74:
a) semnarea prezentei convenNii si depunerea instrumentelor de ratificare sau de
aderare,
conform articolelor 74, 75 si 76;
b) data la care prezenta convenNie va intra în vigoare, conform articolului 77.
ART. 79
Valabilitatea textelor
Originalul prezentei convenNii, ale carui texte englez, chinez, spaniol, francez
si rus au
aceeasi valabilitate, va fi depus la secretarul general al OrganizaNiei NaNiunil
or Unite care va
trimite cîte o copie certificata
conforma
tuturor statelor aparNinînd uneia din cele patru
categorii menNionate la articolul 74.
Drept pentru care subsemnaNii plenipotenNiari, împuterniciNi în mod cuvenit de catre
guvernele lor respective, au semnat prezenta convenNie.
Întocmita
la Viena la 24 aprilie 1963.