IDENTIFICAREA CONDIŢIILOR DE FOND ALE ADOPŢIEI

Condiţiile de fond sunt cerinţe ale legii, prevăzute sub sancţiunea nulităţii, ce urmează a
fi îndeplinite, după caz, de către adoptat sau adoptator ori de către ambii, indiferent că sunt
formulate pozitiv sau negativ în textele legale. Anumite condiţii de fond pot viza şi alte persoane,
cum ar fi: părinţii fireşti sau tutorele copilului, părintele adoptator al copilului, sau soţul
persoanei care adoptă.
Articolele 5-18 din Legea nr. 273/2004 instituie o serie de cerinţe de fond şi, de
asemenea, se indică impedimentele la adopţie, acele împrejurări în prezenţa cărora adopţia este
interzisă.
Cele două clasificări pot fi combinate.
Codul civil detaliază în articolele 455- 468 condiţiile de fond ale adopţiei, fiind preluate
aproape identic vechile cerinţe din Legea 273/2004 art. 6 – 15, aplicabile în prezent.
Dar, Codul civil şi Legea 273/2004 se referă expressis verbis şi exclusiv la “condiţiile de
fond ale adopţiei”. Ele nu oferă temei juridic pentru o eventual diviziune a cerinţelor legale ,
după cum acestea sunt formulate pozitiv sau negativ, în condiţii de fond şi impedimente.
În ceea ce priveşte condiţiile de fond, în dreptul intern şi în literatura juridică a devenit
tradiţională diviziunea în condiţii de fond pozitive şi condiţii de fond negative (impedimente la
adopţie), ca şi în materia căsătoriei.
Încuviinţarea adopţiei presupune îndeplinirea unor condiţii de fond şi de formă ale actelor
juridice care compun această operaţiune juridică1.
Interesul clasificării apare pe tărâm probatoriu.
O altă clasificare a condiţiilor adopţiei poate fi aceea în condiţii privitoare la adoptator,
condiţii privitoare la adoptat şi condiţii obligatorii pentru ambii. Această clasificare evidenţiază
principalele subiecte ale adopţiei şi prezintă interes practic în dreptul internaţional privat.
Acestea sunt următoarele: vârsta adoptatului – până la dobândirea capacitaţii depline de
exerciţiu, capacitatea deplină de exerciţiu a adoptatorului, diferenţa de vârstă între adoptat şi
adoptator de cel puţin 18 ani, vârsta părinţilor fireşti trebuie să fie de cel puţin 14 ani,

1
consintământul la adopţie al persoanelor prevăzute de lege (părinţii fireşti sau, după caz, tutorele
copilului, copilul care a împlinit vârsta de 10 ani, adoptatorul sau familia adoptatoare, soţul
adoptatorului), aptitudinea de a adopta, pluralitatea de adoptaţi, interzicerea adopţiei între fraţi,
interzicerea adopţiei soţilor sau a foştilor soţi de către acelaşi adoptator sau familie adoptatoare,
interzicerea adopţiei între soţi sau foşti soti, interzicerea adopţiei de către bolnavul psihic său
persoana cu handicap mintal, indiferent dacă a fost sau nu pusă sub interdicţie judecătorească,
interzicerea adopţiei simultane sau succesive de către două persoane, interzicerea adopţiei de
către două persoane de acelaşi sex, interzicerea adopţiei de către persoana condamnată definitiv
pentru anumite infracţiuni, interzicerea adopţiei în cazul măsurilor de protecţie specială şi a
decăderii din drepturile părinteşti, interzicerea adopţiei de către persoanele care doresc să adopte
singure, ai căror soţi se află într-o situaţie specială).
Adopţiile internaţionale nu pot avea loc decât dacă autorităţile competente ale statului de
origine: au stabilit că respectivul copil este adoptabil, au constatat că adopţia corespunde
interesului superior al copilului, s-au asigurat că persoanele, instituţiile şi autorităţile al căror
consintământ este cerut pentru adopţie au primit sfaturile necesare şi au fost corespunzător
informate asupra consecinţelor consintământului lor, în special asupra menţinerii sau ruperii, ca
urmare a unei adopţii, a legăturilor de drept dintre copil şi familia sa de origine, şi-au dat în mod
liber consimţământul în formele legale cerute şi acest consimţământ este valabil. (art. 4 din
Convenţia de la Haga asupra protecţiei copiilor şi cooperării în materia adopţiei internaţionale
din 29.05.1993).
România nu va aplica dispoziţiile art. 7 alin. (1) lit. a) pct. (iii) din Convenţie potrivit
cărora este permisă adopţia unui copil de către două persoane de sex diferit care au încheiat un
parteneriat înregistrat. (art. 2 din Legea nr.138/2011 pentru ratificarea Convenţiei europene
revizuite în materia adopţiei de copii, adoptată la Strasbourg la 27.11.2008, semnată de România
la Strasbourg la 04.03.2009).2
Potrivit prevederilor art. 2607 alin. (2) din Codul Civil în vigoare, în situaţia în care soţii
adoptă împreună un copil, condiţiile de fond cerute adoptatorilor sunt determinate de legea care

2
A se vedea Avram, M., (2001) Filiaţia. Adopţia naţională şi internaţională, Bucureşti, Editura ALL
Beck, p. 68
guvernează efectele generale ale căsătoriei. Aceeaşi lege se aplică şi atunci când unul dintre soţi
adoptă copilul celuilalt soţ .3

3
A se vedea Baias F.-A., Chelaru, E., Constantinovici, R., Macovei, I., (2012) Codul civil. Comentariu pe
articole, Bucureşti, Editura C.H. Beck, p.104