CLORUL

Simbol: Cl
Formulă: Cl2 (moleculă diatomică)
Structura atomică:
A  35 A  37
Clorul este un amestec de doi izotopi: Z 17Cl şi Z 17 Cl .
A  35
Cel mai important izotop este Z 17Cl care se găseşte în proporţie de 74,5 %.
-
nucleu – 35 nucleoni – 17 p+ şi 18 n0
-
înveliş electronic – 17 e-
Configuraţia electronică: K: 2 e-, L: 8 e-, M: 7e-.
Poziţia în sistemul periodic: perioada a 3-a, grupa 17 (VII A)
Masa atomică relativă: 35,45
I mol de atomi Cl = 6,022*1023 atomi de Cl = 35,45g
1 mol Cl2 = 6,022*1023 molecule Cl2 ≈ 71g
Nemetal, constant monovalent.
Valenţă variabilă faţă de oxigen: mono, tri, penta şi heptavalent.

Stare naturală: clorul în stare liberă se găseşte în cantităţi foarte reduse în

emanaţiile vulcanice. În cantităţi mari se găseşte sub formă de cloruri.

Metode de obţinere:
1. În industrie, prin electroliza soluţiei de NaCl cu catod de mercur sau
topitură de NaCl:
2 NaCl soluţie electroliz
 a  Cl2 ↑ + H2 ↑ + 2 NaOH
2 NaCl + 2 H2O electroliz
 a  Cl2 ↑ + H2 ↑ + 2 NaOH
2 NaCl topită electroliz
 a  2Na + Cl2 ↑
2. În laborator, prin oxidarea HCl cu diferite substanţe oxidante:
KClO3 + 6 HCl → Cl2 ↑ + KCl + 3 H2O
MnO2 + 4HCl → Cl2 + MnCl2 + 2 H2O
2 KMnO4 + 10 HCl → Cl2 + 2 MnCl2 + 2 KCl + 8 H2O

Proprietăţi fizice: este un gaz galben-verzui, cu miros puternic, sufocant,

toxic, mai greu de cât aerul, solubil în apă formând apa de clor (apa de clor se
păstrează în sticle brune, deoarece se descompune sub acţiunea luminii).

Proprietăţi chimice:
1. Reacţia cu hidrogenul:
H2 + Cl2 → 2 HCl
2. Reacţia cu metalele cu formare de cloruri (clorul atacă toate
metalele, chiar şi aurul):
2 K + Cl2 → 2 KCl
2 Al + 3Cl2 → 2 AlCl3
2 Fe + 3Cl2 → 2 FeCl3
Cu + Cl2 → CuCl2
Metalele cu valenţă variabilă formează cloruri în care prezintă valenţă
superioară.
3. Reacţia cu apa
Cl2 + H2O → 2 HCl + O↑
Datorită oxigenului dezvoltat, apa de clor are acţiune de decolorare şi
sterilizare.
4. O2, N2 şi C nu reacţionează direct cu clorul.