Evoluția stemei Moldovei

Stema Moldovei este reprezentată de capul de bour,care ne

amintește de celebra vânătoare a voievodului Dragoș din Maramureș,care
împreună cu cățelușa sa Molda au gonit bourul,până la o apă,unde l-a și
ucis,dar și-a pierdut,totodată și ajutorul.În memoria cățelușei sale a dat
numele apei Moldova,iar capul de bour a considerat că este bine ca acesta
să reprezinte stema Moldovei(păstrat și în zilele noastre),pentru celebrarea
triumfului său.Capul de bour este considerat de tradiție,ca,simbolizând
puterea,soarele însemna/ilustra buna domnie a voievodului(adică faptul că
era voievod din mila Domnului).Trandafirul simboliza credința,în timp ce
luna în faza de crai-nou semnifica ideea de renaștere universală.

După cum se cunoaște,stema este considerată ca, fiind elementul

esențial al Moldovei,al monedelor sale și nu în ultimul rând al steagului
moldovenesc.Încă din cele mai vechi timpuri,această stemă a Moldovei a
fost subiectul unor confuzii,mai ales în ceea ce privește capul de bour și
trandafirul heraldic.De exemplu,capul de bour a fost confundat sau
considerat ca,fiind de fapt de zimbru(voievodul maramureșean ar fi vânat
de fapt un zimbru și nu un bour),ce a dispărut definitiv din spațiul nostru o
dată cu începutul veacului al-XVIII-lea.Trandafirul heraldic,la rândul lui a
fost luat drept un soare,iar soarele ce se află între cele două coarne ale
animalului a fost înlocuit cu o stea.

Cea mai veche dintre pecețile domnești,ilustrând stema

moldoveană,așa cum consideră o bună parte dintre istorici este cea
observată într-un document semnat de Petru I Mușatinul(a nu se confunda
cu Petru cel Mare-țar al Rusiei sec.al-XVIII-lea) pe la 1377. Începând din
anul 1409, este modificată forma coarnelor bourului, acestea fiind curbate
înăuntru, în relație cu dispariția bourului (Bos taurus primigenius) și cu
forma coarnelor de zimbru (Bison bonasus încă prezent până la începutul
secolului al-XVIII-lea).În anul 1563,sub patronajul lui Despot-Vodă scutul
moldovenesc este perezent su o coroană princiară. În decursul secolelor al
XV-lea și al XVI-lea, stema Moldovei rămâne aproape neschimbată, cele
mai semnificative modificări fiind cele ale formei scutului.Apoi în secolul al-
XVIII-lea,elementele heraldice de pe stema Moldovei rămân în bună mă
sură la fel/aceleași,aceasta din urmă va fi din ce în ce mai decorată cu
ornamente ,în bună măsură cu trofee cu diferite arme ori mai este susținută
și de lei. La începutul secolului al XIX-lea, stema cu capul de bour va fi
așezată pe un mantou de purpura căptușit cu hermină. Sub domniile
lui Mihail Sturdza și ale lui Grigore Alexandru Ghica se constată tendința de
modificare a aspectului animalului heraldic, bourul tradițional fiind înlocuit
cu zimbrul iar scutul apărând încadrat între doi delfini afrontați.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Stema_Principatului_Moldovei

În trecut mai circula și o legendă, raportată de Bogdan Petriceicu

Hașdeu, după care voievodul maramureșean Dragoș de Bedeu, venit la
vânătoare de zimbri în zonă, avea o cățea numită Molda, care, sleită de
puteri, se înecă în râul ce-i poartă numele de atunci încoace.

În actele cancelariei domnești țara era denumită: Moldova, după râul

cu același nume. Uneori apare și numele de: „Moldo-Vlahia”[necesită citare],
(„Vlahia Moldovenească”, tradus din slavă: România Moldovenească), sau
de „Bogdano-Vlahia”, (Țara lui Bogdan) de Dolha după
numele domnitorului (tot maramureșean) sub care și-a obținut
independența. De remarcat că în engleză și germană, numirea RSS
Moldovenești se referea la toponimul „Moldavia”, „Moldau”, fiindcă
neologismele „Moldova” și „Moldawien”, care în aceste limbi deosebesc
Republica Moldova de Moldova românească, nu erau încă inventate. După
cum reiese din arhivele sale, Sfatul Țării alesese numele de „Republica
democratică a Moldovei” (și nu a „Basarabiei”) tocmai pentru a „nu mai
deosebi părțile nefiresc despărțite ale voievodatului de odinioară” și fiindcă
„Basarabia” întinsă spre nord până la Hotin, era o numire rusească
(Basarabia desemna, până în 1812, doar actualul Bugeac).